I. Cadrul natural al comunei Pomezeu - primaria pomezeu

I.
Cadrul natural al comunei Pomezeu
(Gruia Fazecaş)
Capitolul a fost redactat pe baza următoarelor lucrări: ***, Geografia României. I
Geografia fizică, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1983; I. Berindei, Ţara Beiuşului, în
Câmpia Crişurilor, Crişul Repede, Ţara Beiuşului. Cercetări în Geografia României, Ed.
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977; Gh. Măhăra, Aspecte morfohidrografice ale
bazinului Teuz, în Lucrări Ştiinţifice, Institutul Pedagogic, Seria Geografie, Oradea, 1973;
Gh. Măhăra, Câmpia Crişurilor – studiu fizico-geografic, în Câmpia Crişurilor, Crişul
Repede, Ţara Beiuşului. Cercetări în Geografia României, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1977; P.Gr. Pop, Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest, Ed. Universităţii din
Oradea, Oradea, 2005

Comuna Pomezeu, cu cele opt localităţi componente: Câmpani de
Pomezeu, Coşdeni, Hidiş, Lacu Sărat, Pomezeu, Sitani, Spinuş de Pomezeu,
Vălani de Pomezeu, este situată în nord-vestul României, în partea central–
sud-estică a judeţului Bihor, la aproximativ 44 km sud-est de Oradea. Are o
suprafaţă de 55,1 km 2 şi o populaţie de 3.176 de locuitori 1 . La nord şi nordvest
se învecinează cu comuna Dobreşti, comuna Roşia o mărgineşte la nordest,
comuna Căbeşti se află la sud-est, la sud de Pomezeu se găseşte comuna
Remetea, la sud-vest se învecinează cu comuna Răbăgani, iar la vest, cu
comuna Sâmbăta.
Bine aţi venit în comuna Pomezeu
Din punctul de vedere al comunicaţiilor şi transporturilor, comuna, prin
drumul comunal DC 204, este legată de şoseaua europeană E 79/DN 76
(Oradea–Deva) şi drumul judeţean DJ 767 (Rogoz–Tileagd). Alte cinci
1 Populaţia stabilă a României pe localităţi, la 1 iulie 2007:
http://www.insse.ro/cms/rw/resource/populatia_stab_1%20iulie2007.htm. Comuna urmează
un trend descrescător. La primul recensământ, din 1880, comuna avea o populaţie de 3.073
de locuitori, pentru ca în 1966 populaţia să cunoască numărul maxim (4.599 de locuitori) iar
în 1977 să înceapă să descrească la 4.507 persoane, tendinţă ce continuă şi în prezent: 1992 –
3.830 şi 2002 – 3.361 de locuitori
http://varga.adatbank.transindex.ro/?pg=3&action=etnik&id=1623
10

drumuri comunale (DC 151, 205, 217, 220 şi 279) asigură legătura dintre
localităţile componente ale comunei.
Relieful
Din punct de vedere geografic, comuna Pomezeu este situată în
microdepresiunea Holodului, aflată în zona de dealuri subcarpatice ale
depresiunii Beiuşului, parte componentă a unei unităţi de relief mai mari:
Dealurile de Vest. Aceste dealuri, mărginite la nord de munţii Pădurea
Craiului, sunt caracterizate de numeroase golfuri. Aceste dealuri au fost
încadrate în categoria piemonturilor şi prezintă două trepte de relief: una
superioară (400-450 m) şi alta inferioară (300-350 m) marcând trecerea spre
Câmpia de Vest.
În cazul de faţă, altitudinea maximă în raza comunei este înregistrată de
Dealul Văcăreţului (476 m), situat la răsărit de Câmpani de Pomezeu. Alte
înălţimi sunt: vârful Osoiu (382 m) aflat la est de Câmpani de Pomezeu şi
Vălani de Pomezeu, vârful Tăieturii (284 m) – la sud de Coşdeni, vârful
Chicera (294 m) ce străjuieşte la apus satul Sitani şi vârful Pomezeu (251 m),
aflat la vest de Pomezeu şi Spinuş de Pomezeu. Cele mai scăzute altitudini se
înregistrează pe valea Videi (în aval de Sitani) cu altitudini cuprinse între 150
şi 160 m, cea mai joasă cotă de înălţime (148 m) aflându-se în mica luncă
dintre localităţile Hidiş şi Coşdeni.
Comuna Pomezeu, cadru general
11

Ca geneză, regiunea avută în vedere s-a scufundat faţă de munţii
înconjurători în neozoic (etapa badenian), ca şi celelalte depresiuni din vestul
Munţilor Apuseni. Dealurile de Vest sunt foste câmpii de acumulare litorală
din perioada pliocenului, continuate pe uscat cu acumulări continentale de tip
piemontan. Depresiunea s-a scufundat pe linii de falii faţă de munţii limitrofi.
Dealurile Holodului s-au format prin depunerea depozitelor sedimentare
neozoice peste un fundament permo-triasic, datorită mărilor care s-au
succedat în acest bazin sedimentar 2 , sedimentele depuse anterior fiind apoi
modelate rezultând relieful actual. Modelarea reliefului a fost dată, în primul
rând, de către râurile care urmăreau marea în retragere. Alcătuirea geologică
cuprinde pietrişuri, nisipuri, gresii intercalaţii de argile şi conglomerate.
Formarea acestei unităţi geografice explică şi tipul unităţii de relief: este
o unitate piemontană cu înclinare monoclinală, relativ redusă, dinspre zona
montană spre zona de câmpie (N spre S). Cursurile de apă au fragmentat
piemontul, astfel că aspectul actual este de dealuri prelungi situate discontinuu.
Râurile nu numai că au dat un relief de eroziune, ci au determinat şi
acumulări aluvionare de-a lungul luncilor lor, în timpul cuaternarului. În
sedimentele marine depuse de fostele mări, râurile au modelat dealurile
actuale ale depresiunii, dealuri care au o structură piemontană (adică, straturile
se înclină lin spre axul depresiunii).
Clima
Întreaga zonă are un climat temperat-continental de tranziţie, aflându-se
sub influenţa maselor de aer vestice, mai umede şi mai calde, care vin dinspre
Oceanul Atlantic. Iarna mai influenţează şi mase de aer umede dinspre
Oceanul Arctic şi M. Baltică, iar vara mase de aer mai calde, dinspre Africa
şi respectiv dinspre Marea Mediterană.
Valorile termice medii ale zonei se situează în jur de 10 °C, media celei
mai scăzute temperaturi lunare fiind de -1,2 °C, iar media celei mai calde
temperaturi lunare este de 21 °C.
Cantitatea medie multianuală a precipitaţiilor atinge 608 mm/an, cu
valorile cele mai ridicate în lunile mai (75 mm) şi iunie (98 mm) şi cele mai
scăzute în februarie (35 mm). În sezonul rece precipitaţiile cad sub formă de
ninsoare. Ninsorile sunt determinate de masele de aer nordice, dinspre
Oceanul Arctic şi M. Baltică şi parţial dinspre Atlantic.
2
Ultima mare care a invadat regiunea a fost în timpul pliocenului (acum circa 5 milioane de
ani în urmă)
12

Vânturile predominante sunt cele de vest. Aceste mase de aer sunt
umede şi produc precipitaţii. Masele de aer vestice pătrund în depresiune prin
puntea de legătură câmpie-depresiune în zona Tinca şi, respectiv, prin
Defileul Crişului Negru. Pătrunderea peste Munţii Codru-Moma a acestor
mase de aer face ca ele să-şi piardă o parte din umezeală, ajungând în
depresiune mai uscate (1.200 mm în munţi, 600-700 mm în depresiune).
Masele de aer sudice sunt prezente, cu influenţe variabile, în tot cursul
anului. În perioadele de intensitate mai mare determină încălziri ale vremii,
cu zile caniculare vara şi cu zile blânde în timpul iernii. Ele vin dinspre M.
Mediterană (mai umede) sau dinspre Africa (uscate). Masele de aer nordice
influenţează zona mai ales pe perioada iernii. Venind dinspre Oceanul Arctic,
determină formarea de precipitaţii solid-lichide (lapoviţă şi ninsoare), iar în
sezonul cald produce coborârea intensă a temperaturilor şi precipitaţii lichide,
cu durata de câteva zile (ploi „mocăneşti”).
Pe ansamblu, comunei Pomezeu îi este specific un climat de dealuri
joase.
Hidrografia
Râul Vida
Principalul curs de apă care străbate comuna este râul Vida, care, după
vărsarea afluentului de partea dreaptă, Cornet, în dreptul satului Coşdeni, este
cunoscut sub numele de Holod, care este un afluent de partea dreaptă a Crişului
Negru, vărsându-se în acesta pe raza localităţii Râpa. La rândul ei, văii Videi îi
13

sunt tributare o serie de pâraie şi văi cu curgere sezonieră, dintre acestea
amintim: Cornet care străbate satul Vălani de Pomezeu şi izvorăşte de sub
vârful Osoiu, valea Ţiganului, valea Pietrei, valea Dulii şi Videşti, care
izvorăşte din Dealul Culmii şi se varsă în Vida la Pomezeu.
Solul
Partea superficială terestră a dealurilor din raza comunei Pomezeu se
compune din clasa argiluvisolurilor cu tipurile cenuşiu şi brun-roşcat,
specifice zonelor de păduri situate la altitudini cuprinse între 150 şi 700 de
metri. Solurile sunt predominant molisoluri spre câmpie şi argiluvisoluri (pe
un substrat argilos) la altitudini mai mari şi în depresiunile-golf.
Vegetaţia. Fauna
În prezent este un domeniu eterogen de vegetaţie naturală, păşuni
secundare, suprafeţe pomicole, viticole şi terenuri arabile.
Comuna Pomezeu beneficiază de suprafeţe mari acoperite de păduri
(puternic transformate de intervenţia umană) caracteristice climei de aici.
Pădurile sunt compacte sau în pâlcuri, de gorun (Quercus petraea) sau de fag
(Fagus sylvatica), sau păduri de amestec gorun-fag. Printre alte specii care
apar, amintim gârniţa, stejarul pufos şi stejarul brumăriu, care pe alocuri
coboară până în câmpie şi/sau depresiunile de tip golf. Pe lângă speciile de
stejar, în zonă mai apare carpenul, teiul, arţarul, frasinul şi paltinul. Flora
ierboasă este şi ea bine reprezentată.
Caracteristice acestor păduri (corelată cu zonele mai înalte învecinate)
sunt mamiferele precum căprioara, mistreţul, lupul, vulpea, pisica sălbatică,
râsul, viezurele, iepurele. Printre păsări se remarcă găinuşa de alun, ciocănitoarea,
cucul, fazanul, prepeliţa, şoimul, bufniţa, iar între peşti, mreana şi
bibanul.
Populaţia şi aşezările
Populaţia zonei se caracterizează prin densităţi relativ reduse (50-75 de
locuitori/km 2 ) influenţate de migraţia spre centrele urbane (Oradea, Beiuş) şi
sporul natural modest. Populaţia românească predomină net. Aşezările umane
sunt sistematizate, uneori compacte sau liniare (alungite pe văi).
14

Agricultura
Fondul funciar este deosebit de favorabil culturii plantelor (cereale,
plante tehnice, pomicultură, viticultură), iar suprafeţele de păşuni (la care se
adaugă plantele furajere), pentru creşterea animalelor. Din punct de vedere
agro-geografic, Dealurile Holodului sunt o prelungire a câmpiei (Câmpia de
Vest). Produsele sunt utilizate pentru alimentaţie şi prelucrare industrială
(Oradea, Salonta, Beiuş). Pomicultura şi viticultura cuprind areale reprezentative
în raza comunei Pomezeu.
Creşterea animalelor are un caracter variat; se cresc bovine, porcine,
ovine, păsări, iar produsele animaliere se industrializează în întreprinderi de
profil (produse de carne la Oradea, Salonta).
15