Ziar Calatoria in spatiul cosmic.......pdf

1:Spatiul cosmic si descoperiri.
2:Interstelar,Mediul,Temper
atura
3:Zborul: Ascensional,Sustentatie
4:Generalitatiile zborului
5: Zborul racheta
6:Crearea navetei spatiale
Calatoria catre spatiu cosmic
Realizat de :
Dieac Ioana
Turcas Alina

Spatiul cosmic
Spațiul cosmic numit și spațiu extraatmosferic este întregul spațiu situat dincolo de limita atmosferei unei planete. Spațiul cosmic
este, într-o primă aproximație, vid. Totuși, el nu este complet lipsit de conținut, ci este umplut cu gaze la presiune extrem de
scăzută și pulberi. Spațiul cosmic conține câmpuri gravitaționale, radiații electromagnetice, neutrini. Teoretic el mai conține și
energie neagră și materie întunecată. Deoarece atmosfera nu se termină brusc, ci se subțiază progresiv, nu există nici o limită
definită clar între atmosferă și spațiul cosmic.
Descoperiri
În 350 î.Hr., filosof grec Aristotel a sugerat că natura are oroare de vid, un principiu care a devenit cunoscută sub numele de horror
vacui [1] . Pe baza acestei idei cum că vidul nu ar putea exista, mai multe secole s-a crezut că spațiul nu ar putea fi gol. [2] Abia în
secolul al XVII-lea, filozoful francez René Descartes a susținut că întregul spațiu trebuie să fie plin. [3] Cercetări viitoare privind
fizica vidului au fost efectuat de către Otto von Guericke. El a menționat corect că atmosfera Pamantului cuprinde planeta noastră
ca un înveliș, cu o densitate graduală, în scădere odată cu altitudinea. El a ajuns la concluzia că trebuie să existe un vid, un spațiu
gol între Pământ și Lună.

Interstelar
Spațiul interstelar este spațiul fizic dintr-o galaxie care nu este ocupat de stele sau de sistemele lor planeta-
Mediul
Spațiul exterior este cel mai apropiat de starea de vid perfect. Efectiv în acest spațiu
nu există forțe de frecare, aceasta le permite stelelor, planetelor și sateliților să circule
liber de-a lungul traiectoriilor lor ideale gravitaționale. Cu toate acestea, chiar
și în cel mai pronunțat vid din spațiul intergalactic tot există câțiva atomi de hidrogen
pe metru cub. [5] Pentru comparație, aerul pe care îl respirăm conține aproximativ
10 25 molecule pe metru cub. Vidul avansat din spațiu poate fi un mediu atractiv
pentru anumite procese industriale, de exemplu cele care necesită suprafețe
ultracurate.
Temperatură
Tot Universul observabil este umplut cu fotoni care au fost creați în timpul Big Bang
-ului, cunoscuți sub numele de radiație cosmică de fond cu microunde, (CMBR). Nu-

O rachetă este un vehicul, un proiectil ori o aeronavă a cărui forţă necesară deplasării este obţinută prin reacţiunea obiectului însuşi la ejectarea cu viteză ridicată a unor gaze realizate în urma arderii unui
combustibil lichid sau gazos provenind dintr-un motor rachetă.
Principiile, respectiv legile fizicii după care o rachetă se deplasează sunt Principiul acţiunii şi reacţiunii,
care reprezintă una din legile mecanicii clasice (cunoscute şi sub numele de Legile lui Newton)
şi legea conservării impulsului.
Zborul
Generalităţi despre diferite tipuri de zbor
Spre deosebire de zborul animalelor, care se bazează cel mai adesea pe sustentaţia şi deplasarea în
spaţiu cu ajutorul unei perechi de aripi (în cazul păsărilor, liliacului, singurul mamifer zburător,
sau unor specii de insecte) sau a două perechi de aripi (în cazul altui grup de insecte), zborul mecanic
poate fi de mai multe feluri.
Zborul ascensional, sau zborul baloanelor, se bazează pe variaţia densităţii medii a unui ansamblu
format din obiectul care produce ascensiunea, balonul, (care este fie umplut cu aer cald sau cu un
gaz uşor, hidrogen sau heliu) şi restul obiectelor necesare ascensiunii plus, eventual, călătorii. Zborul
ascensional al baloanelor este realizat prin menţinerea unei densităţi medii a ansamblului constant
mai mică decât densitatea medie a aerului înconjurător. Zborul planat al planoarelor,
parapantelor (paragliderelor) sau al paraşutelor sunt variaţii ale zborului ascensional, fiind diferite
cazuri aparte ale unui zbor descensional. În acest caz însă, densitatea medie a obiectelor acestei categorii
este constant mai mare decât cea a aerului înconjurător, dar ele frânează căderea liberă prin
diferite metode, realizând în final opusul zborului ascensional, un zbor descensional. Zborul ascensional
sau descensional folosesc arareori un motor pentru propulsie, întrucât nu au nevoie de nici
un tip de motor pentru sustentaţie.
Zborul de sustentaţie este specific aeronavelor mai grele decât aerul, avioane şi elicoptere, cu mijloace
de propulsare la bord, motoare, indiferent de tipul motorului de propulsie, cu elice sau cu reacţie.
În acest caz efectul combinat al propulsării cu cel de sustentaţiei produs de aripi, la avioane,
respectiv de elicea orizontală, la helicoptere, realizează desprinderea de pământ şi zborul. Motoarele

O rachetă este un vehicul, un proiectil, o aeronavă sau o navă spațială a cărui forță necesară deplasării
este obținută prin reacțiunea obiectului însuși la ejectarea cu viteză ridicată a unor gaze realizate
în urma arderii unui combustibil lichid sau gazos provenind dintr-un motor rachetă.
Principiile, respectiv legile fizicii după care o rachetă se deplasează sunt Principiul acțiunii și reacțiunii,
care reprezintă una din legile mecanicii clasice (cunoscute și sub numele de Legile lui Newton) și
legea conservării impulsului.
Generalități despre diferite tipuri de zbor
Spre deosebire de zborul animalelor, care se bazează cel mai adesea pe sustentația și deplasarea în
spațiu cu ajutorul unei perechi de aripi (în cazul păsărilor, liliacului, singurul mamifer zburător,
sau unor specii de insecte) sau a două perechi de aripi (în cazul altui grup de insecte), zborul mecanic
poate fi de mai multe feluri.
Zborul ascensional, sau zborul baloanelor, se bazează pe variația densității medii a unui ansamblu
format din obiectul care produce ascensiunea, balonul, (care este fie umplut cu aer cald sau cu un
gaz ușor, hidrogen sau heliu) și restul obiectelor necesare ascensiunii plus, eventual, călătorii. Zborul
ascensional al baloanelor este realizat prin menținerea unei densități medii a ansamblului constant
mai mică decât densitatea medie a aerului înconjurător. Zborul planat al planoarelor,
parapantelor (paragliderelor) sau al parașutelor sunt variații ale zborului ascensional, fiind diferite
cazuri aparte ale unui zbor descensional. În acest caz însă, densitatea medie a obiectelor acestei categorii
este constant mai mare decât cea a aerului înconjurător, dar ele frânează căderea liberă prin
diferite metode, realizând în final opusul zborului ascensional, un zbor descensional. Zborul ascensional
sau descensional folosesc arareori un motor pentru propulsie, întrucât nu au nevoie de nici
un tip de motor pentru sustentație.

Zborul rachetă
Zborul rachetă folosește un motor de propulsie, numit motor rachetă, care folosește energia
degajată din arderea unui jet presurizat de carburant într-un contrajet, de asemenea presurizat,
de comburant. Camera de ardere este de obicei o cavitate de o anumită formă volumică
curbilinie (datorită efectelor de distorsiune a curgerii laminare și nelaminare a gazelor nearse
și arse, combinate cu efectul Coandă) prevăzută cu un singur orificiu de ieșire, gura de
ejectare, prin care gazele arse sunt evacuate. Ambele substanțe, atât carburantul, cât și comburantul,
trebuie să se găsească la bordul vehiculului.

Crearea Navetei Spatiale a reprezentat inceputul unei noi ere a explorarii spatiului.In trecut,
navele spatiale erau folosite doar o singura data, insa Naveta, care decoleaza ca o racheta
si se intoarce pe Pamant ca un planor, poate fi folosita de maximum 100 ori.Naveta a
lansat si a reparat multi sateliti, cum ar fi Telescopul Spatial al Hubble, si a pus pe orbita laboratorul
de la bord numit Spacelab. Principala piesa a Navetei Spatiala este o astronava
numita Orbiter care are cam doua treimi din dimensiunea unui avion Boeing 747.Pentru a
putea decola si calatori in spatiu, Orbiter este fixat pe rezervoare esterne uriase care sunt
sursa de combustibil lichid pentru cele trei motoare principale.In plus, mai exista doua motoare
auxiliare(SRB)care ard combustibil solid. Orbiter contine si combustibil lichid pentry
propriile motoare de manevrare.In total au fost construite sase Orbiter: Enterprise
(prototip), Columbia, Challenger, Discovery, Atlantis si Endeavor.
Zborul inaugural al Columbiei din 12 aprilie 1981 a confirmat ca Naveta se poate intoarce
in siguranta pe Pamant.
La 28 ianuarie 1986, la 73 secunde dupa lansare, Challenger a explodat.Endeavor a inlocuit
naveta Challenger; zborurile au fost reluate la sfarsitul anului 1988.Navetele sunt in prezent
folosite la asamblarea Statiei Orbitale Internationale.
STATIILE ORBITALE
Statiile orbitale sunt baze de cercetare pe orbite la aproximativ 320 km deasupra
Pamantului.Sunt folosite la astronomie, observarea Pamantului si efectuarea unor experimente
care necesita gravitatie zero sau expunere la vidul spatial.Astronautii pot petrece astfel
multe luni in spatiu , acumuland experienta zborurilor spatiale de lunga durata care ar
putea fi utile in viitor pentru explorarea Cosmosului.