Peisajul liricei lui Lucian Blaga - DSpace

"• De când eram copil în târgui meu, pentru mine cuvin
au 'i'-smaina ş. mai cu seama manast-геа ei» erau
aoi-uai pe cari nu mi ie puteam închipui aeeăt aşa cum
ѵ и і ы ш eu n.şie роге colorate, cu castele, în basmeùe
ïlueu-аье, d.n rcv-stete pentru copi, pe cari le primea
. bun Ui şi iuoiiui nostru aascai, „aomnu" Iorgulescu, pentru
copul lui şi pe car. Ретхиса, iju-său, dupa ce se sătura
ae e.e, ш le dădea, să le vedem pozeue, şi nouă,
eeuorialţi cupii d.n targ, car. nu aveam puuinţa să le
рглгып, de acoao, de unde erau trimise, celor ce ie
cereau.
Tismana, în închipuirea mea de cop ii, era aci o mamă
bună, — ca toate mamaie, — aci, o cetate, măreaţă, aci
un castel fermecat, sau orice-şi poate închipui un copii...
Şi era í resc să fie aşa, pentrucă dela Tismana venea
Duminica, la târgul de săptămână, în Baia, o arătare
de om muc, aşa cum sunt piticii dm poveşti, dar fără
barbă, îmbrăcat popeşte,' cu înfâţ sare de copii, care
vorbea subţire, ca femeile şi căruia târgoveţii îi ziceau
„călugărul ăl mic delà Tismâha".
In amint.rea mea de copil „călugărul ăi mic", era aşa,
ceva, cum ar fi un copii mic, un purcel mic, un pui de
gă.nă mic, un căţel mic, sau mai vârtos, un „pui" de
călugăr, căc. nu mi se lămurea mie, prea bine, existenţa
lui pe lume, decât că acest călugăr, trebuia să fie născut
„călugăr mic, ca or.ce pui de jivină, ori de om, pentrucă
nu se putea ca la Tismana, unde erau şi călugăr, mari,
aceştia să naibe şi ei copii şi poate că acest călugăraş
să fie copilul vreunu.a din cei mari şi bărboşi, fiindcă
desigur că „puiul" de călugăr avea şi el părinţi şi părinţii
lu. trebuia să fie şi ei tot călugări.
Tot dela Tismana ne venea nouă „la Baia" şi cel mai
tnsemnat personagiu