literare destinedestine - Scriitorii Romani din Canada

- A]a p`\im to\i cei care suntem la început, m-a încurajat Luiza.
- Degeaba. Fusesem informat` oficial c` Eu eram principala vinovat` de Inspec\ie. Anual ne veneau la gimnaziu elevi
din satele comunei. S-a aflat p@n` „Sus de tot”, c` ace]tia nu ]tiau s` calculeze nici volumul putinei de varz`. Domnul
Haldan sus\inea c` i-am luat catedra… Inspectoarea de mate-fizic` era o aschimodie la trup, o acritur` la suflet, fiic` de
ilegalist, to\i tremurau de teama ei. L-a scos la tabl` pe pr`p`ditul de Laz`r, poreclit Pap`t`t. Inspectoarea-l mitralia cu
întreb`ri, el replica cu un „H@? H`?”.
- Ce f`cu]i, feti\o, jum`tate de an? E Clei de Manciuria! Lemn!
- L`sa\i-l, tovaro]a Inspectoare, c` la toamn` recruteaz`. E de tri ani în clasa a ]`ptea. ]i, v` rog frumos, tovar`]a
noastr` nu-i Feti\`, z`u!
În clas` erau doi inspectori de la minister, Generalul, un ]tab de la Jude\eana de partid, to\i inspectorii, directorul… S-a
f`cut lini]te.
- M`garule, c@nd vorbe]ti cu mine s` te ridic`-te în picioare!
-Bi\`, mili\ianu-mi zice c` c@nd vorbesc cu el s` tac. Da-s în piciaoare, v` rog.
- Boule, mai ]i comentezi? Ie]i afar`! -Ies, da pot s` mai zic ceva? S-a ridicat în picioare un b`rbat frumos, cu
must`cioar`, c`ma]` alb`, cravat` ro]ie, s-a îndreptat spre inspectoarea cu o palm` mai înalt` dec@t profesoara, ambele
cam „doi la metru”, adic` scunde, care ridicase m@na, probabil s` loveasc`, a împins-o bini]or mai încolo ]i a dat din
cap, c`tre copil, c` da.
- Tova inspectoare, a]a aud c` se zice, dac` accepta\i teoria evolu\ionist` a lui Darwin, v` mul\umesc pentru c` m-a\i
situat printre mamifere. E ceva. Dup` exprimare, p`rerea mea, ca ]ef` n-a\i trecut de gasperopode. Am auzit c` v` t@r@\i
ca ]erpii pe l@ng` cei mari ]i-i ciocni\i cu ciocul, ca g@s]tele pe cei mai slabi. Aici, cu to\i de fa\`, v` rog s` zice\i c` nu.
În clas` nu s-a mai auzit nimic secunde bune.
- }i pentru c` v`d tovar`]a noastr` se teme de mata, v` rog , pot s-o rog pe doamna inspector s`-mi arate cum s` rezolv
o problem` din carte?
- Tovar`]e Director General, cum permite\i g@ng`niei `steia?! Dodel, cu cartea într-o m@n`, cu creta în cealalt` le-a
întins inspectoarei.
- Problema 7, pagina 72. Se d`, uita\i, scriu eu enun\ul…se cere… Poftim!
- Va s` zic` avem…
- P`i e floare la ureche. Pierdem timp cu calculele…
- Nu, c` le-am f`cut, de la înlocuirea necunoscutelor cu valoarea rezultat` din calcule se încurc` lucrurile…sumele ob\
inute fac imposibil` continuarea.
- De unde ]tiu c` rezltatele nu-s gre]ite?
- Pentru c` le putem face ]i acum. ]i Dodel spunea cifrele de înmul\it, de împ`r\it adunat ori sc`zut ]i scria rezultatul,
f`r` a le lua la r@nd pe fiecare. A, scuza\i, v` rog efectua\i dv. verificarea în scris, aici. Eu am f`cut-o acas` de mai
multe ori.
Dodel scria numerele de înmul\it, de împ`r\it, bolborosea ceva c@teva secunde ]i screia rezultatul. Creta inspectoarei
alerga secunde bune în]ir@nd c@rnat de cifre ]i… se ajundea la acela]i rezultat.
- Tuu faci înmul\irile în cap? se b@lb`i mai marele b`rbat.
- E de r`u? ]i împ`r\irile ]i radicalul ,dar nu mai mult de patru cifre cu patru.
- Pot s` m` conving?
B`rbatul scria sume, la înt@mplare, cu c@te patru cifre, ]i efectu` înmul\irea cu prima cifr`, pe tabl`. Dodel, al`turi scria
o alt` sum` ]i întors cu spatele se uita pe geam. Creta \`c`nea, a urmat totalul. Cei prezen\i, cu sufletul la gur` urm`reau
dac` cifrele scrise de inspectorul de la Bucure]ti coincideau cu cele scrise de Dodel. Erau identice. A urmat a doua, a
treia opera\ie. La a patra:
- N-a\i vrea s` m` întreba\i ]i altceva? M-am plicrisit de adunare ]i sc`dere… O t`cere brusc`, apoi hohote de r@s ]i
aplauze. Domnii se certau între ei.
- Unde o s` dai admiterea?
- La D@rlea. E unul dintre cei mai buni ciobani din sat. Tata a ]i vorbit cu el. Am numai 24 de kile, f`r` 30 medical nu
m` admit la liceu. Înv`\ s` fac br@nz`, mai pun ceva pe mine, îmi d` bani de tren p@n` la t@rg, îmi face haine… Au urmat
comisii, m-am dus cu el la fel de fel de doctori. A dat examen la Bucure]ti, la Liceul Gheorghe Laz`r, dar a trebuit
s`-l preg`tesc, s`-l înv`\ cum se \ine furculi\a, peria de din\i, cum s`-]i sufle nasul. Ba odat`, fiind chema\i la CC l-am
sp`lat pe cap de parc` ar fi fost copilul meu. Veneau ni]te str`ini s`-l vad`. Au zis c` da, e un fenomen, m-au felicitat.
Emo\ionat`, fericit`, l-am s`rutat pe gur`, de fa\` cu to\i.
- S` nu mai face\i treaba asta, a spus tare, ap`sat.
- De ce,? am întrebat r@z@nd, îmbujorat`.
38