19 Proteus.pdf - Materiale studiu

ubicuitar răspândiţi în natură
se pot întâlni în
sol
ape reziduale
ape de suprafaţă
în materiile organice în putrefacţie
în tractul intestinal uman
în alimente
în produse patologice.
Genul Proteus (Familia
Enterobacteriaceae)
cuprinde trei specii cu importanţă
medicală:
Proteus mirabilis
Proteus vulgaris
Proteus penneri.
bacili
Gram-negativi
ciliaţi
peritrichi sau lofotrichi
polimorfi
au forme variate
de la bastonase scurte de 1-3 µm lungime
până la forme lungi filamentoase
nu prezintă capsulă şi nici spori.
Nepretenţioşi
Pe medi fără bilă
prezintă caracteristica unică în familia
Enterobacteriaceae de a invada mediul,
„fenomen de căţărare”, „invazie”, „roire”.
din locul inoculării, valuri succesive de cultură
migrează concentric până la marginea
mediului sau până la întâlnirea cu vălul
migrator al altei colonii.

coloniile migratoare aparţin aceleiaşi
tulpini
valurile se intrică
formează o pânză continuă
coloniile aparţin unor tulpini diferite, chiar
din aceeasi specie de Proteus
migrările se opresc la o distanţă de 1-2 mm,
între ele
se trasează o linie de demarcaţie, fenomen
cunoscut sub numele de „fenomen Dienes”.
Acesta reprezintă un important marker epidemic.
Pe mediile selective care conţin săruri
biliare
colonii S, netede, rotunde, translucide
lactozo-negative
de culoarea mediului
„în ochi de pisică”
▪ datorită producerii de H2S
▪ evidenţiat prin apariţia unei pete de culoare neagră
în centrul coloniilor.
aerobi, facultativ anaerobi
fermentează glucoza cu producere de acid şi puţin gaz.
nefermentarea lactozei este un indicator al
patogenităţii.
Proteus vulgaris este singurul care produce indol
producerea de H2S este obligatorie
descompun ureea
Proteus spp. iau parte la procesele de putrefacţie
prin folosirea oxigenului din mediu
▪ favorizează dezvoltarea bacteriilor anaerobe
prin sinteza de enzime proteolitice
▪ descompun proteinele
▪ se evidenţiază pe mediul Löffler prin lichefierea mediului.

Poate rezista o perioadă mai îndelungată
soluţii antiseptice
detergenţi
soluţii perfuzabile
soluţii care conţin glucoză
Se poate multiplica la temperatura camerei,
explică difuzibilitatea bacteriilor în mediul
spitalicesc.
Rezistenţa la antibiotice a acestor bacterii
este foarte mare.
pili tip 1
pili tip 2
pili de sex
factori fimbriari de colonizare
enterotoxinele
Pot suprainfecta plăgile
chirurgicale
arse
▪ infecţii nosocomiale
▪ pot duce la apariţia abceselor.
Infecţiile tractului urinar inferior – cistite
La pacienţi cu litiază urinară, P.mirabilis, a fost izolat frecvent din urină,
bacteriuria recurentă fiind o complicaţie nerezolvabilă la acesti bolnavi.
Capacitatea Proteus spp. de a descompune ureea joacă
un rol foarte important în inducerea litiazei urinare.
Antigenul somatic O
prezintă specificitate de grup
comun la P.vulgaris şi P.mirabilis.
se cunosc 55 antigene somatice O
Antigenul flagelar H
cu specificitate de tip
prezintă 31 de fracţiuni antigenice.
Proteus spp. nu prezintă antigen capsular
(K).
Germeni condiţionat patogeni
pot declanşa, singuri sau în asociaţie cu alţi agenţi patogeni, infecţii la diferite
nivele ale organismului gazdă.
Infecţii ale tractului digestiv
toxiinfecţii alimentare
enterite la sugari şi la copii mici
Infecţii ale tractului respirator inferior
pneumonii
sunt de cele mai multe ori nosocomiale
Septicemii
apar mai ales la bătrâni.
ele pot fi însoite sau urmate de peritonite, meningite etc.
Meningita neonatală
diferenţierea Proteus spp. de alte
microorganisme
pe baza „fenomenului de căţărare”
Diagnosticul definitiv este pus în urma:
identificării biochimice
tipării serologice
▪ se bazează pe existenţa a 55 factori antigenici O şi
31 H
lizotipiei

Tratamentul
conform antibiogramei şi localizării
infecţiei.
germeni foarte răspândiţi în natură
infecţiile cu acest microorganism
depind de statusul imun al gazdei
de virulenţa tulpinilor incriminate
de controlul infecţiilor nosocomiale
controlul alimentelor.