for]ele terestre - Brigada 15 Mecanizată "Podu Înalt"

Transformarea forţelor terestre
special, respectiv din modalităţile distincte de gestionare a agenţilor acţiunii
militare şi particularităţile interdependenţei dintre individ şi echipă (grup) în
acţiunile militare ş.a.
Performanţa în educaţia militară este condiţionată de toţi factorii educaţionali
– cei care asigură un cadru social organizat pentru desfăşurarea acţiunilor
educative, în conformitate cu ansamblul principiilor şi conceptelor
cuprinse în teoriile ce abordează domeniul educaţional, documentele şi actele
normative specifice în vigoare.
Acceptarea acestor realităţi ne determină să considerăm necesară perfecţionarea
metodelor de organizare şi desfăşurare a procesului instructiv-educativ
şi adaptarea rapidă a acestora la noile cerinţe, astfel încât scopul stabilit al
instruirii (formarea de competenţe, atitudini, comportamente) să fie îndeplinit.
În accepţiune educaţională, metoda este „modalitatea de concepere şi
programare a acţiunii educative, este modul de acţiune subordonat scopurilor
şi obiectivelor de orientare şi îndrumare a formării omului, este cale de
acces spre o comunicare persuasivă” 6 , modul de creare a situaţiilor favorabile
comunicării dintre instructor şi instruit.
Din punctul nostru de vedere, opţiunile metodologice sunt condiţionate
de competenţa de educator a liderului militar/ instructorului. O metodă, în
sine, nu este eficientă/ ineficientă. Ea poate fi utilizată în funcţie de anumiţi
factori, cu sau fără eficienţă. De aceea, capacitatea liderului de a-şi cunoaşte
şi instrui subordonaţii, este esenţială. Problematice devin situaţiile în care grupurile
participante la instrucţie (echipă, grupă, pluton) sunt eterogene din
punct de vedere al unor factori, precum: nivelul instruirii/ educaţiei generale
(la instrucţia individuală), capacitatea de învăţare, disponibilitatea, motivaţia
instruirii, care influenţează fundamental procesul instructiv-educativ. O altă
particularitate a domeniului militar constă în necesitatea utilizării metodologiei
axată, în special, pe activităţile de grup.
Prin urmare, sursele sunt empirice, practica relevând utilizarea predilectă
a următoarelor metode didactice: „expunerea, observaţia, demonstrarea şi
exersarea” 7 . Autorul foloseşte sintagma „metoda ofertei orale” pentru a desemna
prezentarea de către instructorul militar a unui conţinut pe care militarul/
subunitatea trebuie să-l reţină în folosul formării deprinderilor sau a executării
nemijlocite a sarcinilor pe care le incumbă funcţia pe care o ocupă.
Perfecţionarea instrucţiei, în opinia noastră, înseamnă, printre altele,
menţinerea, perfecţionarea şi generalizarea acelor metode şi instrumente de
14 www.rft.forter.ro