Pergamentul secret

îndepărtat, imaginile ei vizuale sunt de fapt
imagini perceptive. Este ca şi cum acea persoană
visează. Deşi imaginile vizuale dintr-un vis pot
să pară în momentele respective complet reale
pentru cel care visează, totuşi acestea nu implică
procese vizuale în interiorul ochiului. Ceea
ce se petrece atunci este produsul capacităţii
universale a ochiului minţii de a vizualiza, adică
de a imagina. Oricine poate şi are capacitatea de
a imagina. Atunci când o persoană visează, ea de
fapt vizualizează, folosind propria ei imaginaţie.
Într-un fel, acelaşi lucru se întâmplă atunci când
noi citim o carte sau ne imaginăm un peisaj.
Mă simt însă dator să precizez din nou
că vizualizarea la care mă refer este o calitate
inerentă a gândului şi nu un proces biologic
care implică simţul văzului de la nivelul
ochiului. Toată lumea face aceasta în mod
constant în timpul zilei, atunci când de exemplu
visează cu ochii deschişi în maşină sau când îşi
imaginează diferite lucruri. În cazul procesului
de remote-viewing, tot ceea ce se cere este să se
modifice calitatea vizualizării; aceasta implică
o modificare perceptuală în concentrare, de la
stimulii exteriori care sunt decodificaţi de creierul
nostru în forme-gând tridimensionale, fiind
interpretaţi ca realitatea noastră exterioară, spre
42