Poetica lui Radu Stanca - Revista Tribuna

22
Ioan-Pavel Azap
Aºa da:
1. În rolul victimei / Izobrazhaya zhertvu
(Rusia, 2006; r. Kirill Serebrennikov), pretextând
„de ochii lumii” a fi inspirat de Hamlet, filmul
este o nãucitoare comedie neagrã despre alienare
ºi singurãtate, la finalul cãreia râsul îþi stã în gât,
iar în sufletul îþi pare coclit. Extraordinare
episoadele reconstituirilor poliþieneºti, adevãrate
filme în film.
2. Soarele gutuii / El sol del membrillo
(Spania, 1992; r. Victor Erice), pentru
rafinamentul „punerii în paginã”, eleganþa
neostentativã, discreþia problematizãrii condiþiei
artei ºi a artistului (în speþã: obsesia unui pictor
de a picta gutuile din grãdina sa), meditaþia
implicitã asupra vieþii ºi a morþii. Nu în ultimul
rând, pentru cã – în ciuda lungimii (133 de
minute!) ºi a lentorii -- nu te plictiseºti nicio clipã.
3. Probleme cu þânþarii ºi alte poveºti /
Problemat komarite i drugi istorii (Bulgaria, 2007;
r. Andrey Paounov), pentru umorul tandru ºi, mai
ales, pentru capacitatea de a imprima unui
documentar structura narativã ºi ritmul unui film
de ficþiune.
Aºa ba:
1. Detaºare / Otryv (Rusia, 2007; r. Aleksandr
Mindadze), pentru subiectul inexistent, delirul
auctorial paranoic, absoluta inutilitate a peliculei.
(Dacã cineva a înþeles ceva din filmul ãsta, poate
sã-mi scrie pe adresa redacþiei.)
2. Luptãtoarea / Fighter (Danemarca, 2007; r.
Natasha Arthy), pentru schematismul poveºtii,
corectitudine politicã ostentativã, lipsa absolutã
de stil (mai bine spus: babilonia stilisticã),
amatorism.
3. Marilena (România, 2008; r. Mircea
Daneliuc), pentru platitudinea demersului
regizoral, mimarea mizerabilismului, incontinenþã
ºi, nu în ultimul rând, pentru impudoarea de a
ieºi în public cu un asemenea subprodus
cinematografic (faptul cã Daneliuc nu se aflã la
prima „abatere” de acest fel este circumstanþã
agravantã!). Antologicã ºi cu ºanse de a intra în
limbajul urban (numai cã pe filmul lui Daneliuc
n-o sã-l vadã aproape nimeni, iar cei care-l vor
Ploy (Tailanda, 2007; r. Pen-ek Ratanaruang)
TIFF-top 2008
Black Pantone 253 U
vedea de vor rezista pânã la final vor fi destul de
epuizaþi pentru a mai reþine ceva!) este replica
Ceciliei Bârbora-Marilena: „Mã doare-n tatuaj!”
Graþian Cormoº
Aºa da:
1. Tache (România, 2008; r. Igor Cobileanski)
– comedie neagrã specificã “noului val” al
cinematografiei româneºti, jocul deosebit al lui
Mircea Diaconu etc.
2. Jamil, mergi în pace / Ma salama Jamil
(Danemarca, 2008; r. Omar Shargawi) – contextualizeazã
foarte pertinent acomodarea arabilor în
þãrile occidentale ºi problemele pe care le iscã
acest proces.
3. Lumi paralele / To verdener (Danemarca,
2008; r. Niels Arden Oplev) – elocventã pentru
modalitãþile prin care procesele de interacþiune ale
modernitãþii târzii sparg cliºeele noastre de
reprezentare, ºocându-ne cu figura alteritãþii.
Aºa ba:
1. Kurt Cobain: Despre un fiu / Kurt Cobain:
About a Son (SUA, 2006; r. AJ Schnack) – total
lipsit de vivacitate, de imagini sugestive.
2. 1 lunã cu 4,3,2 (România, 2007; r. Sorin
Avram) – nu îºi are locul la TIFF, unde lumea
vine sã vadã un alt gen de pelicule, ci la TVR în
cadrul unei emisiuni culturale etc.
3. Elevator (România, 2008; r. George
Dorobanþu) – nu are substanþã narativã, care sã
dubleze “aventura” banalã a celor doi tineri din
lift.
Mihai Goþiu
Aºa da:
1. Cargo 200 (Rusia, 2007; r. Aleksei
Balabanov) – anunþat ca “ºocul festivalului”, s-a
dovedit a fi mult mai “cuminte” (asta pentru cei
pentru care dezvirginarea cu o sticlã, beþiile
ruseºti cu vodcã ºi castraveþi muraþi, ori violul
într-un pat cu logodnicul aflat în putrefacþie nu
mai reprezintã un ºoc). O poveste care ar fi trebuit
sã fie despre perestroika ºi e despre perestroika.
O perestroika ratatã însã ºi care nu are nicio
legãturã cu cea politicã.
22 TRIBUNA • NR. 140 • 1-15 iulie 2008
Black Pantone 253 U
2. Nunta mutã (România, 2008) – un debut
absolut surprinzãtor ca regizor al lui Horaþiu
Mãlãele. O peliculã pe care sala a “bãut-o” pânã
la ultima picãturã. Cu uºoare derapaje în momentul
în care forþeazã fantasticul, filmul meritã
neapãrat vãzut. S-ar putea sã fie cel mai bun film
românesc al anului.
3. 6aizeciºi9 / 6ixtinin9 (Tailanda, 1999; r.
Pen-ek Ratanaruang) ºi Ploy (Tailanda, 2007; r.
Pen-ek Ratanaruang) – numele regizorului e
imposibil de þinut minte (Tudor Giurgiu e printre
puþinii care au reuºit lucrul ãsta, pe verificate),
aºa cã eu îl transcriu din program: Pen-ek
Ratanaruang. Ca sã vezi, cum zice ºi filmul, cã în
Thailanda se poate face ºi altceva decât turism
sexual.
Menþiune: Delta (Ungaria, 2006; r. Kornel
Mundruczo) -- pentru o exasperant de lungã scenã
de mers cu barca, doar pentru a le da ºansa
fraþilor sã se îndrãgosteasca unul de altul.
Ar fi putut fi:
1. Fantomele lui Goya / Goya’s Gost (SUA /
Spania, 2006; r. Milos Forman) – subiectul e
extrem de generos, Natalie Portman cu un triplu
rol (ingenua infantã, o monstruozitate alienatã
dupã ani de puºcãrie ºi propria fiicã) senzaþional
ºi... cam atât. Dacã ar fi fost curãþat de accentele
dogmatice ar fi putut intra în top. Departe însã
de mãrcile Forman Amadeus ori Zbor deasupra
unui cuib de cuci.
2. Boogie (România, 2008; r. Radu Muntean) –
venit direct de la Cannes, filmul ar fi trebuit sã
facã senzaþie. N-a fãcut. Dar asta e deja stilul lui
Radu Muntean. Se opreºte mereu în momentul în
care peliculele lui ar putea face saltul în categoria
superioarã, a fineþurilor de cinematecã. Sigur
peste 10 ani nu o sã vã mai amintiþi prea multe
despre el.
3. Drumul spre glorie / Szabadsag (Ungaria,
2006; r. Krisztina Goda) – o poveste de dragoste
în vremea revoluþiei e pãcat s-o tratezi în stil
hollywoodian.
Aºa ba:
Nu mersi, am ieºit ori am dormit!
Claudiu Groza
Aºa da:
1. Delta (Ungaria, 2008; r. Kornel Mundruczo)
– o poveste stranie, de o uriaºã forþã epicã ºi
copleºitoare emoþie.
2. Pãdurea Katyn / Katyn (Polonia, 2007; r.
Andrzej Wajda) – un splendid film istoric clasic,
în care patriotismul deloc strident ori pedagogic
transpare tulburãtor.
3. Boogie (România, 2008; r. Radu Muntean),
Tache (România, 2008; r. Igor Cobileanski),
Elevator (România, 2008; r. George Dorobanþu) –
trei filme prin care cinematografia românã mai
recupereazã din firescul pânã odinioarã inexistent
ºi consacrã încã douã nume de regizori. Cu
Boogie, limbajul tare ºi faptul divers capãtã o
naturaleþe filmicã remarcabilã; Tache schimbã,
nuanþând, registrul comediei, iar Elevator dã, prin
chiar minimalismul sãu, proba unui har
cinematografic notabil.
Aºa ba:
1. Pericol real (SUA, 2008; r. Paul Krik) – un
jalnic film de propagandã americanã care
deconstruieºte, rizibil, teoriile conspiraþioniste.
2. Marilena (România, 2008; r. Mircea
Daneliuc) – „revenirea” lui Mircea Daneliuc pe