LP_Moartea tisulara_CEPA2.pdf - patholvet.ro

PATOLOGIA MORŢII TISULARE
<strong>Moartea</strong> unei porţiuni dintr-un ţesut sau organ fără ca acest proces să genereze obligatoriu
moartea întregului g organism. g
Necroza tisulară
– Necroza uscată (de (
coagulare, ceroasă,
steatonecroza, de
cazeificare);
– Necroza umedă
sau de colicvaţie
Gangrena
– Primară (gazoasă) (g )
– Secundară (uscată,
umedă)

NECROZA USCATĂ: în ţesuturi şi organe cu conţinut ridicat de proteine coagulabile şi
conţinut mic de apă
1. Necroza de coagulare g
Găină
Oaie
Focare miliare: puncte la limita vizibilităţii,
culoare albicioasă sau gălbuie, nu denivelează
suprafaţa f organului l iafectat. f

NECROZA USCATĂ: în ţesuturi şi organe cu conţinut ridicat de proteine coagulabile şi
conţinut mic de apă
1. Necroza de coagulare
Focare mari: focare cu forme
variabile, în general rotunde sau
ovalare ovalare, culoare albicioasă
cenuşie sau gălbuie, uscate pe
secţiune, friabile. Focarele
recente sunt înconjurate de o
zonă circulară de hiperemie
(reacţie inflamatorie periferică),
cele vechi sunt delimitate de o
zonă albicioasă (capsulă
conjunctivă - sechestru) sau se
calcifică.

NECROZA USCATĂ: în ţesuturi şi organe cu conţinut ridicat de proteine coagulabile şi
conţinut mic de apă
2. Necroza ceroasă (de ( tip p Zenker) )
Vacă
Vacă
Necroza ceroasă este specifică ţesutului
muscular de orice tip (scheletic, cardiac) şi
este urmarea instalării anterioare a
hialinozei musculare. Cauza este
reprezentată de carenţa în vitamina E şi
seleniu (boala ( muşchilor ş albi). ) Aspectele p
macroscopice sunt similare celor descrise la
hialinoza musculară. Fibrele necrozate se
pot calcifica, devenind albe, uscate.

NECROZA USCATĂ: în ţesuturi şi organe cu conţinut ridicat de proteine coagulabile şi
conţinut mic de apă
2. Necroza ceroasă (de ( tip p Zenker) )
Necroză Zenker: fibre
musculare cu aspect ceros,
gălbui sau albicioase
(calcificare distrofică
ulterioară a fibrelor
necrozate), consistenţă flască
(nu intră în rigiditate sau au
rigiditate slabă după tăiere).

NECROZA USCATĂ: în ţesuturi şi organe cu conţinut ridicat de proteine coagulabile şi
conţinut mic de apă
3. Steatonecroza (necroza ţesutului adipos)
Necroza ţesutului adipos subcutanat (steatonecroza), cu etiologie necunoscută, se
presupune că ar fi cauza unei inflamaţii a pancreasului. Ţesutul adipos este mat, cu
zone sau focare, uscate, friabile, de culoare gălbui sau albicioase.

NECROZA USCATĂ: în ţesuturi şi organe cu conţinut ridicat de proteine coagulabile şi
conţinut mic de apă
3. Steatonecroza (necroza ( ţesutului ţ adipos) p )
Steatonecroză: afectează ţesutul
adipos din cavitatea abdominală,
apar focare albicioase sau uşor
gălbui, g , uscate, , bine delimitate, , cu
aspect de săpun.

NECROZA USCATĂ: în ţesuturi şi organe cu conţinut ridicat de proteine coagulabile şi
conţinut mic de apă
4. Necroza de cazeificare
Pulmon vacă
Necroza de cazeificare se poate prezenta sub
fformă ă de d ffocare miliare, ili focare f mari i sau
capătă aspect difuz, uscate pe secţiune.
Culoare zonelor necrozate variază de la
albicioasă albicioasă, cenuşie sau gălbuie gălbuie, are aspect
grunjos, sfărâmicios, asemănătoare brânzei
de vaci.
Ficat vacă
Necroza de cazeificare
este variantă a
necrozei de coagulare,
produsă de bacterii din
genul Mycobacterium
(tuberculoză).

NECROZA USCATĂ: în ţesuturi şi organe cu conţinut ridicat de proteine coagulabile şi
conţinut mic de apă
4. Necroza de cazeificare
Necroză de cazeificare:
dimensiunea focarelor variază
putând fi miliare, mari sau cu
aspect difuz. La mamifere zonele
cazeificate suferă ulterior un
proces de calcificare distrofică
( (culoare l devine d i albă, lbămată). tă)

NECROZA USCATĂ: în ţesuturi şi organe cu conţinut ridicat de proteine coagulabile şi
conţinut mic de apă
4. Necroza de cazeificare
Limfonod vacă
Necroză de cazeificare, limfonodul prezintă focare de diferite dimensiuni
(focarele conţin un material uscat uscat, albicios albicios, asemănător brânzei de vaci, vaci
delimitate de o capsulă conjunctivă). Leziunea este caracteristică
tuberculozei bovine.

NECROZA USCATĂ: în ţesuturi şi organe cu conţinut ridicat de proteine coagulabile şi
conţinut mic de apă
4. Necroza de cazeificare
CORD
Ficat pasăre: focare de
necroză de cazeificare
de culoare gălbui;
leziunile au aceeaşi
FICAT etiologie g ca şi ş la
mamifere (bacterii din
genul Mycobacterium),
focarele nu se calcifică.

NECROZA UMEDĂ: specifică organelor şi ţesuturilor cu un conţinut scăzut în proteine
coagulabile, însă bogate în lipide şi apă
Este specifică sistemului nervos central (encefal, (encefal măduva spinării)
RAMOLISMENT: necroza umedă a
sistemului nervos central (exprimată şi
descrisă macroscopic).
Ramolismentul roşu: produs
de agenţii g ţ ppatogeni g cu acţiune ţ
rapidă şi brutală (traumatisme
şi hemoragiile consecutive
acestora, migraţiile g ţ larvare,
infarctul cerebral). Zonele
implicate au culoare
negricioasă, consistenţa este
mult scăzută, ramolită
(tendinţă să se scurgă pe
secţiune).

NECROZA UMEDĂ: specifică organelor şi ţesuturilor cu un conţinut scăzut în proteine
coagulabile, însă bogate în lipide şi apă
Este specifică p sistemului nervos central ( (encefal, , măduva spinării) p )
Ramolisment roşu consecutiv unor infarcte cerebrale (pe secţiune aspect
aproximativ de trapez, cu baza către periferie, culoare negricioasă).

NECROZA UMEDĂ: specifică organelor şi ţesuturilor cu un conţinut scăzut în proteine
coagulabile, însă bogate în lipide şi apă
Este specifică sistemului nervos central (encefal, măduva spinării)
Encefalul prezintă zone de diferite
dimensiuni, în care ţesutul nervos
este înlocuit de o masă gelatinoasă,
cenuşie sau cenuşie-gălbui. Cazurile
grave se disting prin “topirea”
aproape îîn totalitate t t lit t a emiferelor if l
cerebrale şi identifcarea unui lichid
limpede, incolor sau uşor gălbui.
Ramolismentul cenuşiu: denotă
acţiunea lentă a agentului etiologic.
Este specific diferitelor tipuri de
carenţe: cupru, vitaminele din
complexul l l B (B1, (B1 B6). B6)

NECROZA UMEDĂ: specifică organelor şi ţesuturilor cu un conţinut scăzut în proteine
coagulabile, însă bogate în lipide şi apă
Este specifică p sistemului nervos central ( (encefal, măduva spinării) p )
Ramolisment cenuşiu: leziune este avansată, gravă, ţesutul nervos al emisferelor
cerebrale este slab reprezentat, “topit” (spaţiul creat este plin cu lichid).

NECROZA UMEDĂ: specifică organelor şi ţesuturilor cu un conţinut scăzut în
proteine coagulabile, însă bogate în lipide şi apă
Pulmon oaie
PUROI: material patologic specific inflamaţiei purulente rezultă ca
urmare a necrozei de colicvaţie a leucocitelor.

GANGRENA: ţesutul necrozat anterior suferă o degradare suplimentară produsă de
bacteriile din flora organului afectat sau cele din mediul exterior
Gangrena g primară: p GAZOASĂ
Gangena gazoasă
apare p consecutiv
infecţiei cu germeni
anaerobi (genul
Clostridium).
Localizarea
musculară se
traduce prin
tumefierea zonei
afectate, consistenţă
crepitantă (datorită
bbulelor l l de d gaz
formate între fibre),
la secţionare aspect
dilacerat dilacerat, mat al
muşchilor, culoare
negricioasă, miros
de unt rânced rânced.

GANGRENA: ţesutul necrozat anterior suferă o degradare suplimentară produsă de
bacteriile din flora organului afectat sau cele din mediul exterior
Gangrena g primară: p GAZOASĂ
Gangrenă gazoasă musculară:
fibrele afectate au culoare
negricioasă.

GANGRENA: ţesutul necrozat anterior suferă o degradare suplimentară produsă de
bacteriile din flora organului afectat sau cele din mediul exterior
Gangrena g primară: p GAZOASĂ
Gangrenă gazoasă musculară:
leziune caracteristică pentru infecţia cu
anaerobi anaerobi, se observă dilacerarea
puternică a zonei musculare afectate.

GANGRENA: ţesutul necrozat anterior suferă o degradare suplimentară produsă de
bacteriile din flora organului afectat sau cele din mediul exterior
Gangrena secundară: USCATĂ
Sunt afectate regiunile periferice
(urechi, ( , coadă, , mameloane, ,
pielea care acoperă extremităţile
membrelor). Zonele afectate au
culoare brun-negricioasă, g lipsite p
de elasticitate şi sensibilitate, cu
aspect pergamentos, dur, rigid de
piele tăbăcită. Zona gangrenată
este net delimitată de ţesutul
viabil printr-o barieră de
hiperemie.
Gangrena uscată este specifică pielii.
AApare consecutiv ti unor ttraumatisme ti
repetate, ca urmare a deficitului
circulaţiei sanguine pe un anumit
teritoriu cutanat (ischemie locală
produsă de compresie, toxine cu efect
vasoconstrictor prelungit, frig).

GANGRENA: ţesutul necrozat anterior suferă o degradare suplimentară produsă de
bacteriile din flora organului afectat sau cele din mediul exterior
Gangrena secundară: USCATĂ
Escara de decubit este o gangrenă uscată care apare pe zonele de piele ce acoperă
Escara de decubit este o gangrenă uscată care apare pe zonele de piele ce acoperă
proeminenţele osoase. Apare la animalele care sunt obligate să stea în decubit prelungit. Ca
urmare a compresiunii între os şi pardoseală, pielea suferă ischemie şi ulterior gangrenă.

GANGRENA: ţesutul necrozat anterior suferă o degradare suplimentară produsă de
bacteriile din flora organului afectat sau cele din mediul exterior
Gangrena g secundară: USCATĂ
Gangrena extremităţilor membrelor apare la
rumegătoare ca urmare a ingestiei unei
micotoxine prezentă în micetul Claviceps
purpureea.Toxina are un efect vasoconstrictor de
durată asupra arterelor periferice, ceea ce va
duce la gangrena g g şşi pierderea p pprin desprindere p a
porţiunii gangrenate (sfacel).

GANGRENA: ţesutul necrozat anterior suferă o degradare suplimentară produsă de
bacteriile din flora organului afectat sau cele din mediul exterior
Gangrena g secundară: USCATĂ
Gangrena expremităţilor este urmată de
Gangrena expremităţilor este urmată de
eliminarea sfacelului, zona rămâne
mutilată.

GANGRENA: ţesutul necrozat anterior suferă o degradare suplimentară produsă de
bacteriile din flora organului afectat sau cele din mediul exterior
Gangrena secundară: UMEDĂ
Gangrena pulmonară apare ca urmare a
inhalării în pulmon a unor materiale
endogene sau exogene, altele decât aerul
(furaje, lapte, materiale patologice,
medicamente administrate incorect prin
sondă). Zonele afectate sunt iniţial roşii
negricioase, apoi devin cenuşii verzui
(sulfmethemoglobina), sunt crepitante, bine
delimitate şi au miros respingător (ihoros).
Gangrena umedă este
specifică p organelor g bogat g
vascularizate, care deţin
normal o floră saprofită sau
care au legătură indirectă cu
mediul extern (pulmon, tub
digestiv, uter)

GANGRENA: ţesutul necrozat anterior suferă o degradare suplimentară produsă de
bacteriile din flora organului afectat sau cele din mediul exterior
Gangrena g secundară: UMEDĂ
Gangrena uterului apare ca urmare a unor modificări topografice (prolaps uterin –
g p p g (p p
exteriorizarea uterului). Ca urmare a stazei prelungite şi a contaminării cu bacterii dn
flora externă, uterul capătă aspect roşu-negricios, este crepitant (datorită bacteriilor
anaerobe din mediu), pereţii se rup uşor.

GANGRENA: ţesutul necrozat anterior suferă o degradare suplimentară produsă de
bacteriile din flora organului afectat sau cele din mediul exterior
Gangrena g secundară: UMEDĂ
Leziunile debutează cu stază, sunt
urmate de instalarea infarctului
venos şi se termină prin gangrenă
umedă. Odată cu instalarea
gangrenei culoarea devine
verzuie-cenuşie, consistenţa
scade, peretele se rupe uşor,
având aspect p de cârpă p pputredă.
Mirosul este ihoros.
Prolaps rectal oaie
Gangrena intestinului reprezintă o
continuare a leziunilor induse de
modificările topografice ale acestuia
(volvulus, invaginaţie, prolaps rectal etc).

GANGRENA: ţesutul necrozat anterior suferă o degradare suplimentară produsă de
bacteriile din flora organului afectat sau cele din mediul exterior
În practică pot fi întâlnite tipuri
mixte de gangrenă. Glanda
mamară la rumegătoarele mici
(capră, oaie) poate prezenta
gangrenă uscată la nivelul pielii
mamare şi i gangrenă ă umedă dă a
glandei propriuzise.