Pagina 10 “Dacă nu asculţi, mănânci bătaie!” - Curierul Armatei

CMYK
Pagina 6
- Domnule lt.col. SAMOILÃ, din surse demne de
încredere, am aflat cã sunteþi un „veteran” al Poligonului
SMÂRDAN. Prezentaþi-ne, pe scurt, câteva date din cariera
dumneavoastrã.
- Cu multã plãcere. În anul 1982, am absolvit ªcoala Militarã
de Ofiþeri de Artilerie „Ioan Vodã” ºi am fost repartizat
în garnizoana Brãila, la Regimentul 285 Artilerie. Am
parcurs aici, pânã în 1989, primele trepte ale ierarhiei militare
ºi am dat examen la Academia Militarã, ale cãrei
cursuri le-am urmat în perioada 1989-1991.
Dupã absolvire, am fost repartizat la R.43 Artilerie
Mihai Bravu, ca ºef al operaþiilor ºi instrucþiei. Începând cu
anul 1996, am activat în cadrul Poligonului de trageri
SMÂRDAN, ocupând succesiv funcþiile de ofiþer 3 la S3, ºef
de stat major ºi, din decembrie 2002, funcþia de comandant.
Practic, în acest an, se împlinesc 10 ani de când activez în
poligon. Nu sunt mulþi, dar nici puþini. Un necaz de naturã
medicalã, în familie, nu mi-a mai permis sã pãrãsesc garnizoana
Galaþi. ªi am rãmas aici.
- Ce activitãþi de instruire se pot desfãºura în poligonul
SMÂRDAN?
- De când mã aflu în poligon, am participat la activitãþi
complexe, organizate ºi desfãºurate de M.U. ºi unitãþi
române, dar ºi cu parteneri strãini. De exemplu, în perioada
2000-2006, au avut loc exerciþii cu un regiment mecanizat
din Anglia, cu un regiment de infanterie ºi un regiment de
tancuri din Italia, trageri cu unitãþi de aviaþie din S.U.A. ºi
Franþa, exerciþii cu M.U. ºi unitãþi române, vizând operaþionalizarea
acestora („VIS DE TOAMNÔ, „VIS DE PRIMÃ-
VARÔ, „CERTEX ’06”, „ROMEX ’06”).
Activitãþile în poligon sunt continue. Imediat dupã
„ROMEX ’06”, a urmat exerciþiul „SIRET ’06”, cu Baza 95
Aerianã Bacãu, dupã care, verificãrile loturilor de muniþie
prin trageri, cu Comandamentul Logistic Întrunit, concomitent
cu executarea tragerilor cu o unitate de aviaþie din
Armata Italiei. Activitãþi cu trageri de luptã vor continua
însã, pânã la sfârºitul anului, conform „Planului tragerilor”
Lecturarea articolului cu titlul ,,Cine preferã metajurnalismul?”
a trezit reacþii ,,pro” ºi ,,contra”, legate de
noþiunile de jurnalism ºi metajurnalism, de limbaj, de stil
ºi scriiturã de presã ºi, în ultimã instanþã, de rolul presei
în societatea contemporanã. Rândurile care vor
urma exprimã unele opinii, altele decât cele ale autorului
articolului menþionat, referitoare la tema în discuþie.
Voi începe cu un ,,exerciþiu lingvistic”. Prefixul ,,meta”
înseamnã, în limba greacã, ,,dincolo de”. Specialiºtii în
lingvisticã utilizeazã demult noþiunile de limbaj ºi metalimbaj,
termenul din urmã (metalimbaj=dincolo de limbaj)
semnificând un limbaj generator de sensuri ºi înþelesuri
ascunse, în cadrul limbajului obiºnuit, natural. În mod analogic,
putem afirma cã existã ,,jurnalism” ºi ,,metajurnalism”,
adicã, ,,dincolo de jurnalism”, neologism ce, încã, îºi
mai cautã locul prin dicþionare. Ceea ce m-a determinat sã
aºtern aceste rânduri, nu a fost intenþia de a contrazice cu
orice preþ un camarad de breaslã, care, în parantezã fie spus,
,,are mânã” ºi cãruia îi respect în totalitate alegerea, ci, mai
degrabã, dorinþa de a scoate în evidenþã un alt mod de a
vedea lucrurile. Prin urmare, voi încerca sã justific ,,dreptatea
mea”, plecând de la ,,dreptatea” autorului articolului.
Autorul articolului este, dupã spusele sale, adeptul
,,metajurnalismului, curent în arta jurnalisticii” specific
celor care ,,curteazã figurile de stil ºi teoria literarã pânã în
vârful acului”. Afirmã cã ,,stilul simplu supãrã urechea sensibilã,
minte neuronul jucãuº, desconsiderã personalitatea
þintei (n.a.-cititorului)”. Este convins cã lectorul este atras
de text doar dacã frazele conþin figuri de stil. Numai într-o
astfel de situaþie, jurnalistul ,,îi zice bine”. Dacã înþeleg
corect, jurnalist ,,cu mânã” este doar cel care foloseºte un
limbaj literar artistic, indiferent de genul publicistic abordat.
Autorul lasã, în final, sã se înþeleagã faptul cã, adevãrata
scriiturã de presã trebuie sã conþinã ,,zor-
zoane lingvistice” (n.a.-figuri de stil).
Citind articolul ,,Cine preferã metajurnalismul?”,
am avut impresia cã semnatarul
acestuia a fost subiectiv ºi exclusivist, uºor
elitist, atât în ceea ce priveºte calitãþile editoriale
pe care trebuie sã le aibã un jurnalist,
cât ºi în privinþa calitãþilor unui cititor.
A fost, totuºi, prea mult. Nimeni nu ne dã
dreptul sã ierarhizãm publicul cititor, în
receptori deºtepþi, iubitori ai metajurnalismului
ºi receptori sãraci cu duhul. Oricum,
împãrþirea este relativã ºi, de fapt, toatã discuþia
se reduce la analiza limbajului utilizat
pentru a crea un text jurnalistic.
Am o altã pãrere. Nu subapreciez locul
ºi rolul jurnaliºtilor cu har, capabili sã
creeze ,,literaturã” în paginile ziarelor pe
care le deservesc, tot mai rari într-o lume
grãbitã, aflatã în era informaþiei digitale.
Dimpotrivã, prin analizele sau imaginile de
fineþe realizate, utilizând un vocabular
preþios, generator de podoabe lingvistice,
aceºtia se vor afla întotdeauna în avangarda
breslei publicistice. ,,A scrie bine”, însã,
PUNCTE DE VEDERE
din poligon.
- Cum contribuie, de regulã, personalul poligonului la
buna executare a unui exerciþiu cu trupe ºi trageri de luptã?
- Pornind de la obiectivul fundamental al poligonului –
acela de a asigura condiþii pentru cazarea, hrãnirea ºi instruirea
diferitelor unitãþi planificate la trageri – se iau toate
mãsurile pentru
ca exerciþiul sã
fie pregãtit la
cel mai înalt
nivel, fiind în
joc, în cazul
exerciþiilor cu
militari strãini,
nu numai
o n o a r e a
poligonului
SMÂRDAN, ci
ºi a Armatei
României.
Printre
activitãþile cele
mai semnificative, din poligon, aº putea menþiona: asanarea
terenului de elementele de muniþie rãmase neexplodate sau
neidentificate; pregãtirea spaþiilor de cazare ºi hrãnire; cooperarea
cu personalul unitãþilor participante pentru
rezolvarea solicitãrilor acestora; pregãtirea personalului
poligonului implicat în desfãºurarea acelui exerciþiu.
Totdeauna apar ºi probleme noi, diferite de cele anterioare,
pe care trebuie sã le soluþionãm împreunã cu unitãþile
vizitatoare.
- Cum vedeþi evoluþia, în perspectivã, a unitãþii pe care
o conduceþi?
- Mai întâi trebuie sã precizez cã, anul acesta, la 15 iunie,
Poligonul de trageri SMÂRDAN a aniversat 50 de ani de la
înfiinþare. În ceea ce priveºte perspectiva unitãþii, poligonul
este prevãzut sã se transforme într-o bazã militarã tip NATO
NU ORICINE SE NAªTE POET...
jurnalistic vorbind, nu înseamnã a face cu orice preþ,
,,poezie” sau ,,picturã literarã”. Nu orice gen publicistic se
preteazã unui astfel de stil. ªi apoi, locul ,,artiºtilor” este, în
principiu, în pagina cultural-literarã a oricãrei publicaþii
serioase, dacã nu cumva aceasta este cu specific culturalartistic.
Pe de altã parte, dacã vom analiza evoluþia mass-media
în lumea contemporanã, lesne vom observa tendinþa de
creºtere a volumului ºi vitezei de transmitere a informaþiilor
vehiculate în presã, fapt datorat modernizãrii ºi dezvoltãrii
canalelor ºi mijloacelor de comunicare (Internetul). Omul
modern este supus unui adevãrat bombardament informaþional.
Din toate pãrþile sosesc mesaje. Cititorului îi va fi
greu sã accepte ºi sã înþeleagã un limbaj sofisticat, plin de
,,zorzoane lingvistice”. Nu are timp ºi nu este dispus sã
rezolve ,,cuvinte încruciºate”, atunci când citeºte presa.
Uneori, are tendinþa sã respingã astfel de informaþii, care nu
intrã în sfera imediatã de interes. Plecând de aici, jurnalistul
este obligat sã întrebuinþeze un limbaj simplu, concret, deseori,
standardizat. În acest sens, academicianul Ion
COTEANU caracteriza limbajul jurnalistic drept ,,limbaj
literar mediu sau standard, îngrijit, însã, neartistic. Acesta
este susþinut de ºcoalã ºi difuzat prin mass-media”, iar
cunoscutul critic literar Tudor VIANU, referindu-se la limbajul
jurnalistic, spunea: ,,Jurnalistul trebuie sã traducã întrun
limbaj accesibil informaþia specificã unui domeniu”.
Pe de altã parte, jurnalistul Lucian-Vasile SZABO, în
lucrarea ,,Libertate ºi comunicare în lumea presei”, afirma
faptul cã ,,limbajul jurnalistic exprimã o anumitã dozã de
subiectivitate, indusã de cãtre omul de presã. Limbajul presei
este uneori un limbaj figurat, specific funcþiei poetice.
Funcþia poeticã, a oricãrui tip de limbaj, rãmâne centratã pe
mesaj. Totodatã, nici un act de comunicare nu poate exista
în afara mesajului”. Teoria literarã distinge existenþa a douã
tipuri de mesaje: ºtiinþific ºi artistic. Mesajul ºtiinþific nu
Curierul ARMATEI
Nr. 21 (209) din 15 noiembrie 2006
“Vom ridica permanent ºtacheta exigenþei în muncã”
- Interviu cu domnul locotenent-colonel Radu SAMOILÃ, comandantul poligonului de trageri SMÂRDAN -
Am cerut legãtura telefonicã
unui ofiþer competent
sã mã informeze cu ceea
ce-mi trebuia în documentare. Unitatea,
fiind cu rang de batalion,
respectivul nu a rãspuns la interiorul
declarat cândva. Centralistul, om bine instruit,
l-a gãsit într-un alt birou, loc în care muncea
din greu sã întocmeascã o situaþie. L-am întrebat
de ce-i atât de imprevizibil cu locurile de
cartiruire. „Pentru cã am cinci funcþii prin
cumul. Alerg ba sus, ba jos, rãspund la un telefon,
raportez ceva de la un altul, în ºedinþele de
lucru prezint câte patru rapoarte de activitate”.
L-am crezut pe colegul meu, chiar dacã tresa
de ofiþer cu grad superior l-a pãcãlit de doi ani.
Încerc sã-l încurajez cã funcþiile pentru care
îndeplineºte atribuþiile sunt deja calculate la
încadrare. Stã puþin pe gânduri ºi mã avertizeazã
cã, ºi anul trecut, erau aceleaºi zvonuri,
numai cã, realitatea, din pãcate, a rãmas
aceeaºi. Nu e supãrat din cauza multiplelor
solicitãri. Cu efort, reuºeºte sã se încadreze în
termenele ordonate. Nu-i place sã fie superfi-
SINDROMUL
“CUMUL DE FUNCÞII”
cial. Face patru treburi în acelaºi timp, dar nu
garanteazã cã toate sunt ºi corecte. Am trãit ºi
eu asemenea clipe. Rãmân la opinia mea. Sã se
þinã seama de acea prevedere legalã. Anume,
cã în limita competenþelor, unui subordonat i
se pot stabili, prin cumul, ºi alte atribuþii, dar
care sã aibã tangenþã cu domeniul de bazã.
Nu-i corect ca un genist încadrat la structura de
logisticã sã fie cu relaþiile publice, cu educaþia
fizicã militarã sau cu cercetarea juridicã specialã.
ªi încã, ceva. În companiile civile care se
respectã, pentru fiecare angajat sunt normative
care nu se pot depãºi nici în ruptul capului.
Problema de gestiune este dimensionatã, cele
de concepþie ºi execuþie, la fel. Adevãrat este
cã militarii au fost consideraþi ca fãcând parte
din sectoarele nenormate. Astãzi poþi munci
pentru douãzeci, mâine poþi sta pentru atâþia.
Nici aceastã variantã nu este mulþumitoare, din
pentru armata românã. Momentan, s-a realizat un studiu de
fezabilitate ºi nu deþin mai multe informaþii.
- Totuºi, nu pot fi toate bune ºi frumoase. Cu ce greutãþi
vã confruntaþi?
- Un buget de austeritate creeazã, întotdeauna, probleme
oricui în a-ºi acoperi cheltuielile ºi necesarul de materiale.
Datoritã schimbãrii modalitãþii de achiziþionare a bunurilor
ºi materialelor, din luna octombrie a acestui an,
aprovizionarea unitãþii a devenit mai greoaie.
Avem probleme cu echiparea de iarnã a militarilor profesioniºti
ºi ducem lipsa pieselor de schimb pentru
mijloacele auto, având în vedere specificul unitãþii –
deplasarea pe drumuri de poligon neamenajate.
- În finalul interviului, aveþi libertatea de a transmite un
mesaj cititorilor „Curierului Armatei”. Vã rog, sã o faceþi!
- Aº dori sã afirm, fãrã falsã modestie, cã majoritatea
militarilor care au trecut prin acest poligon, români sau strãini,
au apreciat pozitiv condiþiile de cazare ºi instruire
oferite.
Aceste frumoase aprecieri ºi realizãri nu puteau fi
obþinute fãrã aportul întregului colectiv al poligonului ºi
sprijinul C.1 A. Trt. Fãrã a supãra pe cineva, aº aminti contribuþia
deosebitã la obþinerea acestor rezultate a ºefilor de
sectoare (mr. Viorel GOLEA, mr. Lucian DONOSE), a
ofiþerilor 3 cu operaþiile ºi instrucþia (mr. Gigel
NECHITOV) ºi cu asigurarea logisticã (mr. Constantin
ENE), a comandanþilor de plutoane (mm. Stelicã
MÃZÃROAIE ºi plt.adj. Mihai CIOCHINÃ).
Remarc, totodatã, dãruirea militarilor angajaþi pe bazã de
contract, care, pe lângã serviciul de pazã în ture, au rãspuns
solicitãrilor comenzii unitãþii ºi au participat din timpul lor
liber, la pregãtirea activitãþilor importante ale poligonului.
Cititorii „Curierului Armatei” sã fie siguri cã, atât cât
depinde de noi, “de la vlãdicã, la opincã”, vom menþine ºi
vom încerca sã ridicãm permanent ºtacheta exigenþei în
muncã. Locotenent-colonel
Florentin PARASCHIV
agreeazã figurile de stil, ci exprimarea concisã a realitãþii
obiective. Acelaºi Lucian-Vasile SZABO menþiona faptul
cã ,,locul mesajului jurnalistic se plaseazã între cel artistic ºi
cel ºtiinþific..., dar nu reprezintã o medie a celor douã”. ªi
continua: ,,În jurnalisticã nu se recomandã folosirea
licenþelor poetice, pentru a nu fi afectate obiectivitatea ºi
claritatea necesare realizãrii funcþiei de bazã pe care o are
presa în societate, funcþia de informare. Mizând pe obiectivitate
ºi claritate, stilul jurnalistic se apropie mai mult de
stilul ºtiinþific”. Cele înfãþiºate mai sus sunt susþinute de
cuvintele celebrului romancier francez STENDHAL, care,
referindu-se la stilul publicistic, spunea: ,,Eu cred cã existã
o singurã regulã, claritatea. Fãrã claritate, întreaga mea
lume se destramã”.
Cu alte cuvinte, stilul jurnalistic ºi scriitura de presã trebuie
sã uºureze receptarea mesajelor de cãtre cititori,
respectând, alãturi de obiectivitate ºi claritate, niºte norme
generale: originalitatea, inventivitatea, expresivitatea,
corectitudinea, precizia sau puritatea.
Fãrã a minimaliza rolul sãu formator, culturalizator ºi
celelalte funcþii, totuºi, misiunea principalã a presei este de
a informa cu oportunitate un public eterogen, ca nivel de
pregãtire ºi culturã. A reduce acest public doar la cei care
înþeleg limbajul preþios al creatorului de artã, este un act, cel
puþin egoist.
David RANDALL, autorul lucrãrii ,,Jurnalistul universal”
spunea:,,Scriitura de presã e ca un muºchi. Va fi mult
mai puternicã dacã exersezi continuu”.
Iatã de ce, prefer sã parcurg pas cu pas drumul propriu
de cizelare a expresiei jurnalistice, prin acumulãri calitative
ºi cantitative succesive, evitând ,,febra muscularã”.
ªi, pânã la urmã, nu oricine se naºte poet!
Locotenent-colonel
Florentin PARASCHIV
cauzã cã uzajul, intelectual, moral,
volitiv este la fel. Funcþiile duse prin
cumul au devenit deja un „sindrom”.
Pe care l-am putea trata, spun eu,
dacã s-ar modifica ºi pârghiile de
cointeresare materialã ºi moralã. Un
spor la salariu, o prioritate la sistemele de recompense,
o facilitate pentru plecarea la un
curs. Propuneri pentru a-i rezolva pe cei care
duc funcþii prin cumul sunt. Rãmân doar semnalele
de aplicare. Am avut ocazia sã particip
la un experiment creat pe aplicarea unor modele
de asistenþã psihologicã. Mi-am notat o
observaþie interesantã. Cei care aveau mai
multe funcþii decât cea titularã au înregistrat
rezultate cu mult mai slabe decât ale celorlalþi.
Conducãtorul experimentului a comunicat
ºefilor sãi faptul cã oboseala fizicã ºi psihicã,
presiunile informaþionale, relaþiile interpersonale
tensionate scad potenþialul creativ ºi contureazã
starea de nemulþumire. Se pare cã
uitãm cât e de bine sã faci o activitate care-þi
place, nu cinci diversificate ºi cu multiple
ºanse de a nu le vedea nimeni. (C.D.C.)