evaziunea fiscală şi impactul acesteia asupra ... - Doctorate ULBS

context apar abuzurile din partea aparatului fiscal prin încercarea de intimidare a
contribuabililor de a suporta, pentru orice greşeală maximul sancţiunii prevăzută
de lege. O astfel de atitudine i-a determinat pe contribuabili să contracteze
serviciile unor consultanţi pe finanţe şi justiţie, reuşind astfel să contracareze cu
succes acţiunile fiscului, chiar şi atunci când au dreptate. În acest mod, vânătorul
se transformă în „vânat” adică, unii contribuabili ajung să fie „ocoliţi” de către
inspectori, şi astfel scapă cu o parte din impozite neplătită la stat.
• tehnicile de control nu sunt „actualizate” prin cursuri de pregătire profesională
urmate de „testarea” cunoştinţelor pentru inspectori; Evazioniştii sunt mult mai
ingenioşi în a găsi soluţii care, aparent par imposibile şi sunt necunoscute
aparatului fiscal. Una dintre acestea o reprezintă apelarea la paradisurile fiscale
pentru operaţiunile de import-export, cu efect în transferarea profitului în zona cu
impozitare minimă sau inexistentă.
• pentru actele contestate de contribuabili, datorită solidarităţii de breaslă, în
referatele de justificare a motivelor din Decizia de impunere, se repetă afirmaţiile
şi încadrarea juridică iniţială; Nu sunt puţine situaţiile în care, se repetă de fapt o
greşeală, speculată şi valorificată cu succes de contribuabili prin reprezentanţii
sări. Concluzia este simplă: un management defectuos care, în unele situaţii îşi
are „rădăcini în amestecul politicului”, la numirea pe funcţii a unor persoane „de
casă”.
Referitor la tensiunile dintre contribuabili şi inspectori au la bază, aspecte ce
determină raporturile fiscale dintre stat şi contribuabili, acestea pot fdi sintetizate
astfel:
• o anumită „invidie” a inspectorilor (din categoria acelora non profesionişti) raportată
la „poziţia” materială şi socială a contribuabililor, fapt care generează un anumit
„exces de zel” în activitatea de control fiscal;
• „planificarea” (fără simţul realităţii) a mărimii sumelor suplimentare ce trebuie
atrase de un inspector într-o lună (peste 10.000 euro);
• existenţa unei anumite „cârdăşii” a inspectorilor cu evazioniştii duce la
tensionarea relaţiilor cu contribuabilii oneşti;
• o anumită lipsă de înţelegere a efectului aplicării amenzii; Existenţa ecart-ului
valoric al amenzilor, între limite minime şi maxime, presupune ca inspectorii să
manifeste discernământ şi să aplice sancţiunea în funcţie de gravitatea faptei
comise. Procedând altminteri, pot fi acuzaţi fie de superficialitate fie de abuz pe
funcţie.
Eficienţa combaterii evaziunii fiscale este determinată, într-o bună măsură,
de acţiunile ce trebuie întreprinse asupra cauzelor pendinte de aparatul fiscal. Cel
puţin din documentarea teoretică făcută de noi, pentru cauzele de această natură,
34