“Nichita Stãnescu” - revista-axioma - 3x.ro

155 de ani de la
nasterea lui
literaturã stiinte religie arte
, ,
Vincent Van Gogh
Anul IX
Nr. 3 (96)
martie
2008
2 lei
Festivalul National de Poezie
<strong>“Nichita</strong> <strong>Stãnescu”</strong>
Editia , a XX-a, Ploiesti, ,
29-31 martie 2008
Editorial
,
,
Citiri,
recitiri,
respirãri
Ieronim Tãtaru
|n periodice ale vremii, nu numai literare,
Nichita St=nescu a publicat zeci [i zeci de
eseuri, reportaje, recenzii, interviuri, dialoguri
dup= modelul celor antice, pagini memorialistice,
epistole. Este de prisos s= mai spunem c=
toate aceste scrieri nu r=mân niciodat= dincolo
de poezie, nici prin con]inutul lor, ilustrând, la
wfafa creat, nici prin expresivitatea stilului lor,
inconfundabil st=nescian=. Sunt - cu alte vorbe
- proze poematice, care \mbrac=, nu de pu]ine
ori, ve[mântul poemelor \n proz=, a[a cum le
cunoa[tem de la Baudelaire \ncoace. Unele din
ele au intrat \n volumele de proz= ale poetului:
Cartea de citire, istorie poematic= a literaturii
române, cum s-a spus (1972); Respir=ri (1973,
edi]ia a doua, 1982). Altele, r=mase \n publica]iile
\n care au ap=rut \ntâi, au fost cuprinse,
cu acordul poetului, selectiv, de regretatul
Alexandru Condeescu \n cartea: Nichita
St=nescu, Fiziologia poeziei (1990, peste 630
de pagini). |n acest volum, sunt incluse [i articolele
[i eseurile din Cartea de recitire [i
Respir=ri, cât [i o seam= de poeme st=nesciene,
mai toate dovezi ale unei permanente medita]ii
ale poetului asupra condi]iei crea]iei.
continuare ‘n pagina 6
pagina 30

paginile
4-13
pagina 13
pagina 15
pagina 18
pagina 24
pagina 22
pag. 28, 29
pag. 35-38
pagina 34
Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008
DIN SUMAR
Opera lui
Nichita Stãnescu
- lecturi si
interpretãri ctirice
O introducere la
problema
timpului în opera
lui Mircea Eliade
Prima parte a
creatiei lui
Ioan Alexandru
Puterea gândului
si , a cuvântului
Matematica si ,
problema
libertãtii spiritului
Walter Scott -
sintaxa
personajelor
Scrisori din Franta ,
Lecturi
Omagiu lui
Valentin
Gheorghiu
Pictorul
care
vrea sã
cunoascã
sufletul
lumii
Axioma
Revistã lunarã de literaturã,
stiinte, , , religie, arte
Finantatã , de Editura Premier
– Ploiesti ,
Apare \n ziua de 28 a fiec=rei luni
Director:
MARIAN RUSCU
Redactor [ef:
IERONIM T+TARU
Redactori:
Viorel N. CERNICA, Marian
CHIRULESCU, Codru] CONSTANTI-
NESCU, Christian CR+CIUN, Florin
DOCHIA, Loredana MIH+IL+, Vasile
MOGA, Viorica R+DU}+.
Colegiul redac]ional:
Prof. univ. dr. Ion B+LU, Conf. univ. dr.
Andi B+LU, Conf. univ. dr. Mihai
BRESCAN, Lector univ. dr. Sanda
HÂRLAV MAISTOROVICI, Prof. univ.
dr. Miron OPREA, Lector univ. dr.
Diana R|NCIOG, Lector univ. dr. Ion
SIMACIU, Prof. dr. Constantin
TRANDAFIR, Conf. univ. dr. Gabriela
VASILESCU.
Tehnoredactare:
Andreea GLON}, Cristian B+LAN
Corector [i secretar de redac]ie:
Constantin MARIN
Coresponden]i din str=in=tate:
Cristina NEESHAM (Australia), Jacques
RAUNET (Fran]a), Beatrice Guerriero
RUSCU (Germania)
RReeddaacc]]iiaa [[ii AAddmmiinniissttrraa]]iiaa::
Ploie[ti, str. Petrarca, nr. 8
Tel.: 0244/511965,
Tel./Fax: 0244/519966
E-mail: <strong>revista</strong>.<strong>axioma</strong>@yahoo.com;
http://www.<strong>axioma</strong>1.<strong>3x</strong>.ro
Tipografia Premier Ploie[ti,
Tel. 0244/519966
I.S.S.N. 1582–0483
,
,
,
paginile 30, 31
Axioma
Din reviste culturale
Marian Chirulescu
ROM~NIA LITERAR+ (nr. 6-9/2008) Select=m:
Poeziile de Simona Grazia Dima, articolele despre: Geo
Dumitrescu (de Ilie Constantin), Augustin Buzura (II) (de
Daniel Cristea-Enache), Octavian Paler (de Mircea
Iorgulescu), ,,G. Top`rceanu - memorialist'' (de Al.
S=ndulescu), Ion Bitzan (de Pavel {u[ar=) (nr. 6); poemele
de Liviu Georgescu, sinteza ,,Ion Iano[i'' de Alex {tef=nescu,
articolul ,,Revistele lui B.P. Hasdeu'' de T. V`rgolici, cele
despre Henriette Yvonne Stahl (de M.V. Buciu) [i Regina
Maria (de Al. S=ndulescu), cronica lui Ion Cocora la
premiera cu piesa D'ale carnavalului de I.L. Caragiale, la
Teatrul Municipal ,,Toma Caragiu'' Ploie[ti, detaliata
prezentare a nr. 1/2008 al ,,Axiomei'' (Mul]umim!) (nr. 7);
articolul ,,Ce e amorul... Hyperion [i Ric= Venturiano'' de
Ioana P`rvulescu ([i \n nr. 9), poeziile de Ion Brad, textul
,,Cum se fabric= o emo]ie (estetic=)'' prin cuvinte de Alex
{tef=nescu, interviul cu Mircea Horia Simionescu, articolul
lui Gabriel Dimisianu despre romanul Jiquidi de Nicolae
Breban [i cel de Pavel {u[ar= despre Horia Bernea,
fragmentele de roman de Ion Iovan (pseudo-jurnal al lui
Mateiu Caragiale) (nr. 8); articolul ,,Folosirea conceptelor''
(,,comic'' [i formele acestuia) de A. Gh. Olteanu, poemele de
Constantin Ab=lu]=, notele pariziene de c=l=torie ale lui
Nicolae Balot=, cronica (I) a lui Gh. Grigurcu la monografia
Mihail Sebastian de Constantin Trandafir (Ph.), interviul cu
Dan Stanca, realizat de Ion Zuba[cu, poemele \n proz= de Al.
Mu[ina, grupajul de poezie de Nicolae Breb Popescu (Ph.;
Felicit=ri!), cronica plastic= ,,Monumentul public'' de Pavel
{u[ar=, articolul ,,Goethe [i Schiller - ecouri rom`ne[ti - sec.
XIX'' de Dumitru H`ncu (nr. 9). ***ACOLADA (nr. 5/2008,
Satu Mare) Semneaz=: Gh. Grigurcu (despre {erban
Cioculescu), G. Dimisianu (despre colec]ia editorial=
,,Luceaf=rul''), Ana Blandiana (despre N. Steinhardt, \n
spaniol=), Mariana {enil=-Vasiliu (despre Barbu Brezianu),
Bujor Nedelcovici (interviu, I), Ion Vianu (interviu),
Constantin Trandafir (Ph.) (despre N. Velea), Nicolae
Florescu (despre ,,Radu Tudoran sau "spovedania unui
neconvertit"''), N. Tzone, D. C`rlea, L. Lodoab= (versuri),
Dumitru Rusan, Nora Iuga (proze) [.a. La rubrica ,,Reviste
primite'' sunt amintite [i revistele ,,Axioma'' (nr. 1/2008 -
articolul lui Nicolae Dumitrescu) [i ,,Revista nou='' (nr.
6/2007, prin C-tin Trandafir [i Florin Dochia).
***ADEV+RUL LITERAR [I ARTISTIC (nr. 909 [i
910/2008) Articolul ,,C=r]i, fotografii, desene [i "Poemul
Invectiv=" de Victoria Anghelescu (despre Geo Bogza, cu
trei foto - una la Blejoi [i dou= portrete, mai pu]in sau deloc
cunoscute marelui public) (nr. 909); cronica spectacolului cu
premiera ,,And Bjork of Course'' de la Teatrul Municipal
,,Toma Caragiu'' Ploie[ti, redactat= de Magdalena Boiangiu,
interviul cu Ada Milea (nr. 910). ***ARGE{ (nr. 1/2008,
Pite[ti) Poeziile de {erban Foar]=, Coni]a Lena, Nicolae
Neagu, Claudiu Di]=, ancheta ,,Scriitorii [i Securitatea''
(VII), interviul cu Claudio Mutti despre Mircea Eliade \n
Italia, paginile despre Paul Goma, articolul ,,Arta cu... bulin=
ro[ie sau Despre scabros \n arta contemporan='' de M. {enil=-
Vasiliu. ***ASTRA (nr. 15/2008, Bra[ov) Articolele despre:
Nicolae Filimon (de {t. Ungurean), Geo Bogza (evoc=ri de
Doru Munteanu [i {tefan Ioanid, precum [i o fotografie cu
Geo Bogza la 80 de ani, cu celebra sa biciclet=), Ion
Minulescu (de Ioan Paler), Cristian Vieru (despre Ileana
M=l=ncioiu), Ion Vlad (despre Geo Bogza; [i un interviu),
Victor Sterom (Pl.) (cronic= despre Lucian Gruia) [.a.
***ATENEU (nr. 2/2008, Bac=u) Fragmentele de ,,jurnal''
de Ion C=lug=ru, poeziile de Angela Scarlat [i Dan Cru[iu,
grupajul aniversar ,,Radu C`rneci - 80''. ***CAFENEAUA
LITERAR+ (nr. 1 [i 2/2008, Pite[ti) Semneaz=: Ionel N.
Ro[ca (eseul ,,Sensul existen]ei umane''), Radu
Ciobanu (note de c=l=torie \n Spania), Gh. Frangulea
(portretul ,,Mircea Dinescu''), cronicile lui Victor
Sterom despre Florin Dochia [i Gabriel St=nescu (nr. 1);
grupajul ,,Liviu Ioan Stoiciu'', poeziile de Nina Vasile,
studiul despre poezia lui Octavian Doclin de Ionel Bota (nr.
2). ***CITADELA (nr. 1/2008, Satu Mare) Articolele
despre: Octavian Goga (de Dan Bruda[cu), Mihai Cimpoi
(de Valeriu Matei), ,,M. Eminescu [i c`ntecele populare'' (II)
(de G. Jucan), cronica Valeriei Manta T=icu]u despre Ion
Ro[ioru, poeziile de Emil Matei, Liviu Ioan Stoiciu, Adrian
Botez, Miron }ic [.a., proza de Liviu Nanu.
***CONVORBIRI LITERARE (nr. 2/2008, Ia[i) Dialogul
2 (2890)
cu Marin Sorescu (1983), interviul cu Vasile Spiridon, critic
literar, consemnat de Cassian Maria Spiridon,
memorialistic= (I) de N. Stroescu-St`ni[oar=, articolul lui A.
Patra[ despre Sorin Stoica (Ph.), studiul despre erotismul la
vechii greci (III) de A. Ad=mu], poeziile de Mircea Petean [i
Andrei Zanca, prozele de Camelia Leonte [i Daniel
Dragomirescu. ***FEREASTRA (nr. 35/2008, Mizil)
Articolul ,,Eminescu - blasfemii mai noi [i cli[ee mai vechi''
de Valeria Manta T=icu]u, sinteza ,,Romanul istoric francez''
(I) de N. Pogonaru, ,,Pagini din istoria Mizilului'' de Bazil
Iorgulescu (1892), poeziile de Nicolai T=icu]u, epigramele
de George Corbu, prozele de Aurel Ganea, Mircea T=nase
(despre Chi]orani - Bucov). O superb= ilustra]ie apare pe
coperta a IV-a a revistei. ***LETTRE INTERNATIONALE
(nr. 64/2007) Edi]ia rom`n= / iarna 2007-2008 cuprinde,
printre altele, articole despre H. Böll (de Ch. Linder),
Magritte (de P. Wollen), C. Malaparte (de Felicia Antip),
proza de Ion Vianu, J.M. Coetzee, V. Nabokov, Doris
Lessing, G. Grass, Cormac McCarthy, grupajul ,,Secven]e
cehoslovace'' (anul '77) etc. \ntr-un amplu volum (146 p.
24x32 cm.). ***NORD LITERAR (nr. 2/2008, Baia Mare)
Poeziile de Simona Grazia-Dima, Nicolae Scheianu,
Augustin Boti[, articolul ,,Literatura decadentist= [i
negativitatea'' de M. Oprescu (despre J.-K. Huysmans,
Mateiu Caragiale, Oscar Wilde), sinteza ,,O schi]= a
fenomenologiei eticului \n romanul rom`nesc al anilor '70''
de N. Iuga, articolul ,,Simbolul (p=s=rii). Traiectorii culturale
(\n dramaturgie)'' de C. D=r=bu[. ***OGLINDA
LITERAR+ (nr. 74/2008, Foc[ani) Al=turi de multe
continu=ri de materiale din num=rul anterior, g=sim: ,,In
memoriam: Anatol E. Baconsky'' (texte de Jacob Popper),
studiul ,,Folclorul, evreii [i na[terea na]ionalismului esoteric
rom`nesc'' (I) de Radu Cern=tescu, articolul despre
nuvelistica lui {tefan B=nulescu (I) de Gh. Istrate, cronica lui
Victor Sterom despre I. Cozmei, interviul cu Mircea Micu,
poeziile de Varujan Vosganian, Ion Diaconescu, Neculai
T=icu]u [.a. La rubrica ,,Revista revistelor'', Gh. Mocanu
prezint= detaliat [i nr. 11/2007 al Axiomei (Mul]umim!).
***ORIZONT (nr. 2/2008, Timi[oara) Interviul cu Anavi
Adam, consemnat de Daniel Vighi, articolul despre Radu
Aldulescu de Adriana Stan, prozele de Cornel Ungureanu,
Daniel Vighi, Viorel Marineasa etc. ***PARADIGMA XXI
(nr. 3/2008, Tr. Severin) Semneaz=: Emil Albi[or, Mircea
Petean, Eugen Evu (poezii), Nicolae Calomfirescu, Viorel
Mirea [.a. (proze), Ileana Roman (teatru), Gelu Negrea
(aforisme), Paul Goma (jurnal) [.a. ***POESIS (nr. 1-
2/2008, Satu Mare) Num=r dublu. Semneaz=: Simona
Grazia-Dima, Gh. Achim, Liviu Ioan Stoiciu, Miljurko
Vukadinovici [.a. (poezii), Gh. Glodeanu (eseu despre
Vintil= Horia - I), Gra]iela Benga (eseu despre Mircea
Dinescu), N. Catanoy (despre G. Grass), Lucian Per]a
(parodii) etc. *** {COALA PRAHOVEI (nr. 36-37/2008,
Ploie[ti) Nr. dublu. Semneaz=, printre al]ii, Mihaela Neagu,
Ion {t. Baicu, Mariana Negoi]=, Eugenia Baciu, Marian
Chirulescu, Valentina Munteanu, Liliana {erban, Mihaela
B=dil= etc. Dintre subiectele abordate, \n tangen]= cu
pedagogia, metodica, g`ndirea politic=, managementul
s=n=t=]ii, transdisciplinaritatea, conflictul \ntre elevi,
parteneriatele \nv=]=tor - elevi, familie - [coal=, stiluri de
comunicare, muzica [i memoria elevilor, precum [i multe
proiecte didactice. ***VIA}A DE PRETUTINDENI (nr. 8-
12/2007, Arad) Cinci numere \ntr-un impresionant volum
(175 p., format mare, de tabloid). Din marele num=r de
colaboratori ce semneaz=, amintim pe: Mihai Antonescu,
Lucian Gruia, George Lixandru, Ionel Marin, Dan Minoiu,
Mircea Micu, James Morier, Monica Mure[an, Geo Olteanu,
Alexandrina Petru]a, Theodor Nicolae Poian=, Gh.
R`mboiu-Bursucani, Paul S`n Petru, Victor Sterom,
Nicolae Dorel Trifu, Ioan Vintil= Finti[ (despre), Elena
Stan (despre), Nicolae Costea-Teleajen (despre), Emanoil
Toma (despre). Dintre teme, articole despre Florin Piersic,
Teoctist, Antonie Pl=m=deal=, Constantin Br`ncu[i, Mihai
Eminescu, Avram Iancu. O ,,carte'' abund`nd \n crea]ii
literare [i o diversitate de articole scrise de autori din ]ar= sau
de rom`ni stabili]i peste hotare, bogat [i frumos ilustrat=.
N.B. 1. Ca \ntotdeauna, recomand=m rubricile
de cronici literare, remarcabile, din revistele de mai sus.
2. Rubrica este realizat= pe baza periodicelor primite la
redac]ia revistei noastre [i pe cea a celor din colec]iile
poetului Victor Sterom [i ale subsemnatului. M.C.

L
I
T
E
R
A
T
U
R
Ã
Constantin Trandafir
|n 1979 Ioan Adam publica Introducere
\n opera lui Duiliu Zamfirescu, dup= ce a preluat
\ngrijirea edi]iei Opere a cunoscutului scriitor.
Se dedic= s`rguincios edi]iilor didactice G.
C=linescu, Ion Pillat, Gh. Br=escu, Eugen
Jebeleanu, Miron Radu Paraschivescu. Volumul
Planetariu (1984) adun= portrete [i efigii, c`teva
ideograme [i glose scrise cu exactitate informativ=
[i stilistic=. Un timp \ndelungat se consacr=
exclusiv publicisticii, e drept [i cu subiecte literare.
|n 1995 tip=re[te un volum compact, Bat
clopotele pentru Basarabia, reportaje, tablete,
interviuri de o \nsufle]ire bine r`nduit=. Odat= cu
Inelele lui Saturn (1998), Ioan Adam revine
hot=r`t, cu mai mult= disponibilitate analitic=, la
uneltele criticului [i istoricului literar. Nervul
jurnalistic socio-politic, \nso]it de aplecarea
istorico-literar=, conduce spre sinteza de maxim
interes, Panteon reg=sit, o galerie a oamenilor
politici rom`ni. Se apleac= [i mai mult asupra
studiilor [i eseurilor de istorie literar= \n volumul
Zidul [i litera (2004) - "cratime \n timp [i spa]iu"
[i "lecturi posibile \n vremuri imposibile", cum
le nume[te autorul \nsu[i; iar Oglinda de
cerneal= \nchipuie o "prism=" prin care e m=rit=
sau mic[orat= fizionomia lumii rom`ne[ti de
tranzi]ie (...) Iat=, aici, o just= auto-oglindire, \n
locul pornirii noastre portretistice, de unde se
vede "figura" acestui scriitor: "Dac= \nainte de
'89 interesul meu pentru publicistic= era declinant,
iar istoria [i critica literar= erau un mod de
a evada dintr-un loc r=u [i un timp nefast, acum
m= las des prad= cotidianului pentru a-i
descoperi r=d=cinile [i a-i \ntrez=ri viitorul.
Pentru asta orice gen gazet=resc e bun. Nota,
tableta, cronica (literar=, teatral=), reportajul,
eseul, glosa, comentariul, ancheta comunic=
\ntre ele [i prin vecin=t=]i involuntare (deci strict
cronologice) se completeaz=, c`[tig`nd, sper, un
plus de coeren]=".
De la aceste preocup=ri scriitorice[ti,
Ioan Adam trece la un fapt, previzibil [i totu[i
frapant, de filologie literar=, Povestea Vorbelor.
Cu aceste "pove[ti", mai lungi ori mai scurte,
mai des ori mai rar cercetate, mai riguroase ori
mai pe s=rite, s-au \ndeletnicit, cum se [tie, mul]i
filologi/lingvi[ti, etnologi, litera]i, istorici din
cultura noastr=. Ar fi un traseu, lato sensu, de la
Anton Pann, [i \nc= mai dinainte, p`n= la Marius
Sala, [i dup= aceea. Adev=rat= aventur= "picaresc="
a vorbelor / idiomatismelor rom`ne[ti.
Dintre criticii no[tri, de reamintit pasiunile filologice
ale lui Maiorescu [i Cioculescu. "Ghidul"
s=u preferat, m=rturise[te Ioan Adam, se
nume[te Sextil Pu[cariu, iar epigraful este de la
Constantin Noica, \ndr=gitorul de rostire
rom`neasc=. Mai mult invoca]i sunt Laz=r
{=ineanu, Iuliu Zanne, Hasdeu, iar dintre litera]i,
bine\n]eles: cronicarii, Anton Pann, Costache
Axioma
Cronica literarã
Povesti cu delicii filologice*
,
Negruzzi, Odobescu, Creang=, Caragiale,
Co[buc, Sadoveanu ("adev=rat= enciclopedie a
limbii rom`ne"). Are, deci, comentatorul bogate
surse bibliografice, mai este [i \nzestrarea lui cu
tenacitate, cu ochi vigilen]i [i curiozitate
gazet=reasc=, precum [i cu ton sprin]ar de "povesta[".
Modul de a proceda se bazeaz= pe
mi[c=ri plurivoce, \ntr-o ordine aleatorie:
defini]ie, etimologie, argumentarea literar= [i nu
numai, raportarea la vremurile recente. Cartea e
deopotriv= "de \nv=]=tur=", de istorie, de filologie
[i de actualizare jurnalistic=. Pentru aceasta,
"detectivul" pune \n mi[care un \ntreg arsenal:
mitologia, imagologia, onomastica, stilistica,
semantica, folcloristica, dreptul, numismatica
etc. Rezult= din atare ini]iativ=, ne asigur=
autorul, "nu doar un dic]ionar de expresii (azi)
enigmatice, ci [i o poveste, o istorie secret= a
rom`nilor condensat= \n rostirea lor". De fapt, un
minidic]ionar de expresii, 64 de fi[e, tipic=re[te
spus, cu \nc= pe at`tea construc]ii (cvasi)identice.
Toate acestea, \ntr-un discurs care reune[te
exactitudinea [i dezinvoltura, uneori cu \ncerc=ri
reu[ite de umor. Difficiles nugae, utile [i dulci,
un fel de Pseudo-Onomatonos. Suntem informa]i
c= asemenea ocupa]ie de biografie a cuvintelor
l-a fascinat \ntotdeauna, mai abitir c`nd a
b=gat de seam= c= limba lemnoas= face ravagii.
Azi, la fel, dac= nu mai mult dec`t \n epoca
"socialismului biruitor".
Fiecare zical= este "povestit=" cu un roi
de argumente. De pild=, a fi (a ajunge) la aman
are \n componen]= un turcism. Prilej pentru a
enumera mai multe astfel de cuvinte, de a le
cerceta subtilitatea lingvistic= [i de a le preciza
motivarea istoric=. Dup= g=sirea seriilor sinonimice
ale cuv`ntului, urmeaz= detectarea expresiei
\n diverse texte (aici, Neculce, {t. O. Iosif,
Caragiale [i Creang=; de ce nu [i mult pre]uitul
Co[buc?). {i, de cele mai multe ori, proiec]ia \n
actualitate. Pomenind "c`nticelul comic al lui
Alecsandri, Sandu Napoil=, ultraretrogradul,
criticul-filolog-ziarist \i aseam=n= monologul cu
al unor politicieni de azi. {i-l reproduce: "N-auzi
alt= dec`t forme, / Uniforme [i reforme. / To]i
croiesc, fac [i prefac / ca s= ne vie de hac. / Ieri
o lege, ast=zi alt=, / {i c`nd ca]i, lucrul st= balt=!
/ Cic=-aista e progres?... / Na-]i-l fr`nt c= ]i l-am
dres!" {i, o alt= descindere \n prezent. Boierul
Manole Arca[u din nuvela lui N. D. Cocea,
Vinul de via]= lung=, "m=n`nc= bucate de azi [i
bea vin de an]=r]". Dar, se \ntreab= glume]
autorul, "nou= ne d= m`na s= urm=m \ntocmai
sfatul longevivului boier?" Cuv`ntul bac=u din
expresia a-[i g=si bac=ul provine din ungurescul
bakó, care \n rom`ne[te \nsemna c=l=u, g`de,
gealat, casap ori "tor]ionar". Cum de-a ajuns pe
la noi e o \ntreag= istorie. Sensul prim a disp=rut
[i a r=mas expresia amintit=, care \nseamn=
altceva: a intra \ntr-un bucluc, \ntr-o belea, \ntr-o
dandana. Exemplific=rile de rigoare: Miron
Costin, Alecsandri. {i, fire[te, referin]ele la realitatea
imediat=: azi "lucrurile par a se repeta (...)
iar milioane de rom`ni [i-au g=sit bac=ul
tranzi]iei". Rom`nul [i Ioan Adam au "inventivitate
carpatin=" [i ironie sub]ire. |n 1911, la
St=nile[ti, oastea ruseasc= "ne "elibera" \n premier=";
grea a fost via]a rom`nului p`n= la introducerea
leului, dup= ce tot felul de monede [i-au
ar=tat arama. Adaug= povestitorul cu oralitatea
de cuviin]=: "Nu-i vorb= c= nici dup= aceea...".
3 (2891)
"Republicanul" Conu' Leonida "prinde gustul
armelor moderne, c`nd \nlocuie[te cuv`ntul
bard= cu pu[c= din expresia a da cu barda \n
Dumnezeu (lun=). Non[alantul "filolog" se
\ntoarce \nd=r=t cu multe veacuri, merge pe firul
etimologic al acestei expresii p`n= \n vremurile
lui Burebista [i Deceneu, c`nd se tr=gea cu s=ge]i
\n Zamolxe. Numeroase dintre r=d=cinile primordiale
sunt misterioase, obscure. Sensul prim
al zicalei a c`[tiga la belciuge trimite c=tre
atmosfera iarmaroacelor de alt=dat= [i se afl= \n
Biblia de la Bucure[ti, \n poeziile populare [i
\ntr-o poezie a lui Beniuc.
Trecutul [i prezentul sunt ale lumii dou=
fe]e, care \l intereseaz= pe vigurosul glosator:
"Dup= gogo[i, bra[oavele reprezint= al doilea
"aliment" care prisose[te \n buc=t=ria politic= a
tranzi]iei". Vine numai dec`t istorisirea. Br`nza
(din formularea opt cu-a br`nzei nou=) \i st`rne[te
apetitul pentru comentariul altor zicale cu
str=vechiul cuv`nt, din fondul autohton, preroman.
Strategiile se \narmeaz= cu simularea
unor laice frivolit=]i [i prin scriitura conversativ=.
Rom`nii [i-au luat lumea \n cap, ini]ial, \n
sens propriu, un ritual arhaic prin care r=ze[ii,
deposeda]i de p=m`nt, \[i luau c`te o brazd= de
p=m`nt [i parcurgeau cu ea \n cap hotarele luate
cu japca: "ce au fugit cu to]ii din calea r=ot=]ilor
[i [i-au luat lumea-n cap", men]ioneaz=
letopise]ul. Ioan Adam vine iar \n prezent [i
observ= cum rom`nii au emigrat \n mas= dup=
1989. "Se sparie g`ndul", tot cu spusa cronicarului.
|n timpurile de acum, vorba str=mo[easc= a
umbla cu chichi]e (vicle[ugul, clenciurile,
pung=[ia) "\ncepe s= devin= un sport na]ional".
A \ntoarce foaia (t`rgul, ma]ele pe dos, privirea,
ceafa, spatele, ca la Ploie[ti [. a. ) s-a modernizat,
pe ruta politichiei, spune verde \n fa]= gazetarul:
"comportamentul predilect al panglicarilor
politici care una spun [i alta fac la guvernare",
"umbl= cu fof`rlica", "pi[icherl`curi", "machiaverl`curi".
{i cu "autorl`curi", cum spune
Heliade. Se mai umbl= (cu) frunza fr=sinelului [i
se trage lumea pe sfoar=, se \ndrug= verzi [i
uscate p`n= se va apropia funia de par [i le va
veni p=c=to[ilor via]a de hac. Vod= da [i H`ncu
ba aduce \n scen= o \nt`mplare narat= de
Neculce. {i pe contemporanul nostru "seismolog".
A spune verzi [i uscate, demagogic, "be]ia de
cuvinte" poate provoca, la o adic=, "le[in". Ioan
Adam are, nici vorb=, sim]ul umorului...
C`t despre "povestea numelor", aceste au,
cum se [tie, o dubl= transla]ie: de la numele comun
la cel propriu [i invers. Mai mult, aici este citat
Duiliu Zamfirescu, feble]ea criticului: "\n fiecare
cuv`nt sunt reunite dou= elemente fundamentale:
realismul empiric propriu-zis, adic= lumea din
afar=, [i idealismul transcendental, adic=
transpunerea acestei lumi \n imagini".
"Migra]iunea \n]elesului" e urm=rit= \n c`teva
situa]ii: Roma [i derivatele, Constantin (statornic),
Valeriu (puternic), Grigore (treaz), Radu (vesel),
Dobre (bun), Robert (glorios) etc. {i, viceversa: jerseu
(de la Jersey), catrin]= (Catrina), mansard= Mansart),
siluet= (Sihauettes), huligan (John Hooligan). Etimologii
cunoscute. Bis repetitia placent.
Carte bine informat=, scris= cu vioiciune,
un banchet epicureic de analogii, Povestea vorbelor
va fi continuat=, ne promite autorul, dac= timpul
mai are r=bdare. Sigur, mai are...
* Ioan Adam, Povestea vorbelor, Universitaria -
Limba [i literatura rom`n=, Paralela 45, 2007
Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008

Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008
Axioma
Festivalul National de Poezie <strong>“Nichita</strong> <strong>Stãnescu”</strong>
Editia a XX-a, Ploiesti, 29-31 martie 2008
, ,
O sãrbãtoare a Poeziei
Nicolae Dumitrescu
Cu gândul la Nichita, \ntr-o aspira]ie legitim=,
la sfâr[itul lunii martie, \n contextul
anivers=rii Poetului, Ploie[tiul va voi s= fie Capitala
Poeziei Române[ti. Maturizat de grelele \ncerc=ri
ale istoriei, orgoliosul ora[, cu ascenden]e mai mult
sau mai pu]in recunoscute, \[i \ntemeiaz=, azi, fiin]a
exemplar= pe ceea ce Poetul Necuvintelor a l=sat
mo[tenire: amintirea na[terii [i form=rii sale la o
[coal= de reputat= tradi]ie - fostul Liceu ,,Sfin]ii
Petru [i Pavel", anii fabulo[i ai adolescen]ei, \ntr-o
adev=rat= enclav= a spiritului ironic, par]ial transpus
\n opera sa [i revenirile lui spectaculoase \ntre
ai s=i, care au produs, totdeauna, un imens val de
simpatie, \nst=pânit, cu timpul, \ntre colegi [i profesori,
prin sintagma ,,genera]ia Nichita St=nescu",
care \nglobeaz= pe to]i cei care au absolvit celebrul
liceu \n 1952, dat= de la care, aceast= [coal= a [i
\nceput s= poarte numele dramaturgului I.L.
Caragiale, un alt mare ploie[tean, astfel f=când ca [i
pe aceast= cale, cele dou= spirite autohtone s= se
\ntâlneasc= [i s= se completeze. |n fond, o asemenea
mo[tenire prezum= ceea ce s-ar putea numi
parte a gloriei sale literare pe care Ploie[tiul
\ncearc=, \n felurite moduri, s= o rememoreze [i
s-o fixeze durabil, pentru ca genera]iile de azi, ca [i
cele de mâine, s=-[i poat= lua din ea por]ia de
\nv=]=tur= [i de mândrie local=.
A[adar, ie[irea din aren=, la doar 50 de ani,
a lui Nichita St=nescu, a declan[at, aproape imediat,
o ac]iune conjugat= de punere \n valoare a unui patrimoniu
de care cultura noastr= are nevoie pentru a
ilustra caracterul s=u exponen]ial. Gesturile primare,
de simpatie, s-au transformat, apoi, \n ini]iative
convergente, de editare, traducere sau interpretare a
operei lui Nichita, de ridicare a unor monumente
comemorative ori de atribuire a numelui s=u unor
institu]ii [colare sau a[ez=minte de cultur= din ora[.
Dintre toate, o bun= reputa]ie a c=p=tat Festivalul de
Poezie care \i poart= numele [i care se organizeaz=
anual, \n martie, sub egida principalelor autorit=]i
locale - Consiliul Jude]ean [i Prim=ria Ploie[ti,
\mpreun= cu institu]iile sale culturale, cu sprijinul
unor colegi [i prieteni ori exege]i ai operei Poetului.
Pentru istorie, este important de [tiut c= el s-a organizat,
mai \ntâi, sub titulatura Festivalul Na]ional de
Poezie ,,Nichita St=nescu" (7-8 decembrie 1984),
ulterior numindu-se ,,Colocviile Nichita St=nescu"
(10 decembrie 1985) sau ,,Zilele Poeziei
Române[ti Nichita St=nescu" (9-10 decembrie
1986). Din anul 1988, ini]iatorii transfer= acest
gest, eminamente omagial, \n luna martie, celebrând,
astfel, momentul na[terii lui Nichita.
|ncepând cu 31 martie 1991, dup= atâtea oscilante
denumiri, ac]iunea se va stabiliza sub denumirea de
Festivalul Na]ional de Poezie ,,Nichita St=nescu".
Anul acesta, Festivalul se afl= la a XX-a sa
edi]ie, iar organizatorii tradi]ionali sunt hot=râ]i s=
dovedeasc= faptul c= pre]uirea Poetului nu are un
caracter limitativ ori circumstan]ial, ambi]ionând s=
g=seasc= forme mai expresive, pentru a face mai
vie imaginea sa \n rândul noilor genera]ii. Prilejul
este, el \nsu[i, provocator, fiindc= pe 31 martie,
Nichita ar fi putut \mplini 75 de ani, o vârst= pe care
mul]i o poart=, \nc= f=r= probleme. Dintr-un asemenea
unghi de vedere, programul acestei edi]ii, care
se preg=te[te, pentru a fi desf=[urat \n perioada 29-
31 martie, este, sau se vrea a fi, mai mult decât un
,
omagiu, organizatorii [tiind prea bine c= Nichita
sau legenda lui, \nceput= \nc= din via]=, nu poate fi
conturat= adev=rat decât de c=tre cei care l-au
cunoscut [i de cei care \ncearc= s= se \mp=rt=[easc=
din experien]a aventurii sale poetice. Prin urmare,
r=sfoirea programului, aflat la momentul redact=rii
acestui material \n faza finaliz=rii sale, ne pune \n
fa]a unor indicii \ncurajatoare, preg=tindu-ne pentru
\ntâlnirea cu Poetul, pe mai multe paliere. El
con]ine, \n esen]=, desf=[urarea, pe parcursul celor
trei zile, a unor diverse tipuri de ac]iuni, constând
\n: evoc=ri, vernisaje, de expozi]ii, foto sau de art=,
lans=ri de carte, simpozioane, dialoguri sentimentale,
mese rotunde, spectacole [i recitaluri de
poezie, gale de film, un târg de carte, o galerie a
laurea]ilor celor 19 edi]ii, festivitatea de decernare
a premiilor, un pelerinaj la sufletul Poetului,
g=zduit, p=mânte[te, la Cimitirul Bellu, din
Bucure[ti. Lor li se adaug= o cronologie selectiv= a
vie]ii [i operei, câteva repere bibliografice, transcrierea
unor rostiri memorabile ale unor personalit=]i
culturale, relativ la posteritatea nichitian=,
precum [i o retrospectiv= a laurea]ilor edi]iilor de
pân= acum. Sunt, \n total, \nscrise 15 ac]iuni,
majoritatea vizând repere care au o anumit=
leg=tur= cu trecerea lui Nichita prin via]a
Ploie[tilor: [colile la care a \nv=]at sau cele care \i
poart= numele, institu]iile care l-au g=zduit, uneori,
ori i-au promovat opera, precum [i perimetrele \n
care s-au \n=l]at \nsemne comemorative. Conceptual,
programul este fundamentat pe structura a trei
componente - una aniversar-s=rb=toreasc=, o alta
[tiin]ific= [i, cea din urm=, educativ-cultural=.
Indiferent de loca]ii, fiec=rei secven]e i s-a ad=ugat
un scurt moment cu caracter artistic, accentuându-se
pe valorificarea operei Poetului. Toate par
interesante, ca diversitate tipologic= [i tematic=,
rezultând o formul= modern=, care penduleaz= \ntre
comunicarea de idei, gen work-shop, [i mesajul
reverberant al expresiei poetice [i muzical-artistice.
|n s=li sau holuri, \n parcuri [i gr=dini ori pe scen=,
\n amfiteatre sau \n agora, s=rb=toarea Poetului
ploie[tean pare a se desf=[ura ca \ntr-un veritabil
flux emo]ional-informal, generând o palet= de
oferte cu un con]inut care \l proiecteaz= pe Nichita
\n ipostazele lui definitorii. Din acest evantai larg,
se disting, totu[i, câteva, [i anume: momentul
deschiderii oficiale, de la UPG [i continuarea acestuia
sub form= de atelier (29 martie, ora 10:00),
inaugurarea Târgului de Carte, \n aer liber, din
Parcul central al ora[ului (29 martie, ora 12:30), cu
lans=ri editoriale \n premier= (care se desf=[oar=,
ulterior, [i \n alte locuri!), concursul ,,Cine [tie,
câ[tig=!", de la Liceul Teoretic ,,Nichita St=nescu"
(29 martie, ora 13.30), \ntâlnirea celor din genera]ia
Nichita St=nescu - C.N. I.L. Caragiale (29 martie,
ora 14:00), spectacolul literar-muzical, de la Casa
de Cultur= a Sindicatelor (29 martie, ora 19.00),
popasul de la Casa Memorial= (30 martie, ora
9.30), \ntâlnirea celor mai mul]i dintre laurea]ii
edi]iilor precedente (30 martie, ora 16.30 - Muzeul
de Art=), evocarea de la monumentul din Parcul
Central al ora[ului (31 martie, ora 10:00) [i Gala
Laurea]ilor edi]iei a XX-a (31 martie, ora 10.30 -
Teatrul ,,Toma Caragiu"), \n cadrul c=reia vor fi
atribuite, pentru prima dat=, nu mai pu]in de nou=
premii, inclusiv Marele Premiu pentru Poezie. De
precizat c= realizarea acestui complex program
beneficiaz= de sprijinul Ministerului Culturii [i
4 (2892)
L
I
T
Cultelor, Academiei Române, Institutului de Istorie E
[i Teorie Literar= ,,George C=linescu", Muzeului R
Literaturii Române, Radiodifuziunii Române, UPG A
Ploie[ti, revistei ,,Axioma", precum [i de sus]inerea
financiar= a sponsorilor SNP Petrom Ploie[ti [i T
UPC Ploie[ti. Este, iat=, afi[at=, cu acest prilej, o U
confrerie institu]ional=, demn= de laud=, care va R
duce, cu siguran]=, la un efect pozitiv de receptare, Ã
augmentat de prezen]e mai mult decât semnificative
din spa]iul culturii române[ti, precum: academicienii
Eugen Simion, Mircea Petrescu, Mihai
Cimpoi [i Adam Puslojic, prof. univ. dr. Victor
Cr=ciun, Vasile Spiridon, Bogdan Cre]u, pictorii
Mihai Bandac [i Sorin Dumitrescu, poe]ii Mircea
Micu, Adrian P=unescu, Nichita Danilov, Ion
Mure[an, Traian T. Co[ovei, Ioan Es. Pop, Liviu
Ioan Stoiciu, scriitorii Ioan Grigorescu [i Bujor
Nedelcovici, actorii Florin Piersic [i Eusebiu {tef=nescu,
criticii [i istoricii literari {tefania [i Marin
Mincu, Alex. {tef=nescu, Mircea Colo[enco,
Laurian St=nchescu, Lucian Chifu, Catinca Agachi,
Ioana Valentina Mur=ru[, poe]ii basarabeni
Grigore Vieru, Nicolae Dabija ori Valeriu Matei,
regizorul Valentin Moisescu, criticul de teatru
Florica Ichim etc. Al=turi de ace[ti oaspe]i se afl=,
firesc, \n afara organizatorilor, [i mul]i, foarte mul]i
intelectuali ploie[teni, \ntre care: prof. univ. dr.
Gabriela Duda, conf. univ. dr. Mihaela Cojocaru,
prof. dr. Al.I. B=dulescu, prof. dr. Niculina Bercea,
prof. Nicoleta Ardelean, prof. Nelu Stan, prof.
Constantin Enciu, prof. Gabriela Teodorescu, criticii
literari Ieronim T=taru, Constantin Trandafir,
Constantin Hârlav Maistorovici ori poe]ii Victor
Sterom, Ioan Vintil= Finti[, Florin Dochia, Violeta
Bercaru, Gelu Ionescu, Gore Maior, actri]ele
Raluca Zamfirescu, Carmen Ciorcil=, Otilia
P=tra[cu etc. |n acela[i fel, relevabil= ni se pare a fi
asumarea public=rii, de c=tre <strong>revista</strong> "Axioma",
num=r de num=r, pân= \n decembrie, când se va
comemora un sfert de veac de la moarte, a tuturor
materialelor care vor fi prezentate \n cadrul
colocviului Festivalului, decretând, astfel, neoficial,
2008 drept "Anul Nichita St=nescu". Cum se
poate deduce, publicul ]int=, ales predilect, \l
reprezint= elevii [i studen]ii. Ei au, se consider=,
mai ales, nevoie s= se \ncarce de energia
frem=t=toare a Poetului, s= bea din cupa divin= a
operei sale str=lucitoare. De bun= seam=, Nichita
nu va lipsi de la festinul care i s-a preg=tit. Cum
ar putea când, din fiecare fibr=, din fiece cuvânt,
se simte aripa lui ocrotitoare [i-l auzim cum,
\nc=, r=spunde la o ipotetic= \ntrebare, cu tandre]e,
totu[i, [i, deopotriv=, cu justificat orgoliu:
,,Ce am adus cu mine? / Am adus cu mine turma
mea / de lei str=vezii", care este [i moto-ul general
al programului. Parcurgând, \n avanpremier=,
acest amplu program, ne-am putea
\ntreba, la rându-ne, \n ce fel r=spunde el
a[tept=rilor noastre. Ei bine, dac= sper=m ceva
de la aceast= edi]ie aniversar=, ca [i de la cele
care vor urma, este mai cu seam= \ndrept=]irea c=
dragostea care se va depune \n con[tiin]a genera]iilor
viitoare, peste lucrarea genial= a
Poetului, peste numele s=u, va fi una nu numai
adev=rat=, dar [i exact=, adic= potrivit= spiritului
s=u iscoditor [i tandru, de adolescent, c=ruia
spectacolul vie]ii [i al poeziei i-a dat seva [i i-a
calibrat m=sura cu care a [tiut s= tr=iasc= [i s=
creeze nemuritoarea sa oper=.

L
I
T
E
R
A
T
U
R
Ã
Poezia
ca tehnicã
de adormit
simturile
,
Viorel Cernica
S= fie f=r= noim= gândul despre poezie
[i filozofie ca dou= ramuri ale aceleia[i r=d=cini:
anume sensibilitatea non-sensibil=,
r=sfrânt= asupra unor lucruri, dar t=inuite pentru
sim]urile din dotarea noastr= natural=? S= fie
\ntâmpl=tor faptul c= filosofia a fost turnat=, la
\nceputurile sale istorice, \n forme poetice [i c=
poezia a exprimat \nc= de atunci sensuri cosmologice,
antropologice etc., toate reglate filosofic?
C=, a[adar, gândul filosofic [i poemul [i-au
fost, spre a spune precum Poetul nostru omagiat,
s=mân]= sprijinit= pe propriul s=u p=mânt?
Cu toate c= ]inta filosofiei a fost de la bun
\nceput dobândirea cuno[tin]ei veritabile, aflat=
\n conflict deschis cu opinia, rezultat al
sim]urilor, ea s-a apropiat de o form= de exprimare
ce p=rea s= aib= o bun= leg=tur= tocmai cu
sim]urile. O fi implicat= aici ,,sensibilitatea" ca
un totum, oarecum altfel decât senzorialitatea
fiec=rui sim], de[i poetul trece pentru mul]i
drept un maestru al sim]irii directe, f=r=
mijlociri conceptuale! Pornind de aici, ne-am
putea \ntreba despre motiva]ia acestei \mpreun=ri,
a filosofiei [i a poemului. Dar am putea
privi \ntreaga problem= din alt= direc]ie.
A[adar, cu mirarea stimulat=, putem interoga
\nceputul istoric al filosofiei \n privin]a acestei
probleme [i, desigur, treaba aceasta i-ar putea
aduce filosofiei multe l=muriri despre sine; de
altfel, s-a [i \ntâmplat de câteva ori numai \n
perioada modern=. Dar, cu aceea[i uimire,
iscat= de conflictul deschis al con[tiin]ei
filosofice cu sim]urile, putem socoti - desigur,
ipotetic - c= poezia \ns=[i este \n conflict cu ele,
asemenea filosofiei, numai c= poezia nu le
declar= r=zboi [i nici nu pretinde, deschis sau
t=inuit, c= sim]urile nu-i priesc. [i-atunci am
avea, cumva, aceea[i rela]ie \ntre poezie [i
sim]uri ca \ntre filozofie [i sim]uri. Diferen]a ar
consta numai \n carcasa ce ad=poste[te aceast=
rela]ie, totu[i, o rela]ie de opozi]ie \n ambele
cazuri.
Un scurt fragment din poemul Despre
natur= al eleatului Parmenides, filosof al
primelor genera]ii, ne pune \n fa]= felul
leg=turii dintre con[tiin]a filosofic= [i sim]uri:
“Nu l=sa nici de-a lungul drumului pomenit
deprinderea c=lit= \n multe \ncerc=ri s= te
sileasc= a recurge la ochiul ce nu vede, la urechea
plin= de vuiet ori la limb=, ci judec= cu
mintea \ncâlcita pricin= de care ]i-am vorbit.” 1
F=r= menajamente, conven]ii sau false re]ineri,
filosoful neag= puterea sim]urilor de a ne conduce
c=tre Adev=r, una dintre fe]ele celui ce ne
atrage f=r= oprire (fa]a Sfâr[itului, care este [i
\nceputul, potrivit gândurilor celor vechi), pe
care, \n alt chip decât filosofia, \l ]inte[te [i
poezia, e drept, nu ca adev=r, cât ca Frumos.
L=muri]i \n privin]a hybris-ului filosofic
iscat \n spa]iul cunoa[terii de actul dobândirii
adev=rului, s= vedem ce are a ne spune Poetul,
Axioma
mai bine spus, una dintre ipostazele sale,
anume cea de care suntem cu to]ii apropia]i azi.
Necuvintele [i cuvintele coordoneaz= toposul
poeziei; poate de aceea nem=sura [i m=sura \l
br=zdeaz=; iar sunetele pentru minte \l fac s=
alunece \ntr-un organ vorbitor, la-ntâmplare.
A[a se na[te Poetul, potrivit poetului nostru. Iar
poezia e [i ea, dar nu a poetului, ci a ei \nse[i;
c=ci, cu sine \mperechindu-se, / cu ea \ns=[i
\ngreunându-se / ca s= poat= c=dea \napoi, spre
p=mânt,
5 (2893)
2 ea trebuie s= se \mp=mânteneasc=, altfel
spus, s= se \mpoeticeasc=. Imponderabil=,
nu ar fi \mplinit=; f=r= o ureche care s= o prind=
pe canalul ei auditiv, cuprins de t=cere, [i-ar
r=mâne sie[i str=in=; f=r= o ran= unde s= fie
a[ezat un zeu - ea \ns=[i - nu i-ar cre[te picioare,
nici mâini, nici inim=, [i nici cuvinte-necuvinte.
Dar \mp=mântenit= [i \mpoeticit=, cu trupul
\ntreg, poezia are propriile sim]uri: are [i auz, [i
v=z, [i pip=it: de toate; nu are nevoie de
sim]urile altuia, nici m=car de cele ale poetului.
Totu[i, are nevoie de acesta, de Poet, [i \nc=
\ntreg, pentru c= altfel nu ar ajunge pân= aici: la
a fi ea \ns=[i ceva, o \ntruchipare \mplinit=.
Vine poezia, a[adar, cu propriile sim]uri
[i-[i g=se[te poetul, adic= purt=torul - Nichita
St=nescu spunea pe undeva ,,moa[a" \n loc de
"purt=tor", urmând, poate, o sugestie socratic= -,
vine poezia [i-i d=ruie[te poetului propriile
sim]uri. De ce sunt rari poe]ii, de[i arta poetic=
pare a fi la \ndemâna oricui? Pentru c= pu]ini
sunt cei dispu[i s=-[i piard= propriile sim]uri
pentru a le primi pe cele ale poeziei. {i de ce
sunt atât de pu]ini dispu[i - poate deschi[i!? -
c=tre aceasta? Pentru c= pierderile ,,personale"
sunt imense; [i ele vizeaz= mai cu seam= locul
\n care orice ins dore[te s= fie \ntr-o condi]ie cât
mai bun=, cu sim]urile atente la tot ce se \ntâmpl=:
spa]iul public. Nu e cazul s= evalu=m aceste
pierderi ale poetului, dac= pierderi or fi; [i
nici câ[tigurile noastre, ale presupu[ilor iubitori
de poezie, dac= veritabile câ[tiguri or fi [i acestea.
E clar \ns= altceva: c= poezia este o tehnic=
de adormit sim]urile omului \n carne [i oase; o
tehnic= de adormit sim]urile poetului, pentru a i
le d=rui acestuia pe ale sale. Este tehnic= \ns= -
[i nu e cazul s= uit=m c= tehnica vine de la
techne, care \nseamn= art= - numai dac= cel
care i-a luat trupul cu tot cu sim]uri [tie, m=car
pre] de o clip=, c= el este purt=torul poeziei,
Van Gogh - Noapte ‘nstelatã
tehnicianul ei, n=scut de ea pentru a-[i \mpinge
\n lume trupul alc=tuit, desigur, numai din
necuvinte-cuvinte.
Cum ar putea fi altfel decât necuvinte,
cuvintele poeziei, de vreme ce ea roste[te, nu
vorbe[te, zide[te, nu construie[te, gânde[te, nu
ra]ioneaz=, tr=ie[te, nu supravie]uie[te? {i poetul
[tie despre toate acestea, pentru c=, \ntr-un
fel, [i le \nsu[e[te. Oricum, Nichita St=nescu le-a
[tiut pe toate [i [i-a dest=inuit f=r= efort contractul
s=u cu poezia. Cei care l-au v=zut sus]in
c= avea trupul prea frumos, ochii prea deschi[i,
urechile prea late, nasul prea ascu]it, pielea
prea neted=. E firesc: avea din toate acestea,
odat= de la el - de[i cu func]iile specifice anulate
- [i le avea, apoi, de la poezie. Cu necuvintele-cuvinte
ale acesteia era, desigur, alt om;
mai bine zis, un altfel de om. {i folosind atât de
hot=rât sim]urile poeziei, trecute \n necuvintelecuvinte,
putea cânta - [i poate [i-acum - pentru
cei ce aveau urechi de auzit, dar [i urechi de
ascultat - [i, desigur, pentru cei care le au pe
acestea [i acum - a[a: Zburau berze pe lunci
printr-un gând / cu sufletul lor de aripi
atârnând. // Zburau spre z=rile zbur=toare din
gând / deasupra valurilor de m=ri atârnând. // {i
toate ie[eau una câte una din gând / schimbându-se
una câte una \n cuvânt // \ntr-un cuvânt pe
care-l ]ineam \n gând / \ntr-un cuvânt pe care
sufletul mi-era atârnând. 3
Nu e f=r= un rost reprezentarea poetic= a
venirii pe lume a unui cuvânt din cântul lui
Nichita St=nescu: ascult=m noi \n[ine, aproape
firesc, vaietele na[terii sale. Dar s= fie f=r= o
noim= concentrarea aceasta noetic= - \n gând -
a tuturor imaginilor despre berze zburând pe
lunci [i s= se piard=, \n nedeslu[it, sensul ultim
al tuturor reprezent=rilor despre zbor, sens \n
natura sa gând, din poemul lui Nichita
St=nescu? S= ne desp=r]im de poet pierdu]i \n
uimire!
1. Parmenides, Fragmente, \n vol. Fragmentele
elea]ilor, Bucure[ti, Editura Teora - Universitas, 1998, trad.
D.M. Pippidi, p. 119.
2. Nichita St=nescu, Poezia, ciclul ,,Obiecte cosmice",
1967; \n vol. Ordinea cuvintelor, I, Bucure[ti,
Editura Cartea Româneasc=, 1985, p. 207.
3. Idem, Cântec, din ,,Opere impersonale", \n vol.
Ordinea cuvintelor, II, Bucure[ti, Editura Cartea
Româneasc=, 1985, p. 303.
Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008

Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008
Axioma
Citiri, recitiri, respirãri
continuare din pagina 1
|n fine, tot postum, ca [i Fiziologia
poeziei, a ap=rut volumul Antimetafizica,
cuprinzând, \n genere, confesiuni privite drept
,,o pauz= de respiro \ntre dou= ac]iuni" de crea]ie
(1985), \n care Nichita St=nescu, \nso]it de
Aurelian Titu Dumitrescu, face o adev=rat=
ochire retrospectiv= a principalelor momente ale
experien]elor sale de via]= [i spirituale, \n stilul
prozastic \ntâlnit \n toat= publicistica sa, aici [i
de o fascinant= oralitate. {i \n aceast= din urm=
carte sunt cuprinse versuri inedite, ale poetului
dar [i ale celui care \l intervieveaz=, punându-i
\ntreb=ri incitante, determinându-l s= se confeseze.
Cum era de a[teptat, proza lui Nichita
St=nescu abordeaz= cu prioritate universul
c=r]ilor. Despre lecturile poetului dorim s= vorbim
aici. Acestea trec de la stadiul inocen]ei, \n
copil=rie, la cel al \n]elegerii, \n adolescen]=, [i la
cel al unei selec]ii severe a c=r]ilor considerate
de c=p=tâi, \n prima tinere]e.
,,Citesc - m=rturise[te poetul - pe apucate
[i \n]eleg pe rumegate… Citesc foarte \ncet
datorit= nenum=ratelor asocia]ii pe care mi le
stârne[te fiecare cuvânt".
C=r]ile primei copil=rii le cite[te ,,cu
sufletul la gur=". Mai toate aveau un caracter
epico-fantastic. Exceptând Amintirile din
copil=rie ale lui Creang=, care nu i-au trezit \ns=
un prea mare interes, \ntâmpl=rile personajului
central ne\ntrecând pe cele cunoscute \n mahalaua
sa ploie[tean=, prima \ntâlnire cu clasicii ,,a
fost scrâ[nit=". Lectura operelor acestora \i
d=deau un frig "aidoma acelui pe care ]i-l d=
banca \n care stai \n clas=, \n prima zi de [coal=".
Pân= la 16-17 ani, interesul pentru lectur=
i l-au trezit romanele de aventuri [i Parodiile
originale ale lui G. Topârceanu, carte pe care
n-a \ncetat s-o considere o capodoper= a genului,
autorul ei fiind considerat, ,,\n ciuda popularit=]ii
false", ,,un miracol al literaturii române". Ironia
lui Topârceanu l-a smuls din vulgaritate. Spiritul
poeziei acestuia \i apare inedit [i ,,cu mult mai
\nalt decât talentul literar". Nu i-a fost ru[ine, ani
\n [ir, s= spun= c= \l iube[te, \l admir= [i \l
\n]elege pe autorul Parodiilor originale, pe care l-a
imitat \n adolescen]=, mândru c= poate "topârcianiza".
Ruptura cu romanele din seria neagr= [i
din seria Submarinului Dox [i, \ntr-un anume
sens, [i cu poezia lui Topârceanu s-a produs
atunci când, \ntr-o singur= toamn=, a citit
C=l=toriile lui Gulliver, Don Quijote,
Moby Dick [i, ,,f=r= nici o leg=tur= cu
acestea", Plumb de George Bacovia. {i-a
pierdut ,,virginalitatea lecturilor" romanelor
de aventuri când l-a citit pe Swift,
pe Cervantes [i pe Melville, pe de o parte,
[i pe Bacovia, pe de alt= parte, \n
dragostea sa pentru lectur= producându-se
un mare salt, de la inocen]= la
\n]elegerea marii literaturi.
Devenind un cititor de bun= calitate,
ajunge la selec]ia câtorva c=r]i,
devenite c=r]i de c=p=tâi: ,,O carte de
c=p=tâi presupune o putere mai mare a
cuvântului decât puterea cuvântului la
care ai ajuns tu \nsu]i". C=r]ile sale de
c=p=tâi vor fi cuprinse \ntr-o \ntreag=
list=, pe care o vom reproduce mai jos.
Pentru câteva dintre aceste c=r]i face
adev=rate exerci]ii de admira]ie: când,
oprindu-se la cel mai vechi poem scris al
lumii, \nf=]i[eaz= periplul lui Ghilgame[ [i
moartea prietenului acestuia, Enchidu (Nichita
St=nescu zice mereu ,,Enghidu", inclusiv \n
poemul excep]ional din Dreptul la timp, \nchinat
eroului din eposul asiro-babilonian1), privit= ca
,,\ns=[i moartea "Sinelui" pe planul contempl=rii
lui \nsu[i", ,,\ns=[i moartea contempla]iei, adic=
a leg=turii prime, a sinelui cu lumea"; când
vorbe[te de eroul Odiseei, Ulysse, ,,\ntotdeauna
mai viu decât Homer", pentru c= ,,tr=ie[te precis
[i are o mare r=spundere fa]= de lume", despre
Nausicaa, ,,eterna adolescent= ce reprezint=
nedisimulat splendoarea ingenuit=]ii", [i despre
Penelopa, privit= ca ,,un punct fix al valorilor
morale"; când \nal]= imnuri, repetate, lui
Eminescu, ,,poetul care a supravie]uit cel mai
intens \n literatura noastr=, pentru c= a exprimat
cel mai acut pricina [i sensul literaturii: a fi" [i
pentru c= l-a f=cut s= simt= ,,zona estetic= asemenea
unei f=pturi vii, adev=rate, active"; când afl=
\n personalitatea [i \n destinul lui Vasile Pârvan
,,modelul s=u intim [i frem=t=tor"; când descoper=
,,las=rul poeziei bacoviene, spiritul ei de dincolo
de cuvinte, capacitatea ei de a crea piramida
cuvintelor dintr-o sum= restrâns= a lor [i,
aparent s=r=c=cioas=, rena[terea sintaxei [i
abolirea morfologiei, unicitatea stilului
asem=n=tor prin neasemuire cu goticul [i
asem=n=tor prin m=re]ie cu Sagrada Familia a lui
Gaudi".
A[adar, \n aceste cinci unice exerci]ii de
admira]ie pe care le-am ,,decupat" din proza poetului,
ca pretutindeni \n eseistica sa, Nichita
St=nescu leag= filosoficul de etic [i estetic,
relev= interferen]ele lor, caut= chiar s= le integreze
\ntr-un sistem (fapt de ]inut minte, dac=
vrem s=-i \n]elegem gândurile). Lecturile lui
Nichita St=nescu, multiple, desigur, sunt ,,un
"vol d'oiseau" asupra unui teritoriu amplu ale
c=rei h=r]i topografice \nc= nu au fost f=cute".
Balan]a acestor lecturi \nclin=, \ntr-un mod
aparent curios pentru un poet modern, c=tre literatura
str=veche, antic=. Pentru Nichita St=nescu
\ns= - m=rturisire esen]ial= - ,,problema modernit=]ii
e o problem= de istorie, iar nu una de estetic=",
nu ]ine de preceptele curentelor literare
ivite de la Rena[tere pân= la sfâr[itul secolului al
XIX-lea ori de cele de avangard=. Pe poet nu-l
intereseaz= nici un fel de -isme. De c=p=tâi pentru
el sunt ,,c=r]ile arhetipale sau prototipale ale
dimensiunii estetice", sunt c=r]ile care au rezistat
,,la trauma manifestat= prin dimensiunea tragicu-
Van Gogh - Pãdure [i tufi[uri
6 (2894)
lui fa]= de traumele ulterioare". Acestea sunt
capodopere care au trecut, "prin proba focului
unui timp istoric confirmativ".
Nichita St=nescu avea marea pl=cere de a
citi cu glas tare [i de a comenta Epopeea lui
Ghilgame[, Cartea egiptean= a mor]ilor, Cartea
lui Iov, Odiseea, pe istoricii latini, pe Tacit, ,,ca
pe un tat=", pe Suetoniu, unul din marii portreti[ti
ai lumii a c=rui carte Doisprezece cezari o
consider= de tip shakespearian, ,,moral= [i
sângeroas=", pe Apuleius, cu al s=u M=garul de
aur, pe Petronius cu a sa Cena Trimalchionis.
Mitologia antic= \i este bine cunoscut= lui
Nichita St=nescu, a[a cum dovedesc, \n egal=
m=sur=, nu numai proza, ci [i poezia sa, \n care
zeii sunt centre energetice [i semne ale neperisabilit=]ii.
Asemenea lui Ion Barbu, cum am
\ncercat s= ar=t \ntr-un text critic anume, 2 Nichita
St=nescu a c=utat o Grecie ,,simpl= ipostaz=
moral=, din care deriv= o norm= de civiliza]ie [i
crea]ie". Spre deosebire de poetul Jocului
secund, autorul versurilor din Laus Ptolemaei nu
imagineaz= o Grecie ,,a elanului care str=bate
dinamic fiin]ele", ci una a ideii logosului care
constituie problema sa esen]ial=. Dionysos
lipse[te din opera lui Nichita St=nescu; el e
\nlocuit cu zeul luminii [i al artelor, divinitate
profetic= [i t=m=duitoare, solarul Apollon.
Poetul cititor face un mare pas peste literatura
medieval=. M=rturise[te c= aceasta nu-l
intereseaz= \n nici un fel, excep]ie f=când Dante,
prerenascentistul, pentru c= poetul Divinei
Comedii, cum spune \ntr-un vers al s=u emblematic,
,,\ncepea cu sine [i se sfâr[ea cu sine".
Cele din urm= c=r]i de c=p=tâi ale lui Nichita
St=nescu ,,dep=[esc foarte pu]in Rena[terea, iar
cele ale secolelor XVIII, XIX [i XX (e vorba de
capodopere) n-au trecut, crede poetul, decât
extrem de pu]ine prin ,,proba focului", n-au confirmat,
\nc=. |n Rena[tere, anume \n Rena[terea
târzie, aceea aflat= la interferen]a cu barocul
(Cervantes, Shakespeare), apoi \n Faust-ul lui
Goethe afl= Nichita St=nescu acele c=r]i de
neignorat. Numai c= acestea din urm= -
\nceputul, zice poetul, \l face dramaturgia shakespearian=
- ,,abund= \n aluzii la c=r]ile de c=p=tâi
certe, dar nevoia de a te referi la ele este un semn
sigur" c= ele pot da o replic= ,,la textele asirocaldeene,
feniciene, iudaice" sau la cele ale antichit=]ii
greco-latine. |n acest punct al demonstra]iei
sale, poetul recurge la comparatism, singurul,
dup= opinia sa, care te dezva]= de ingenuitate
[i schimb= actul cunoa[terii ,,din
mirare \n pasiune, din pasiune \n nostalgie,
din nostalgie \n precept". Acest
precept, m=sur= ideatico-estetic= a
tuturor capodoperelor literare, este
revela]ia acelor lucruri necunoscute [i
nespuse pân= atunci. Dincolo de orice
tabuuri estetice, Nichita St=nescu este
mereu \n c=utarea acestei revela]ii a
lucrurilor ne[tiute [i negr=ite. Numai
operele care o aduc, de la Shakespeare,
Cervantes [i Goethe, pân= la Balzac,
Baudelaire, Eminescu, Rimbaud,
Rilke sau Bacovia au [ansa devenirii,
adic= pot ajunge s= dea o replic= acelor
c=r]i de c=p=tâi, ale arhetipicit=]ii [i
prototipicit=]ii, dep=[ind zona referin-
]elor, citatelor, interpret=rilor [i
reinterpret=rilor.
Lista c=r]ilor, a autorilor [i personajelor
de c=p=tâi pentru Nichita
St=nescu, alc=tuit= de \nsu[i poetul,
L
I
T
E
R
A
T
U
R
Ã

arat= astfel: Biblia, Ghilgame[, C=r]ile
mor]ilor (cele egiptene), cartea Dao-detzin
a lui Tao-Tze, Odiseea, Doisprezece
cezari de Suetoniu, Satiricon de
Petronius, C=l=toriile lui Gulliver, Don
Quijote, Hamlet, Faust de Goethe,
Eminescu, Baudelaire, Moby Dick, Miori]a,
Tinere]e f=r= b=trâne]e [i via]= f=r= de moarte,
Bacovia. Se observ= c= \n aceast= list= a lui
L Nichita St=nescu, literatura ebraic=, asiro-
I babilonian=, elin=, latin=, englez=, spaniol=, ger-
T man=, francez=, român= (popular= [i cult=) face
cas= bun= cu vechea filozofie chinez=, cu mitolo-
E gia egiptean= [i cu istoria antic=. Clasific=rile, \n
R func]ie de disciplin=, gen, specie, tem=, motiv
A etc. sunt cu totul str=ine poetului care [tie bine c=
T \n literatura lumii marile teme sunt extrem de
U pu]ine (\n jur de treizeci, cum le-au num=rat
R comparati[tii), sunt reluate de la o genera]ie la
alta, de la un scriitor la altul, a[a \ncât, ,,de la
Ã
Ghilgame[ la Cartea mor]ilor [i de la Iliada [i
Odiseea, mai nimic nou nu a ap=rut sub soare".
Numai ,,cuvintele, din punct de vedere al artei
sunt cea mai rezistent= parte a biologiei umane.
Ele supravie]uiesc. Prin ele insul cap=t=
nemurire, cap=t= "via]= f=r= de moarte". “Ele au
forma cea mai pu]in material= cu cel mai mare
con]inut abstract". Nichita St=nescu nu face
eroarea de a ierarhiza c=r]ile sale de c=p=tâi, de a
spune c= una este mai mare decât alta. Fiecare
din aceste c=r]i are individualitatea ei, pe care n-o
d= decât cuvântul care dobânde[te nemurirea.
C=r]ile de c=p=tâi sunt - accentueaz= poetul -
,,c=r]i arhetipale sau prototipale ale dimensiunii
estetice". Bildungsromanul, de plid=, "are foarte
\ndep=rtate r=d=cini \n mitologie, \n Ghilgame[
sau \n legendele biblice, pân= la greoaia formulare
a Afinit=]ilor elective" goetheiene sau la
romanele lui Thomas Mann.
Eseistica lui Nichita St=nescu las=
deschis= lista c=r]ilor sale de c=p=tâi, dac=
judec=m dup= elogiul adus crea]iei dante[ti,
poemelor lui Edgar Allan Poe, Rimbaud, Rilke,
Kavafis, Esenin, Arghezi, Blaga, Ion Barbu,
romanelor lui Dostoievski, prozei poematice a
lui Vasile Pârvan. Opere ale acestora ca [i ale
multor celor din lista poetului mai sus amintit=,
sunt frecvent comentate de Nichita St=nescu,
\ndeosebi acelea care \i \nlesnesc analiza fiziologiei
poeziei, tehnicii [i semanticii ei.
Versul eminescian ,,Nu credeam s= \nv=]
a muri vreodat=" devine un laitmotiv al eseisticii
poetului. Acesta este versul unei ,,mir=ri fundamentale",
,,desfoliat= [i refuzat= de orice figur=
stilistic=", versul care ,,se intensific= prin accelerarea
[i \ncetinirea timpului interior pân= a
deveni suficient= sie[i", este versul ,,atât de total,
\ncât nu se poate s= nu existe o molecul= dintr-o
materie oarecare, o molecul= care s= reproduc=
\ntocmai [i \n relief, prin structura ei, structura
acestui stih", este versul care ,,declan[eaz= sentimentul
tragicului, desp=r]indu-l net de spaima de
moarte", este versul care, \n ultim= instan]=,
,,semnific= un singur cuvânt, un cuvânt compus
cum trunchiul arborelui se compune dintr-o miriad=
de r=d=cini".
Nichita St=nescu ne invit= la reevalu=ri
superioare [i a altor versuri eminesciene:
,,Privitor ca la teatru" este un vers numai \n
aparen]= lini[tit; "Trecut-au anii ca nori lungi pe
[esuri" este semnul "viziunii grandioase a poetului",
"revela]ie, pur [i simplu", "haiku" din care
ultimul vers din sonet, "Iar timpul cre[te-n urma
mea… m=-ntunec", devine "finalul lui Odisseus,
al lui Faust, al lui Hamlet, al lui Don Quijote, al
lui Mâ[kin". Versul eminescian care l-a impresionat
cel mai mult pe Nichita St=nescu este:
"Fiind b=iet, p=duri cutreieram". Despre via]a lui
Eminescu cel mai bine a vorbit el \nsu[i: ,,{i
când gândesc la via]a-mi, \mi pare c= ea cur= /
Axioma
|ncet, repovestit= de o str=in= gur=". Poemul
Kamadeva ,,se dest=inuie fiec=rei vârste, fiec=rei
vârste p=rându-i-se des=vâr[it \ntr-un fel aparte
[i altfel des=vâr[it".
|ntrebat care sunt poeziile eminesciene
aflate cel mai aproape de sufletul s=u, Nichita
St=nescu r=spunde astfel: Od= \n metru antic,
toate sonetele, Luceaf=rul, Kamadeva. {i argumenteaz=:
,,Od= \n metru antic, pentru c= \ncepe
cu cel mai frumos vers care s-a scris vreodat= \n
limba român=. Sonetele, \n special Trecut-au
anii, pentru totalitatea unui univers cristalizat \n
dou= catrene [i dou= ter]ine. Luceaf=rul - f=r=
comentarii. Kamadeva, pentru c= fantezia poetului,
viziunea lui devin brusc contemporane [i \n
des=vâr[it= egalitate cu o replic= shakespeareian=
sau baudelaireian=". Iar restul poemelor
eminesciene ,,au aceea[i m=re]ie [i, f=r= de ele",
cele selectate mai sus, ,,n-ar avea alonja piscurilor".
Dup= Eminescu, Bacovia este poetul spre
crea]ia c=ruia se deschide mai mult \n]elegerea
lui Nichita St=nescu. Poemele lui Bacovia se
num=r= printre operele care au produs ruptura,
,,saltul de la literatura de aventuri la literatura
\nalt=". Spre deosebire de Eminescu, pe care
Nichita St=nescu a \nceput s=-l \n]eleag= ,,spre
sfâr[itul târziu al tinere]ii târzii", Bacovia, citit
\nc= \n primele dou= clase liceale, a fost pentru
poetul Necuvintelor tot timpul ,,un fel de cas= a
sentimentelor" sale, ,,o reg=sire, o anulare a
co[marului prin co[mar". Nu s-a desp=r]it niciodat=
de versurile din Plumb, le-a citit ,,dintr-o
r=suflare", le-a recitit mai tot timpul [i i-au
ap=rut mereu atât de vii, \ncât a c=l=torit cu spiritul
prin ele ,,ca printr-o catedral= a melancoliei".
A sim]it ,,las=rul poeziei bacoviene, spiritul
ei de dincolo de cuvinte, capacitatea ei de a crea
piramida cuvintelor dintr-o sum= restrâns= a lor
[i, aparent, s=r=c=cioas=".
Raporturile spirituale ale lui Nichita
St=nescu cu opera celorlal]i mari poe]i români
din secolul trecut, \nainta[i sau contemporani ai
s=i, nu sunt tot atât de tandre precum cele avute
cu poezia lui Bacovia. Arghezi, Blaga, Ion
Barbu - crede Nichita St=nescu - ,,n-au f=cut
altceva decât s= preg=teasc= o mai dreapt= [i o
mai profund= \n]elegere", fie [i târzie, ,,a poeziei
bacoviene, care, la rândul ei, cristaliza la
nesfâr[it spiritul eminescian". Bacovia folose[te
limba \ntr-un mod esen]ializat, ,,total, pân= când
nu r=mâne decât scheletul ei, calcinat". El ,,\[i
pune \ntrebarea fundamental=, nu-[i pierde timpul
cu zorzoane [i nici nu d= cu bidineaua colorat=
peste limb=. Zice numai atât: "[i spune-mi
de ce-i toamn= / [i frunza de ce pic=?"".
Nichita St=nescu \l descoper= pe Arghezi
\naintea lui Ion Barbu [i a lui Lucian Blaga.
Revela]ia lui au fost arghezienele Cuvinte
potrivite, pe care, citindu-le, ,,l-a apucat
ame]eala''. Florile de mucigai i-au pl=cut mult
mai pu]in pentru c=, independent de ele, produsese,
\nainte de a le cunoa[te, ,,vreo dou= sute de
poeme argotice'', ,,teribiliste [i obraznice'', ca
unul ,,r=u de cuv`nt, f=r= mam=, f=r= tat= [i f=r=
nici un Dumnezeu''. A[adar, Florile de mucigai
se aflau \ntr-o zon= ,,cumva familiar=''.
Fenomenul Arghezi \i apare ca unul ,,de echilibru
\ntre viziune [i expresie''. Poetul ofer= ,,o
lec]ie dus= p`n= la cap=t de valoare estetic=''.
Universul poeziei lui este ,,infinit variat [i de o
rar= maleabilitate, egal cu sine \nsu[i [i aproape
elucid`nd toat= fenomenologia pe care [i-o propune''.
,,Etalon de aur perpetuu'', ,,secund=
m=surat= de ceasurile de coar]'', cu Arghezi ,,se
d= examenul'' [i de la el ,,se pleac= mai departe''.
Ion Barbu, al c=rui Joc secund Nichita
St=nescu \l [tia pe dinafar=, l-a impresionat ,,mai
mult prin tehnica poetic= dec`t prin viziune'', i-a
influen]at ,,capacitatea de penetra]ie incipient=''.
7 (2895)
Dialogul cu Ion Barbu pe care l-a purtat prin anii
1952-1953, c`nd autorul Jocului secund l-a uimit
prin ,,teribila compara]ie pe care a f=cut-o \ntre
poemul Luceaf=rul [i o p`nz= de epoc= \n care
cerul pictat \n albastru de Prusia se \nnegre[te [i
timpul fisureaz= gra]ios coaja sensibil= a
lucr=rii'' [i l-a \ndemnat, testamentar, s= pun=
mai presus Od= \n metru antic, l-a f=cut pe
Nichita St=nescu s= plonjeze ,,\ntr-o lung= [i
misterioas= cercetare a dispozi]iei nucleelor de
tensiune, folosind cele mai varii mijloace, at`t
strict formale, c`t [i de accelerare sau \ncetare a
fluxului emotiv \n poezie''. Crea]ia lui Lucian
Blaga e abia amintit= de Nichita St=nescu \n
eseurile sale, c`nd citeaz= versul ,,Eu cred c=
ve[nicia s-a n=scut la sat'', apreciindu-l drept ,,o
intui]ie a substratului fundamental", sau c`nd
aminte[te de o tehnic= poetic= ,,de bun-sim]'',
recomandat= de autorul Poemelor luminii. Ni se
pare curioas= aceast= repede oprire a lui Nichita
St=nescu la versurile lui Blaga, \n care, cel pu]in
la nivel ideatic, ar fi putut afla ,,afinit=]i elective''.
Nichita St=nescu respinge, de fapt, orice
influen]e. Din punctul s=u de vedere, literatura
nu se na[te din literatur=, cum afirmase, se pare,
Malraux, ci din ,,confruntarea alien=rii \nc=
neexprimate cu vechile alien=ri exprimate p`n=
la mit''. Influen]ele, oricare ar fi ele [i de oriunde
ar veni - crede poetul - nu pot fi dec`t ,,exterioare
[i t`rzii'' [i, ,,cu prec=dere, \n tehnologia versului,
nu [i \n semantica lui". Nu ele - declar= r=spicat
Nichita St=nescu, l-au format pe poet, ci
,,consecin]ele unei anumite rupturi, ale unei
traume, (...) ale unei alien=ri''. Exist= un ,,tip de
ruptur= interioar= al fiec=ruia'', care duce ,,la
dezobi[nuirea de real [i, mai mult dec`t at`t, la
rupturile fundamentale exprimate de Shakespeare
sau de Dostoievski''. Important este numai
faptul dac= poetul [i-a g=sit ,,fanta proprie'', dac=
ajunge s= g`ndeasc= sentimentul ,,ca pe o categorie
fundamental= a con[tiin]ei''.
Nichita St=nescu distinge \ntre marile
opere literare [i modelul de existen]= pe care \l
pot oferi creatorii lor. Opera lui Eminescu, de
pild=, i-a ap=rut \ntotdeauna ,,f=r= nici o fisur=
moral=''. Nu-[i poate explica \ns= de ce nu l-a
atras tipul de existen]= a lui Eminescu, a[a cum
nu l-a atras nici tipul existen]ial a unui Blaga,
Arghezi sau Ion Barbu. Modelul s=u ,,intim [i
frem=t=tor'' l-a constituit \ntotdeauna destinul lui
Vasile P`rvan, ,,\n care str=lucirea, integritatea [i
patetismul omului, indiferent c`t de b`ntuite ar fi
tragediile lui personale'' i-a ap=rut a fi ,,de natur=
sublim=''. A scris de mai multe ori despre ,,minunata
fiin]='' a lui Vasile P`rvan, dar niciodat=
\ntr-un mod care s=-l mul]umeasc=. Poemul
Vasile P`rvan - St`lpul i se pare a fi insuficient,
Elegia a doua, getica - ,,numai o t`njire de a
\n]elege m=re]ia avertismentului s=u istoric''.
Marele savant [i eseist nu putea s= lipseasc= din
11 elegii, nici din poemul Intrarea \n muncile de
prim=var=, ,,care con]ine ceva din f=ptura vie [i
g`nditoare a lui Vasile P`rvan''.
Astfel, citirile [i recitirile lui Nichita
St=nescu sf`r[esc sub un semn suprem al conjuc]iei
estetic - etic.
Bibliografie si note
- Nichita St=nescu \nso]it de Aurelian Titu
Dumitrescu, Antimetafizica. Bucure[ti, Editura Cartea
Rom`neasc=, 1985.
- Nichita St=nescu, Fiziologia poeziei. Proz= [i versuri.
1957-1983. Edi]ie \ngrijit= de Alexandru Condeescu, cu
acordul autorului. Bucure[ti, Editura Eminescu, 1990.
Toate citatele din eseistica lui Nichita St=nescu sunt
date din aceste dou= volume.
1. Vezi Ieronim T=taru, Epopeea lui Ghilgame[ \n
interpretarea lui Nichita St=nescu: strig=tul abisal [i rostire
despre \n]elegerea eului. |n vol.: Ieronim T=taru, Meridiane,
Bucure[ti, Funda]ia Cultural= Libra, 2007, p. 9-17.
2. Vezi Ieronim T=taru, Zeii, centre energetice ale
neperisabilit=]ii. |n acela[i volum, p. 18-21.
Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008

Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008
Axioma
O viziune a cuvintelor
Constantin Trandafir
Despre poezia lui Nichita St=nescu nu se
poate vorbi sau scrie f=r= a pune m=car \n
treac=t problema cuvântului. Evident c= nici
\ntr-un spa]iu atât de restrâns, cum e acesta, [i
consacrat special temei nu e cu putin]= decât a
se pune câteva accente. [i nici vorb= de
preciz=ri teoretice, cele mai multe dintre ele
fiind cli[eizate. Doar atât, minimum minimorum:
poezia este construc]ie \n limbaj, impulsul
genetic al crea]iei \l constituie ,,alchimia cuvântului"
(Rimbaud), posibilit=]ile combinatorii ale
limbii, \nsu[i spiritul uman exist= numai prin
limbaj (Mallarmé). Spectacolul poeziei lui
Nichita St=nescu rezid= cel mai mult \n varietatea
aproape paradoxal= a dic]iunii imagistice.
Tensiunile poetice se petrec la nivelul afectivcerebral,
rezultând dintr-o aprig= lupt= cu limbajul:
\mi \nv=]am cuvintele s= iubeasc=, / le
ar=tam inima / [i nu m= l=sam pân= când silabele
lor / nu \ncepeau s= bat=. / Le ar=tam
arborii / [i pe cele care nu voiau s= fo[neasc= /
le spânzuram f=r= mil=, de ramuri. // Pân= la
urm=, cuvintele / au trebuit s= semene cu mine
/ [i cu lumea (Ars poetica).
|n chiar volumul O viziune a sentimentelor,
Nichita St=nescu include ,,o viziune a
cuvintelor", care, cu timpul, va dobândi o
extensie cosmologic=. Limbajului i se atribuie
virtu]i germinative prin calit=]ile lui polisemice.
Dar tot aceast= amplificare creeaz= suspiciunea
cu privire la resursele cuvântului de a \mplini
utopia integratoare. Circumspec]ia \ns=[i e creatoare,
potrivit cu principiul poetic al T=cerii.
Amfion, constructorul, cânt= ca s= creasc=
zidurile cet=]ii. O mitologie a cuvântului se
contureaz= \n volumele Obiecte cosmice, Oul [i
sfera, Laus Ptolemaei, fiecare locuite cu forme
[i conjecturi noi pe temeiul coinciden]ei
opuselor [i al determin=rii raporturilor dintre
lucruri [i cuvinte, care este \ns=[i esen]a
poeziei: O, lucrurile, vid absolut mai vid decât
/ ventuze ramificate sugând oriunde / obiectele
cosmice. / \ncerc s= m= salvez / [i nu pot decât
/ cuvintele \nstelate s= le ridic deasupra. /
Numai cuvintele au fiin]=, / numai ele exist=,
exist= fugind / speriate de moarte, de lucruri. /
O, lucrurile deschid un ochi, pironitor / [i-l
clatin= la dreapta, \n stânga / dup= cuvinte.
Cuvintele fug, se fac str=vezii, / lucrurile stau,
se fac vizibile. / O, lucrurile, exacerbare a vidului
(O, lucrurile). De pe acum se anun]= o criz=
a limbajului, ontologic=, neputin]a de a semnifica
,,poetic" lumea, de a releva puterile indescriptibile
[i spirituale: Cuvintele / nu au loc
decât \n centrul lucrurilor, / numai \nconjurate
de lucruri. Poetul tatoneaz= tot mai mult dimensiunea
concret-ludic= a existen]ei, un spectacol
mereu schimb=tor [i fascinant: Doamne, Ptolemeu,
blândule, / niciodat= nu mi se face dor
de idei, / ci numai de lucruri, / ci numai de
lucruri, / schimbându-le din unu \n trei [i cinci
(Cântec de scos apa din urechi).
Acest mod de a se defini \n rela]ie cu
lucrurile, de a se raporta la obiecte prin cuvânt,
cap=t= noi \n]elesuri \n volumul Necuvintele.
Mai intens= parc= decât pân= acum este
frenezia [i inven]ia limbajului, \ncrederea \n
virtu]ile sintactice ale cuvintelor, tânjirea dup=
prospe]imea lui originar=, mirajul cuvintelor
instauratoare; pe de alt= parte, efortul dureros
de a exprima inexprimabilul: S= cau]i un cuvânt
ce nu exist= / [i s= ascul]i cum timpul devine
des. / Un cuvânt / pe care l-ai auzit, [i brusc /
sim]i c= nu exist=… (|n Gr=dina Ghetsimani).
Nu exist=, deoarece se situeaz= \n atemporalitate,
se pulverizeaz= \n numele obiectelor ori
dincolo de ele, \n necuvânt, \n increat, \n
instan]=, cuvântul nu-[i poate \ndeplini func]ia
cosmogonic=. Pentru a nu se pierde orice rost,
poetul tinde s= p=trund= mai adânc \n cronotopul
cuvântului substan]ial, s=-i deslu[easc=
dimensiunea ontologic=. Actul interogativ, el
tr=ie[te dilematic scindarea, o dualitate vibrant=
[i anxioas= a fiin]ei universale: Ceea ce este
mai departe de mine, / fiind mai aproape de
mine, / ,,tu" se nume[te. / Iat=, m-am trezit
zb=tându-m=. / Se zb=tea \n mine "tu", / tu,
pleoap=, te zb=teai, / tu, mân=, / tu, piciorule, te
zb=teai / [i de[i stam \ntins, alergam / de jur
\mprejurul numelui meu (Lupta lui Iacob cu
\ngerul sau despre ideea de "tu"). |n acest context
de maxim= expresivitate, retorismele [i
redundan]ele fac not= discordant=, ca orice
filosofare tern=: Cine sunt eu? Care-i locul meu
\n Cosmos? se \ntreab= poetul chiar \n titlul
unei poezii. R=spunsul e de-a dreptul fastidios.
,,Repara]ia" vine tot din ideea poetic= de alteritate
\n ,,necuvinte": El a \ntins spre mine cu o
frunz= ca o mân= cu degete, / Eu am \ntins spre
el o mân= ca frunz= cu din]i. / El a \ntins spre
mine o ramur= ca un bra]. / Eu am \ntins spre el
bra]ul ca o ramur=. / El [i-a \nclinat spre mine
trunchiul / ca un m=r. / Eu mi-am \nclinat spre
el um=rul / ca un trunchi noduros
(Necuvintele).
Cuvântul, condi]ia material= de c=p=tâi,
conduce la condi]ia ideal= a poeziei, ca s= ne
exprim=m \n termeni maiorescieni, cu
\n]elegerea faptului c= \ntre cele dimensiuni nu
se mai pune ast=zi semnul contrariet=]ii. |nainte
de toate, st= revela]ia, dar nimic nu se
\ntocme[te f=r= elaborare [i o imperioas=
"ordine a cuvintelor", care poate fi [i form= ca
deformare. Starea de gra]ie se exprim=, printr-o
confruntare acerb= cu sensurile ascunse ale
cuvintelor, iar libertatea consist= tocmai \n
conexiunea la aventura ontologic=. Pentru a
capta inefabilul materiei, poetul are un magnetism
specific, o dinamic= interioar= capabil= s=
pun= \n mi[care [i ,,necuvintele" [i, neap=rat, s=
stabileasc= o nou= ordine a cuvintelor care s=
dezrobeasc= energiile latente: Visez acel laser
lingvistic, / care s= taie realitatea de dinainte, /
care s= topeasc= [i s= str=bat= / prin aura
lucrurilor. Acel cuvânt \l visez / care a fost la
\nceputul / lumilor lumii, / plutind prin \ntuneric
[i desp=r]ind / apele de lumin= / n=scând pe[ti
\n ape [i n=scând / ape [i lumin=, / n=scând pe[ti
\n ape [i n=scând / ape [i lumini \n lumin=
(Necuvintele). Acesta e cuvântul originar care
caut= o cunoa[tere nou=, dar mai cu seam=
tinde spre nem=rginire [i mister, totul indicând
poetului o ,,foame de cuvinte", insa]iabil=,
fiindc= prin forme descoper= lumea cu
adâncimea sensurilor ei: |n str=fundul fiec=rui
lucru nu exist= / pân= la urm= decât un cuvânt -
/ \nf=]i[area trupului meu, trist=, / [tie legea
acestui p=mânt, / c= pân= la urm= \n lucruri nu
este / \n miezul miezului decât un cuvânt, / rege
al \ntinderii aceste / cu vi]ele arse \n vânt
(Foamea de cuvinte).
Iat=, volumul |n dulcele stil clasic
amestec= fluxul conceptual [i disponibilit=]ile
ludice ale cuvântului, spunerea solemn= [i
stâng=ciile simulate, o multiplicitate verbal= [i
de atitudini, ca \n tehnicile baroce sau
suprarealiste, ca \ntr-o demonstra]ie de imense
posibilit=]i ale limbii române. Poetul e, ca tot-
8 (2896)
deauna, carnal [i abstract, pitoresc [i
diafan, mai tandru [i mai ironic, mai
retoric [i mai sentimental-parodic decât oriunde
pân= acum. Cu aceste poeme erotice p=trunde
adânc \n teritoriul ,,dulcelui stil clasic", Ân
felul recuper=rilor f=cute de o anumit= parte a
modernit=]ii. \n bun= companie (Anton Pann,
Arghezi, Ion Barbu, Miron Radu Paraschivescu),
Nichita petrarchizeaz= \n maniera
V=c=re[tilor [i a lui Conachi, cu un rafinament
special al limbii, o ,,imita]ie" savant= a stilului
desuet. Registrul cântecului de lume,
,,ne\ndemânarea" savuroas= a stihurilor populare
se r=sfa]= \n mozaicul Strig=turilor: Ce-ai
de gând cu mine, f=, / Sub]ire [i galbin=, / prun=
mult [i platin= / icoan= [i datin=?... / Vrei s= fii
tu raz=, tu / groas= cum e mugetu, / B=trân= ca
taic=-tu / [chioap= / roab= / slab=? / Ca [i geana
maic=-ti / ca [i i dintr-un a fi?... / Ce-ai de gând
cu tine, f=, / m=duv= de v=duv=? / Inim= de
viper= / vrei s= fii, tu, liber=? Când languros,
când galant seduc=tor, libovnicul se joac= de-a
trubadurul-,,tribulindul" curtenitor: Be]i din
cupa mea de piele / Doamn=, numai vinuri grele
/ Doamn=, numai vinuri ro[ii / Doamn=, numai
vinuri verzi / doamn=, numai vinuri albe / c=ci
v= stau covor sub talpe / [i la mânuri stau inel /
Vâna mea v= e cercel (Trei cai). E, totu[i, altceva
decât jelaniile V=c=re[tilor [i le[inurile lui
Conachi. Sunt ,,pove[ti de dragoste" timbrate
nichitian, e acea ,,alchimie" care face din poetul
nostru unul mare de tot.
Am primit la redactie
,
Cãrti
Adrian Voica, Poezii cu aripi. Editura
Cugetarea, Ia[i, 2005.
Adrian Voica, Versuri mici pentru
nepo]i [i bunici. Ed. a doua, Ia[i, Pamfilius,
2008.
Adrian Voica, Reverii sub tei. Editura
Floarea albastr=, Bucure[ti, 2006.
Adrian Voica, Gr=dinile altora.
Editura Universit=]ii ,,Alexandru Ion Cuza'',
Ia[i, 2007.
Ion Untaru, P=s=ri [i cuvinte. Poeme
haiku. Bucure[ti, Editura Amurg sentimental,
2008.
Reviste
Acolada, Anul II, nr. 2 (5), ianuarie
2008 (Satu Mare).
Alfazet, Anul I, nr. 1, 29 februarie
2008 (Satu Mare).
Arge[, Anul VIII (XLIII), nr. 1 (307),
ianuarie 2008, Anul VIII (XLIII), nr. 2
(308), februarie 2008 (Pite[ti).
Ateneu, Anul 45 (serie nou=), nr. 2
(462), februarie 2008 (Bac=u).
Cafeneaua literar=, Anul V, nr. 13
(55), ianuarie 2008. Anul VI, nr. 2 (56), februarie
2008 (Pite[ti).
Citadela, Anul II, nr. 1 (4), ianuarie
2008 (Satu Mare).
Convorbiri literare, Anul CXLI, nr. 2
(146), februarie 2008 (Ia[i).
Familia, Anul 44 (145), nr. 1, ianuarie
2006 (Oradea).
Litere, Anul IX, nr. 2 (95), februarie
2008 (T`rgovi[te).
Poesis, Anul XVIII, nr. 205-206, ianuarie-februarie
2008 (Satu Mare).
,
L
I
T
E
R
A
T
U
R
Ã

L
I
T
E
R
A
T
U
R
Ã
Lucian Gruia
Nichita St=nescu ador= [i devor= cuvintele,
e st=pânul dar [i robul lor: le alint=, le admonesteaz=,
le mângâie - ca [i cum ar avea substan]=
- se proclam= "\nving=tor" \n lupta cu sensul lor
imanent, ori se las= cople[it de frumuse]ea [i
nem=rginirea lor. Cu ele construie[te, mai mult \n
joac=, "lumi simultane" [i iluzorii: "Dorm \ntr-un
pat dintr-o mansard= / \n lumea simultan= patul
meu / e jum=tate \ntr-un zid / jum=tate-ntr-un
motor; / [i-n lumea cealalt=, simultan=, plou= / [i
n=p=desc ciuperci" (Certarea lui Euclid - Laus
Ptolemaei). Simultane sunt [i "prezen]ele"
str=mo[ilor \n trupul poetului - sufletele lor \n
sufletul s=u, privirile lor \n privirea sa - din
desf=[urarea vertical= a ochilor lor suprapu[i s-ar
putea reconstitui coloanele globulare din
tablourile lui }uculescu. De altfel, imagini picturale
g=sim la tot pasul \n poezia lui Nichita,
\ndeosebi din registrul suprarealist: timpane cu
din]i, ochi cu din]i, suli]e etc., \n general fragmente
ale lumilor dezagregate de trecerea timpului.
|n amalgamul lumilor simultane, exterioare [i
interioare eului, nu exist= ierarhie ori transcenden]=:
"dar numai gândul c= ceea ce este sus - /
este aidoma cu ceea ce este jos - / c= orice azvârlire
nu are direc]ie / c= orice lep=dare e static= …"
(O confesiune - Epica Magna). Universul relativist
al cuvintelor p=streaz= leg=turi tot mai slabe
cu realitatea. Cuvintele nu pot exprima fidel
obiectele, semnificantul [i semnificatul nu se
suprapun. Edificiul liric st=nescian devine inconsistent.
Legea fundamental= e destr=marea - manifestat=
simptomatic prin deplasarea spre ro[u a
liniilor spectrale sentimentale - eul \nstr=inânduse
de sinea lui: ,,Deplasarea spre ro[u, mereu,
mereu aceea[i deplasare / spre ro[u / o, linii spectrale
ale vie]ii mele, / \ndep=rtare secret= [i perpetu=
/ a insului de sine \nsu[i …" (Axios, Axios
- Laus Ptolemaei). Dincolo de inconsecven]ele [i
contradic]iile cosmosului sau haosului liric nichitast=nescian
se pot detecta germenii unor
\ncerc=ri de structurare. Suma imaginilor unui
obiect, din infinitele lumi simultane, tinde s=
ocupe o sfer=. Iar sfera, prin ve[nica-i rostogolire,
genereaz= via]= [i moarte. Suferin]a [i neantul
sunt [i ele atribuite formei sferice: ,,Aici e singurul
loc tragic / pentru c= domne[te unu, / iar nu
zero, / pentru c= domne[te singur=tatea, / iar nu
nimicul, / pentru c= domne[te moartea, / iar nu
nefiin]a" (Contemplarea lumii din afara ei - Epica
Magna).
|n consecin]=, poetul viseaz= un p=mânt
plat (Laus Ptolemaei), o form= \n care timpul [i
moartea s= fie abolite. Mobilul nelini[tii poetului
devine acum teama de sfer=. |n lumile simultane
nivelele posibile de ordonare / structurare
\ncearc= s= converteasc= sfera \n trei plane paralele
cuprinzând: numerele, cuvintele [i necuvintele.
1. Numerele
Numerele, ca propor]ii, nu divulg= o
structur= matematic= a lumii. Pentru Nichita
St=nescu, orfic de data aceasta, conteaz= numele
numerelor, care sunt asociate insistent cu no]iuni
ori categorii. |n aceste sintagme lirice oculte,
misterul genezei se exprim= astfel: "De la zero la
unu, de la nimic la punct / se \ntinde miracolul"
(Un om de cal - Epica Magna).
Axioma
Nichita Stãnescu
si lumile sale paralele
,
Unul, nu e \ntregul, ci partea, unitate a
\ntregului, \ntrucât cifrele nu pot acoperi TOTUL
/ COSMOSUL, care reprezint= mai mult decât
suma p=r]ilor sale constitutive: ,,Exist= o singur=
via]= mare, / chiar [i cifra unu face parte din ea"
(Metamorfozele - Epica Magna).
Lumea numerelor se constituie \ntr-un
microcosm guvernat de for]e nucleare extrem de
puternice. Ele reprezint= primul stadiu de
aglutinare al universului liric nichitast=nescian:
"Numerele sunt numele punctelor. / Ele sunt
numele celor mai mici existen]e, / punctele"
(Aleph la puterea Aleph - Laus Ptolemaei).
2. Cuvintele
De la microcosmosul numerelor la universul
uman, trecerea o fac tocmai cuvintele, care
aprofundeaz= semnifica]ia numerelor. Geneza
num=r - nume este conceput= astfel: ,,Punctul cu
viteza cea mai repede / este tat=l tuturor
punctelor. / Num=rul s=u, care e numele s=u / este
tat=l tuturor ideilor" (Aleph la puterea Aleph -
Laus Ptolemaei). Orice idee \ncepe cu litera A,
liter= ,,bor]oas= de toate literele". Dar cuvintele
nu pot comunica \ntregul sens al lucrurilor
desemnate. Tragedia comunic=rii, \n]eleas= astfel,
este tr=it= paroxistic de poet: ,,Cuvintele -
tristele / jum=tate timp - jum=tate lucruri, / atât de
lucruri \ncât / nel=muresc timpul, / atât de timp /
\ncât adumbresc lucrurile" (|mpotriva cuvintelor
- Laus Ptolemaei). Sensul cuvântului o ia uneori
\nainte, alteori r=mâne \n urma obiectului denumit.
Prin conota]iile lor aluzive, cuvintele
genereaz=, manevrate oniric de fantezia dictatorial=,
lumile imaginare simultane. Se ajunge la libertatea
de dragul libert=]ii, stadiu de la care abia
\ncepe crea]ia. De[i teoretizeaz= crea]ia liric= de
la concepte la imagini, Nichita St=nescu, din fericire,
nu uziteaz= prea des de aceast= poietic= [i
tocmai din acest motiv este un mare poet.
3. Necuvintele
T=râmul necuvintelor se instaureaz= \n
golul neexprimat de cuvinte [i care este chiar cel
al esen]elor. Necuvintele nu pot fi numite. De
aceea, ,,mai marele peste vorbire" nu are gur=.
Ele se exprim= prin fapte. Poetului nu-i r=mâne
decât posibilitatea de apropiere de necuvinte,
arderea total= la limita imposibilului: "S= cau]i un
cuvânt ce nu exist= / Un cuvânt pe care l-ai auzit,
[i brusc / sim]i c= nu exist=" (|n gr=dina
Ghetsimani - Necuvintele). |n lumea necuvintelor,
fantezia devine total=, sugestiile, aromele,
cu alte cuvinte poezia [i lumile simultane sunt \n
largul lor.
*
Cu toate c= \n lumea necuvintelor avem
libertate absolut=, pentru a exprima cam ce pot
ele, apel=m tot la cuvintele decretate ca imperfecte:
"Urc= moartea ca apa atras= de lun= / Via]a
mea plute[te deasupra ca o arc= / Din mine se va
salva numele meu" (Mai pu]in decât a fi - Epica
Magna).
|n lumea sferic= a suferin]ei, poetul trebuie
s= existe pentru c=: "Nimeni n-are nevoie de
el / dar f=r= el nu se poate". {i nu se poate \ntregi
nici sfera liricii noastre moderne f=r= Nichita
St=nescu. Lui i se datoreaz= - a[a cum remarc=
9 (2897)
Ion Pop "degajarea de poncifele limbajului din
deceniul al [aselea". De la Arghezi \ncoace, când
nu r=t=ce[te prin abstrac]iuni, Nichita St=nescu,
sub unghiul inventivit=]ii limbajului, este cel mai
mare. Acolo unde poetul se afl= acum, \n lumea
necuvintelor sale, numele s=u se roste[te Ne-
Nichita cel Ne-St=nescu. Necuvintele numelui
s=u spun totul despre Nichita St=nescu, tot misterul
[i inefabilul pe care-l \ntruchipeaz= versurile
sale, pe care nu le-au putut rosti nici el \nsu[i, nici
criticii [i cu atât mai pu]in eseul de fa]=.
Note:
1. Nichita St=nescu - Laus Ptolemaei (Ed.
Tineretului, Bucure[ti, 1968)
2. Nichita St=nescu - Epica Magna (Ed. Junimea,
Ia[i, 1978)
3. Nichita St=nescu - Necuvintele (Ed. Tineretului,
Bucure[ti, 1969)
4. Ion Pop - Nichita St=nescu (Ed. Albatros,
Bucure[ti, 1980)
|n zilele de 29-30
martie 2008 se va
desf=[ura \n Ploie[ti
proiectul interna]ional CU
ART+ PENTRU O LU-
ME CURAT+, proiect
sus]inut [i finan]at de
Theodor Heuss Kolleg, un
program al funda]iilor
Robert Bosch [i MitOst,
Germania. Ideea proiectului
apar]ine C=t=linei Ene
(Onea), masterand= la
Universitatea Bucure[ti -
catedra de germanistic=, \n cadrul programului
interna]ional, ,,Strategii de comunicare intercultural=
\n Europa", [i bursier= a Theodor Heuss
Kolleg, cea care va coordona \ntreaga desf=[urare
a proiectului. Tema central= este Con[tiin]a despre
mediul \nconjur=tor, \ntr-un ora[ industrial ca
Ploie[tiul, ce se confrunt= de mult= vreme cu problema
polu=rii. Dar a[a cum \nsu[i titlul sugereaz=,
proiectul \[i propune s= scoat= \n eviden]=
latura artistic= a acestei teme: 20 de elevi ai
Liceului de Art= din Ploie[ti \[i ilustreaz=
Con[tiin]a despre mediul \nconjur=tor prin pictur=
sau colaj din materiale reciclabile.
Proiectul va debuta cu o deplasare \n zona
de protec]ie sanitar= a fronturilor de captare a apei
din municipiul Ploie[ti. Participan]ii au asftel
prilejul s= observe \nc= o dat= realitatea \n care
tr=iesc [i s= \[i adune idei pe care le vor concretiza
prin lucr=rile lor, \n cadrul unui atelier de crea]ie,
ce va avea loc \n dup=-amiaza zilei de 29 martie
2008. |ndrum=tori sunt profesorii Cristina Galai [i
Cristian Anghel, de la Liceul de Art= Ploie[ti.
Rezultatele workshopului, respectiv
lucr=rile realizate de elevi, vor fi prezentate \n
cadrul unei expozi]ii la Liceul de Art=. De asemenea,
\ntreaga activitate a participan]ilor la proiect
va fi filmat=, urmând ca \n cadrul vernisajului s=
fie prezentate cele mai importante momente. Tot
atunci se vor oferi din partea Theodor Heuss
Kolleg, Germania diplome de particpare recunoscute
interna]ional. Vernisajul va avea loc \n data
de 30 martie 2008, la ora 12. |n deschidere, elevi
ai sec]iei de muzic= de la Liceul de Art= vor
sus]ine un moment muzical. Invitat special este
doamna fizician drd. Sabina Ene, consilier la
Prim=ria Ploie[ti [i reprezentant la Agen]ia de
Protec]ie a Mediului, Prahova.
Rezultatele \ntregului proiect CU ART+
PENTRU O LUME CURAT+ vor fi prezentate la
Berlin, \n luna iulie, \n cadrul unei \ntâlniri la nivel
interna]ional, cu to]i bursierii Theodor Heuss
Kolleg.
Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008

Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008
Axioma
Fuziunea absolutã
între formã si substantã
Vasile Malina
Forma, ca exterior plenar, oricând variat
[i dispus a \mbog=]i lumile sufletelor noastre,
se dovede[te a fi la Nichita St=nescu, forma
abstractului profund, f=r= de care sunetele nu ar
mai putea deveni substan]= a Sinelui. Cu toat=
dorin]a uman= adunat= \n conota]ie, lirismul
st=nescian, de o vibra]ie unduitoare, face posibil
preaplinul prezen]elor naturale. Nu e nevoie
de regiz=ri sau scenografii romantice, pentru c=
universul lui Nichita este al tuturor, f=când,
prin substan]a mesajului liric, indispensabil
dreptul de a tr=i clipa, de a tr=i prezentul, idee
guvernat= constant de un sine aflat \n alerta
celui marcat de libertate, dor [i iubire tumultuoas=:
M= rog de soare s= r=mân= rotund / m=
rog de lun= s= r=mân= distant= [i f=r= de via]=,
/ m= rog de ea s=-[i p=streze cercurile \ntocmai,
/ [i nu cumva s= le schimbe \n ventuzele vinete
/ ale unei meduze, moarte, \n spa]iu (volumul
Faptul de a scrie).
De unde vine aceast= stare necesar=
analizei interioare? Tocmai din bucuria clipei
sub form= de ,,cerc", ca atare derivarea
perfec]iunii [i \mp=r]irea ei sub forma a[trilor
(,,soare", ,,lun="), nu poate fi nimic mai surprinz=tor,
\n sensul extatic al cuvântului, decât
trezia luminoas= a suflului st=nescian: S= nu
adormi / Las= cerul deschis, / pân= când vom
deslu[i desimea / stelelor unele \n altele, / f=r=
nici o u[=, f=r= nici o fereastr=. (volumul Faptul
de a scrie).
O alt= component= creativ= \n care poetul
se dedic= \n exclusivitate medita]iei asupra
Petricã Florin Rusu
Plec`nd de la afirma]ia c= marii creatori
nu doar scriu ci se scriu, putem analiza poezia
Nod 6 a lui Nichita St=nescu ca pe o m=rturisire
\ncifrat=, o confesiune a greut=]ilor actului
crea]iei, \ns= [i a imenselor satisfac]ii oferite de
sentimentul c= opera te plaseaz= \ntr-o pozi]ie
privilegiat=, \ntr-un spa]iu accesibil doar
spiritelor \nalte. Poezia face parte din volumul
Noduri [i semne din 1982, volum publicat \n
deplin= maturitate creativ=, c`nd cuvintele
cap=t= materialitate pentru poet, c`nd dihotomia
semnificat - semnificant se estompeaz= [i
fiecare gest creator presupune o resemantizare a
conceptelor. S-a vorbit de o "poetic= a integr=rii"
la Nichita St=nescu, [i dac= acest lucru
este valabil, atunci putem privi aceast= poezie ca
pe o expresie a re-integr=rii prin puterea
cuv`ntului, o art= poetic= despre capacitatea
logosului de a institui lumi. Din punct de vedere
prozodic, putem afirma c= ritmul este preponderent
iambic, dar [i cu anume structuri mai rare
(mesomacru, \n versul 6; amfimacru, \n versul
7; coriamb, \n versul 8), [i de asemenea se
observ= un mare num=r de amfibrahi. Cele mai
multe versuri au c`te 8 silabe, iar versurile 1 [i 9
au c`te 11 silabe. Acest lucru este extrem de
important pentru interpretarea poeziei, pentru
c=, \n ceea ce prive[te viziunea poetic=, eul liric
,
timpului [i devenirii, se desprinde din sim]ul
s=u mioritic, ajungând s= fie cople[it de metamorfozarea
cosmic= dintr-un \nceput perpetuu:
Sunt nen=scut, ceea ce se vede / de jur \mprejur
nu sunt decât / str=mo[ii copacilor, zeul de
iarb= verde / p=scut de str=mo[ul cailor. (Miza
de nen=scu]i, volumul Alfa).
Forma intelectual= a emo]iei e definit=
pe larg \n volumul Dreptul la timp [i este cu atât
mai dogoritoare dorin]a cititorului de a tr=i \n
aceste valen]e ale unui om ce [i-a dobândit
dreptul la timp, cu cât psihologicul transmis
permite perceperea, \n clar= conexiune cu
Spiritul, cu Substan]a, a ceea ce am putea numi
,,introspec]ia liric=". De aceea afirm=m c= poetul
ne las= \n voia fervorii experimentelor din
compartimentul imagistic al=turi de cel al
expresivit=]ii lirice: Muzica alegea din mine, ca
un magnet, / sentimentul ar=miu, sentimentul
violet (Muzica). R=spunsurile simbolice trec
printr-un t=v=lug spiritual, f=r= a disocia
,,forma" de ,,substan]=", cele dou= determin=ri
completându-se \n jocul poemului \ndoirea
luminii cu un profund substrat filosofic, \n care
eul se raporteaz= permanent la no]iunea ,,totului":
Totul pleca de la argintiu \n sus; Totul se
\ncepea din aceast=-mplinire; Totul se \ntrupa
\n acel strig=t / ]â[nit din lucruri [i care / \mpreun=
cu ele constituia lucrurile. Conjugarea verbului
,,a iubi" la prezent, persoana a doua singular
implic= orice stare uman= de a fiin]a, mai
ales pentru faptul c= este plasat= la finalul
poemului, ca o ultim= ,,conven]ie" solid=,
nest=vilit=, \ntre muritor [i Dumnezeu: Te
iubesc, strigam, prezent al vie]ii mele, / [i stri-
se instituie pe dou= planuri opuse, [i poezia este
astfel \mp=r]it= \n dou= p=r]i care \ncep cu
acela[i vers de 11 silabe ("Mi-aduc aminte,
c=zusem de pe cal,"). Aceast= repeti]ie este
elocvent= pentru c= exprim= drama eului liric
care simte c= a pierdut accesul \ntr-un spa]iu
securizant, un orizont de natur= abstract=, prin
care \n]elegem \n=l]imile spiritului, accesibile
doar poe]ilor. Prima dintre cele dou= p=r]i
despre care am pomenit (versurile 1-8) este de
fapt descrierea sentimentului de dezorientare a
celui care se treze[te aruncat \ntr-o lume a materialit=]ii
nemijlocite ("f=ptur= de oval"), o lume
a senzorialului ("durerea mea", "fostul meu
ochi", "inima mea") [i a "fiin]elor mici" ("cu furnici
c=l=torit"), \n care nostalgia pentru starea
pierdut= este hiperbolizat= ("durerea mea era un
principat"). Eul liric vie]uie[te \ntr-o "]ar=
putred=" din care lipsesc cuvintele, un orizont
r=sturnat, \n care lipse[te lumina c=l=uzitoare
("un negru soare"). A doua parte a poeziei este
marcat= de fericitul eveniment al re-integr=rii \n
ceea ce am numit un spa]iu exclusivist, prin
interven]ia fericit= a unui agent exterior (muza,
inspira]ia), sub auspiciile aceleia[i "stele", dar
de data aceasta ecoul "durerii - principat" din
prima parte se reg=se[te \ntr-o "rena[tere regal=
prin dureri divine". Calul, simbol recurent \n lirica
st=nescian=, are [i aici rolul de a desemna o
\ntreag= lume, golit de sensul s=u primar [i insti-
10 (2898)
gatul / mi se desf=cea \n comete.
Puritatea mesajului elibereaz= cititorul
de orice \ndoial= cu privire la existen]a
condi]ionat= a vreunui alt timp, pentru c= \n
sensul concret al formei, substan]a poart= ca
emblem= sincer=, prezentul, clipa unui ,,strig=t"
ie[it din trupul materiei ce se vrea sus]inut= de
,,speran]=", dup= cum constat= poetul [i
reu[e[te, \n mod autentic, s= ob]in= vederea
,,ochiului noului n=scut". Cromaticul nu e,
poate dup= cum ne-am fi a[teptat, spectaculos,
\n varietatea lui curcubeic=, ci se p=streaz= o
limit= a reprezent=rii vizuale pe scara descriptiv-emo]ional=,
deblocând monotonia spunerii
prin metafore extrem de plastice: Uleiul negru
[i greu al viselor de noapte; Stam la marginea
unui lac negru; Priveam prin lentila neagr=;
coaja-albastr=-a globului; Ad=ugam (…) verde
- frunzelor. Cosmogonia l=untric= din gândul
poetului se dezv=luie \n momentul reconstituirii
etapelor lirice, când cititorul parcurge cele trei
secven]e: prima surprinde ata[amentul de
lumin= (simbolul central, exersat chiar din
titlu): m= atârnam de ea, dar [i o recunoa[tere a
limitei \n fa]a luptei cu sensul, ce conoteaz=
c=derile, pierderile de materie, extinc]ia. A
doua etap= tr=it= las= loc unei eliber=ri de
ra]iunea substan]ei, lumina fiind trupul suprema]iei
cuvântate: lumina taie haosul [i-l umple,
c=ci gândul / se-ncheag=-n constela]ii de
cuvinte, a[a \ncât zborul, ca gest al cre[terii
c=tre sine, poate anula efectul cotidian al timpului
plictisit de oameni, printr-o viziune de-a
dreptul unic=: o alunecare \n propriul suflet:
Am c=zut \n propria mea inim= de copil.
Re - integrarea prin cuvânt
,
tuit cu valen]e totalizante. Finalul poeziei culmineaz=
cu elogiul cuv`ntului ca principiu
binef=c=tor, stare poetic= pur=, iar "ecoul" poate
simboliza caracterul etern al poeziei \n general.
Afirma]iile f=cute sunt sus]inute de
structura prozodic= a acestei poezii, pentru c= o
privire de ansamblu relev= o foarte strict=
a[ezare \n structuri "binare". Polarit=]ii de la
nivel ideatic \i corespunde o permanent= situare
pe pozi]ii antinomice la nivel prozodic: rima
\mperecheat=, altern`nd-o mereu pe cea masculin=
cu cea feminin=, identitatea versurilor 1 [i
9, versurile martor 13-14. Trebuie men]ionate
cele c`teva perturb=ri ritmice care au rolul de a
sublinia cuvinte cheie din text ("c=zusem" - temporalitatea
nefericit=, dep=[it= cu succes; "fostul
meu ochi" [i "inima mea" din versurile 7 [i
respectiv 8, ambele structuri prozodice cu dubl=
accentuare pentru a sublinia preponderen]a senzorialului
[i a egocentrismului auctorial). Mai
observ=m, de asemenea, cezura mobil= din
ultimul vers care are tocmai scopul de a poten]a
cuv`ntul-cheie "ecou". Privind poezia \n ansamblul
\ntregului volum, atunci ea devine exponen]ial=
\ntruc`t prezint= eul creator ajuns \ntr-un
punct nodal al actului crea]iei, a[tept`nd un
semn care s=-l scoat= din impas [i s=-1
propulseze din nou pe orbita crea]iei prin
cuv`nt, cu ecou \n eternitate.
L
I
T
E
R
A
T
U
R
Ã

L
I
T
E
R
A
T
U
R
Ã
Nod 6
Van Gogh - Naturã moartã (detaliu)
Axioma
Aspecte ale intertextualitãtii ca poeticã a operei
Nesomnul capodoperelor
11 (2899)
Niculina Bercea
Un aspect al viabilit=]ii operei este generat
de capacitatea acesteia de a recapitula sau de
a genera alte experien]e estetice. Intertextualitatea
revolu]ioneaz= teoria [i practica textului,
reliefând ideea dinamicii codurilor: textul este o
permanent= cooperare cu alte texte, fiind integrat
[i integrator, variant= [i invariant=. |n poezia
modern=, intertextualitatea are caracter deschis
(H=ulic=, 1981), fiecare punct de contact cu alte
texte, trimi]ând la noi conexiuni intra [i intertextuale.
Intertextualitatea devine treptat un mod de
a integra textul \n cultur=, prin forme combinatorii
[i transistorice (Vultur, 1992, 19).
Practica intertextual=, pe alocuri, poate
anula caracterul autotelic al structurii lirice.
Apare \n orizontul nostru de a[teptare textul liric
ne/obi[nuit: nu se conformeaz= unei singure
scheme discursive, lectura nu mai rezolv= ambiguit=]i,
ci doar le identific= [i creeaz= cel pu]in
duble emo]ii: estetice [i cognitive. Ar trebui s=
avem \n vedere lecturi paralele:
Hipotextul, textul ini]ial, structura exterioar=,
modelul.
Hipertextul, textul variant= a hipotextului.
}inem cont \n receptarea operei lui
Nichita St=nescu de trei criterii de intertextualitate:
1.1. Criteriul statistic pune \n eviden]=
afinitatea clasicizant= a celui ce a inventat
hemografia, precum [i confluen]a modernism /
postmodernism:
- Intertextualitatea par]ial= (retroactiv=)
apare curent: Nichita / Eminescu
- Intertextualitatea global= (proactiv=).
Epica Magna este numit= Iliada. Oda, elegia [i
doina apar ca structuri ce insereaz= ludicul, cu
deschidere spre parodic;
- Ce tu crezi c= soarele este numai pentru
r=s=rit? Ce tu crezi c= moartea e numai pentru
murit? Ce tu crezi c= eu [i tu / suntem da sau
suntem nu? Ce crezi tu? / Uuu! ,,[o, pe Zei]=", la
Frunz= verde de albastru / M= doare un cal
m=iastru fa]= de prun= ars= vai [i-amar / Mi-am
legat cobza de-un par / [i la mas= când s= [ed /
masa al=pta un ied / Ptiu mas= cu trei picioare
tol=nit= sub pahare / Pa[te-m-ai pân=-n c=lcâi /
Pune-mi-ai mormântu-n cui / C= mi-e cald [i mie
prea mic= blana ta de scânduric= de ,,Masa" lui
M. Dinescu.
1.2. Criteriul structural. Reliefeaz= sintagme
specifice unei anumite perioade de
crea]ie, ca de exemplu, compara]ia implicit= cu
un termen omis, solicitând imagina]ia receptorului:
- Intertextualitatea intrasistemic= \ntre
texte ale aceluia[i autor. Nichita St=nescu este
creator de stil [i mod= printr-un sistem de
recuren]e ce pot specifica stilul individual definitoriu,
de exemplu, pentru prima etapp= a
crea]iei. Apar texte tip ,,cântec", având o dimensiune
orfic= a existen]ei, \n care expansiunea
eului se \ntemeiaz= pe gradul comparativ de
superioritate realizat prin omisiunea unui termen:
- Lumea mea prelung= [i \n nesfâr[ire / se
face coloan= sau altceva / mult mai \nalt [i mult
mai curând (O.C. I., 120). Prime[te-mi un
cuvânt, strigai, / tu, \ngere, \mpins din rai / de-un
vânt stârnit, de-o ap=sare / a vreunui gând cu
,
mult mai mare (O.C. I., 288). El se hr=ne[te ca
s= fie hran= la rându-i, / ca s= fie hran= altui destin
/ cu mult mai mare. (O. C. I., 322).
|n acest sens, consider=m intertextualitatea
nu o modalitate de ermetizare (Ro[u -
Stoican, 2004, 651), ci o ancor= spre a c=uta un
spa]iu cognitiv comun cu cititorul instalat
frecvent [i comod \n tipare clasice, prin sentimentul
"déjà vu". Abord=m volumul Noduri [i
semne (1982), deoarece autorul pare a direc]iona
receptarea, prin insisten]a asupra unui câmp lexical
thanatic (din care fac parte: moarte, murit,
aruncarea tablelor [i sfâ[ierea lor sub munte),
acceptat de critic= doar \n structura de suprafa]=:
Nichita nu e un poet al mor]ii, ci al vitalit=]ii
gânditoare (Condeescu, 1983, 152).
Abordarea volumului Noduri [i semne
(1982) ]ine cont de un triplu paratext, ce avertizeaz=
asupra ideii de suferin]= [i spaim= de
neant, ca forme de art= fractal=, ilustrate [i prin
grafica lui Sorin Dumitrescu.
1. Recquiem la moartea tat=lui meu.
2. A murit Enkidu, prietenul meu care
vânase cu mine lei.
3. Iar dup= ce s-a apropiat de tab=r=, el a
v=zut vi]elul [i jocurile [i, aprinzându-se de
mânie, a aruncat din mâinile sale cele dou= table
[i le-a sfâ[iat sub munte (Ie[irea 32).
Rezult= c= orice text din volumul Noduri
[i semne este func]ie de canoane de gen, specie,
citat, pasti[=; func]ie de parametrii de comunicare
[i nu \n ultimul rând, func]ie de competen]a
receptorului de a realiza conexiuni cu alte texte
la nivel de macro sau / [i microstructuri. La nivel
macrostructural, este necesar= conexiunea
fiec=rui text cu enun]ul moto, versul-cheie,
extras nu doar din biografia poetului, ci [i din
poemul Ghilgame[: A murit Enkidu, prietenul
meu care vânase cu mine lei. Nichita coreleaz=,
\n volumul Amintiri din prezent, imaginea
vizual=, olfactiv= a teiului sfânt eminescian cu
imaginea eroului din cel mai vechi poem scris al
lumii: ,,Moartea lui Enchidu, …este \ns=[i
moartea sinelui pe planul contempl=rii lui \nsu[i.
Este \ns=[i moartea contempla]iei, adic= a
leg=turii prime a sinelui cu lumea… Dar url=
esen]ial nu din jalea pierderii unui prieten, ci din
revela]ia mor]ii". Apare tema c=ut=rii via]= f=r=
de moarte, prin scrierea poemului, \n cuvinte:
,,Faptul c= pleac= \n c=utarea nemuririi, nu este
altceva decât argumentarea artei… descrierea
pricinei artei, [i anume, a supravie]uirii; dorin]a
de via]=, dorin]a de a tr=i \n lume…" (St=nescu,
1985, 115). Vom avea \n vedere simultan [i alte
aspecte ce \nscriu opera lui Nichita St=nescu \n
post/modernitate: Intertextualitatea intersistemic=
\ntre texte ale unor autori diferi]i.
Arhitextualitatea: \ntre text [i seria literaturii, a
retoricii: gen, specie.
1.3. Criteriul informa]ional: Perspectiva
este telescopic=, de focalizare asupra textului
programatic intitulat ,,C=utarea tonului"
(St=nescu, 1982). Nodul este un arhetip al destinului
descoperit de Nichita, ca emblem= lâng=
un ordin de evacuare a românilor din Basarabia.
Un document istoric [i etnografic semnaleaz= o
sfoar= ingenios legat=. |n momente critice, se pot
dezlega la fiecare ceas de tain=: Nodulu nascerii;
Nodulu crescerii; Nodulu nuntei; Nodulu
vie]uirii [i Nodulu mor]ii. Altfel, succesiv sau
simultan, anumite noduri din via]a noastr=
r=mân nedezlegate. Dificult=]ile de a modela
Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008

Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008
cuvântul poetic apar \ntr-o structur= enumerativ=,
de nega]ii [i taton=ri \n tentativa eului liric
de a descoperi ceva nou, alocutorul fiind prezent
\n laboratorul decant=rii imaginilor din care
sim]urile se retrag progresiv: Perspectiv= labirintic=
asupra textului ar putea stabili probitatea
eului liric ce \[i asum= transferul informa]ional
de la un text la altul, de la cultura rus= [i englez=
spre poezia român=, de la Eminescu spre
Nichita: De fapt nici s= te na[ti nu e ceva nou / [i
nici s= mori nu e ceva nou. Nu e bine. A scris-o
\nainte Serghei Esenin… / Altceva, Altceva,
altceva… / Nu credeam s=-nv=] a muri vreodat=.
Nu, nu e bine! / E exclamarea lui Mihai
Eminescu. / Nu, nu… / A fi sau a nu fi / aceastai
\ntrebarea (…) Cred c= am g=sit ceva, \ns=.
Triste]ea mea aude nen=scu]ii câini / pe
nen=scu]ii oameni cum \i latr=… Deci \nger? /
Nu, nu, nu e bun… / Deci \nger? Nu. Deci \nger?
(St=nescu, Noduri [i semne, 14).
Nodul ini]ial este partea teluric=,
existen]ial=, deschis= entropiei, ce asum= e[ecul
fiin]ei [i dinamiteaz= for]a autotelic= a scriiturii.
Semnul e partea celest=, estetic=, deschis=
poemului autotelic \n care: Plutea o floare de tei
/ \n l=untrul unei gândiri abstracte.
Nodul final este aparent elegiac, rafinând
tonalit=]i eminesciene [i indici temporali din
Mai am un singur dor: ,,\n lini[tea serii" Am
gândit un mod atât de dulce / de a se \ntâlni dou=
cuvinte, / \ncât \n jos / \nfloreau florile / [i sus /
\nverzea iarba / Am gândit un mod atât de dulce
/ de a izbi dou= cuvinte / de parc= iarba verde ar
\nflori / iar florile / s-a ierbi.
Considera]iile de mai sus pun \n rela]ie
con[tiin]a scriiturii [i, mai ales, apartenen]a
autorului la marea familie a creatorilor \n plan
na]ional [i european.
Intertextualitatea este o strategie discursiv=
de captare a cititorului, de a stabili o zon=
cognitiv= comun=, prin care se apropie pân= la
confuzie identitatea celor doi protagoni[ti.
Bibliografie
Nichita St=nescu - Ordinea cuvintelor, vol. I, II,
Bucure[ti, Editura Cartea Româneasc=, 1985.
Nichita St=nescu - Noduri [i semne, 33 Noduri Semne
23, Bucure[ti, Editura Cartea Româneasc=, 1982.
Nichita St=nescu - Amintiri din prezent, Bucure[ti,
1985.
Al. Condeescu - Noduri [i semne \n Nichita St=nescu
interpretat de…, Editura Eminescu, Bucure[ti, pag. 151.
J. Kristeva - Problemele structur=rii textului \n Pentru o
teorie a textului, Bucure[ti, Editura Univers, p. 250-272.
Riffaterre - L'Intertexte inconuu \n Littérature, nr. 41,
1981.
S. Vultur - Infinitul m=runt, Bucure[ti, Editura Cartea
Româneasc=, 1992.
R. Zafiu - Nara]iune [i poezie, Editura ALL, Bucure[ti,
2000.
Van Gogh - Melancolie
Axioma
Nichita Stãnescu
- Bibliografie - Addenda (VI)
martie 2007 - februarie 2008
Marian Chirulescu
Semnal=m, \n cele ce urmeaz=, opera lui
Nichita St=nescu [i studiile, articolele, recenziile
etc, despre via]a [i opera scriitorului, ap=rute
\n periodicele de cultur= române[ti (cele la care
am avut acces, f=r= a avea preten]ii exhaustive)
\n perioada men]ionat=.
Continu=m, astfel, "Addenda" \nceput=
\n nr. 3/2003 al Axiomei, re\nnoit= anual apoi,
\n martie, luna aniversar= a poetului [i
men]inem \n actualitate \n acest mod [i continu=m
lucrarea Nichita St=nescu. Biobibliografie
de M. Chirulescu [i M. Necula, vol. 1-2
(Ploie[ti, 2002).
I. Opera
ST+NESCU, NICHITA, Cinci degete
(Se republic= textul plachetei, ap=rut= \n 1969,
\n <strong>revista</strong> ,,Arge[", ,,sub forma gândit= [i cu
corecturile autorului"). \n: ,,Arge[" (Pite[ti), nr.
3, martie 2007.
ST+NESCU, NICHITA, Invizibilul
soare. Antologie, prefa]= [i note de Ion Mircea.
Bucure[ti, Editura ,,Corint", 2007, 264 p.
(Colec]ia ,,Scriitori români").
ST+NESCU, NICHITA, Râsu'-Plânsu'.
Vol. III. Antologie de Laurian St=nchescu,
Editura ,,Domino", 2007.
ST+NESCU, NICHITA, Edict. \n: ,,Dor
de Dor" (Dor M=runt), nr. 30, 2008, p. 1, cu un
portret.
ST+NESCU, NICHITA, Eminescu;
Arta poetic=. \n: ,,Climate literare" (Târgovi[te),
nr. 1, ian. 2008, p. 3, cu un portr.
ST+NESCU, NICHITA, Postume (Pentru
o mie de cântece; S= ning= peste noi;
Hieroglifa; Pierderea min]ilor prin Strâmtoarea
cuvintelor; Mul]imea; F=r= de botez; Acas=;
Ora]ie de nunt=; Cântec - "Suntem visul celui ce
doarme"). \n: ,,Negru pe alb (Odobe[ti), nr. 1,
2008, p. 19-20, cu un portr.
ST+NESCU, NICHITA, Savonarola (I-
II). \n: ,,Axioma" (Ploie[ti), VIII, nr. 3 (84),
martie 2007, p. 10.
ST+NESCU, NICHITA, Marin= -
Marine; Melodie povestit= - Mélodie raconté;
Cu o u[oar= nostalgie - Avec une légere nostalgie.
Traducere \n limba francez= de M=d=lin
Ro[ioru. \n: ,,Ex Ponto" (Constan]a), nr. 3,
2007, p. 45-47.
ST+NESCU, NICHITA, Marine; Mélodie
raconté; Avec une légere nostalgie. Traducere
\n limba francez= de M=d=lin Ro[ioru. \n:
,,Poezia" (Ia[i), nr. 4, 2007, p. 136-138.
ST+NESCU, NICHITA, Poezii \n vol.:
|mi pare r=u c= nu sunt grec. Antologie de
Andreas Rodos. Traducere \n limba greac=.
Atena, Editura ,,Sokoli", 2007.
ST+NESCU, NICHITA, Këngë e
permallshme deshurie; Mosha e artë e dashurisë.
Traducere \n limba albanez= de Baki Imeri. |n:
,,Poezia" (Ia[i), nr. 3, 2007, p. 92-93.
II. Studii, articole,
recenzii
BOARU, NICOLAE, Pornind de la o
antologie. | n: ,,Atitudini" (Ploie[ti), nr. 24,
2007.
12 (2900)
BORCAN, VIRGIL, Recenzia la volu- L
mul Nichita St=nescu - un idol fals? de A.D. I
Rachieru. |n: ,,Astra" (Bra[ov), nr. 8, august T
2007, p. 21.
CERNICA, VIOREL, Poezia ca tehnic= E
de adormit sim]urile. |n: ,,Revista Nou=" R
(Câmpina), nr. 2, 2007, p. 33-34, cu il. A
COLO{ENCO, MIRCEA, Nichita T
St=nescu, ,,Savonarola" [i poezia ,,disident=". U
|n: ,,Axioma" (Ploie[ti), VIII, nr. 3 (84), martie
R
2007, p. 9-10, cu un portret al scriitorului.
CONDEESCU, DAN AL., Interviu Ã
(Ploie[ti, 2007). |n: ,,Porto Franco" (Gala]i), nr.
7-9, 2007.
CO{OVEI, TRAIAN T., Nichita
St=nescu [i sirena lui Roait= (Cronic= la volumul
VI din ,,Opera Magna" - Addenda, de
Nichita St=nescu). |n: ,,Adev=rul literar [i artistic",
nr. 888, p. 13, cu portr. al scriitorului.
CR=CIUN, CHRISTIAN, Glon]ul [i
\ngerul: eseu. |n: ,,Revista Nou=" (Câmpina), nr.
1, 2007, p. 1-2, cu un portr.
CRISTEA ENACHE, DANIEL, Aventuri
lirice. |n: ,,România literar=", nr. 29, 2007,
p. 11.
DOMAN, D.A., Recenzie la volumul
Nichita St=nescu - profet al Naturii de Friedrich
Michael (Bucure[ti, Muzeul Literaturii Române,
2004). |n: ,,Arge[" (Pite[ti), nr. 7, iulie 2007.
DUMITRESCU, NICOLAE, Festivalul
Interna]ional de Poezie ,,Nichita St=nescu".
Marginalii la edi]ia a XIX-a, Ploie[ti, 29-31
martie 2007. |n: ,,Axioma" (Ploie[ti), nr. 4,
2007, p. 9-10, cu un portret al scriitorului.
DUMITRESCU, NICOLAE, Nichita -
13 decembrie - prima ninsoare. |n: ,,Axioma"
(Ploie[ti), nr. 1 (94), ian. 2008, p. 2, cu un
portret al scriitorului.
ENE, C+T+LINA, Dac= materia are
timp, cuvântul are eternitate… sau despre
,,modernitatea esen]ial=" a limbajului nichitian.
|n: ,,Axioma" (Ploie[ti), VIII, nr. 3 (84), martie
2007, p. 12.
FOAR}+, {ERBAN, Lucarna; \nger \n
ger (La curtea lui Nichita; Inconvenientul
Pythiilor moderne). |n: ,,Acolada" (Satu Mare),
nr. 3, 2007, p. 3.
*** Cu Cezar Iv=nescu vorbind despre
Nichita St=nescu. Evocare. |n: ,,Oglinda literar="
(Foc[ani), nr. 67, 2007, p. 2670-2671.
POPESCU, EMIL, Coleg cu Nichita.
Amintiri din liceu. Cuvânt \nainte de prof. dr.
Constantin Manolache. Ploie[ti, Editura
,,Libertas", 2007, 115 p.
POPESCU, FLORENTIN, Integrala
Nichita St=nescu - un eveniment editorial
remarcabil (Opera Magna, Vol. I-IV). |n:
,,Oglinda literar=", nr. 67, 2007.
POPESCU, FLORENTIN, Nichita
St=nescu, \ntre mit [i realitatea operei (Opera
Magna, Vol. VI). |n: ,,Litere" (Târgovi[te), nr.
1, 2008, p. 34-35, 57, cu un portret al scriitorului.
RACHIERU, ADRIAN DINU, Nichita
St=nescu - Un caz de sociologie literar=. |n:
,,Astra" (Bra[ov), nr. 4, aprilie 2007, p. 8, cu un
portret.
R+DUCEA, ION, Cronic= la volumul
M= numesc Nichita. Despre Ultimul Poet de
Miljurko Vukadinovici (Bucure[ti, Editura
,,Vinea", 2000, 120 p.). |n: ,,Dacia literar="

L
I
T
E
R
A
T
U
R
Ã
(Ia[i), nr. 1, ianuarie 2008, p. 58-59.
R+DU}+, VIORICA, Hermetism la distan]=,
Eminescu - Nichita St=nescu. |n:
,,Axioma" (Ploie[ti), VIII, nr. 3 (84), martie
2007, p. 7-9, cu un portret al autorului.
RÂNCIOG, DIANA, Nichita St=nescu -
,,Amintiri din prezent". |n: ,,Axioma" (Ploie[ti),
VIII, nr. 3 (84), martie 2007, p. 11-12, cu un
portret al scriitorului.
*** Rostiri despre Nichita St=nescu.
Grupaj de texte. |n: ,,Revista Nou=" (Câmpina),
nr. 1, 2007, p. 29-36, cu il.
RUSU TOGAN, GHERASIM, Cronic=
la volumul Coleg cu Nichita de Emil Popescu.
|n: ,,Revista Nou=" (Câmpina), nr. 2, 2007.
SECAR+, A.G., Cronic= la volumul
Nichita St=nescu - un idol fals? de A.D.
Rachieru. |n: ,,Dun=rea de Jos" (Gala]i), nr. 65,
2007, p. 20-21.
ST+NCHESCU, LAURIAN, Opera lui
Nichita St=nescu poate fi jur=mântul poe]ilor.
Interviu. |n: ,,Dun=rea de Jos" (Gala]i), nr. 64,
2007.
ST+NCHESCU, LAURIAN, Interviu.
|n: ,,Oglinda literar=" (Foc[ani), nr. 66, 2007, p.
2609 (Gh. Neagu).
{TEF+NESCU, ALEX, Banchet literar.
|n: ,,România literar=", nr. 26, 2007.
TEODORESCU, GABRIELA [i
MILCA, ANDREI, (Pagini despre Nichita
St=nescu). |n: ,,Atitudini" (Ploie[ti), nr. 22, ian.martie
2007.
TRANDAFIR, CONSTANTIN, Critica
[i recitirea. |n: ,,Axioma" (Ploie[ti), VIII, nr. 3
(84), martie 2007, p. 1, 7, cu dou= portrete ale
scriitorului.
TRIFU, NICOLAE DOREL, Nichita
St=nescu - \ntemeietor de limbaj poetic. |n:
,,Negru pe alb" (Odobe[ti), nr. 1, 2007, p. 21-
22; ,,Esteu" (Ploie[ti), nr. 10-12/2007 [i 1-
3/2008, p. 9-11.
VUKADINOVICI, MILJURKO, M=
numesc Nichita. Despre Ultimul Poet, Bucure[ti,
Editura ,,Vinea", 2005, 120 p.
VL+D+REANU, ELENA, Geniu sau
aburi alcoolici? |n: ,,Cultura", nr. 3, 2008.
CHIRULESCU, MARIAN, Nichita
St=nescu. Bibliografie - Addenda (V), martie
2006 - feb. 2007. |n: ,,Axioma" (Ploie[ti), VIII,
nr. 3 (84), martie 2007, p. 13-14.
*** Nichita: Foto-reportaj (despre
Festivalul ,,Nichita St=nescu", martie 2007).
Realizator: Florin Zaharia. |n:,,Dun=rea de Jos"
(Gala]i), nr. 63, 2007.
III. Diverse
BUCINSCHI, PETRE, O pictur= \n
univers. Lui Nichita St=nescu. (Versuri). |n:
,,Astra" (Bra[ov), nr. 4, aprilie 2007, p. 8.
POPESCU, GH. GH., Omul dup=
Nichita St=nescu: Parodie. |n: ,,Climate literare"
(Târgovi[te), nr. 2, 2007, p. 13.
{TEFAN AL-SA{A, N-ai s= pleci;
Lec]ia despre con; Lec]ia de \not: Parodii dup=
Nichita St=nescu. |n: ,,Revista Nou=" (Câmpina),
nr. 1, 2007, p. 62.
*** Nichita St=nescu la Belgrad, 1982:
Foto de Adam Puslojici. |n: ,,Arge[" (Pite[ti),
nr. 3, martie 2007.
*** Nichita St=nescu, Ion Stratan [i
Laurian St=nchescu: Foto. |n: ,,Negru pe alb"
(Odobe[ti), nr. 2, 2007, p. 29.
*** La bustul lui Nichita (2007): Foto.
|n: ,,Porto-Franco" (Gala]i), nr. 4-5-6, 2007.
*** Placa memorial= Nichita St=nescu
de pe blocul din Bucure[ti \n care a locuit poetul.
|n: ,,România literar=", nr. 3, ianuarie 2008,
p. 3.
Axioma
O introducere la
problema timpului în
opera lui Mircea Eliade (I)
Florea Marius Virgil
,,Nu am timp!" Apare mai \ntâi \n construc]ii
cu un complement indirect. Nu am
timp de... ceva. Acest ceva este o ac]iune, o
preocupare, o \ndeletnicire mai pu]in important=,
locul ei fiind luat de alte lucruri care se
afl= pe o pozi]ie superioar= \n lista de priorit=]i.
Prin urmare, când nu am timp de ceva,
nu se presupune c= nu am timp la propriu, ci
\ntr-un anumit timp, mai mult sau mai pu]in
determinat, voi face altceva decât acel lucru
pentru care am spus c= nu am timp. Ca [i cum
timpul ar fi privit nu ca o realitate \n sine ci
ca o calitate ce \nso]e[te fiecare ac]iune a
mea. F=cutul [i desf=cutul acestei lumi se
face cu \nsu[irea numit= timp. Pentru c=
fiecare destin are un timp al s=u, o durat=,
omul, consider= c= are sau nu, destin, pentru
a[a ceva. Pentru unele ac]iuni este timp sau
este destin investit, pentru altele nu. Acest
lucru depinde de importan]= [i de durat=.
Deci, cel mai mult am timp, pentru cea mai
scurt= [i cea mai important= ac]iune, fapt
oarecum paradoxal la prima vedere, pentru c=
cea mai scurt= ac]iune necesit= cel mai pu]in
timp (v=zut \n mod obiectiv ca durat=).
A[adar este vorba de un raport, \ntre timpul
necesar unei ac]iuni [i timpul acordat. Dar \n
timp ce durata necesar= ac]iunii depinde de
factori externi [i nu variaz= prea mult, \n ceea
ce prive[te durata acordat=, interioar=, ea ]ine
de factori subiectivi [i variaz= mult \n func]ie
de preferin]ele, \nclina]iile [i interesele
subiectului. Altfel, nu ar fi posibil s= am timp
pentru o ac]iune care dureaz= mai mult decât
pentru una care dureaz= mai pu]in.
|ns=, dac= iau \n considerare [i c= timpul
meu este limitat, de factori externi, dând
astfel mai mult= importan]= duratei decât \n
interpretarea anterioar=, raportul se p=streaz=,
numai cu condi]ia ca durata necesar=
desf=[ur=rii ac]iunii s= nu fie mai mare decât
timpul limitat pe care consider c= \l am. Dar
deja aceasta e o situa]ie diferit= \n care nu am
timp, este spus cu alt sens. |n primul sens,
cineva spunea c= nu are timp \n general,
indiferent fa]= de o perioad= limitat=. {i se
referea mai degrab= la lipsa de importan]= a
ac]iunii care i se ceruse \n raport cu celelalte
preocup=ri ale sale. E adev=rat, exista [i acolo
o nuan]= legat= strict de durat=, dac= lu=m \n
considerare c= via]a omului este limitat=, deci
este [i ea o perioad=, \n care, din pricina unor
ac]iuni prioritare, nu mai vine rândul [i altora,
secundare etc. Dar cel care spune, \n acel
sens, [i \n anumite situa]ii, potrivite cu sensul
de care vorbim: nu am timp de a[a ceva,
enun]= mai degrab= o op]iune personal=
f=cut= din principiu [i mai pu]in, aproape
deloc, o neputin]= cauzat= de lipsa duratei
suficiente.
Dincoace, \n cea de-a doua situa]ie,
persoana respectiv= pune accentul mai mult
pe durat=. Ar dori s= fac= lucrul cerut dar este
o ac]iune a c=rei realizare necesit= mai mult
timp decât de]ine vorbitorul. Aproape c= nu
mai are importan]= cât de mult dorea s=
\ndeplineasc= respectiva sarcin=, pentru c=
13 (2901)
principalul defect al acelei ac]iuni este c= nu
exist= suficient timp pentru ea. Desigur, \ntre
cele dou= situa]ii exist= o mul]ime de cazuri
intermediare, \n care raportul dintre importan]a
duratei [i importan]a subiectiv= a
ac]iunii variaz=. Sensul de durat= din expresia
nu mai am timp de ceva este mai puternic sau
mai slab \n func]ie de acest raport dintre durata
obiectiv= [i interesul, desigur subiectiv,
pentru ac]iune.
Cu totul alt= situa]ie este atunci când,
\n cazuri mai rare, apare doar nu mai am timp,
f=r= determinant. |n acest caz iar=[i apar felurite
nuan]e. Cineva poate spune c= nu mai are
timp, adic= nu mai are timp liber, \n care s= se
relaxeze. De obicei, când expresia are acest
sens, afirma]ia este urmat= de informa]ii cu
privire la activit=]ile nepl=cute care \ngr=desc
acest timp, liber. Tot cu acest sens poate
ap=rea [i sub forma nu mai am timp deloc...
\ntr-o form=, de regul= exclamativ=. A[adar,
aici cuvântul timp are un sens mult mai puternic
decât \n situa]iile precedente, de[i este
vorba mai curând de timp liber, v=zut ca
loisir. Din ce \n ce mai dramatic devine sensul
pe m=sur= ce contextul se \ndep=rteaz= de
zona timpului liber [i timpul este perceput ca
prilej pentru lucrurile cu adev=rat importante,
v=zute ca obliga]ii etc. Devine mai grav nu
dac= nu mai avem timp liber ci dac= nu mai
avem timp pentru iubire, pentru familie etc.
De[i nu este foarte dep=rtat ca sens de timpul
liber, totu[i exist= un dramatism mai mare
generat de faptul c= acele ac]iuni erau
obliga]ii morale [i ele nu au fost, sau nu sunt
\ndeplinite. Lipsa acestui timp este asociat=
cu o stare sufleteasc= destul de rea [i mai ales
cu o vinov=]ie, care \n cazul loisirului nu era
resimi]it=.
Exist= apoi sensul existen]ial, al lui nu
mai am timp al unei persoane care se teme de
moarte. Teama de moarte poate fi generat= fie
de iminen]a sfâr[itului, \n situa]ia, de exemplu,
a unei boli incurabile, fie de o con[tientizare
acut= a efemerit=]ii destinului uman. |n
acest sens timpul este luat ca durat=, cu sens
puternic, durat= insuficient= pentru \ndeplinirea
unor anume planuri sau dorin]e.
Mai exist= \nc= un sens, mult mai rar,
\n care cel care nu are timp se afl= \n afara
acestei dimensiuni a universului. A[a era
Luceaf=rul lui Eminescu: Noi nu avem nici
timp nici loc/ [i nu cunoa[tem moarte. Aici
sensul timpului nu mai este de simpl= durat=,
ci de dimensiune a lumii, [i nu \n ultim=
instan]=, e limit=. Ceea ce nu avea Luceaf=rul
era moartea, ca limit= temporal= a existen]ei
sale. Numai \n acest sens Luceaf=rul nu are
timp. Adic= nu are moarte. Am fi tenta]i s=
spunem c= nu are destin. Dar el se supune
totu[i unei legi, suprap=mânte[ti, \n care timpul
este o instan]= dep=[it=. S= fie oare ie[irea
din timp a personajului eliadesc, o narativizare,
[i mitizare \n acela[i timp, a acestui
vers eminescian?
Timpul mitic, al omului religios este
circular. Timpul ciclic este timpul f=r= progresie.
Imposibil pentru omul modern de per-
Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008

Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008
ceput a[a ceva. Ciclicitatea mai are drept consecin]=
relativizarea celor trei momente: trecut,
prezent, viitor. Prezentul coincide cu momentele
viitoare [i cu cele trecute pentru c= \n
circularitatea temporal= se presupune c= ceea
ce tr=iesc acum am tr=it cândva [i voi mai tr=i
de o infinitate de ori. Aparent, faptul conduce
la blazare. Dac= nimic din ceea ce facem nu
poate duce undeva pentru c= totul se repet= la
infinit, atunci cad \n fatalitate [i devin pasiv.
Aceasta este \ns= o perspectiv= tipic= omului
modern occidentalizat. Dac= privim timpul
anticilor dar ajungem la concluzii [i m=sur=m
efecte conform propriei noastre perspective
rezultatul va fi eronat. Pentru c= anticul, indian,
grec sau chinez, are o \ntreag= poveste pentru
acest timp circular. Povestea este sfânt=,
pentru c= a fost tr=it= de un erou legendar, sau
de un zeu. Iar timpul repet= povestea exemplar=
a zeului la infinit, pentru c= Lumea exist=
gra]ie [i prin aceast= poveste. [i atunci omul
poate s= tr=iasc= \n timp, con[tient c= particip=
la marea poveste [i fericit s= imite m=re]ia
faptelor unui zeu. Dac= acele fapte nu se pot
\ntoarce el r=mâne singur [i f=r= reper. Dar
ceea ce s-a petrecut la \nceput, se \ntoarce. De
aceea lumea poate rena[te oricând. Speran]a
permanentei rena[teri precum [i a re\ncarn=rii
marii pove[ti a zeului d= sens ciclicit=]ii timpului.
Pentru unii \ns= ciclicitatea \ncepe s= fie
durere. {i traiul pe p=mânt devine durerea existen]ei
\n cerc. Inutilitatea nu provine \ns= din
forma timpului, ci din faptul c= acest cerc a
\ncetat s= mai fie cercul divin. Omul \[i
\n]elege existen]a ca timp secundar [i \n consecin]=
ca timp iluzoriu. Dincolo de cercul
temporal al divinului, ciclicitatea uman= este
durere [i iluzie. {i atunci devine justificabil=
dorin]a unei evad=ri din timpul-durere. Dorin]a
suprem= a individului devine aceea de a avea
din nou acces la timpul eroului s=u, al zeului
s=u, timp fermecat, a c=rui etern= re\ntoarcere
este plin= de sens. Pentru acel om din noi,
b=trân de mii de ani, realitatea timpului este
echivalent= cu umplerea lui de sens. Timpul
omului este f=r= sens, de aceea este durere, de
aceea este ireal. |n opozi]ie, timpul zeului, este
timpul plin de sens, beatific [i real. Numai pentru
noi, cei de dup= Nietzsche [i de dup= dou=
r=zboaie mondiale, timpul real este lipsit de
sens [i este agonie stupid=.
|nc= de la cre[tinismul vie]ii exemplare
a lui Iisus Hristos este introdus timpul liniar, ca
progresie. Povestea nu se mai \ntoarce. Iar
omului nu-i r=mâne decât s= o rememoreze.
Ceva din magia ritualic= p=gân= totu[i r=mâne.
Dac= timpul sacru nu se \ntoarce este totu[i
posibil= o rememorare sacr=, un
proces de anamnez=, prin care
omul iese din timpul s=u aflat \n
alterare, pentru a p=trunde \ntrun
timp al zeului s=u, un timp
care p=[e[te cu alt= caden]=, [i
care asigur= salvarea de durere.
Problema timpului se
extinde pe parcursul \ntregii
opere eliade[ti, iar complexitatea
acestei probleme provine din
atenta cercetare a percep]iei timpului,
pe care Eliade a c=p=tat-o
de-a lungul studiilor de istoric [i
hermeneut. Este o problem= care
frapeaz= [i care motiveaz= unele
elemente de construc]ie, simboluri
sau diverse teme din opera
sa beletristic=.
Aproape toate personajele
sale sesizeaz= diferen]ele dintre
Axioma
anumite calit=]i ale timpului. Percepem timpul
liniar, \n segmente care \mpart o linie dreapt=,
[i fiecare segment se afl= \n succesiune cu
cel=lalt, astfel \ncât o secund= sau cea mai
mic= frac]iune a ei apar ca segment pe o
dreapt=. Ac]iunea de a num=ra aceste segmente,
ne creeaz= iluzia m=sur=rii timpului. |n
realitate, ar=ta Henry Bergson, \n cartea sa
Eseu asupra datelor imediate ale con[tiin]ei,
fragmentele temporale se \ntrep=trund (tot ce-a
fost ori o s= fie, \n prezent le-avem pe toate) [i,
de fapt nu putem tr=i decât \ntr-un fel de
prezent continuu, care con]ine \n el doar la
nivelul con[tiin]ei imaginea trecutului. Prezen]a
acelei amintiri este singura care ne face
s= credem c= succesiunea exist= [i astfel s=
leg=m dou= simultaneit=]i tr=ite \ntr-o durat=
numai gândit=. Pentru a argumenta, Bergson
pleca de la derizoriul num=rului: ,,Vom spune
a[adar, c= ideea de num=r implic= intui]ia
simpl= a unei multiplicit=]i a p=r]ilor sau a
unit=]ilor, absolut asem=n=toare unele cu
altele". F=r= intuirea unui element comun ce se
poate repeta nu putem defini num=rul. Nu
poate fi num=rat decât ceea ce con]ine un element
care apare \n mai multe exemplare. Ceva
complet diferit de altceva nu poate fi num=rat
c=ci este singur fa]= de tot restul care difer= de
el. |n plus fa]= de acceptarea unei oarecare
omogenit=]i a materiei care doar astfel se poate
num=ra, este nevoie de fixare, de stabilire a
unei simultaneit=]i deci de abolirea duratei,
pentru c= timpul aduce cu el schimb=ri care fac
imposibile opera]iile aritmetice. ,,Noi fix=m
involuntar, \ntr-un punct al spa]iului, fiecare
moment pe care-l num=r=m, [i doar cu aceast=
condi]ie unit=]ile abstracte formeaz= o sum=".
|ns=, calculul poate avea loc atunci când
accept=m s= privim mai pu]in aten]i unitatea [i
multiplul. ,,Desigur, când stabili]i egalitatea
\ntre num=rul 3 [i suma 1+1+1, nimic nu v=
\mpiedic= s= socoti]i unit=]ile care-l compun ca
indivizibile: dar pute]i face acest lucru numai
pentru c= nu utiliza]i multiplicitatea cuprins= \n
fiecare dintre aceste trei unit=]i. E de altfel
probabil c= num=rul trei se prezint= mai \ntâi
min]ii noastre \n aceast= form= simpl=,
deoarece ne gândim mai degrab= la felul \n
care l-am ob]inut, decât la utilizarea pe care
i-am putea-o da. Dar nu vom \ntârzia s= ne d=m
seama c=, dac= orice multiplicitate implic=
posibilitatea de a trata un num=r oarecare ca o
unitate provizorie ce se adaug= ei \nse[i,
invers, unit=]ile sunt, la rândul lor, adev=rate
numere, cât vrem de mari, dar pe care le consider=m
\n mod provizoriu, indivizibile pentru
a le compune \ntre ele". Astfel 2 este absolut
egal cu 3, numai c= folosim alte unit=]i provi-
Van Gogh - Lan de grâu cu ciocârlie
14 (2902)
zorii. Num=rul se relativizeaz= astfel la
Bergson, \ncât dispare. Or timpul, durata, este
m=surat= prin num=rul clipelor, prin fragmente,
imperceptibil de mici dar cu indefinite
\n propria lor unitate. A[adar, alegând ca cea
mai mic= unitate de m=sur=, clipa, prin intermediul
analizei bergsoniene \i descoperim concret
indefinitul. A constata infinitul ei devine o
conceptualizare relativ=. Aici poate avea loc, L
conceptual vorbind, acel alt timp, inclus \n tim- I
pul nostru. Cei care l-au accesat tr=iesc infini-
T
tatea clipei.
Alt timp \nseamn= schimbarea punc- E
telor de referin]=. Pentru cel care experi- R
menteaz= alt timp trebuie s= aib= un \ntreg ritm A
care s= se potriveasc= acestuia. Acest lucru este T
atins de unele personaje din proza fantastic= a U
lui Mircea Eliade, personaje care, ori prin accident,
ori prin preg=tire personal=, ajung s= aib= R
acces la un alt nivel al existen]ei. Atât \n Ã
nuvele cât [i \n romanele fantastice apar astfel
de experien]e tr=ite fie de personajul narator,
ca \n Secretul doctorului Honnigberger sau
Nop]i la Serampore, fie de c=tre alte personaje:
Dayan, A.D.P., actorii [i arti[tii \n general. Ei
tr=iesc infinitatea clipei, mai ales pentru c= pot
juca drama istoriei, devenind astfel liberi [i
accesând acest t=râm nou care difer= tocmai
prin dimensiunea sa temporal=.
Revenind la ideea de num=r [i de
m=surare, de[i este nevoie de anumite elemente
comune, omogene, ca ele s= poat= fi
num=rate, totu[i omogenitatea absolut=
\mpiedic= [i ea conceptualizarea unului [i multiplului.
Astfel, ele devin simple construc]ii
mentale. |n realitate nu le putem distinge: ,,Dar
concep]ia unui mediu vid omogen e un lucru
extraordinar \n alt mod, [i pare s= a[tepte un fel
de reac]ie \mpotriva eterogenit=]ii ce constituie
\nsusi fondul experien]ei noastre". Nici o distinc]ie
care poate facilita o num=rare nu poate
supravie]ui \ntr-un astfel de spa]iu omogen pur.
Aici ideea de multiplicitate versus unitate dispare
pentru c= orice astfel de opozi]ie aduce cu
sine un al treilea termen care este limita.
Limita trebuie s= fie o diferen]= de nivel, calitativ=,
care s= despart= ceva de altceva. Dar
spa]iul omogen nu permite aceast= diferen]=
deci nici formarea de unit=]i. ,,Omul cunoa[te
dou= realit=]i de ordin diferit, una eterogen=, a
calit=]ilor sensibile, [i alta omogen=, spa]iul''.
A[adar, un echilibru ascuns pare s= sus]in=
ideea de temporalitate ca num=rare a unor elemente
ce accept= o asociere precar=. Echilibrul
este cel din care personajele vor s= ias=,
suferind diferite muta]ii. Simultaneitatea compens=rii
unui act de dezechilibru nu face \ns=
din acel act unul nul. Adic= nu
exist= echilibrare care anuleaz= de[i
\n matematic= plus anuleaz= pe
minus. De aceea, timpul sacru (la
Mircea Eliade), de[i prin defini]ie se
opune celui profan, nu \l anuleaz=
\n clipa coocuren]ei. La fel, prezen]a
experien]ei timpului profan nu
anuleaz= posibilitatea experiment=rii
celuilalt timp, sacru. Accederea
\ntr-un timp sacru nu \l exclude pe
om din timpul profan. A[adar,
ie[irea din timp se face r=mânând \n
timp, dar timpul având o alt= calitate
pentru cel care a reu[it acest lucru.
Note bibliografice:
1. Henry Bergson, Eseu asupra
datelor imediate ale con[tiin]ei, Ed. Dacia,
Cluj-Napoca, 1993.
2. Idem, p. 65.
3. Idem, p. 66.
4. Henry Bergson, op. cit., pp. 67-

L
I
T
E
R
A
T
U
R
Ã
Andrei-Claudiu Baciu
1. Debutul.
Cum sã vã spun
Dup= nici un an de activitate fructuoas=
la cenaclul "Nicolae Labi[", \n august 1964,
Ion Alexandru \[i vede publicat= la Editura
pentru Literatur=, \n colec]ia "Luceaf=rul"
(unde mai debutaser= [i Nichita St=nescu,
Cezar Baltag, Marin Sorescu sau Ana
Blandiana), \ntâiele sale versuri adunate \ntr-o
lucrare legat=, cu o prefa]= de Mihai Beniuc.
Titlul plachetei, Cum s= v= spun, "cuceritoare
interoga]ie popular=", anun]a \nc= de la
\nceput silin]a asumat= de g=sire a unei formule
de expresie adecvate \n fa]a virtualilor
cititori.
|n mod predominant narativo-descriptiv,
poemele desf=[oar= o imagine inedit= [i
puternic personalizat= a satului transilv=nean,
perceput prin retina unuia dintre fiii s=i, \nclinat
alternativ atât asupra exteriorului, cu materia,
animalele [i oamenii ce \l populeaz=, cât [i
asupra deslu[irii marcajelor de pe propria
hart= fiin]ial=.
Ca \ntr-un soi de cvasi-Bildungsroman,
sunt creionate felurite puncte nodale din parcursul
prin via]= al artistului, venit \n macrocosm
sub auspiciile sumbre ale mo[tenirii
celei de a doua conflagra]ii planetare: ,,Mai
\ntâi ]ie, Ioane, zise r=zboiul, din col]ul mesei
tatii - / Pentru c= m-ai slujit cu credin]= / |]i
\nmânez acest picior de lemn. (...) Mâna
dreapt=, pentru c= [i-a[a nu [tia carte, / }i-am
smuls-o din cot [i-am d=ruit-o p=mântului".
Mama prime[te ,,acest m=nunchi de p=r alb/
S=-]i \mpodobeasc= tâmplele / {i-acest
m=nunchi mai mare de nesomn,/ Precum
[i-aceast= cas= goal= f=r=-acoperi[e". Noun=scutului,
fiu al ,,P=cii", r=zboiul \i ofer=
"ugerul vacilor sterp,/ Prunii ar[i de vii \n
gr=din=,/ Ochiul fântânii mort" [i, botezându-l
,,\n numele Domnului", \i ureaz= s= fie hr=nit
de v=zduh ,,cu stelele lui" (Sfâr[itul r=zboiului).
Epoca paradisiac= a copil=riei - "|ntr-o
poian= larg= am \n=l]at un foc / Cum [tiu
s=-nal]e ardelenii unii./ Pui vreascuri piramid=,
frunzare la mijloc, / Te-a[terni apoi pe
burt= [i \]i \ncerci pl=mânii" - , dominat= [i
\ntre]inut= de calinul chip matern - ,,[i pâinea
este moale [i cornul e cu sare / [i mama sengrijise
de ceap= [i cu]it" (Adolescent) - , este
p=r=sit= cu regret - ,,De un ultim copil, cu
pu]in= nostalgie / Acum m= despart: / \mi pare
r=u, copile, c= trebuie s= pleci / A[a curând din
gesturile mele / Ce-o s= m= fac eu singur printre
atâtea legi..." (Cum s= v= spun) -, \ns= cu
maturitate, sigur pe puterile personale, legiferate
de ritmurile str=vechi, [i cu ner=bdarea
\nfrunt=rii noilor provoc=ri ale ,,ora[elor
necunoscute": ,,Luminat de dep=rtarea lor, / cu
p=l=ria dat= pe ceaf= [i haina \ntre umeri / gata
de treab= - \narmat cu dou= bra]e / vânjos crescute,
\n ar[i]=, pe coarnele de plug, cobor
hot=rât [i cu poft= / de h=r]uial=" (Sentimenul
m=rii).
|n opozi]ie cu junele Blaga, cel ce cerea
prometeic elementelor o hain= mai potrivit=
demersurilor sale titanice decât bietul lui corp
de carne (,,da]i-mi un trup, voi, mun]ilor!"),
Axioma
Prima parte a creatiei lui
,
Ioan Alexandru (I)
poetul nu absorbit de lucruri, ci absorbindu-le
(el pe ele), \[i g=se[te ambrozia \n produsul
organic: ,,Beau lapte din [i[tar [i m= cuprind
fiori / C= prea-i bun laptele proasp=t - cum s=
v= spun / Parc= beau soare amestecat cu nori,
/ Sunt zeul tinere]ii ce-n lapte m=
r=zbun!"(Beau lapte). Al=turi de compozi]ia
care d= numele opului, poezia de imediat mai
sus accentueaz= tonul general al culegerii,
dup= cum o sugereaz= [i sintagma titular=,
prezent= de dou= ori [i aici, dar recurent= [i \n
alte câteva rânduri. Autorul tr=ie[te o frenezie
dionisiac= a vitalit=]ii plenare, \n fream=t erotic
[i de putere, tipic= semenilor intracarpatici:
,,A[a-s to]i ardelenii [i poate le st= bine, /
Când [i-au g=sit filonul [i pare viguros / \[i ies
din min]i cu to]ii - ascult=-m= pe mine".
Autoportretul \l m=rturise[te nemijlocit drept
cople[it ,,de-o bucurie aproape ne-n]eleas=",
Ploaia \i dezv=luie dorin]a de transformare \n
"curcubeu strigând \ntr-o fântân=", invoc=
Luna nou=, inamica \ntunericului, pentru a o
sim]i [i \n lipsa ei, prin intermediul g=urilor
unui fluier, [i, \n fine, \n La zece ani
du[m=ne[te gravita]ia \n virtutea desprinderii
de teluric [i plonj=rii \naripate \n absolutul
angelic, dup= o revela]ie a Imponderabilit=]ii
(,,Eram trupul meu omenesc/ F=r= p=mânt" -
propozi]ie nichitian=). "Calmul gesticula]iei
cotidiene", constat= Ion Pop , ,,este mai \ntotdeauna
dep=[it \n desf=[ur=rile de amploare
expresionist= ale unui univesrs dinamizat de
tensiunea afectiv=".
Când nu se las= purtat de bacante, locutorul
are timp [i s= contemple, p=[ind \n
cealalt= emisfer=. De tulbur=toare prospe]ime
[i puritate, atât a semnificantului lexical, cât [i
a semnificatului, este Cântec: ,,La marginea
drumului tr=ie[te izvorul / \ndr=gostit de stele.
/ Noaptea \l po]i auzi / Din prund / Suspinând
dup= ele." De nu medita]ie asupra rostului
final al omului, cu apa curg=toare (,,izvorul -
coloan=-n adânc / Ridicat=") \n rolul copacului
lui Ion Barbu sau al lui Arghezi, scrierea constituie
m=car o atestare a setei cognitive a
cuiva care vrea s= \n]eleag= pân= \n fibrele
cele mai intime resorturile existen]ei:
,,Dedesubt - izvorul ce face? / {i cum a fost lanceput?"
Na[terea unui pui de iap= echivaleaz=
cu o adev=rat= cosmogonie, ,,sfânt=
\ntâmplare" la care privitorul asist= fermecat
,,când r=s=ritul soare/ \ntemeia \n mine,
strigând, o nou= zi": ,,Se ridicase mânzul -
\ntâi pe un genunchi / Apoi pe cel=lalt, pe o
copit=. / {i dintr-o dat= lumea din haos senchega
/ {i-[i p=r=sea p=mântul \ntâia lui clipit=."
Cu cel din urm=, fiin]a de-abia ivit= stabile[te
leg=tura profund= a dialogului:
,,P=mântul - el vorbea cu mânzul prin copite"
(Mânzul). Epilogul Revenirilor \nglobeaz=
obsesii stilistice ini]iale ale lui Ion Alexandru,
sinestezia [i rejetul: ,,"Caii spre lun=-au
sc=pat" - / Spui, [i m= ridic, [i-afar= e numai
cer, / {i urmele cailor pe câmpul de ghea]= /
Desf=[urate / Se-aud bubuind."
C= Nicolae Labi[ va fi avut o influen]=
decisiv= pentru peni]a deocamdat= nu foarte
tocit= a studentului din Topa Mic=, con[tientizat=
ori nu, sau c= asem=n=rile vor fi fost
exclusiv exterioare, date doar de valorificarea
unor teme comune constela]iei poetice afir-
15 (2903)
mate \n deceniul [apte, produse deci sincronic
numai prin constanta socio-istoric=, cert=
r=mâne inaderen]a, verbalizat= ulterior, la un
teribilist modus vivendi al zugr=vitorului
Primelor iubiri: ,,Plecat de acas= devreme,
n-apucase s=-[i \nchege o familie care l-ar fi
statornicit [i adâncit \n experien]a milenar=
a[ezat= a poporului nostru, care l-ar fi ancorat
pe t=râmul iubirii mai adânc decât al prieteniei..."
Este riscant= totu[i al=turarea unei astfel
de atitudini, gl=suite dup= radicala muta]ie
sufleteasc= survenit= \n anii bursei \n
Germania, celui ce tocmai intra \n templul
poeziei. Nu trebuie uitat, acum se aude vocea
lui Ion Alexandru, \n vreme ce \n 1975 cuvânteaz=
Ioan, incantatorul Imnelor.
|n ciuda unei primiri cu urale \n cetatea
literelor (pu]ini au fost rezerva]i), modestia
debutantului nu i-a permis s= \[i apropie prea
mult cununa de lauri. L=sând axiologia pe
seama unui arbitru suprem, timpul, acesta
evit= s= \[i umfle nejustificat emblema de
"autentic= speran]=" a beletristicii române,
sigur c= singur= trecerea anilor va cerne valoarea
de succesul p=relnic. \n vân=toarea cu
orice pre] a aprecierilor facile se angajeaz=
doar cabotinii.
2.2. Confirmarea.
Viata deocamdatã
,
Realul grad al originalit=]ii poetului se
i]e[te, spune-se, abia din urm=toarea serie de
piese lirice, pentru care i s-a [i decernat
Premiul Uniunii Scriitorilor (\n 1981 va mai
primi [i Premiul Asocia]iei Scriitorilor din
Bucure[ti). ,,Un Blaga tân=r ap=ruse", noteaz=
Eugen Barbu despre acea perioad=. Similar lui
Cum s= v= spun, Via]a deocamdat= (1965),
cuprinde, pe suprafe]e aproximativ identice,
pe de o parte, un tablou multistratificat al
geografiei rurale din care Ion Alexandru \[i
trage obâr[ia, [i, pe de alta, portretiz=ri sub
reflectoare / ipostaze diferite ale cugetului
auctorial. O diferen]= (formal=) \n raport cu
voluma[ul anterior o d= aplecarea mai gros
conturat= c=tre o prozodie modern=, cu
armonii interioare, \n defavoarea uneia clasice.
Calcularea dimensiunii actuale a personalit=]ii
scriitorice[ti are drept coeficient de
mare importan]= func]ia trecutului s=u. Stihia
teluric=, altminteri atotcuprinz=toare (,,Pretutindeni
exi[ti tu, p=mântule, / ars de ro]i,
fr=mântat de lumini, / supt de oceane"), [i tâlcul
ei sunt filtrate de un context bine definit:
"eu te [tiu dintr-un anume loc / [i timp anume;
/ mergând sub turme de oi / cum merg norii
l=sând \n urma lor/ l=mpile aprinse / [i-n
crengile prunilor / o lini[te de moarte"
(P=mântul). Un limbaj accentuat simbolic,
diseminat de altfel pe \ntreg cuprinsul
culegerii, caracterizeaz= toposul de ba[tin=
drept convergen]= cu un spa]iu al supliciului
dus \n doi - ,,\n cump=na fântânii / tat=l meu
r=stignit, / pârghia sub]ire e mama tân=r= /
\n[urubat= \n bra]ele lui noduroase de lemn."-,
dup= un ritual arhaic, \ntre]inut de prezen]a
spiritual= a antecesorilor, din ale c=ror piepturi
,,izvor=sc (...) izvoarele eterne". Aici,
umanul se pleac= umil \n fa]a unei nemiloase
Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008

Anul IX, numãrul 3 (96) - fmartie 2008
norme dezagregante ("vremea/ ne face
una cu p=mântul"), promulgate ca zestre
indescifrabil= de un univers care constrânge:
,,\ntr-un col], / o lad= stranie, / cu
zile [i nop]i / ce ni le bate o secure cosmic=
\n cap/ ca pe ni[te piroane ruginite."
(Coborând).
Cronosul nemilos \l reduce pe ,,a
fi" la un sec tabel contabil al ciclurilor
nivelatoare ale \ngrop=rii: ,,Cimitirul la
noi e un pogon comun/ \nconjurat cu gard
de piatr=". |nc= [i crucile ,,de lemn dup=
câ]iva ani / se las= \ntr-o parte [i mor apoi
[i ele/ de-a binelea", spre a \ng=dui emergen]a
unei alte genera]ii, reductibil= la
cele precedente. Acest statu quo se poate
traduce corect numai de c=tre cei ce au dobândit
\n]elepciunea senectu]ii, \ntrucât semnifica]iile
sale con]in o abscons= substan]= metafizic=:
,,La margini cresc pruni [i meri/ [i se
v=d flori mirositoare,/ aburul lor p=trunde \n
lucruri / pân= departe. / Cei care vin \n trecere
pe la noi/ cu ceasurile \ngropate \n mâna
stâng=/ [i umerii plini de b=trâne]e / se minuneaz=
ca \n paradis" (Ca \n paradis).
Alegerea lui Ioan Alexandru de a se
ocupa, cu toate acestea, nu de stingerea, ci de
gâlgâitul sonor al fiin]=rii, l=sând-o pe cea dintâi
pe alt=dat= (de[i uneori presim]irea dispari]iei
ireversibile \l chinuie neagr=), o indic=
atât denumirea tomului, cât [i un poem precum
Cosmosul meu. Transilvania \nseamn=,
una peste alta, nu o groap= colectiv=, ci mai
curând un eden, cu spinii lui cu tot. Ca atare,
cu banii de pe prima sa carte, s=tul de ,,oale
anonime", locutorul decide s= \[i cumpere ,,un
bivol cu lapte", tovar=[ f=r= grai, dar cu
neb=nuit= propensiune empatic= spre zbaterile
st=pânului s=u. Animalul (trop pentru poezie,
dup= Eugen Simion) va p=[una \ntr-un Ardeal
(descris printr-un splendid pastel idilic) ,,cu
arbori str=vechi / \nnegri]i de umbr= [i scorburi
mari/ cu viespi [i roiuri de furnicare / [i
muri cop]i când grâul d= \n pârg=. / Pe dealuri
ard noaptea urme de picior descul] / aprinse de
lun=, [i \n colibe de lemn pe ro]i / ciurdarii
viseaz= mereu râpa aceea pr=bu[it= / de un
cutremur la \nceputul p=mântului. / Cre[te
iarba p\n= la burta cailor / [i flori de toate neamurile
se-mpreun=/ una cu cealalt= aici."
Subiectul vie]uitoarei bovine (pentru care scriitorul
va nutri totdeauna o sincer= afec]iune),
dublat de ideea ostilit=]ii nemotivat-absurde a
contingentului, este reluat din aceea[i perspectiv=
a proximit=]ii ("Prietenii mei \njuga]i la
plug / descul]i [i \nseta]i / [i eu la coarne la
fel") \n durere (,,cineva din univers cu o
coard= de bou / ne biciuie \nsetat pe rând"),
\ntr-o la fel de ne\n]eleas= opintire sisific= [i
\nsingurat= de des]elenire a unui ogor b=tucit,
a vie]ii \nse[i, altfel spus. Camusian= prin
aceast= prism=, Prietenilor mei, v=dind un
(subit) paroxism al disper=rii, relev= \nc= o
dat= m=iestria superioar= \n [tiin]a coborârii
dramatice, dar nepref=cute, a cortinei peste
discursul liric. |nc=lzit \n iesle de suflul ,,sfintelor
dobitoace", artistul se \ntoarce ,,cu fa]a-n
jos / \ngropat= \n paie [i plâng n=du[it / [i
nimenea nu [tie, nici eu m=car,/ de ce nu
\mb=trânesc a[a plângând, / plângând."
Dragostea \[i face [i ea apari]ia, [i
r=scole[te iremediabil, Limb= str=in= f=r=
clasa gramatical= a persoanei \ntâia singular [i
cu p=duri [i sunete ne[tiute, lumea martorului
minunat de noile dispozi]ii ce inverseaz= firescul
\ntr-atât, \ncât ,,De p=s=ri p=mântul
atârn=", soarele este \nlocuit de suveranul
astru nocturn, turnurile spânzur= de clopote [i
la ,,arbori r=d=cini coroanele-s de-acum".
Axioma
politic=. Pe atunci, Nicolae Ceau[escu
devenea conduc=torul P.C.R., \n luna
august a verii de dinainte de]inu]i politici
\nchi[i, unii dintre ei de mai bine de un
deceniu, pentru c= deranjau puterea totalitar=,
erau elibera]i cu greu, \n urma unui
fin [antaj diplomatic al Vestului, iar mediul
cultural, ca [i celelalte, se m=cina de
la[e dela]iuni \ntre colegi. Statul nostru se
afla deja de dou=zeci de ani sub pumnul de
fier al Rusiei comuniste (,,portarul"),
infectat de propaganda bombastic= ce se
str=duia s= impun= o \nf=]i[are factice a
regimului socialist, de[i ,,pisica" (poporul)
Van Gogh - }ãrani mâncând cartofi
nu mai avea demult cu ce "[oareci" s= se
sature \ntr-o Românie comparat= sugestiv
,,Gravat=-n pur, cu n=luciri de rit", iubita \[i cu o construc]ie de beton, rece [i cenu[ie,
ap=r= iubitul de pericolele \ntrez=rite la ori- plin= de aservi]i perfizi (,,servitoare"), gata a
zont, ceea ce nu \l opre[te pe acesta s= \i pre- desconspira orice tentativ= de \mpotrivire. O
fac= efluviile afective, ,,crud= prad=", \n parti- \mpotrivire a dezn=d=jduirii neplecate care va
turi pentru lira sa (Dar ploile). |n Paianjenii, veni ne\ndoielnic, deocamdat= proorocit= de
adorata este avertizat= de maleficul pentru imaginea amenin]=toare a felinei disperate de
care unii par f=cu]i, \ns= cu o ciudat= cores- nemâncare. (Nu [tia tân=rul condeier c= [i el
ponden]= astral= (,,acolo sus, \n cer stelele / va participa, mult, mult mai apoi, la prevestita
sunt, f=r=-ndoial=, paianjenii universului"). eliberare.) O astfel de gril= de interpretare se
Pedeapsa rar se aplic=, arahnidele ,,mor de poate atribui oarecum [i buc=]ii Zidul.
boal= ori de moarte bun= / [i de c=ldur=, une- Ars poetica declarat= f=]i[, Poezia pune
ori, [i de frig, / [i câteodat=, de pliscul uscat / un "egal" \ntre gestul creator [i o confruntare
al p=s=rilor cânt=toare". Ploaia lui Dumnezeu, cu un taur "pe-o plaj=/ de toamn=, la mare".
zice Ecclesiastul, cade [i peste cei drep]i, [i Ioan Alexandru \[i define[te (\ntr-o paran-
peste cei ce calc= strâmb. Scindarea accidentez=!) modern, ludic [i eteroclit obiectul
tal= a perechii (,,am ajuns unul pe malul \ndeletnicirilor: ,,(corrida - alt termen n-am
celuilalt") \nghea]= sufletul, ce scruteaz= \n pentru o lupt= / cu coarne ascu]ite [i-ambu-
zadar dup= un foc la care s= se \nc=lzeasc= lan]= cu motorul tras/ [i spectatori cu evantai
(Dor).
din secole trecute)". |nc=ierarea, prin urmare,
Schiorul exprim= destinul izol=rii, e cheia, b=t=lia dus= cu vocabula nu de un
imperativ al supravie]uirii [tampilat genetic toreador, ci de un "s=lbatic" poet-taur.
(,,din zodia noastr= vei dispare, / schiorule, / Deznod=mântul acestei r=zboiri b=rb=te[ti,
spre muntele \nz=pezit \ntotdeauna"), Marea actualizate mereu \n alte cadre preocupanoastr=,
Acolo, De n-ar fi marea capteaz= vui- ]ionale, pe "plaje necunoscute", poate aduce
etul valurilor, [i Cânt la vioar= [i Muzic= de r=niri grave ale combatan]ilor, poesis-ul cere
Bach aduc un tribut sunetului. O r=zlea]= not= jertf=, sau m=car continua disponibilitate sac-
fals= o \ntruchipeaz= Elegie, a c=rei superfirificial=. Oricum, vorbitorul \[i afirm= comcial=
fabul= nu autorizeaz= parc= al=turarea portamentul corect \n c=utarea verbului ima-
unei hermeneutici consistente pove[tii ieftin culat, produs= având \n minte mo[tenirea [i
sentimentale a brazilor t=ia]i de Cr=ciun, ce modelele \nainta[ilor ("spectatori..."), recen]i
,,Atât de mul]i [i limpezi alearg= prin ora[/ [i ori "pietre antice". A crede \n pretinsul dezin-
sunt primi]i cu bine \n fiecare cas=, / Unii teres al autorului fa]= de statutul operei literare
ajung cu capul pân=-n grind=, / Al]ii abia cu [i fa]= de rela]ia lui cu aceasta ar constitui,
coatele pe mas=". Calitatea catrenelor nu este bine\n]eles, o eroare. Categoric (,,medita]ia
\n aceast= circumstan]= decât aceea a asupra limbajului r=mâne obliga]ia prelimi-
sârguin]ei redact=rii \n rim=, prob= nar= a unei personalit=]i poetice" ), mecanis-
\ncep=toare pentru orice poet, fie el [i adept al mul submin=rii aspectului \n cauz= escamo-
versului alb.
teaz= agresiv tocmai opusul s=u, nu spre mar-
Cu unic statut, stihurile Portarului ginalizare, ci c=tre \nsu[i nucleul dur al the-
merit= citate integral: ,,Pisica e slab= din pricilos-ului demiurgic al lui homo dicens trimit
na portarului./ |l vezi [i-n somn cum o ]ine la semnele grafice ale periferiz=rii. O alta, fun-
regim strict, / |nchipuit, portarul; / S= se damentat= pe poiein, va fi concep]ia de mai
hr=neasc= din [oareci, porunce[te,/ Iar eu v= târziu.
spun c= nu mai e nici unul; / Dou= s=pt=mâni S-a discutat \ndelung despre registrul
treaz, / Cu urechea ]intuit= deasupra beciului/ lexical al Vie]ii deocamdat=. Socote[te Ion
Am ascultat m=car un ron]=it // {i nimic nu se- Caraion: ,,Vocabularul e gloduros, zgârie,
auzea - / Doar sfor=itul portarului, / |n casa irit=; prin asta [i are un soi de modernitate".
asta de beton, cu-atâtea m=turi,/ Curse [i Scriitorul e interesat de ,,brutalizarea" sintaxei
servitoare, / {oarecii [i-au pierdut definitiv [i a ortografiei [i prefer= ,,no]iunile acide, vio-
s=mân]a, / Pisica e sl=bit= cu fiecare zi; / Blana lente, aspre ca periile de sârm=", cu rezultate
ei ars=, zbârlit= ca de cucuvaie. / O vezi acum, ,,ni]el stridente" [i ,,chiar ni]el teribiliste". Dar
cu ochii c=p=]âne, // Fantom= sur=-n calea judecata efectueaz= clandestin o inversare de
mea. / Tigrul din ea, veghea]i, / S= nu se dez- \ntâietate. Un cuplu care ajunge s= caute
mor]easc=: / Uite cum latr= col]ii ei sminti]i / ob]inerea satisfac]iei concupiscente prin apel
[i noaptea sânger= sub b=t=lia luceaf=rului..." la diverse dispozitive uit= c= senzorialul nu
(versiune din antologia Imne, Albatros, 1977; ocup= decât un loc secundar, ca oglindire
primei redact=ri i-a fost \ndep=rtat rândul final fireasc=, dar, la o adic=, dispensabil=, a unei
,,Portarul singur e de vin=" [i i s-au ad=ugat realit=]i superioare localizabile la nivel extra-
punctele de suspensie). O citire corelativ= cu palpabil, recte iubirea, [i \n consecin]= / simul-
conjunctura istoric= a lui 1965 arunc= tan d=ruirea c=tre cel=lalt, dus= pân= la
b=nuiala c=, altceva decât fresc= boem= a vre- extremul uit=rii de sine \n singura ei preocuunei
situa]ii resim]ite particular de con[tiin]a pare de manifestare exclusiv alteripet=. De
liric=, compunerea insinueaz= o alegorie fapt, \ns=[i nesocotirea acestei taxonomii
16 (2904)
L
I
T
E
R
A
T
U
R
Ã

L
I
T
E
R
A
T
U
R
Ã
genereaz= lipsa ini]ial=. La fel, consider=m
noi, \n \mprejurarea de la care am pornit
esen]ial este fondul ideatic [i de afecte ce precede
discursul figurat, concretizat de abia
dup= \n gesticula]ia specific= fiec=rei zone
artistice. A[adar, aten]ia celui ce creeaz= se
concentreaz= \n jurul forj=rii tiparului adecvat
\n care va turna apoi incandescentul fluid. Se
eviden]iaz= necontenit revolu]ionarea de c=tre
Dostoievski a tehnicii narative. Ne \ndoim
\ns= c= marele prozator ar fi sim]it nevoia s=
\[i construiasc= respectivele instrumente stilistice
de nu l-ar fi mânat dorin]a de a-[i expune
concep]ia despre via]=. C=ci mic este cercul
acelora care au plonjat \n ea (sau au fost plonja]i)
mai adânc [i au extras din aceasta \n]elepciunea
suferin]ei decât pl=smuitorul Fra]ilor
Karamazov (sau, mai folositor contextului, al
Amintirilor din casa mor]ilor), care, cât se
poate de nemetaforic, a mirosit moartea \n fa]a
plutonului de execu]ie [i a sorbit amarul traiului
de deportat \n Siberia. F=r= a avea preten]ia
de a inventa acum roata, apreciem c= cineva
care se cantoneaz= la stadiul f=uririi formei nu
p=r=se[te stadiul de banal matri]er, de simplu
me[ter-ucenic, ca aceia ai blagianului Me[ter
Manole, nu \ntâmpl=tor (ne)\nzestra]i \n balada
cult= cu limitate capacit=]i de exprimare \n
vers, [i acelea activate de liderul lor. Dac=
accept=m c= Ion Alexandru ,,brutalizeaz=" sintaxa
[i ortografia, trebuie s= accept=m [i c= nu
face aceasta doar de dragul de a o face, ci pentru
c= numai o atare perspectiv= se preteaz= la
articularea st=rii lui interioare, existente \naintea,
pe parcursul [i chiar ulterior efortului creator.
Urmând ra]ionamentul, problema
cript=rii textului beletristic cunoa[te o rezolvare
analog=. |ncifrarea reprezint= un next
best thing, surogat al unei foarte tânjite limbi
adamice, [i nu este o premis= voluntar= sau
gratuit=, ci doar cale f=r= alternativ= a cristaliz=rii
unui mesaj ce \[i dore[te ner=bd=tor o
decodificare. Decodificare nepreambalat=,
pentru care se parcurge o tainic= eleva]ie ascetic=:
s= vrea, poetul nu \[i permite [i nu \i e
\ng=duit s= treac= de jum=tatea drumului c=tre
lector, unde \[i va a[tepta partenerul. (Mircea
Dinescu compara undeva artistul care \[i
explic= opera cu un chirurg care, pentru scopuri
didactic-instructive, opereaz= \n fa]a studen]ilor
pe propriul s=u cord deschis.) |ncrederea
joac= un rol primordial pe puntea dintre
emi]=tor [i receptor. Dup= cum primul
n=d=jduie[te c= al doilea va veni la \ntâlnirea
cu el, tot a[a [i cel din urm=, la \nceputul
c=l=toriei al c=rei cap=t se pierde \n cea]=,
mizeaz= pe aceea c= va fi a[teptat. Un exemplu
al \nc=lc=rii acestei reguli a eticii scrierii [i
lecturii este c= pu]in= imagina]ie [i cultur=
transform= [i o lapidar= propozi]ie, de[i luat=
dintr-un abecedar, deci f=r= nici o inten]ie de
alegorizare, \ntr-o entitate grea de sens.
Note:
1. Buza[i, Ion, Poezia religioas= româneasc=,
Dacia, colec]ia Antologii, 2003, p. 325.
2. Ni]escu, M., Poe]i contemporani, Cartea
Româneasc=, Bucure[ti, 1978, p. 141.
3. Zaciu, Mircea, Papahagi, Marian, Sasu, Aurel
(coordonatori), Dic]ionarul esen]ial al scriitorilor români,
Albatros, Bucure[ti, 2000, p. 24, col. 2.
4. B=lu, Ion, op. cit., p. 10.
5. Alexandru, Ioan, Omagii, Luceaf=rul, XVIII,
nr. 49, 6 dec. 1975, p. 1, citat \n (4).
6. B=lu, I., op. cit., p. 13.
7. Caraion, Ion, Duelul cu crinii, Cartea
Româneasc=, Bucure[ti, 1975, p. 10.
* De[i dihotomia form=/fond poate fi uneori
foarte periculoas=.
** Dovad= suplimentar=: epigraful Infernului
discutabil.
Axioma
Personaje ploestene în
,,Scrisoarea pierdutã”:
Cetãteanul turmentat1 ,
Octavian Onea
Cet=]eanul turmentat. Cet=]eanu este
chiar nume ploe[tean, p=strat pân= azi. Un Ion
Cet=]eanu i-a fost profesor de Istorie [i
Geografie lui Caragiale la Gimnasiu. Petrolul
schimbase deodat= situa]ia material= a
ploe[tenilor. Oamenii de tot felul, peste care se
scobor\se cu hârzobul din cer norocul aurului
negru, fuseser= ului]i de bog=]ia care a dat peste
ei, sc=pând orice control al \nchipuirii.
Butoaielor cu vin nu li se mai da cep, ci erau
desfundate cu barda, pentru ca licoarea s= isvorasc=
[i s= curg= \n voe \n c=ni [i pe uli]e.
L=utarii erau urca]i \n câte un prepeleac ad-hoc
construit \n pomi [i li se lua scara, ca s= cânte
\ncontinuu o s=pt=mân=. Ceea ce poveste[te
Caragiale \n Boborul despre jocul ,,la
chilometru,, nu e o inven]ie a sa - ,,Juc=torii,
indiferent de num=rul lor, se a[az= la o mas= \n
col]ul unui salon. Se aduce fiec=ruia câte o sticlu]=
cu vin. \ncep s= bea. Când unul [i-a
ispr=vit por]ia, a[az= sticla goal= pe jos, lâng=
zid, \n lungul salonului. A doua sticl= golit=, o
a[az= cu fundul \n gâtul celei d\ntâia, [i a[a mai
departe, pân= când [irul sticlelor ajunge la zidul
din potriv= - la chilometru. Cel ce a ajuns mai
\ntâi la chilometru a câ[tigat partida - ceilal]i
trebue s=-i pl=teasc= sticlele b=ute, \n propor]ie
dreapt= cu num=rul de sticle ce le lipse[te lor
pân= la ]int=. Se \n]elege, când juc=torii sunt
to]i de talie, se-ntâmpl= s= se joace o contra [i
adesea partida s= fie remis=.'' (Opere, I, 2000, p.
447) - ci o realitate a Ploe[tilor. Ca [i petrecerile
cet=]enilor din ziua ,,veselei republice podgorene'',
cum nume[te Caragiale Republica de
la Ploe[ti: ,,la 7, se desfund= \n toate r=spântiile
boloboace, \n sunetele mar[ului eroic de la 48.
La 8, o parte din popor, cu poli]aiul [i un
taraf de l=utari, mergem la gr=dina Lip=nescului.
Aci, pe iarb=, se-ncinge un ziafet
nepomenit \n analele celor mai b=trâne republice.
Gr=tarele sfârâe aruncând \n aer valuri de
miros fierbinte [i gras, ca ni[te altare antice pe
cari se ard ofrande unui zeu tutelar. Canalale
odat= deschise nu se mai \nchid. Boloboacele
golite se rostogolesc hodorogind departe, ca
ni[te ruginite institu]iuni ce nu mai corespund
exigen]elor moderne, [i, \n locul lor, se-mping
cu greutate alte boloboace pline, ca ni[te
reforme pe cari le reclam= spiritul progresist al
timpului [i interesele vitale ale societ=]ii. Ce
veselie! ce avânt! ce entusiasm!... A! sunt sublime
momentele când un popor martir sfarm=
obedele [i c=tu[ele tiraniei [i, aruncându-le
departe, tare de dreptul s=u, f=r= ur=, uitând trecutul
odios, \nchin= des, dar sincer, pentru sfânta
libertate [i - te pup=! O!'' (Boborul, Opere, I,
2000, p. 448). Erau zorii Ora[ului lui ''Ce bei?'',
bine \ntemeiat \nc= de atunci. Ca reflex administrativ,
vedem o curioas= m=sur= a Prezidentului
Republicii de la 8 August. Recurgem la
binecuv\ntatul Sevastos: ''Despre frizerul D.
R=dulescu martorii spun: "Take frizerul f=cea
pe mai marele \ntre dân[ii"... umbla \ncins cu
sabie... i se spunea: "domnule c=pitan". El
declar=: "D. Candiano m-a f=cut ca un fel de
caporal; [i mi-a zis s= \ngrijesc de oamenii care
17 (2905)
,
se \mbat= s= nu piarz= s=biile". Acuzatul
Constantin Nicolae "zice c= era beat" - [i deci
nu [tie nimic din cele ce se \ntâmplaser=...''
(Monografia Ploe[ti, p. 59-60).
Nic=eri mai bine ca la Ploe[ti nu putea fi
\ntors dictonul latin ,,honeste vivere” (s= tr=e[ti
cinstit), \n ,,oneste bibere'' (s= bei cinstit), a[a
cum o face Ca]avencu: ,,fiecare cu treburile
sale... oneste bibere...'' (III, III).
Cet=]eanul turmentat este la locul s=u \n
acest decor. Gata s= bea, ,,pentru cinstea
obrazului'', de la oricine. |n exces: ,,Am f=cut-o
de oaie de tot. S= vezi d-ta cum a devenit la
b=utur=...,,; ,,ne-am ab=tut pe la o ]uic=... unadou=-trei...
pe urm= d=-i cu bere, d=-i cu vin,
d=-i cu vin, d=-i cu bere... A f=cut cinste d.
Nae... l-am b=ut... oo! l-am b=ut!,, Pân= la
incon[tien]=: ,,c= am [i dormit... Vezi d-ta... f=-]i
idee... d=-i cu bere... d=-i cu vin... d=-i cu vin...
d=-i cu...'' (I, VII). El este un personaj colectiv
- ,,to]i nebunii, to]i be]ivii...,,, \[i iese din fire
prefectul Tip=tescu, care-l [i pofte[te afar=
imperativ: ,,'Aide, ie[i!'' - un personaj generic.
Prefectul \l ]ine la distan]=: ,,Dracul s=-l ia! Nu e
nimeni afar=: las= s=-mi intre aici to]i nebunii,
to]i be]ivii... 'Aide, ie[i!'' \i [i strig=:
,,Mizerabile!'', [i-i ordon= lui Pristanda: ,,Ia-l
pe nenorocitul =sta, [i...'' Dar la partid, unde
sunt [i al]i cet=]eni, onorabili, ca triumviratul
Trahanache, Farfuridi [i Brânzovenescu,
,,stâlpii puterii: proprietari, membrii Comitetului
permanent, ai Comitetului electoral, ai
Comitetului [colar, ai Comitetului pentru statua
lui Traian, ai Comi]iului agricol [i e]etera'' (zice
primul), Cet=]eanul are oarecare c=utare. Pentru
detronarea lui Cuza chiar: ,,coan= Joi]ico... Las'
c= ne cunoa[tem... M= cunoa[te conul Zaharia
de la 11 Fevruarie...'' (I, VII). El are c=utare
pentru alegeri, desigur, [i chiar [i pentru societ=]ile
neguvernamentale, cum este ,,Aurora
Economic= Român='', ,,Cioclopedic=...'', ,,Român=!...'',
,,Aurora!...'', ,,Cioclopedic=!'',
,,Comportativ=!'', ,,Iconomie!'', ,,So]ietate care
Van Gogh - Terasa cafenelei noaptea
Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008

Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008
va s= zic=...'', cum pronun]= el printre sughi]uri,
al c=reia este ,,nembru'', ceea ce se [i str=due[te
s= spun=, cu [ov=eli [i sughi]uri, taxat de
r\setele celorlal]i: ,,[i eu! (sughite) [i eu sunt!'';
,,(se scoal= [ov=ind [i ridic= mâna) [i eu sunt!'',
,,Sunt nembru!'', ,,Nembru!''. Este mul]umit de
starea lui: ,,Eu sunt aleg=tor...'' (I, VII), ,,vorba
e, sunt aleg=tor? ([ov=e)'', ,,eu aleg=tor... eu...
(sughite) apropritar'' (I, VII), este atins de un
oarece egalitarism cu cei mai sus decât el: ,,Nu
e vorba, ]inem la d. Nae Ca]avencu... e din
So]ietate'', crede c= se bucur= de notorietate:
,,coan= Joi]ico... Las' c= ne cunoa[tem... M=
cunoa[te conul Zaharia de la 11 Fevruarie,,
(I,VII), ,,M= cunoa[te d. Nae...'' (III,VI), ,,m=
cunoa[te conul Zaharia de la 11 Fevruarie (IV,
VIII), dar, \n acela[i timp, are con[tiin]a anonimatului
s=u: ,,Cum m= cheam=? Ce trebue s=
spui cum m= cheam=... vorba e, sunt aleg=tor?''
(I, VII), ,,Ce trebue s= mai spui cum m=
cheam=? m= cunoa[te conul Zaharia de la 11
Fevruarie! Iac= un cet=]ean [i eu...'' (IV, VIII).
Cei mai mari \l \mbrâncesc una-dou=, mai ales
Tip=tescu ,,(r=pezindu-se [i apucându-l cu
amândou= mâinile de gât)'', ,,(apucându-l [i
sguduindu-l)'' (I, VII), ,,(din ce \n ce mai nervos,
luând pe Cet=]eanul de mân= [i sguduindul)''
,,(\l \mpinge)'' (II, XII), ,,(Tip=tescu \mpinge
cu scârb= pe Cet=]eanul turmentat.)'' (II, XIII),
dar [i organul de ordine, Pristanda ,,(ridicând pe
Cet=]eanul turmentat)'', ,,(iese, \mpins de
Pristanda)'' (I, VIII), [i chiar d=sc=limea
,,(Ionescu [i Popescu \l \mbrâncesc spre u[=.
?...?'' (III, VI). Cum nu se poate ap=ra: ,,Nu m=
sgudui!'' (I, VII), singura sa sc=pare, pentru a
ie[i onorabil din situa]iile penibile \n care e pus,
este o vorb= de duh (vorba - arma cea mai
redutabil= a ploe[teanului): ,,Nu m= sgudui
(sughite) c= ame]esc...'', ,,Nu striga (sughite) c=
ame]esc!...'' (I, VII), ,,Nu m=-mpinge (sughite)
c= ame]esc.'' (I, VIII). Vorb= pe care o folose[te
[i ca o ironie teribil=, când \[i spune p=rerile
politice, t=ios, f=r= ocoli[uri: ,,Mâine \ncepe...
Ei? (sughite.) Eu pe cine aleg? Pentru cine?...
(face semnul vot=rii [i sughite.)
ZOE: Pentru d. Nae Ca]avencu.
CET+}EANUL: Pentru... (sughite [i
pufne[te de r\s.) Nu m=-nnebuni c= ame]esc...''
(II, XII).
Intrarea sa \n via]a politic= a \nsemnat [i
pentru el un salt social [i economic: ,,Eu pân= s=
nu intru \n politic=, cum am zice, care va s= zic=
pân= s= nu deviu negustor [i apropitar, am fost
\mp=r]itor... la po[tie...'' (IV, VIII), ceea ce i-a
dat [i lui un echilibru. Ce-i drept, mereu
mi[c=tor [i cam nesigur. Cu toate c= ar vrea s=
[tie pe cine s= aleag= - dilema lui: ,,eu pentru
cine votez?'' - nu-[i pune deloc probleme
asupra calit=]ii ale[ilor, pentru c=, \n fond, nu
dore[te pe nimeni: ,,Eu nu poftesc pe nimeni,
dac= e vorba de poft='' (II, XII). Dar, cu toate
c= nu pofte[te pe nimeni, insisten]a cu care
vrea s= [tie pe cine s= aleag= [i faptul c=
aceasta nu-i d= lini[te: ,,Iac=, mâine \ncepe...
Eu... pentru cine votez?'' (II, XII), ne arat= un
spirit viu [i iscoditor, cu to]i aburii de petrol,
de ]uici [i de jamaic= pe care-i respir=, [i
aceasta - participarea la via]a politic= - este iar
o caracteristic= a ploe[tenilor. Poate [i a altora,
dar foarte manifest= la Ploe[ti. Pe atunci,
bine\n]eles.
1. Fragment din volumul Au fost Ploe[tii urbea
,,Scrisorii pierdute''? Conferin]= ]inut= (scurt, stimabile,
scurt!) la Prefectura jude]ului Prahova, mar]i, 30 Ianuarie
2007, la dou=sprece trecute fix, \n curs de apari]ie la
Editura Vinea.
Axioma
Puterea gândului si a
cuvântului (I)
Gherasim Rusu Togan
Me[terul blestemat, Manole este victima
,,anul=rii individualit=]ii sale psihice… fiind
creator cu momentele de inspira]ie \n vis… o
stare de imponderabilitate psihic=, …\n care
gândul devine clocot dureros" (1). Dar s=
re]inem totodat= c= Manole este Alesul \n rost s=
[tearg= mai \ntâi urmele unui blestem de demult,
ce a bântuit nemilos, distrugând o lume. |n concretul
situa]iei, ne \ntâmpin= ,,un zid p=r=sit / [i
neispr=vit", r=m=[i]e a unei lumi c=zut=-n
p=catul blestemului, \nainte chiar de \nchegarea
ei pe de a-ntregul. {i \n orgoliul s=u, Manole se
supune poruncii domnitorului, de a dura
,,Monastire-nalt= / Cum n-a mai fost alt=",
obsesie pentru inten]ia de a sparge crusta
blestemului, de c=tre Manole, Alesul pentru a da
semenilor sentimentul spiritualit=]ii [i sie[i
\mplinirea \ntru genialitate. Dar ,,ferec=tura"
este puternic=, precum se \ntâmpl= \n cazul
oric=rei construc]ii \nceput= pe loc ,,necurat"
(2), iar omului nu-i este acceptat accesul, atâta
vreme cât spiritul malefic ce st=pâne[te din
vremi [i vremi peste ,,zidul p=r=sit" nu va fi
alungat. Iar calea descoperirii remediului este,
desigur, la rândul ei magic=, visul ,,\ns=[i esen]a
activit=]ii mentale creatoare" (3). ,,Iar Manole
sta / Nici c= mai lucra, / Ci mi se culca / {i un
vis visa". Prin vis, divinitatea \i ofer= cheia dezleg=rii
,,tainei necurate", sacrificiul cel f=r= de
asem=nare \n plan estetic, dar ca scenariu mitico-ritual,
ne spune Mircea Eliade ,,So]ia care
accept= s= fie imolat=, pentru ca un edificiu s=
fie ridicat pe propriul ei corp, reprezint=, f=r=
\ndoial=, scenariul unui mit primordial; primordial
\n sensul c= ne restituie despre o crea]ie
spiritual= care precede cu mult epocile protoistorice
[i istorice ale popoarelor din sud-estul
european" (4).
Revenind \n planul mitico-ritual, prin
jertf=, sufletul pur al so]iei-mam=, aleas=, credincioas=
[i neasemuit=, va trece \n temelie [i
ziduri, respectiv dintr-o via]= \n relativitate se va
cl=di eternul, opera, indistructibilul. O jertfit=,
precum Ana (Caplea), reprezint= \n fapt, expresia
absolut= a iubirii, o neasemuit=, pentru care
drumul iubirii se identific= \n plan spiritual cu
cel al jertfei de excep]ie. |n fapt, jertfa este o
plat=, o ofrand=.
Momentul a[tept=rii sosirii "so]ioarei"
sau "sorioarei", constituie pentru Manole
moment d=râm=tor de lume: "Când , vai, ce
z=rea / So]ioara lui, / Floarea câmpului".
|n planul preocup=rilor noastre,
descoperim \n acest spa]iu prima invoca]ieblestem,
cu for]= apocaliptic=, enun]at= de c=tre
Manole- \nc= p=mânteanul, st=pânit de "un
geam=t dureros", \n expresia regretatului
Lauren]iu Ulici. Re]inem faptul c= o asemenea
impreca]ie - rug=ciune [i blestem totodat= -
implic= \n ea for]ele stihiale ale naturii, respectiv
cosmosului \ntreg, iar ca expresie artistic=,
prin nimic n-o vom cobor\ ca valoare sub alegoria
testamentar= a ciobanului mioritic. Cu
for]= hiperbolizant=, [i ca dominant= a culminantului
expresiv poetic ni se pare urm=toarea
secven]=, \n care glasul me[terului neasemuit,
pare superior prin dramatism, testamentului
mioritic [i anume, prin firescul umanului : " -
Sufl=, Doamne, -un vânt, / Sufl=-l pe p=mânt, /
Brazii s=-i despoaie, / Paltini s= \ndoaie, / Mun]ii
18 (2906)
s= r=stoarne, / Mândra s=-mi \ntoarne, / S= mi-ontoarn=-n
cale, / S-o duc= devale ! / Domnul sendura,
/ Ruga-i asculta / [i sufla un vânt / Un
vânt pe p=mânt / Paltini c=-ndoia, / Brazi c=
despoia / Mun]ii r=sturna, / Iar= pe Ana/ Nici c=
\nturna ! / Ea mereu venea, / pe drum [ov=ia /
[i se-apropia / [i amar de ea, / Iat= c-ajungea !"
Ana devine astfel neasemuita plat=,
cerut= de spiritele "nep=trunsului ascuns"
Iar Manole, zidindu-[i so]ia "comite un
act de sfidare. E sfidarea de sine…iese din sfera
normalului…se rupe de real" iar tr=irea sa
"este impus= de o for]= exterioar=, ne\nduplecat=
[i rece" (5).
|mpreun= cu me[terii s=i, pe umerii
so]iei-lacrim=, jertf= de sânge [i de suflet,
Manole-Alesul va tr=i revela]ia, r=zbind deasupra
blestemului, din cioburile lui oferind
lumin=, faim= [i unicat "Monastire-nalt= / Cum
n-a mai fost alt="
Dar urmele blestemului nu-s, totu[i,
[terse pe de a-ntregul. [i astfel, Ziditorul \[i va
\ncheia rolul printr-o ultim= jertf=, via]a sa,
\ngem=nat= cu a me[terilor, pentru eternizarea
Neasemuitei. Iar fântâna - lacrim= ve[nic va
sp=la p=catele de pe calea trudei, \ntru puritatea
[i eternitatea vie]ii dezlegat= cu sacrificii din
ghearele blestemelor. Concentrul blestemului de
mam=: C=l=torul nop]ii [i ne\mplinitele
f=g=duin]i- "Voica sau c=l=toria fratelui mort"
Cultul matern s-a \nscris \n ordinea
sacrului sub \nsemnul respectului religios [i al
cinstirii mamei prin \ntreaga existen]=, de c=tre
fiic= [i fiu, deopotriv=. De altfel aceast= atitudine
se explic= \n planul laicului drept prelungire
a matriarhatului \nspre lumea noastr=,
cu marca magicului, ca \nsemn [i distinc]ie.
De altfel, intriga baladei c=tre care ne
\ndrept=m aten]ia, credem c= provine din acest
substrat mitic [i se constituie tocmai dintr-un
asemenea concept, respectiv f=g=duin]a fiilor
fa]= de mam= [i urm=rile \nc=lc=rii ei, taxate
prin aruncarea anatemei, respectiv a unui terifiant
blestem.
Urm=rind doar ]es=tura poetic= a variantelor
române[ti, neglijând aspectele privind aria
de desf=[urare, influen]ele sud-europene, variantele
apar]in=toare celorlalte popoare,
asem=n=rile [i deosebirile etc., aten]ia noastr= se
va \ndrepta \nspre modul \n care se manifest=
blestemul [i efectele lui magice.
Neputincioas= [i amenin]at= de
singur=tate, "…baba b=trân= / cu brâul de lân=,/
Cu doi din]i \n gur= , / Cu doi din]i de lân=",
referire la munca torsului, refuz= \nstr=inarea
unicei sale fete, atât de curtat= [i dorit= de fra]ii
ei: "Nu dau pe Voica. / C= ea-n cas=-mi face /
Foc[orel \n vatr= / Ap[oar=-g=leat=". Sau, \ntr-o
variant=, mama are o atitudine dubitativ=:
"Maica a leg=nat-o, / Maica mi-a sc=ldat-o /
[i-am crescut o fat=, / Vorb= s= vorbesc / S= m=
sf=tuiesc, / Cu maica, cu fata" Mediul lumii \n
care fata urmeaz= s= plece este prezentat ca fiind
neprielnic, pustiu, specific \nstr=in=rii. U[or de
altfel de descoperit datini [i moravuri legate de
repertoriul funebru, care de altfel abund= \n
planul alegoric al baladei "Voica sau C=l=toria
fratelui mort".
Promisiunea, "pe linia tradi]iilor
românilor de la nun]i", f=cut= de c=tre fiul cel
mic, Constantin, mamei speriate de singur=tate
L
I
T
E
R
A
T
U
R
Ã

L
I
T
E
R
A
T
U
R
Ã
[i pierderea ajutorului, \[i are rostul de a-i
ob]ine acceptul, de unde [i leg=mântul ob]inut
de la pretenden]ii ale[i :
" - Maic=, maica mea, / Eu am [i tocmit
/ [i am logodit, / S-aduc= pe Voica, / Vara de trei
ori, / C= sunt lucr=tori ; / Iarna de nou= ori / C=
sunt s=rb=tori".
|ntr-o alt= variant=, cu mult mai \nc=rcat=
de autenticitate, de unde [i cauza na[terii
blestemului ce va urma, fiul \[i asum= rolul de a-
[i aduce pe sor=, când i-o fi mamei dor : "- Hai
s= dau pe Voica, / C= de ]-o fi dor de ea, /
Murgul oi \nc=leca, / M-oi duce pân= la ea, / {iacas=
aduce-o-voi / Dorul potoli-]i-l-oi / {-oi
aduce-o/[-o voi duce-o / Tot iarna de nou= ori /
C=-s mai multe s=rbtori…/Iar vara numai de
patru ori / C=-s zilele de lucrat, / [i-s zilele
c=lduroase…"
Not=m faptul c= [i-n acest fragment, ca
de altfel pe tot parcusul baladei, se fac referiri la
lan]ul de obiceiuri [i tradi]ii, la modul \n care se
\nscrie munca \n ordinul s=rb=torescului legat
de anotimpuri, cât [i datinile de la nun]i [i
\nmormânt=ri.
Dar revenind la firul narativ al ]es=turii
poetice, neprev=zutul \[i face apari]ia \n context
\nc=rcat de dramatism [i durere. Ciuma, flagel
Axioma
ce devine calamitate neagr=, atotdistrug=toare,
taie vie]ile celor opt feciori, mama r=mânând "
ca [i cucul singurea": "Ciuma c= venea, / Casa
le-o lovea, / Pe to]i omora" momentul este v=zut
ca o r=zbunare cauzat= de mincinoasa promisiune
a fiului cel mic.
Acum, interven]ia mamei devine
viforoas=, concretizându-se \n blestem, urmare a
neascult=rii fiului, care a trecut dincolo de
hotarul \n care trona voin]a mamei, sfidând-o [i
mâniind-o. Promisiunea [i jur=mântul, datorate
fiului cel mic nu mai sun p=strate, anulate fiind
de moartea care se arat= de nimeni prev=zut=.
De altfel exegetul Gh. Vrabie ne \nt=re[te
prezum]ia : "…moartea pe nea[teptate datorat=
ciumei, implic= cu necesitate " blestemul" ridicat
de singura supravie]uitoare, \mpotriva fiului
care a trecut peste o hot=râre a ei" (6).
Ajun[i \n acest punct, ne rezerv=m un
scurt spa]iu de ,,respiro". {i totu[i, \n planul
moralei cre[tine, moartea a survenit prin implicarea
unei for]e din afara voin]ei umanului.
Respectiv, "mâna Divin=", \n credin]a popular=
este venit= din afara cercului p=mântean, ca
semn al fatalit=]ii, al predestin=rii [i de ce nu,
pentru a \nfrânge orgoliul, megalomania omului.
|n cazul mamei, deci, altfel s-ar fi cuvenit s=
primeasc= lovitura, prin reculegere [i supunere.
19 (2907)
|n plan poetic \ns=, incidentul se transfigureaz=
artistic, \n blestem nepereche, terifiant, cu
abstragere din normele lumii. Dar s=-i urm=rim
regia [i ]es=tura poetic=. Scenariul se deschide
cu men]ionarea gesturilor ,,de comând": ,,Pe opt
\i \ngrijea, / [i-i spovedea, / Baba c=-ngrijea, /
Ap= de c=ra / {i-i t=mâia, / Turte-n zile mari da.
/ Pe Din Constandin, / Tot \l oropsea / {i nu
mi-l grijea, / Nici nu-l t=mâia, / Nici turte nu-i da,
/ Nici ap= nu-i c=ra / Ca un bu[tean pârlit era".
V=duvit de c=tre mam= de gestica sacr= a
preg=tirii dalbului de pribeag pentru marea
c=l=torie, la dispre]ul fa]= de fiu, ea mai adaug=
blestemul ce deregleaz= \nse[i rela]ia \n legea
normalit=]ii dintre cele dou= lumi cea alb= [i
cea neagr=.
Note
1. Lauren]iu Ulici, Recurs, Editura Cartea
Româneasc=, p.31
2. ibidem
3. ibidem
4. Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-
Han, Editura [tiin]ific= [i Enciclopedic=, Bucure[ti, 1980,
p.181
5. Lauren]iu Ulici, op. Cit., p.31 Gh. Vrabie,
Balada popular= român=, Editura Academiei…, Bucure[ti,
1966, p. 122.
Evenimente culturale 2008
Marian Chirulescu
Aprilie
*** aprilie - 150 de ani de la na[terea sociologului
francez Émile Durkheim (1858-1917).
01.04 - 140 de ani de la na[terea scriitorului
Edmond Rostand (Fran]a) (1868) [i 90 de ani
de la moartea sa (02.12.1918).
20.03/01.04 - 135 de ani de la na[terea
compozitorului rus Serghei Rahmaninov (1873) [i
65 de ani de la moartea sa (28.03.1943).
01.04 - Se na[te pictorul Br=du] Covaliu
(1924, Sinaia).
04.04 - 150 de ani de la na[terea scriitorului
Remy de Gourmont (Fran]a) (1858-1915).
05.04 - 420 de ani de la na[terea filosofului
Thomas Hobbes (1588-1679).
05.04 - Centenarul na[terii actri]ei Bette
Davis (SUA) (1908-1989).
05.04 - Centenarul na[terii dirijorului
Herbert von Karajan (Germania) (1908-1989).
05.04 - 85 de ani de la na[terea sculptori]ei
Florica Ioan (n. 1923, Ploie[ti).
05.04 - 75 de ani de la na[terea poetului [i
traduc=torului Romulus Vulpescu (n. 1933).
06.04 - 525 de ani de la na[terea pictorului
Raffaello Sanzio (Italia) (1483-1520).
06.04 - 480 de ani de la moartea pictorului
Albrecht Dürer (Germania) (1471-1528).
06.04 - 70 de ani de la moartea matematicianului
Aurel Anghelescu (n. 1886, Ploie[ti - m.
1938, Bucure[ti).
06.04 - Se na[te bibliologul Gheorghe
Macsim (n. 1935).
07.04 - 110 ani de la na[terea c`nt=re]ei de
oper= Ana Ducu (Ana Any) (n. 1898, Sinaia - m.
1975, Bucure[ti).
07.04 - Se na[te maestrul emerit al sportului,
ing. Mircea Dridea (n. 1937).
08.04 - 160 de ani de la moartea compozitorului
italian Gaetano Donizetti (1797-1848).
09.04 - 455 de ani de la moartea scriitorului
François Rabelais (Fran]a) (1494? - 1553).
09.04 - 75 de ani de la na[terea actorului
Jean-Paul Belmondo (Fran]a) (n. 1933).
09.04 - Se na[te generalul [i publicistul Ion
Manolescu (n. 1869, Breaza - m. 1946, Breaza).
09.04 - Se na[te pictorul Nicolae Polidor
(n. 1899, Ploie[ti - m. 1990, Ploie[ti).
09.04 - Se na[te hispanistul [i traduc=torul
Alexandru Popescu-Telega (n. 1889, Telega, Ph. -
m. 1971).
10.04 - Se na[te compozitorul Florin
Comi[el (n. 1922, Ploie[ti - m. 1985, Bucure[ti).
10.04 - Se na[te poetul Horia Gane (1936,
Sc=ieni).
11.04 - 150 de ani de la na[terea scriitorului
Barbu {tef=nescu Delavrancea (1858) [i 90 de
ani de la moartea sa (29.04.1918).
12.04 - 75 de ani de la na[terea sopranei
Monserrat Caballé (Spania) (n. 1933).
12.04 - Se na[te dirijorul [i compozitorul
Dinu Stelian (1912, S=lciile, Ph.).
14.04 - 60 de ani de la na[terea caricaturistului
Iulian Pena-Pai (n. 1948).
14.04 - Se na[te sculptorul Gheorghe
Tudor (n. 1882, Breaza - m. 1944).
15.04 - 165 de ani de la na[terea scriitorului
Henry James (Anglia) (1843-1916).
16.04 - 180 de ani de la moartea pictorului
Francisco José de Goya y Lucientes (Spania)
(1746-1828).
16.04 - 65 de ani de la na[terea inginerului,
omului de cultur= [i publicistului Constantin
Nicolae Trestioreanu (n. 1943, Ploie[ti).
16.04 - Se na[te prozatorul [i muzicianul
Ioan-Mihai Cochinescu (1951).
17.04 - 145 de ani de la na[terea scriitorului
Konstantinos Petrou Kavafis (Grecia) (1863) [i
75 de ani de la moartea sa (1933).
17.04 - Se na[te criticul [i istoricul literar,
dr. \n filologie Simion B=rbulescu (n. 1925).
18.04 - 95 de ani de la moartea compozitorului
[i dirijorului Ferdinand Eberth (n. 1855,
Bratislava - m. 1913, Ploie[ti).
18.04 - 65 de ani de la na[terea poetului
Corneliu-Florin S`ntioan Cuble[an (1943).
19.04 - 160 de ani de la na[terea scriitorului
Calistrat Hoga[ (1848-1917).
20.04 - 240 de ani de la moartea pictorului
italian Canaletto (1697-1768).
20.04 - 200 de ani de la na[terea \mp=ratului
Napoleon al III-lea (Fran]a) (1808) [i 135 de
ani de la moartea sa (09.01.1873).
20.04 - 140 de ani de la na[terea scriitorului
Charles Maurras (Fran]a) (1868-1952).
20.04 - 115 ani de la na[terea pictorului
Juan Miró (Spania) (1893) [i 25 de ani de la
moartea sa (1985).
20.04 - 50 de ani de la na[terea publicistului
ing. Bogdan Lucian Stoicescu (1958).
20.04 - 40 de ani de la moartea poetului
Adrian Maniu (1891-1968).
21.04 - 180 de ani de la na[terea criticului
literar Hippolyte Taine (Fran]a) (1828) [i 115 ani
de la moartea sa (05.03.1893).
21.04 - 85 de ani de la na[terea actorului
George Filip (n. 1923, Ploie[ti - m. 1992, Ploie[ti).
21.04 - Se na[te pictori]a Marilena
Ghiorghi]= (1955, Ploie[ti).
21.04 - Se na[te pianista [i clavecinista
Lory Wallfisch (1922, Ploie[ti).
23.04 - Se na[te lingvistul Laz=r {=ineanu
(n. 1859, Ploie[ti - m. 1934, Paris).
24.04 - 120 de ani de la na[terea filologului
{tefan Bezdechi (n. 1888, Ploie[ti) [i 50 de ani
de la moartea sa (1958).
24.04 - Centenarul na[terii dirijorului [i
violonistului Gheorghe Botez (n. 1908, Ia[i - m.
1981, Ploie[ti).
24.04 - 45 de ani de la na[terea dr. \n
filologie Niculina (Ina) Bercea (n. 1963, Mizil).
25.04 - 85 de ani de la na[terea istoricului
Barbu C`mpina (n. 1923, C`mpina - m. 1959,
Bucure[ti).
25.04 - 50 de ani de la moartea pictorului
Iosif Iser (1881 - 1958).
26.04 - 210 ani de la na[terea pictorului
Eugéne Delacroix (Fran]a) (1798) [i 145 de ani de
la moartea sa (13.08.1863).
26.04 - 45 de ani de la moartea scriitorului
Vasile Voiculescu (1884-1963).
26.04 - Se na[te criticul [i istoricul literar
prof. Ieronim T=taru (1937, com. S`ngeru, Ph.).
27.04 - 70 de ani de la moartea filosofului
Edmund Husserl (Germania) (1859-1938).
28.04 - 60 de ani de la na[terea poetei
Iolanda Malamen (n. 1948).
28.04 - Se na[te poetul Eugen Jebeleanu
(n. 1911, C`mpina - m. 1991, Bucure[ti).
29.04 - 175 de ani de la \nfiin]area
Societ=]ii Filarmonice Bucure[ti (1883-1838).
29.04 - 60 de ani de la na[terea juristului [i
publicistului Gheorghe Ionescu Olbojan (n. 1948,
com. M=gureni, Ph.).
30.04 - 125 de ani de la moartea pictorului
francez Edouard Manet (1832-1883).
Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008

Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008
Marian Ruscu
dimineata si sinele meu
,
diminea]a via]a \mi \nvie.
se aprind apele \nl=untrul meu
[i mi se \ng`n= fiorii.
vorbele pe care le-am t=cut
bat c`mpii.
diminea]a via]a are alt= fa]=
sinele meu este dezlegat.
,
Ion Rosioru
Pantum
Greuceanul f=r= palo[ parc= nici n-ar exista
Cei mai mul]i se tem teribil c-ar putea ie[i din gloat=
Cititorului de g`nduri \i repugn= soarta sa
Vai de casa a[ezat= pe-o comoar= blestemat=
Cei mai mul]i se tem teribil c-ar putea ie[i din gloat=
Dac=-ncerci s= fugi de soart=, soarta se va r=zbuna
Vai de casa a[ezat= pe-o comoar= blestemat=
Chiar [i cel ce are totul \[i dore[te altceva
Dac=-ncerci s= fugi de soart=, soarta se va r=zbuna
Teama germineaz=-n nunta cu mireas= vinovat=
Chiar [i cel ce are totul \[i dore[te altceva
Demonul p`n= [i-n fa]a sf`ntului altar se-arat=
Teama germineaz=-n nunta cu mireas= vinovat=
Viu r=m`ne doar trecutul, viitoru-i mort deja
Demonul p`n= [i-n fa]a sf`ntului altar se-arat=
Greuceanul f=r= palo[ parc= nici n-ar exista!
Pantum
Nicic\nd nu mi-ai p=rut mai blond= ca-n lanul verde de
secar=
Cu maci \n p=r erai mireas= la - virtual= - nunta mea
Avea s= ne \nghit= stepa-n imensitatea ei barbar=
C=dea amurgul [i c=rarea \n iarb= aspr= se pierdea
Cu maci \n p=r erai mireas= la - virtual= - nunta mea
Am poposit l`ng=-o f`nt`n= mai mult dec`t imaginar=
C=dea amurgul [i c=rarea \n iarba aspr= se pierdea
Luna putea din orice parte a z=rii negre s= r=sar=
Am poposit l`ng=-o f`nt`n= mai mult dec`t imaginar=
|n preajma noastr=-un plop de aur \n loc de cump=n=
cre[tea
Luna putea din orice parte a z=rii negre s= r=sar=
Am a[teptat culca]i al=turi s= cad= [i-o a doua stea
|n preajma noastr=-un plop de aur \n loc de cump=n=
cre[tea
Pe-obrajii t=i am v=zut lacrimi albastre pentru prima
oar=
Am a[teptat culca]i al=turi s= cad= [i-o a doua stea
Nicic\nd nu mi-ai p=rut mai blond= ca-n lanul verde
de secar=
Pantum
S=diser= vecinii-n poart= un brad [i-au tot murit pe r`nd
Azi gardu-i pov`rnit [i curtea de b=l=rii e invadat=
Mo[tenitorii de-a noua spi]= apar [i casa veche-o v`nd
Vin al]i mo[tenitori mai lacomi [i-i dau pe primii-n
judecat=
Azi gardu-i pov`rnit [i curtea de b=l=rii e invadat=
|n foi[or ni[te fantome au fost v=zute de cur`nd
Vin al]i mo[tenitori mai lacomi [i-i dau pe primii-n
judecat=
Fo[tii cump=r=tori vremelnici se duc \n lume
,
Axioma
Van Gogh - Patru flori de floarea-soarelui
20 (2908)
blestem`nd
|n foi[or ni[te fantome au fost v=zute de cur`nd
De nucul putred din ograd= s-a sp`nzurat c`ndva o fat=
Fo[tii cump=r=tori vremelnici se duc \n lume
blestem`nd
Un prun s-a pr=bu[it pe mica povarn= ani \n [ir mascat=
De nucul putred din ograd= s-a sp`nzurat c`ndva o fat=
La necropsia necesar= au prelevat un f=t mi[c`nd
Un prun s-a pr=bu[it pe mica povarn= ani \n [ir mascat=
S=diser= vecinii-n poart= un brad [i-au tot murit pe r`nd!
Pantum
Satu-[i rec`[tig= cerul uzurpat subtil de plopi
Drumul \nvr`stat de umbre intr= brusc \n amintire
|mi repugn= jubilarea turmei de edili miopi
Clopotul netras de nimeni bate lung la m`n=stire
Drumul \nvr`stat de umbre intr= brusc \n amintire
Totu-i trist precum o carte de poeme f=r= tropi
Clopotul netras de nimeni bate lung la m`n=stire
Roua \mi perleaz= ochii cu puzderia-i de stropi
Totu-i trist precum o carte de poeme f=r= tropi
Orice cale trage-n moarte o poveste de iubire
Roua \mi perleaz= ochii cu puzderia-i de stropi
|n=l]area poart=-n sine iminenta pr=bu[ire
Orice cale trage-n moarte o poveste de iubire
A[ dori s= pl`ng= frunza c`nd o fi s= m= \ngropi
|n=l]area poart=-n sine iminenta pr=bu[ire
Satu-[i rec`[tig= cerul uzurpat subtil de plopi!
Pantum
Plecarea ta intempestiv= atrage hybrisu-n cetate
Spre z=ri mai binecuv`ntate \]i por]i triste]ile duium
Samsarii v`nd \n b`lci calea[ca prin]esei proasp=t
capturate
Smochinii hohotesc demonic pe st`nga ultimului drum!
Spre z=ri mai binecuv`ntate \]i por]i triste]ile duium
M-ajunge setea de pe urm= a demnit=]ii lui Socrate
Smochinii hohotesc demonic pe st`nga ultimului drum
Singur=tatea insistent= la poarta sufletului bate!
M-ajunge setea de pe urm= a demnit=]ii lui Socrate
|]i str`nge v`ntu-n tolba-i rece ecoul pa[ilor de fum
Singur=tatea insistent= la poarta sufletului bate
Nicic`nd c=rarea spre f`nt`n= n-a fost mai goal=
ca acum!
|]i str`nge v`ntu-n tolba-i rece ecoul pa[ilor de fum
|ncerc s= te-nso]esc cu g`ndul de-a lungul pustei
blestemate
Nicic`nd c=rarea spre f`nt`n= n-a fost mai goal=
ca acum
Plecarea ta intempestiv= atrage hybrisu-n cetate
Pantum
Preceptele copil=riei s-au dovedit \n[el=toare
Toate-axiomele morale pe r`nd \n praf s-au pref=cut
M-a zdruncinat s=-l v=d pe preot tr=g`nd la cr`[m=
din ]igare
prin vid, zid si altar
m= \ntorc
cu fa]a la vedere
la g`t cu o potcoav= c`t roata de f`nt`n=
[i-n cing=tori
cu galbeni, talan]i, cu zurg=l=i
c= unul mi-s
\n c=ma[= de for]=,
c= unul mi-s
trec=tor prin vid, [i zid [i altar.
Am suferit c`nd comuni[tii v`ndu]i pe tata l-au b=tut!
Toate-axiomele morale pe r`nd \n praf s-au pref=cut
Am pl`ns afl`nd c= p=durarul prindea cu la]ul c=prioare
Am suferit c`nd comuni[tii v`ndu]i pe tata l-au b=tut
Mi s-a p=rut nedrept s= aib= dreptate numai cel mai tare!
Am pl`ns afl`nd c= p=durarul prindea cu la]ul c=prioare
M-am \ntristat s-aud c= [eful de post c-un ho] juca
barbut
Mi s-a p=rut nedrept s= aib= dreptate numai cel mai tare
Am fost oripilat c`nd moa[a a str`ns de g`t un
nou-n=scut!
M-am \ntristat s-aud c= [eful de post c-un ho] juca
barbut
Credin]a mi s-a stins o dat= cu grindina din teii-n floare
Am fost oripilat c`nd moa[a a str`ns de g`t un
nou-n=scut
Preceptele copil=riei s-au dovedit \n[el=toare!
Pantum
Se-aude c= la Circul Mare a mai murit un acrobat
Sub arborii genealogici de stau m=-nv=luie frunzi[ul
Tac precum banii-n buzunare de haine date la sp=lat
Pe panta vremii avalan[a \nv=lm=[e[te grohoti[ul!
Sub arborii genealogici de stau m=-nv=luie frunzi[ul
M= tem cumplit de r=zbunarea hazardului stigmatizat
Pe panta vremii avalan[a \nv=lm=[e[te grohoti[ul
{erpi lua]i de Noe-n Arc= gireaz= ve[nicul p=cat!
M= tem cumplit de r=zbunarea hazardului stigmatizat
|n toate vrerile divine Satan instituie piezi[ul
{erpii lua]i de Noe-n Arc= gireaz= ve[nicul p=cat
Iluziile-[i fr`ng \n mine cu fiecare zi sui[ul!
|n toate vrerile divine Satan instituie piezi[ul
Cu pumnii-ns`ngera]i zadarnic la poarta poeziei bat
Iluziile-[i fr`ng \n mine cu fiecare zi sui[ul
Se-aude c= la Circul Mare a mai murit un acrobat!
Pantum
Te rupi de v`rstele la care cu zeii tineri te m=sori
Sub strea[ina iubirii tale m-adun= ultima ninsoare
Po[ta[ului i-e tot mai goal= b=tr`na tolb= de scrisori
Spre sat [i-asmute cimitirul aleile tentaculare!
Sub strea[ina iubirii tale m-adun= ultima ninsoare
Adulmec spaima lum`n=rii ce arde dincolo de zori
Spre sat [i-asmute cimitirul aleile tentaculare
Se-ntorc dezabuza]i acas= frumo[ii fii risipitori!
Adulmec spaima lum`n=rii ce arde dincolo de zori
|n ghinda nen=scut= geme deja p=durea viitoare
Se-ntorc dezabuza]i acas= frumo[ii fii risipitori
T`rziul aneantizeaz= orice speran]= de iertare!
|n ghinda nen=scut= geme deja p=durea viitoare
Tr=irii pure \i r=m`nem \n vecii vecilor datori
T`rziul aneantizeaz= orice speran]= de iertare
Te rupi de v`rstele la care cu zeii tineri te m=sori!
,
L
I
T
E
R
A
T
U
R
Ã

L
I
T
E
R
A
T
U
R
Ã
George
Lixandru
Sângele antic al tãrânii
Trupul meu f=cut din lut
a tulburat lini[tea ]=rânii,
chipurile vorbitoare
n=scute din umbrele p=mântului
vor face lucruri
pe care nu le [tiu
trupul meu
a tulburat lini[tea ]=rânii
smulgând din noaptea ce \[i \nchide lac=tele
lan]ul dintre prima [i ultima lumin=
[optesc condamna]ilor la via]=
sângele din ]=râna antichit=]ii
circul=
\n pieptul unui lut ve[nic
\i aud glasul
\i v=d zborul \ngerului p=zitor
cuvântul \[i \nc=lze[te sufletul
nebunule,
ai tulburat lini[tea ]=rânii,
ai amestecat p=s=rile lumii
[i ai suflat \n focul vie]ii
le-a ap=rut limba
apoi vorba
iat=
din sunetele ce au tremurat
\ntre secole
s-a n=scut p=catul
Doamne,
unde este armonia ce plutea deasupra
]=rânii!
Trupul meu
a tulburat lini[tea ]=rânii
via]a chipurilor vorbitoare,
orientarea p=s=rilor
a \ntunecat cuvintele
ce storc sângele antic al ]=rânii
din mine.
Scrisorile singurãtãtii
Nu e nimic anormal când, \ndurerat,
\]i pui capul pe un um=r str=in [i respiri
singur=tatea dintre cuvinte,
amu]ind \n fa]a unei lacrimi.
Este o iluzie ce \]i umbl= prin suflet,
\]i \ntâmpin= triste]ea,
\]i \nvinov=]e[te cu indiferen]= fiecare zi,
Van Gogh - Iri[i (detaliu)
,
,
Axioma
\]i spune totul despre bezna din tine,
iar ne[ansa \]i pietruie[te
calea dintre iubire [i ur=.
Nu e nimic anormal când, \ndurerat,
\]i pui capul pe un um=r [tiut.
Tr=ie[te vraja dintre dou= poeme,
iar când respira]ia ta
\[i \neac= emo]ia \ntre cuvinte
trimite scrisori singur=t=]ii,
a[eaz= \ntre azi [i mâine ve[nicii
[i strig=
c=tre luna octombrie, noiembrie
s=-[i preg=teasc= lacrimile,
ca izvorul t=u
s= nu sece nicicând.
Nu e nimic anormal când, \ndurerat,
amu]e[ti \n fa]a unei lacrimi
strivit= \ntre dou= ve[nicii
cea de azi [i cea de mâine.
Un alt dulce
Trebuie s= mai existe [i o alt= lumin=
o alt= b=nuial=
un altfel de cuvânt
o alt= reculegere
o alt= c=dere.
Trebuie s= mai existe [i un altfel de p=mânt
al]i martori
al]i participan]i
alt= \mbr=]i[are
alt m=r [i alt [arpe.
Trebuie s= mai existe [i o alt= furtun=
alte virtu]i
alte inunda]ii
alte na[teri
alt sânge
alt chip.
Doamne, trebuie s= mai existe [i alte emo]ii
alte iubiri
alt neant
alt dulce
alt aici [i alt departe.
Sigur
\n cuvânt
trebuie s= mai existe [i o alt= lumin=
un alt m=r
[i un alt [arpe,
alt sânge
[i un alt aici,
un alt departe
[i o alt= \mbr=]i[are,
alt chip
[i un alt eu....
Conturul frigului
Au \nghe]at [i sfin]ii
\n turlele bisericilor, Doamne!
Rug=ciunile prind s= gesticuleze,
ferestrele cerului s-au umplut de vorbe,
iar noi,
r=stigni]i \n ieslea de p=cate
nu mai [tim
unde va fi hornul viitoarei case.
Privirea scoate un strig=t de ghea]=.
Cea]a din jurul turlei
\[i adun= gândurile,
sfâr[itul deschide ochii,
se simte mirosul de apocalips=,
n=luca pr=bu[it= gust=
din miezul sfârtecat al clipei.
{i \ngerii din turlele bisericilor
21 (2909)
au \nghe]at, Doamne!
Frigul din rugile lor prinde contur
iar forma f=r= form= a lumii
\nal]= o arip= grea
de atâtea vorbe.
Otrava de pe crucea Lui
Tulburat de atâtea \nceputuri
poetul n-a fost preg=tit, Doamne,
s= tr=iasc= printre oameni.
El respir=
printre imaginile care \l urm=resc
iar \ndoielile-i
str=pung orizontul sensibilit=]ii.
Cuvintele risipesc lumina glacial=
pe sub pa[ii lui,
iar necesitatea de a continua
drumul pironit de cuvinte
crucea lui otrav= \i este.
E via]a lui, Doamne!
Nebunii, cu mintea limpede
r=scolesc prin calendarele lumii,
iar \ntunericul
din ochii poetului
\[i pune m=nu[i albe,
cur=]ând ruinele
dintre pâlcuri de zile
\ng=lbenite.
Cât= nebunie e \n cuvânt!
Noaptea
se zbate nev=zutul
printre furtunile din el.
Ceaiul singur=t=]ii
\ndulcit
de o t=cere albastr=
bântuie
fulgerul din ochii poetului.
I-au \nl=crimat pân= [i gândurile
dar el
\[i duce crucea otr=vit=
pe drumul pironit de cuvinte.
Festivalul national
de carte satiricã
,,Vasile Militaru",
editia a doua, Pitesti, 2008
, ,
|n perioada 22-24 mai 2008, la Pite[ti, \n
organizarea Filialei Pite[ti a Uniunii Scriitorilor din
România [i a Consiliului Jude]ean Arge[, se
desf=[oar= Festivalul de carte de proz= satiric=
,,Vasile Militaru". Pot participa autori de proz=
satiric= (cu volume de proz= scurt= sau roman) publicat=
\n perioada anilor 2006-2008. Un singur
autor (membru sau nemembru al USR) va participa
cu o singur= carte.
Juriul este format din 5 personalit=]i, membri
ai USR.
Se acord= urm=toarele premii:
Premiul III , \n valoare de 500 RON
Premiul II, \n valoare de 700 RON
Premiul I, \n valoare de 1.000 RON
Marele premiu, \n valoare de 2.500 RON.
C=r]ile vor fi trimise pân= la 10 mai 2008 pe
adresa: Dumitru Augustin Doman, Filiala Pite[ti a
Uniunii Scriitorilor, Str. Craiovei nr. 2 (Casa
C=r]ii), Pite[ti, cu men]iunea ,,Pentru Festivalul
Na]ional Vasile Militaru".
Se asigur= cazare [i mas= pentru invita]i [i
premian]i.
Persoane de contact: Nicolae Oprea,
pre[edintele Filialei Pite[ti a USR; George Rizescu,
directorul Festivalului; Dumitru Augustin Doman,
secretarul Filialei (tel. 0248 210 604).
Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008

Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008
Andi Bãlu
Romancierul a selectat din noaptea
istoriei c`teva zeci de personaje atestate [i a
creat alte c`teva sute, fic]ionale. Al=turi de
personalit=]ile care au jucat un rol esen]ial \n
via]a politic= englez=: Richard Inim= de Leu,
Elizabeth I, Cromwell, regii de Hanovra,
prozatorul a adus \n prim-plan personaje
istorice sco]iene: Robert al III-lea, Maria
Stuart, prin]ul Edward Charles, dinastia
Iacobinilor, marchizul Archibald Campbell
Argyle, Rob Roy - Robert Campbell Mac
Gregor -, marchizul James Graham Montrose,
conduc=tor de armat= [i poet, autorul c`ntecului
My Dear and Only Love, ale c=rui versuri
ar fi fost scrise pe fereastra celulei, \n
\nchisoarea din Edinburgh, \n noaptea dinaintea
execu]iei.
Personajele secundare [i episodice
reprezint= toate straturile sociale: robi, yeomani,
t`rgove]i, or=[eni, me[te[ugari, fermieri,
high-landeri, ]igani, t`lhari, contrabandi[ti,
nobili de ranguri felurite. {i unele [i
altele sunt integrate \n conflicte spectaculoase.
1. Romantism vs realism
|ntr-un studiu redactat \n 1937, cu
multe observa]ii pertinente, dar p=tat de ideologia
comunist=, Georg Lukács a acuzat dezinteresul
romancierului fa]= ,,de problemele
sociale din Anglia contemporan='' [i a stigmatizat
refuzul de a reflecta \n romanele lui
,,incipienta ascu]ire a luptei de clas= dintre
burghezie [i proletariat''. Din aceea[i perspectiv=,
a ata[at numelui [i operei lui Walter
Scott epitetul ,,filistin'', substantiv [i adjectiv
definit \n Larousse ,,personne a L'ésprit vulgaire,
fermé aux arts, aux nouveautés''.
L=s`nd la o parte ingredientele ideologice,
Luckács nu a putut face abstrac]ie de
,,epocalul talent epic'' al prozatorului. |n acest
context, a formulat o idee preluat=, dup= al
doilea r=zboi mondial, de numero[i istorici
literari: ,,Eroul romanelor lui Scott este \ntotdeauna
un gentleman englez mai mult sau mai
pu]in de mijloc, obi[nuit''. El are mai totdeauna
,,o anumit= iste]ime practic=, nu excep-
]ional=, o anume t=rie moral= [i onestitate,
Axioma
Walter Scott, sintaxa personajelor (I)
Van Gogh - Ramuri cu flori de castan
care ajung chiar p`n= la capacitatea jertfei de
sine, dar nu cap=t= niciodat= dimensiunile
unei pasiuni omene[ti cople[itoare [i nu
devine d=ruire entuziast= pentru o cauz=
mare'', 1 obiectiv prin care g`nditorul maghiar
se referea eufemistic la revolu]ia social=.
Din aceast= neezitant= presupozi]ie,
Lukács deduce dou= consecin]e categorice.
Alegerea unui asemenea tip de personaj ar
exprima ,,sub aspect psihologic-biografic,
prejudec=]ile conservatoare de mic aristocrat
ale scriitorului''. Aceea[i selec]ie semnific=
,,o desolidarizare de romantism, o dep=[ire a
romantismului'' [i \ntoarcerea la realism,
printr-un alt tip de personaj: ,,eroul prozaic,
mijlociu, ca figur= central=''. 2
Afirma]iile sunt emendabile. ,,Eroul''
lui Walter Scott nu este totdeauna un ,,gentleman
englez''. Dimpotriv=, romancierul
p=streaz= un echilibru constant \ntre personajele
engleze [i sco]iene. ,,Prejudec=]ile conservatoare''
repro[ate reflect=, de fapt, o
,,m`ndrie na]ional='', 3 detestat= de comunism,
n=zuin]a prozatorului de a demonstra prin
imagini artistice unitatea existent= \ntre cele
dou= ]=ri. Unirea coroanelor [i a parlamentelor
a deschis Sco]iei drumul spre prosperitate,
iar \n literatur=, politic=,
administra]ie intern= [i \n ac]iunea de colonizare
mondial= \ntreprins= de Marea
Britanie, sco]ienii au avut un rol imens.
Istoricii englezi a[eaz= cu \ndrept=]ire romantismul
crea]iei lui Walter Scott exact \n acest
context: el ,,a fost primul care i-a \nv=]at pe
englezi s= admire Sco]ia [i a reconciliat
ambele na]iuni''. 4
Predic]ia prozatorului pentru ,,eroul
prozaic, mijlociu'' nu \nseamn= nicidecum o
\ntoarcere la realism. Intrat adesea, f=r= voie,
\n clocotul istoriei, personajul comun, aparent
banal, lipsit de calit=]i, \[i subordoneaz= existen]a
unui ideal romantic. |n ciuda circumstan]ialit=]ii
evenimen]iale, ce \i impune o
anume alegere, el urm=re[te realizarea propriilor
n=zuin]e \n care dragostea [i \ntemeierea
unei familii constituie esen]a romantic= a
\ntregii lui existen]e. To]i - constat= Montrose
- \[i ador= aleasa inimii ,,a[a cum \nchin=torii
la idoli se \nchin= aceleia[i imagini''. Natura
romantic= a altora: Ivanhoe, Richard Inim= de
22 (2910)
Leu, Brian de Bois-Guilbert [.a. este reliefat=
prin raportarea la un model idealizat, caracteristic
pentru epoc= - sau prin integrarea
existen]ei \n tradi]ia clanului, a[a cum pro-
L
cedeaz= Ranald MacEagh.
Dup= aproape dou= decenii, Georg I
Lukács a revenit asupra ideilor exprimate [i a T
a[ezat opera romanticului sco]ian al=turi de E
crea]ia lui Tolstoi, nu sub semnul similitudinii R
realiste, ci a similarit=]ii artistice: ,,... A
romanele lui Walter Scott sau R=zboi [i pace
T
al lui Tolstoi prezint= istoria \ntr-o manier=
mai autentic= dec`t istoriografia''. Crea]ia U
am`ndurora se deschide spre o lume R
fic]ional= ,,particular='' [i ,,se \nchide \n Ã
aceast= particularitate, ca absolut des=v`r[it=
\n sine, tot a[a cum eternizeaz= - din nou prin
intermediul aceleia[i particularit=]i - acel
moment al evolu]iei umanit=]ii a c=rui
reflectare este...''. 5
2. Personajele principale
Nu toate personajele atestate istoric
sunt episodice. Richard Inim= de Leu are, \n
The Talisman, un rol principal, iar \n Ivanhoe,
un statut narativ asem=n=tor cu Wilfred,
Cedric Saxonul [i templierul Bois-Guibert. El
particip= la toate evenimentele, mult= vreme
deghizat \n Cavalerul Negru; \[i \nfrunt=
adversarii \n timpul turnirului, colind=
p=durile cu haiducii lui Robin Hood, conduce
asediul castelului Torquilstone [.a.
Richard - \l caracterizeaz= direct naratorul
- reprezint= \ntruchiparea ,,acelui
str=lucitor, dar inutil cavaler zugr=vit \n
vechile roman]e, iar gloria pe care [i-o
dob`ndea prin faptele sale de arme pre]uia
mai mult \n ochii \naripatei sale \nchipuiri,
dec`t cea pe care politica [i \n]elepciunea ar fi
putut s= o aduc= domniei sale''. Contele de
Essex \l define[te printr-o fraz= sinonimic=:
,,...l-am \nt`lnit pe regele Richard galop`nd
ca un adev=rat cavaler r=t=citor, pentru a pune
cu m`na lui cap=t acestei aventuri a templierului
[i a evreicii''. Opinia istoricilor de profesie
nu este diferit=. Richard ,,era un absenteist
neglijent [i popular a[a cum \i st=tea bine
unui cavaler r=t=citor...'' 6 |naintea turnirului
de la Ashby-de-la-Zouche, regele este prezent
\n discu]iile dintre yeomeni, nobili saxoni [i
normanzi, \n spaima prin]ului Ioan de eventuala
lui \ntoarcere, \n speran]a mul]imii de a-l
revedea revenit pe teritoriul Angliei.
|n jurul reginei Elizabeth, dup= optsprezece
ani de domnie, s-a creat, \n
Kenilworth - o adev=rat= legend=. Numele
s=u este frecvent rostit de supu[i \n
\mprejur=ri felurite, iar apari]ia \n sala palatului
,,\nconjurat= de doamnele [i seniorii de la
curte, a[eza]i astfel, \nc`t s= n-o acopere din
nici un unghi'' - constituie un triumf: ,,Era
\nc= t`n=r=, str=lucind de tot ceea ce face frumuse]ea
unei regine, dar care \n general
poart= numele de noble]e [i demnitate a
\nf=]i[=rii''.
Romancierul refuz= monumentalizarea
reginei, o individualizeaz= numai prin
tr=s=turi psihice, diseminate de-a lungul
ac]iunii. Elizabeth ,,nu era indiferent= la
impresia pe care o st`rnea \n ceilal]i [i nici la
felul cum ar=tau curtezanii s=i \nt`mpl=tori''.
Vocea narativ= eviden]iaz= impetuozitatea
,,care o caracteriza'', relev= aerul ,,sever [i

L
I
T
E
R
A
T
U
R
Ã
august'', accentueaz= sociabilitatea: ,,obi[nuia
s=-[i viziteze favori]ii, c`nd erau bolnavi'',
reliefeaz= impulsivitatea [i autoritarismul:
,,|n acest palat [i \n acest regat exist= o singur=
st=p`n= [i nici un st=p`n'', contureaz=
voin]a prin care \nl=tur= tensiunile dintre
fac]iunile rivale.
C`nd afl= de existen]a Amy-ei Robster,
furia reginei se dezl=n]uie \n fa]a tuturor: ,,...
apropia]i-v= s= afla]i o veste nou=: c=s=toria
clandestin= a lordului Leicester mi-a furat un
posibil so], iar Angliei - un posibil rege! |n=l-
]imea sa are gusturi patriarhale: nu-i ajunge o
singur= femeie, a[a c=-mi rezervase locul din
st`nga sa. Nu-i oare cea mai mare obr=znicie
din lume aceea de a se crede \ndrept=]it la
m`na mea [i la coroana ]=rii numai pentru c=
l-am \nvrednicit cu c`teva favoruri?''
3. Modalitãti , de
caracterizare
Instan]a narativ= combin= dezinvolt
tipurile de caracterizare direct= [i indirect=,
acord`nd fiec=rui personaj un spa]iu de
mi[care nelimitat. Waverley, Ivanhoe,
Richard, Elizabeth, Louis XI, Cromwell,
Montrose, Guy Mannering etc. Sunt prezen]i
prin \mbinarea tr=s=turilor fizice cu tr=irile
suflete[ti, prin \mbr=c=minte, limbaj, comportament,
prin relevarea tr=s=turilor caracteristice
de c=tre alte personaje, dar mai cu seam=
prin implicarea \n ac]iune, prilej pentru
fiecare de a-[i dezv=lui personalitatea.
|n c`teva romane, Walter Scott introduce
un element inedit: reiterarea personajelor.
Prin]ul Charles Edward din Waverley
(1814) este reluat \n Redgauntlet (1824), \n
Woodstock (1826). |n Ivanhoe, pelerinul
\ntors din }ara Sf`nt= evoc= personalitatea lui
Richard [i faptele lui de arme \n turnirul ]inut
dup= cucerirea cet=]ii Sf. Ioan, din Akra.
Evenimentele \n care regele a fost implicat \n
cruciad= au fost recreate apoi \n The
Talisman. Prin reiterarea personajelor, informa]iile
furnizate ini]ial sunt reluate cu
\nc=rc=tur= semantic= diferit=. Procedeul va fi
perfec]ionat de Balzac.
Tr=s=turile fizice ale lui Cedric sunt
prezentate dintr-un unghi neutru: ,,Se vedea
limpede, din toat= \nf=]i[area lui, c= st=p`nul
casei era un suflet deschis, dar iute la fire...''
etc. Structura psihic= [i tr=s=turile morale
sunt conturate dup= aceea prin limbaj [i faptele
s=v`r[ite.
Construit pe armonia contrariilor, din
perspectiva unui receptor colectiv, portretul
prin]ului Ioan proiecteaz= \n spa]iul fic]ional
un tip uman ce va fi preluat de proza [i dramaturgia
romantic=: tr=s=turile fizice atr=g=toare
ascund o structur= caracterial= imoral=:
,,Cei care deslu[eau \n \nf=]i[area prin]ului
cutezan]a destr=b=l=rii, amestecat= cu neasemuit=
trufie [i o nep=sare deplin= fa]= de
sim]=mintele altora, erau nevoi]i s= recunoasc=
totu[i c= chipul lui avea farmecul
unei fe]e deschise, pe care natura o pl=m=dise
armonios, iar arta o modelase dup= toate regulile
curteniei; expresia ei p=rea at`t de cinstit=
[i de limpede, \nc`t ai fi zis c= nu poate
ascunde porniri rele, fire[ti sufletului s=u. O
asemenea expresie trece deseori drept sinceritate
viril=, de[i, de fapt, ea izvor=[te dintr-o
fire nep=s=toare [i destr=b=lat=, con[tient= de
superioritatea ce i-o confer= ob`r[ia, averea
sau vreun alt privilegiu \nt`mpl=tor [i cu totul
str=in de meritul personal''. Ducele de
Rothasy, fiul regelui Robert al III-lea, din The
Axioma
Fair Maid of Perth are un caracter
asem=n=tor.
Portretul Rowenei este perceput prin
privirile lui Brian de Bois-Guilbert, care \i
evalueaz=, tulburat, delicatele tr=s=turi fizice.
|nf=]i[area Rebecc=i este realizat= din perspectiva
prin]ului Ioan, dar structura ei psihic=
se dezv=luie de-a lungul ac]iunii.
Instan]a narativ= nu deseneaz= chipul ,,celei
mai frumoase fete din Perth'', ci r=m`ne \ntr-o
generalitate conving=toare. Catharine era
,,recunoscut= de toat= lumea ca fiind cea mai
frumoas= fat= din ora[ [i din \mprejurimi'',
frumuse]e asociat= ,,mai cur`nd cu spiritul
dec`t cu fizicul''.
Numeroase alte personaje: Henrz
Grow, Frank Osbaldistone, Harry Bertram,
Leicester, fermierul Dandie Dinmont [.a. sunt
cuceritoare. Toate se disting prin complexe
tr=iri interioare. Guy Mannering, de pild=,
este st=p`nit de un difuz sentiment de
vinov=]ie. |n India, \n regimentul s=u,
c=pitanul Vanbeest Brown a c`[tigat - prin
felul cum \[i \ndeplinea obliga]iile de serviciu
- simpatia tuturor. Crez`nd c= t`n=rul este
atras de so]ia lui, colonelul, gelos, \l provoac=
la duel. Brown ,,a c=zut la primul foc''.
Ulterior, Mannering [i-a dat seama c= t`n=rul
era \ndr=gostit de Julia. Sub povara amintirilor,
colonelul se \ntoarce la Ellangowan,
pentru a afla ce s-a \nt`mplat cu b=ie]elul de
odinioar=.
Spaima \n fa]a mor]ii, tr=it= de Eachin,
[eful clanului Quhele, este analizat= cu ajutorul
limbajului [i al focaliz=rii pe tr=irile psihice.
Procedeul creeaz= iluzia similitudinii
dintre realitatea extralingvistic= [i lumea
fic]ional=. |n lupta din Duminica Floriilor,
teama se transform= \n panic= [i \n apriga
dorin]= de a tr=i. Eachin refuz= confruntarea
armat=, se arunc= \n fluviul Tay, \l str=bate
\not [i se \ndreapt= spre mun]i.
Func]ia conativ= a limbajului, \nso]it=
de succinte comentarii psihologice, este centrat=
pe tr=irile interioare ale lui Brian de
Bois-Guilbert, comandor \n Ordinul Cavalerilor
Templieri. El o r=pe[te pe Rebecca [i o
sechestreaz= \n castelul Torquilstone. R=scump=rarea
- precizeaz= - va fi ,,pl=tit= \n
dragoste''. C=s=toria este exclus=: ,,M-am
legat prin jur=m`nt s= nu iubesc vreo fat= altfel
dec`t "per amourus" [i tot astfel o s= te
iubesc [i pe tine...''
Hot=r`rea tinerei de a accepta moartea
\n locul vie]ii al=turi de templier, g`ndul c= \[i
23 (2911)
poate decide destinul, aleg`nd sinuciderea -
consecin]a dublei disonan]e religioase [i atitudinale
- imprim= chipului s=u o frumuse]e
nep=m`ntean=. Surprins, templierul are sentimentul
de a fi g=sit ,,un suflet'' asem=n=tor lui
\[i descoper= latura afectiv= a personalit=]ii.
Magia dragostei explic= registrele limbajului
utilizat: sensibilitate, c=ldur= sufleteasc=,
rug=minte, implorare, triste]ea ne\mplinirii.
Tr=irile suflete[ti contrastante, acuitatea
sim]=mintelor, reflectate \n \nc=rc=tura
emo]ional= a limbajului dezv=luie o modificare
de esen]=: templierul str=bate spa]iul unei
iubiri pasionale, dar imposibile. Pentru el,
asemenea Isoldei pentru Tristan, Rebecca -
,,simbolul Poftei luminoase'' 7 - \i va aduce
sf`r[itul.
Walter Scott a introdus \n imaginarul
romantic o alt= tipologie: cer[etorul, prin
Eddie Ochitree, ,,the Black Dwarf'', f=ptura
uman= dizgra]ioas= fizic, dar \nzestrat= cu o
noble]e nativ=, ]iganca Meg Merrilies, fiin]=
devotat= familiei Bertram. Ea recunoa[te \n
Vanbeest Brown pe copilul Harry [i se
str=duie[te cu obstina]ie s= aduc= dovezile
corespunz=toare. Cu ajutorul ei este prins
Dirk Hatteraick [i sunt z=d=rnicite \ncerc=rile
avocatului Glosiin de a-[i \nsu[i fraudulos
averea familiei.
Noile personaje create de Scott vor
trece \n imaginarul romantic francez: ,,the
Black Dwarf'' \l anticipeaz= pe Quasimodo
din Nôtre-Dame de Paris de Victor Hugo.
Apoi, fie prin mijlocirea limbii franceze, fie
direct din englez=, vor fi preluate de prozatorii
romantici din celelalte ]=ri europene.
Note
1. Georg Lukács, Romanul istoric, I, traducere,
note [i indici de Ion Roman, prefa]= [i tabel cronologic de
N. Tertulian, Editura Minerva, Bucure[ti, 1978, p. 43.
2. Idem, p. 44.
3. M.G. Trevelyan, op. cit., p. 478.
4. Idem, p. 450.
5. Georg Lukács, Estetica, II, \n rom`ne[te de
Dieter Paul Fuhrann [i H.R. Radian. Edi]ie \ngrijit= de
Dieter Paul Fuhrmann, Editura Meridiane, Bucure[ti,
1974, pp. 275-276.
6. M.G. Trevelyan, op. cit., p. 2002.
7. Denis de Rougemont, Iubirea [i Occidentul,
traducere, note [i indici de Ioana C`ndea-Marinescu,
prefa]= de Virgil C`ndea, Editura Univers, Bucure[ti,
1987, p. 324.
Van Gogh - Peisaj de toamnã cu patru copaci
Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008

Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008
Mihai Brescan
Esenta , spiritului
constã în libertatea lui.
Hegel
Esenta , matematicii rezidã
tocmai în libertatea ei.
Cantor
Geometriile non-euclidiene
si , importanta , lor (Partea I)
Filosofi ,,precursori” ai
geometriei non-euclidiene
Se \n]elege de ce am pus aici cuv`ntul
,,precursori'' \n ghilimele. Nefiind vorba de
matematicieni, preocupa]i de rezolvarea efectiv=
din punct de vedere matematic a problemei,
cuv`ntul ,,precursori'' este oarecum nepotrivit,
de[i s-ar putea face, totu[i, o excep]ie: Aristotel.
Aceasta pentru c=, a[a cum spunea Leibniz,
,,Aristotel g`ndea matematic \n afara matematicii''.
Marele Stagirit a \n]eles cel mai bine
spiritul geometriei, el fiind acela care a teoretizat
metoda <strong>axioma</strong>tic= [i a impus-o definitiv \n
[tiin]=. Iar modul cum a abordat problema unei
posibile geometrii contra-euclidiene, ne face ca, \n
cazul lui, s= renun]=m la ghilimele, pe care le
p=str=m doar pentru ceilal]i filosofi, anteriori
cre=rii acestei geometrii.
Pentru o mai bun= \n]elegere a expunerii
noastre vom face mai \nt`i c`teva preciz=ri de
ordin matematic, referitoare la echivalen]a logic=
a unor propozi]ii matematice de importan]=
major=, care exprim= esen]a diferitelor tipuri de
geometrii. Men]ion=m c= aceste echivalen]e au
fost stabilite destul de t`rziu \n istoria de peste 26
de secole a matematicii.
O prim= propozi]ie, care constituie punctul
de plecare al observa]iilor noastre, este faimosul
Postulat V al lui Euclid. Forma originar=, dat= de
Euclid, foarte greoaie, complicat=, chiar inestetic=,
a fost expus= [i comentat= \n mod adecvat \n
articolele noastre din Axioma (mai, iulie [i august
2006). Vom re]ine aici numai una din formele sale
echivalente, mai simpl= [i mult mai bine cunoscut=,
pe care a stabilit-o \n 1795 matematicianul
sco]ian John Playfair (1748-1819):
(1) ,,|n plan, printr-un punct exterior unei
drepte se poate duce o singur= paralel= la dreapta
dat=''.
Acest enun] reprezint= postulatul euclidian
al paralelelor.
Cu un an \nainte, marele geometru francez
Adrien Marie Legendre (1752-1833) demonstrase
\n celebra sa carte Eléments de géometrie (Paris,
1794) c= Postulatul V (\n forma dat= de Euclid)
este echivalent cu cea mai important= teorem= a
geometriei euclidiene:
(1') ,,suma unghiurilor interioare ale unui
triunghi este egal= cu dou= unghiuri drepte''.
Datorit= propriet=]ii de tranzitivitate a unei rela]ii
de echivalen]=, rezult= echivalen]a propozi]iilor
(1) [i (1'). Cuplul de propozi]ii echivalente (1) [i
(1') exprim= esen]a euclidicit=]ii, deci a geometriei
euclidiene, adic= acea geometrie expus=
<strong>axioma</strong>tic de c=tre Euclid \n Elementele (aprox.
Axioma
Matematica si problema
,
libertãtii spiritului (XXII)
,
300 \.Ch.) [i care, timp de dou= milenii, a fost considerat=
singura geometrie posibil=. Postulatul
euclidian al paralelelor poate fi negat \n dou=
moduri (posibile) [i aceasta duce la ob]inerea a
dou= tipuri de geometrii non-euclidiene bine
cunoscute, construite respectiv pe baza a dou=
postulate non-euclidiene.
(2) ,,\n plan, printr-un punct exterior unei
drepte se pot duce cel pu]in dou= drepte paralele
la dreapta dat=''.
Se demonstreaz= ca teorem= c= se pot
duce o infinitate.
Acest postulat este echivalent cu teorema
non-euclidian=:
(2') ,,suma unghiurilor interioare ale unui
triunghi este mai mic= dec`t dou= unghiuri
drepte''.
Cuplul de propozi]ii echivalente (2) [i (2')
exprim= esen]a geometriei non-euclidiene hiperbolice,
creat= independent unul de altul, de c=tre
Bolyai [i Lobacevski.
Al doilea postulat non-euclidian este dat
de propozi]ia:
(3) ,,\n plan, printr-un punct exterior unei
drepte nu se poate duce nicio paralel= la dreapta
dat=''.
Acest postulat este echivalent cu o alt=
teorem= non-euclidian=:
(3') ,,suma unghiurilor interioare ale unui
triunghi este mai mare dec`t dou= unghiuri
drepte''.
Cuplul de propozi]ii echivalente (3) [i (3')
exprim= esen]a geometriei non-euclidiene eliptice,
creat= de Riemann. Evident, aceste preciz=ri
au fost f=cute la nivelul perspectivei actuale.
Odat= precizate aceste elemente orientative,
putem intra \n subiectul propriu-zis, dedicat
,,g`ndurilor neeuclidiene'' ale unor filosofi de
prim rang. |n primele dou= articole ale serialului
nostru am insistat destul de mult asupra concep]iei
lui Aristotel referitoare la problema libert=]ii spiritului,
pe care marele filosof grec a pus-o \ntr-un
context geometric, stabilind o interesant= rela]ie
\ntre etic= [i geometrie din care, lucru [i mai
interesant [i, totodat=, surprinz=tor, a dedus posibilitatea
logic= a unei geometrii non-euclidiene.
Baza]i pe ghidul nostru permanent, ilustrul
matematician [i filosof al matematicii Imre Tóth,
24 (2912)
S
T
I
I
N
T
E
cu ale sale lucr=ri de referin]= (pe care le-am -
men]ionat [i comentat la momentul potrivit), am M
reprodus [i analizat c`teva fragmente non-euclidi- A
ene din Eticile aristotelice. Reamintim aici doar T
dou= dintre ele.
E
10. ,,Esen]a divin= a triunghiului rezid= \n
suma unghiurilor sale. Totu[i ea poate fi ori egal= M
cu dou= unghiuri drepte, ori diferit= de ea''. A
20. ,,Omul este \ns= liber. Libertatea lui T
const= \n alegerea pe care o poate face \ntre bine I
[i r=u. Astfel c= va alege unul dintre triunghiuri
C
a[a cum alege binele [i-l va respinge pe cel=lalt ca
pe un r=u''.
A
Bine preg=ti]i de observa]iile noastre referitoare
la cuplurile de propozi]ii echivalente,
\n]elegem mai bine de ce primul fragment ne arat=
\n mod clar c=, \n afar= de geometria euclidian=
este posibil=, din punct de vedere logic, [i o
geometrie contra-euclidian=.
Al doilea fragment pune \n rela]ie starea
de libertate, ce define[te specificul fiin]ei umane,
adic= posibilitatea de a alege \ntre bine [i r=u, cu
libertatea de a alege \ntre triunghiul euclidian [i
triunghiul non-euclidian, acesta din urm= fiind
considerat un r=u al geometriei. Aici apare, \ns=,
un aspect asupra c=ruia trebuie s= fim foarte
aten]i: ca s= po]i alege ceva, trebuie s= ai o alternativ=,
altfel spus, pentru a putea alege universul
euclidian, trebuie s= ai con[tiin]a clar= a
existen]ei, sau a posibilit=]ii logice, a unui univers
contra-euclidian. Prin urmare, Aristotel [i apoi
Euclid (care \i audiase cursurile la Lyceum), au
fost pu[i \n fa]a unei alegeri [i au ales varianta
euclidian=, care li s-a p=rut mai natural= [i c=reia
i-au acordat dreptul la existen]=. Dar aceasta s-a
\nt`mplat, foarte probabil, dup= ce mai \nt`i au
studiat varianta contrar=, pe care au considerat-o
posibil= din punct de vedere logic, f=r= s=-i
atribuie, \ns=, o realitate efectiv=.
Mai reamintim c= intui]ia genial= a lui
Aristotel, \n privin]a alternativei \ntre egalitatea cu
dou= unghiuri drepte a sumei unghiurilor
triunghiului [i inegalitate a fost confirmat= matematic
de doi str=luci]i matematicieni din secolul
al XVIII-lea: Saccheri [i Legendre. Am vorbit
despre acest lucru, dar \l vom relua \ntr-un viitor
articol, dat= fiind importan]a lui.
Van Gogh - Casa galbenã

S
T
I
I
Paul D. Popescu
N
Despre marele nostru Nicolae Iorga s-a
T
scris, se scrie [i se va scrie mult. Este, deci,
E greu pentru cineva care nu a cercetat foarte
- mult via]a [i opera lui s= mai spun= ceva nou [i
I interesant, fie \n planul informa]ional, fie \n
S planul ideilor [i al concluziilor. De aceea,
r`ndurile de fa]= nu au preten]ia s= fie o con-
T
tribu]ie deosebit= la sporirea capitolului Iorga,
O din istoria culturii rom`ne[ti. Ele sunt doar o
R evocare a unei ctitorii a profesorului, tipografia
I ,,Neamul Rom`nesc'' de la V=lenii de Munte,
E care \[i s=rb=tore[te centenarul. Despre ea
g=sim multe referiri \n diverse lucr=ri, \n
leg=tur= cu un aspect sau altul al activit=]ii lui
Nicolae Iorga, dar, din c`te [tim, p`n= \n
prezent nu i s-a consacrat un studiu special mai
amplu.
Tipografia ([i editura) ,,Neamul Rom`nesc''
a fost una dintre cele mai cunoscute
firme din ramura poligrafic= de la \nceputul
secolului XX. Numele lui Iorga, ctitorul ei
necontestat, ca [i volumul, calitatea [i varietatea
produc]iei de carte, i-au conferit o meritat=
notorietate. Cu toate acestea, \n reconstituirea
activit=]ii ei am \nt`mpinat unele dificult=]i.
Tipografia ,,Neamul Rom`nesc'' a fost
crea]ia lui Nicolae Iorga [i pe l`ng= faptul c=
informa]ia despre ea trebuia desprins= din cea
care privea toate a[ez=mintele iorghiste, ba
chiar din \ntreaga activitate a acestuia la V=leni,
ea mai trebuia departajat= [i de cea a tipografiei
,,Datina Rom`neasc=''. |n aproape toate
izvoarele care ne-au stat la dispozi]ie, cele dou=
tipografii sunt considerate \mpreun=, uneori
merg`ndu-se p`n= la a se afirma c= ,,Datina
Rom`neasc='' s-a numit la \nceput ,,Neamul
Rom`nesc''. 1
Exist=, f=r= \ndoial=, [i argumente pentru
un punct de vedere unificator. |n primul
r`nd este persoana lui N. Iorga, ini]iatorul,
sus]in=torul [i conduc=torul ambelor \ntreprinderi
poligrafice. |n al doilea r`nd era, se
\n]elege, locul \nfiin]=rii [i activit=]ii lor,
or=[elul V=lenii de Munte. Mai era, desigur [i
faptul c= o parte a primei echipe a lucrat [i la
,,Datina Rom`neasc='', ca [i folosirea aceluia[i
sediu [i a unei foarte mici p=r]i din vechiul utilaj.
Noi am luat \n considerare alte argumente,
care ne-au permis s= consider=m cele dou=
a[ez=minte tipografice ca firme independente
una de cealalt=, fiecare cu via]a [i personalitatea
ei proprie. Mai \nt`i, evident, numele; este
adev=rat c= ambele aveau \n compunere
cuv`ntul ,,rom`nesc'' (,,rom`neasc=''), dar
aceasta nu spune prea mult, deoarece aproape
jum=tate din firmele \n domeniu includeau
acest cuv`nt. |n al doilea r`nd este vorba de
r=stimpul mare, de opt ani, \ntre activitatea
uneia [i a celeilalte. Mai sunt [i alte deosebiri,
legate de organizarea [i orientarea celor dou=
firme, de cei care au lucrat, de calitatea produsului.
De aceea vom consacra aceste r`nduri
numai Tipografiei ,,Neamul Rom`nesc''.
Prezentarea firmei trebuie s= \nceap=
prin a r=spunde la c`teva \ntreb=ri: de ce a
sim]it Iorga nevoia unei tipografii proprii - sau
ca [i proprii, de ce a \nfiin]at-o \n acel moment
[i de ce la V=lenii de Munte?
La prima \ntrebare este u[or de r=spuns.
Antrenat \ntr-o at`t de vie activitate cultural=,
Axioma
Ei si Prahova
,
N. Iorga - Centenarul unei tipografii (I)
politic= [i patriotic=, Iorga avea nevoie imperioas=
de o tipografie care s= r=spund= cu
promptitudine la comenzile sale, f=r= s=
condi]ioneze livrarea lucr=rii de plat= imediat=
sau chiar anticipat=. Lucrul acesta l-au \n]eles [i
l-au men]ionat to]i biografii lui, ca [i to]i autorii
care s-au ocupat cu istoria scrisului rom`nesc.
,,|n anul 1908, la V=lenii de Munte, N. Iorga
adaug= personalit=]ii sale multilaterale o nou=:
aceea de tipograf-editor pe linia tradi]iei
c=rturarilor Ion Heliade R=dulescu, Gheorghe
Asachi [i Mihail Kog=lniceanu, realiz`nd o
tipografie pentru ziarul s=u ,,Neamul Rom`nesc'',
dar [i pentru o " larg= editare rom`neasc="''.
2
Iorga \nsu[i m=rturise[te c= ceea ce i-a
insuflat g`ndul de a \nfiin]a o tipografie proprie
a fost grija pentru ziarul s=u ,,Neamul
Rom`nesc'', care-l obliga adesea s= r=m`n=
dator la Tipografia ,,Minerva'', f=c`nd, uneori,
aproape imposibil= apari]ia lui mai departe. |[i
dorea, deci, c`t mai repede, o tipografie care s=
fie a lui [i a ziarului, de unde [i numele.
Momentul a fost hot=r`t tocmai de aceast=
nevoie, ca [i de faptul c= \n c=l=toriile lui \n ]ar=
[i peste mun]i constatase nevoia de carte
rom`neasc=, ca [i nevoia unor oameni de a-[i
\mp=rt=[i g`ndurile prin tipar.
A ales V=lenii de Munte [i ca re[edin]=
a sa [i ca centru al \ntregii activit=]i culturale [i
patriotice pe care o pl=nuia. El avea nostalgia
unui or=[el patriarhal, aflat \n afara jocurilor
politice [i corup]iei, f=r= zgomot, f=r= praf, f=r=
aglomera]ie. |n plus, pre]ul terenurilor [i chiar
al caselor era foarte sc=zut [i existau foarte
bune condi]ii pentru aprovizionarea cu lemne
de foc [i cu produse agro-alimentare. De
asemenea, calea ferat= Ploie[ti - V=leni era gata
s= fie dat= \n circula]ie (1908). Ea lega V=lenii
cu Ploie[tii, cu re]eaua C.F.R. [i, deci, cu toat=
]ara.
Sunt bine cunoscute \mprejur=rile \n
care Iorga s-a stabilit la V=leni [i pl=cerea cu
care a devenit cet=]ean al acestei a[ez=ri. 3 Dup=
mutarea lui aici, concep`ndu-[i activitatea
viitoare, a g=sit [i alte avantaje ale localit=]ii.
Aici partidele tradi]ionale erau slab reprezentate,
existau destui oameni neangaja]i \nc=
politic, dar susceptibili de a face politic=:
medici, \nv=]=tori, farmaci[ti, preo]i, negustori
[i chiar urma[i ai mo[nenilor, unii \nst=ri]i.
Cum pe atunci proiecta crearea unui partid - pe
care \l va [i \ntemeia peste numai doi ani, \n
1910, se va fi g`ndit probabil c= va putea avea
o puternic= organiza]ie local= chiar la V=leni.
A \nceput realizarea programului s=u
cultural cu \nfiin]area tipografiei. Cum era un
om expeditiv, a \nceput imediat diligen]ele \n
aceast= direc]ie, ac]iune \n cadrul c=reia avea s=
se felicite de mai multe ori pentru ideea avut=.
Prima problem= era cea a localului pe
care a rezolvat-o \ns= paralel cu celelalte. {tim
c= el dob`ndise o proprietate \n V=leni \nc= din
1907, ,,o livad= plin= de buruieni, \n care
copacii de mult= p=r=sire st`rpiser= [i o c=su]=
simpatic= \n d=r=p=narea ei...'' 4
El a dob`ndit-o pl=tind 4.000 de lei
mo[tenitorului ei, un fotograf din Ploie[ti, bani
pe care \i ob]inuse de la ministrul Spiru Haret,
anticipat, ca drepturi de autor pentru o istorie a
bisericii rom`ne[ti. A renovat-o repede, g=sind
cu u[urin]= me[teri [i materiale iar \n iulie Iorga
s-a mutat \n ea cu familia. |n ianuarie 1908,
25 (2913)
Iorga cump=ra un alt imobil, mai \nc=p=tor, mai
impun=tor, mai confortabil, de la urma[ii unui
boierna[, polcovnicul Panca (dup= majoritatea
izvoarelor, tranzac]ia oficial= ar fi avut loc \n
1910). Dup= bunul s=u obicei a trecut imediat la
renovarea noii propriet=]i [i la mutarea \n ea. 5
Avea acum disponibil= cealalt= cas= [i mai ales
locul larg pe care se putea construi orice. |ns=,
pentru aceasta trebuiau bani.
Plin de idei, de inventivitate, el a propus
]=rii \nfiin]area unei societ=]i pe ac]iuni
,,Neamul Rom`nesc'', care s= patroneze tipografia
cu acela[i nume. A[a cum singur
m=rturisea, dorea ca, ,,\ntemeind cu bani de la
prieteni, deveni]i ac]ionari... ceea ce de mult
visasem, tipografia mea, [i pentru acest ziar,
dar [i pentru o larg= editur= rom`neasc='', s=-[i
aib= propria imprimerie pe care s-o p=streze
sub controlul s=u. 6
Ac]iunea a fost lansat= chiar \n timpul
cump=r=rii celui de-al doilea imobil [i asociat=
cu anun]area organiz=rii unor cursuri de var=,
populare, dar de un \nalt nivel. Datorit= acestei
asocieri, a marelui prestigiu al lui Iorga, ca [i
largii publicit=]i f=cut= de ,,Neamul Rom`nesc''
[i de alte ziare, a avut succes. Subscrierea de
ac]iuni, \n majoritatea cazurilor cu v=rsarea
sumelor de bani subscrise, a \nceput imediat,
furniz`nd fondurile necesare investi]iilor.
Primii [i cei mai importan]i subscritori
au fost apropia]ii lui Iorga, colaboratorii lui din
diferite zone ale activit=]ii culturale [i care
aveau s=-i devin=, dup= 1910, [i partizani
politici. Am putea numi c`]iva, cita]i \n documentele
care au ajuns sub ochi no[tri: T.
Manolescu-Mladin, I.C. Negrescu, G. Orleanu,
G. Mil. Demetrescu-Craiova, H. Froll, A.
Livezianu etc. Iorga, care mergea pe linia
\nfiin]=rii unui partid - existent deja \n embrion
- \[i d=dea seama c= \i va subordona acestuia [i
ziarul [i tipografia, dar voia ca acest lucru s= nu
se [tie sau, cel pu]in, s= fie escamotat oficial.
De aceea, Iorga s-a str=duit personal [i a reu[it
s= conving= pe prin]ul Gheorghe {tirbei, frunta[
conservator, s= investeasc= 5.000 de lei \n
tipografie, pe C. Alim=ne[tianu - liberal, s=
subscrie 40 de ac]iuni, iar pe al]i c`]iva politicieni
s= li se al=ture, cel pu]in formal. 7 Desigur,
prin contribu]ia lui material= (localul, terenul
etc.), Iorga r=m`nea ac]ionarul principal [i avea
cuv`ntul hot=r`tor \n societate, pe care, de altfel,
oricum, l-ar fi avut.
Ini]iativa lui Iorga a avut un larg ecou,
mai ales \n unele p=r]i ale ]=rii, cum ar fi
Boto[anii, ora[ul s=u natal. La 4 martie 1908,
Constantin Gh. Cucu, proprietar \nst=rit, mare
admirator al istoricului, \i adresa acestuia o
scrisoare prin care \l felicita pentru ini]iativa sa
[i-i comunica c= deja a devenit un important
subscritor de ac]iuni. ,,Mi-a s=ltat inima de
bucurie primind vestea \nfiin]=rii Societ=]ii pe
Ac]iuni "Neamul Rom`nesc". Aceast= [tire ma
f=cut s= contribuiesc [i eu... cu o pietricic= la
f=urirea temeliei acelei m=re]e institu]iuni care
va face ca ilustrul dumneavoastr= nume s=
r=m`ie nemuritor [i scris \n cartea de aur a neamului
rom`nesc...''. 8
continuare ‘n pagina 39
Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008

Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008
Axioma
O monografie a satelor chiojdene (I)
Polin Zorilã
Apari]ia unei c=r]i noi reprezint=, f=r=
\ndoial=, un eveniment deosebit, care confirm=
afirma]ia lui Nicolae Iorga, potrivit c=reia "cultura
poporului român f=r= c=r]i pentru dânsul nu se
poate". Pe aceste coordonate se situeaz= [i
lucrarea distinsului profesor emerit Paul D.
Popescu, Cartea satelor chiojdene, ap=rut=, \n
2007, la Editura Prahova din Ploie[ti. Cunoscut
publicului larg prin erudi]ia sa [i prin num=rul
mare de lucr=ri dedicate Ploie[tiului [i Prahovei,
reputatul cercet=tor [i-a extins sfera de
investiga]ie asupra satelor chiojdene, din jude]ul
Buz=u. Recenta lucrare este o prezentare monografic=
de amploare a comunei Chiojdu - jude]ul
Buz=u, menit= s= satisfac= curiozitatea cititorilor
iubitori de istorie [i s= suscite interesul avizat al
speciali[tilor.
Lucrarea debuteaz= cu un Argument semnat
de inginerul Alexandru Ispas, care, \mpreun=
cu al]i oameni de bine (Alexandru Codescu, Paul
Dobrescu, Adrian Boiangiu, Dan Huru, membri ai
clubului Rotary Ploie[ti), a luat ini]iativa realiz=rii
unei lucr=ri monografice, care s= reprezinte o
punte de leg=tur= \ntre locuitorii de ieri [i de azi ai
Chiojdului [i cei din ,,diaspora" chiojdean=.
Anima]i de cele mai alese sentimente,
ini]iatorii au purces la colectarea materialului documentar
[i iconografic necesar realiz=rii unei
lucr=ri de asemenea anvergur=. Pentru ducerea la
\ndeplinire a acestui proiect ambi]ios, inginerul
Alexandru Ispas s-a adresat profesorului emerit
Paul D. Popescu, cunoscut istoric prahovean,
care, dup= o scurt= ezitare, a acceptat aceast=
provocare, realizând dup= doi ani de munc=
st=ruitoare o lucrare monografic= de referin]=,
Cartea satelor chiojdene.
|n capitolul I, intitulat Un loc minunat de
a[ezare, profesorul emerit Paul D. Popescu abordeaz=,
cu meticulozitate, problematica localiz=rii
geografice a acestei comune buzoiene de pe Valea
Bâscei [i a tr=s=turilor caracteristice ale cadrului
natural. Amplasarea comunei \n ,,]ara Chiojdurilor",
la contactul dintre zona subcarpatic= [i
Mun]ii Siriului, a fost benefic= - dup= cum apreciaz=
autorul - pentru binele [i nevoia de frumuse]i
a chiojdenilor.
Capitolul al II-lea, intitulat Pu]in= istorie
abordeaz= evolu]ia istoric= a acestei a[ez=ri de
mo[neni, de la \nceputurile sale pân= \n actualitate.
Numele localit=]ii Chiojdu - arat= autorul -
are o origine controversat=. Aceasta ar putea
proveni din maghiarul kövejd = pietros, dup= cum
afirm= Nicolae Iorga, Constantin C. Giurescu,
Dinu C. Giurescu [i Alexandru Graur. Ideea este
respins= de cercet=torii chiojdeni C. Isb=[oiu [i P.
Predescu, dar [i de C. M. Râpeanu, care presupune
c= ar deriva din latinescul quies = lini[te.
,,]ara Chiojdurilor" (Depresiunea Drajna -
Chiojd), \n care sunt amplasate [i localit=]ile
Starchiojd [i Chiojdul Mic, reprezint= o vatr= de
veche [i intens= tr=ire româneasc=. Pe la 1241-
1242 - afirm= autorul - zona a fost afectat= de
n=v=lirea t=tarilor, care au l=sat urme \n legendele
[i toponimia local=. La \ntemeierea Chiojdului
Mic - afirm= profesorul emerit Paul D. Popescu -
o contribu]ie \nsemnat=, al=turi de autohtoni, au
avut-o românii ardeleni veni]i din zona izvoarelor
râului Buz=u. Puternica imigra]ie transilv=nean=,
de ,,ungureni" sau ,,secuieni", este reflectat= -
dup= cum afirm= autorul - [i de numele jude]ului
Saac sau S=cuieni, din care a f=cut parte [i localitatea
Chiojdu Mic pân= la 1845.
Potrivit istoricului C. C. Giurescu, \n tim-
purile vechi, a existat pe aceste meleaguri o singur=
mo[ie \n cuprinsul c=reia s-au dezvoltat ulterior
cele dou= sate de mo[neni, Starchiojd [i
Chiojdul Mic. Primul document cunoscut, emis
de Mihail Voievod \n 1418, \nt=rea mo[nenilor
din Starchiojd st=pânirea asupra mo[iei Chiojdu.
Peste 130 de ani, \n 1548, Mircea Ciobanul
\nt=rea fra]ilor Dragomir, Gon]ea, Stroe [i Nan
st=pânirea asupra unei ocine \n Chiojdu,
cump=rat= de Voicil=, bunicul acestora, de la
C=lin. Documentele ulterioare men]ioneaz=
vânz=ri, cump=r=ri [i p=trunderea unor boieri \n
acest spa]iu mo[nenesc. Meleagurile chiojdene -
afirm= autorul - au fost str=b=tute [i de o[tenii lui
Mihai Viteazul, \n campania din octombrie 1599.
|n secolul fanariot [i la \nceputul epocii
moderne - subliniaz= profesorul Paul D. Popescu
- apar semne de disolu]ie a ob[tilor [i infiltrarea
unor familii boiere[ti, cum a fost familia Macovei.
Judec=]ile numeroase, men]ionate de documente,
atest= lupta pentru supravie]uire a ob[tilor
mo[nene[ti \n fa]a unor for]e din afar= (boieri,
M=n=stirea Târg[or) dar [i din interiorul acestora.
A[ezarea geografic= - arat= autorul - a favorizat
antrenarea unor pl=ie[i chiojdeni \n sistemul de
ap=rare a grani]ei dintre ]ara Româneasc= [i
Transilvania.
Marile momente ale istoriei na]ionale
(revolu]ia de la 1848, Unirea Principatelor,
r=zboiul de independen]=, primul r=zboi mondial)
- afirm= autorul - au fost receptate de localnici,
care [i-au adus contribu]ia la desf=[urarea acestora.
Acest lucru este dovedit [i de num=rul mare al
eroilor chiojdeni (120), c=zu]i la datorie \n
r=zboiul pentru \ntregirea neamului. Printre
ace[tia se afla [i c=pitanul Ion C. Giurescu, fratele
istoricului Constantin C. Giurescu.
Dup= Marea Unire, fosta comun= de
grani]= Chiojdu ajungea \n mijlocul României
Mari. De[i s-a mai p=strat un timp proprietatea
dev=lma[=, procesul de disolu]ie a ob[tii [i de
ie[ire din indiviziune se accentueaz= tot mai mult.
Al doilea r=zboi mondial a cauzat comunei
pierderi umane, dar [i o accelerare a descompunerii
vie]ii ob[te[ti [i comunitare. |n aceste
condi]ii, regimul comunist - afirm= profesorul
emerit Paul D. Popescu - expropria nu o proprietate
ob[teasc= ci propriet=]ile individuale ale
vechilor mo[neni. Capitolul al III-lea, Institu]iile
Chiojdului, trateaz=, \n aproape 150 de pagini,
evolu]ia administra]iei, bisericii, [colii [i a altor
institu]ii chiojdene. |n primul subcapitol,
Administra]ia, autorul abordeaz= cronologic
prevederile legislative, evolu]ia administra]iei
locale, de la pârc=lab la primar [i la consiliul
comunal, realiz=rile edilitar-gospod=re[ti [i scurte
evoc=ri ale primarilor de ieri [i de ast=zi ai
Chiojdului. Dintre ace[tia se deta[eaz= figura
luminoas= a lui Silvestru Frânculescu, apreciat de
profesorul emerit Paul D. Popescu, ca cel mai
important [i mai priceput primar al comunei. \n
final, autorul prezint= realiz=rile administra]iei
actuale, conduse de Gheorghe Dumitrache, cel
mai tân=r primar pe care l-a avut comuna Chiojdu.
Subcapitolul urm=tor, [coala, abordeaz=
selectiv evolu]ia \nv=]=mântului chiojdean. Prima
[coal= din Chiojdu Mic a existat, probabil - dup=
cum afirm= C. C. Giurescu - pe la anul 1770.
Dup= introducerea Legii instruc]iunii publice
(1864), existen]a [colii din Chiojdul Mic a devenit
o certitudine. Pe parcursul lucr=rii, profesorul
emerit Paul D. Popescu realizeaz= o fresc= a
\nv=]=mântului chiojdean din ultimii 140 de ani
punând accent pe: evolu]ia num=rului de elevi,
situa]ia personalului didactic, baza material=,
26 (2914)
S
T
desf=[urarea activit=]ii instructiv-educative [i efi- I
cien]a acesteia. Re]eaua [colar= a comunei - I
afirm= autorul - s-a dezvoltat \n timp [i cuprinde N
la ora actual= [ase unit=]i de \nv=]=mânt: [coala de
coordonare ,,Constantin Giurescu" din Chiojdul T
Mic, [colile din Bâsca Chiojdului, C=tia[u, Lera, E
Poeni]ele [i Plescioara. {i pentru ca tabloul s= fie -
complet, autorul evoc= personalit=]i de seam=, I
care [i-au pus amprenta asupra calit=]ii \nv=- S
]=mântului local: Tudor Popescu, Dumitru S.
Frânculescu, Petre Predescu, Ana Bocioac=, T
Viorica Teodor-Badea, directorul Iacob Balaban - O
care a adus un suflu nou, ordine [i disciplin=, R
Margareta Dinc= [i al]ii. Eficien]a [colii chiojdene I
este dovedit= [i de num=rul mare al persona-
E
lit=]ilor ridicate de pe aceste meleaguri, \ntre care
la loc de cinste se situeaz= reputatul istoric
Constantin C. Giurescu.
Urm=torul subcapitol, Biserica, trateaz= pe
larg istoricul l=ca[elor de cult de pe raza comunei
Chiojdu. Primele biserici de pe plaiurile chiojdene
au fost realizate din lemn. Astfel, la Chiojdul Mic
a func]ionat o biseric= distrus= de gârla Chiojdului
la 1772, apoi o alt= biseric= din lemn amplasat= \n
cimitirul localit=]ii. Al=turi de aceasta - subliniaz=
autorul - localnicii au construit, pe la 1844, un
l=ca[ de zid extins [i renovat \n mai multe rânduri,
cu hramul ,,Sf. |mp=ra]i Constantin [i Elena".
Pictura \n fresc=, \n stil tradi]ional neobizantin, a
fost realizat= de pictorul Petre Ro[ca din Hâr[ova.
O alt= biseric= din lemn a existat [i la C=tia[u. Pe
la 1877 - arat= autorul - s-a \ncheiat construirea
unei biserici din bârne solide de brad cu hramul
,,Adormirea Maicii Domnului", pictat= de Nae
Constantinescu, renovat= [i repictat= ulterior de
pictorul Irimescu. Biserica din Poeni]ele, construit=
\n anii 1852-1856 din bârne solide de stejar,
tencuite pe ambele fe]e, cu hramul ,,Sfin]ii
Voievozi Mihail [i Gavriil", renovat= ulterior, a
fost pictat= de pictorul Ro[ca din Hâr[ova.
Biserica din Lera, cu hramul ,,Intrarea \n
Biseric= a Maicii Domnului", construit= \n 1876,
din zid de piatr= cu trei turle [i pridvor \nchis, are
printre podoabe - dup= cum subliniaz= profesorul
emerit Paul D. Popescu - catapeteasma Bisericii
,,Sf. Vineri" din Bucure[ti, distrus= \n timpul
regimului comunist.
O alt= biseric=, ,,|n=l]area Domnului",
construit= \n perioada 1877-1927, din piatr=, cu
trei turle, deserve[te parohia Chiojdu II. Pictat=
ini]ial de pictorul Nicolae Vasilescu, biserica a
fost consolidat= dup= cutremurul din 1977 [i
repictat= \n fresc= de c=tre pictorul N. Radu din
Bucure[ti. Pe parcursul mai multor pagini, autorul
eviden]iaz= activitatea personalului de cult care a
deservit bisericile chiojdene [i evoc= personalitatea
p=rintelui Dumitru Gogeanu.
Al=turi de prim=rie, biseric= [i [coal=, pe
raza comunei mai func]ioneaz= [i alte institu]ii:
poli]ia, c=minul cultural, biblioteca comunal=, oficiul
po[tal, agen]ia C.E.C. [i dispensarul medical.
Pe baza Amintirilor profesorului Stelian Florescu-
Pântece, autorul prezint= sugestiv o serie de obiceiuri
[i tradi]ii chiojdene: botezul, nunta, \nmormântarea,
Mo[ Ajunul, Plugu[orul, Plugul,
Sorcova, Capra, Irozii, Vasilca, Paparudele [i
Caloianul. Oameni veseli, chiojdenii mergeau la
hor= sau la bal [i au creat - dup= cum afirm=
Codin Isb=[oiu - dansul ,,Perni]a" (nu ,,Perini]a"),
popularizat prin anii 1930, dar ast=zi aproape
disp=rut. Câteva pagini din lucrare sunt utilizate
de autor pentru a descrie frumuse]ea scoar]elor,
velin]elor [i a covoarelor ]esute de mâna dibace [i
iscusit= a chiojdencelor.

S
T
I
I
N
T
E
-
G
E
O
G
R
A
F
I
E Codru] Constantinescu
|n august 1873, geograful francez
Elisée Reclus, membru al prestigioasei
Societ=]i de Geografie din Paris, \nfiin]at= \n
1821 , a vizitat Transilvania, aflat= \n cadrul
Imperiului Austro-Ungar iar zece ani mai
târziu, \n drum c=tre Constantinopole a trecut
prin Bucure[ti. |nsemn=rile sale de
c=l=torie l-au inspirat pe Jules Verne \n
scrierea romanului Castelul din Carpa]i.
C=l=toriile lui Reclus au fost pretextul de
care avea nevoie Alain Kerjean pentru a
redescoperi România, atât pentru publicul
francofon cât [i, de ce nu, chiar pentru publicul
român. Alain Kerjean nu este un
\ncep=tor \n profesia sa destul de atipic= pentru
noi, de scriitor-fotograf descoperitor de
peisaje exotice. A \ntreprins c=l=torii \n
Venezuela, pe fluviul Orinoco, dar [i \n
Africa de Vest. Autorul m=rturise[te c= a
fost deranjat de o remarc= a unui compatriot
care, auzind c= se preg=te[te de o c=l=torie \n
România ar fi zâmbit superior [i ar fi aruncat
vorbele: ,,Ah, da, Kerjean este omul potrivit
pentru România, dup= expedi]iile sale din
Orinoco [i Africa." Un suflet de român verde
ar fi fost iremediabil jignit, nu \ns= [i noi...
Astfel s-a n=scut albumul Voyage en
Roumanie, de la Transylvanie au delta du
Danube. 1 Prefa]a impun=torului album este
semnat= de soprana Angela Gheorghiu, \n
ideea de a maximaliza impactul pozitiv al
c=r]ii, \ns= ne \ntreb=m câ]i francezi
obi[nui]i au auzit de Angela Gheorghiu...
Poate c= Gic= Hagi ar fi fost mai potrivit...
Alain Kerjean face parte din acea categorie
de c=l=tori str=ini \n România a c=ror
principal= preocupare nu este aceea de a lipi
etichete, ci de a \n]elege o ]ar= [i popula]iile
care tr=iesc \n grani]ele ei, c=ci Alain
Kerjean \[i \ndreapt= un ochi atent [i asupra
minorit=]ilor din ]ar=, fie c= acestea sunt de
origine maghiar=, rrom=, lipovean= sau sas=.
Remarc=m faptul c= Alain Kerjean a \ntreprins
o adev=rat= [i laborioas= munc= de
documentare atât \nainte de a \ncepe aceast=
c=l=torie, care de altfel nu a fost prima \n
spa]iul românesc, cât [i \n timpul ei [i chiar
dup=. Textul redactat de c=tre scriitorul [i
fotograful francez abund= \n referin]e bibliografice,
\n citate din scriitori români, de
cele mai multe ori inspirat inserate \n materia
albumului.
Kerjean este atras [i de via]a religioas=
a României, poate pentru c= asemeni
altor francezi g=se[te \n România credin]a
Axioma
Un nou cãlãtor
francez în România
pierdut= \n Fran]a dup= Marea Teroare [i
dup= alte dou= secole de continu= laicizare [i
ateizare. Sau poate c= aceasta i se pare doar
exotic=. Reg=sim numeroase fotografii ale
bisericilor [i m=n=stirilor ortodoxe dar [i
catolice sau protestante (interiorul unui l=ca[
de cult unitarian din Secuime) dar [i
fotografia unei troi]e de la o margine de
drum sau o foarte sugestiv= fotografie a interiorului
unei biserici ortodoxe \n timpul unei
slujbe. Imaginea de ansambul a României
este una foarte echilibrat=, m= tem c= mult
mai echilibrat= decât ar fi putut-o recrea un
fotograf / scriitor român care, fiind mult prea
implicat emo]ional, ar aluneca cu siguran]=
c=tre una din cele dou= extreme: ori dragoste
oarb= [i absolut=, ori dispre] suveran [i sil=
metafizic=. |mpletirea celor dou= aspecte
este punctul forte al albumului, fa]ete bine
condimentate de zeci de fotografii extraordinare.
|n ciuda regresului constant a francofoniei
poporului român, chiar dac=
\nv=]=mântului \n limba francez=, care este
foarte dezvoltat \n sistemul public românesc,
francezul a fost uimit de francofonia dac= nu
general= a poporului român m=car a multor
intelectuali rom`ni. Alain Kerjean descrie
uimirea tân=rului fotograf rom`n ce l-a
\nso]it de-a lungul traseului, Valentin Brutaru,
care, anglofon fiind, nu putea \n]elege
discu]iile avute de autor \n compania promotorilor
sau prietenilor locali, discu]ii care au
avut loc, \ntotdeauna, \n francez=.
Alain Kerjean nu s-a mul]umit doar s=
str=bat= cei 6.000 de kilometri \n România [i
s= scoat= un album admirabil, dar s-a
\nh=mat [i la munca de promovare, al=turi de
Societatea de Geografie din Paris [i editorul
lucr=rii, Editura Glénat. Albumul Voyage en
Roumanie a fost lansat \n mod oficial \n
prezen]a Excelen]ei Sale Ambasadorul
României la Paris, d-l Teodor Baconsky, \n
cadrul Festivalului Interna]ional de Geografie
de la Saint
Dié-des-Vosges,
unde România a
avut statutul de
]ar= invitat= special.
Albumul a
fost \n centrul
dezbaterilor organizate
de c=tre
Societatea de
Geografie, \n cadrul
unui colocviu
dedicat c=r]ii
la 16 noiembrie
la sediul din Paris
al prestigioasei
societ=]i [i la care
au mai vorbit
Magda Cârneci,
director al I.C.R.
Paris, profesorul Jean
Bastié, profesor emerit
la Sorbona, pre[edintele
Societ=]ii,
Mircea Goga, profe-
27 (2915)
Foto: Jean-YYves
Conrad
sor de limb= [i civiliza]ie român= la Sorbona.
Cu aceast= ocazie a fost vernisat= o expozi]ie
cu câteva din tablourile lui Paul Anastasiu,
pictor oficial al Armatei Franceze, \n rândurile
c=reia a petrecut 15 ani dar [i membru
al Societ=]ii de Geografie. 2 La 5 decembrie,
Alain Kerjean a prezentat cartea \n cadrul
unui colocviu axat asupra istoriei [i modernit=]ii
României, organizat de c=tre
Universitatea Aix-en-Provence, prin profesorul
Gilles Bardy. Iar \n seara de 14 decembrie,
momentele culturale dedicate acestei
apari]ii editoriale au luat sfâr[it printr-o
recep]ie g=zduit= de Ambasada României din
Paris, la care au participat mari personalit=]i
culturale precum Teodor Baconsky, \n calitatea
sa de gazd=, Angela Gheorgiu, academicianul
[i fizicianul Basarab Nicolescu,
arhitectul [i sculptorul Silvia Gabriela Beju
[i scriitorii Mircea Goga [i Jean-Yves
Conrad, autorul c=r]i Roumanie, capitale...
Paris. Guides des promenades insolites sur
les traces des Roumains céelebres de Paris,
publicat= la Editura Oxus (2003).
Voyage en Roumanie este o carte care
ne dovede[te c= pentru a ne \mp=ca cu
România trebuie s= o redescoperim [i s=-i
accept=m paleta de culori, unele \nchise [i
penibile, altele, deschise, luminoase, \n
ideea de a le diminua pe primele [i amplifica
pe ultimele. Un francez ne-a deschis drumul,
un francez care, \n loc de concluzie
m=rturise[te simplu [i destul de re]inut c=
,,Am folosit inima pentru a evoca o cascad=
de emo]ii [i pentru a anun]a re\ntoarcearea
unei ]=ri prietene Fran]ei de care avem
nevoie: România".
1. Voyage en Roumanie, de la Transylvanie au
delta du Danube, de Alain Kerjean, fotografii de Alain
Kerjean [i Valentin Brutaru, prefa]= de Angela
Gheorghiu, Glénat, La Société de Géografie, Grenoble,
2007.
2. Recunoscut= ca institu]ie de utilitate public=
prin ordonan]= regal= la 14 decembrie 1827!
Fotografie de la recep]ia de la Ambasada României
la Paris (14 decembrie 2007). De la stânga la dreapta,
Angela Gheorgiu, David King (Editura Glénat),
Prof. Jean Bastié (pre[edintele Societ=]ii de Geografie),
Excelen]a Sa AmbasadorulRom`niei \n Fran]a,
Teodor Baconsky, Alain Kerjean.
Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008

Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008
Nicolae Dumitrescu
Un eveniment de sfâr[it de an 2007, care
s-a bucurat de ospitalitatea Rectoratului UPG (prof.
univ. dr. ing Vlad Ulmanu), \mbinând protocolarul
cu lucrativul, ne-a adus \n aten]ie, ca pe o experien]=
\ncurajatoare, interesanta existen]= a Institu]iei
Cet=]enilor de Onoare din Municipiul
Ploie[ti. Aceast= institu]ie n-are, la noi, o istorie
prea lung=. De[i cadrul juridic exist=, \nc= din
1925, ca [i destui cet=]eni care ar fi meritat s= li se
fi atribuit acest statut! Totu[i, \n trecut, s-au g=sit [i
pus \n oper=, ocazional, [i alte forme de
recunoa[tere public= a valorilor, care, par]ial,
func]ioneaz= [i ast=zi - medalii, insigne, ordine,
diplome etc.
Dup= Revolu]ie, mai concret \n 1994, \n
timpul primariatului ing. Victor S=vulescu, la
nivelul Consiliului Local, a fost adoptat=, f=r= rezerve,
aceast= formul= compensatorie, cu valoare
moral-cet=]eneasc=. Primul cet=]ean de onoare
declarat, generalul Toncea Marin Octavian - veteran
de r=zboi - orientarea ca atare indicând respectul
fa]= de cei care au luptat pentru ap=rarea ]=rii [i
a intereselor na]ionale. Era, totu[i, un ecou al practicilor
care au f=cut o lung= carier= la noi, \n vremurile
trecute.
Dar acesta a fost doar \nceputul. Odat=
deschis= calea, vor fi luate \n considera]ie, ulterior,
[i alte personalit=]i, provenind din varii domenii,
atât din rândul celor care tr=iesc [i lucreaz= \n
Ploie[ti, cât [i din afar=, oameni de reputa]ie, care
au avut contribu]ii importante \n plan comunitar [i
extracomunitar. Cuprinderea numeric= efectiv= a
fost, \ns=, foarte re]inut=.
Dup= alegerile din 1996, \n perioada mandatului
primarului Horia Toma, prevederile regulamentului-cadru
se cristalizeaz= mai bine, dând, astfel,
posibilitatea introducerii unor criterii [i, pe
aceast= baz=, a unei selec]ii mai largi [i mai juste,
\ncât, \n intervalul respectiv, au primit acest titlu 11
personalit=]i, ponderea fiind de]inut= de oameni de
art= [i cultur=, precum pianista Lory Wallfisch,
scriitorul Mircea Ionescu-Quintus, academicianul
Eugen Simion, dirijorul Marin Constantin sau
actorul Corneliu Revent (p.m.).
Noua legislatur=, \nceput= \n iunie, 2004,
sub primariatul ing. dr. Emil Calot=, deschide mai
mult perspectiva unei asemenea rela]ii \n plan
comunitar. F=r= a avea un caracter exclusivist, accentul
va c=dea acum pe alegerea [i desemnarea
cet=]enilor de onoare din rândul oamenilor de cultur=
[i al intelectualilor cu un aport deosebit. Vor fi
avute \n vedere, ceva mai mult, [i personalit=]i din
str=in=tate. {i din punct de vedere numeric, se
remarc= o cre[tere: \n perioada 2000-2004 fiind
\ncununa]i cu acest titlu cca 20 de cet=]eni,
ajungându-se la un num=r total de 40. |n rândul
acestora, sunt de remarcat nume precum: Ioan
Grigorescu (scriitor [i cineast), Eugenia Moldoveanu
(artist= liric=), Emilia Comi[el (etnomuzicolog),
Valeriu Râpeanu (critic [i istoric literar),
Mihai Ispirescu (prozator [i dramaturg),
Eusebiu {tef=nescu (actor [i regizor), {tefan Popa
Popa's (caricaturist de renume mondial, prezent \n
Cartea Recordurilor), Napoleon Antonescu (prof.
univ. dr. ing), Ilarion Ionescu-Gala]i (dirijor de
orchestr=), Sandu Mazor (fost Ambasador al
Statului Israel la Bucure[ti), Adam Puslojic (poet
din Serbia, membru de onoare al Academiei
Române), Mihai Cimpoi (academician, Pre[edinte
al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova),
Basarab Nicolescu (Pre[edinte al Centrului
Interna]ional de Studii Transdisciplinare - Paris,
membru de onoare al Academiei Române), Vasile
T=râ]eanu (scriitor [i publicist din Bucovina -
Ucraina) etc. Este interesant de men]ionat c=, \n
anul 2002, se ajunge la aprobarea unui nou regula-
Axioma
Modele comunitare
Scrisori din Franta
La trei pãzeste
ment [i a unui nou statut al cet=]eanului de onoare.
Acestea au \n vedere l=rgirea bazei de selec]ie [i a
atribu]iilor, stabilirea unor drepturi [i \ndatoriri. |n
noul context organiza]ional, se emit legitima]ii tip,
se adopt= o diplom= individualizat=, [i se fixeaz=
perimetrul unor anumite \nlesniri [i facilit=]i \n
spa]iul comunitar al Ploie[tiului. La \nceputul anului
2003, se \nfiin]eaz=, totodat=, Consiliul
Cet=]enilor de Onoare, un fel de Sfat al \n]elep]ilor,
constituit din 13 persoane, din rândul c=rora fac
parte [i cei trei fo[ti primari de dup= ‘90 - Romeo
Hanganu, Victor S=vulescu, Horia Toma, ca [i
actualul edil al Ploie[tiului, Emil Calot=. La conducerea
acestui Consiliu a fost ales, prin vot
deschis, avocatul, scriitorul [i omul politic Mircea
Ionescu-Quintus. Aceast= formul= organizatoric=
are, se pare, un caracter de unicat, la nivelul
autorit=]ilor locale, \ncercând, astfel, s= identifice [i
s= pun= \n valoare un poten]ial tehnico-[tiin]ific [i
cultural-artistic ale c=rui roade ar putea s= se
reg=seasc=, fie [i par]ial, \n proiectele [i deciziile pe
care Consiliul Local Municipal le ia, \n mod curent,
pentru cre[terea capacit=]ii generale de exprimare a
acestui important ora[ românesc.
Cu implicarea [i cu avizul acestui organism
de conducere, ast=zi, num=rul celor care au primit
investitura Consiliului Local se ridic= la 59,
extinzând aria cuprinderii socio-profesionale [i,
astfel, determinând poten]iale asum=ri ale unei
asemenea grup=ri de elit=. Este, \ntr-adev=r, un gest
de cinstire pentru cet=]enii valoro[i, dar [i un
\ndemn la ac]iune din partea acestora. Prin faptele
lor, ei pot servi drept modele social-comunitare,
pentru c= au \n spate o carier= str=lucit= [i o conduit=
irepro[abil=. Important este ca experien]a [i
profesionalismul acestora s= fie canalizate astfel
\ncât, realmente, ei s= reprezinte un suport viabil al
noilor evolu]ii ale municipiului. Credem c= cinstindu-i
printr-o atare recunoa[tere, cet=]enilor de
onoare ai Ploie[tiului le revine datoria moral= de a
se situa \n avangarda progresului, furnizând idei,
sau contribuind efectiv la prestigiul urbei [i la
bun=starea general= a cet=]enilor. Mai activi, unii
\n]eleg, f=r= alte impulsuri, dimensiunile unor
asemenea comandamente. Al]ii a[teapt=, \nc=,
decizii oficiale ori recompense recuperatorii.
Cetatea are nevoie [i de unii [i de al]ii, fiindc=
fiecare a avut, la vremea sa, partea de glorie [i de
recuno[tin]= atestat=, care, odat= [i odat=, se va
putea a[eza la loc potrivit \n pagini de istorie…
Reuniunea de bilan] din decembrie, 2007, a
Consiliului de Onoare, desf=[urat= \n sala Senatului
UPG, a consfin]it propunerea al=tur=rii \n rândurile
sale, a altor doi valoro[i cet=]eni: criticul [i istoricul
literar Ieronim T=taru [i poetul [i publicistul Lucian
Avramescu. Totodat=, ea a confirmat, prin \ntregul
s=u program, ce for]= intelectual= real= reprezint=
aceast= grupare [i cât de apt= este, poten]ialmente,
de decizii constructive. De[i majoritatea oameni
vârstnici, pasiunea lor sincer= degaj= o tinere]e
robust= [i molipsitoare, ce s-ar putea oricând
conecta [i pune eficient \n folosul comunit=]ii.
|ntrebarea este când [i dac= se va reu[i a fi armonizate
tendin]ele [i aspira]iile acestor cet=]eni, care
\n]eleg s=-[i consacre onoarea lor unor idealuri ale
ploie[tenilor ce merit= a fi atinse, \ntr-o bun=-zi.
Nota redac]iei:
|n ziua de 7 martie a.c. a avut loc o nou= \ntrunire a
Consiliului de Onoare, \n cadrul c=reia s-a discutat probleme
curente ale activit=]ii literare, muzicale [i sculpturale din
municipiul nostru [i s-au oferit sugestii privind stimularea [i
dezvoltarea acesteia. Au participat (prezenta]i aici \n ordine
alfabetic=): Al. B=dulescu, dr. muzicolog; Emil Calot=, dr. ing.,
primarul municipiului Ploie[ti; Mircea Dridea, ing., maestru
emerit al sportului; Nicolae Dumitrescu, prof., scriitor, consilier
cultural; Ioan Grigorescu, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor;
Mircea Ionescu Quintus, scriitor, pre[edinte de onoare al
PNL, senator; Eusebiu {tef=nescu, prof. univ., regizor, artist
dramatic; Horia Toma, prof., fizician, senator; Ieronim T=taru,
prof., istoric [i critic literar, redactor-[ef al revistei “Axioma”.
28 (2916)
Didier Nordon
Sã prevenim efectele prevederii?
Afec]iunile nasocomiale, cu alte cuvinte cele contractate
\n mediul spitalicesc, ca [i maladiile iatrogene, cu
alte cuvinte cele provocate de medicamente, cunosc o
regretabil= expansiune. {i tare mi-e team= c= \n curând ne
vom vedea pu[i \n situa]ia de a fi obliga]i s= invent=m o
nou= specializare medical=, cea care ar trebui s=-[i asume
sarcina de a ne vindeca de tot cortegiul de belele cu care
risc=m s= ne alegem atunci când primim anumite \ngrijiri
medicale.
S= nu critic=m totu[i prea mult medicina \n
leg=tur= cu aceste aspecte. Ea este supus= destinului nostru
comun. Via]a uman= este f=cut= \n a[a fel \ncât rare
sunt circumstan]ele care ne permit s= sc=p=m de vreo
afec]iune f=r= ca alta s= se instaleze \n locul celei care tocmai
a fost eradicat=. {i mai sup=r=toare este \ns= apari]ia
unei noi tulbur=ri datorate chiar medicinei. Iar aceast= tulburare
nu poate fi evitat= doar prin simplul fapt c= ne
men]inem starea de s=n=tate. Pentru c= intervine aici
angoasa indus= de tehnicile de depistare, angoas= pe care
o pot contracta persoanele care sunt s=n=toase, dar care
sunt \ndemnate \n mod insistent s= mearg= s=-[i fac= anumite
analize. "Medicina contemporan= este \n fond [i la
urma urmei un fel de doctor Knock care spune: "Veni]i la
mine, pentru c= nu ave]i decât iluzia c= sunte]i s=n=to[i."
Rezultat: subiectul nemaiavând \ncredere \n propriul s=u
corp, cade prad= angoasei, cere s= i se fac= analize. Marea
\ntrebare pentru medicina de mâine este dac= ea se va
dovedi capabil= s= anticipeze comportamentele nevrotice
ca rezultat al ofertelor de diagnoz=. Angoasa (creat= de
medicin=) a devenit nervul progresului tehnologic \n medicin=."
(Didier Sicard, Pre[edintele Comitetului
Consultativ na]ional de etic=, intervievat de Libération,
22-23 februarie 2003.)
Iat= cum am putea ajunge \n situa]ia de a fi nevoi]i
s= invent=m \nc= o specialitate medical=: cea care ar avea
ca misiune s= previn= tulbur=rile provocate de medicina
preventiv=...
Obscurantismul dãtãtor de viatã
Obscurantismul - adic= refuzul a priori de a lua \n
considera]ie puncte de vedere variate - este un r=u. Dar
frica de obscurantism este [i ea tot un r=u. Pentru c= din
cauza ei noi nu mai \ndr=znim, nu mai [tim s= alegem.
|]i pic= \n mâini o carte? A n-o citi ar fi un refuz
condamnabil de a lua cuno[tin]= de con]inutul ei: adic= ar
fi o dovad= de obscurantism. A[a c= cite[te-o. Un concert
muzical este programat ast= sear=, dar genul respectiv nu
te prea tenteaz=? Nu te l=sa dominat de prejudec=]i, du-te
la concert. O conferin]= cu subiect plictisitor, o pies= de
teatru \ntr-o limb= pe care nu o vorbe[ti, un balet \n care
dansatorii r=mân nemi[ca]i, un film care ]ine opt ore [i
patruzeci [i cinci de minute \]i sunt propuse rând pe rând?
Du-te! Du-te! A sta acas= ar \nsemna s= refuzi \n
necuno[tin]= de cauz= ni[te experien]e originale, obscurantistule!
Ar cam fi timpul s= termin=m cu modul acesta de
a ne \ndopa. S-o spunem sus [i tare: uneori e mai de folos
s= refuzi o anumit= oper= decât s=-]i \nsu[e[ti \n mod inutil
experien]a respectiv=.
Telescoala
,
Copiii petrec prea mult timp \n fa]a televizorului,
ei pierd prea mult timp cu jocurile video... Cum s= punem
cap=t oare acestui trist fenomen? Iat= o sugestie. Ar trebui
ca sistemul de \nv=]=mânt, \nc= de la gr=dini]=, s=-i \nve]e
pe copii s= se uite la televizor, s=-i \nve]e cum s= procedeze
cu jocurile video [i, bine\n]eles, s=-i sanc]ioneze pe
cei care nu acord= suficient= aten]ie acestor materii de
studiu.
Pentru c= nu exist= subiect, oricât ar fi el de pasionant
care, devenind materie de \nv=]=mânt predat= la
[coal=, s= nu \nceap= s= plictiseasc= de moarte nou= zecimi
din popula]ia [colar=. Când copiii no[tri vor fi
obliga]i ca la [coal= s= se uite la televizor, e sigur c= acas=
vor fugi de televizor ca dracul de t=mâie.
Traducere de Vasile Moga
,
,
,
C
I
V
I
C
A

S
C
R
I
S
O
R
I
D
I
N
F
R
A
N
T
A
Jacques Raunet
Cu ocazia anului chinez al [obolanului, iat=
câteva direc]ii pentru a situa roz=toarele \n universul
nostru cultural.
Sobolanul , în limba si ,
imaginatia francezilor
S-o spunem de la bun \nceput, imaginea
[obolanului este absolut negativ=: pentru c= unde
altundeva \l putem g=si dac= nu prin gr=mezile de
gunoaie sau rampele de gunoi ale ora[elor?
Mi[c=rile lui vioaie [i care nu produc niciun fel de
zgomot provoac= la cei mai mul]i dintre noi reac]ii
de dezgust, de repulsie, la fel ca [erpii sau p=ianjenii.
|n plus, [obolanul este f=cut r=spunz=tor de
apari]ia ciumei \n Occident cu ocazia Cruciadelor
\n cursul sec. al XII-lea.
A[a c= nu ne va surprinde s= ne \ntâlnim cu
[obolanul \n expresia: etre rat: a fi avar. S= fim
aten]i [i la a[a-numi]ii rats d'hôtel, ho]ii care stau la
pând= \n aceast= categorie de institu]ii. A ajunge s=
m=nânce carne de [obolan era ultima solu]ie a celor
asedia]i care r=m=seser= f=r= posibilitatea de a se
mai aproviziona cu alimente. Când n-ai nimic de
f=cut, când n-ai niciun fel de distrac]ie, se spune c=
te plictise[ti comme un rat mort (ca un [obolan
mort). Iar expresia crever comme un rat \nseamn=
a muri abandonat de toat= lumea.
De la substantivul rat deriv= alte câteva
cuvinte. Diminutivul raton desemneaz= un [obolan
tân=r, un pui de [obolan. Verbul rater \nseamn= a
nu-[i nimeri ]inta, poate tocmai din cauz= c= nu-i
deloc u[or s= prinzi un [obolan. Câinii speciali[ti \n
aceast= opera]ie se numesc ratiers.
Oamenii \ncearc= s= distrug= [obolanii, s=-i
prind= \n curs=, de unde [i expresia: etre fait
comme un rat, adic= a fi prins, a c=dea \n capcan=.
Verbul dératiser exprim= ac]iunea care const= \n a
\ncerca s= distrugem \n mod sistematic [obolanii,
eventual cu ajutorul unor otr=vuri speciale numite
raticide. Imaginea aceasta a fost utilizat= \n
ac]iunile cu caracter rasist puse la cale de francezii
instala]i \n Algeria (a[a-numi]ii pieds-noirs,
Axioma
Sobolanul si alte rozãtoare în
, ,
limba si cultura francezã
,
Van Gogh - Grãdina azilului din Arles
,
picioare negre) care le ziceau arabilor ratoni [i care
organizau din când \n când des ratonnades de sinistr=
amintire. Cuvântul ratonnade este utilizat [i
ast=zi \n orice context de lupt= rasial= sau etnic=.
F=r= niciun fel de conota]ii pozitive sau
negative, le rat de cave este o lumânare sub]ire care
serve[te la iluminat. Numele ei vine poate de la
forma pe care o are [i care seam=n= cu coada
[obolanului. {i dac= tot veni vorba, la queue de rat
(coada [obolanului) este o pil= care are forma acestui
apendice al roz=toarei, pila respectiv= fiind utilizat=
la finisarea sau l=rgirea unei g=uri rotunde
executate \ntr-o pies= de lemn.
Dar s= mergem mai departe. Exist= totu[i [i
o imagine pozitiv= a [obolanului. Unii de]inu]i [i-au
dat seama c= [obolanii se pot \mblânzi, devenind
astfel pentru ei animale de companie. Plus c=,
oricum, trebuie s= aducem un omagiu [i inteligen]ei
[obolanului: cei care se ocup= cu efectuarea experien]elor
de laborator au demonstrat cu vârf [i \ndesat
capacitatea de reflectare a [obolanului. Dar \n
general oamenii nu au a[teptat verdictul cercet=torilor
pentru a-[i da seama c= [obolanii \ncearc=
s= p=r=seasc= o nav= \n pericol, de unde a ap=rut [i
expresia: les rats quittent le navire - [obolanii
p=r=sesc corabia, pentru a descrie exodul personalului
unei \ntreprinderi care se afl= \n pragul falimentului,
sau dispari]ia anturajului unui personaj
influent care e pe punctul de a-[i pierde func]ia:
dac= [obolanii p=r=sesc nava, \nseamn= c= sfâr[itul
e aproape, este un semn foarte r=u.
Tot o imagine pozitiv= ofer= [i expresia rat
de bibliotheque, [oarece de bibliotec=. Ea caracterizeaz=
un cititor \mp=timit, foarte pu]in dispus s=
ias=. O conota]ie pozitiv= [i mai intens= ofer=
expresia petit rat de l'opéra care desemneaz= o
tân=r= dansatoare aflat= \nc= pe b=ncile [colii.
Cuvântul poate deveni chiar afectuos atunci când o
mam= \i zice copilului ei mon petit rat.
Sobolanul în literaturã
,
Marele nostru fabulist La Fontaine este
printre pu]inii care se ocup= de [obolan [i vorbe[te
\ntotdeauna despre el \n termeni onorabili: [obolan-
29 (2917)
ul de ora[ [i [obolanul de câmp sunt personaje pricepute;
exist= apoi un alt [obolan care \l elibereaz=
pe leu. Regele fiarelor a ajuns la ananghie, fiind
prins \n plas= de vân=tori. Dar pentru c= el \i cru]ase
via]a [obolanului la un moment dat, acesta d=
dovad= atât de recuno[tin]=, cât [i de r=bdare pentru
a-[i duce treaba la bun sfâr[it [i a-l salva.
Alte rozãtoare
ãoarecele nu se bucur= de mai mult= simpatie
decât [obolanul, cu toate c= nu provoac=
totu[i dezgust. Substantivul souris este utilizat uneori
pentru a desemna o persoan= de genul feminin.
Este adev=rat c= termenul nu e folosit \n niciun caz
ca dovad= de stim=, dar el este totu[i semnul unei
priviri amuzate asupra persoanei \n cauz=. |n timpul
ocupa]iei naziste femeile-militari \nrolate \n armata
german= erau desemnate cu sintagma les souris
grises. O curs= pentru [oareci este o souriciere.
Cuvântul este utilizat \ns= [i \n leg=tur= cu oamenii
prin[i \n situa]ii critice. Plus c= Mickey Mouse a
ameliorat statutul [oarecelui \n lumea fanteziilor
cinematografice recente. {i \n sfâr[it, de când acest
cuvânt desemneaz= [i obiectul ovoidal pe care-l utiliz=m
\n completarea tastaturii, ca periferic al unui
calculator, [oarecele este acceptat f=r= alte rezerve
\n casele noastre, dar numai \n varianta lui din plastic!
Printre celelalte roz=toare intrate \n universul
nostru cultural, un loc aparte \l ocup= veveri]a,
apreciat= pentru vioiciunea [i gra]ia ei. Cunoscut=
pentru rezervele pe care [i le face, veveri]a a
devenit simbolul economiei [i al prevederii, ceea ce
a atras dup= sine faptul c= \n Fran]a numele [i silueta
veveri]ei au fost alese ca emblem= a caselor de
economii. Alte dou= mici roz=toare care prezint=
particularitatea de a intra \n hibernare au devenit
din aceast= cauz= embleme ale somnului: se spune
dormir comme un loir, cu sensul de a dormi
bu[tean (le loir este pâr[ul). De asemenea porecla
de marmot= este dat= unei persoane c=reia \i place
s= doarm= mult. Roz=toarele care ocup= \ns= locul
cel mai important \n cultura noastr= sunt f=r= doar
[i poate iepurii (\n varianta lor de cas= sau de
câmp). Despre ei vom vorbi \ns= peste trei ani!
Exist= \n schimb alte dou= roz=toare, originare
din Lumea Nou=, care [i-au f=cut loc [i
printre noi: este vorba de cobai (\n limba francez= -
cobaye sau cochon d'Inde) atât de pre]ios \n laboratoarele
de analize medicale. Prin analogie, expresia:
servir de cobaye, (a servi drept cobai), \nseamn=
a fi utilizat pentru o experien]=. O
gospodin= care a preg=tit un fel nou de mâncare le
va spune invita]ilor ei c= sunt pe post de cobai.
Ceea ce nu-i neap=rat dezagreabil!
|n sfâr[it le raton laveur, ratonul (\n engleza
american= racoon) chiar dac= nu a traversat
Atlanticul, acest lucru nu-l \mpiedic= s= ocupe
locul de onoare \n poemul L'Inventaire
(Inventarul), al lui Jacques Prévert. |n acest poem
fiecare strof= enumer= diverse obiecte, care mai de
care mai heteroclite, dar se termin= invariabil cu
sintagma: "...et un raton-laveur" (...[i un raton).
Poate nu e de prisos s= ad=ug=m c= dac=
iepurele (de cas=) este un animal domestic pe care
\l g=sim frecvent \n fermele tradi]ionale, fiind apreciat
[i pe mesele noastre al=turi de veri[orii s=i
s=lbatici: le lapin de garenne [i le lievre, celelalte
roz=toare r=mân ni[te oaspe]i \ntotdeauna indezirabili
pentru gastronomi.
Traducere de Vasile Moga
Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008

Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008
Autoportret ca pictor
Peisaj marin la Saintes-Maries
Floarea-soarelui
Lan de grâu cu corbi (detaliu)
Axioma
Pictorul care vrea sã
cunoascã sufletul lumii
30 (2918)
Ieronim Tãtaru
Vincent Willem Van Gogh, ,,nefericitul,
chinuitul, ne las= o oper= care e nu numai una din
cele mai sfâ[ietoare din istoria picturii, ci [i una dintre
cele mai dense, mai armonioase, mai trainice"
(Joseph-Émile Muller, VII).
Despre dramatica existen]= a artistului [i
despre desenele [i picturile sale s-au scris foarte
multe c=r]i, studii [i articole, s-au \ntocmit, cu prilejul
diferitelor expozi]ii cu lucr=rile sale, deschise,
\ncepând din cel de-al doilea deceniu al secolului
trecut, la Berlin, Amsterdam, New York, Paris,
Otterlo [i \n multe alte locuri, cataloage \n care
reproduceri ale lucr=rilor lui Van Gogh sunt \nso]ite
de comentarii docte ale motivelor pe care ele le
reprezint=. Biografii pictorului olandez [i
cercet=torii operei sale n-au putut ocoli niciodat=
numeroasele scrisori ale artistului c=tre fratele s=u
mai mic, Théo, sau adresate prietenilor artistului
Émile Bernard sau Anton Ridder Van Rappard.
Aceasta pentru faptul c= epistolele lui Van Gogh au
un pronun]at caracter memorialistic, reflect= drama
unei personalit=]i de excep]ie, principalele
momente ale vie]ii sale chinuite, \n succesiunea lor,
[i ofer= calea de p=trundere \n propria-i oper= [i de
\n]elegere a ei, pictorul \nsu[i dezv=luindu-i geneza
[i nu de pu]ine ori comentând-o cu mijloacele celor
mai aviza]i critici de art=. Sunt epistole ale durerii,
pasiunii [i ritmului furibund de lucru, dovezi clare
ale profundei implic=ri a lui Van Gogh \n propriul
mod de exprimare artistic=. |n plus, ele cuprind
uimitoare valori expresive, comparabile, \n secolul
\n care au fost concepute, numai cu cele din
Jurnalul lui Delacroix (Van Gogh, I, II). Când \[i
curm= via]a, \n 1890, Van Gogh avea doar 37 de
ani, din care activit=]ii artistice, c=reia i s-a consacrat
relativ târziu, pe la vârsta de 27 de ani, i-a
d=ruit numai zece (1880-1890); \n primii [ase din
ace[ti zece ani se formeaz= desenatorul [i pictorul,
printr-un act de voin]=, de munc=, de c=ut=ri
ne\ntrerupte a unui drum propriu \n art= (instruc]ia
sa organizat= a fost de scurt= durat=, artistul fiind \n
mare m=sur= un autodidact), ca apoi, \n urm=torii
patru ani, de adev=rat= explozie creatoare de intensitate
[i fertilitate neobi[nuit=, s= realizeze
capodoperele sale. Creat=, cum se vede, \n numai
un deceniu, opera desenatorului [i pictorului Van
Gogh este totu[i impresionant= [i prin amploarea
ei, cuprinzând \n jur de 800 de tablouri [i peste
1.000 de desene. Portretele artistului, a[a cum apar
ele \n propriile reprezent=ri, destul de diferite (\n
ultimii cinci ani de via]= a creat peste 40 de autoportrete
- Fritz Erpel, III), [i scrisorile sale, au prilejuit
biografilor lui Van Gogh sintetice caracteriz=ri
ale omului: p=rul ro[u, fa]a alb=, pistruiat=, cu
zbârcituri ap=rute \nainte de vreme, ochii verzialb=strui,
p=trunz=tori, arcada sprâncenelor proeminent=;
un ,,primitiv", needucabil [i neasociabil,
rezervându-[i pentru el gândurile [i sentimentele,
un spirit independent, nonconformist [i orgolios, un
irascibil, un m=rturisitor de o sinceritate
dezarmant=, care spunea brusc [i direct ceea ce
crede, un sensibil, un umanitarist, c=utând compania
s=racilor [i n=p=stui]ilor sor]ii, pe care \i privea
cu nespus= mil= [i c=uta s=-i ocroteasc= [i s=-i ajute
dup= puterile sale (G. Oprescu, XII; Henri
Peruchot, XII). Pictorul a devenit, \n secolul trecut,
personaj de roman (Bucuria vie]ii de Irwing Stone),
de film documentar (Van Gogh al lui Alain
Resnais, 1948) ori de film artistic (Van Gogh de
Vincente Minnelli, 1947).
Van Gogh era fiul unui pastor calvin. Se
n=scuse la 30 martie 1853, \n mica localitate olandez=
Grood-Zundert, \ntr-o familie numeroas=.
Vincent nu se \n]elegea cu fra]ii [i surorile sale
(exceptându-l pe Theo care, mai mic decât el cu
patru ani, va deveni protectorul [i sprijinitorul s=u
dintotdeauna) [i nici cu p=rin]ii, atunci când ace[tia
\i impuneau reguli severe de comportament,
st=vilindu-i impulsurile de manifestare liber= [i
gr=bit=. Se dovede[te de pe acum un inadaptat la
lumea \n care tr=ie[te, un nonconformist [i un rebel.
Face studii liceale, dovedind interes numai pentru
literatur= [i pentru limbile str=ine, pe care [i le
\nsu[ea cu u[urin]=. Le \ncheie la vârsta de 16 ani,
când intr= la galeria de art= Goupil, din Haga,
lucrând, pân= \n 1876, la sucursalele acesteia din
Londra [i Paris. |ncepe studii teologice, vrea s= fie
pastor, dar renun]= [i, \n 1878, \ncearc= s= evanghelizeze
partea belgian= a regiunii miniere Borinage.
Misionarismul s=u nu d= rezultate. Vrea s= adopte
modul de via]= al n=p=stui]ilor sor]ii, care abia \[i
duceau existen]a de la o zi la alta, s= tr=iasc= \ntocmai
ca ei. |i consoleaz=, când asupra lor se abat
nenorocirile, le instruie[te copiii, se \mbrac=,
m=nânc= [i locuie[te asemenea lor, \mparte cu ei
hainele [i rufele, doarme pe p=mântul gol, \nvelit
numai cu un sac sau cu o bucat= de p=tur=.
Acest ,,apostol al milei", cum a fost numit,
crede c= astfel r=spunde adev=ratei \nv=]=turi
evanghelice. Simte c= nu reu[e[te s= comunice cu
cei pe care voia s=-i ocroteasc=. Devine trist [i f=r=
speran]=. |ncepe s= se \mpace cu sine atunci când
deseneaz= ceea ce vede \naintea ochilor. Afl= \n
art= ra]iunea de a fi, cum singur m=rturise[te \ntruna
din scrisorile sale (Robert Genaille, V; G.
Oprescu, XI; Pierre Leprohon, VIII). Talentul s=u
pentru desen se dovedise \n copil=ria sa, \ns= destul
de modest. |n desenele sale de acum, la \nceput
imperfecte, apoi din ce \n ce mai sigure, figura
uman= ocup= locul central. Van Gogh simte nevoia
unei temeinice educa]ii de pictor. |n 1881 lucreaz=
\n Olanda, la Etten, iar \n 1882 prime[te, f=r= prea
mult entuziasm, sfaturile rudei sale, pictorul
Mauve. |[i continu=, pân= \n 1886, instruc]ia artistic=,
mai \ntâi la Drenthe, cu Breitner [i Suze
Robertson, apoi la Neuenen. La Anvers admir= pe
Rubens. Sub influen]a lui Millet, ale c=rui opere le
cunoscuse \nc= \n timpul angaj=rii sale la galeriile
Goupil, \nf=]i[eaz=, cu talent viguros, mineri,
t=ietori de lemne, ]=rani lucrând p=mântul, femei
recoltând cartofi. |n lucr=rile sale de acum cultiv=
realismul. Desenul s=u are contururi precis trasate,
e col]uros, sugereaz= mizeria [i asprimea modelelor
sale. Pân= \n 1882, r=mâne la desen, la acuarel= [i
la litografie. Se ini]iaz= apoi \n pictura \n ulei.
Descoper= puterea culorii, a[a cum dovedesc
portretele, peisajele [i naturile statice pe care le
creeaz=. Culorile sale r=mân \ns= sumbre. Picteaz=
pasionat, cu mare \ndârjire [i mereu \n felul s=u,
refuzând influen]ele, \ncrez=tor \n fiecare din
descoperirile sale estetice, pe care le afirm= orgolios.
Capodopera sa din acest timp este amplul
tablou }=rani mâncând cartofi (1885). Are revela]ia
stampelor japoneze, care \l \ncânt= [i \l incit= s=-[i
modifice concep]ia despre culoare.
|n martie 1886, sose[te la Paris, unde fratele
s=u, Theo, era negustor de stampe la aceea[i galerie
Goupil. Théo \l ajut= material [i \l sprijin= moral.
Van Gogh urmeaz= cursuri la atelierul Cormon, se
\ntâlne[te cu Émile Bernard, apoi cu Toulouse-
Lautrec, acesta prezentându-i pe Gauguin.
Cunoa[te operele impresioni[tilor [i rezist= o
vreme atrac]iei exercitate asupra sa de tablourile lui
Monet, Manet, Sisley, Pissarro sau ale neoimpre-
A
R
T
E

A
R
T
E
sionistului Seurat. I se pare c= ace[ti arti[ti sunt prea
satisf=cu]i de pictura lor, r=mân, indiferen]i, lini[ti]i
[i mul]umi]i \n fa]a motivelor pe care [i le aleg, el
concepând crea]ia ca suferin]=, \nfl=c=rare, desc=tu[are
a energiilor suflete[ti, confesiune. Nu
poate r=mâne \ns= indiferent la luminile [i culorile
str=lucitoare din pânzele impresioni[tilor. Asimileaz=
repede experien]a impresionist=, \l admir=
pe Pissarro, cerceteaz= atent gravurile japoneze [i,
\n aceste \mprejur=ri, arta sa cunoa[te o puternic=
schimbare. E interesat de efectele de lumin= [i, mai
cu seam=, de intensitatea culorilor, care devine o
tr=s=tur= fundamental= a artei sale, de fragmentarea
tu[ei. |l descoper= pe Delacroix care, de altfel,
\nrâurise toat= arta impresionist=. Admir= tehnica
lui Monticelli [i copiaz= cu fervoare gravurile lui
Hiroshige. Maniera impresionist= a unui Pissarro
ori Sisley r=zbate \n tablourile sale Restaurantul de
la Sirene din Asiniéres (1887), Malurile Senei
(1886-1888), Gr=dini mici pe colina Montmartre
(1887), \n Portretul lui Pére Tanguy (1887-1888),
\n Autoportret (ianuarie, 1888), toate de o impresionant=
varietate cromatic= [i sintez= optic=. Cum
s-a observat, Van Gogh nu este nici \n aceste pânze
un impresionist ortodox. For]a sa vital=, elanurile
sufletului s=u transpar \n tehnica acestor lucr=ri din
anii petrecu]i la Paris, opere care reflect= puternica
sa personalitate artistic=.
Nordicul Van Gogh simte chemarea
Sudului. |n februarie 1888 se instaleaz= la Arles.
Talentul s=u intr= acum \n cea mai glorioas= etap=
de manifestare. Tr=ie[te sub puterea dominatoare a
luminii solare. E fericit [i fermecat de peisaj, cum
m=rturise[te \ntr-una din scrisorile trimise lui Théo.
Sub soarele arz=tor al Sudului, picteaz= tot ceea ce
apare vederii sale, extaziat, \ntr-o adev=rat= stare de
trans=, uitând de sine [i lucrând pân= la epuizarea
puterii sale fizice. Unele tablouri le termin= \ntr-o
singur= zi. Se \ndep=rteaz= de reprezent=rile
tradi]ionale, simplific= formele [i folose[te un colorit
str=lucitor. Culoarea sa este consistent=,
urmele pensulei pe pânz= sunt evidente; e o culoare
eliberat= de func]ia ei descriptiv=. Van Gogh
exprim= acum, a[a cum se confeseaz= \ntr-o
scrisoare, ,,teribilele pasiuni umane" cu o energie
de o intensitate unic=, poate, \n istoria picturii, \n
tablouri - capodopere ale sale - ca Podul mobil
(aprilie 1888, Arles), La Crau (iulie, 1888), Floarea
soarelui (august 1888, Arles), Terasa cafenelei de
noapte (august 1888, Arles), Grâul galben [i
chiparo[ii (august 1888, Arles), Viile ro[ii din
Arles (septembrie 1888), Camera de culcare
(octombrie 1888, Arles), Scaun cu pip= (octombrie
1888, Arles), Cafeneaua de noapte (octombrie
1888, Arles). Se adaug= acestora [i alte peisaje
(Peisaj marin la Saintes-Maries, B=rci pe plaj=),
autoportrete sau portrete (Factorul po[tal Roulin),
toate realizate tot la Arles. Tablourile sale creeaz=
impresia unor mi[c=ri nest=vilite [i puternice,
datorat= \nt=ririi racursiurilor. |n ele, liniile, verticale
sau orizontale, parc= alearg=, se \ntâlnesc [i se
despart. Vârtejul de linii [i forme, de culori, r=mase
\ntr-o armonie stabil=, se arat= la tot pasul. Lumina
\nvolburat= inund= spa]iul, cerul se \nfr=]e[te cu
p=mântul, arborii ca ni[te limbi de fl=c=ri, se \nal]=
spre azur sau, uneori, se \nconvoaie spre glie, florile
devin fluide, norii se mi[c= ageri, lanurile se
fr=mânt=, cuprinse de nelini[ti, pe bolta \nstelat= a
nop]ii joac= spirale de lumin=. Pensula artistului
alunec= pe suprafa]a pânzei energic [i nest=pânit=.
Pasta este dens=. Contururile ferme. Totul se afl=
\ntr-o nest=vilit= [i vertiginoas= agita]ie - reflex al
nelini[tii, al pasiunii arz=toare a pictorului, al
dorin]ei sale de a surprinde ceea ce numea ,,sufletul
lumii".
Van Gogh p=r=se[te hotelul \n care se stabilise
când sosise la Arles [i \nchiriaz= o cas= cu
patru camere. Vrea s= transforme aceast= cas= \ntrun
loc de \ntâlnire a arti[tilor prieteni, creatori ai
unor opere de valoare singular=, cuprin[i \ntr-o
colonie a lor, un fel de falanster. |l cheam= pe
Axioma
Gauguin s= vin= s= locuiasc= \mpreun= cu el. |n
octombrie 1888, Gauguin sose[te la Arles. Cei doi
pictori poart= nop]i \ntregi discu]ii despre art=.
Opiniile lor sunt diferite, ca [i temperamentele lor.
Ajung la un moment dat, c=tre sfâr[itul lui decembrie,
când se aflau \n strad=, s= se certe violent. Van
Gogh scoate un brici, amenin]ându-l pe Gauguin
care, sim]ind primejdia, cu impun=toarea sa f=ptur=
de uria[, \[i potole[te prietenul cu o privire
s=get=toare care dezarmeaz= pe agresor. Cuprins de
remu[c=ri, Vincent intr= \n cas=, \[i taie cu acela[i
brici o ureche, o \mpacheteaz= [i o trimite unei
prostituate cunoscute. Van Gogh, om cu o ereditate
tulbure, care dusese o via]= plin= de dezam=giri [i
priva]iuni, inclusiv \n \ncercarea de a-[i \ntemeia o
familie [i petrecuse la Arles o var= \ntreag= sub
soarele arz=tor al Sudului, f=r= s=-[i ]in= seama de
o mai veche boal= a sa (niciodat= precizat= de
medici), intr= \ntr-o cumplit= criz=, suferind o
c=dere puternic= nervoas=. Nebunia sa devine evident=.
|n ultimele zile ale lui decembrie 1888 st= \n
spital, pentru vindecarea r=nii pe care [i-o f=cuse.
Cuprins de halucina]ii, este internat \ntr-un ospiciu
din Arles. Doar ameliorat=, boala sa revine. |n
momentele de luciditate, picteaz= (Omul cu pipa,
ianuarie-februarie 1889, Arles, autoportret de un
impresionant dramatism; Gr=dina azilului din
Arles, ianuarie-februarie 1889). Mintea i se
\ntunec= iar. |n mai 1889 se interneaz= voluntar la
azilul Saint-Rémy de Provance, unde se afl= sub
supraveghere medical=. Va sta aici pân= \n mai
1890, continuând s= deseneze [i s= picteze \ntre
atacurile bolii (Stânjenei, mai 1889, Saint-Rémy;
Noapte \nstelat=, iunie 1889, Saint-Rémy; Livada
de m=slini, noiembrie 1899, Saint Rémy; Arleziana
(Doamna Goinoux), noiembrie 1889, Saint-Rémy;
La poalele Alpilor, mai 1890, Saint-Rémy). Se
mut= apoi la Auvers-sur-Oise, un sat aflat la nord
de Paris, unde intr= sub aten]ia doctorului Paul
Gauchet, un iubitor de art= (François Martihey, IX).
Aici creeaz= noi capodopere (Portretul doctorului
Gauchet, iunie 1890; Gr=dina doctorului Gauchet,
iunie 1890; Biserica din Auvers, iunie 1890; Lan de
grâu cu corbi, iunie 1890). Van Gogh modeleaz=
acum volumele cu o tu[= viguroas=, le construie[te
halucinant [i folose[te culori intense. |n tablourile
create la Auvers-sur-Oise p=trunde un lirism dramatic.
Boala pictorului revine [i, disperat, la 27
iulie 1890, se \mpu[c= \n piept. Moare dou= zile
mai târziu. Se stinge aproape necunoscut (numai
câteva din pânzele sale fuseser= vândute \n timpul
vie]ii artistului). Gloria sa va fi postum=.
Folosind \ntr-un stil foarte personal culorile
(,,Folosesc culorile mai arbitrar pentru a m= exprima
cu mai mult= for]=" - spunea \ntr-o epistol= a sa)
pentru a se exprima viguros [i, uneori, violent, Van
Gogh este un precursor atât al fovi[tilor, cât [i al
expresioni[tilor.
Bibliografie
(I) Van Gogh, Scrisori. Vol. I-II. Antologie selectiv= de Eugen
Schileru. |n române[te de Em. Serghie. Bucure[ti, Editura Meridiane,
1970 (Biblioteca de art=. Biografii. Memorii. Eseuri).
(II) Van Gogh, Scrisori. 1-2. Antologie, traducere [i note de Constan]a
T=n=sescu. Bucure[ti, Editura Meridiane, 1981 (Biblioteca de art=, nr.
307-308).
(III) Fritz Erpel, Autoportretele lui Van Gogh. |n colaborare cu Kuno
Mittelstädt. |n române[te de Suzi Hirsch. Bucure[ti, Editura Meridiane,
1967.
(IV) Elgar Frank, Van Gogh. Paris, 1953.
(V) Robert Genaille, Enciclopedia picturii flamande [i olandeze. |n
române[te de Horia Vasilescu [i Caius Fran]escu. Bucure[ti, Meridiane,
1975.
(VI) H. W. Grohn, Vincent Van Gogh. Leipzig, Seemann Verlang,
1959.
(VII) *** Istoria ilustrat= a picturii. Edi]ia a III-a. |n române[te de
Sorin M=rculescu. Bucure[ti, Editura Meridiane, 1973.
(VIII) Pierre Leprohon, Vincent Van Gogh. Traducere de Mihai
Murgu. Prefa]= de Andrei Ple[u. Bucure[ti, Editura Meridiane, 1973
(Biblioteca de art=, nr. 97. Biografii. Memorii. Eseuri).
(IX) François Mortihey, Van Gogh. Auvers-sur-Oise. Paris, 1956.
(X) Viorica Guy Marica, Van Gogh. Bucure[ti, Editura Meridiane,
1976 (Clasicii picturii universale).
(XI) G. Oprescu, Manual de istoria artelor. Vol. IV. Secolul al XIXlea.
Realismul [i impresionismul. Edi]ia a II-a. Bucure[ti. Editura
,,Universul", 1946.
(XII) Henry Peruchot, Via]a lui Van Gogh. |n rom`ne[te de Sabina
Dr=goi-Osman. Bucure[ti, Editura Meridiane, 1967.
(XIII) Lionello Venturi. De la Manet la Lautrec. |n rom`ne[te de
Constan]a T=n=sescu [i Michaela Sl=vescu. Bucure[ti, Editura
Meridiane, 1968
31 (2919)
Lan de grâu cu chiparo[i
Dormitorul din Arles
Autoportret cu ureche bandajatã
Podul mobil (detaliu)
Cafeneaua de noapte
Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008

Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008
Dr. Zoe Apostolache-Stoicescu
Cei ce v=desc interes fa]= de datele
biografice ale acestui pictor [tiu c= s-a n=scut
\n anul 1886 \n ora[ul Pite[ti, \ntr-o familie de
origine german=. Se [tie, deasemeni, c= dup=
absolvirea studiilor de pictur= ale Academiei
Regale de Art= din Berlin (1908), a revenit \n
ora[ul natal, iar din 1927 se stabile[te definitiv
\n Bucure[ti.
Mai pu]in se cunoa[te faptul c= pictorul
era un mare c=l=tor, str=b=tând ]ara \n c=utarea
frumosului natural, pe care, cu m=iestrie, l-a
imortalizat \n sute de tablouri. {i-a iubit ]ara \n
care s-a n=scut, a tr=it [i [i-a \ncheiat via]a. |n
1966, Tudor Arghezi scria \n Revista ,,Arge[",
la aniversarea vârstei de 8 decenii a pictorului:
"Ca [i Grigorescu, cânt=re]ul cu pensula al
frumuse]ilor ]=rii noastre, el iube[te fiecare fir
de iarb=, fiecare floare a p=mântului [i a
muncii române[ti". Putem ad=uga c=, asemeni
lui Grigorescu, Rudolf Schweitzer-Cump=na a
realizat o oper= vast=, \n care se reg=sesc
oameni [i locuri din toat= România.
Jude]ul Prahova, situat \n apropierea
capitalei, l-a atras prin bog=]ia sa peisagistic=,
prin mun]ii Bucegi [i Ciuca[, v=ile Prahovei,
Teleajenului, Doftanei. |n anii \n care a slujit
catedra la prestigiosul Institut de Arte Plastice
,,Nicolae Grigorescu" din Bucure[ti, \ncepând
din 1951, str=b=tea potecile montane \mpreun=
cu studen]ii s=i, \n zonele pitore[ti din jude],
continuându-[i lec]iile din atelier, \n natur=.
Poate [i pentru a restitui prahovenilor o
parte din splendorile a[ternute pe pânzele sale
din mirifica "]ar= a frumuse]ilor", cum numea
pitoreasca Vale a Prahovei, a ]inut s= deschid=
o expozi]ie personal= la Ploie[ti, \n s=lile
Prefecturii (actualul Muzeu de Art=). Era o
prim= ,,ie[ire" a artistului \n afara capitalei,
unde, dealtfel, a expus din 1911, \n fiecare an.
Expozi]ia de la Ploie[ti a fost vernisat= la 17
februarie [i a fost deschis= publicului pân= la
12 martie 1924, fiind apreciat= ca un succes
deosebit. Au fost expuse 64 lucr=ri, con]inând
desene, schi]e, acuarele, uleiuri. Din datele
p=strate \n arhiva maestrului afl=m unele
am=nunte interesante. Astfel, o lucrare intitulat=
,,La sfat" a fost achizi]ionat= de Muzeul
Prahovei, iar alte exponate au fost achizi]ionate
de unele personalit=]i ale vremii, ca Dem
I. Nicolaescu - prefectul jude]ului; Ion K.
Gog=lniceanu - pre[edintele Camerei de Comer];
arhitectul Toma T. Socolescu; farmacis-
Axioma
Pictorul Rudolf Schweitzer-Cumpãna
Van Gogh - Viile ro[ii
Legãturi cu meleagurile prahovene
tul P. Demetriad, [.a.
Expozi]ia personal= din 1924 va fi
urmat= pe parcursul anilor [i de alte asemenea
manifest=ri \n Ploie[ti [i jude]ul Prahova.
Astfel, presa semnaleaz= o expozi]ie \n anul
1968 la Sinaia, \n cl=direa Casei de Cultur=
(actualul Cazino). Dup= trecerea \n nefiin]= a
marelui pictor, cu prilejul anivers=rii centenarului
na[terii maestrului, a fost organizat= o
ampl= expozi]ie retrospectiv= \n s=lile
Muzeului de Art= din Ploie[ti, \n anul 1986,
fiind expuse 136 lucr=ri \n ulei [i 45 grafic=,
ini]ial vernisat= la Muzeul Na]ional de Art=
din Bucure[ti, ulterior, a[a cum aminteam, \n
muzeul ploie[tean.
Un alt eveniment, de data aceasta legat
de via]a de familie a lui Rudolf Schweitzer-
Cump=na l-a constituit c=s=toria sa - dup=
decesul primei sale so]ii, Lilly, \n 1963 - cu o
ploie[teanc= - Elena Galateea Stoicescu,
descendent= a preotului Iosif Georgescu,
c=rturar [i ctitor al Bisericii Sfânta Ecaterina.
Aceea[i obâr[ie a avut-o [i familia Gheorghe
[i Maria Comi[el, p=rin]ii muzicologului
Emilia Comi[el [i a compozitorului Florin
Comi[el. Aceste noi rela]ii familiale au f=cut
ca pictorul - de[i avea o vârst= \naintat= - s=
revin= adesea la Ploie[ti pentru a vizita rudele
so]iei - fratele Iosif Stoicescu [i familia sa -
acei membrii ai familiei Comi[el care
r=m=seser= \n Ploie[ti, precum [i prieteni,
colec]ionari, sau simpli iubitori ai artei, unde
era primit cu c=ldur= [i sincer= admira]ie.
Pictorul \ndr=gise \nc= din tinere]e
ora[ul Ploie[ti, cu bulevardul s=u [i casele
vechi, dar maiestoase care-l str=juiau. \ntre
alte l=ca[uri vizitate, \i pl=cea s= poposeasc= la
casa [tiut= sub numele de Casa "Hagi Prodan",
pe care profesorul Nicolae Simache o transformase
\n muzeu.
O alt= rud= (de ast= dat=, un v=r pe linie
matern=) care s-a stabilit [i a lucrat decenii \n
[ir la Ploie[ti este apreciatul medic Aurelian
Zilinschi, fratele farmacistului, cercet=tor
[tiin]ific, Maximilian, stabilit \n Bucure[ti;
acesta, al=turi de Funda]ia ce poart= numele
pictorului, desf=[oar= o binevenit= promovare
a operei v=rului s=u, \n special \n Germania,
unde a realizat o filial= a Funda]iei "Rudolf
Schweitzer-Cump=na".
Am l=sat la urm= o leg=tur= de suflet,
care a existat \ntre pictor [i ilustrul savant
Nicolae Iorga. Aceasta s-a datorat [i faptului
c=, vizitându-i expozi]ia de la Ateneu din
1920, Nicolae Iorga avea s= scrie \n
"Neamul Românesc (1921)": "O revela]ie
expozi]ia de la Ateneu a domnului
Schweitzer-Cump=na. E un zbucium
\n acest suflet cu totul original,
capabil de opere mari, un zbucium
onest [i fecund. Nimic din ceea ce face
nu e ca la al]ii, dar nu pentru c=
voie[te, ci pentru c= e o necesitate
absolut= a sufletului s=u... De la acest
pictor putem a[tepta o nou= formul= a
realit=]ilor p=mântului nostru..."
Aceste aprecieri aveau s=
cl=deasc= \ntre cei doi o rela]ie reciproc
admirativ=, care a durat, \n ceea
ce-l prive[te pe maestru, pân= la
sfâr[itul vie]ii. Fiind invitat la cursurile
Universit=]ii de var= de la V=lenii de
32 (2920)
Munte, pictorul a realizat cu acel prilej un
excelent portret al savantului. Vom prezenta
\n cele ce urmeaz= povestea acestui tablou,
spus= chiar de c=tre pictor.
Aprecierea valorii sale de c=tre una din
marile [i complexe personalit=]i ale ]=rii noastre,
a \nsemnat pentru evolu]ia crea]iei pictorului
enorm de mult. Nici inegalabilul istoric
nu s-a limitat doar la vizionarea unei singure
expozi]ii [i la o unic= exprimare asupra operei
artistului. |n <strong>revista</strong> "Ramuri" din 1922 N.
Iorga venea cu o alt= elogioas= critic=, \n urma
parcurgerii unei alte expozi]ii \n s=lile
Ateneului, ale aceluia[i maestru al penelului.
Demn de relatat este [i modul \n care
Nicolae Iorga \i ar=ta pre]uirea aceluia pe
care-l admira pentru remarcabilul s=u talent.
La V=lenii de Munte, unde omul de o
excep]ional= cultur= organizase cursurile
Universit=]ii de var=, o adev=rat= [coal= pentru
adul]i, \l invit= [i pe Rudolf Schweitzer-
Cump=na. Invita]ia, a[a cum m=rturisea pictorul,
\l onora, oferindu-i prilejul unor \ntâlniri
cu savantul [i cu numeroase personalit=]i ce
frecventau acea institu]ie inedit=, care, din
fericire, continu= s= fie prezent= [i ast=zi \n
peisajul cultural na]ional.
|n vara anului 1925 s-a petrecut un
eveniment interesant. Sosit la V=lenii de
Munte ca audient al cursurilor lui N. Iorga, la
finele unei zile de prelegeri, Schweitzer-
Cump=na i-a propus venerabilului savant s=
accepte s=-i fac= portretul. Ini]ial, Iorga a
refuzat, fiind ca \ntotdeauna \n criz= de timp.
Pictorul i-a sugerat \ns= ca pictura s= fie f=cut=
\n vreme ce ilustrul model s= lucreze la biroul
s=u. Solu]ia a fost acceptat= [i, \n t=cere, dar
cu \ndemânarea-i binecunoscut=, chipul lui
Nicolae Iorga prindea contur. Dar, fiind cu
ochii pleca]i asupra hârtiei, pictorul nu-i putea
prinde privirea. "Am avut totu[i noroc",
spunea artistul, "\ntrucât \n timp ce i s-a servit
cafeaua, am reu[it s=-i v=d bine chipul expresiv,
privirea profund=, p=trunz=toare. Am
lucrat repede [i am reu[it s= finalizez portretul.
Numai c=, odat= ajuns \n camera sa de
lucru, nu m-am mul]umit cu o singur=
reprezentare, ci am realizat \nc= dou= portrete
mai mici al=turi, \n diferite atitudini. Dup= ce
le-a privit, a exclamat entuziasmat: "cu totul
remarcabil". Aprecierea aceasta a fost pentru
mine o pre]ioas= r=splat=..."
Se cunoa[te faptul c= Nicolae Iorga nu
are multe portrete pictate. De vin= este, fire[te,
munca sa asidu=, timpul acordat studiului, ca
[i elabor=rii unei ample opere, prin care [i-a
asigurat ve[nicia [i locul \n istoria [i cultura
poporului român. Este impresionant [i memorabil
faptul c= destinele unor personalit=]i
române[ti de seam= s-au \ntret=iat, marcând
prin aceasta evenimente importante pentru
via]a fiec=ruia, dar [i pentru cultura ]=rii \ntregi.
Ploie[tiul [i \ntregul jude] a c=rui capital=
este, a dat României, Europei [i adesea lumii
\ntregi numeroase personalit=]i remarcabile \n
variate domenii: [tiin]=, art=, muzic=, literatur=.
Ne bucur=m c= apar mereu noi nume
celebre de români \n palmaresul culturii acestui
binecuvântat col] de ]ar=.
A
R
T
E

A
R
T
E
Axioma
Un eveniment muzical de exceptie (II)
Al. I. Bãdulescu
Noua capodoper= vocal-simfonic= a compozitorului
Paul Constantinescu, Oratoriul
Bizantin de Cr=ciun ,,Na[terea Domnului", ca [i
primul opus cu tematic= bizantin=, Oratoriul
,,Patimile Domnului" (prezentat \n prim= audi]ie
absolut= \n ziua de 3 martie 1946 sub bagheta
genialului compozitor [i interpret George Enescu)
o seam= de oameni de [tiin]= muzical= au exprimat
\n presa de specialitate aprecieri deosebit de
elogioase. Iat= spre exemplu un fragment din cronica
semnat= de muzicologul Ilarion Coci[iu, \n
Ziarul "Na]iunea" din 8 ian. 1948: ,,|n Oratoriul
"Na[terea Domnului" nemaifiind ]intuit strâns de
documente [i folosind larg cântecul stranei, Paul
Constantinescu a realizat un oratoriu- ca fond [i
form= - superior, iar ca putere de dep=[ire a
grani]elor ortodoxiei, ridicându-se al=turi de modelul
lui J.S. Bach [i G. Fr. Haendel.
Iat= rezolvate marile probleme ce se pun \n
compozi]ia bazat= pe cântarea bisericeasc=: problema
stilului, a armoniei [i polifoniei modale,
precum [i a recitativului. C=ci P. Constantinescu a
tratat orchestra, corul [i soli[tii \n contrapunct [i
armonia modal=, f=r= ca totu[i s= poat= fi socotit o
emana]ie din stilului palestrinian ori al me[te[ugarilor
contrapucti[ti din [colile neerlandeze.
El a c=utat [i a g=sit mijloace proprii de
expresie armonic= [i contrapunctic=, muzica lui
fiind astfel punct de plecare pentru legile contrapunctului
[i armoniei modale aplicate cânt=rii
bizantine. F=r= a \nstr=ina cu nimic caracterul propriu
al acestei muzici, el adaug= o lucr=tur=
orchestral= at`t de adev=rat= \ncât modernismul
sonorit=]ilor, al culorilor ob]inute, departe de fi o
not= discrepant=, \nseamn= argumentare a ideii
muzicale pure, \n stilul cerut. Izul de popular,
amintind de colinde ori cântece de stea, dau interludiului
instrumental [i recitativului evanghelic o
savoare ne\nchipuit=… Corul a cappella pune \n
eviden]= tot darul de ne\ntrecut mânuitor al
vocilor omene[ti f=r= nici un suport, dep=[ind pe
mae[trii crescu]i la [coala francez=, pe D.G.
Kiriac [i Gh. Cucu, urcând spre culmi neatinse de
noi. Una din grelele probleme era cea a recitativului
pe care n-au rezolvat-o cei ce au scris \n Apus
oratorii, c=zând \n formula conven]ional= a recitativului
de oper= italian=. Paul Constantinescu s-a
p=strat pe linia recit=rii biserice[ti folosit= de
preo]i [i cânt=re]i, cu \ntorsuri melodice caracteristice,
g=sind de fiecare dat= formule de o fr=gezime,
de o puritate ce egaleaz= aria, iar orchestra
dându-i rol activ [i nu cel de simpl= acompaniatoare
prin acorduri banal sus]inute".
Totodat= sunt evidente [i aprecierile reputatului
compozitor [i prof. Anatol Vieru, care au
v=zut lumina tiparului \n publica]ia "Rampa" din
8 ian. 1948: “Impresia care se degaj= din latura
realist= [i uman= a oratoriului este puternic=. |n
general Oratoriul "Na[terea Domnului" este o
lucrare mai concis=, mai pu]in tenebroas= [i grea
decât oratoriul anterior, "Patimile Domnului".
Concizia, elementul luminos [i dinamic, c=ldura,
i-au r=pit mult din acea not= mistic=, not= care
dup= impresia noastr= reie[ea din ceea ce avea
lucrarea descriptiv [i pitoresc istoric, bizantinist...
Lucrarea este izbutit= datorit= concep]iei compozitorului,
\n m=sura \n care el creeaz= o dram=
muzical= concis=, dep=[ind caracterul uman cu un
sens inteligibil [i complet pentru public.
Pe parcurs, acest excep]ional opus vocalsimfonic
a fost prezentat \n concerte publice [i \n
unele emisiuni radiofonice. Un exemplu \l constituie
includerea sa \n programul general a celei de-a
IV-a edi]ii a Festivalului [i Concursului
Interna]ional George Enescu, din septembrie 1967
- prestigioasa manifestare muzical= organizat= pe
plan mondial, o dat= la 3 ani, \n România (prima
edi]ie a festivalului [i concursului a avut loc \n
septembrie 1958).
Concertul extraordinar \n care a r=sunat
aceasta unic= crea]ie a fost programat \n seara
zilei de 7 septembrie 1967, pe Marea Scen= a S=lii
Palatului din capital=. [i-au dat concursul Corul [i
Orchestra Simfonic= ale Filarmonicii George
Enescu din Bucure[ti [i eminen]ii soli[ti lirici:
soprana Emilia Petrescu (\ngerul Gavriil), mezzosoprana
Martha Kessler (Fecioara Maria),
tenorul Valentin Teodorian (Evanghelistul) [i
basul Helge Bomches (Irod Imparatul).Conducera
muzical= a revenit dirijorului Mircea Basarab
unul dintre mae[trii baghetei române[ti din acea
vreme iar dirijorul corului a fost prof. [i compozitorul
Dumitru D. Botez.
Martor ocular la acest eveniment muzical,
autorul acestor r`nduri \[i aminte[te cum la final,
cei peste 3000 de iubitori ai artei sonore din ]ar= [i
str=in=atate care au avut fericitul prilej de a lua
parte la acel formidabil concert vocal-simfonic, au
r=spl=tit, \n picioare, minute \n [ir, prin ropote de
aplauze, protagoni[tii [i performan]ele lor artistice
incontestabile. Dup= atâ]ia ani am [i acum \n
minte [i \n inim= imaginea acelui grandios final \n
care to]i realizatorii afla]i pe scen= - cor, orchestr=,
soli[ti (aprope 300 de persoane) \ntr-un puternic
fortissimo (f.f.f.) au interpretat magistral
Catavasia Na[terii - Hristos se na[te, m=ri]i-l,
Hritos din ceruri \ntâmpina]i-l.
|n semn de pre]uire, arti[tii interpre]i au
primit, din partea organizatorilor numeroase
co[uri [i buchete de flori. A impresionat, \n mod
deosebit, uria[ul co[ cu garoafe ro[ii oferit de
\ntâiul St=t=tor al Bisericii noastre str=mo[e[ti,
P.F. Patriarh Justinian, co[ pe care cu greu cele
patru persoane l-au putut urca pe scen= [i l-au
a[ezat \n mijlocul acesteia, lâng= pupitrul dirijoral.
Din nefericire, dup= acest triumf, Oratoriul
Bizantin de Cr=ciun Na[terea Domnului de Paul
Constantinescu nu a mai fost cântat la aceast=
dimensiune, \n s=lile publice de concert, ci mai
mult \n condi]ii scenice mai pu]in favorabile, \n
incinta institu]iilor de cult. Totu[i, important
r=mâne acordul emis de forurile de conducere ale
culturii române, ca acest excep]ional oratoriu s=
fie imprimat pe disc, \n anul 1977, de c=tre I.S.
Electrecord - Bucure[ti, cu acelea[i for]e artistice
care l-au interpretat \n seara zilei de 7 septembrie
1967 (\n cadrul Festivalului [i Concursului
Interna]ional George Enescu).
Un exemplar din acea superb= serie de discuri
- difuzat= \n ]ar= [i str=inatate se afl= [i \n patrimoniul
Muzeului Memorial "Paul Constantinescu"-
gra]ie doamnei ing. Eleonora Constantinescu,
cumnata compozitorului, care \n 1993, pe
lâng= dona]ia casei \n care fiin]eaz= aceast= institu]ie,
a d=ruit [i o seam= de bunuri culturale printre
care [i acest disc. Un alt exemplar se afl= \n
colec]ia personal= a semnatarului acestor rânduri,
prof. dr. Al. I. B=dulescu.
Deosebit de important pentru noi românii
este, f=r= \ndoial=, [i prezen]a \n via]a muzical=
interna]ional= a celor dou= capodopere: Oratoriul
Bizantin de Pa[ti Patimile [i |nvierea Domnului
(titlu propus de compozitor dup= refacerea partiturii
ini]iale \n 1948) [i Oratoriul Bizantin de
Cr=ciun Na[terea Domnului cântate, cu deosebire
\n spa]iul german - \n 1970 la Meissen [i 1973 la
München [i \n 1981 \n ora[ul Dresda (din fosta
33 (2921)
,
R.D.G.).
Tot \n anul 1973, partiturile celor dou=
oratorii s-au tip=rit de c=tre editura Barenreiter din
Kassel-Germania. Presa german= de specialitate a
comentat la superlativ acest eveniment: “Dup=
cum \nainte de Cr=ciun am avut \n biserici din
vestul Dresdei trei audi]ii cu Povestea de Cr=ciun"
a lui C. Orff, tot astfel \n partea de r=s=rit a
ora[ului, \n ziua a treia de Cr=ciun am avut un alt
eveniment muzical [i anume prima audi]ie a a[a
numitului "Oratoriu Bizantin de Cr=ciun" - o rar=
bijuterie muzical= a compozitorului român Paul
Constantinescu [i anume \n Biserica Inal]=rii din
Dresa-Leuben…
Compozitorul a fost un remarcabil cunosc=tor
al vechii muzici bizantine, precum [i al folclorului
românesc. El a g=sit sinteza original= a
acestor izvoare care tocmai a inspirat atât de mult
operele sale coral-simfonice. \n aceast= lucrare de
o clar= viziune compozi]ional= nu \ntâlnim cunoscuta
[i legata lume a formelor din operele lui Bach
sau Haendel". (Hans Bohm - 6.01.1982)
Datorit= unei interpret=ri exemplare,
numele compozitorului român Paul Constantinescu
a fost \ntr-o clip= pe buzele tuturor, profani
[i speciali[ti… Bach [i Haendel trebuiesc uita]i.
Avem \n fa]= o lume a sunetelor din europa sudoriental=.
Avem aici, \n Oratoriul Bizantin de Paul
Constantinescu ]es=tura de aur a sufl=torilor precum
[i o nou=, pentru urechile noastre, utilizare a
instrumentelor de coarde [i câte o dat= ai impresia
c= descoperi "o pic=tur= de ulei persan", cum se
zice atât de frumos \n opera Cavalerul rozelor de
R. Strauss. (Hans Bohm - 29.12.1981, din articolul
"Sunetele neobi[nuit de fermec=toare ale
Oratoriului Bizantin de Cr=ciun" de Paul
Constantinescu).
|n noile condi]ii social-politice [i culturale
instaurate \n ]ara noastr= dup= Revolu]ia din
Decembrie 1989, Oratoriul Bizantin de Cr=ciun
de P. Constantinescu, ca [i cel de Pa[ti Patimile [i
|nvierea Domnului s-au cântat \n concerte publice
nu numai \n capitala ]=rii, dar [i \n marile centre
culturale române[ti: Cluj-Napoca, Ia[i, Timi[oara,
Bra[ov (care a realizat un concert sub form= de
spectacol pe scena Operei Române din Bucure[ti,
\n regia semnat= de Carmen Dobrescu) etc.
|n ultimii ani, Muzeul Memorial “Paul
Constantinescu” realizeaz= manifest=ri omagiale
\n care sunt prezentate publicului fragmente din
cele dou= capodopere. O manifestare de acest profil
a avut loc recent \n seara zilei de 17.12.2007,
organizat= \mpreun= cu Funda]ia Oamenilor de
{tiin]= - Prahova, prilej cu care s-au marcat 60 de
ani de la prima audi]ie absolut= a Oratoriului
Na[terea Domnului. Toate aceste argumente vin
s= confirme ceea ce \n anul 1967, \n Monografia
Paul Constantinescu, autorul, eminentul muzicolog
dr. doc. Vasile Tomescu scria: Lucrare de
puternic= rezonan]= uman= Oratoriul Na[terea
Domnului are la rându-i \ndrept=]irea de a intra \n
patrimoniul universal al genului. Deschizând un
drum, el
[i-l \ndepline[te cu prisosin]=, c=ci ca [i \n cazul
operei Oedip de George Enescu pentru genul de
tragedie liric= inspirat= din lumea antic= [i având
o solu]ie unic= de realizare, e greu de conceput o
alt= lucrare bizuit= pe fondul tematic bizantin [i
care s= probeze o viziune stilistic= fundamental
diferit=. Aceasta este calitatea [i stringen]a de
expresie unic= [i de stil inedit pe care le instaureaz=
\n istoria muzicii universale marile izbânzi
creatoare, capodoperele.”
Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008

Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008
Axioma
Omagiu lui Valentin Gheorghiu
Carmen Manea
|n galeria piani[tilor actuali, numele
maestrului Valentin Gheorghiu se bucur= de o
rezonan]= particular=, datorat= dublei voca]ii de
interpret [i compozitor, ca [i personalit=]ii sale
artistice originale. La 21 martie 1928, vedea
lumina zilei acela care avea s= devin= cel mai
str=lucit reprezentant al artei pianistice române[ti
din cea de-a doua jum=tate a secolului
al XX-lea [i de la \nceputul secolului al XXIlea.
|n personalitatea complex= a muzicianului
exist= o original= fuziune a contrariilor; interpret=rile
sale pline de expresivitate [i de
noble]e, stau m=rturie pentru colaborarea dintre
erudi]ie [i intui]ie, dintre ra]iune [i imagina]ie.
Prin [lefuirea mig=loas= [i lent= a timpului, cu
pasiunea [i harul care \l caracterizeaz=,
maestrul a aprins lumini \n unghiuri pe care al]i
interpre]i au fost tenta]i s= le considere ascunse
sau \ntunecate.
Pianistul reu[e[te s= realizeze anumite
conexiuni, s= re\nnoade fire rupte, s= repare
liniile de continuitate cu trecutul. Prin aceast=
reconstituire original=, care nu vizeaz= fragmente
separate [i necondi]ionate reciproc, ci o
\nl=n]uire continu= [i coerent=, artistul amplific=
valoarea tezaurului muzical universal [i
românesc, oferind de fiecare dat= interpret=ri
memorabile. Valentin Gheorghiu cunoa[te \n
profunzime opusurile pianistice cu timpul lor
caracteristic, cu acele subtile ondula]ii dina-
mice [i agogice, provenite din dialogul dintre
real [i imaginar [i din leg=turile realizate \ntre
durata interioar= [i clipa de eternitate. Credem
c= secretul simplit=]ii [i noble]ei pianistice
const= \n coresponden]a stabilit= \ntre semnifica]iile
operelor interpretate [i adiacen]a propriei
fiin]e la universul muzical-poetic al compozitorilor
- dincolo de categoriile semantice,
de conven]iile stilistice [i de virtu]ile deja
cunoscute. Valentin Gheorghiu recompune pe
filde[ul pianului portrete muzicale originale ale
compozitorilor aborda]i, descoperind lumini
noi pe chipul atât de cunoscut al acestora.
|nzestrat cu har [i cu des=vâr[it= m=iestrie,
pianistul pune \n valoare poezia, magia [i
func]ia orfic= a sunetelor; emo]iile trecute prin
filtre succesive r=zbat \n originale variante
expresive. Interpret=rile sale, remarcabile prin
unitatea spiritual= [i expresiv=, \[i au originea
\n particularit=]ile de gândire [i \n temperamentul
artistic complex al muzicianului. Cântul
pianistic inconfundabil evoc= original faimoasa
triad= a artei interpretative: ardere, topire, sintez=.
Valentin Gheorghiu a exaltat magnificen]a
instrumentului preferat, pe care l-a abordat \n
multiple ipostaze \n calitate de interpret [i compozitor.
Artistul a ap=rut pe podium \n calitate
de solist, dar [i ca membru al unor forma]ii
camerale de prestigiu, al=turi de Roxana
Gheorghiu, {tefan Gheorghiu, Silvia
Marcovici, Mariana Sârbu, Gabriel Croitoru,
34 (2922)
Radu Aldulescu, Vladimir Orloff, Marin
Cazacu. Cum era [i firesc, \n majoritatea crea-
]iilor sale, pianul ocup= un loc privilegiat
(Concertul pentru pian [i orchestr=, Sonata pentru
pian, Sonata pentru pian [i cello. Trio cu
pian, Burlesca pentru vioar= [i pian, Lieduri
pentru voce [i pian).
La aniversarea vârstei 80 de ani [i a 65
de ani de activitate concertistic= ne\ntrerupt=,
maestrul Gheorghiu face dovada remarcabilei
sale con[tiin]e artistice [i a incontestabilei probit=]i
profesionale, d=ruindu-ne cu generozitate
interpret=ri memorabile, care slujesc deopotriv=
Frumosul, Adev=rul [i Binele. Manifest=rile
muzicale dedicate anivers=rii sale au
debutat la Ateneul Român, unde domnia sa a
prezentat integrala sonatelor de Beethoven,
al=turi de violonista Mariana Sârbu (\n 8, 12 [i
15 martie a.c.). Acestea vor fi urmate de concerte
cu orchestra, la filarmonica bucure[tean=,
la sala Radiodifuziunii [i \n provincie.
Pentru pianistul de excep]ie, arta
sunetelor constituie un mod de cunoa[tere integral=
[i de crea]ie, \ntreaga sa carier=
desf=[urându-se sub semnul unei permanente
d=ruiri suflete[ti, generatoare de inefabil=, tulbur=toare
poezie. Adresându-i sincere ur=ri cu
ocazia anivers=rii celor dou= evenimente, ne
exprim=m speran]a c= Domnia sa va ap=rea pe
scen= \nc= mul]i ani de acum \nainte, spre bucuria
tuturor celor care \i pre]uiesc arta
des=vâr[it=.
Tudor Dumitrescu - setea de absolut
Oana Rãdulescu Velcovici
Pentru to]i cei care l-au cunoscut, Tudor
Dumitrescu a fost un tân=r muzician excep]ional
\nzestrat, care a pierit \n ziua nefast= de 4 martie
1977. Dac= \n acea zi nu s-ar fi produs teribilul
cutremur, sau dac= soarta - \ntruchipat= \n mod
fatal de mai marii zilei - nu s-ar fi opus ca Tudor
s= plece la studii, \nc= din anul I de facultate, \n
Statele Unite ale Americii (unde ob]inuse o
burs= nominal=), anul trecut (2007), pe 6 decembrie,
el ar fi \mplinit cincizeci de ani. Ar fi fost,
foarte probabil, una dintre personalit=]ile proeminente
ale muzicii române[ti, afirmat pe plan
interna]ional ca unul dintre cei mai importan]i
piani[ti ai genera]iei sale [i un compozitor cu o
personalitate aparte.
Nu inten]ionez s= prezint, \n rândurile ce
urmeaz=, o schi]= biografic= a lui Tudor Dumitrescu.
Principalele date cu privire la via]a,
educa]ia muzical= [i activitatea lui sunt redate
succint [i cu claritate \n cele dou= lexicoane
redactate de profesorul Viorel Cosma,
Muzicieni din România - vol. 2 [i Interpre]i din
România. Voi \ncerca s=-mi aduc m=rturia din
unghiul de vedere al colegei de an de studiu la
facultate [i, mai ales, al rudei apropiate, pentru
c= Tudor \mi este v=r, ta]ii no[tri fiind fra]i.
Bunicii no[tri comuni erau temperamente
opuse.
Bunicul, Dumitru M. Velcovici, era un
om de o sensibilitate aparte, iubea c=r]ile, florile,
oamenii, [i - mai ales - pe Dumnezeu. A dorit s=
devin= preot, dar \mprejur=rile vie]ii l-au
\mpiedicat s=-[i \mplineasc= visul. Cânta, \ns=,
toate cânt=rile biserice[ti, \ntocmai ca un preot.
Era \nalt [i sub]ire, introvertit, vis=tor [i avea o
noble]e natural= \n comportament. Tat=l lui
Tudor, compozitorul Gheorghe Dumitrescu, fiul
mijlociu al lui Dumitru M. Velcovici, \i sem=na
mult, \n toate privin]ele.
Bunica, Florica Elisaveta Velcovici,
n=scut= Prodescu, era o fire dinamic=, vesel=,
sub]ire la trup [i la minte, plin= de spirit [i iute ca
o zvârlug=. {i ei \i pl=cea s= cânte cântece populare,
doine, cântece de leag=n. Mai apropiat de
firea ei era cel mai mare dintre cei trei fii, compozitorul
Ion Dumirescu. Tat=l meu, medicul
Dumitru D. Velcovici, cel mai tân=r dintre ei, a
mo[tenit câte ceva din ambele direc]ii.
|n Tudorel, cel care purta numele lui
Tudor Vladimirescu - din a c=rui spi]= ne tragem
- s-au strâns cele mai valoroase tr=s=turi ale
p=rin]ilor [i bunicilor lui, \ntre care recuno[team
inteligen]a, talentul muzical, sensibilitatea,
sim]ul umorului, temperamentul incandescent,
puterea uria[= de asimilare [i dorin]a de
cunoa[tere venit= dintr-o nepotolit= sete de
absolut.
|n primii ani de via]= eram adesea \mpreun=
cu Tudor. Câteva fotografii pe care le
p=strez \ntr-un album sunt m=rturia acelor zile
de copil=rie fericit= \n care ne jucam \mpreun=.
Apoi, am \nceput amândoi lec]iile de pian cu
Doamna Yolanda Zaharia, pianist= \n orchestra
Radiodifuziunii, prieten= [i discipol= a Floric=i
Musicescu.
Pentru c= d=dea semnele unor calit=]i
muzicale ie[ite din comun, Tudor a \nceput,
foarte devreme, o temeinic= preg=tire muzical=
[i pe plan teoretic, cu tat=l s=u, compozitorul [i
profesorul Gheorghe Dumitrescu. Astfel, el [i-a
\nsu[it - \ntr-un ritm mult mai rapid decât cel
prev=zut \n programele analitice ale [colii de
muzic= - teoria, solfegiul [i dicteul muzical, precum
[i armonia, formele muzicale, istoria
muzicii [i a stilurilor muzicale.
|n toamna anului 1964 am intrat amândoi
\n clasa I, la Liceul de Muzic= nr. 2, care avea s=
primeasc=, mai târziu, numele de George
Enescu. Am fost repartiza]i \n clase paralele [i
la profesoare de pian diferite. Nu dup= mult
timp, Tudor a trecut la Liceul de Muzic= nr.1 -
numit, mai apoi, Dinu Lipatti - unde avea s= parcurg=
to]i anii de [coal=, pân= la absolvirea clasei
a XII-a, \n 1976. Ne-am re\ntâlnit \n toamna
aceluia[i an, \n primul an de facultate, la
Conservator. F=ceam parte din grupe diferite,
conform ordinii alfabetice: el, Dumitrescu, era \n
grupa I, eu, Velcovici, \n grupa a II-a. Ne \ntâlneam
la multe cursuri comune.
Tudor devenise un tân=r foarte \nalt [i
sub]ire, sem=na \n aceast= privin]= cu tat=l s=u [i
cu bunicul. Era comunicativ, vesel [i apropiat cu
colegii, printre care \[i f=cea, cu u[urin]=, prieteni.
Avea un fel de a fi sincer [i direct, lipsit
de orice urm= de vanitate. Nimeni dintre colegi
nu a sim]it vreodat= c= Tudor s-ar fi considerat
superior celorlal]i. Din toate manifest=rile lui se
sim]ea caracterul nobil, bun=tatea, umorul, exuberan]a
tinereasc=.
Avea un crez moral uimitor de profund
pentru vârsta lui. |mi amintesc c= l-am auzit
spunând aceste cuvinte: S= nu-]i cl=de[ti fericirea
ta pe nefericirea altora !
Una dintre primele mele amintiri muzicale
legate de apari]iile \n public, pe scena de
concert, ale lui Tudorel, este aceea a unui microrecital
pe care l-a sus]inut la Ateneul Tineretului.
Avea, poate, opt sau nou= ani, [i a cântat, printre
altele, o pies= - dificil= pentru vârsta lui - de
Prokofiev. }in minte c= m-au impresionat precizia
[i claritatea cântului care \l f=ceau s= se
remarce printre ceilal]i copii, astfel c= am sim]it
c= el \n]elegea perfect ceea ce cânta [i, \n plus,
avea, \nc= de la acea vârst= fraged=, mijloacele
tehnice pentru a se putea exprima liber la pian.
A
R
T
E

A
R
T
E
Tudor avea, pe lâng= \nzestr=rile muzicale
excep]ionale - ca auzul absolut, armonic [i polifonic,
ritm, memorie muzical=, sensibilitate timbral=
- [i o agilitate natural= [i ni[te mâini f=cute
parc= special pentru a cânta la pian: suple, puternice,
cu o \ntindere cum numai Dinu Lipatti
mai avusese. |[i cultiva cu perseveren]= [i aceste
calit=]i. |mi amintesc c= eram copii [i \mi
spunea cum face ni[te exerci]ii speciale pentru
for]a [i egalitatea de atac a degetelor, f=r= pian,
\n fiecare diminea]=.
Am fost prezent= \n s=lile de concert
bucure[tene la majoritatea apari]iilor \n public
ale lui Tudor. Am strâns programele de sal=
\ntr-un dosar special, pe care, acum, \l r=sfoiesc
cu emo]ie. Prin fa]a ochilor \mi trec frânturi de
amintiri, retr=iesc acele momente de \ncântare [i
bucuria fiec=reia dintre victoriile lui, pentru c=
fiecare recital sau concert era, pentru Tudor, ca
o b=t=lie câ[tigat= \ntr-o fantastic= lupt= cu timpul,
a c=rui nemiloas= ner=bdare parc= o sim]ea
ca pe o predestinare.
A parcurs, pân= la vârsta de nou=sprezece
ani, un repertoriu imens, care este asimilat
de c=tre piani[tii concerti[ti consacra]i \ntr-un
r=stimp mult mai lung, pân= la maturitate:
Concerte pentru pian [i orchestr=: Haydn
- Concertul \n Re major; Mozart - Concertul \n
Si bemol major, K.V.450; - Concertul \n re
minor, K.V.466; Beethoven - Concertul nr.3 \n
do minor, op. 37; Liszt - Concertul nr. 1, \n Mi
bemol major; Brahms - Concertul nr. 1, \n re
minor, op. 15; Ceaikovski - Concertul nr. 1, \n
si bemol minor, op. 23; Rachmaninov - Concert
nr. 3, \n re minor, op. 30;
Sonate [i piese pentru pian solo: J.S.
Bach - Preludii [i Fugi; Partita I \n Si bemol
major; Fantezia cromatic= [i Fuga \n re minor;
Scarlatti - Sonate \n do minor, Mi major, la
minor; Haydn - Sonata \n do minor; Mozart -
Fantezia \n do minor K.V. 475; Sonata \n do
minor K.V. 457; Beethoven - Sonata \n Sol
major, op. 14 nr. 1; Sonata \n do minor, op. 13,
,,Patetica"; Sonata \n do diez minor, op. 27 nr. 2,
,,a Lunii"; Sonata \n fa minor, op. 57,
,,Appassionata"; Chopin - Nocturna \n si bemol
minor, op. 9 nr. 1; Studiu \n Do major, op. 10 nr.
1; Studiu op. \n do minor, 10 nr. 12; Studiu \n la
minor, op. 25 nr. 11; Studiu \n do minor, op. 25
nr. 12 ([i alte studii); Scherzo II, op. 31, \n si
bemol minor; Valsuri; Poloneze; Mazurci;
Schumann - Kinderszenen, op. 15;
Liszt - Studiu de Concert ,,La leggierezza";
Studiu dup= Paganini, ,,La campanella";
,,Tarantella" (,,Années de pelerinage"); Sonata
\n si minor; Brahms - Sonata nr. 3, \n fa minor,
op. 5; Skriabin - Sonata nr. 4, \n Fa diez major,
Van Gogh - Scaun cu pipã
Axioma
op. 30; Studiu \n do diez minor, op. 2 nr. 1;
Prokofiev - Sonata nr. 6 \n La major, op. 82;
Rachmaninov - Preludii; {ostakovici - Preludiu
op. 87; Bartok - Suita op. 14; Ravel - Sonatina
\n Fa diez minor; Enescu - Suita op. 10; Sonata
\n Fa diez minor, op. 24 nr. 1; Andricu - Sonata
op. 55; Jora - Varia]iuni pe o tem= de
Schumann.
{i aceast= list= nu este complet=. Am
alc=tuit-o dup= materialele care mi-au stat la dispozi]ie
ast=zi [i din amintirile mele legate de
apari]iile lui pe scen=. Dar [tiu c= ea ar putea fi
mult mai lung=, pentru c= Tudor nu a apucat s=
cânte \n public tot repertoriul pe care \l studiase...
|mi amintesc c= am fost la concertul
cameral sus]inut de elevi ai liceelor de muzic=
din Bucure[ti, care a avut loc \n studioul mare al
Radiodifuziunii pe 8 mai 1976. Tudor a cântat,
al=turi de patru colege care alc=tuiau un cvartet
de coarde, partea I din Cvinetul de César
Franck. Mi-au r=mas puternic \ntip=rite \n memorie
c=ldura [i rigoarea acelei interpret=ri, iar
Tudor p=rea s= coordoneze de la pian \ntregul
grup, cu o autoritate izvorât= dintr-o profund=
cunoa[tere a partiturii [i, \n acela[i timp, transmi]ând
parc= un fluid energetic ce asigura coeziunea
forma]iei.
Ascultând ast=zi imprim=rile - din
p=cate, atât de pu]ine - r=mase de la Tudor, constat
c= nivelul de dezvoltare muzical= [i pianistic=
la care ajunsese el, \n cei 19 ani de via]=, era
uimitor de \nalt. Profunzimea [i for]a tr=irilor
artistice, precum [i rigoarea stilistic= [i
acurate]ea tehnic= sunt cele ale unui pianist [i
muzician matur, pe deplin realizat [i st=pân pe
mijloacele de expresie ale artei sale !...
Compozitorul Tudor Dumitrescu arat=,
Pe poetul Aurel M. Buricea \l urm=resc cu
dragoste [i cu interes de câ]iva ani buni. Am mai
scris despre el [i cu alte ocazii [i cred, cunoscându-i
h=rnicia exemplar=, c=-mi va mai oferi [i alte
prilejuri. Ceea ce m-a surprins - pl=cut, fire[te - la
recentul s=u volum de poezii (Vama din rod,
Editura Danubiu, Br=ila, 2007) nu este ardoarea
dialogurilor sale cu Divinul - o constant= a liricii
sale - ci b=taia metafizic=, plonjarea \n idee [i-n
reflec]ie adâncit= pentru a g=si esen]a firii [i pentru
a-i conferi o dispunere liric=: ,,Pe[tele e pe[te
numai \n ap= / [i omul e om numai \n Dumnezeu /
cel ce iese din norme \i vine greu / noaptea cea mai
lung= adânc \l sap= // Nu poate nimeni s=-l scoat=
din Sine / [i mun]ii [i cerul din mare sunt fra]i / cât
de puternic ai fi n-o s=-i despar]i / cum n-ai s= po]i
frânge r=ul din bine // sunt f=cute toate c-un rost pe
lume / vine moartea pâ[-pâ[ ca s= le-adune / cineva
dincolo le ridic=-n cer // Cine face legea nu vrea
s-o [tearg= / [i-nchide-n Cuvânt fiin]a \ntreag= /
[i-n spirit cre[te sâmbure de mister".
Aurel M. Buricea a \ncheiat de mult=
vreme perioada de c=ut=ri [i de experien]e lirice; a
ajuns la o maturitate când [tie bine ce vrea s=
transmit= [i \n ce registru s= descalece Pegasul. Nu
se mai d=-n vânt dup= un discurs evazionist sau
duplicitar [i-[i reprim= bulimia sonorit=]ii
aleatorii. Poezia sa este impregnat= cu sens, cu
substan]=, cu miez, f=r= s=-[i piard= calit=]ile
lirice.
\n lucr=rile - numeroase pentru pu]inii ani \n Reg=sim [i \n acest florilegiu tonul
care au fost concepute - un talent uria[ [i \n psalmic, fiorul cuvântului ziditor \n stare s=
domeniul crea]iei. |n piesele pentru pian apare, accead= transcendentul [i s=-i fluidizeze rev=r-
al=turi de influen]a compozitorilor lui prefera]i, sarea \n lume, \ntr-o mi[care anabasic= mântu-
Skriabin [i Rachmaninov, un fior liric, o profunitoare, de[i nu lipse[te nici tendin]a invers=, de
zime [i o mare for]= interioar=, ce v=deau o per- rug= [i de invocare a tainelor ce securizeaz=
sonalitate distinct=, un limbaj muzical cu nep=trunsul [i condi]ia sa transcendent=: ,,Cu cât
tr=s=turi specifice.
vreau s= aflu a ta putere / mai tare cre[te taina
Lista complet= a compozi]iilor lui Tudor peste lume / moartea poate prin z=ri s= ne cunune
se poate g=si \n Lexiconul Muzicieni din / s= ne zideasc= ve[nic \n t=cere // te-am c=utat \n
România - vol. 2 , mai sus amintit.
lucruri [i-n cuvinte / \n gândire chipul t=u mi-a fost
|n anul 1980 au ap=rut, publicate de ascuns / st= \ntre noi zidire de nep=truns / te simt
Editura Muzical= din Bucure[ti, Adagio pentru
violoncel solo op.13 (1974) [i un volum de
Preludii pentru pian ce cuprinde ciclul de [apte
Preludii (1974), Preludiul \n do diez minor
(1975) - mult \ndr=git de tinerii piani[ti - [i
Preludiul \n si minor (compus \n 1977, cu foarte
pu]in timp \nainte de tragica dispari]ie a lui
Tudor). Aceea[i Editur= a publicat, \n 1982,
cele trei lieduri pe versuri de Lucian Blaga
\n mine cum respiri fierbinte".
Una dintre poezii are ca pretext ,,ora[ul
magic" (Br=ila) de care se simte legat simbiotic.
I-a descifrat bine specificul [i mitologia curgerii \n
timp. O reproducem \n \ntregime [i-o recomand=m
br=ilenilor s-o poarte ca pe-o floare la
butonier=: ,,din sâmbure larg evantai cre[te /
str=zile din fluviu se-adap= mereu / Chira
Chiralina plânge-n curcubeu / se zbate vremea la
mal ca un pe[te // Panait Istrati duce peste veac /
(Negrule, cire[ule, Cântecul cânt=re]ilor bol- umbra lumii sângerând \n amurguri / cum poart=
navi [i Elegie) compuse \n 1976 [i C`ntecul vara cântecul prin struguri / [i-ncerc printre iluzii
mor]ii, Op. 1 Nr. 1, pe versuri populare eschi- s=-i g=sesc leac // \n Balta Br=ilei picteaz= F=nu[ /
mose, care poart= sub titlu o dat= uluitoare:
1965!
Ascultându-i sau cântându-i muzica
acum - dup= scurgerea atâtor ani [i a tuturor
faptelor petrecute \n vie]ile noastre de când
Tudor a plecat dintre noi - simt str=b=tând din
unele piese (lied-urile, Adagio pentru violoncel,
sau Preludiul \n si minor ) un tragic sentiment
premonitoriu, ca [i cum el [i-ar fi cunoscut pro-
peisaje din basme de mult apuse / cu metafore din
minuni deduse // cânt trist \n B=r=gan ca un
c=r=bu[ / singur [i bolnav de singur=tate / de-aud
inima câmpiei cum bate".
Spuneam \ntr-o cronic= anterioar= c= Aurel
M. Buricea este frisonat de misterul divin [i caut=
calea spre Emaus. Constat c=-ntre timp a g=sit-o, o
paveaz= cu metafore [i-o str=bate cu pas sigur [i
plin de evlavie. Spunea Eminescu \ntr-un vers
bruionar: ,,Nu ne huli]i, noi i[tea avem auzul fin /
priul destin ce purta pecetea geniului [i a mor]ii. Auzim sim]irea trist-a misterului divin". Cred c=
Trecerea lui prin aceast= lume a fost dintre poe]ii contemporani Aurel M. Buricea se
asemenea unui meteor ce a l=sat \n urm= doar pliaz= cel mai bine pe noimele acestui vers. |l
lumina str=lucitoare a amintirii [i acordurile
unei muzici \nc=rcate de nostalgia trecerii din
lumea cu dor \n cea f=r= dor...
recomand tuturor celor bântui]i de nelini[ti [i de
vrai[tile acestei lumi, ca pe un balsam soteriologic
[i ca mijloc de \mp=care cu sine, cu lumea [i cu
Divinul.
35 (2923)
LECTURI
I. Necula
Aurel M. Buricea
si actul vãmuirii rodului
,
Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008

Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008
Nicolae
Dumitrescu
Poezia ca armonie *)
La cei 70 de ani \mplini]i, poetul Victor
Sterom \[i trece \n contul s=u un al 35-lea volum, cu
nume u[or derutant, \mprumutat din fizic= - Sintoniile.
De la momentul debutului editorial, din 1974, acesta
reprezint= num=rul total de c=r]i pe care le-a publicat,
\ntr-o succesiune bine caden]at=. Este o cifr= impresionant=,
alternând, orgolios, anul [i volumul. Cele mai
multe dintre ele sunt de poezie. |n timp, ele au trecut
rampa, dând indicii c= mentorul de cenaclu [i de
revist= ce este nu vrea doar s= se dea exemplu pe sine,
ci s= fie realmente Poetul, care tr=ie[te efectiv sub semnul
acestei muze, hr=nindu-se zilnic din frumuse]ile [i
tenta]iile ei.
C=utat atent de autor, titlul c=r]ii este, \ns=,
\n[el=tor. Potrivit DEX, aceast= a 35-a carte a poetului
duce cu gândul la ideea de egalitate \n frecven]a
oscila]iilor mai multor sisteme fizice fluctuante.
Capitolele ei, dou= la num=r - Uverturile [i Simfoniile,
amintesc, [i ele, de construc]ii armonice bine
\nchegate, cu care spa]iul muzicii simfonice ne-a
obi[nuit. Leg=turile sunt metalingvistice, perfect compatibile,
totu[i. Prin sistemul s=u de asocieri, \n integralitate,
con]inutul c=r]ii sugereaz= clar aspira]ia spre
armonie a poetului cu lumea, cu universul [tiut [i
ne[tiut. E o \ncercare de a pune, prin cuvânt, semnul
echilibrului \ntre natura sa uman=, interogativ-afectiv=,
[i elementele, greu inteligibile, adesea, ale necuprinsului,
de a g=si acele coresponden]e de grani]= care \i rostuiesc
destinul [i-i alimenteaz= combustia auctorial=. E
m=rturia poetic= a unei experien]e de via]= care i-a
netezit drumul c=tre poezie [i cunoa[tere, deschizândui
orizonturile [i conturându-i vocea distinct=: ,,Mi-a
trebuit o lume, explic= el, s= [tiu / s= v=d umbra cuvintelor.
/ S= ocolesc acest sfâr[it al lor \n niciunde. /
Acest \nceput. / S= cad, apoi, \n propriul meu glas. / Ca
fulgerul \n trunchi..." (Umbra cuvintelor).
A[a se face c=, ,,fo[nitor de gânduri / nimbul
hârtiei \[i desface aripa" (Nimbul hârtiei) [i, din
aproape \n aproape, Victor Sterom, sau, mai degrab=,
poezia lui, se \ntrupeaz=, la vedere, ca s= spunem astfel,
oferind cititorului un culoar de trecere spre inima
sa.
Tehnica lui este cea veche, din volumele anterioare:
acumul=ri de imagini [i de tr=iri, \nregistrate
sub forma unor fulgura]ii, \n care metafora prevaleaz=,
creând atmosfer= [i sugerând idei [i sentimente:
,,Vântul nop]ilor de iarn= spulber= clopote. / |n z=pezi
se aud umbre de tauri. / Vânt greu prin arbori. / Pe valuri
numai furtuna \[i murmur= destinul..." (Vântul
nop]ilor). |n plus, \n carte sunt de men]ionat câteva
poeme a c=ror structur= compozit= configureaz= liniile
unui adev=rat decupaj cinematografic, sau ale unor
tablouri futuriste, asimetrice, dar, \n fond, tulbur=tor de
revelatoare, indicând starea poetului, reflexiv-incantatorie:
,,Viscolul de purpur=. / Cuvinte constelând zarea.
/ Pe dealuri, toamna cu bruma de struguri - Liturghii
\nserând limpezimea cosmic=. / |n aerul de cle[tar,
harfa arborilor - t=cere friguroas=. / Livezi de smarald.
/ Dincolo de petale, sufetul m=rului, ca vrejul unei
stele. / Nesfâr[it= coloan=, sub mângâierea dulce [i
aspr= a vântului" (T=cere friguroas=).
{i, totu[i, bântuit de ,,fantasmele norului" ori
de crudele insomnii, \mpins nelini[titor c=tre ,,spiritul
clipei", cu gesturi oarbe, poetul \[i caut= ,,Versul cu
pene / silaba din gând [i sclipirea metafizic=". E, \n
aceast= desf=[urare febril=, un balans discret al st=rilor
poetului \n sufletul c=ruia ,,s-a prelins mireasa de
pas=re m=iastr=".
Fiind o poezie alimentat= de st=ri, exprimate
metaforic, temele sunt mai pu]in decelabile, de[i mici
f=râme de \ntâmpl=ri, sau de viziuni, rotunjesc [i dau
consisten]= multor poeme, astfel \ncât elemente de
imediate]e uman= par desprinse dintr-o realitate posibil=
- sentimental=, celest=, religioas=, livresc= sau
oniric=, definind un cadru pe care se brodeaz= impulsurile
sale asociative. {i chiar dac=, la rigoare, unele
poeme sunt neomogene, adunând frânturi de gând,
transcrise ca simple enun]uri, sincopate, \n volum
Axioma
exist= [i versuri ce dep=[esc vaga impresie imagistic=.
Tr=irea poetului se \ncarc= atunci de cuvinte, pe care le
orchestreaz= rapid, din instinct, marcând emo]ii adânci
[i r=scolind tulbur=toare nelini[ti: ,,\n carnea poemului
meu, nesperat de singur, alunec= mângâieri, ca \ntr-un
vals melancolic. / Convulsiile clipei. / Gândul m= fulger=
\nl=untru-mi. / Solzoasa lui r=scruce... / L=untrice
ape m= sorb. / |n pâlcul de sunete" (Carnea poemului).
De[i pare a-[i c=uta atent modul de exprimare
favorizant, folosind chiar formul=ri care i-au devenit
proprii, repetarea lor stânjenid, adesea, Victor Sterom
nu face, totu[i, exerci]ii de poetic= modern=, ci mu[c=
rapid din seva cuvântului, g=sindu-i sensurile [i propunând
tonalit=]ile. Astfel, scap=, m=car par]ial, de
povara manierismului, care pânde[te uneori, tipul acesta
de creator, gr=bit s= adauge noi argumente operei
sale.
Prin urmare, volumul Sintoniile se prezint= ca
o m=rturie solid=, bine articulat=, neavând nimic de
prisos, sau \mpov=r=tor, \n care glasul poetului devine
mai conving=tor [i mai analitic, problematizând f=r=
excese, dintr-o perspectiv= eminamente existen]ial=,
dar r=t=cind cu folos, pe spa]ii mici, \n deslu[irea unui
semn care s= dea acel \n]eles profund omenescului din
noi, sfâ[iat de neputin]= [i durere, \ns= con[tient c=,
\ntre sine [i lumea exterioar=, exist= inseparabile pun]i,
pe cât de am=gitoare, pe atât de greu de trecut. Este, se
poate spune, o carte de univers deschis, \n care poetul
\[i desf=[oar= abil \ndemânarea stilistic=, punându-[i
sufletul pe tav= [i \mpingând propria mitologie dincolo
de margini, astfel, oferind câteva mostre bune de
poezie \n stare pur=: ,,Timpul ca un crin, face umbr=
soarelui. / Cerul \nroureaz= noaptea c=zut= \n fântâni
(...) / Lini[tea atinge limita templului agonizat. / Vocea
memoriei cite[te la nesfâr[it o f=râm= de haos. / Nu
despre mine aud povestindu-se. / Ci despre nourii somnului
unei paji[ti str=ine. / Unde secunda se treze[te... /
Vorbind cu umbrele clopotului \n amurg..." (Umbra
clopotului).
*) Victor Sterom - Sintoniile - poeme - Editura
Karta-Graphic, Ploie[ti, 2007.
Prozã scurtã,
amintiri, opinii *)
Nu spun un lucru nou, atunci când afirm, f=r=
a jigni pe cineva, c= nu to]i cei care se ocup= cu scrisul
pot \nc=pea \n no]iunea de scriitor, ori pot fi numi]i astfel,
f=r= grija de a nu exagera. \ntre ei, unii fac acest
lucru de pl=cere, ca un hobby, al]ii ca pe o \ndeletnicire
auxiliar=, sau compensatorie a traiului zilnic. ]inta lor
nu este, neap=rat, performan]a artistic=, atingerea unor
niveluri estetice care s= le dea dreptul la un statut public
de sine st=t=tor. Cu alte cuvinte, ei se mul]umesc
cu pu]in, ad=ugându-[i, cu discre]ie, o mic= satisfac]ie
propriei personalit=]i. Scriu, pas=-mi-te, f=r= orgolii [i
f=r= a-[i propune s= intre automat \ntr-o competi]ie,
scrisul lor devenind, a[adar, un \nso]itor ocazional, pe
care iubitorul de literatur= din ei [i-l asum= cu exuberan]=,
completându-[i preocup=rile, sau chiar profesia
de baz=, ori poten]ând-o prea adesea.
Sunt, prin urmare, dispu[i s= \n]eleag=, s=
compare [i s= aspire, cu m=sur=, la mai mult, a[teptând,
poate, la o grani]= imaginar=, momentul favorail, care
s= impulsioneze acel declic eliberator, capabil s= le
induc= o alt= atitudine. Cu timpul, con[tiin]a de sine,
\mbog=]it= prin lecturi [i prin scris, duce, câteodat=, la
asum=ri curajoase, permi]ând str=pungerea ipoteticului
zid \ntre sine [i spa]iul literaturii, care asigur= intrarea
\n aren=. Atunci se produce desprinderea de temeri,
odat= cu care zborul poate \ncepe. Pân= unde, nu se
[tie, dar premisele unei decol=ri fuseser=, mai mult sau
mai pu]in, create.
Cred c= aproximativ un asemenea parcurs i-a
fost dat s= str=bat= respectabilului inginer ploie[tean
Geo Olteanu **). El a cochetat, \n adolescen]a târgovi[tean=,
cu poezia, apoi a reu[it s=-[i croiasc= un
drum \n via]=, asumându-[i o carier= tehnic= str=lucit=,
de inginer, \n specialitatea mecanic de rafin=rii, c=reia
i s-a dedicat cu pasiune.
Dup= mai bine de dou= decenii de t=cere, sau
de \ntrerupere total= a leg=turilor sale cu scrisul, revine
la literatur=, adic= la prima dragoste, publicând, mai
\ntâi, epigrame [i apoi câteva volume de versuri.
36 (2924)
Perseveren]a [i determinarea, specifice meseriei sale,
sunt transferate, acum, \n spa]iul literaturii. Drept
urmare, \n Ploie[ti, dar [i \ntr-un cadru mai larg, \ncepe
s= fie cunoscut \n calitate de autor. Mai \ntâi, ca bun
traduc=tor al catrenelor poetului persan Omar
Khayyam, ac]iune \nceput= \nc= \n perioada petrecut=
\n Iran (1970-1973). Apoi, de bun= seam=, ca realizator
al unor interesante Studii [i eseuri despre epigram=,
care i-au fundamentat reu[itele \n domeniu, sporindu-i
popularitatea.
N-a[ ezita \n a spune c=, mai ales, cele dou=
c=r]i [i, \ntr-un anumit fel, activitatea publicistic=, a
ultimilor ani, au fost \n m=sur= s=-i stimuleze avântul
[i s=-i consolideze preocup=rile, \ncât cartea sa de
vizit=, favorizat= [i de context, a fost \mbog=]it= cu noi
repere, de ordin cultural: ini]iator [i fondator al revistelor
"Rezon" [i ,,Cacealmaua", fondator al Cenaclului
de satir= [i umor "Intercity" [i vicepre[edinte al
Uniunii Epigrami[tilor din România. Era, totu[i, târziu
pentru a mai face o carier= comparabil= cu cea pe care
tocmai o \ncheiase.
|ncurajat de noua sa pozi]ionare \n plan literar
autohton, de curând a ie[it la ramp= cu un volum de
proz= scurt= [i \ntâmpl=ri adev=rate intitulat ostentativ
(dar cam neinspirat) "{coala de ciobani". Cartea nu
este o surpriz= stilistic=, ci doar o confirmare a prelungirii
noilor sale \ndeletniciri, c=rora \ncearc= acum s= le
articuleze mai net \n]elesurile.
Proza, ca gen, are, \ns=, rigorile ei, putând fi o
capcan= sigur=, dac= n-ai for]a [i combustia necesare.
Se pare c= Geo Olteanu a fost con[tient de aceste
lucruri [i nu s-a hazardat, \ntinzându-se doar cât \l ]ine
plapuma, accentuând nu atât \n zona construc]iei, cât
mai ales \n aceea a umorului, chiar [i pe unde/spa]ii
scurte.
A[adar, cele dou= componente ale c=r]ii -
con]inând, \n prima, lucr=ri \n proz=, iar \n a doua câteva
relat=ri [i puncte de vedere - au \n comun spiritul
ironic, câteodat= incisiv al autorului, [i gândul de a
transmite mesaje cu un anumit substrat moralizator. \n
ambele, dimensiunile de tratare sunt reduse. Subiectele
din prima parte provin din lumea de fiecare zi, dar
transpunerea lor \mprumut= forme diferite - de basm,
de poveste sau alegorie, ori de fabul=, \n func]ie de destinatar.
Facem, astfel, cuno[tin]= cu vecin=t=]i domestice
dubioase, cu odrasle neascult=toare [i aventuriste,
cu aranjamente de culise, din lumea sportului, ori cu
ispititoare aventuri galante, sau, pur [i simplu, cu tipuri
de rela]ie duse la extrem, pentru a facilita anumite
favoruri [i interese, ori cu schimb=ri de atitudine \n
via]a de familie, pândit= [i ea de mondenit=]ile actuale.
Condensarea subiectelor [i sprijinul pe dialog
\n construc]ia epic=, ori vioiciunea de limbaj, fireasc=,
formeaz= nota dominant= a acestor pagini de proz=
scurt=, \n care ironia [i umorul, a[ezate \n general, \n
doze bine cump=nite, ]in treaz interesul cititorului,
f=cându-l s= uite sau s= nu observe lipsa unor alte accesorii
prozastice.
,,|ntâmpl=rile adev=rate", dep=nate \n cea de-a
doua parte a volumului, sunt exact ceea ce se recomand=:
secven]e de via]= tr=it= de autor, c=rora acesta
nu le-a ad=ugat decât punctul lui de vedere, sau pozi]ia
sa \n \nl=n]uirea faptului consemnat. Aici, fidelitatea
prezumtiv= a adev=rului impune structura narativ=.
Scormonind \n memorie, ca \ntr-un labirint nesfâr[it,
autorul nostru face câteva halte, st=ruind, a[adar,
asupra unor \ntâmpl=ri cu caracter conotativ, astfel
inten]ionând s= dea anumite semnale. Ignorând
cronologia, \n derularea amintirilor sale, porne[te de la
o \ntâlnire cu Nichita St=nescu, pe Calea Victoriei, nu
cu mult \nainte de sfâr[itul acestuia, se opre[te imediat
la un episod din liceu, \n care protagonistul este un
politruc semianalfabet, infiltrat \n via]a public=.
Vorbe[te \n continuare de ciobanul Petrache Lupu de
la Maglavit [i a[a-zisele sale minuni, apoi despre comportamentul
(discutabil!) al Elenei Ceau[escu, \ntr-o
vizit= a so]ului ei \n Pakistan, istorise[te popasul s=u la
un sanatoriu de lâng= Timi[oara, unde descoper= o
poezie de atitudine a lui Adrian P=unescu, prilej pentru
a atrage aten]ia asupra curajului [i moralit=]ii acestuia
\n vremuri grele. Trece, apoi, cu evoc=ri foarte sumare,
la subiecte mult mai actuale din orizontul cultural [i
social al ultimilor ani, comentând sau exprimând
puncte de vedere relativ la unele emisiuni tv. de mare
audien]=, la parlamentari [i inunda]ii, sau chiar
aducând vorba despre sine \nsu[i \n rela]ie cu grupul
uman \n care [i-a aflat puncte de leg=tur=. Unele opinii
L
E
C
T
U
R
I

L
E
C
T
U
R
I
sunt interesante [i adev=rate, asupra altora apas=
subiectivitatea vulnerabil= sau ranchiuna. Sunt, \n
orice caz, forme [i atitudini care dovedesc spiritul s=u
justi]iar-moral, dar [i o bun= raportare la lumea real=.
Problema este a \nzestr=rii lor formale, a modului cum
adun= [i organizeaz= aceste m=rturii, pentru a c=p=ta
consisten]a cuvenit= [i, odat= cu aceasta, credibilitatea
artistic= [i, deopotriv=, veridic=. Dar, aten]ie, nu totdeauna
adev=rul [tiut de autor, ori \n]eles de el, [i
prezentat ca atare, este [i cel real, salutar= fiind doar
sinceritatea cu care \n]elege s=-l fac= transmisibil, mai
cu seam= \n privin]a stric=torilor de limb=, ori a nevoii
de a respecta [i salva de la derizoriu valorile culturale
autentice. Indiferent de situa]ia \nf=]i[at=, epigramistul
din el nu se dezminte, conducând atent relat=rile pe
spa]ii mici, evitând \ntortocherile sau acoladele, dar
pres=rând nevinovate ironii [i sugerând totdeauna o
moral= mai mult sau mai pu]in explicit=. Este vorba,
f=r= discu]ie, \n ansamblu, despre o literatur= de raft
secund, a moftului cotidian, cum ar spune
concet=]eanul nostru Caragiale, \n care propensiunea
pentru banalul asumat, cu vechi antecedente \n literatura
noastr=, nu are, totu[i, aici, prea mari [anse de a trece
rampa, [i nu atât din cauza subiectelor \n sine. Chiar [i
atunci când sursa de inspira]ie tipologic= este \nsu[i
marele dramaturg, ori cu atât mai mult, fiindc= orice
cititor va fi mai lesne tentat s= fac= anumite asocieri!
Cu toate acestea, este de presupus c= autorul
[i-a asumat, ab initio, un asemenea risc, dar a voit,
poate, s= sugereze nu atât \nzestrarea lui umoristic= sau
disponibilitatea creativ=, cât capacitatea de a \n]elege [i
transmite anumite tr=iri [i \nv=]=turi genera]iilor de azi,
ori de a se delimita de unele practici. De la \n=l]imea
venerabilei sale vârste, octogenarul Geo Olteanu a
putut, categoric, s= mizeze, f=r= team=, pe o astfel de
\ndrept=]ire. N-a ales, atent [i bine, \n toate cazurile,
mijloacele cele mai potrivite, aceasta ne\nsemnând,
\ns=, c= \n plan strict personal, n-a avut parte de satisfac]ii,
mai cu seam= c=, uneori, \ncearc= indirect, [i
mici r=fuieli camuflate. Se dovede[te astfel, c=,
excluzând grafomania, scrisul ]ine uneori de urât [i
mângâie pe cei care \l practic=, f=r= alt tip de interes
decât simpla pl=cere a redact=rii efective, \n care gestul
emo]ional, sau n=zuin]a de a \mp=rt=[i ori de a ap=ra
anumite principii [i valori morale \ntrece stricte]ea
abord=rilor, l=sând loc cititorului s= fac= el \nsu[i
alegerea. Pe cale de consecin]=, \n penuria ofertelor literare
\n proz=, \n ciuda limitelor sale, cartea
redutabilului epigramist [i a rafinatului degust=tor de
cultur=, Geo Olteanu nu poate, nicidecum, trece neobservat=.
* Geo Olteanu - {coala de ciobani. Editura Karta -
Graphic, Ploie[ti, 2007.
Petre Fluerasu
Ionut , Caragea
si bis-ul poeziei*
,
Poetul canadian de origine român= Ionu]
Caragea \[i surprinde \nc= o dat= cititorii, oferindu-le
un volum de poezie complex, provocator. Stilul s=u
autentic \l recomand= pe Ionu] Caragea ca un scriitor
modern, care folose[te cu dezinvoltur= referin]e multiculturale,
construindu-[i imaginile autentic, f=r= menajamente.
El abordeaz= tematici diverse, oferind cititorilor
un mozaic foarte dur pe alocuri. Nu ai timp pentru
medita]ii inutile, pentru c= poezia vine adesea peste
tine, aidoma unui t=v=lug.
Versurile sunt create pe baza unor imagini puternice,
iar poetul impresioneaz=, al=turând simboluri
aparent antitetice. Ionu] Caragea ofer= cititorilor un
adev=rat regal liric, pigmentându-[i poemele cu
\ntreb=ri. Cititorul este implicat \n fiecare vers, simte
cum cuvintele i se adreseaz= direct. Nu ai timp s= alegi,
pentru c= poetul \]i direc]ioneaz= fiecare tr=ire pe
f=ga[ul dorit de el. Descrierile clinice definesc \ntregul
volum. Privim o imagine, suntem obliga]i s= descoperim
fiecare detaliu. Totul \ns= din spatele unui geam
gros, pe care nu \l putem uita. Trebuie s= fim martorii
spectacolului: "aici e lini[te [i nu adie / nicio pal= de
vânt / norii sunt prin[i \n cârlige / din când \n când / o
pas=re trece / la fel de t=cut / ca [i o lacrim= pe obrazul
mortului / \n spatele ei o dâr= alb= se destram= \ncet /
,
Axioma
sufletul vrea s= mai trag= de timp / iarba-i uscat= [i
totu[i / e drumul spre cas= / plantele mor pe[tii mor
p=s=rile mor / animalele mor [i nimeni nu aude nimic /
cineva i-a pus t=cerii c=tu[e / cineva se crede
Dumnezeu / [i ascult= Eroica"
Ionu] Caragea nu se teme de fantezie, pe care
o folose[te la maximum \n fiecare dintre poemele sale.
Descoperi simboluri ascunse, cuvintele devin
adev=rate arme, iar \n]elesurile se integreaz= \n sistemul
oferit de poet. Avem \n fa]= o genez=, realizat=
de un scriitor cu ambi]ii epice. Peisajele se deschid,
autorul insist= pe un univers grandios, \n care fiecare
segment \nseamn= ceva. Nu exist= cuvinte \n plus, nu
exist= sincope. Ritmul aproape halucinant al poemelor
ne convinge s= ne pierdem \ntre versuri, oferite de
Ionu] Caragea pu]in câte pu]in aidoma unor note muzicale.
Via]a este punctul central al volumului, iar
teoriile graviteaz= \n jurul ideii de existen]=. Centrul de
la care plec=m este na[terea, cu toate implica]iile ei.
Via]a este o simpl= consecin]= [i de aceea Ionu]
Caragea nu \ncearc= s= o conteste. Poeziile lui
dovedesc astfel o doz= mare de luciditate, oferind o imagine
asupra vie]ii lipsit= de atribute inutile, frust=. Aidoma
unui diamant, poeziile lui Ionu] Caragea sunt [lefuite atât
de autor cât [i de cititor. E[ti liber s= \nl=turi balastul, e[ti
liber s= arunci v=lurile, unul dup= cel=lalt. Pe m=sur= ce
avansezi, visele devin din ce \n ce mai pu]ine: "deschid
ochii... / \nc-o zi ce urmeaz= s= treac= / f=r= surle [i trâmbi]e
/ clipesc autopsia primei raze de soare / descop=r un
\ntuneric mai viu / [i mai dens / decât cadavrul nop]ii de
ieri / [i toate cuvintele sunt \ncolonate / \ntr-o rutin=
funest= / [i toate secundele gâlgâie / prin clepsidra inimii
mele / citesc... / ceea ce-au scris [i al]ii despre cancerul
min]ii / ca despre-o iubire exagerat= de sine / ce ]ine de la
degetul mare / [i pân= la ultimul suflu pe care nu vrem /
s=-l mai d=m celorlal]i / \nv=]... / s= tr=iesc \ntre dou=
respira]ii profunde / \ntre b=t=ile unei pendule / cu preinfarct
la ora exact= / \nchid ochii... / \nc-un vis mai
pu]in"
Poezia lui Ionu] Caragea este descriptiv=,
insist= foarte mult pe detalii [i \ncearc= s= reformuleze
o filosofie a fiin]ei. Chiar dac= [ocheaz= \n multe
momente, volumul 33 bis nu dep=[e[te anumite
grani]e, se simte o re]inere inerent=, o limit= peste care
scriitorul nu poate trece. Iat= de ce \n multe poezii
finalul pare s= fie plat, ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat
de fapt. Revolta mocne[te, fumul \ncepe s= apar=,
dar Ionu] Caragea refuz= s= ne ofere vâlv=taia aceea
care \ncoroneaz= orice a[teptare.
Stilul este alert, iar eul liric \[i transmite
mantrele aproape obsesiv. Sentimentele au aproape de
fiecare dat= propor]ii cosmice, delirante, iar senza]iile
te consum=, se insinueaz= t=cut doar pentru a se
dezl=n]ui violent. O poezie a a[tept=rii, o poezie \n care
fiecare secund= conteaz=. Ionu] Caragea nu refuz=
lumea modern=, ci \ncearc= s= o \n]eleag= [i s= o filtreze.
Omul modern este re\n]eles, iar miturile sale sunt
transformate, adaptate noului. O carte puternic=, o care
din care chiar [i iisus a \nv=]at s= ne zâmbeasc= mai
frumos: "Iisus reloaded / [tiu [tiu [tiu [ocheaz= / probabil
te-ai a[ezat comod \n fotoliu / \]i bei lini[tit
cafeaua [i a[tep]i r=stignirea poetic= / \n trei episoade /
dar iisus lipse[te [i-a uitat rolul / nu moare nimeni /
nicio cascadorie / pudoare / scroll down / boring /
câteodat= pe lumea aceasta / fiecare lucru trebuie s=
renasc= / precum omul \n piatr= / [i piatra \n om \ntr-o
criz= / terifiant= de fiere / o lume ce are nevoia imperioas=
de horror / ca sângele de aer [i aerul de sânge /
o dragoste astmatic= / o dragoste leucemic= / respir=m
prin camere web / deschidem por]i virtuale / s= ne
]inem de cald / [i tot mai vrem ca iisus / s= ne fie herald
/ m= \ntreb de ce am scris aceste rânduri / \mpotriva
cui protestez / \mpotriva celor care \[i beau lini[tit
cafeaua / de parc= nu s-ar fi-ntâmplat nimic"
33 bis este o carte pe care cititorii o vor
descoperi treptat [i \n care se vor reg=si adesea.
Volumul pleac= de la tulbur=rile specifice oric=rei
fiin]e umane [i construie[te un t=râm paradisiac, un
t=râm al refugiului. Acolo, \n spatele cortinei, unde nu
se \ntâmpl= niciodat= nimic, unde visele prind aripi [i
se \ntrupeaz=, acolo ne invit= Ionu] Caragea. |ntr-un
t=râm al muzicii, \ntr-un t=râm \n care orice dorin]e
sunt permise. 33 bis, o carte care merit= citit= de to]i cei
care apreciaz= muzica fiin]elor.
Bibliografie
* Ionu] Caragea - 33 bis, Ed. Fides, 2008.
37 (2925)
Ion Rosioru
Aurel M. Buricea -
VVaammaa ddiinn rroodd
Vama din rod (Editura Danubiu, Br=ila, 2007)
este cel de al l4-lea volum din bibliografia scriitorului
br=ilean Aurel M. Buricea care s-a impus ca sonetist de
excep]ie \n peisajul literar românesc contemporan.
|nc= din primul sonet al c=r]ii \n discu]ie, poetul se
raporteaz=, nu f=r= aluzii bilan]iere, la propria-i oper=
[i la destinul de creator neadmi]ând sferturile sau
jum=t=]ile de m=sur=, combustia liric= nee[alonându-se
aleatoriu [i concesiv pe vreo scal= a hazardului negociativ.
Implicarea e una total=, desc=tu[area de energie
ontologic= fiind singura care asigur=, o dat= cu
extinc]ia fizic= a autorului, epifania textual= a fiin]ei
acestuia [i a celor implica]i \n iubirea lui de dincoace
de inerentul Styx. Itinerarul terestru nu-i unul roz,
pres=rat cu petale, ci plin de peripe]ii, de opreli[ti de tot
felul, Timpul [i condi]ia uman= ve[nic vitregitoare
exercitându-[i perpetua lor presiune v=muitoare de
care nici m=car visele nu sunt scutite. |ndoielile [i
\ntreb=rile poetului alterneaz= \ncrâncenat cu elanurile
christo-demiurgice ale alesului: ,,steaua de lut s-a stins
\n inima mea / \n zadar ridic privirea spre Cuvânt / \n
acest univers zac ca-ntr-un mormânt // port \n mine,
Doamne, clipa cea mai grea / voi urca Golgota celui ce
n-am fost / [i mi-ai dat prin moarte ve[nic ad=post"
(stea de lut).
Discursul poetic \[i extrage seva metafizic=
din aceast= pendulare \ntre credin]= [i dubiu, zi [i
noapte, vigoare psihic= [i dezn=dejde, extaziere [i condamnare
la realul pauper, plonjare \n apele fic]ionalului
t=m=duitor [i r=stignire \n clipa pustie, intrarea \n
gra]ia ve[niciei [i acceptarea muritudinii atotuniformizatoare
[.a.m.d. Poetul simte, cum pu]ini al]ii,
aceast= postur= punitiv= a \ntrelui.
El cantoneaz= când \ntre dou= numere, când
\ntre dou= universuri, când \ntre increat [i extinc]ie,
când \ntre celest [i teluric, când \ntre mister [i revela]ie,
când \ntre spirit [i trup, când \ntre z=pad= [i soare,
mereu la cheremul unor for]e ne[tiute, prins \ntr-un joc
divin ale d=rui reguli r=mân invariabil sub pecetea
tainei: "lumina lin= se-adap= din Cuvânt / de dincolo
m= soarbe alt univers / port cu mine corpul ca pe un
mormânt // cu destinul meu cineva se joac= / [i
prive[te-n mine cu un ochi pervers / bate-n marginea
nop]ii ca-ntr-o toac='' (joc divin).
Aspira]ia poetului e spre o spulberare a
oric=rei dicotomii [i intrarea victorioas= d= \n utopia
unului sau a infinitului, ceea ce presupune sau implic=
abolirea operei cinice [i sfid=toare a mor]ii (vezi
epitaf), ori spre o nou= [i indestructibil= percep]ie a
timpului [i spa]iului (vezi reflexie), sinteza acestora
\ntrupându-l \n chip fericit [i armonios pe Dumnezeu
(vezi remember I). Astfel amintirile se revars= \n visul
ce se proiecteaz= catalizator [i exorcizator de spaime
existen]iale. \mp=carea cu sine [i cu lumea are iriz=ri
mioritice reconfortante, poetul \nsu[i configurându-se
,,ca seva ce urc= sorii \n flori" (vezi ziua de dincolo).
Senin=tatea marii comuniuni se manifest= cu o naturale]e
dezarmant=: ,,gata sunt, Doamne, s= intru-n alte
lumi / s= nu regret dup= acest timp-concret / când cu
moartea pre moarte iar m= cununi" (vama dintre lumi).
Portretul poetului la maturitate se constituie din
tran[ante tr=s=turi de bun= factur= panteist=: ,,metafora
unui arbore eram / prin r=d=cini urc= seva divin= / c=-s
desfrunzit de timp n-am nici o vin= / veni]i s= culegem
stele de pe ram // cât= lumin= eman= acest vers / pot
ilumina o noapte de toamn= / când ultimele frunze m=
\nseamn= / cu tot nev=zutul din alt univers // aflat \ntr-un
cod ceresc sufletul meu / odihn= va g=si \ntr-un num=r
impar / aud cum respir=-n trunchi ultimul zeu // peste
pleoape se zbat p=s=ri de noapte / unda de sfâr[it de vis
soarbe neclar / [i vama umbrei sunt prin roade coapte"
(epifania unui mister). Ca [i: ,,[i-n prim=vara de vis al
sevei nimb / voi fi mireasma florilor de salcâm / cu
sufletul c=l=tor pe alt t=râm // la poarta nop]ii las lutul
meu \n schimb / [i voi primi trup de spirit m=t=sos /
prin care lanuri de grâu cânt= duios" (jurnal).
Multe pasteluri lirice surprind [i exploateaz=
semne ale apocalipsei (vezi, de pild=, memoria apei).
De atâta singur=tate \ntr-o lume \n care prietenii [i to]i
cei dragi se r=resc \ngrijor=tor, poetul aude ,,inima
,
Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008

Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008
câmpiei cum bate" (ora[ magic). O stare de crepuscularitate
se i]e[te tot mai des din sonetele tensionate ori
a luminii vegetale ce putreze[te; ca [i la Magda Isanos,
prin livezi [i vii autumnale (rug= de toamn=, geneze).
Accentele de revolt= \mpotriva marii treceri
revin totu[i periodic: "de ce vrei, Doamne, s= m= treci
prin moarte / când sunt din tine Duh Sfânt [i parte
(parte din \ntreg). |ns= moartea e doar o mic= sincop=
\n ordine fenomenal=, aventura vie]ii urmând s= fie
reluat= post-epifanic; având ca suport, \n lumea de aici,
crea]ia la care poetul a trudit ca o mic= divinitate ce
este (lumina timpului). Dac= poetul n-a avut alt= soart=
mai ancorat= \n divinitate, el \l implor= pe ziditor s=-i
dea cel pu]in facultatea de a uita s= moar= (rug= II), sau
s=-i p=streze, avivat= ne\ncetat, nostalgia paradisului [i
a surâsului iubitei lumin=tor de pagin= de carte (ultima
vam=). |n forul s=u interior, sonetistul nutre[te speran]a
secret= a reintegr=rii \n starea suprem= de \ndumnezeire,
de salvare \ntru [i prin Logos. {i o spune, nu o
dat=, fie metaforic-aluziv, fie senten]ios-r=spicat:
- Dictionar ,
biobibliografic.
Addenda (16)
Marian Chirulescu
GHIORGHIU, GHEORGHE {T. (n.
02.06.1882, Ploie[ti - m. ?) - general. Studii: Liceul
,,Sf. Petru [i Pavel'' Ploie[ti, {coala Militar= de
Ofi]eri Infanterie Bucure[ti (absv. 1903), Facultate de
Drept - cursuri f.f. (1914). Activitate: Carier= militar=
(lt. - 1907, maior - 1913, colonel - 1920, g-ral de
brigad= - 1931, pensionat \n 1935), desf=[urat= \n
func]ii de comand= la Reg. 7 Infanterie Prahova
(1903), Reg. 8 Inf. Buz=u, Reg. 19 Inf., Reg. 6
V`n=tori, Centrul de Instruc]ie al Infanteriei [.a. |n
1934 este subinspector al Jandarmeriei. Decora]ii:
,,Carol I'' (1906), ,,Av`ntul }=rii'' (1913), ,,Coroana
Rom`niei'' (1920 [i 1927), ,,Steaua Rom`niei''
(1922). Bibliografie: C. Ucrain [i C. Chiper, op. cit.
GHI}+, FLORIAN (n. 1974, Ploie[ti) -
sportiv. Activitate: agent gard=. Sportiv de performan]=
(arte mar]iale [i box profesionist). Multiplu
campion na]ional (1992-1997). Bibliografie: ,,Concurentul'',
nr. 5, 1997, p. 14, cu portr.
GHI}+, SEBASTIAN (n. 10.11.1978,
Ploie[ti) - manager. Studii: Liceul ,,Mihai Viteazul''
Ploie[ti [i Facultatea de Litere [i {tiin]e - sec]ia
Management, cu masterat la U.P.G. Ploie[ti.
Activitate: Creator al Societ=]ii ASESOFT. Promotor
finan]ator [i sus]in=tor al echipei de baschet masculin
C.S.U. ASESOFT, multipl= campioan= na]ional= [i
c`[tig=toare a ,,FIBA Europe Cup'' - \n Final Four,
2005. Din mai 2005 este ,,Cet=]ean de Onoare al
Municipiului Ploie[ti''. Bibliografie: Expunerea de
motive privind conferirea titlurilor [i C.V., primite
prin dl. Nicolae Dumitrescu.
GHIURGHIU (GHEORGHIU), GEORGE
(n. 02.08.1838, Valea C=lug=reasc=, jud. Ph. - m. ?) -
colonel. Activitate: Carier= militar= (lt. - 1867, cpt. -
1870, maior - 1876, colonel - 1886) \n unit=]i de
intenden]= de la e[aloanele superioare. Trecut \n rezerv=
\n 1877. Este ctitor al bisericii din comuna
natal=. Bustul s=u [i al so]iei sale sunt \n incinta
l=ca[ului. Decora]ii: ,,Steaua Rom`niei'' (1877) - cls.
V [i (\n 1887) - cls. IV. Bibliografie: Elis R`peanu -
Valea C=lug=reasc=, Ploie[ti, Editura ,,Printeuro'',
2004, p. 230-231.
GOG+LNICEANU, IOAN K. (?) - Conduce
Camera de Comer] [i Industrie Circ. III Ploie[ti
(1894, 1896, 1898, 1899, 1905). Este pre[edintele
primului Congres al C.C.I. din Rom`nia, desf=[urat la
Ploie[ti, \n mai 1899. Prin sprijinul s=u se \nfiin]eaz=
primul muzeu al C.C.I. Ploie[ti (inaugurat \n 1901).
Se num=r= printre organizatorii Congresului C.C.I.
din Rom`nia (1906, Bucure[ti) [i al Expozi]iei
Generale Rom`ne jubiliare (1906). Decora]ii:
,,Coroana Rom`niei'' (1900), Medalia de Aur [i
Diploma special= (1906). Public= articole \n
,,Buletinul C.C.I. Ploie[ti''. Opera: Activitatea
Camerei... 1864-1905 (Ploie[ti, 1906), lucrare pre
Axioma
,,dup= |nviere vom tr=i \n gând" (timp f=r= anotimp).
S-a \n]elep]it destul ca s= axiomeze c= ,,\ntr-un sâmbure
st= lumea \ntreag=" (sâmbure de lumin=). Sau: ,,toate
se-adap= din seva divin= / lumina necreat= pân=-n
ultimul vers / poart= muzica acestui univers / orele se
desfrunzesc \n gr=din=" (compozi]ie). Respectiv:
,,pe[tele e pe[te numai \n ap= / [i omul e om numai \n
Dumnezeu / celui ce iese din norme \i vine greu /
noaptea cea mai lung= adânc \l sap=" (norme f=r=
forme I). De reliefat e [i insisten]a cu care scrisul poetic,
sonetul \n cazul de fa]=, devine parte integrant= a
\ntregului cosmic [i natural, poetul neconcepându-se \n
afara acestei preocup=ri care se confund= pân= la totala
identificare cu un capital [i nu mai pu]in tran[ant
modus vivendi: ,,aici natura recit= poeme / \n vers seaude
al timpului [i pot / de-a ve[niciei noapte nu se
teme" (Poiana V=rbil=u). Din vers poetul \[i ciople[te
cas= de vis; ,,umbra toamnei curge trist= prin sonet"
(casa din vis); pa[ii iubitei ,,se-nfund=-n sonet" (locuiesc
\n sonet); poetul e ,,zidit \n sonet pentru mântuire"
miat= la Expozi]a Na]ional= din 1906, scris= \n colaborare
cu Al. Pretorian. Bibliografie: Ion Jercan -
Monografia Camerei de Comer] [i Industrie Prahova,
Ploie[ti, 2006 (multigr.); Ion Jercan - Portrete prahovene,
Ploie[ti, Editura Bioedit, 2003, p. 67-69.
GOGULESCU, AURELIAN NICOLAE (n.
19.08.1952, Ploie[ti) - inginer mecanic. Studii: Liceul
,,Mihai Viteazul'' Ploie[ti (absv. 1971), Institutul
Politehnic Bra[ov - Facultatea T.C.M. (absv. 1977),
perfec]ion=ri \n ,,Analiza valorii'' la C.P.L.I.C.M.
Bucure[ti (1980), \n management [i comer]
interna]ional la C.C.I. Strasborg (1995), la Camera
Economic= Federal= Viena (1996), la Association for
Overseas Training Scolarship Tokyo (1998), la
Universitatea Politechica de Catalunya Barcelona
(1999). Activitate: Inginer la |ntreprinderea de Utilaj
Minier Filipe[tii de P=dure (1977-1982), [ef colectiv
Arm=turi Nucleare la Institutul Proiectare Cercetare
I.P.C.U.P. Ploie[ti (1982-1991), [ef birou Rela]ii
Externe din Prefectura Prahova (1991-1993), director
general al Centrului de Transfer Tehnologic, Inovare
[i Afaceri C.T.T.I.A.P. Ph. - U.P.G. Ploie[ti (1998-
2001), secretar general al Camerei de Comer] [i
Industrie Prahova (1993-2001) [i pre[edinte al C.C.I.
Ph. (din 2001). Vicepre[edinte al Alian]ei Franceze
Ploie[ti (din 1996) [i al Funda]iei Rom`ne de Petrol
[i Gaze Ploie[ti (din 1998). Bibliografie: Curriculum
Vitae primit prin dl. Constantin Trestioreanu.
GOMOIU, GHEORGHE (n. 11.01.1928, sat
Olari) - general. Studii: Liceul la Ploie[ti, Facultatea
Muncitoreasc= Bucure[ti, {coala Militar= Beiu[,
Academia Militar= Bucure[ti, curs post-academic
superior. Activitate: Carier= militar= (parcurg`nd
gradele de la locotenent la general de divizie),
loc]iitor cdt. Armata a 2-a, adjunct al ministrului
Ap=r=rii Na]ionale, cdt. al Comandamentului
Serviciilor Armatei [.a. Pre[edinte al C.N.E.F.S.
Decorat cu ordine [i medalii rom`ne[ti [i str=ine.
Bibliografie: C. Ucrain [i C. Chiper, op. cit., p. 228.
GRATIE, IOAN I.N. (n. 18.03.1902 - m.
01.04.1995, com. Brebu, jud. Ph.) - \nv=]=tor.
Activitate: |nv=]=tor \n comuna Brebu (1918-1952),
director al {colii nr. 1 (1928-1952), cu o larg= activitate
\n dezvoltarea acesteia. Pre[edinte al Cercului
pedagogic zonal (1930-1948), cofondator al ,,Gazetei
\nv=]=m`ntului prahovean'', fondator al Societ=]ii
Culturale ,,Murmurul Doftanei'' - Brebu (1925),
director al C=minului Cultural Brebu (1936-1942),
organizator al primei biblioteci publice din comun=
(1939), pre[edinte al Cooperativei Forestiere
,,Unirea'' (1937-1941), organizatorul Cooperativei de
Consum ,,|nfr=]irea'' [.a. De]inut politic (1952-1954,
1956-1964), dup= anii deten]iei lucr`nd ca muncitor
forestier p`n= \n 1966, la pensionare. Decora]ii:
,,Coroana Rom`niei'' - cls. V. Las=, \n manuscris, mai
multe lucr=ri despre Brebu, Valea Doftanei, cercurile
de \nv=]=tori, memorialistic=, folclor. |nrudit cu Paul
Everac. Opera: Brebu - Prahova. Monografie (2002).
Bibliografie: monografia men]ionat=; Florin N. {inca
- Cr`mpeie de istorie, Bucure[ti, 2007, p. 388-390.
38 (2926)
(portret \n sonet); ,,\n sonet r=sar zorii din alte lumi"
(izvor de dor); umbre galbene ,,danseaz=-n sonete"
(poeme de toamn=) etc. Sonetul devine prilej de medita]ie
asupra existen]ei, a destinului, a umaniz=rii naturii
[i a unei arte poetice cu tente oraculare, precum \n
piesa care d= numele volumului [i \n care sunt orchestrate
o parte din temele dragi infatigabilului autor:
,,auzi toamna cum plânge triste]ea mea / viori necioplite
\n arborii din deal / cânt= simfonii nocturne la
Predeal / [i cerne dep=rtarea cu fulgi de nea // vers de
iubire ulmii-n desfrunzire / bolnav de timp a[tept
ultimul concert / s= pot intra-n vis [i s= ies din concret
/ pentru a m= vindeca de uimire // s= fiu \n sonete ca
pas=rea-n zbor / cântec de flaut din cercuri de infern /
[i-n nev=zute pagini plânsu-mi a[tern // voi fi \n c=r]i
cât mai sângerez de dor / [i-am s= trec fericit prin vama
din rod / s-aud \ngerii cântând acest prohod" (vama din
rod).
Aurel M. Buricea e un poet pe care nici o
antologie a sonetului n-are dreptul s=-l ocoleasc=.
Personalitãti prahovene
,
GRATIE-DR+G+NESCU, ANA (n. 1904,
com. Brebu, jud. Ph. - m. ?) - \nv=]=toare. Studii:
{coala Normal= [i {coala de Misionare din V=lenii
de Munte. Activitate: Profeseaz= \n Brebu [i Tr=isteni
[i, ca misionar=, \m Maramure[. Mam= eroin= a nou=
copii. Bibliografie: I. Gratie - Monografia comunei
Brebu (mss. xerox, p. 285).
GR+JDEANU, GHEORGHE (n.
08.04.1899, sat Ob=r[eni - Tutova - m. ?) - dirijor [i
trompetist. Studii: Conservatorul Bucure[ti (1921-
1925). Activitate: {ef de fanfare la Predeal,
Constan]a, C.F.R. Ploie[ti (1949-1952) [i la {coala
Medie de Art= Ploie[ti. Este primul dirijor al
Filarmonicii Ploie[ti (aug. 1952). Bibliografie: C.N.
Debie - O cronic= ploie[tean= (anul 1952).
GRECIANU, {TEFAN D. (n. 19.09.1825,
Bucure[ti - m. 01.08.1908) - istoric. Str=nepot al
cronicarului Radu Grecianu, iar tat=l s=u a fost
ispravnic de Saac. Studii: la Paris. Activitate:
procuror [i judec=tor la Tribunalul Ilfov (1848-1859),
prefect de Prahova (1859-1866), Senator [i deputat \n
mai multe legislaturi. La fel [i ca membru al
Cnsiliului Jude]ean Prahova. Sprijin= construirea liniilor
ferate Ploie[ti - Buz=u [i Ploie[ti - V=lenii de
Munte, a unor [osele [i poduri dintre V=lenii de
Munte [i Bratocea. Autor de lucr=ri de istorie
na]ional=, heraldic=, genealogii, ap=rute \ntre 1900-
1920. Bibliografie: Ion Jercan - Portrete prahovene,
PLoie[ti, Editura Bioedit, 2003, p. 71-72.
GRIGORE, SIMION (n. 04.03.1946, com.
C`mpenii de Videle - Teleorman) - preot. Studii:
Seminarul Teologic Bucure[ti (1961-1966), Facultatea
de Teologie Bucure[ti (absv. 1970). Activitate:
Sluje[te \n C=rbune[ti (Ph.), la Biserica ,,Sfin]ii
|mp=ra]i Constantin [i Elena'' Balaca (1975-2007).
Aici, printre altele, construie[te o cas= parohial=, resfin]e[te
biserica (mai 1985 [i 2006), face repara]ii
capitale ale sediului (1977 [i 1999-2003). Bibliografie:
Cristian Petru B=lan - Monografia ora[ului
Bolde[ti-Sc=ieni, Ploie[ti, Editura ,,Premier'', 2007,
p. 90-91.
GRIGORE, NINA (n. 12.11.1945, com.
Valea C=lug=reasc=, jud. Ph.) - arheolog. Studii:
Liceul ,,Al.I. Cuza'' Ploie[ti, Facultatea de Istorie
Bucure[ti (1970-1975). Activitate: Din decembrie
1976 este muzeograf - istorie medie la Muzeul de
Istorie [i Arheologie Prahova. Particip= la numeroase
cercet=ri arheologice din jude] ({irna, Ploie[ti,
T`rg[oru Vechi, Gherghi]a) (1977-2007). Public=, \n
,,Cercet=ri numismatice'', ,,Manuscriptum'', ,,Studii [i
cercet=ri de istorie veche [i arheologie'', ,,Anuarul''
muzeului [.a. studii, comunic=ri [tiin]ifice despre
monezi, tehnologia ob]inerii fierului, cuptoare de
redus minereul de fier, raporturi economice, Mihai
Viteazul, Gherghi]a [.a. Opera: Agricultura la sud de
Carpa]i (1979), Locuin]a s=teasc= din Rom`nia
(1989), Mihai Viteazul, Ploie[ti 400 (Pliant [i un
album, ap=rute \n 1997 [i, respectiv, 2001),
Comunitatea s=teasc= de la {irna (\n colab., 2007).
Bibliografie: Curriculum Vitae.
L
E
C
T
U
R
I

L
I
T
E
R
A
T
U
R
A
Î
N
S
C
O
A
L
A
Constantin Popovici
Prâslea
(Basmul popular PPrrââsslleeaa cceell
VVooiinniicc ssii mmeerreellee ddee aauurr)
,
Cu o ac]iune \ntemeiat= \n mod necesar pe
supranatural, basmul Pr`slea cel voinic [i merele de
aur aduce \n prim-plan conflicte, cadrul [i un erou
pe m=sur=, c=ruia autorul anonim, gr=bit, \i atribuie
\nc= din titlu \nsu[irea definitorie - ,,cel voinic" -,
situ`ndu-l at`t prin calitatea respectiv=, c`t [i prin
numele propriu, convertit din substantiv comun, \n
categoria binelui, identificat= \n ultimul din cei trei
feciori de rang \mp=r=tesc al c=ror tat= se confrunt=
cu o situa]ie de criz=: furtul an de an al merelor de
aur din propria livad=. |n acest fel, \nceputul
nara]iunii \l plaseaz= pe suveran \ntr-o pozi]ie contradictorie
- de[i ,,\mp=rat mare [i puternic", posesor
al unei propriet=]i unice (,,avea pe l`ng=
palatele sale o gr=din= frumoas=", cum ,,nu se mai
v=zuse p`n= atunci p-acolo (…), cu un m=r care
f=cea mere de aur"), toate la un loc nu-i aduc bucuria
deplin=, dimpotriv=, el tr=ie[te o frustrare
repetat= (,,nu putuse s= m=n`nce din pom mere
coapte, c=ci dup= ce le vedea \nflorind, cresc`nd [i
p`rguindu-se, venea oarecine noaptea [i le fura tocmai
c`nd erau s= se coac="), necazul amplific`ndui-se
pe m=sur= ce \ncerc=rile succesive ale paznicilor
[i ale celor doi feciori mai mari, de salvare a
roadelor, e[ueaz=. Intrarea \n rol a mezinului are
loc, ca [i \n alte basme, dup= schema aparen]=esen]=.
Cel mai pu]in creditat cu succesul \[i asum=,
inevitabil, ultima tentativ= \naintea t=ierii pomilor,
a[a cum hot=r`se tat=l, care n-are motive s= cread=
\n miracole. Justificarea sa dintr-o ripost= dialogat=
aduce un sumar portret (depreciativ) al lui Pr`slea,
\n contrast cu ce se va \nt`mpla pe parcursul aventurii
sale: ,,Fugi d-aici, nesocotitule, zise \mp=ratul.
Fra]ii t=i cei mai mari, at`]i [i at`]i oameni voinici [i
deprin[i cu nevoile n-au putut face nimic [i tocmai
tu, un mucos ca tine, o s= izbuteasc=?" Antecedentelor
de orgoliu ale fra]ilor, siguri pe izb`nd=
(,,m= prinz c= voi pune m`na pe acel t`lhar care ne
jefuie[te"), se \mp=unaser= [i unul [i altul, Pr`slea le
opune modestia, el nu garanteaz= stoparea furtului,
\[i \ncearc= numai norocul, ,,se \ncumet=" la dificila
\ntreprindere pentru c= \[i iube[te tat=l [i se simte
dator s= \ndep=rteze prejudiciul, s=-i alunge lunga
suferin]=, s=-i redea noble]ea [i str=lucirea (simbolul
m=rului de aur), pe de o parte, iar pe de alt= parte, a
r=m`ne \n afara competi]iei, a nu se implica
\nseamn= pentru el o dovad= de la[itate. Or, Pr`slea
nu e lipsit de onoare, nu e fricos - acestea fiind avantajele
care \i dau \ncredere \n sine, impulsul de a se
angaja \ntr-o misiune f=r= finalitate avantajoas=
cert=. Odat= cu acceptarea insistentei solicit=ri de
c=tre \mp=rat, Pr`slea infirm= atributele paterne
adresate [i se adapteaz= cu naturale]e dificult=]ilor
majore \nt`mpinate. Se dovede[te precaut, iste],
calm \n minu]iozitatea cu care se instaleaz= ca
p`nda[, grijuliu s= fie ne\ntrerupt vigilent, s= nu
adoarm=. Buna organizare a perioadei nocturne de
veghe pentru a p=zi merele, priceperea \n m`nuirea
arcului \i aduc prima izb`nd=. Ho]ul e r=nit,
\mp=ratul bucuros, nu at`t pentru c= \nt`ia recolt= a
fructelor de aur \i produce o desf=tare nutritiv=, ci
pentru continua p=strare a unei superiorit=]i materiale
[i spirituale din statutul personal (un alt semn al
Axioma
Un dictionar de
,
personaje literare
metalului pre]ios), numai Pr`slea are insatisfac]ia
lucrului neterminat, f=r= a mai vorbi de invidia
fratern=. Con[tient c= pedeapsa vinov=]iei trebuie s=
fie total=, ambi]ios, tenace, spirit justi]iar, pleac= \n
c=utarea furului, \mpreun= cu fra]ii, \nc`nta]i de
p=rt=[ie la deznod=m`ntul fericit, al lichid=rii r=ului,
\ns= la grani]a dintre t=r`mul cunoscut [i cel str=in,
,,cu toate lucrurile schimbate", coboar= singur \ntro
pr=pastie, \[i \nvinge repede teama de necunoscut,
e preg=tit
s=-[i probeze for]a, curajul [i vitejia. Din acest
moment, pentru cine cunoa[te itinerarul fantastic al
basmelor, faptele protagonistului sunt previzibile:
confruntarea cu adversarul / adversarii (zmeii cei
mari [i zmeul cel mic), eliberarea din captivitatea
for]elor malefice a unor fiin]e p=m`nte[ti (fetele de
\mp=rat), traversarea aceluia[i drum \n sens invers,
c=tre \mp=r=]ie, o nou= primejdie dep=[it= (\nt`lnirea
cu balaurul [i cu zgrip]uroaica), apropierea
biruin]ei eroului de c=tre altcineva (de fra]i), demascarea
\n[el=torilor, pedeapsa tic=lo[iei, r=splata
celui merituos. Succesiunea etapelor necesare
ini]ierii t`n=rului d= la iveal= un personaj complex,
\n linia normelor eticii populare, \ndr=znelii [i curajului
ad=ug`ndu-i-se alte calit=]i \nt`lnite la cel mai
cunoscut erou al eposului nostru fantastic, F=t-
Frumos. |ncrez=tor \n propriile for]e, ne\nfricat, se
lupt= viteje[te, \i omoar= pe zmei, [i, cu un acut sim]
al previziunii, fin cunosc=tor al individualit=]ii
umane, intuie[te puterea invidiei c`nd, ajuns la
locul dintre hotare, pune la \ncercare lealitatea
fr=]easc=, constat`nd c= nelegiuirea de s`nge poate
fi mai cumplit= dec`t r=utatea fiin]elor de pe alt
t=r`m, c=ci fra]ii \l abandoneaz=, f=r= remu[c=ri, \n
abis, sortit mor]ii: ,,El sim]ise de mai-nainte c= fra]ii
s=i \i poart= s`mbetele [i, c`nd se mai l=s= fr`nghia
ca s=-l ridice [i pe el, d`nsul leg= o piatr= [i puse
c=ciula deasupra ei, ca s=-i cerce; iar= fra]ii, dac=
v=zur= c=ciula, socotind c= este fratele lor cel mic,
sl=bir= v`rtejiile [i dete drumul fr`nghiei, care se
l=s= \n jos cu mare iu]eal=, ceea ce f=cu pe fra]i s=
creaz= c= Pr`slea s-a pr=p=dit''. (Scena arunc=rii lui
\n groap= aminte[te de gestul pornit din ur= al
fra]ilor lui Iosif din Vechiul Testament).
Credincios, ca [i eroul biblic, Pr`slea nu-[i pierde
speran]a, \i iese \n cale salvatorul, prilej de a-[i
dovedi iar=[i curajul [i generozitatea biruind balaurul
ca s= m`ntuiasc= puii de zgripsor. Acvila,
\nchipuit= ca o r=utate supranatural=, echivalentul
cotoroan]ei, e introdus= \n epic drept antitez= a
m`r[=viei umane prin inversarea inten]iilor: cine e
n=scut distructiv - \naripata uria[= - e capabil de
m=rinimie [i recuno[tin]=, iar fra]ii buni (cei mari)
devin r=zbun=tori odio[i. Infamia nu va r=m`ne \ns=
nepedepsit=. |mp=ratul descoper= adev=rul [i \i
deleag= dreptul de pedepsire mezinului, care \[i
arat= disponibilitatea iert=rii - sau, cum spune
proverbul, la el s`ngele nu se face ap=. ,,Nesocotitul
mucos'' apare acum \n ochii \mp=ratului-tat= a[a
cum \[i dore[te orice p=rinte, cu at`t mai mult un
suveran atunci c`nd se arat= \ncrez=tor \n perspectiva
ocup=rii tronului. Fiin]= dual=, ca orice erou de
basm, om [i supraom (for]= neobi[nuit=, capacitatea
de a se metamorfoza \n foc, de a transforma palate
\n mere de aur [.a.) \n raport cu situa]ia conflictual=
\n care se afl=, Pr`slea completeaz= galeria personajelor
din literatura popular= pentru a eviden]ia
prin tr=s=turile lui obi[nuite [i miraculoase determin=ri
morale preponderent tradi]ionale, rezultate
din \nfrunt=ri \n plan eroic.
39 (2927)
N. Iorga - Centenarul
unei tipografii (I)
continuare din pagina 25
Petre Irimescu, profesor de istorie \n
Boto[ani, \i expedia [i el lui N. Iorga, c`teva
zile mai t`rziu, la 12 martie 1908, o list= a
boto[enenilor care subscriseser= diferite
sume la Societatea pe ac]iuni ,,Neamul
Rom`nesc'', asigur`ndu-l c= se afl= ,,printre
cei cu tot sufletul devota]i cauzelor sfinte
pentru care lupta]i''. 9 Au mai fost [i alte
scrisori boto[enene de acest fel, ceva mai
t`rziu care dovedesc p=strarea cel pu]in o
vreme a tonusului ini]ial. {i la Ploie[ti, de[i
D. Munteanu-R`mnic nu era profesor dec`t
de trei ani [i jum=tate, a reu[it s= creeze un
curent de sus]inere a tipografiei, pe lista de
subscriitori figur`nd 9 persoane.
Paralel cu recrutarea de ac]ionari,
Nicolae Iorga a declan[at [i constituirea
legal= a societ=]ii anonime. |ndat= ce
num=rul ac]ionarilor [i capitalul social au
permis-o s-a ob]inut personalitatea juridic=
la 24 aprilie 1908 [i adunarea general= a
ac]ionarilor a ales consiliul de administra]ie,
av`nd ca pre[edinte pe Nicolae Iorga.
Potrivit temperamentului s=u, profesorul
nu putea a[tepta pasiv desf=[urarea
tuturor acestor formalit=]i. El a trecut rapid la
zidirea tipografiei, amplasat= pe locul primei
sale propriet=]i v=lenare, care \i fusese afectat=,
intr`nd \n patrimoniul societ=]ii. Ea a
servit ca baz= pentru lucr=rile ample care au
\nceput [i au continuat \n ritm alert. ,,Bunii
me[teri, plini de tradi]ie ai localit=]ii lucrau
de zor la ispr=virea cl=dirii \ncepute \n
prim=var= (?), [i astfel, de Pa[ti, \n anul
1908, eu puteam s= privesc zidirea ispr=vit='',
\[i amintea Iorga. 10
Tot energia nesecat= a profesorului a
f=cut ca, \n acela[i timp, s= soseasc= [i utilajele
necesare, ca [i speciali[tii, un rol
deosebit \n aceast= direc]ie juc`ndu-l Tipografia
,,Minerva'', condus= de Const. Sfetea,
unde Iorga avea multe simpatii. Utilajele
erau montate \n timp ce constructorii lucrau
la finisarea cl=dirii.
Note
1. Ion Bocioac= [i Paul D. Popescu -
V=lenii de Munte. Bucure[ti, Editura Sport-
Turism, 1988, P. 68.
2. Dan Simionescu [i Gheorghe
Bulu]= - Scurt= istorie a c=r]ii rom`ne[ti.
Bucure[ti, Editura Demiurg, 1994, p. 72.
3. Barbu Theodorescu - Nicolae
Iorga. Bucure[ti, Editura Tineretului, 1968
(colec]ia Oameni de seam=), p. 208-210.
4. N. Iorga - O via]= de om. A[a cum
a fost. Vol. II. Lupta. Bucure[ti. Editura N.
Stroil= (Tip. ,,Datina Rom`neasc='', V=lenii
de Munte), 1934, p. 74.
5. Barbu Theodorescu - Nicolae
Iorga. Biobibliografie. Bucure[ti, Editura
{tiin]ific= [i Enciclopedic=, 1976, p. 48.
6. N. Iorga, op. cit., p. 75.
7. Note de la Adunarea General= a
ac]ionarilor din 23 aprilie 1911. V=lenii de
Munte, Tip. ,,Neamul Rom`nesc'', 1911, p.
7, 11.
8. Gheorghe Median - Universitatea
popular= ,,Nicolae Iorga'' de la V=lenii de
Munte [i ecourile ei la Boto[ani, ,,Arhivele
Prahovei'' nr. 4/1999, p. 151.
9. Ibidem, p. 152.
10. N. Iorga, op. cit., p. 76.
Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008

Anul IX, numãrul 3 (96) - martie 2008
Alexa Šantić´
(1868 - 1924)
N=scut la Mostar, \n Her]egovina, Alexa
Šantić a fost influen]at, \n crea]ia sa, de poezia popular=
sârb= [i de scriitorul german Heinrich Heine.
Poezia sa este direct=, f=r= preocup=ri reflexive,
inspirat= mai ales din realit=]ile patriarhale.
Crea]ie liric= de o intens= muzicalitate
(comparabil= cu Chanson d'automne a lui Paul
Verlaine), cu accente sociale, Sear= pe insul= este
considerat= cea mai reu[it= dintre poeziile sale.
Searã pe insulã
Fream=t= marea
'N zarea
Rece a serii; sus,
Ultima raz=
Treaz=
Stins=-i de-o stânc=-n apus.
Suspine-amare,
Rare,
De clopot tremur=-n stânci;
Se roag-o biat=
Gloat=
Ars= de doruri adânci.
Stând \n genunchi, albe,
Slabe
Fiin]e caut=-n sus;
Fa]a li-e plâns=,
\ns=
Tace pe cruce Isus.
{i somn aduce
Dulce
Noaptea ce vine, c=ci sus,
Ultima raz=,
Treaz=,
Stins=-i de-o stânc=-n apus.
Vojislav Ilić´
(1860 - 1894)
Poet \nzestrat cu sensibilitate [i expresivitate
artistic= aparte, reformator al liricii sârbe, Vojislav
Ilić a abordat o gam= divers= de teme, predominante
fiind tema naturii [i cea a iubirii. Natura este
surprins= \n toate anotimpurile, \ntr-o bogat= varietate
de ipostaze [i \n tablouri de o mare plasticitate
a imaginii.
Copacul
St= ars de fulger copacul \n lumini[ul cenu[iu,
Ca un negru uria[. {i-un h=]i[ de ierburi bogate
|i \nconjur= talia, - iar adierea de munte
|i leag=n= florile viu colorate.
{i va veni iarna, [i cu mâna ei \nghe]at=
|i va rupe podoaba [i muntele-l va dezgoli;
Dar vor veni \nc= multe ierni cu vântul lor rece,
Iar el tot aicea va fi.
Manuscrisele se primesc la redac]ie:
Ploie[ti, str. Petrarca nr. 8,
tel./fax: 0244/519966, tel.: 0244/511965.
Manuscrisele nepublicate nu se restituie
autorilor. Autorii care doresc sã le fie
prezentate c=r]ile \n Axioma sunt ruga]i s=-[i
trimitã volumele la redac]ia revistei noastre.
Axioma
Poezie
sârbã
Toamna târziu
Auzi cum url= vântul prin ale noastre poieni pustii,
[i p=turi dese de cea]= \n umede v=i abate...
Cu ]ip=t se-nal]= corbul [i se rote[te deasupra-mi;
Tulburi sunt z=rile toate.
Sfor=ie-n ploaie c=lu]ul [i-n sat gr=be[te s= vin=,
|n fa]= z=re[te-o c=su]=, veche s=rac= [i joas=:
Pe pragu-i st= o b=trân= [i cheam= la ea o g=in=,
Al=turi este un câine uria[ cu coada p=roas=;
Iar vântul [uier= sumbru prin negre, de[arte câmpii
[i p=turi dese de cea]= \n umede v=i abate...
Cu ]ip=t se-nal]= corbul [i se rote[te deasupra-mi
Tulburi sunt z=rile toate.
´
Jovan Ducić´ ´
(1871 - 1943)
N=scut la Trebinje, \n Her]egovina, Jovan
´
Ducić ´ este unul dintre cei mai de seam= reprezen-
tan]i ai simbolismului sârb [i ai poeziei sârbe \n
general. A scris o poezie de o muzicalitate melancolic=
[i grav=, str=b=tut= de nelini[ti metafizice [i
de sentimentul mor]ii. |nc=rcat= de sensuri profunde
[i dominat= de o atmosfer= de penumbr= [i
´
tain=, lirica lui Ducić ´ are ca teme preferate natura,
misterul existen]ei, efemeritatea vie]ii [i singur=tatea
uman=.
Pinul
Trist, uria[, \ntunecat,
Ca iarba st=: nume nu are;
Vuie[te-n el izvorul ne-ncetat,
Iar noaptea merge-o stanc= la culcare.
Singur mereu, copac \ngrozitor,
Când soarele \n zori r=sare,
Arunc=-n josul luminatului pripor
Umbra neagr= a disper=rii sale.
Iar noaptea spre cerul \nalt vifor=[te,
Când [tie c= toate-amu]esc dureros,
{i cu stelele bol]ii vorbe[te
De singur=t=]ile amare de jos.
Câmpia
Un lan pârguit de orz auriu
|n b=taia soarelui verii; e lini[te.
Str=lucesc undele clocotite de râu,
{arpele-[i leap=d= c=ma[a pe miri[te.
Un [ir de furnici abia se târ=[te
Pe drumul de care pr=fos, nesfâr[it,
O sârm= sub]ire de fier r=suce[te
Greieru-n iarb= cu-al lui ]ârâit.
Un stol de l=custe lunec=-n zbor...
Un uliu-ntr-un pom maiestuos [i \nalt
Arunc= spre soarele verii-arz=tor
}ip=tul lui strident, avântat.
Granita
,
Când se arat= la linie
La cap=tul s=rb=torii [i-al triste]ii
Lacul rece al lini[tii
{i \nal]ii mun]i ai mor]ii -
Cine a[teapt= la hotar?
Mari taine ce-adânci v= ascunde]i!
Grani]a a dou= frumuse]i
{i-a dou= z=d=rnicii, ce este dar?
R=scruce de credin]e [i mistere,
Pod \ntre fericiri fugare,
Hotar a dou= himere
Decât via]a [i moartea mai mare!
{tiu, p=streaz= strunele neauzite
Sunetele cerului [i-ale lumii toate,
{i negrii germeni ai miezului de noapte
Toate culorile verii \nsorite...
Dar grani]a teribil=, ce este
Care desparte repaus de mi[care?
G=l=gios e râul la-nnoptare
Când dincolo de maluri n=v=le[te.
Umbra
Merge umbra mea lâng= mine lent,
Fantom= de foc [i vân=t colos;
|n fa]a mea \nso]itor permanent,
Zbir foarte ager, mut, serios.
Prin p=dure nu m= \nso]e[te,
Dup= p=dure m= a[teapt= iar;
\n fa]a bisericii se-opre[te -
Spaim= a omului din timp secular.
Semn ce se-ntunec= [i ce str=luce[te,
Vorbire a cerului neagr=, obscur=,
Cât va mai merge [i de ce d=inuie[te
Acest joc al soarelui cu slaba-mi f=ptur=?
Toate vor str=luci sub cer ca [i-acum,
Iar umbra [i omul, doi gemeni lipi]i,
Se vor opri la o r=scruce de drum
S=-nl=ture lan]ul prin care-s uni]i...
Dar se vor c=uta f=r=-ncetare,
Dou= destine-n veci nedesp=r]ite de-acum:
O umbr= decât p=mântul mai mare
{i un om mai u[or ca o umbr= de fum.
Transpunere
‘n limba românã
de Petru Dincã
Revista “Axioma” se poate procura de la centrele de difuzare “Calliope” Ploie[ti.
Abonamente se pot face la redac]ia revistei: Ploie[ti, str. Petrarca, nr. 8,
\n contul RO68BTRL03001202552017XX, deschis la Banca Transilvania
sau în contul RO14TREZ5215069XXX002281, deschis la Trezoreria Ploie[ti - 24 lei.
Abonamentele pentru str=in=tate se fac prin achitarea costului (incluzând [i taxele
po[tale) \n contul RO68BTRL03001202512017XX, deschis la Banca Transilvania -
Ploie[ti - România. Costul \n valut= al unui exemplar este de 5 $, iar cel
948489
al abonamentelor: trimestrial - 12 $, semestrial - 22 $ ºi anual - 45 $. 5 030161 3
0
M
E
R
I
D
I
A
N
E