LUCRÄRI ÅTIINÅ¢IFICE SERIA AGRONOMIE

ISSN 1454-7414 

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE 

ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ 

“ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI 

LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE 

ANUL XXXXXI VOL. 10 (51/2008) 

SERIA AGRONOMIE 

VOL. 51 (3 ) 

EDITURA “ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI 

2008

COORDONATORII REVISTEI ,,LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE’’ 

Redactor responsabil: 

Redactor adjunct: 

Prof.dr. Gerard JITĂREANU – USAMV Iaşi 

Prof.dr. Vasile VÎNTU – USAMV Iaşi 

Membri: 

• Prof. dr. Constantin LEONTE – USAMV Iaşi 

• Prof.dr. Gică GRĂDINARU – USAMV Iaşi 

• Prof.dr. Octavian-Zaharia OPREAN – USAMV Iaşi 

• Prof.dr. Benone PĂSĂRIN – USAMV Iaşi 

COLEGIUL DE RADACŢIE AL SERIEI ,,AGRONOMIE’’ 

Redactor Şef: 

Prof.dr. Constantin LEONTE – USAMV Iaşi 

Redactor adjunct: 

Conf.dr. Elena GÎNDU – USAMV Iaşi 

Redactori: 

• Prof. dr. Wolfgang FRIEDT – Justus-Liebig-Universitat Giessen, Germany 

• Prof.dr. Andre FALISSE – Faculte Universitaire des Sciences Agronomiques Gembloux, 

Belgium 

• Prof. dr. Christos TSADILAS – National Agricultural Research Foundation, Institute of Soil 

Mapping and Classification Larissa, Greece 

• Dr. Virginijus FEIZA – Lithuanian Institute of Agriculture, Lithuania 

• Prof.dr. Gerard JITĂREANU – USAMV Iaşi, România 

• Prof.dr. Vasile VÎNTU – USAMV Iaşi, România 

• Prof.dr. Constantin VASILICĂ – USAMV Iaşi, România 

• Prof.dr. Ioan AVARVAREI – USAMV Iaşi, România 

• Prof.dr. Daniel BUCUR – USAMV Iaşi, România 

• Prof.dr. Ioan ŢENU – USAMV Iaşi, România 

• Prof.dr. Ion-Valeriu CIUREA – USAMV Iaşi, România 

• Acad.dr. Valeriu D. COTEA –USAMV Iaşi, România 

• Dr.ing. CP I Ion Munteanu – ASAS Bucureşti 

• Prof.dr. Eugen ULEA – USAMV Iaşi, România 

REFERENŢI ŞTIINŢIFICI 

• Prof.dr. Ioan AVARVAREI – USAMV Iaşi 

• Prof.dr. Teodor ROBU – USAMV Iaşi 

• Prof.dr. Ion-Valeriu CIUREA – USAMV Iaşi 

• Prof.dr. Mihail AXINTE – USAMV Iaşi 

• Prof.dr. Doina-Liana TOMA – USAMV Iaşi 

• Prof.dr. Aurel CHIRAN – USAMV Iaşi 

• Prof.dr. Gheorghe ŢÂRDEA – USAMV Iaşi 

• Prof.dr. Paul SAVU – USAMV Iaşi 

• Prof.dr. Viorica IACOB – USAMV Iaşi 

• Prof.dr. Gerard JITĂREANU – USAMV Iaşi 

• Prof.dr. Vasile VÎNTU – USAMV Iaşi 

• Prof.dr. Daniel BUCUR – USAMV Iaşi 

• Prof.dr. Costică AILINCĂI– USAMV Iaşi 

• Conf.dr. Mihai STANCIU – USAMV Iaşi 

• Conf.dr. Costel SAMUIL – USAMV Iaşi 

ISSN 1454-7414 

Editat cu sprijinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării 

© Editura ,,Ion Ionescu de la Brad’’ Iaşi

Lucrări Ştiinţifice – vol. 51, seria Agronomie 

APLICAREA ACTIONARILOR HIDROSTATICE 

MODERNE LA ECHIPAMENTELE TEHNOLOGICE 

PENTRU AMESTECAREA SI DISTRIBUIREA 

FURAJELOR LA TAURINE 

Gh. ŞOVĂIALĂ 1 , Şt. ALEXANDRESCU 1 , 

Alexandra VIŞAN 1 , C. NICOLESCU 1 , 

I. NIŢĂ 1 , Ancuţa NEDELCU 2 

1 

INOE 2000-IHP Bucureşti 

e-mail:sovaiala.ihp@fluidas.ro 

2 

INMA Bucureşti 

e-mail: nedelcuus@yahoo.com 

For a profitable taurine breed, should be implementated advanced 

farming technologies, to asure animal health care and to gain food quality 

assurance. The rational nutrition of the animal breeds of cows with high 

genetic value, the on the basis of balanced feed recipes, reprezent the 

graranty to obtain a good food quality (milk, meat) and also an increased 

production with 30-40% annually. For this porpoise, the INMA Bucharest 

and INOE 2000-IHP Bucharest has been elaborated a modern technologie to 

prepare, to manipulate and distribuite the forage in the taurine holdings, 

building an performant technological equipment like MF 8. In this article are 

presented the newues technological achivements from the hydrostatic 

instalation fiels applied on tehnological equipments to prepare, transport and 

distribute of forage, in the frame of the modern technologies of taurine 

alimentation. Hydrostatic complexity of the plant is determined by the 

multude of the process technological sequences meant to prepare and 

distribute of the fodder recipes: displacement from bank and load in to bed 

bodyof fibre fodder ( hay, corn cob, straw, etc.); the loding from the special 

bunkers from concetrated fodder (cereals, groats, grit); the loding from the 

special bunkers of juicy fodder (silo, roots, apexes and draffs); loding from 

the special bunkers of fodder amixture (premix, zoofort); automatic weighing 

and displaying of the components recepes fodder; crumbling and mixture the 

components in order to omogenizării; movement of the aggregate to supply 

post with the fodder components recipes and destribution points; the 

distribution of fodder at exit. The hydrostatic plant of technology equipment 

is carried out at the top achievements in the field andit is integrating 

components for prestigious companies, which gives them a high level of 

reliability. 

Key words: Modern hydrostatic driving systems, furage advanced 

technologies 

3

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Iaşi 

Pentru rentabilizarea creşterii taurinelor, se impune implementarea unor 

tehnologii de creştere performante, în vederea protejării sănătăţii animalelor şi 

asigurării calităţii produselor alimentare. 

Alimentaţia raţională a animalelor din rase de vaci cu valoare genetică 

ridicată, pe baza unor reţete furajere echilibrate, constituie garanţia obţinerii unor 

produse alimentare de calitate (lapte, carne), creşterea nivelului de producţie anual 

cu 30-40%. 

În acest scop, INMA Bucureşti şi INOE 2000-IHP Bucureşti au elaborat o 

tehnologie modernă de preparare, manipulare şi distribuire a furajelor în fermele de 

taurine, realizând un echipament tehnologic performant-simbol MF 8. 

MATERIAL ŞI METODĂ 

Echipamentul tehnologic MF8, rezultat al unei activităţi laborioase de 

documentare, analiză comparată a numeroase surse bibliografice naţionale şi 

internaţionale, proiectare asistată de calculator, înglobează soluţii tehnice la nivelul 

realizărilor de vârf din domeniu pe plan mondial. 

Instalaţia hidraulică este configurată din componente produse de firme de 

prestigiu (pompa hidraulică dublă cu roţi dinţate şi angrenare exterioară - Cassapa, 

motoarele hidraulice rotative orbitale şi distribuitorul baterie - Sauer Danfoss, motoarele 

hidraulice liniare - Kramp, filtrele - Mahle, racordurile şi furtunurile hidraulice, 

elementele de reglare tip traseu şi măsură a parametrilor hidraulici - Hansa Flex). 

Creşterea performanţelor utilajelor mobile deservite de instalaţii hidraulice a 

impus cercetarea, proiectarea şi experimentarea unor soluţii noi pentru reducerea 

consumurilor energetice, miniaturizarea componentelor, facilitarea executării 

comenzilor şi optimizarea proceselor tehnologice. 

In acest sens, în hidraulică a fost dezvoltat sistemul load-sensing, care constă 

în alimentarea consumatorilor hidraulici ( cilindri hidraulici, motoare rotative) cu 

presiuni şi debite la valorile optime calculate. Reglarea parametrilor hidraulici se face 

pentru fiecare consumator în parte, utilizând elementele hidraulice de reglare din 

componenţa secţiunilor distribuitorului baterie. 

Electromagneţii distribuitoarelor sunt alimentaţi de la joysticul multifunctional 

amplasat la bordul tractorului cu care utilajul tehnologic lucrează în agregat. 

Elementele de noutate privind construcţia secţiunilor de distribuţie constau în: 

-dimensionarea sertarului in functie de debitul solicitat de consumatorul hidraulic, 

eliminând necesitatea elementelor de reglare tip traseu (drosele, regulatoare de debit); 

-încorporarea unui regulator de debit care menţine debitul constant, independent 

de variaţia forţelor rezistente; 

-încorporarea supapelor de presiune reglate la valorile necesare, a supapelor de 

şoc şi anticavitaţionale. 

REZULTATE ŞI DISCUŢII 

Echipamentul tehnologic tractat MF 8, cu capacitatea utilă a benei de 8 m 3 , 

lucrează în agregat cu tractorul agricol de 65 CP. 

Grupul de antrenare şi instalaţia hidraulică au fost proiectate şi realizate în 

concordanţă cu secvenţele procesului tehnologic şi cu parametrii tehnico- 

4


funcţionali ai motoarelor hidraulice liniare şi rotative destinate acţionării 

subansamblelor echipamentului tehnologic. 

Grupul de antrenare (fig.1) asigură transmiterea puterii mecanice de la priza 

de putere a tractorului agricol la axul melcului principal şi la axul pompei duble cu 

roţi dinţate, care furnizează uleiul hidraulic sub presiune la consumatorii hidraulici 

ai maşinii: motorul hidraulic rotativ pentru antrenarea rotorului frezei, motorul 

hidraulic rotativ pentru antrenarea transportorului cu bandă, cilindrii hidraulici 

pentru acţionarea braţului port-freză, cilindrul hidraulic pentru acţionarea şibărului, 

cilindrul hidraulic pentru rabaterea părţii articulate a transportorului, cilindrii 

hidraulici pentru acţionarea oblonului. 

Figura 1 Grupul de antrenare pentru 

echipamentul tehnologic MF 8 

Figura 2 Pinion dublu pentru realizarea 

legăturii cinematice dintre reductorul 

planetar şi melcul principal 

Grupul de antrenare este alcătuit din amplificatorul de turaţie GBF 30 ST 8- 

3.0 şi reductorul planetar RR 510 D FS. 

Prin arborele principal al amplificatorului de turaţie se realizează, în priză 

directă, lanţul cinematic dintre arborele prizei de putere şi arborele de intrare al 

reductorului planetar. Arborele secundar antrenează pompa hidraulică PLP 20-31,5 

la turaţia de 1620 rot/min şi momentul de 16,1 daNm. 

Reductorul planetar RR 510 D FS produs de firma Reggiana Riduttori, cu 

raportul de transmitere n1/n2 = 20, asigură la arborele de ieşire o turaţie de 27 

rot/min şi un moment de 580 daNm. 

Legătura mecanică dintre arborele de ieşire al reductorului planetar şi melcul 

principal al echipamentului tehnologic, amplasat pe axa longitudinală, în partea 

inferioară a benei, se realizează printr-un pinion dublu (fig.2), al cărui butuc este 

canelat interior. 

Melcii superiori (fig.3) sunt antrenaţi prin transmisii cu lanţ GALL, dispuse 

de o parte şi de alta a rezervorului de ulei, pe peretele frontal al maşinii (fig. 4). 

5


Figura 3 Ansamblul melcilor de tăiere şi 

amestecare a componentelor reţetei 

furajere 

Figura 4 Transmisia cu lanţ pentru 

antrenarea melcilor superiori şi 

distribuitorul baterie LOAD SENSING 

În schema hidraulică a utilajului tehnologic MF 8 (fig.5) sunt evidenţiaţi 

parametrii constructivi şi funcţionali ai consumatorilor hidraulici care acţionează 

organele de lucru ale acestuia. 

Pompa hidraulică cu roţi dinţate aspira uleiul hidraulic dintr-un rezervor 

propriu al maşinii, cu capacitatea de 110 l. Filtrarea uleiului este asigurată de un 

filtru de retur cu debitul de 100 l/min şi fineţea de filtrare de 25 µm. Este alcătuit 

din carcasa Pi 50016-058 şi din cartuşul filtrant Pi 25016-RN, fiind prevăzut cu 

indicator optic de îmbâcsire şi cu supapă de bypas. 

Ţinând cont de faptul că operaţia de încărcare a furajului din depozit 

presupune alimentarea simultană a rotorului frezei cu un debit de 55 l/min şi a 

cilindrilor braţului port-freză cu un debit de 14,5 l/min, rezultă un debit necesar al 

pompei de 70 l/min. Pentru turaţia de 1620 rot/min pompa asigură un debit teoretic 

de 98,77 l/min. 

Uleiul hidraulic este dirijat spre consumatori prin distribuitorul baterie PVG- 

32 (fig.4), construit în varianta modernă utilizată pentru utilaje mobile LOAD 

SENSING, având în componenţă o secţiune de intrare, cinci secţiuni de distribuţie 

şi o secţiune de închidere. 

În componenţa secţiunii de intrere Si se află supapa de presiune cu rol de 

siguranţă, precum şi supapa de pilotare a distribuitoarelor. 

Secţiunile de distribuţie Sao (acţionare oblon), Saf (acţionare braţ portfreză), 

Srf (acţionare motor rotativ freză), Srt (acţionare motor rotativ transportor) 

şi Sast (acţionare şibăr şi tronson rebatabil transportor) au în componenţă 

distribuitoarele propriu-zise, comandate electric prin joystic din cabina operatorului 

sau radio, prin telecomanda cu 6 butoane E23HC06002, de pe linia de distribuire a 

furajelor la iesle. Construcţia distribuitorului permite şi acţionarea manuală a 

sertarelor. 

Secţiunea de închidere Sî obturează ultima secţiune a distribuitorului, fiind 

prevăzută ca şi secţiunea de intrare cu urechi de prindere a distribuitorului pe 

maşină. 

Configuraţia distribuitorului este corelată cu numărul consumatorilor şi 

funcţiile pe care aceştia trebuie să le îndeplinească. 

6

Fau 

CAS 

cilindru actionare sibar 

Ft 10 

*) Debitele trebuie furnizate in acelasi timp 

Dr6 

R6 

Dr10 

Ft 6 

QA = 6,5 l / min 

PA = 2 bar 

QB = 8 l / min 

PB = 4 bar 

d 

QA* = 14,5 l / min 

PA = aprox.22 bar 

QB = 32 l /min 

PB = 22 bar 

R10 

QA* = 55 l / min 

PA = 70 bar 

Ft 16 

QA = 7,5 l / min 

PA = 100 bar 

QA = 13 l / min 

PA = 20 bar QB = 22 l / min 

PB = 20 bar 

m2 

PRESIUNE PILOTARE 

Eao 

pmax 80 bar 

pmax 80 bar 

Erf 

Eaf Ert 

East 

pmax 50 bar pmax 50 bar 64 bar 64 bar 

pmax 100bar pmax 80 bar pmax 100 bar pmax100 bar pmax 50 bar pmax 50 bar 

Reglat la 115 bar 

PRESIUNE 

PRESIUNE 

TANC 

TANC 

TANC 

Si 

G 3/4'' 

Dn22 

m1 

G 3/4'' 

SP 

LS 

A 

Sao 

LS 

B 

LS 

A 

LS 

B 

Saf Srf Srt 

LS 

A 

LS 

B 

LS LS 

A 

B 

LS 

A 

LS 

Sast Sî 

B 

Dn15 Dn 20 

Dn10 

Dn25 

Ft 16 

Ft 10 

Vu=110 l 

Fr 

Dn 10 

de la amplificator Oe19 Dn15 Oe12,5 Dn10 

sens rotatie stinga 

n = 1620 r/min 

R 32 Ft 32 Qpt = 26 l / min 

QPt = 52 l / min PH Ph 

Oi25,4 Dn32 Oi19 Dn22 

Dn 32 

Dn 22 

R, t 

R 20 

7 

t1 

cilindri actionare oblon 

CAO 

cilindri brat freza 

CACF 

hidromotor 

actionare freza 

hidromotor 

actionare banda transportor 

CRT 

cilindru rabatere 

transportor 

HMAF 

HMAT 

A B 

A B 

A B 

A 

B 

A B 

LS 

G 1 1/4" 

Figura 5 Schema hidraulică a echipamentului tehnologic MF 8 

B 

A 

B 

A 

B 

A 

B 

A 

B 

A 

Lucrări Ştiinţifice – vol. 51, seria Agronomie


Braţul port-freză este acţionat prin intermediul a doi cilindri hidraulici cu 

dublu efect, cod C2S.22.1000.H2.W2.A.1.A, poziţionaţi pe părţile laterale ale 

benei (fig. 6). 

Motorul hidraulic orbital OMP 100 utilizat pentru acţionarea rotorului frezei 

(fig.7) funcţionează la o presiune de 70 bar şi un debit de 55 l/min, asigurând 

turaţia de 540 rot/min şi momentul de 8 daNm. 

Figura 6 Cilindrii hidraulici pentru acţionarea braţului port-freză 

Figura 7 Motorul hidraulic orbital OMP 100 

pentru antrenarea rotorului frezei 

Figura 8 Cilindrii hidraulici pentru 

acţionarea oblonului benei 

După încărcarea furajului fibros sau a silozului sunt acţionaţi cilindrii 

hidraulici ai oblonului spate, cod C2S.11.0150.H0.W0.A.1.A (fig. 8) în sensul 

închiderii benei. 

Cadrul transportorului cu bandă pentru distribuirea furajului la iesle (fig.9) 

este alcătuit dintr-o parte fixă, montată transversal, în interiorul benei, sub melcul 

principal şi o parte rabatabilă. 

Axul intermediar al transportorului este antrenat de motorul hidraulic orbital 

OMP 125 la turaţia de 60 rot/min şi momentul de 15,9 daNm, parametri realizaţi 

pentru funcţionarea motorului la presiunea de 100 bar şi debitul de 7,5 l/min. 

Poziţia relativă dintre cele două părţi ale transportorului, articulate între ele 

prin axul intermediar, este realizată cu ajutorul unui cilindru hidraulic cu dublu 

efect, cod C2S.16.0278.H0.W1.A.1.A. 

8


Şibărul, care închide gura de evacuare a transportorului în timpul preparării 

reţetei furajere şi o eliberează pe durata distribuirii la iesle a furajului este acţionat 

cu un cilindru hidraulic cu dublu efect, cod C2S.16.0400.H0.W1.A.1.A. 

Figura 9 Cilindrii hidraulici pentru acţionarea tronsonului rabatabil al 

transportorului şi a şibărului 

Cilindrii pentru acţionarea părţii rabatabile a transportorului şi şibărului sunt 

alimentaţi de la aceeaşi secţiune a distribuitorului. Concomitent cu rabaterea 

transportorului se ridică şibărul gurii de evacuare a furajului. Vitezele cilindrilor se 

pot regla cu ajutorul unor drosele tip traseu, montate pe ambele circuite de 

alimentare. 

Procesul de lucru al echipamentului tehnologic MF8 se derulează pe baza 

unei ciclograme, care evidenţiază corelaţia dintre secvenţele tehnologice, poziţia 

butoanelor joystic-ului şi poziţia sertarelor distribuitorului baterie. 

Instalaţia hidraulică mai cuprinde elemente de legatura (racorduri, conducte 

şi furtunuri hidraulice), elemente de reglare a parametrilor de lucru şi de comandă 

(regulatoare, robineti,drosele, supape). 

Mediul hidraulic de lucru este uleiul mineral aditivat H 46A conf. STAS 

9691-80 (DIN 51524). Fineţea de filtrare impusă este de 25 ... 30 µm . 

CONCLUZII 

Echipamentul tehnologic MF 8, realizat în cadrul unui proiect CEEX 2006, 

înglobează componente ale unor firme de prestigiu din domeniul acţionărilor 

mecanice şi hidraulice, care asigură îndeplinirea cerinţelor de fiabilitate. 

Sistemul modern load-sensing permite alimentarea consumatorilor hidraulici 

cu presiuni şi debite la valorile optime calculate, reglarea parametrilor hidraulici 

pentru fiecare consumator fiind posibilă prin utilizarea elementele hidraulice de 

reglare din componenţa secţiunilor distribuitorului baterie. 

Experimentările efectuate în condiţii de laborator au demonstrat 

funcţionalitatea echipamentului tehnologic, la parametrii tehnico-funcţionali 

proiectaţi. 

9


BIBLIOGRAFIE 

1. Babiciu, P., Scripnic, V., Frăţilă, Al. Sisteme hidraulice ale tractoarelor şi maşinilor 

agricole, Editura CERES, Bucureşti, 1984 

2. Ionescu, Fl., Catrina, D., Dorin, Al., Mecanica fluidelor şi acţionări hidraulice şi 

pneumatice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980. 

3. Catalog KRAMP (SC LYRA SRL) 

4. Hydraulic Komponenten Katalog 2007- HANSA FLEX 

5. Mobil hidraulic komponenten, Mannesmann-Rexroth, RD 64001/11.86, Ersetzt 4.85 

6. PVG 32, Proportional Valves, Tenical information, SAUER DANFOSS 

7. Trading, service & engineering for hydraulics & pneumatics, LYRA, CD. 

10


INFLUENCE OF THE CLIMATIC FACTORS ON THE 

MELLIFEROUS CHARACTERISTICS OF THE 

SUNFLOWER HYBRIDS 

V. ION 1 , Nicoleta ION 2 , V. ŞTEFAN 1 , 

G. FOTA 2 , R. COMAN 2 

1 

University of Agronomic Sciences and Veterinary 

Medicine of Bucharest 

viorelion@yahoo.com 

2 

Apiculture Reseacrh and Development Institute of 

Bucharest, ionnicoleta2006@yahoo.com 

In the present paper, there is presented the influence of water and 

temperature factors on the melliferous characteristics on different sunflower 

hybrids, respectively on nectar secretion of flowers, nectar concentration in 

sugar, glucidic index (the produce of nectar secretion and nectar 

concentration in sugar), honey yield, and period and duration of the 

flowering process. In view to establish the influence of the climatic factors on 

the melliferous characteristics on the sunflower hybrids, there were used the 

experimental data of researches carried out along the time by the specialists 

from Faculty of Agriculture - University of Agronomical Sciences and 

Veterinary Medicine of Bucharest and Melliferous Resources Laboratory - 

Apiculture Research and Development Institute of Bucharest. Also, there are 

presented the data obtained within some field experiments with sunflower 

hybrids carried out in the period 2006-2007 by specialist of both institutions 

presented above. 

Key words: Sunflower, climate, factors, melliferous, characteristics 

The surfaces cultivated with sunflower in Romania have registered an 

increased trend after 90’s years, this being one of the crops which kept a great 

interest from the farmers. In the same time with this great interest from the farmers, 

the beekeepers are also very interested about sunflower, especially about the 

specific melliferous characteristics of the hybrids. That is due to the fact that in 

Romania, the sunflower represents the most important melliferous plant among the 

field crops even by the period and duration of flowering or by the large number of 

flowers and nectar secretion. But, the melliferous potential of the sunflower 

hybrids is depending on the climatic factors, this been observed by the beekeepers 

in the form of a great variation in time and space of the honey yield for the same 

sunflower hybrids. Among the climatic factors, the water (rainfall) and temperature 

are the most important, these having a significant influence on the melliferous 

potential of the sunflower hybrids, as well as on the moment and duration of the 

flowering process. 

11


MATERIAL AND METHODS 

In view to identify and quantify the influence of the climatic factors on the 

melliferous characteristics of the sunflower hybrids, data regarding the melliferous 

potential at the sunflower hybrids cultivated in Romania were collected, analyzed 

and interpreted. In this respect, there were used the database belonging to the 

Melliferous Resources Laboratory – Apiculture Research and Development 

Institute of Bucharest and the experimental data obtained during the time by the 

researchers from Faculty of Agriculture, University of Agronomic Sciences and 

Veterinary Medicine of Bucharest in collaboration with the researchers from 

Apiculture Research and Development Institute of Bucharest. Also, the climatic 

data starting from 1960 were collected, analyzed and correlated with the 

melliferous data of the sunflower varieties and hybrids. 

Also, researches were carried out in field experiments in the years 2006 and 

2007, on a reddish preluvosoil located 15 km northeastern faraway from Bucharest. 

The field experiments were located within the experimental farm of the Faculty of 

Agriculture – University of Agronomical Sciences and Veterinary Medicine of 

Bucharest. These field experiments were part of researches carried out within the 

CEEX research project no 106/2005. 

Researches in field experiments were carried out on 23 sunflower hybrids, 

respectively: Rocky, Kasol, Lindor, Masai, Mateol, Podium, Saxo, Sunko, Fly, 

Rigasol, RigasolOR, Fleuret OR, Arena, Melody, NKArmoni, Alexandra, NK 

Dolbi, NK Ferti, Opera PR, Sanay, Delfi, Jazzy, Brio. 

In view to calculate the honey yield, the nectar secretion was determined 

using the capillaries method, and by means of a refract-meter the nectar 

concentration in sugar was determined. Also, the climatic data were registered by 

the help of an automatic weather station. 

In 2007, four sunflower hybrids (Fleoret OR, Melodi, Sunko and Arena) 

were studied at different sowing periods, respectively: 1 st period – 27 th of March; 

2 nd period – 6 th of April; 3 rd period – 18 th of April; 4 th Period – 12 th of May; 5 th 

Period – 2 nd of June. By sowing at different periods it was intended that the 

flowering period overlap periods with different climatic conditions, so that to be 

determined the melliferous potential in the studied hybrids over different climatic 

conditions and to be registered the variation of this potential according to climate 

conditions. 

RESULTS AND DISCUSSIONS 

The melliferous potential at the Helianthus annuus species has followed an 

ascending curve over the last decades, been determinate especially by the 

biological factor, respectively varieties and hybrids cultivated in our country. Thus, 

in the period 1948-1958, when there where cultivated the varieties Măslinica and 

Uleioasa, the melliferous potential was of 15-20 kg of honey per hectare. Later, 

when there where cultivated the varieties Jdanov 8281 and Vniimk 8931, the 

melliferous potential was about 30 kg of honey per hectare. In the years ’70, when 

12


the Record variety was cultivated on the most sunflower surface, the melliferous 

potential was about 40 kg of honey per hectare. In the period ‘80 - ’90, when the 

hybrids where created and cultivated on the most of sunflower surface, the 

melliferous potential was about 50-60 kg of honey per hectare. 

The melliferous potential at sunflower is determined by the biological factor 

(variety or hybrid) but this is significantly influenced by the climatic conditions, 

especially by water (rainfall) and temperature factors. Thus, the increase of the 

melliferous potential due to the increased quality of biological factor (variety or 

hybrid that is cultivated) was overlapped with an increase of the climatic 

favorability. The high melliferous potential from the years ’80 was overlapped with 

the most favorable climatic conditions, respectively rainy years (figure 1) with low 

temperatures (figure 2). The decreasing tendency registered on rainfall and 

increasing tendency registered on temperature over the two decades have had a 

negative influence on the melliferous potential at sunflower, this been observed by 

the beekeepers in their daily activities through a high variability in space and time 

of the honey yield. 

Rainfall (mm) 

Temperature ( o C) 

Years 

Figure 1 Variation of the rainfall 

during the time (mathematical model) 

13 

Years 

Figure 2 Variation of the temperature 

during the time (mathematical model) 

The rainfall represents one of the climatic factors with a significant influence 

on the nectar secretion and nectar concentration in sugar at sunflower, respectively 

on the glucidic index which represents the quantity of sugar produced by a flower. 

By analyzing the melliferous data and the climatic conditions over time, it was 

observed that rainfall more than 300-400 mm from January to sunflower flowering, 

and rainfall more than 200-300 mm along the vegetation period of sunflower up to 

the flowering process, have had a positive influence on the glucidic index, 

respectively have determined an increased honey yield. Also, the rainfall in the 

period of sunflower flowering has had a positive influence on the honey yield 

(figure 3). Of course, whether the flowering process is overlapping a period with 

lots of rains, the melliferous bees will not collect the nectar because they are 

clogged to fly, and the high potential honey yield will not be valorized by the bees. 

Temperature represents also one of the climatic factors with a significant 

influence on the nectar secretion and nectar concentration in sugar at sunflower, 

respectively on the glucidic index. By analyzing the melliferous data and the


climatic conditions over time, it was observed that daily average temperatures less 

than 19 o C for the period 1 st of May – 15 th of July and less than 20.5 o C for the 

period 1 st of June – 15 th of July decreased the glucidic index. Also, it was observed 

that a high temperature during the flowering process has a negative influence on 

the glucidic index, decreasing the honey yield (figure 3). 

Figure 3 Influence of the rainfall and temperature on the glucidic index during the 

flowering process at sunflower hybrid Vniimk 8913 A, in the periode 1963-1978 

The most significant influence on the honey yield, respectively on the 

glucidic index has the nectar secretion, this been most affected by the climatic 

conditions (figure 4). 

Figure 4 Correlation between gludicid index and nectar secretion, respectively nectar 

concentration in sugar at the sunflower hybrids studied in the period 1960-1992 

Between the nectar secretion and nectar concentration in sugar there is a 

negative correlation, the increasing of one determining the decreasing of the other 

(figure 5). Both of the melliferous characteristics are influenced by the climatic 

factors (water and temperature factors), but the most significant influence is 

registered on nectar secretion. 

The years 2006 and 2007 were less favorable for sunflower, from the 

climatic point of view, for the area where researches with sunflower hybrids were 

conducted. Whether in 2006, the average temperatures were not much deviated 

14


from the multi-annual average, the soil water deficit before flowering affected the 

growth of the leaves and thus the photosynthetic leaf area. The year 2007 was even 

less favorable for agricultural crops, including sunflower, from the climate point of 

view, following the spring and summer drought, as well as the high temperatures 

during the vegetation period, conditions that had a negative influence on the 

growth and development of the plants. 

Figure 5 Correlation between nectar Figure 6 Rainfall and temperatures 

secretion and nectar concentration in in 2006 and 2007 

sugar at the sunflower hybrids studied 

in the period 1960-1992 

The climatic conditions from the year 2007, which were worse than the ones 

from the year 2006, have determined an early flowering time, especially because of 

the higher temperatures. But, in the same time, especially because of the drought, 

the moments when 10% of the heads are still in flower and the end of flowering 

process (no any flowered heads) are comparable in the two experimental years. 

This is explained by the differences between plants in their development, starting 

with the plant emergency and up to the flowering process, which determined a 

lagging of the flowering process, within the crop (table 1). 

The occurrence date for the first heads flowering in the studied sunflower 

hybrids varied between 24 th and 28 th of June, in 2006, and between 18 th and 23th of 

June, in 2007. 

The beginning of the flowering process, i.e. when 10% of the heads have 

flowered in the whole crop, was recorded between 27 th of June and 1 st of July, in 

2006, and between 20 th and 26 th of June, in 2007 (table 1). 

From the melliferous point of view, the most interesting period is that 

between the moment when 10% of the sunflower heads have flowered and the time 

when only 10% sunflower heads are still in flower, as this period marks the actual 

intense nectar gathering by the melliferous bees. This period varied between 14 and 

18 days, in 2006, and between 13 and 21 days, in 2007 (table 1). 

15


Table 1 

Data regarding the flowering process at an assortment of sunflower hybrids grown in 

Romania (2006-2007) 

Nr. 

crt. 

Sunflower 

hybrid 

First heads 

flowering 

Beginning of flowering 

process (10% of the 

heads flowered) 

16 

10% of the 

heads are still in 

flower 

End of flowering 

process (no any 

flowered heads) 

2006 2007 2006 2007 2006 2007 2006 2007 

1. Rocky 28.06 22.06 29.06 24.06 13.07 8.07 19.07 18.07 

2. Kasol 28.06 22.06 29.06 25.06 16.07 8.07 19.07 18.07 

3. Lindor 28.06 20.06 29.06 23.06 16.07 7.07 19.07 14.07 

4. Masai 28.06 22.06 01.07 26.06 17.07 9.07 19.07 18.07 

5. Mateol 26.06 19.06 28.06 24.06 14.07 7.07 18.07 18.07 

6. Podium 28.06 22.06 29.06 25.06 16.07 9.07 19.07 18.07 

7. Saxo 27.06 19.06 29.06 25.06 14.07 9.07 18.07 15.07 

8. Sunko 27.06 21.06 29.06 23.06 16.07 10.07 19.07 18.07 

9. Fly 28.06 21.06 01.07 24.06 16.07 7.07 18.07 18.07 

10. Rigasol 28.06 18.06 29.06 21.06 16.07 6.07 18.07 15.07 

11. RigasolOR 24.06 18.06 28.06 20.06 13.07 5.07 18.07 18.07 

12. Fleuret OR 24.06 18.06 27.06 20.06 12.07 7.07 18.07 18.07 

13. Arena 28.06 22.06 29.06 23.06 12.07 11.07 18.07 16.07 

14. Melody 28.06 22.06 30.06 24.06 15.07 7.07 18.07 18.07 

15. NKArmoni 28.06 23.06 01.07 25.06 18.07 11.07 20.07 19.07 

16. Alexandra 27.06 21.06 29.06 23.06 14.07 8.07 18.07 18.07 

17. NK Dolbi 28.06 22.06 29.06 24.06 14.07 8.07 18.07 18.07 

18. NK Ferti 27.06 22.06 29.06 23.06 14.07 10.07 18.07 18.07 

19. Opera PR 28.06 23.06 29.06 25.06 14.07 11.07 18.07 18.07 

20. Sanay 24.06 21.06 28.06 24.06 15.07 14.07 18.07 20.07 

21. Delfi 28.06 23.06 29.06 24.06 15.07 15.07 19.07 20.07 

22. Jazzy 28.06 22.06 29.06 23.06 15.07 12.07 19.07 19.07 

23. Brio 27.06 23.06 29.06 25.06 15.07 15.07 19.07 19.07 

Limits of 

variation 

24.06 – 

28.06 

18.06 – 

23.06 

27.06 – 

01.07 

20.06 – 

26.06 

12.07 – 

18.07 

05.07 – 

15.07 

18.07– 

20.07 

14.07 – 

20.07 

In the year 2007, the average honey yield was bigger than in the year 2006 

(figure 7). Thus, in the year 2006, the average honey yield varied between 6.1 

kg/ha (Saxo hybrid) and 16.1 kg (Sunko hybrid), but in 2007, the average honey 

yield varied between 9.5 kg/ha (Sanay hybrid) and 23.2 kg/ha (Lindor hybrid). 

By sowing at different dates the melliferous potential is different according 

to climatic conditions, but also according to sunflower hybrid (figure 8). The 

relatively good potential honey yield over the first two sowing periods is partly 

determined by the soil water reserve accumulated during fall winter rainfall. Yet, 

the extremely drought period from April, May and June led to a reduced potential 

honey yield during the third sowing period. July rainfall led to high potential honey 

yields. Sunflower hybrids respond differently to the action of climate factors in 

terms of melliferous characteristics. Among the studied hybrids, the Sunko hybrid 

was noticed for its high melliferous potential in most conditions, except for the 

most severe in terms of water stress. In exchange, under conditions of water stress, 

Arena hybrid responded well from the point of view of potential honey yield.


Figure 7 Average honey yield at an assortment of sunflower hybrids 

cultivated in Romania, 2006-2007 

Figure 8 Average melliferous potential at sunflower hybrids 

function of sowing moment, 2007 

Water deficit diminished nectar secretion and increased its sugar content, 

while water supply improved nectar secretion, and decreased the sugar content. 

Potential honey yield is firstly determined by the quantity of secreted nectar and 

then by the nectar sugar content. 

17


CONCLUSIONS 

Melliferous potential at sunflower is determined by the biological factor 

(variety or hybrid that is cultivated) but this is significantly influenced by the 

climatic conditions, especially by water (rainfall) and temperature factors. 

The decreasing tendency registered on rainfall and increasing tendency 

registered on temperature over the two decades have had a negative influence on 

the melliferous potential at sunflower crop. 

Good water status of sunflower plants has a positive influence on the nectars 

secretion and honey yield that could be potentially obtained at a sunflower hybrid. 

Water deficit diminished nectar secretion and increased its sugar content, 

while water supply improved nectar secretion, and decreased its sugar content. 

High temperature during the flowering process has a negative influence on 

the glucidic index, decreasing the honey yield. 

The most significant influence on the honey yield, respectively on the 

glucidic index has the nectar secretion, this been most affected by the climatic 

conditions 

The unfavorable climatic conditions (severe drought and extremely high 

temperatures) from the year 2007 determined an early flowering time, a shorter 

flowering period for a head, but a longer flowering period within the crop. 

Period of intense nectar gathering by the melliferous bees, respectively the 

period between the moment when 10% of the sunflower heads have flowered and 

the time when only 10% sunflower heads are still in flower, varied between 14 and 

18 days, in 2006, and between 13 and 21 days, in 2007. 

By sowing at different dates the melliferous potential at sunflower crop is 

different according to climatic conditions, but also according to sunflower hybrid. 

The relatively good potential honey yield cold be partly determined by the 

soil water reserve accumulated during fall winter rainfalls. 

BIBLIOGRAPHY 

1. Ion, Nicoleta, Roman, Gh.V., Ion, V., Coman, R., 2004 – Outcomes related to the 

melliferous characteristics of sunflower hybrids cultivated in Romania. Danube Delta 

II – Natural Sciences Studies and Research and Muzeologie. Ed NereaMia Napocae, 

Tulcea (pag. 93-98). 

2. Ion, Nicoleta, Ştefan, V., Ion, V., Fota, G., Coman R., 2007 - Results concerning the 

melliferous characteristics of the sunflower hybrids cultivated in Romania. Scintific 

Papers, vol. 40 (2), Faculty of Animal Sciences and Biotechnologies Timişoara, 

Editura AGROPRINT Timişoara (pag. 80-90). 

3. Ion, V., Ştefan, V., Ion, Nicoleta, 2007 - Results on the flowering stage in the Romaniangrown 

sunflower hybrids. Scintific Papers, vol. 40 (2), Faculty of Animal Sciences and 

Biotechnologies Timişoara, Editura AGROPRINT Timişoara (pag. 91-100). 

18


CERCETĂRI PRIVIND CERINŢELE TERMICE PENTRU 

RĂSĂRIRE LA UNII HIBRIZI DE PORUMB 

Ivona DAVID 1 

1 Universitatea Valahia, Târgovişte 

telefon (fax): 0245/206.108 

In this paper we studied thermic needs for improvement of sowing – 

sprouting period at ten autochthonous maize hybrids. 

We studied the duration in days for maize germinating and the sum of 

effectives temperatures for this period and the necessary of heat for each 

hybrid for total sprouting and the duration of this stage. 

The result obtained showing us the differences between hybrids in 

point of studied aspect and the importance of temperature for maize 

sprouting. Thus, the sum of use degrees for the whole sowing sprouting 

period was on an average between 80.8 and 96.3 0 C. The hybrids from 

Fundulea group necessitated bigger quantity of heat for sprouting then 

hybrids from Turda group in all experimental years. For example in 2003 

year the difference between both precocity group was 17.8 0 C (the sum of 

effectives temperatures), in 2005 this difference was 12.7 0 C and in 2006 

14.1 0 C. 

The sum of effectives temperatures showed relative close values in 3 

experimental years but this one was accumulated in a different number of 

days from year to year and from one hybrid to other. 

Results obtained by us are similar to other results from literature with 

reference to this theme. Data obtained by us can be taken like characteristic 

of two types of hybrids not only for Targoviste area but for the whole north 

zone from Romanian Plain. 

Key words: maize, hybrids, thermic needs 

Cea mai importantă etapă din ciclul de viaţă al oricărei plante este răsărirea, 

deoarece numai după ce o cultură a răsărit se poate spune că ea are şanse mari de a 

ajunge la maturitate şi de a genera producţiile scontate. 

Printr-o răsărire rapidă şi uniformă la porumb se asigură obţinerea unei 

densităţi optime a culturii care se reflectă în importante sporuri de producţie. 

Studierea cerinţelor termice pentru această fază din ciclul de viaţă al 

porumbului oferă informaţii privind posibilităţile hibrizilor de a valorifica eficient 

condiţiile climatice întâlnite în zonele de cultivare a acestei plante. 

Pentru răsărire temperatura joacă un rol foarte important. În condiţii de 

umiditate suficientă în sol, răsărirea porumbului este influenţată strâns de factorul 

termic. 

19


Pragul termic de germinare a porumbului este cuprins între 6 şi 12 0 C, în funcţie de 

hibrid. Pentru parcurgerea perioadei de la semănat la răsărire, porumbul are nevoie 

de o sumă constantă de temperatură de aproximativ 80 0 C (temperatură efectivă). 


Cercetările s-au desfăşurat pe parcursul a trei ani (2003, 2005, 2006) în câmpul 

experimental al Centrului de Testare a Soiurilor Târgovişte. 

Materialul experimentat a fost reprezentat de zece hibrizi de porumb aparţinând 

la două clase de precocitate. Primii cinci hibrizi, respectiv Olt, Olimp, Campion, Milcov 

şi RF 376 aparţin grupei de hibrizi semitardivi şi sunt creaţi de ICDA Fundulea. Ceilalţi 

cinci hibrizi aparţin grupei de precocitate semitimpurii şi sunt hibrizi creaţi de SCDA 

Turda. 

Urmărirea răsăririi porumbului s-a realizat imediat după semănatul culturii 

experimentale, notându-se din două în două zile procentul de plante răsărite. Pentru 

analiza regimului termic din zonă am folosit datele înregistrate la staţiunea 

meteorologică Târgovişte. Suma de unităţi termice utile s-a determinat după metoda 

standard: 

Nr 

crt 

T + t 

2 − 

∑UTU = 10 unde, 

T, t = temperatura maximă şi minimă zilnică ( 0 C), 

∑UTU = sumă de unităţi termice utile, 

Dacă (T+t)/2 < 10 atunci ∑UTU = 0. 


Rezultatele experimentale obţinute se regăsesc în tabelele 1-4. 

Tabelul 1 

Cerinţe termice pentru răsărire ale hibrizilor de porumb cercetaţi (anul 2003) 

Hibrizi 

Nr zile 

semă 

natîncolţi 

re 

Tempera 

tura 

medie a 

perioadei 

( 0 C) 

20 

∑UTU 

pentru 

încolţire 

( 0 C) 

Nr zile 

semăna 

t 

răsărire 

complet 

ă 

Tempera 

tura 

medie a 

perioadei 

( 0 C) 

∑UTU 

pentru 

perioada 

semănatrăsărire 

completă 

( 0 C) 

1 Olt 5 17,4 36,9 12 18,5 93,4 

2 Olimp 5 17,4 36,9 12 18,5 83,4 

3 Campion 5 17,4 36,9 13 17,9 100,7 

4 Milcov 5 17,4 36,9 12 18,5 93,4 

5 F 376 5 17,4 36,9 12 18,5 93,4 

6 Media grupei 5 17,4 36,9 12,2 18,3 92,8 

7 Turda 165 3 19,4 28,2 11 18,2 82,3 

8 

Turda Mold 

188 

3 19,4 28,2 10 18,1 73,2 

9 Turda Super 3 19,4 28,2 10 18,1 73,2 

10 Turda 201 3 19,4 28,2 10 18,1 73,2 

11 Turda Favorit 3 19,4 28,2 9 18,1 73,2 

12 Media grupei 3 19,4 28,2 10 18,1 75,0


Datele prezentate în tabelul 1 arată că la temperatura medie a perioadei de 

17,4 0 C procesul de încolţire a durat 5 zile la hibrizii Fundulea. La temperatura de 

19,4 0 C hibrizii Turda au încolţit în trei zile, deci, temperaturile mai mari grăbesc 

încolţirea porumbului. Diferenţa între cele două grupe de precocitate în ceea ce 

priveşte cerinţele de căldură pentru încolţirea seminţelor a fost în anul 2003 de 

8,7 0 C în plus la hibrizii Fundulea (sumă de temperaturi efective). 

Hibrizii Fundulea parcurg perioada semănat - răsărire completă într-un 

interval de 12-13 zile; în această perioadă temperatura medie a fost cuprinsă între 

17,9 – 18,5 0 C. 

Suma de temperaturi efective (>10 0 C) necesare procesului de răsărire la 

hibrizii Fundulea în anul 2003 a fost cuprinsă între 83,4 şi 100,7 0 C în funcţie de 

hibridul experimentat. 

La hibrizii aparţinând grupei Turda, în anul 2003, procesul de germinare a 

seminţelor a durat 3 zile, temperatura medie a perioadei fiind de 19,4 0 C. Suma de 

temperaturi efective necesare hibrizilor Turda pentru acest interval a fost de 

28,2 0 C. 

Perioada semănat – răsărire completă a durat 9 – 11 zile, respectiv 9 zile la 

hibridul Turda Favorit şi 11 zile la hibridul Turda 165. Temperatura medie a 

perioadei a fost cuprinsă între 18,1 şi 18,2 0 C. 

Cerinţele termice pentru perioada semănat – răsărire completă la hibrizii 

Turda în anul 2003 au fost cuprinse între 73,2 şi 82,3 0 C (sumă de temperaturi 

efective > 10 0 C ), media fiind de 75 0 C. 

Diferenţa între cele două grupe de hibrizi în ceea ce priveşte cerinţele 

termice pentru răsărirea completă a plantelor a fost de 17,8 0 C (sumă de unităţi 

termice utile). 

Nr 

crt 

Tabelul 2 


Hibrizi 

Nr zile 

semănatîncolţire 

Temperatur 

a medie a 

perioadei 

( 0 C 

∑UTU 

pentru 

încolţire 

( 0 C) 

Nr zile 

semănat 

răsărire 

completă 

Temperat 

ura medie 

a 

perioadei 

( 0 C 

∑UTU 

pentru 

perioada 


completă 

( 0 C) 

1 Olt 7 14,5 32,1 15 17,1 106,7 

2 Olimp 7 14,5 32,1 15 17,1 106,7 

3 Campion 7 14,5 32,1 15 17,1 106,7 

4 Milcov 7 14,5 32,1 13 16,5 84,7 

5 F 376 7 14,5 32,1 13 16,5 95,0 

6 Media grupei 7 14,5 32,1 14,2 16,8 99,9 

7 Turda 165 7 14,5 32,1 13 16,5 85,3 

8 Turda Mold 188 7 14,5 32,1 13 16,5 85,3 

9 Turda Super 7 14,5 32,1 13 16,5 95,0 

10 Turda 201 7 14,5 32,1 13 16,5 85,3 

11 Turda Favorit 7 14,5 32,1 13 16,5 85,3 

12 Media grupei 7 14,5 32,1 13 16,5 87,2 

21


În anul 2005 (tabelul 2) procesul de încolţire a seminţelor a durat 7 zile la 

toţi hibrizii experimentaţi (Fundulea şi Turda), temperatura medie a acestui interval 

fiind de 14,5 0 C. Cantitatea de căldură exprimată prin suma unităţilor termice utile 

necesară pentru încolţire a fost de 32,1 0 C la ambele grupe de hibrizi. 

Pentru parcurgerea perioadei semănat – răsărire completă hibrizii Fundulea 

au necesitat între 13 şi 15 zile, temperatura medie a acestui interval fiind cuprinsă 

între 16,5 şi 17,1 0 C. 

Suma de unităţi termice utile necesară hibrizilor Fundulea pentru întreaga 

perioadă semănat – răsărire completă a fost cuprinsă între 84,7 şi 106,7 0 C, aceasta 

fiind diferită în funcţie de hibrid, media grupei fiind de 99,9 0 C (sumă de 

temperaturi efective). 

Hibrizii Turda şi-au încheiat procesul de răsărire la 13 zile de la data 

semănatului la o temperatură medie a intervalului de 16,5 0 C. Pentru desăvârşirea 

acestui proces hibrizii Turda au solicitat o cantitate de căldură cuprinsă între 85,3 şi 

95 0 C, media grupei fiind de 87,2 0 C. 

Grupa de hibrizi Fundulea a necesitat o cantitate de căldură mai mare pentru 

răsărire decât grupa de hibrizi Turda cu 12,7 0 C (sumă de temperaturi efective). 

Nr crt 

Tabelul 3 


Hibrizi 

Nr zile 

semănatîncolţire 

Temperatur 

a medie a 

perioadei 

( 0 C 

∑UTU 

pentru 

încolţire 

( 0 C) 

Nr zile 

semănat 

răsărire 

completă 

Temperatura 

medie a 

perioadei ( 0 C 

∑UTU 

pentru 

perioada 


completă 

( 0 C) 

1 Olt 12 13,5 46,2 18 15,0 104,6 

2 Olimp 10 13,1 34,9 18 15,0 104,6 

3 Campion 10 13,1 34,9 18 15,0 91,5 

4 Milcov 10 13,1 34,9 16 14,3 80,1 

5 F 376 10 13,1 34,9 18 15,0 91,5 

6 Media grupei 10,4 13,1 37,1 17,6 14,9 94,4 

7 Turda 165 10 13,1 34,9 16 14,3 80,1 

8 Turda Mold 188 10 13,1 34,9 16 14,3 70,0 

9 Turda Super 10 13,1 34,9 16 14,3 80,1 

10 Turda 201 10 13,1 34,9 18 15,0 91,5 

11 Turda Favorit 10 13,1 34,9 16 14,3 80,1 

12 Media grupei 10 13,1 34,9 16,4 14,4 80,3 

Din tabelul 3 rezultă că în anul 2006 hibrizii Fundulea au încolţit într-o 

perioadă de 10-12 zile, perioadă cu temperaturi medii cuprinse între 13,1 şi 13,5 0 C. 

Pentru desăvârşirea acestei perioade au fost necesare 34,9 – 46,2 0 C (sumă de 

temperaturi efective), cu o medie a grupei de 37,1 0 C. 

Numărul de zile de la semănat la răsărirea completă a plantelor a fost de 16 – 

18 în funcţie de hibrid şi în funcţie de temperatura medie a perioadei. În acest 

interval s-au acumulat 80,1 – 104,6 0 C (temperaturi efective), cu media de 94,4 0 C. 

22


Hibrizii Turda au avut nevoie pentru încolţirea seminţelor de 10 zile (tabelul 

3) şi de o sumă a temperaturilor efective de 34,9 0 C. În acest interval temperatura 

medie a fost de 13,1 0 C. 

Hibrizii Turda au parcurs perioada de la semănat la răsărirea completă în 14 

zile cu o sumă a temperaturilor efective de 70,0 – 91,5 0 C, media grupei fiind de 

80,3 0 C (sumă de temperaturi efective). 

Diferenţa între cele două grupe de hibrizi în ceea ce priveşte cantitatea de 

căldură necesară pentru parcurgere perioadei semănat – răsărire completă a fost de 

14,1 0 C (sumă de temperaturi efective). 

Nr crt 

Tabelul 4 

Cerinţe termice pentru răsărire ale hibrizilor experimentaţi (media anilor) 

Hibrizi 

Numărul de zile de la 

semănat la răsărit 

complet (media anilor) 

∑UTU pentru perioada 

semănat-răsărire 

completă ( 0 C) – media 

anilor 

1 Olt 14,0 101,5 

2 Olimp 14,0 101,5 

3 Campion 14,3 99,6 

4 Milcov 12,6 86,0 

5 F 376 13,3 93,3 

6 Media grupei 13,6 96,3 

7 Turda 165 11,6 82,5 

8 Turda Mold 188 12,0 76,1 

9 Turda Super 12,0 82,7 

10 Turda 201 12,6 83,3 

11 Turda Favorit 12,0 79,5 

12 Media grupei 12,0 80,8 

Din tabelul 4 se observă că suma de grade utile pentru răsărire a fost, în 

medie pe grupe de hibrizi cuprinsă între 80,8 şi 96,3 0 C. 

Hibrizii creaţi la Fundulea au necesitat o cantitate medie mai mare de 

căldură pentru răsărire decât cei creaţi la Turda. 

Se mai remarcă faptul că şi structura bobului influenţează răsărirea. Astfel, 

plantele cu bob indentat (Fundulea) au necesitat o cantitate mai mare de căldură 

pentru a putea răsări faţă de plantele care fac parte din convarietatea aorista 

(Turda). 

Pentru parcurgerea perioadei de la semănat la răsărire, porumbul are nevoie 

de o sumă constantă de temperatură efectivă menţionată în literatura de specialitate 

în jurul valorii de 80 0 C. După datele experimentale obţinute de noi în cei trei ani, 

întreaga perioadă de la semănat la răsărire durează 11 – 14 zile, în medie, iar suma 

de temperaturi efective necesară desăvârşirii acestei etape din ciclul biologic al 

porumbului este, în medie, cuprinsă între 80 şi 95 0 C. 

Suma de temperatură efectivă acumulată are valori relativ apropiate în cei 

trei ani de experimentare, dar aceasta se acumulează într-un număr diferit de zile de 

la un an la altul sau de la un hibrid la altul. 

23


CONCLUZII 

Durata în zile, a perioadei de la semănat la răsărire, este strâns legată de 

factorul termic. La o temperatură medie a perioadei de 17,4 – 19,4 0 C porumbul 

răsare în 10 – 12 zile. La o temperatură medie de 14,5 0 C, desăvârşirea acestei 

perioade are loc în 13 – 15 zile, iar la o temperatură medie de 13,1 0 C perioada de la 

semănat la răsărit este prelungită la 16 – 18 zile. 

Eficiente pentru creşterea plantelor de porumb în perioada de la semănat la 

răsărire sunt temperaturile mai mari de 8 – 10 0 C; la temperaturi mai mici plantele 

de porumb nu pot răsări. 

Durata perioadei de la semănat la răsărire completă nu este caracterizată de 

un număr constant de zile; ea este dependentă de temperatură şi diferă de la un an 

la altul şi de la un hibrid la altul. 

Suma de temperatură efectivă este cel mai important indice 

agrometeorologic pentru perioada semănat – răsărit, el exprimând cerinţele reale 

ale plantelor de porumb faţă de factorul termic în această perioadă. 

Suma de temperatură efectivă de care au avut nevoie hibrizii Fundulea 

pentru a-şi desăvârşi perioada semănat - răsărire completă a fost de 96,3 0 C iar la 

hibrizii Turda 80,2 0 C (diferenţa între grupele de precocitate cercetate fiind de 

16,1 0 C). 

BIBLIOGRAFIE 

1. Bîlteanu, Gh., 2003 – Fitotehnie, Editura Ceres, vol. 1, Bucureşti, p. 220-300. 

2. Cristea, M., Căbulea, I., Sarca, T. şi colab., 2004 – Porumbul studiu monografIc, Editura 

Academiei Române, vol. 1, Bucureşti, p. 96-98. 

24


THE PLANTING TIME AND VEGETATION 

INTERRUPTION EFFECTS ON THE POTATO 

PLANTING MATERIAL YELD 

I. GONTARIU 1 

1 Agricultural Research and Development 

Station of Suceava 

e-mail: gontariu_i @yahoo.com; 

telefon (sau fax): 0741055778 

The agrotehnological measures which have a major negative impact 

on the planting material rated capacity are the following: on the first place is 

situated the planting of the potato 30 days later, followed by stems damaging 

after 20 days from the warning. 

From quantity point of view the later planting and the vegetation 

interruption had a negative effect on the planting material rated capacity at 

both cultivars (Astral and Rapsodia). The diminishing of the planting 

material rated capacity, as a consequence of the vegetation interruption was 

significantly amplified when the planting activity was accomplished earlier 

both in Suceava and Lucina at the cultivars Rapsodia and Astral. 

In comparison with Suceava, in Lucina was registered a significant 

grows of the tuber yields used like planting material (13,3 q/ha), representing 

a significant increase of the yield with 9%. The quantitative estimation of the 

triple interactions (cultivar –planting time - stage of the vegetation 

interruption) suggested that the yields diminishing are caused by the later 

planting being dependent by the stage of the vegetation interruption too. If in 

Suceava those two cultivars reacted in a similar manner, in Lucina the 

postpone of the vegetation interruption with 20 days, attenuated the limitative 

effect of the planting delay only at the Astral cultivar. 

Key word: planting material, planting stage, vegetation interruption 

MATERIAL AND METHOD 

The experiments on type 2x2x2x2 , in four replications, were placed in field, after 

subdivided plots method, (ARDS of Suceava and Experimental Center of Lucina) taking 

into consideration the following factors: 

■ A factor - the cultivar: a 1 – cultivar Astral (earlier cultivar); a 2 – cultivar 

Rapsodia (semi earlier cultivar); 

■ B factor – planting time: b 1 – the earlier spring; b 2 – after 30 days; 

■ C factor – vegetation interruption period : c 1 – at warning ; c 2 – after 30 days; 

■ D factor – biological category: d 1 – basis (SE class) d 2 – basis (E class) - d 3 

certified A; 

The complex effect of all studied factors was researched and interpreted in all 

experimental years, going to clone D (prebasis) taking in the study the planting material 

yield at both cultivars. 

25


Fertilization of the potato plots with N:P:K, 100:100:100 kg s.a /ha, in a balanced 

rapport, was accomplished. 

The tubers were planted semi - mechanically at a distance on 21,5 cm between 

tubers and 70 cm between rows, using the fraction on 30-45 mm. 

In order to destroy of the potato herbage the first treatment was made 

mechanically, at warning – after 70 days from the plant sprouting. The second 

treatment was made with Diquat (Reglone forte) 5 l /ha. After three weeks from the 

vegetation interruption, the harvesting of the tubers was accomplished. 


The planting material relative rates, evaluated on basis of the middle data 

were dependents, in a biggest manner, on planting time (tab.1). As follow as later 

planting with 30 days, the rated capacity was diminished with 32% , that’s mean a 

yield diminishing with 56,5q/ha against the early planting. 

Table 1 

The dependence of the planting material yield (q/ha), by the technological 

measures effect 

SPECIFICATIONS 

Planting 

material 

(q/ha) 

Differences 

Significations 

Villages 

SUCEAVA 140,7 Standard. 

Biological 

Categories 

Cultivars 

LUCINA 154,0 13,3 xxx 

basis (SE class) 155,5 standard 

bază (clasa E) 149,0 - 6,5 

Certifiied A 137,7 -17,8 ooo 

RAPSODIA 138,6 standard 

ASTRAL 156,1 17,5 xxx 

Early 175,6 standard 

Planting 

material AFTER 30 DAYS * 119,1 -56,5 ooo 

Vegetation AT WARNING 160,7 standard 

interruption AFTER 20 DAYS ** 134,0 -26,7 ooo 

DL 5 % = 6,0 q/ha * - at the early planting 1 % = 8,3 

0,1 % = 11,5 ** - at warning 

The significant decreasing, but more little when the vegetation interruption 

was registered after 20 days from warning (17%, that mean 26,7 q/ha). The yield 

decreasing with 17,8 q/ha (11%), was registered at the biological category 

„Certified A”. This yield decreasing in comparison with obtained yield at the 

biological category basis (SE class), is because of meteorological conditions, 

taking into consideration that the frequency amplification of the grave viroses was 

not so big so that whole yield differences have to attribute them From the other 

measures which contributed at the increase of the planting material rated capacity, 

the cultivar Astral was on the first place, surpassing the cultivar Rapsodia with 17,5 

q/ha, respectively 13 %. 

26


In comparison with Suceava at Lucina was registered a significant increase 

of the tubers yields employable like planting material , with 13,3 q/ha (tab. 1) (the 

diameter on 35 – 45 mm), that’s mean a significant increase on 9% (fig. 1). 

% Relative yield 

After 20 days 

At warning 

DL 5 % = 4 % 

83 

Vegetation 

100 

After 30 days 

Early 

DL 5 % = 3 % 

68 

Planting time 

100 

Astral 

Rapsodia 

DL 5 % = 4 

100 

113 

Cultivar 

Certified A 

89 

Basis 

Basis 

DL 5 % = 4 % 

96 

100 

Biological 

Lucina 

Suceava 

DL 5 % = 4 % 

100 

111 

Locality 

Figure 1 The influences of the technological measures upon the planting material 

relative yields 

The most important rated capacity decreasing of the employable tubers in the 

both places at both cultivars were registered (tab. 2). 

The relative decreasing because of vegetation interruption depended to a certain 

extent by the planting time. The below data redolent of limitative effect of the later 

vegetation interruption was more significant when planting was realized earlier. 

From planting material quantitative aspect point of view when the crop 

establishment it accomplished earlier, the vegetation interruption at warning is 

more important then the later planting. 

27


Table 2 

The planting time effect and the vegetation interruption stage roles upon the 

planting material harvest, in the years 2004 - 2006 

SPECIFICATION 

Planting 

Planting Time Vegetation 

interruption 

Place Cultivar material 

(q/ha) 

At warning 169,5 

Early 

After 20days 

from warning 

Suceava Rapsodia 142,6 


After 30 days * 

After 20 days 

from warning 

105,5 


Early 

After 20 days 

from warning 

Suceava Astral 160,2 


After 30 days After 20 days 

from warning 

118,1 

DL 5 % 8,1 

DL 1 % 11,1 

DL 0,1 % 15,0 


Early 

After 20 days 

from warning 

Lucina Rapsodia 156,7 



After 20 days 

from warning 

96,0 


Early 

After 20 days 

from warning 

Lucina Astral 169,0 



After 20 days 

from warning 

124,7 

DL 5 % 6,4 

DL 1 % 8,7 

DL 0,1 % 11,8 

• - from the early planting 

The relative expression of these diminutions represent 26 – 37 %, and the 

quantitative one, 47,7 – 64,0 q/ha (tab. 3). 

The presented data in the table 3, emphasize that the later planting generated 

the same quantitative decreasing at both cultivars even if they were cultivated at 

Suceava or Lucina. So, in Suceava if both cultivars were later planting the yield 

decreased with 47,7 – 51,6 q/ha, and in Lucina the yield decreased with 63,0 – 

64,0 q/ha. Concomitantly it observe the similarity of the quantitative reactions of 

both cultivars to the later crop establishing (tab. 3). 

.. 

28


Table 3 

The influence of the planting time and the Vegetation interruption upon the 

planting material yields 

Cultivar Specification 

SUCEAVA 

LUCINA 

q/ha diferences q/ha Diferences 

Planting epoch 

Rapsodia 

Early 156,0 Standard 177,1 Standard 

after 30 days 108,3 - 47,7 ooo 113,1 - 64,0 ooo 

Astral 

Early 174,9 Standard 194,4 Standard 

after 30 days 123,3 - 51,6 ooo 131,4 - 63,0 ooo 

Vegetation interruption 

Rapsodia 

At warning 140,3 Standard 163,9 Standard 

After 20 days 124,0 - 16,3 ooo 126,3 - 37,6 ooo 

Astral 

At warning 159,2 Standard 179,1 Standard 

After 20 days 139,0 - 20,2 ooo 146,7 - 32,4 ooo 

DL 5% 8,1 q 6,4 q 

DL 1% 11,1 8,7 

DL 0,1% 15,0 11,8 

CONCLUSIONS 

Between measures which had a major negative impact upon yield planting 

material rated capacity on the first place (with 32). 

2%) is situated the later planting with 30 days followed by later vegetation 

interruption (16,6 %). 

The diminishing of the planting material rated capacity as follow of 

vegetation interruption was amplified significant when the planting activity was 

early accomplished at both places, both Astral cultivar and Rapsodia cultivar. 

From quantitative aspect point of view the later planting and vegetation 

interruption had negative effect upon rated capacity of both cultivars, the 

limitative effects of the later planting (with 30 days) being closely in both places. 

BIBLIOGRAPHY 

1. Draica, C., 1995 – Întreruperea vegetaţiei, lucrare esenţială în producerea cartofului 

pentru sămânţă, Cartoful în România, vol. 5, nr. 2-3, aprilie-sept., p.34 -36. 

2. Ianoşi, I. S., 2002 – Bazele cultivării cartofului pentru consum, Editura Phoenix Braşov, 

p. 22. 

3. Morar, G., 1999 – Producerea şi înmulţirea cartofului de sămânţă, Editura Risoprint, 

Cluj-Napoca 

4. Ulrich, G., 1963 – Potato Journal, 6 (4), p. 227-241. 

29


STUDII PRIVIND ULEIUL EXTRAS DIN SEMINŢE DE 

STRUGURI, APARŢINÂND UNOR SOIURI DIFERITE 

DE VITIS VINIFERA 

Paula Ioana DOROBANŢU 1 , D. BECEANU 1 

1 Universitatea de Ştiinţe Agricole şi 

Medicină Veterinară, Iaşi 

E-mail: dorobantu. paula@yahoo.com 

The grape seed oil is a vegetal oil obtained from different varieties of 

Vitis vinifera, a product that results from the waste of wine industry. Though 

it is known by the europeans from centuries, the grape seed oil was not 

produced untill the XX century, mostly because of the low content in oil, 

comparative to other oil plants. The most grape seed oil is made in Italy, but 

also in France, Spain, Argentina. In our country, the grape seed oil was 

made for the first time in 1953, from the seeds of cooperativized sector of 

viticultural and from the private persons. The high content in oil matter 

justifies the separation of the seeds from the pressed grapes and their using 

as row material for the oil seed making. The grape seed oil is obtained either 

by pressing operation and the productivity is 4-5% or by extraction with 

solvents and the productivity is 8-15%. 

Key words: wine industry waste, extraction, antioxidants 

Anual la întreprinderile de vinificaţie se acumulează volume importante de 

tescovină, din care este posibil să se separe seminţele, pentru uscare şi prelucrarea 

lor ulterioară în diferite scopuri. Tescovina reprezintă o resursă valorificată inegal, 

prin recuperarea resturilor de zahăr/alcool şi în mod sporadic utilizată la extracţia 

de pigmenţi (oenocolorant); oenotanin din seminţe. 

În unele ţări dezvoltate, seminţele sunt colectate după condiţionare primară 

şi utilizate pentru extracţia de uleiuri şi taninuri. 


S-au colectat (în sepembrie 2007) probe de seminţe, de circa 1 kg, provenind de 

la soiuri de viţă de vie albe şi negre, respectiv hibrizi: Fetească neagră, Muscat Ottonel, 

Seivillard, Fetească Regală, hib. Fragă, Merlot, Fetească albă, Aligote, Băbească 

neagră, din diferite centre viticole: Dealul Bujorului, Bucium, Adamachi Iaşi, SCVV Iaşi. 

Prin analizele efectuate, conform standardelor existente, s-au determinat: 

umiditatea seminţelor, greutatea seminţelor, conţinutul în ulei, aciditatea uleiului (% 

acid oleic). 

Determinarea umidităţii şi a conţinutului de materii volatile s-a efectuat prin 

procedeul de uscare la etuvă la temperatura de 103°C, până la masă constantă, după 

care s-au răcit probele şi s-au cântărit în fiolă, cu o precizie de 0,001g. 

Determinarea lipidelor totale în materialul vegetal s-a făcut prin metoda Soxhlet. 

Principiul metodei se bazează pe extracţia lipidelor din materialul vegetal cu ajutorul 

30


solvenţilor organici şi determinate pe cale gravimetrică, după evaporarea extractuli la 

sec. 

Aparatul Soxhlet este compus din 3 părţi: balonul termorezistent cu şlif, 

confecţionat din sticlă Jena sau Pirex; extractorul cu şlifuri la ambele extremităţi şi 

dispozitiv de sifonare; refrigerentul care produce scăderea temperaturii, cu reflux, 

prevăzut cu bule; extractorul este prevăzut cu două tuburi laterale de sticlă cu Ф = 12 

mm. 

Extracţia lipidelor s-a realizat cu ajutorul solvenţilor organici în care acestea sunt 

solubile: eter de petrol, eter etilic, cloroform, tetraclorură de carbon. În funcţie de 

cantitatea şi natura materialului analizat, durata extracţiei durează între 4 şi 12 ore şi se 

consideră terminată când un eşantion recoltat din solventul de cartuş, după o 

evaporare pe o rondelă de hârtie, nu lasă urme. După extracţia materialului, solventul 

din balon (în care se găsesc dizolvate lipidele) se distilă, iar balonul se usucă în 

termostat la 60° C până la obţinerea unei tare constante. 

Aciditatea liberă a uleiurilor reprezintă procentul de acizi graşi liberi aflaţi în uleiul 

de analizat şi se exprimă convenţional în acidul gras cel mai reprezentativ. Pentru 

uleiurile obişnuite de soia, floarea soarelui, arahide, dovleac se exprimă în acid oleic; 

pentru uleiul de cocos şi de palmist în acid lauric; pentru uleiul de palmier în acid 

palmitic, pentru uleiul de ricin in acid ricinoleic; pentru uleiul de rapiţă în acid erucic. 

Modul de lucru constă în dizolvarea unei cantităţi de ulei într-un amestec alcool-eter, 

după care se titrează cu soluţie de hidroxid de sodiu sau de potasiu, în prezenţa 

indicatorului fenoftaleină. Apariţia coloraţiei roz indică faptul că toţi acizii graşi liberi au 

fost neutralizaţi. 


Materiile prime mai sărace în ulei, cum sunt seminţele de struguri, de 

tomate, de dovleac, germenii, nu sunt supuse operaţiei de presare, ci numai 

măcinate şi aplatizate în vederea extracţiei cu solvenţi. 

Uleiul din seminţe de struguri poate fi obţinut prin 2 procedee tehnologice: 

prin metoda de presare sau prin metoda de extracţie. Obişnuit, acest ulei se obţine 

prin extracţie cu solvenţi. Extractul obţinut este supus separării în scopul obţinerii 

uleiului, care apoi este rafinat. 

Seminţele de struguri, înainte de uscarea lor, conţin: apă 30-40 %; tanin 3- 

7%; substanţe minerale 1-2 %; ulei 8-10 % ; celuloză 44-57 %, lignină 25-28 %. 

Tescovina uscată conţine 40-65 % seminţe care au un conţinut de 12-22 % de ulei. 

Compoziţia chimică a seminţelor este redată în (tab. 1), iar compoziţia lor 

mecanică, în (tab. 2). 

Tabelul 1 

Compoziţia chimică a seminţelor 

Componente 

% 

Apă Ulei Proteine 

Substanţe 

extractive 

neazotoase 

Celuloză Cenuşă 

8-10 10-18 11-13 35-47 21-35 1,5-3 

31


Compoziţia mecanică a strugurilor (după Ampelografia României) 

Tabelul 2 

Compoziţie Aligote 

Fet. Fet. Muscat Băbească Fet. 

albă regală Ottonel neagră neagră 

Merlot 

1 kg struguri conţine 

Boabe (g) 963,2 947,3 974,5 966,0 958 971,6 948 

Boabe (nr) 681,4 667,0 676,0 574,0 529 596,5 945 

Seminţe (g) 39,1 52,7 49,5 42,0 38 28,8 45 

Total tescovină 

(g) 

234 235,4 232,5 223,0 323 224,4 247 

100 boabe au 

Total greutate 147,1 147,3 169,5 190 215 167,7 140 

(g) 

Seminţe (g) 6,2 8,2 9,0 9,0 9,0 4,8 6,0 

Seminţe (nr) 183 220 160,5 240 168 146 181 

100 seminţe au 

Greutatea (g) 3,8 3,7 5,1 3,0 5,6 3,6 3,5 

Seminţele soiurilor luate în studiu au fost analizate în perioada februariemartie 

2008, conţinutul lor în umiditate şi greutatea lor, fiind redate în (tab. 3). 

Seminţele se struguri provenite din tescovină fermentată şi distilată au un 

conţinut mai redus în ulei, de 6-10%, care prezintă o aciditate liberă foarte mare. În 

vederea conservării corespunzătoare şi pentru a preintâmpina alterarea seminţelor 

de struguri, care atrage scăderea conţinutului şi calităţii uleiului, se impune ca 

acestea să fie uscate după ce au fost separate din tescovină, prin reducerea 

umidităţii la cca. 6-7%. 

Seminţele soiurilor studiate provenite din tescovină fermentată au un 

conţinut mediu de peste 9% ulei, conţinutul cel mai ridicat, aproximativ 12%, s-a 

identificat în cazul soiului Băbească neagră (tab. 4). Conţinutul cel mai scăzut de 

ulei s-a constatat în cazul hibrizilor Fragă Albă şi Seivillard (8,95%, respectiv 

6,1%), valorile obţinute depăşind limita inferioară, precizată în literatura de 

specialitate. 

Aciditatea uleiului a prezentat valori scăzute, cu excepţia celui provenit din 

hibridul Seivillard (aciditate de 3,05% acid oleic), unde s-a identificat şi cel mai 

scăzut conţinut în ulei (6,10%). 

Se poate constata, de asemeni, că seminţele provenite din soiuri negre au un 

conţinut mai ridicat în ulei, comparativ cu cele provenite din soiuri albe. 

În seminţele de struguri se găsesc mai ales trigliceridele acizilor stearic, 

palmitic şi ale acizilor linoleic, ricinoleic şi foarte puţin linolenic. 

Din 100 kg tescovină uscată rezultă 15-25 kg seminţe din care se extrag 1,5- 

3,0 litri ulei. Uleiul din seminţe de struguri este bogat în acid linoleic (70-75% în 

uleiul de extracţie şi 60-62% în uleiul filtrat). Acidul oleic reprezintă 13-28% din 

acizii graşi totali. Uleiul din seminţe de struguri conţine şi tocoferoli α, γ, δ 

(vitamina E). 

32


Nr. 

crt 

Umiditatea şi greutatea seminţelor 

Soi U% 

100 

seminţe (g) 

Tabelul 3 

Masa 

volumetrică 

(g/cm 3 ) 

1 

Fetească neagră, 

Dealul Bujorului 

10,7 2,37 4,0 

2 

Băbească neagră, 

D.Bujor 

10,65 2,41 4,2 

3 Merlot, Bucium 10,85 2,47 4,2 

4 

Muscat Ottonel, 

Adamachi 

9,10 2,50 4,5 

5 

Fetească albă, 

Bucium 

9,28 2,67 4,0 

6 

Fetească Regală, 

Ferma Adamachi 

10,65 2,72 4,6 

7 Aligote, SCPVV, Iaşi 9,57 2,74 4,8 

8 

Fetească Neagră, 

Adamachi 

8,29 2,78 4,6 

9 Merlot, D. Bujor 10,18 2,93 4,5 

10 

Seivillard, SCDVV, 

Iaşi 

10,14 3,46 5,8 

11 

Hibrid Fragă Albă, 

Iaşi 

10,47 3,83 6,0 

Uleiul extras din seminţele de struguri are o culoare gălbuie, galben brună 

sau galben verzuie, este comestibil, având un gust plăcut, asemănător uleiului de 

măsline. 

Uleiul de seminţe de struguri reprezintă o sursă bogată de antioxidanţi 

(vitamina E) şi acizi graşi esenţiali (tab. 5). Dintre acizii graşi esenţiali, absolut 

necesari organismului uman, s-a identificat în cantitate foarte mare, în uleiul de 

seminţe de struguri, acidul linoleic, care are efecte pozitive asupra sistemului 

cardiovascular, circulator, imunitar. 

Rolul principal al vitaminei E este acela de antioxidant. Ea previne oxidarea 

acizilor graşi nesaturaţi, a fosfolipidelor şi a vitaminei A. De asemeni ajută la 

menţinerea stabilităţii membranei celulare şi este esenţială pentru menţinerea în 

limite normale a funcţiilor neurologice. Vitamina E este prezentă în toate ţesuturile. 

Datorită rolului său antioxidant, cercetătorii au investigat posibilele legături cu 

prevenirea cancerului. Bogat in vitamina E, uleiul din seminţe de struguri este 

excelent pentru hidratarea pielii. 

33


Nr. 

crt 

Soi 

Conţinutul în ulei şi aciditatea uleiului 

Conţinut 

în ulei 

(%) 

Aciditatea 

uleiului (% 

acid oleic) 

Tabelul 4 

Indice de 

aciditate 

mg KOH/g 

1 

Fetească neagră, 

Dealul Bujorului 

9,38 1,18 2,36 

2 

Băbească neagră, 

D.Bujor 

11,95 0,50 1,0 

3 Merlot, Bucium 10,8 0,72 1,44 

4 

Muscat Ottonel, 

Adamachi 

9,18 0,72 1,44 

5 

Fetească albă, 

Bucium 

9,57 0,85 1,70 

6 

Fetească Regală, 

Adamachi 

11,61 1,05 2,10 

7 Aligote, SCPVV, Iaşi 9,14 0,83 1,66 

8 

Fetească Neagră, 

Adamachi 

10,64 0,83 1,66 

9 Merlot, D. Bujor 10,38 0,78 1,56 

10 

Seivillard, SCDVV, 

Iaşi 

6,10 3,05 6,10 

11 

Fragă Albă (hibrid) 

Iaşi 

8,95 0,88 1,76 

Ulei 

Polinesaturaţi 

68%, din care 

linoleic% 

Proporţia de acizi graşi şi vitamine 

Acizi graşi 

Mono 

nesaturaţi 

% 

linoleni 

c% 

18,3-29,7 

Saturaţi 

% 

βcaroten 

mg 

Vitamine 

Tabelul 5 

tocoferolim 

g 

Struguri 67 0,7 

12 0,1-0,5 32 

Literatura de specialitate menţionează şi resveratrolul, printre componentele 

uleiurilor de seminţe de struguri, compus fenolic cu acţiune anticancerigenă. 

Cercetările efectuate au demonstrat efectul pozitiv al uleiului asupra danturii. 

S-ar părea că acesta inhibă dezvoltarea bacteriilor din cavitatea bucală, care deţin 

un rol important în formarea cariilor dentare. 

Uleiul din seminţe de struguri este rezistent la temperaturi ridicate (224ºC) şi 

la termodegradare, ceea ce il face perfect pentru prăjire. Se foloseşte, de asemeni, 

la prepararea sosurilor şi a salatelor. 

34


CONCLUZII 

Conţinutul de substanţe uleioase din seminţele de struguri justifică practica 

separării lor din boştină şi folosirea lor ca materie primă în vederea obţinerii 

uleiului din seminţe. 

Seminţele provenite din soiuri negre au un conţinut mai ridicat în ulei, 

comparativ cu cele provenite din soiuri albe. 

Seminţele soiurilor studiate au un conţinut mediu de peste 9% ulei, iar 

conţinutul cel mai ridicat, aproximativ 12%, s-a identificat în cazul soiurilor: 

Băbească neagră, Fetească regală. 

Pentru obţinerea unui conţinut ridicat în ulei (peste 10%), cu aciditate liberă 

scăzută, seminţele se struguri trebuiesc separate din tescovină, înainte ca aceasta să 

fermenteze, şi apoi trebuiesc uscate prin reducerea umidităţii la cca. 6-7%. 

Uleiul de seminţe de struguri reprezintă o sursă bogată de antioxidanţi 

(vitamina E) şi acizi graşi esenţiali, absolut necesari organismului uman. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Banu, C., 2007 - Calitatea şi analiza senzorială a produselor alimentare, Ed. Agir, 

Bucureşti. 

2. Dorobanţu, P., Beceanu, D., 2007 - Uleiuri vegetale mai puţin utilizate în alimentaţie, Lucr. 

Ştiinţifice U.Ş.A.M.V., Seria Agricultură, vol.50, Iaşi. 

3. Dorobanţu, P., Beceanu, D., 2007 - Importanţa alimentară şi dietetică a uleiurilor 

vegetale, Lucr. Ştiinţifice U.Ş.A.M.V., Seria Agricultură, vol.50, Iaşi. 

4. Dorobanţu, P., Beceanu, D., 2008 - Studies Concerning the Quality of Some Walnut Oils 

and Grapeseed Oils Commercialized in Iasi, Lucr. Ştiinţifice U.Ş.A.M.V., Seria 

Horticultură, vol.51, Bucureşti. 

5. Dorobanţu, P., Beceanu, D., 2008 - Preliminary Data and Analytical Tests of Some Food 

Oils From the Commercial Network of Town Iaşi, Lucr. Ştiinţifice U.Ş.A.M.V., Seria 

Horticultură, vol.51, Iaşi. 

6. Dumitru, C., 1980 - Metode de tehnici şi control ale produselor alimentare şi alimentaţie 

publică, Ed. Ceres, Bucureşti. 

7. Kinsella, I., 1984 - Grape seed oil: a rich source og linoleic acid, Food technology. 

8. Liangli, Yu, 2006 - Value Adding Factors in Cold Pressed Edible Seed Oils and Flours. 

9. Stoll, Andrew, L., 2005 - Factorul omega 3, Elena Francisc Publishing. 

10. Urîtu, D., 2007 - Elaborarea tehnologiilor de prelucrare complexă a seminţelor de 

struguri Teză de doctorat, Chişinău. 

11. SR EN ISO 10539 

12. STAS 145/20-88 

13. STAS 145/67 

14. SR EN ISO 662 

15. http://en.wikipedia.org/wiki/Grapeseed_oil 

35


INFLUENŢA SOIURILOR DE TRIFOI ROŞU ŞI A 

SISTEMELOR DE CULTURĂ ASUPRA COMPOZIŢIEI 

FLORISTICE 

Iulia NIŢU 1 , Loredana FRĂSIN 1 

1 

Universitatea Valahia Târgovişte 

iulianituro@yahoo.com 

To obtaine a big and quality production, we analised the behaviour of 

different species and varieties of perennial graminaceae and leguminous, 

wich was cultivate in mixture crop. 

The competition problem between perennial graminaceae and leguminous is 

frequently studied and the dates obtained are very important to estabilish the 

mixtures, in a some way that the components of the mixture do not be into a 

competition process and to be into a normal growing process. 

Through culture composition analyse, we obtain very important 

informations aboute the behaviour of the species and varieties cultivated in a 

mixture crop. 

Key words: Red clover, culture composition, variant 

Atât în sezonul de iarnă, cât şi de vară, leguminoasele reprezintă sursa 

importantă de substanţe nutritive pentru animale. Trifoiul roşu pentru furaj se 

foloseşte în alimentaţia animalelor sub formă de masă verde, fân, făină de fân, 

nutreţ murat şi pastă albuminovitaminică [5], astfel se înscrie în seria celor mai 

bune plante furajere. 


Pentru realizarea obiectivelor propuse activitatea de cercetare în câmp s-a 

efectuat în cadrul unei experienţe staţionare, de lungă durată, bifactorială, cu 

următoarele graduări: 

Factorul A: - soiurile de Trifolium pratense L.: 

a 1 – ROXANA 

a 2 – SELECT 

a 3 –DACIA - TETRA 

a 4 –FLORA 

Factorul B: - sistemul de cultură: 

b 1 – cultură pură 

b 2 – amestec cu Dactylis glomerata 30% (soiul OVIDIU) 

b 3 – amestec cu Lolium multiflorum 30% (soiul IULIA) 

Experienţa a fost montată după metoda parcelelor subdivizate. 

36



În vederea obţinerii unor producţii cât mai mari şi de bună calitate s-a 

analizat modul în care se comportă, cultivate în amestec, diferitele specii şi soiuri 

de graminee şi leguminoase perene. 

Problema competiţiei dintre graminee şi leguminoasele perene este frecvent 

abordată în cercetarea ştiinţifică, iar datele obţinute sunt deosebit de utile la 

stabilirea amestecurilor, în aşa fel încât speciile componente ale unui amestec să nu 

se concureze, ci să se dezvolte normal. 

Prin analiza compoziţiei floristice se scoate în evidenţă modul în care se 

comportă speciile cultivate împreună, capacitatea lor de cooperare. 

În acest scop la înfiinţarea câmpului experimental s-a ţinut cont şi de acest 

aspect, sistemul de cultură (Trifolium pratense în amestec cu Dactylis glomerata şi 

Lolium multiflorum) respectând datele cercetării ştiinţifice de până acum. 

Astfel au fost executate analize botanice pe coase, la toate variantele 

experimentale, datele fiind trecute în tabelul 1 pentru anul 2003, în tabelul 2 

pentru anul 2004, iar cele din anul 2005 în tabelul 3. 

Tabelul 1 

Compoziţia floristică (%) – anul 2003 

Nr. 

VARIANTA Coasa I Coasa II 

var Soi Cultură în amestec Gr Lg D Gr Lg D 

1 - - 94 6 - 96 4 

2 ROXANA Dactylis glomerata 24 70 6 34 64 2 

3 

Lolium multiflorum 14 79 7 27 70 3 

4 - - 93 7 - 96 4 

5 SELECT 

Dactylis glomerata 24 73 3 36 62 2 

6 


7 - - 97 3 - 99 1,5 

8 DACIA-TETRA Dactylis glomerata 15 81 4 23 76 1 

9 


10 - - 96 4 - 98 2 

11 FLORA 

Dactylis glomerata 26 77 2 25 74 1 

12 


Din tabelul de mai sus se observă că, în primul an de experimentare, trifoiul 

roşu a înregistrat un procent de participare semnificativ atât la prima coasă, cât şi la 

următoarea. La variantele în care trifoiul roşu s-a cultivat în cultură pură (V 1 , V 4 , 

V 7 , V 10 ) participarea trifoiului roşu a fost de 93-99%, valorile maxime, pentru 

fiecare soi în parte, înregistrându-se la coasa II. La variantele în care trifoiul roşu s- 

a cultivat în amestec cu Dactylis glomerata (V 2 , V 5 , V 8 , V 11 ), trifoiul roşu a avut un 

procent de participare mai scăzut (62-81%), decât la variantele în care s-a cultivat 

în amestec cu Lolium multiflorum (V 3 , V 6 , V 9 , V 12 ) (69-83%). 

Procentul de participare al trifoiului roşu, atât la prima cât şi la a doua coasă, 

a înregistrat valori maxime la soiul Dacia –Tetra (V 7 -V 9 ), iar valorile minime la 

soiul Select (V 4 -V 6 ). 

37


După cum era de aşteptat, gramineele perene utilizate au avut un procent de 

participare mai scăzut decât trifoiul roşu. Astfel, Dactylis glomerata a avut o 

participare mai mare în covorul vegetal (15-36%) decât Lolium multiflorum (10- 

29%). 

La soiul Dacia –Tetra (V 8 , V 9 ) se observă o participare mai mică a 

gramineelor perene, dar şi a speciilor ”diverse”, ceea ce evidenţiază 

compatibilitatea speciilor folosite la alcătuirea amestecurilor şi comportarea bună a 

acestora, în condiţiile solului brun luvic din Câmpia Târgoviştei. 

Analize botanice pe coase, la toate variantele experimentale, au fost 

executate şi în anul 2004 (tabelul 2). 

Tabelul 2 

Nr VARIANTA 


Anul 2004 

Coasa I Coasa II Coasa III 

Soi Cultură în amestec Gr Lg D Gr Lg D Gr Lg D 

1 - - 88 12 - 86 14 - 83 17 

2 Dactylis glomerata 30 63 7 28 63 9 40 54 6 

ROX 

ANA 

3 Lolium multiflorum 10 73 17 12 85 3 12 77 11 

4 - - 88 12 - 88 12 - 86 14 



7 - - 96 4 - 95 5 - 95 5 



10 - - 96 4 - 93 7 - 92 8 



SEL 

ECT 

DAC 

IA- 

TET 

RA 

FLO 

RA 

Din tabelul de mai sus se poate observa că cele patru soiuri de trifoi roşu 

studiate au avut o participare foarte bună în compoziţia floristică şi în anul al doilea 

de experimentare. În cultură pură, participarea trifoiului roşu în compoziţia 

floristică a fost de 83-88% la soiul Roxana, 86-88% la soiul Select, 95-96% la soiul 

Dacia –Tetra, 92-96% la soiul Flora. Aceste valori sunt apropiate celor înregistrate 

în primul an de experimentare, ceea ce evidenţiază perenitatea lor foarte bună. La 

toate soiurile de trifoi roşu, cultivate în cultură pură, se poate observa participarea 

cea mai bună în compoziţia floristică la coasa I. 

La variantele în care trifoiul roşu s-a cultivat în amestec cu Dactylis 

glomerata (V 2 ,V 5 , V 8 , V 11 ), participarea trifoiului roşu în compoziţia floristică a 

înregistrat valori mai mici (54-63% la soiul Roxana, 58-68% la soiul Select, 68- 

74% la soiul Dacia – Tetra, 67-75 % la soiul Flora), comparativ cu variantele în 

care trifoiul roşu s-a cultivat în amestec cu Lolium multiflorum (V 3 , V 6 , V 9 , V 12 ) 

(73-85% la soiul Roxana, 77-83 la soiul Select, 77-84 % la soiul Dacia – Tetra, 74- 

82% la soiul Flora). 

În al doilea an de experimentare, se poate constata o îmbunătăţire a 

compoziţiei floristice cu Dactylis glomerata (28-40% la soiul Roxana, 27-38% la 

soiul Select, 21-30% la soiul Dacia – Tetra, 20-30% la soiul Flora) comparativ cu 

38


variantele în care trifoiul roşu s-a semănat în amestec cu Lolium multiflorum (10- 

12% la soiul Roxana, 6-8% la soiul Select, 5-8% la soiul Dacia – Tetra, 5-12% la 

soiul Flora). 

Speciile “diverse” s-au înmulţit destul de mult la variantele în care trifoiul 

roşu s-a cultivat în amestec cu Lolium multiflorum (11-17% la soiul Roxana, 10- 

15% la soiul Select, 11-16% la soiul Dacia – Tetra, 13-16% la soiul Flora), 

comparativ cu variantele în care trifoiul roşu s-a cultivat în amestec cu Dactylis 

glomerata (6-9% la soiul Roxana, 4-6% la soiul Select, 2-5% la soiul Dacia – 

Tetra, 2-5% la soiul Flora). Din aceste rezultate se poate observă combinaţia foarte 

reuşită dintre trifoiul roşu şi Dactylis glomerata. Dimpotrivă, un procent mai mare, 

decât în anul precedent, s-a înregistrat la specii “diverse” ceea ce reflectă o anumită 

înrăutăţire a compoziţiei floristice la aceste variante. 

Cele patru soiuri de trifoi roşu au avut o participare foarte bună în 

compoziţia floristică şi în anul al treilea de experimentare (tabelul 3), ceea ce 

scoate în evidenţă perenitatea lor foarte bună. 

Tabelul 3 


Nr. Varianta 

Anul 2005 

var 

Coasa I Coasa II Coasa III Coasa IV 

Soi Cultură în 

amestec 

Gr Lg D Gr Lg D Gr Lg D Gr Lg D 

1 - - 84 6 - 82 8 - 80 10 - 75 5 

2 Dactylis 

glomerata 

42 52 6 40 52 8 37 51 12 35 47 18 

3 

Specii diverse 1 77 13 - 75 17 - 74 20 - 72 24 

ROXANA 

4 - - 86 14 - 83 7 - 80 10 - 76 24 

5 Dactylis 

glomerata 

37 57 6 36 56 8 34 54 12 31 53 16 

6 Specii diverse 1 81 15 - 80 16 - 77 21 - 76 23 

7 - - 2 8 - 91 9 - 89 11 - 87 13 

8 Dactylis 

glomerata 

20 73 7 19 71 10 17 69 14 15 69 16 

9 Specii diverse - 81 15 - 81 15 - 80 17 - 78 21 

10 - - 90 10 - 88 2 - 86 4 - 83 7 

11 Dactylis 

glomerata 

18 73 9 16 70 14 14 68 18 11 66 23 

12 Specii diverse - 81 16 - 80 16 - 78 20 - 76 23 

SELECT 

DACIA- 

TETRA 

FLORA 

Perenitatea foarte bună a celor 4 soiuri de trifoi roşu studiate reiese din 

participarea foarte bună a lor în compoziţia floristică. 

În anul 2005, participarea cea mai bună în compoziţia floristică s-a remarcat 

la coasa I la toate soiurile de trifoi roşu, procentul lor de participare scăzând de la 

coasa I la coasa IV. În cadrul aceluiaşi soi, participarea cea mai mare a trifoiului 

roşu s-a înregistrat la variantele în care trifoiul roşu s-a cultivat în cultură pură, iar 

cele mai mici valori se observă la variantele în care trifoiul roşu s-a cultivat în 

amestec cu Dactylis glomerata. 

39


Participarea speciilor”diverse” în compoziţia floristică a fost foarte mică, 

mai ales la variantele în care Trifolium pratense s-a cultivat împreună cu Dactylis 

glomerata (V 2 , V 5 , V 8 , V 11 ). Un procent mai mare al speciilor “diverse” s-a 

înregistrat la variantele cu Lolium multiflorum (V 3 , V 6 , V 9 , V 12 ), în primii ani de 

cultură. În anul 2005 specia Lolium multiflorum a dispărut complet din cultură, 

locul lui fiind luat de specii ,, diverse ,, , ceea ce este absolut normal. 

CONCLUZII 

Specia Dactylis glomerata s-a menţinut în limite acceptabile, în toate 

combinaţiile şi în toţi anii. Aceasta reflectă de fapt combinaţia foarte reuşită dintre 

cele două specii (Trifolium pratense şi Dactylis glomerata). 

Soiurile de Trifolium pratense luate în studiu au avut o participare foarte 

bună în compoziţia floristică, atât în anul al doilea, cât şi în anul al treilea de 

cultură, după cum urmează: 

în cultură pură - 96 % în anul 2003, 90% în anul 2004 şi 84,5% în anul 

2005; 

- în amestec cu Dactylis glomerata - 72 % în anul 2003, 66% în anul 2004 şi 

61% % în 2005; 

- în amestec cu Lolium multiflorum -77 % în anul 2003, 79% în anul 2004 şi 

78% în anul 2005. 

Aceste date arată că soiurile studiate pot constitui pajişti temporare bine 

echilibrate din punct de vedere al compoziţiei floristice, prin urmare pajişti ce pot 

să dea un furaj de bună calitate. 

Speciile “diverse” s-au înmulţit destul de mult la variantele cu Lolium 

multiflorum, la toate soiurile, în toţi anii. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Anghel Gh., Bărbulescu C. s.a., 1967 – Cultura pajiştilor, Editura Agro – Silvică, 

Bucureşti. 

2. Bărbulescu C., 1967 – Producerea şi păstrarea furajelor, Editura Didactică şi Pedagogică, 

Bucureşti,; 

3. Bărbulescu C., Motcă Gh., 1983– Păşunile munţilor înalţi, Editura Ceres, Bucureşti,; 

4. Bărbulescu C., Puia I., Motcă Gh., Moisuc Al., 1991– Cultura pajiştilor şi a plantelor 

furajere, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti; 

5.Ionel A., 2003 - Cultura pajiştilor şi a plantelor furajere, Editura A΄92, Iaşi. 

40


CARACTERIZAREA UNOR MATERII PRIME 

ENERGETICE SPECIFICE PENTRU ROMÂNIA, 

DESTINATE PRODUCERII DE BIOETANOL 

Mihaela BEGEA 1 , Cornelia CÂMPEANU 1 , 

Gheorghe BÂLDEA 1 , Mariana VLĂDESCU 1 , 

Elena BARON 1 , Liliana BĂLĂUŢĂ 1 , 

Stela MUŞU 1 , Paul BEGEA 1 

1 

Institutul de Cercetări Alimentare, Bucureşti 

e-mail: ela_begea@yahoo.com 

Bioethanol, meaning dehidrated etilic alcohol obtained trough 

fermentation, it’s an alternative to usual fuels. Production of energy crops, 

which in Romania are represented mainly by corn, can have a series of 

advantages, such as: - it’s a Romanian specific harvest, usuable on a large 

scale and that can be regenerated; - can insure employment in rural media 

and additional funds for the local instituions. The term „energy crops” 

covers all types of biomass which is cultivated with energetical purposes. 

This article presents the results of the tests performed for the main enrgy 

crops from Romania, meaning mainly corn. Corn, a cereal with a large 

content of starch, is the most profitable raw material which can be used in 

the fabrication of bioethanol. The raw materials used were analized from a 

chemical and a physical point of view, but also at the level of mycotoxin 

content. Based on our experimental studies the conclusion is that the corn, a 

cereal with a high starch content, is the most profitable raw material to be 

process for bioethanol in Romania. Another advantage of corn in comparison 

with wheat and mainly with barley is the hardness of starch, and the low 

content in beta-glucans. The results allow to create a data basis for the 

characteristics of energy crops in Romania and the study of the influence of 

the raw materials quality indicators on the technological process. 

Key words: bioethanol, corn, mycotoxins 

Principalele materii prime pentru fabricarea bioetanolului sau alcoolului 

carburant pot fi clasificate astfel: 

• materii prime cerealiere - porumb, sorg, orz, grâu, secară; 

• materii prime tuberculi/rădăcini - cartofi, topinambur; 

• materii ligno-celulozice şi celulozice; 

• subproduse din industria alimentară - subproduse din industria zahărului 

(melasa din sfecla şi trestie), zerul (subprodus din industria laptelui) [1]. 

În UE, principala materie primă pentru producerea bioetanolului este grâul. 

În Brazilia, materia primă de bază este melasa din trestie de zahăr, în timp ce în 

SUA este porumbul. 

41


Resursele agricole energetice avute în vedere pentru producerea 

bioetanolului în România în condiţii de eficienţă economică sunt cereale specifice 

zonei, cu preponderenţă porumbul, posibil şi grâul. În ultima perioadă se ia din ce 

în ce mai mult în considerare de către potenţialii investitori în fabrici de bioetanol 

şi sorgul zaharat şi boabele de sorg. 

Începând cu anul 2007 se acordă plăţi directe şi plăţi naţionale directe 

complementare pentru culturi energetice destinate producţiei de biocombustibili, 

respectiv rapiţă, floarea-soarelui, soia şi porumb şi alte culturi energetice, conform 

legislaţiei în vigoare. Actele legislative fac referire la biocombustibili în general, în 

aceasta categorie fiind incluşi atât bioetanolul, cât şi biodieselul [3]. 

Producţia de bioetanol în UE în anul 2007 a crescut în comparaţie cu anul 

2006 cu 11%, producţia totală fiind de 1,77 miliarde litri. Primii patru producători 

de bioetanol la nivelul UE sunt la ora actuală Franţa, Germania, Spania şi Polonia. 

Consumul de bioetanol în 2007 a fost estimat la 2,5 – 2,7 miliarde litri [3]. Nici la 

ora actuală România nu este producător de bioetanol. 


Materia primă amidonoasă destinată producerii de bioetanol (porumbul) a fost 

studiată şi caracterizată din punct de vedere fizico – chimic şi al conţinutului de 

micotoxine. 

Evaluarea fizico-chimică a porumbului s-a făcut în conformitate cu standardele şi 

metodele oficiale recunoscute la nivel naţional şi internaţional. 

Probele de porumb luate în studiu au fost analizate din punctul de vedere al 

următorilor parametri: 

1. Determinarea umidităţii, respectiv a conţinutului de substanţă uscată – prin 

uscare în etuvă la temperatura de 105 … 106°C, timp de 3 h ± 5 min; 

2. Determinarea azotului total – prin metoda Kjeldahl; 

3. Determinarea cenuşii totale – prin metoda gravimetrică, prin care se 

determină reziduul mineral; 

4. Determinarea grăsimii – metoda Soxhlet; 

5. Determinarea celulozei – produsul măcinat, eventual degresat, se tratează 

succesiv, la fierbere, cu acid sulfuric şi apoi cu o soluţie de hidroxid de sodiu, 

separându-se după fiecare tratament reziduul insolubil, care apoi se usucă şi se 

incinerează; 

6. Determinarea conţinutului de corpuri străine – metoda se bazează pe 

separarea corpurilor straine în componente şi determinarea masei fiecărei 

componente; 

7. Determinarea conţinutului de amidon – prin metoda Lindner. 

Evaluarea conţinutului de micotoxine din porumb s-a realizat utilizând tehnica 

ELISA (Enzyme-linked Immunosorbent Assays), folosind un cititor STAT FAX 303 

PLUS NEOGEN, cu filtru 650 nm. 

Categoriile de micotoxine determinate au fost următoarele: 

- aflatoxine totale; 

- ochratoxine; 

- dezoxinivalenol (DON); 

- zearalenona [2]. 

Precizăm ca aflatoxinele totale insumează valorile pentru patru categorii de 

aflatoxine (B 1 + B 2 + G 1 + G 2 ). 

42



Rezultatele analizelor fizico-chimice pentru probele de porumb analizate 

sunt prezentate în tabelul 1. 

Rezultatele analizelor efectuate pentru determinarea conţinutului de 

micotoxine pentru probele de porumb sunt prezentate în tabelul 2. 

Tabelul 1 

Rezultatele analizelor fizico-chimice pentru probele de porumb analizate 

Proba 

Umiditate, Proteina, Cenusa Grasime, Celuloza, Amidon, 

% 

% totala, % % 

% 

% 

1 11.16 9.35 1.93 3.56 2.03 56.14 

2 12.21 10.13 2.16 4.12 1.97 57.21 

3 13.25 11.04 2.46 3.90 1.79 55.29 

4 11.68 8.57 1.86 5.02 2.23 56.31 

5 13.82 8.93 3.12 4.91 1.15 54.18 

6 11.49 9.14 2.72 3.85 1.87 55.92 

7 12.29 9.68 2.37 2.90 2.04 57.25 

8 13.07 10.32 3.10 5.02 1.39 56.46 

9 13.28 8.79 1.98 4.13 2.23 58.10 

10 12.16 9.31 2.63 3.72 2.40 57.92 

11 10.57 9.63 2.10 3.68 1.83 55.29 

12 14.92 10.03 2.28 4.12 2.41 56.71 

13 12.14 8.49 3.11 4.81 2.57 58.12 

14 14.04 9.51 1.82 3.89 1.93 56.79 

15 13.27 9.62 2.17 2.59 1.28 55.20 

16 10.45 8.72 1.95 2.87 1.45 58.02 

17 12.91 10.14 2.04 3.18 1.83 57.19 

18 11.36 11.02 2.41 3.46 2.04 56.32 

19 12.21 10.69 2.73 3.03 1.76 58.22 

20 12.57 8.91 1.94 4.21 1.80 57.13 

Compozitia chimică medie a probelor de porumb 

Porumb 12.44 9.60 2.34 3.85 1.9 56.69 

Tabelul 2 

Conţinutul de micotoxine pentru probele de porumb analizate 

Categoria de micotoxine 

Proba Aflatoxine Ochratoxine 

Zearalenona, 

DON, ppb 

totale, ppb totale, ppb 

ppb 

1 0.5 0.0 6.7 78.0 

2 0.1 0.0 13.2 55.3 

3 0.3 3.8 86.0 8.2 

4 1.0 1.2 360.8 16.9 

5 2.1 0.0 61.3 22.4 

6 0.5 0.0 42.4 51.6 

7 1.4 2.3 389.0 13.5 

8 2.2 1.4 80.7 8.6 

9 1.8 0.0 147.9 10.3 

10 1.5 0.7 442.8 9.4 

11 0.5 2.0 363.1 21.9 

12 0.2 1.6 248.2 42.8 

43


Categoria de micotoxine 

Proba Aflatoxine Ochratoxine 

Zearalenona, 

DON, ppb 

totale, ppb totale, ppb 

ppb 

13 0.9 0.5 139.7 61.7 

14 1.3 0.3 98.0 26.3 

15 2.6 0.9 142.6 30.5 

16 4.5 1.3 75.8 9.4 

17 0.7 2.9 322.5 7.6 

18 1.4 3.0 218.3 10.8 

19 1.8 1.5 53.9 25.0 

20 0.9 0.5 157.1 8.4 

CONCLUZII 

Din studiile efectuate concluzionăm următoarele: 

- se permite obţinerea unei baze de date referitoare la diferitele categorii de 

materii prime şi la parametrii de calitate ai acestora, care să permită 

stabilirea tehnologiilor optime, cu eficienţă şi randamente maxime; 

- valorile înregistrate pentru parametrii analizaţi, corespunzători materiei 

prime luate în studiu, se încadrează în limitele prevăzute de specificaţiile 

tehnice şi tehnologice, precum şi de legislaţia în vigoare; 

- devine din ce în ce mai interesantă compararea rezultatelor obţinute 

referitor la utilizarea unor materii prime cu diferite caracteristici de 

calitate în procesele tehnologice de producere a bioetanolului şi stabilirea 

influenţei acestora asupra desfăşurarii procesului tehnologic în sine. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Banu, C. ş.a., 2006 - Bioalcoolul - combustibilul viitorului, seria ENERGIE-MEDIU, 

Bucuresti, Editura AGIR, Bucureşti. 

2. Ordin nr. 1.050/97/1.145/505 din 2005 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi 

Dezvoltării Rurale / Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa 

Alimentelor / Ministerul Sănătăţii / Autoritatea Naţională pentru Protecţia 

Consumatorilor privind aprobarea Normei sanitare veterinare şi pentru siguranţa 

alimentelor privind anumiţi contaminanţi din alimentele de origine animală şi 

nonanimală. 

3. Ordonanţă de urgenţă nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi 

naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 

2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi 

alte forme de asociere în agricultură. 

4. www.ebio.org - European Bioethanol Fuel Association EBIO, 2008. 

44


DATE EXPERIMENTALE PRIVIND SINERGISMUL 

DINTRE SOI ŞI UNELE SECVENŢE TEHNOLOGICE LA 

CARTOF, PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI ÎN ZONA 

COLINARĂ A PODIŞULUI SUCEVEI 

I.C. ENEA 1 

1 Agricultural Research and Development Station of 

Suceava 

e-mail:catalin_i75@yahoo.com 

In the years 2006 and 2007 the reaction of the cultivars (created at 

ARDS of Suceava) at two fertilizer levels (75 N + 75 P 2 O 5 + 75 K 2 O and 150 

N + 120 P 2 O 5 + 120 K 2 O) and three density types of the planted tubers (45, 

55 and 65 thousand/ha) were tested. In both years the meteorological 

conditions were less favorable for potato crop. 

In comparison with cultivar Loial the registered yields at the Victoria 

cultivar, were bigger with 22 – 46 q/ha, and at the Claudiu cultivar were 

bigger with 28 – 57q/ha. Also, the rated capacity of one active substance unit 

(used like fertilizer) at the other tested cultivars was bigger with three Kg in 

comparison with Loial cultivar. 

Majority of the chemical fertilizer quantities from75 N + 75 P 2 O 5 + 

75 K 2 O to 150 N + 120 P 2 O 5 + 120 K 2 O Kg/ha contributed to the grows of 

the rated capacity with 7 kg at the Victoria cultivar and with 9 kg at the 

Claudiu cultivar (in comparison with Loial cultivar when the fertilizer level 

was minimum). 

Concerning the reaction of the cultivars to the increase of the planted 

tubers density resulted that the Victoria and Claudiu cultivars realized the 

biggest yields at the density on 65 thousand plants/ha, while the Loial 

cultivars manifested a reduced tolerance at this density, the biggest yields at 

the density 55 thousand tubers/ha were obtained. 

The synthesis of the experimental results emphasizes that the biggest 

yields were obtained when we cultivated the Claudiu cultivar on the agro 

found with the biggest fertilizer quantities. In the meteorological conditions 

of the years 2006 and 20007 the role of the tubers density was less 

significant. 

Key words: fertilizer levels, cultivar, density types 


În anii 2006 şi 2007 a fost testată reacţia soiurilor Loial, Victoria şi Claudiu la 

două nivele de fertilizare (75 N + 75 P 2 O 5 + 75 K 2 O şi 150 N + 120 P 2 O 5 + 120 K 2 O) şi 

la trei desimi ale tuberculilor plantaţi (45, 55 şi 65 mii/ha). Experienţele au fost 

amplasate în câmpurile experimentale ale S.C.D.A Suceava pe un sol cernoziomoid, 

slab acid, cu pH 5,6, cu un conţinut mediu de fosfor de 32 p.p.m şi humus 3%. Modul 

45


de aşezare al acestora a fost în blocuri subdivizate , în patru repetiţii. În ambii ani 

condiţiile meteorologice au fost mai puţin favorabile culturii cartofului. 


Întrucât soiul Loial a realizat cele mai mari randamente de tuberculi la 

desimea de 55 mii tuberculi/ha, indiferent de nivelul de îngrăşare (tab. 1), sporurile 

înregistrate la soiurile Victoria şi Claudiu au fost mai reduse la desimea de 55 mii 

plante/ha. 

Tabelul 1 

Producţia medie de tuberculi (q/ha) 

Soiul 

Loial 

Victoria 

Claudiu 

Agrofond 

75 N + 75 

neîngrăşat P 2 O 5 + 75 

K 2 O 

45 223 258 254 

55 252 277 285 

65 234 259 277 

45 245 285 299 

55 265 291 309 

Mii 

tuberculi/ha 

46 

150 N + 

120 P 2 O 5 

+ 120 K 2 O 

65 275 300 323 

45 268 294 310 

55 272 305 325 

65 291 308 333 

DL 5%=21; DL 1%=28; DL 0,1%= 36 q/ha 

Tabelul 2 

Diferenţe de producţie şi randamente ale unei unităţi de substanţă activă, 

comparativ cu soiul Loial, în anii 2006 şi 2007 

Agrofond 

(C) 

Neîngrăşat 

(C1) 

75 N + 75 

P 2 O 5 + 75 

K 2 O 

(C2) 

150 N + 120 

P 2 O 5 + 120 

K 2 O 

(C3) 

Soiul 

Mii 

Victoria 

Claudiu 

tuberculi/ha 

cantitate semnificaţie cantitate semnificaţie 

Diferenţe de producţie q/ha 

45 22 x 45 xxx 

55 13 20 

65 41 xxx 57 xxx 

45 27 x 36 xx 

55 14 28 x 

65 41 xxx 49 xxx 

Diferenţe de producţie q/ha 

45 45 xxx 56 xxx 

55 24 x 40 xxx 

65 46 xxx 56 xxx 

DL 5%=21; DL 1%=28; DL 0,1%= 36 q/ha 

Diferenţe de randamente ale unei unităţi de substanţă activă din îngrăşăminte în Kg 

tuberculi 

C2 – C1 - - -2 0 

C3 – C1 - 3 xx 3 xx 

C3 – C2 - 7 xxx 9 xxx 

DL 5%=1; DL 1%=2; DL 0,1%= 3 Kg


Dintre tendinţele sugerate la datele înscrise în tabelul doi, se subliniază în 

primul rând faptul că soiul Claudiu a înregistrat, cu o singură excepţie, cele mai 

mari sporuri de producţie comparativ cu „genotipul” Loial. Luând în considerare 

doar diferenţele semnificative, sporurile înregistrate la Claudiu au fost cuprinse 

între 28 q şi 56 – 57q/ha. În ceea ce priveşte randamentul de tuberculi înregistrat la 

soiul Victoria, acesta a fost superior celui realizat de soiul Loial cu 22 – 46 q/ha. 

Dacă la soiul Victoria, diferenţele faţă de Loial au fost nesemnificative, atât 

în parcelele neîngrăşate cât şi în cele fertilizate moderat, soiul Claudiu nu s-a 

diferenţiat semnificativ (faţă de Loial) doar în parcelele neîngrăşate (tab. 2). 

Superioritatea soiurilor Claudiu şi Victoria, comparativ cu Loial a fost mult 

mai evidentă în cazul administrării unor cantităţi mai mari de îngrăşăminte. 

Comparativ cu producţiile realizate de soiul Loail pe cele trei agrofonduri 

(neîngrăşat, mediu fertilizat şi îngrăşat cu cantităţi mai mari) randamentele medii 

ale soiului Victoria au crescut cu 11%, 10% şi respectiv cu 14%, iar cele ale soiului 

Claudiu au sporit cu 17%, 14% şi respectiv 19%. 

Tabelul 3 


comparativ cu agrofondul neîngrăşat (C1), în anii 2006 şi 2007 

Soiul 

Mii 

C2 – C1 C3 – C1 C3 – C2 

tuberculi/ha cantitate semnif. cantitate semnif. cantitate semnif. 

Diferenţe de producţie – q/ha 

45 35 xx 31 xx -4 

Loial 55 25 x 33 xx 8 

65 25 x 43 xxx 18 

45 40 xxx 54 xxx 14 

Victoria 55 26 x 44 xxx 18 

65 25 x 48 xxx 23 x 

45 26 x 42 xxx 16 

Claudiu 55 33 xx 53 xxx 20 

65 17 42 xxx 25 x 

DL 5%=21; DL 1%=28; DL 0,1%= 36 q/ha 

Diferenţe de randamente ale unei unităţi de substanţă activă din îngrăşăminte, în kg 

tuberculi 

Loial - 13 xxx 9 xxx 4 x 

Victoria - 13 xxx 12 xxx 11 xxx 

Claudiu - 11 xxx 12 xxx 13 xxx 

DL 5%=3; DL 1%=4; DL 0,1%=5 kg 

În cea ce priveşte randamentul exprimat în kg (tab. 2) ale unei unităţi de 

substanţă activă (N + P 2 O 5 + K 2 O), soiurile Victoria şi Claudiu s-au detaşat 

semnificativ comparativ cu Loial doar în parcelele fertilizate mai intens (C3). 

Notabil este şi faptul că atât Victoria cât şi Claudiu s-au remarcat prin capacităţi 

foarte semnificative de valorificare a creşterii nivelului de îngrăşare (C3 – C2), 

depăşind soiul Loail cu 7 kg şi respectiv cu 9 kg tuberculi pentru fiecare unitate de 

substanţă activă alocată în plus în agrofondul C3 (165 kg N + P 2 O 5 + K 2 O)faţă de 

agrofondul C2. 

47


Datele înscrise în tabelul 3 evidenţiază că aportul dozelor moderate de 

îngrăşăminte (75 kg N, 75 kg P 2 O 5 şi 75 kg K 2 O) la sporirea producţiilor de 

tuberculi a fost în majoritatea cazurilor – cu o singură excepţie – doar 

semnificativă, diferenţele de producţie înscriindu-se între 25q şi 40q/ha. 

De asemenea poate fi remarcat şi faptul că între cele două niveluri de 

fertilizare (C3 – C 2), în condiţiile anilor 2006 şi 2007, diferenţele de recoltă au 

fost în general nesemnificative. Cu toate acestea, utilizarea unor cantităţi mai mari 

de îngrăşăminte (150N, 120 P 2 O 5 şi 120 K 2 O), poate fi pe deplin justificată. Datele 

înscrise în tabelul trei confirmă cele afirmate mai sus numai la soiurile Victoria şi 

Claudiu, la care randamentul unui kg de substanţă activă (din îngrăşămintele 

industriale), exprimat în kg tuberculi, la aceste soiuri a fost de aproape trei ori mai 

mare (11 – 13 kg), decât la soiul Loial (4 kg). 

Tabelul 4 


în anii 2006 şi 2007 

Soiul 

Loial 

Victoria 

Claudiu 

Loial 

Victoria 

Claudiu 

Cantităţi de 

Mii tuberculi/ha 

N P2O5 K2O 

45 55 65 

cantit Semnific cantit Semnific cantit Semnific 

Diferenţe de producţie q/ha, comparativ cu 45 mii tuberculi/ha 

- - - 29 xx 11 

75 75 75 19 1 

150 120 120 31 xx 23 x 

- - - 20 30 xx 

75 75 75 6 15 

150 120 120 10 24 x 

- - - 4 23 x 

75 75 75 11 14 

150 120 120 15 23 x 

Diferenţe de producţie q/ha, comparativ cu neîngrăşat 

75 75 75 35 xx 25 x 25 x 

150 120 120 31 xx 33 xx 43 xxx 

75 75 75 40 xxx 26 x 25 x 

150 120 120 54 xxx 44 xxx 48 xxx 

75 75 75 26 x 33 xx 17 

150 120 120 42 xxx 53 xxx 42 xxx 

DL 5%=21; DL 1%=28; DL 0,1%= 36 q/ha 

Randamente ale unei unităţi de substanţă activă, în kg tuberculi 

Loial 

75 75 75 15 xxx 11 xxx 11 xxx 

150 120 120 8 xxx 8 xxx 11 xxx 

75 75 75 18 xxx 11 xxx 11 xxx 

Victoria 150 120 120 14 xxx 11 xxx 12 xxx 

Claudiu 

75 75 75 11 xxx 15 xxx 8 xxx 

150 120 120 11 xxx 13 xxx 11 xxx 

DL 5%=1; DL 1%=2; DL 0,1%= 3 kg 

Din analiza datelor prezentate în tabelul 4 rezultă că cele mai mari diferenţe 

de producţie (statistic foarte semnificative), comparativ cu cele înregistrate în 

parcelele cu 45 mii tuberculi/ha, s-au înregistrat la soiul Loial la desimea de 55 mii, 

48


iar la soiurile Victoria şi Claudiu în parcelele în care desimea tuberculilor plantaţi a 

fost de 65 mii tuberculi/ha. 

Mai trebuie semnalat şi faptul că majorarea desimii tuberculilor plantaţi nu a 

avut însuşiri pozitive (semnificative) asupra producţiei, odată cu creşterea nivelului 

de fertilizare. 

În ceea ce priveşte randamentul (în kg tuberculi) unei unităţi de substanţă 

activă (din îngrăşăminte), acesta a înregistrat cele mai mari valori la desimea de 45 

de mii tuberculi la soiurile Loial şi Victoria şi la desimea de 55 mii/ha la soiul 

Claudiu (tab. 4). 

Luând în considerare diferenţele dintre producţiile maxime şi minime, 

realizate de cele trei soiuri (respectiv 62, 78 şi 65q/ha), datele din tabelul unu 

sugerează că acestea se datorează în proporţii de 51% la soiul Loial şi 64% la 

soiurile Victoria şi Claudiu, asigurării unui nivel superior de nutriţie. 

CONCLUZII 

Dintre cele trei soiuri testate, Victoria şi Claudiu s-au evidenţiat printr-o 

productivitate superioară soiului Loial cu 22 – 46 q şi respectiv 28 – 57 q/ha. Ca 

urmare, şi randamentele de tuberculi ale acestor două soiuri, datorate unui kg de 

substanţă activă (N + P 2 O 5 + K 2 O), au fost mărite semnificativ cu 3 – 9 kg de 

tuberculi, comparativ cu cele înregistrate la soiul Loial. 

Cu toate că aportul unor cantităţi moderate de elemente nutritive (C2), cât şi 

mărirea acestora cu 73% (C3/C2), la sporirea producţiilor a fost nesatisfăcător, 

totuşi cele 150 kg N, 120 kg P 2 O 5 şi 120 kg K 2 O (C3), au determinat creşteri 

semnificative ale producţiilor, mai ales la soiurile Victoria şi Claudiu cu 42 – 54 

q/ha. 

Comparativ cu soiul Loial, la care desimea optimă a tuberculilor plantaţi s-a 

dovedit a fi 55 mii/ha, la Victoria şi Claudiu, aceasta a fost de 65 mii/ha. 

Cu o singură excepţie, diferenţele de recoltă înregistrate la cele două 

agrofonduri (comparativ cu cel neîngrăşat) nu sugerează utilitatea majorării 

desimii tufelor odată cu creşterea cantităţilor de îngrăşăminte utilizate la nici unul 

dintre soiuri. 

Reducerea randamentului unei unităţi de substanţă activă s-a înregistrat în 

44% din cazuri ca urmare a majorării cantităţilor de îngrăşăminte şi cu o frecvenţă 

de 66% în urma creşterii desimii tuberculilor plantaţi. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Scurtu, D., 1973 – Contribuţii la studiul unor factori care influenţează reacţia la 

îngrăşăminte a soiurilor de cartof, în condiţiile din Podişul Sucevei, Teză de doctorat, 

p.22. 

2. Bodea, D., Gontariu, I., 2005 – Cartoful în Bucovina, Editura Lidana – Suceava, p.48-51. 

49


STUDII TIMP DE 40 ANI PRIVIND SISTEMUL CLASIC 

ŞI NO – TILLAGE LA CULTURA PORUMBULUI ÎN 

CONDIŢIILE ROMÂNIEI 

N. ŞARPE 1 , M. MASCHIO 2 , 

Şt. POIENARU 3 

1 

Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Bucureşti, 

bd. Mărăşti, 6l - Bucureşti 

2 Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină 

Veterinară, Timişoara, România 

3 Colegiul Universitar Agricol , Călăraşi, România 

In the pedo-climatic conditions of Romania, the no – tillage system 

can be applied to maize, soybean, wheat and barley crops on an area of at 

least 1 million hectares of the 10 million hectares of the country’s arable 

land. The no – tillage system was studied for 30 years, namely in the interval 

1963 – 1993 at the National Institute for Agricultural Research. In the 

conventional system, the maize yield was of 8.287 kg/ha, while in the no – 

tillage system the yield was 8.561 kg/ha – so the yields in the two cases were 

almost the same, but there were big differences in terms of fuel consumption. 

In the period 2005 – 2007 the no – tillage system was studied in 

Societatea Agricolă Agrofam on maize crops. The average value of the yields 

obtained in the 3 years by applying the conventionl system was of 9.980 

kg/ha and, by applying the no – tillage system, the yield was 10.139 kg/ha 

(the crops being irrigated), so the yields obtained were practically the same. 

Yet there were big differences in terms of fuel consumption and mechanical 

work expenses. The fuel consumption in the conventional system was of 96 l 

/ha. As for the other mechanical works, there were also big differences, these 

expenses amounting to 1435,0 ron/ha in the conventional system and to only 

373,0 ron/ha in the no – tillage system. 

Key words: classic sistem, no – tillage, consumption Diesel oil, economic 

efficiency 

În SUA cultura plantelor fără arătură “no – tillage farming” a devenit o 

practică curentă aşa cum afirmă Phillips şi Young în cartea lor publicată în anul 

1973. Derpsch (2001) care a participat la “Primul Congres Mondial de 

Agricultură de Conservare” ţinut la Madrid în 1-5 octombrie 2001, arată că în 

Statele Unite, sistemul no – tillage este practicat pe 21 de milioane hectare ceea ce 

reprezintă 36,6% din totalul terenului cultivat. Pe locul al doilea se află America 

Latină unde sistemul no – tillage se practică pe 27 milioane hectare. 

50


Sistemul no – tillage este un concept intelectual afirmă Derpsch, fiindcă este 

mai mult decât o simplă schimbare de tehnologie: trecerea de la prelucrarea solului 

la no – tillage înseamnă o schimbare de concepţie completă. 

Sistemul no - tillage a fost studiat de numeroşi autori din diferite ţări. Brown 

(1968) şi Elliot (1974) au obţinut rezultate remarcabile cu sistemul no – tillage în 

condiţiile din Anglia. 

Kuipers (1991) a făcut un studiu în condiţiile din Olanda privind lucrările 

solului cu plugul şi fără plug şi a ajuns la concluzia că se poate face agricultura 

fără plug. 

Köller (1999) profesor la Universitatea din Hohenheim – Stuttgart, 

Germania la Simpozionul “ Sistemul de lucrări minime ale solului” de la Cluj – 

Napoca afirma “pentru reducerea volumului de muncă, energie şi costuri, este 

necesară reducerea volumului de lucrări ale solului la “una sau maximum două 

treceri cu tractorul pe teren” În continuare Köller face următoarele precizări de 

mare importanţă: sistemele reduse de cultivare a plantelor impun studii tehnice 

aprofundate cum ar fi interacţiunea dintre lucrările solului şi managementul 

resturilor vegetale asupra dinamicii populaţiei faunei solului, bolilor, 

dăunătorilor şi buruienilor în corelaţie cu necesitatea reducerii chimizării. 

Monica Andru ( 2004 ) a elaborat o teză de doctorat intitulată “Cercetări 

privind evoluţia bolilor şi dăunătorilor porumbului în condiţiile sistemului de 

cultură no – tillage comparativ cu cel convenţional din Câmpia de Vest a 

României” Autoarea a ajuns la concluzia că “tehnologia de cultivare a porumbului 

în sistemul no – tillage, în prezenţa resturilor vegetale, atrage schimbări în evoluţia 

atacului anumitor boli şi dăunători care se menţin pe resturile vegetale contaminate 

rămase la suprafaţa solului. 


Experienţele cu no – tillage la cultura porumbului s-au executat la Fundulea pe 

sol tip cernoziom şi la Agrofam – Holding Feteşti în Lunca Dunării pe sol aluvionar. 

Metoda de aşezare a fost lineară pentru că lucrările solului (arat, discuit, praşilele) şi 

semănatul s-au executat mecanizat. 

La tehnologia convenţională buruienile s-au combătut prin lucrările solului: arat, 

discuit, praşile mecanice şi manuale. La sistemul no – tillage combaterea buruienilor s- 

a realizat folosind diverse erbicide: 

- Gesaprim 50 WP – care conţine 50% atrazin; 

- Callisto 480 SC – care conţine 480 g /litru mesetrione; 

- Titus 25 WG – care conţine 250 g /kg nicosulfuron 

- Mistral – care conţine 40 g /litri nitosulfuron; 

- Dacmaisun – care conţine 840 g /litru acetochlor; 

- Atranex 50 SC – care conţine 500 g /litru atrazin; 

- Mustang – care conţine 6,25 g/litru florosulam + 300 g /litru acid 2,4 - D 

51



Cu privire la eficacitatea erbicidelor în combaterea buruienilor 

Pe terenul unde s-a amplasat experienţa la Institutul Naţional de Cercetări 

Agricole de la Fundulea au fost în anul 1967 şi în ultimii ani 1990 -–1993 în 

parcelele lucrate după tehnologia clasică următoarele specii de buruieni 

(determinate în fiecare an înaintea executării primei praşile manuale şi 

mecanice). 

1. Setaria glauca 

2. Setaria verticillata 

3. Sinapis arvensis 

4. Papaver rhoeas 

5. Chenopodium album 

6. Erigeron canadensis 

7. Echinochloa crus-galli 

8. Digitaria sanguinalis 

9. Thlaspi arvense 

10. Xanthium strumarium 

11. Hibiscus trionum 

12. Gallium aparine 

13. Polygonum aviculare 

14. Solanum nigrum 

15. Convolvulus arvensis 

16. Cirsium arvense 

17. Matricaria inodora 

În parcela în care porumbul s-a cultivat după tehnologia clasică timp de 27 

de ani nu am observat schimbări evidente în ceea ce priveşte raportul între specii – 

desigur cu excepţia unor ani când anumite specii (Sinapis arvensis, Matricaria 

inodora, Amaranthus retroflexus) deveneau dominante. 

În schimb prin aplicarea repetată a dozelor de Gesaprin 50 WP s-a produs o 

schimbare radicală în compoziţia floristică. Aşa de exemplu în parcelele tratate cu 

doza de 10 kg Gesaprim 50 WP s-a înregistrat după 5 – 6 ani o înmulţire excesivă a 

speciei Digitaria sanguinalis, care în ultimii ani a contribuit la diminuarea 

producţiei de porumb. Înmulţirea excesivă a speciei Digitaria nu o punem pe seama 

că la această specie s-au creat biotipuri rezistente la atrazin ci această situaţie se 

datorează faptului că pe cernoziomul de la Fundulea doza de 10 kg Gesaprim 50 

WP nu este cea optimă, fiindcă în parcelele tratate cu 20 şi 40 kg de Gesaprim 50 

WP Digitaria sanguinalis a fost distrusă în totalitate. Pentru a evita înmulţirea 

excesivă a speciei Digitaria sanguinalis periodic s-a tratat cu 10 litri de Lasso. 

O altă specie care tindea să se înmulţească excesiv, a fost Erigeron 

canadensis. La această specie considerăm că s-au creat biotipuri rezistente la 

atrazin fiindcă şi la parcelele tratate cu 40 kg Gesaprim 50 WP la hectar specia 

Erigeron canadensis a fost prezentă. S-a mai semnalat un fenomen extrem de 

52


interesant, plantele de porumb care se găseau la 5 – 15 cm depărtare de Erigerom 

canadensis stagnau în creştere, nu creşteau mai mult de 30 – 50 cm şi nu mai 

fructificau. Este posibil ca specia Erigeron canadensis să elimine prin sistemul 

radicular anumite substanţe, care sunt toxice pentru plantele de porumb. Eliminarea 

acestei specii s-a făcut foarte uşor prin aplicarea erbicidului Icedin pe bază de 

dicamba + 2.4 – D. 

Speciile Cirsium arvense şi Convolvulus arvensis au fost prezente în vetre 

repartizate neuniform. Pentru a stopa înmulţirea acestora, periodic s-au făcut 

tratamente cu Icedin. 

De asemenea specia Sorghum halepense a fost prezentă sporadic, în vetre, în 

toate parcelele de porumb cultivat după sistemul no – tillage, indiferent de doza de 

Gesaprim 50 WP aplicată. Ştiind că Sorghum halepense este rezistent fiziologic la 

atrazin pentru a evita înmulţirea excesivă care ar fi dus în câţiva ani la 

compromiterea experienţei s-a tratat periodic cu 10 litri de Roundup înainte de 

recoltarea “preharwest” şi apoi după sinteza erbicidelor selective vetrele de costrei 

s-au tratat cu Tell sau Mistral. Datorită acestor măsuri de “corecţie” privind 

combaterea chimică a buruienilor gradul de infestare în parcelele de porumb 

lucrate după sistemul no – tillage a fost extrem de redus în majoritatea anilor 

experimentali. 

Merita de menţionat şi fenomenul ca după aplicarea an de an a câte 10,20 şi 

40 kg /ha de Gesaprim 50 WP timp de 27 de ani nu s-au creat biotipuri de 

Amaranthus retroflexus sau Chenopodium album rezistente la atrazin, fenomen 

semnalat de numeroşi autori din Germania, Belgia, Spania, Italia etc. Baradis şi 

Gasquez (1979) afirma că în monocultura de porumb tratată mai mulţi ani cu 

atrazin au apărut populaţii de : Amaranthus retrofelxus, Chenopodium album, 

Polygonum lapathfolium, Polygonum persicaria şi Solanum nigrum rezistente la 

atrazin. Probabil aceste biotipuri se creează atunci când se aplică doze reduse de 

atrazin “subletale” fenomen semnalat şi de noi în judeţul Hunedoara pe soluri 

podzolice. 

Cu privire la producţia de boabe 

Extrem de importante sun rezultatele obţinute în parcelele de porumb lucrate 

după sistemul no – tillage prin care se demonstrează că şi în România la fel ca şi în 

America porumbul se poate cultiva chiar fără arătură. Aşa cum se vede tot din 

datele tabelului 1 în variantele tratate cu 10 kg Gesaprim 50 WP la hectar producţia 

de boabe s-a diminuat cu 3% faţă de tehnologia clasică pentru acelaşi fapt că 

Digitaria sanguinalis nu a fost combătută 100%. 

În schimb în variantele tratate cu 20 şi cu 40 kg de Gesaprim 50 WP la 

hectar producţiile de boabe au fost chiar mai mari 8561 – 8867 kg /ha medii pe 27 

de ani reprezentând 103 – 107% din producţia tehnologiei clasice. Această 

diferenţă se explică prin faptul că în unii ani ploioşi praşilele mecanice şi chiar 

manuale nu s-au putut face la timp. 

De asemenea în anii cu veri ploioase după executarea celei de a III-a praşilă 

porumbul cultivat după tehnologia clasică s-a reinfestat puternic cu buruieni 

influenţând astfel negativ producţia de boabe. 

53


În concluzie se poate afirma că producţiile de porumb realizate timp de 27 de 

ani în sistemul no – tillage au fost practic egale, iar în unii ani, chiar mai mari decât 

producţiile de porumb din parcelele lucrate după tehnologia convenţională (fără 

erbicide). 

Tabelul 1 

Producţia de boabe la porumbul neirigat, cultivat după tehnologia no – tillage 

comparativ cu producţia tehnologiei convenţionale 

Tehnologia convenţională (cu arătură) No – tillage (tehnologia fără arătură) 

1. Fertilizat toamna 

1. Fertilizat toamna 

2. Arat + grăpat toamna 

2. Tratat toamna cu Gesaprim 50 WP 

3. Grăpat primăvara 

3. ________ 

4. Discuit + grăpat primăvara 4. ________ 

5. Discuit + grăpat primăvara 5. ________ 

6. Semănat cu SPC – 8 

6. Semănat cu Gaspardo 

7. Grăpat după semănat 

7. ________ 

8. Sapă rotativă 

8. ________ 

9. Praşila I mecanică 

9. ________ 

10. Praşila I manuală 

10. ________ 

11. Praşila II mecanică 

11. ________ 

12. Praşila II manuală 

12. ________ 

13. Praşila III mecanică 

13. ________ 

14. Praşila III manuală 

14. ________ 

15. Recoltat mecanic 

15. Recoltat mecanic 

Producţia 

Producţia de boabe 

Anii de boabe 

Gesaprim 50 WP 

10 kg /ha 20 kg /ha 40 Kg /ha 

Kg /ha % Kg /ha % Kg /ha % Kg /ha % 

1967 – 1970 

1971 – 1975 

1976 – 1980 

1981 – 1985 

1986 

1987 

1988 

1989 

1990 

1991 

1992 

1993 

5110 

4538 

6067 

8774 

8896 

7072 

7329 

9537 

10111 

13811 

8210 

9990 

100 

100 

100 

100 

100 

100 

100 

100 

100 

100 

100 

100 

5110 

4466 

6192 

8635 

8833 

6918 

7418 

8819 

10471 

12170 

8012 

9817 

100 

93 

102 

98 

101 

98 

101 

94 

04 

88 

97 

98 

5657 

5262 

6351 

9155 

9117 

7208 

7688 

10654 

10998 

12340 

8275 

1002 

111 

116 

105 

104 

103 

102 

105 

112 

109 

89 

100 

103 

5622 

5492 

6256 

9595 

9493 

7493 

7988 

10755 

11153 

13801 

8502 

10255 

110 

121 

103 

109 

107 

106 

109 

113 

110 

100 

103 

102 

Media pe 

27 ani 

8287 100 8071 97 8561 103 8867 107 

Cu privire la avantajele tehnico – economice ale cultivării porumbului 

după sistemul no – tillage. 

Pentru extinderea în practică a culturii porumbului fără arătură adică după 

sistemul no – tillage este nevoie de o sistemă de maşini speciale fabricate de către 

diferite firme: Massey Ferguson, Maschio Gaspardo, John Déére etc. 

Reducerea consumului de combustibil este de asemenea un element de mare 

importanţă, deoarece în condiţiile unei agriculturi mecanizate are repercusiuni în 

reducerea preţului de cost şi de sporirea eficienţei economice. 

54


Reducerea consumului de combustibil pentru cultivarea porumbului este 

posibil de realizat numai prin eliminarea unor lucrări mecanice care se fac asupra 

solului (arături, discuiri, praşile mecanice) şi înlocuirea lor cu diferite erbicide 

pentru combaterea buruienilor. De aceea aşa cum se constată din datele tabelului 2 

cea mai evidentă reducere a consumului de combustibil se poate realiza numai prin 

cultivarea porumbului după noul sistem no – tillage în care sunt excluse toate 

lucrările mecanice ale solului: arătura, discuirile, grăpatul şi praşilele mecanice. 

Tabelul 2 

Consumul de combustibil necesar pentru lucrările solului la cele două sisteme de 

cultivare a porumbului la ICCPT FUNDULEA 1967 – 1993 

Tehnologia clasică (cu arătură) 

Consum 

litri /ha 


2. Grăpat primăvara 

3. Discuit + grăpat 

primăvara 


primăvara 

5. Semănat cu SPC – 8 




27,4 

1,0 

5,7 

5,7 

4,6 

2,9 

2,6 

2,6 

Tehnologia fără arătură ( no – tillage) 

Consum 

litri /ha 

1. Tratat cu erbicide 

2. _____ 

3. _____ 

4. _____ 

5. Semănat cu Gaspardo 

6. _____ 

7. _____ 

8. _____ 

1,1 

__ 

__ 

__ 

9,4 

___ 

___ 

___ 

Total litri 52,5 Total litri 10,5 

Analizând datele tabelului 2 se vede foarte clar că la tehnologia clasică în 

condiţiile normale s-au consumat pentru toate lucrările solului 52,5 litri de 

motorină la hectar. La sistemul no – tillage datorită eliminării arăturii şi a celorlalte 

lucrări ale solului s-au consumat numai 10,5 litri de motorină la hectar. 

În anul 2005 dr. Nicolae Şarpe şi dr. ing. Ştefan Poienaru au luat în studiu 2 

sisteme (clasic şi no – tillage) în condiţiile din Lunca îndiguită a Dunării. În tabelul 

3 sunt prezentate rezultate obţinute la Agrofam Holding Feteşti, jud. Ialomiţa. 

Analizând datele prezentate în tabelul 3 rezultă că hibridul Olt a tolerat 

foarte bine toate erbicidele aplicate. În privinţa combaterii buruienilor au fost 

diferenţe enorme între variantele experienţei. În varianta tratată postemergent cu 

erbicidele Calisto + Mistral combaterea buruienilor perene, în special a lui Sorgum 

halepense, a fost foarte slabă (60%) din cauza dozelor foarte mici şi din cauza 

dozei de Mistral de numai 0,75 litri. Sorghum halepense a regenerat până toamna 

formând panicule cu seminţe şi rizomi viabili. Aceiaşi eficacitate slabă asupra 

buruienilor anuale şi perene a fost şi în varianta tratată cu Dacmaisun + Mustang + 

Mistral (2,5 + 1 + 1,5 + 1 litri /ha). O combatere ceva mai bună 84% a fost la 

varianta tratată cu Dacmaisun + Mustang + Mistral (2,5 + 1,0 + 3,0 litri /ha). 

Cea mai bună combatere a buruienilor anuale şi perene de 100% a fost în 

varianta tratată cu Atranex 10 litri /ha + Mustang 1 litru /ha + Mistral 3 litri /ha. În 

55


această variantă nu a mai avut loc fenomenul de regenerare al speciilor de Cirsium 

arvense şi Sorghum halepense. 

Tabelul 3 

Selectivitatea, eficacitatea în combaterea buruienilor din cultura porumbului 

AGROFAM HOLDING FETEŞTI ANUL 2005 – 2007 

Speciile de buruieni dominante 

1. Sorghum halepense 6. Amaranthus retroflexus 

2. Chenopodium album 7. Solanum nigrum 

3. Sonchus oleraceus 8. Cirsium arvense 

4. Sonchus arvensis 9. Senecio vernalis 

5. Abutilon theophrasti 10. Polygonum persicaria 

Erbicide aplicate 

herbicides 

1. Martor 1 – 3 praşile 

Control 1 – 3 hoeing 

2. Martor II – neprăşit 

Control II not hoed 

1. Callisto + 

Mistral 

2. Titus 25 WG + 

Mustang + 

Mistral 

3. Dacmaisum + 

Mustang + 

Mistral 

4. Dacmaisun + 

Mustang + 

Mistral 

5. Atranex 50 SC + 

Mustang + 

Mistral 


Mustang + 

Mistral 

7. Netratat ( untreated) 

Doze 

Rate 

l /g /ha 

Epoca de aplicare 

Time of 

application 

SISTEMUL CLASIC 

-- 

-- 

-- 

-- 

SISTEMUL NO – TILLAGE 

0,25 

postem 

0,75 

postem 

50 g 

postem 

1,0 

postem 

1,5 

postem 

2,5 

preem 

1,0 

postem 

1,5 

postem 

2,5 

preem 

1,0 

postem 

3,0 

postem 

10,0 

preem 

1,0 

postem 

1,5 

postem 

10,0 

preem 

1,0 

postem 

3,0 

postem 

0,0 

---- 

Selectivitat 

e 

Selectivity 

Note 

EWRS 

1,0 

1,0 

1,0 

1,0 

1,0 

1,0 

1,0 

1,0 

1,0 

Combatere 

a 

buruienilor 

Weed 

control (%) 

83 

0 

60 

72 

62 

î 

84 

79 

100 

0 

În tabelul 4 sunt prezentate producţiile de boabe la hibridul Olt. Se poate 

vedea că la variantele neprăşite (la ambele sisteme clasice şi no – tillage), 

producţiile de boabe au fost derizorii, numai de 1.097 – 1.397 kg /ha – adică faţă de 

martorul prăşit (9.980 kg /ha) – deci s-au pierdut peste 8.000 kg de boabe /ha – 

ceea ce înseamnă că, pe terenul respectiv, gradul de îmburuienare a fost foarte 

ridicat. 

56


Tabelul 4 

Producţia de boabe la hibridul Olt - AGROFAM – HOLDING, FETEŞTI – 

anul 2005 – 2007 

Erbicidele aplicate 

Herbicides 

1. Martor 1 – 3 praşile 

Control 1 – 3 hoeing 

2. Martor II – neprăşit 

Control II not hoed 

1. Callisto + 

Mistral 

2. Titus 25 WG + 

Mustang + 

Mistral 

3. Dacmaisum + 

Mustang + 

Mistral 

4. Dacmaisun + 

Mustang + 

Mistral 


Mustang + 

Mistral 


Mustang + 

Mistral 

7. Netratat ( untreated) 

Doze 

Rate 

l /ha 


-- 

-- 

Epoca de 

aplicare 

Time of 

application 

SISTEMUL NOI – TILLAGE 

0,25 postem 

0,75 postem 

50 g postem 

1,0 postem 

1,5 postem 

2,5 

preem 

1,0 postem 

1,5 postem 

1,5 

preem 

1,0 postem 

3,0 postem 

10,0 preem 

1,0 postem 

1,5 postem 

10,0 preem 

1,0 postem 

3,0 postem 

-- 

---- 

-- 

-- 

Producţia 

Yield 

Kg /ha 

9980 

1397 

6087 

6986 

5988 

8582 

7485 

10179 

1097 

În variantele tratate cu erbicide producţia de porumb a fost în perfectă 

corelaţie cu gradul de îmburuienare. Aşa, de exemplu, la varianta Calisto + Mistral 

la care gradul de combatere a fost de 60% producţia de porumb a fost de numai 

6087 kg /ha în timp ce la varianta tratată cu Atranex 10 litri /ha + Mustang l litru 

/ha + Mistral 3 litri /ha (unde gradul de combatere a fost de 100%) producţia de 

porumb a fost de 10.179 kg /ha. 

Eficienţa economică la cultura porumbului Societatea Agricolă Holding 

Feteşti, jud. Ialomiţa 

Foarte importante sunt datele privind consumul de motorină a celor 2 

sisteme: clasic şi no – tillage (tabelul 5). 

% 

100 

14 

61 

70 

60 

86 

75 

102 

11 

57


Tabelul 5 

Consumul de motorină la cele 2 sisteme AGROFAM HOLDING, FETEŞTI, ANII 

2005 – 2007 

SISTEMUL CONVENTIONAL 

Lucrări mecanice efectuate Consum 

litri /ha 


2. Discuit + grăpat primăvara 


4. Lucrat cu combinatorul 

5. Semănat cu SPC-8 




9. Recoltat cu combina Claas 

30,0 

14,0 

14,0 

6,0 

5,0 

4,0 

4,0 

4,0 

15,0 

58 

SISTEMUL NO - TILLAGE 

Lucrări mecanice efectuate 

1. ___ 

2. ___ 

3. ___ 

4. ___ 

5. Semănat cu Massey 

Ferguson 

6. Aplicat erbicide (preem) 

7. ___ 

8. ___ 


Consu 

m litri 

/ha 

__ 

__ 

__ 

__ 

7,0 

4,0 

__ 

__ 

15,0 

TOTAL CONSUM 96,0 TOTAL CONSUM 26,0 

În tabelul 5 sunt prezentate datele privind consumul de motorină. La 

sistemul clasic pentru lucrările mecanice efectuate, consumul de motorină a fost de 

96 litri /ha în timp ce la sistemul no – tillage s-a consumat numai 26 litri de 

motorină la hectar. 

Cele mai importante sunt datele privind costul lucrărilor mecanice la cele 2 

sisteme (tabelul 6) 

Tabelul 6 

Costul lucrărilor mecanice la cele 2 sisteme AGROFAM HOLDING, FETEŞTI, ANII 

2005 – 2007 

SISTEMUL CONVENTIONAL 


Lucrări mecanice şi manuale Cost Lucrări mecanice efectuate Cost 

efectuate 




4. Lucrat cu combinatorul 

5. Semănat cu SDC-8 




9. Trei praşile manuale 


lei /ha 

160 

64 

64 

35 

47 

25 

25 

25 

600 

290 

1. ___ 

2. ___ 

3. ___ 

4. ___ 


Ferguson 

6. Aplicat erbicide (preem) 

7. Aplicat erbicide (postem) 

8. ___ 

9. ___ 


lei /ha 

__ 

__ 

__ 

__ 

47 

18 

18 

__ 

__ 

290 

TOTAL CHELTUIELI 1435 TOTAL CHELTUIELI 373 

La sistemul convenţional costul pentru lucrările mecanice de la arat şi până 

la recoltatul porumbului cu combina Claas a fost de 1435 lei /ha, iar la sistemul no 

– tillage a fost de numai 373 lei /ha – adică s-a făcut o economie de 1062 lei pe 

hectar.


CONCLUZII 

La sistemul no – tillage buruienile anuale şi perene au fost combătute în 

proporţie de 100%. 

Producţiile de porumb la sistemul no – tillage au fost practic egale cu 

producţia de la sistemul convenţional. 

Sistemul no – tillage are mari perspective pentru agricultura României. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Brown, N.J., 1968 – Herbicide tillage system in england – 9 th British Weed Control 

Conference, Brighton, vol. 3, p. 1297 – 1301. 

2. Derpsch, R., 2001 – Conservation tillage, no – tillage and Treated technologies.World. 

Congress an Conservation Agriculture, Madrid 1 – 5 october, p. 161 – 170. 

3. Elliot, J.G., 1974 – Development in direct drilling in the United Kingdom. 12 th British 

Weed Control Conference, Brighton, vol. 3, p. 1045 – 1051. 

4. Köler, K., 2001 – Konservieren de Boden bearbeitung und directsaat Basistechnologien 

für Nach – llingen Ackerbau. Buletinul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină 

Veterinară, Cluj – Napoca, p. 23 – 30. 

5. Şarpe, N, Poienaru. Şt., 2004 – Tehnologia culturilor agricole în sistemele minimum 

tillage, no – tillage şi strategiile de combatere chimică a buruienilor în condiţiile din 

România. Editura Agro – Terra, Bucureşti, p. 1 – 323. 

59


NOI REZULTATE PRIVIND SISTEMUL DE CULTURĂ 

NO-TILLAGE APLICAT LA SOIA MODIFICATĂ 

GENETIC, CULTIVATĂ ÎN CONDIŢIILE DIN 

LUNCA DUNĂRII 

N. ŞARPE 1 , Şt. POIENARU 2 

M. MASCHIO 3 

1 

Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Bucureşti, 

bd. Mărăşti, 6l - Bucureşti 

2 Colegiul Universitar Agricol , Călăraşi, România 


Veterinară, Timişoara, România 

In the interval 2004 – 2008 a series of experiments were made with 

the no-tillage system applied to modified soybean crops cultivated on the 

pedooclimatic conditions from the Danube River meadow. The soil is 

aluvionary and it contains 2,5 – 4,0% humus and 28 – 34% clay. In all these 

years the soybean was cultivated after maize crops. The maize was harvested 

by Class combine equipped with a chopper for the maize plant stalks. 

The no – tillage was compared with the conventional system. In the 

conventional system, in the autumn, after the maize was harvested, the land 

was ploughed 28 – 30 cm de3ep. In spring, two tilling operations were 

performed, namely disking + harrowing. The soybean was sowed by the 

Romanian made STC-8 sowing machine. After the soybean plant had 

sprouted, 3 mechanical hoeing runs were performed during the rows, 

followed by 3 manual hoeing runs along the rows. 

In the no – tillage system there was no ploughing, the soybean was 

sowed directly in the post maize crop stubble field by means of a Massey – 

Fergusson sowing machine. After the soybean had sprouted, the annual and 

perennial weed control was performed by applying the Roundup Ready, 

which contains 360 g/litre glyphosate. 

In all these years, the soybean yield was practically equal in both 

technological systems, conventional and no – tillage. Nevertheless, there 

were great difference in terms of fuel consumption. In the conventional 

system, a fuel 79 – 103 litres per hectare was recorded, whereas in the no – 

tillage system the consumption recorded was much smaller, namely 12 – 23 

litres per hectare. 

Based on the results obtained in the 4 years when the tests were run, 

the general conclusion was drawn that the no – tillage system is more 

economic and profitable than the conventional system. 

Key words: genetically modified soybean, conventional system, 

no – tillage system, economic efficiency 

60



În experienţele din Lunca Dunării solul este aluvionar care conţine 2,5 – 4,0 % 

humus şi 28 – 34% argilă. S-a folosit soia modificată genetic soiul S2254 de la firma 

Monsanto din SUA. Semănatul s-a realizat la distanţa de 70 cm între rânduri. La 

sistemul clasic s-a folosit semănătoarea SBC-8 de fabricaţie românească, iar la 

sistemul no – tillage s-a folosit semănătoarea Massey – Ferguson. 

La sistemul clasic după recoltarea porumbului cu combina Claas solul s-a arat la 

adâncimea de 28 – 30 cm. Primăvara s-au făcut două lucrări cu discul, iar după 

răsăritul plantelor de soia s-au executat 3 praşile mecanice între rânduri şi 2 praşile 

manuale pe rând. 

La sistemul no – tillage solul nu s-a arat. Semănatul soiei s-a realizat direct în 

porumbişte cu semănătoarea Massey – Ferguson. Combaterea buruienilor anuale şi 

perene s-a realizat folosind erbicidul Roundup Ready care conţine 360 g /litru de 

glyphosate. 


Rezultatele experienţelor cu soia modificată genetic la SC Agro – 

Chirnogi 

O adevărată REVOLUŢIE tehnico – ştiinţifică în agricultură a făcut-o 

Compania Monsanto prin crearea de soiuri de soia rezistente la erbicidul Roundup 

pe bază de glyphosate. Baldwin, A.L (1999) în referatul prezentat la Conferinţa de 

la Brighton afirma: crearea organismelor modificate genetic O.M.G. constituie o 

adevărată revoluţie în combaterea buruienilor” deoarece erbicidul Roundup pe bază 

de plyphosate combate absolut toate buruienile anuale şi perene. Primele 

experienţe cu soiuri de soia rezistente la glyphossate au fost făcute la Universitatea 

din Arkansas în anul 1993, iar în anul 1996 fermierii americani au cultivat soia pe 

suprafeţe mari, rezistentă la Roundup Ready. 

În anul 2003 soia a fost cultivată pe plan mondial pe 7l milioane de hectare 

din care 55 % cu soiuri modificate genetic. Cele mai mare procent peste 70% este 

în SUA. 

De ce cultivă fermierii americani soiuri modificate genetic? 

Din două considerente pur economice: 

- la soiurile de soia modificate genetic, producţia de boabe la hectar este şi 

mai mare decât la soiurile convenţionale; 

- pot practica cu mai mult succes tehnologia fără arătură, adică no – tillage 

în plus la soia modificată genetic se foloseşte un singur erbicid Roundup Ready, pe 

când la soiurile convenţionale se folosesc 2 – 3 erbicide, în funcţie de specificul 

îmburuenării. Preţul erbicidului Roundup Ready este mai mic decât al erbicidelor 

care se aplică la soiurile de soia neconvenţionale. 

În România, soia tolerantă la glyphosate, substanţa activă a erbicidului 

Roundup Ready este singura specie modificată genetic cultivată în scop comercial 

având aprobare oficială în conformitate cu prevederile Legii nr. 214/2002. În 

Catalogul Oficial al soiurilor (hibrizilor de plante de cultură din România – ediţia 

2004 sunt înscrise 14 soiuri de soia modificată genetic, rezistente la glyphosate. 

România fiind singura ţară din Europa care cultivă soia modificată genetic. 

61


În anul 2001 s-a cultivat în România soiuri de soia modificate genetic pe 17 

mii de hectare, iar în anul 2004 peste 50 mii hectare. 

Primele experienţe cu soia modificată genetic au fost executate de Negrilă 

şi Floarea Bodescu, la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Teleorman, la 

care s-au obţinut în anul 1999 producţii de 3950 kg până la 4600 kg /ha în funcţie 

de dozele de Roundup Ready. Trebuie de precizat că la Staţiunea Teleorman soia 

modificată genetic (soiul S2254) s-a cultivat după tehnologia clasică. De aceia la 

soia modificată genetic, sunt primele experienţe în România în sistemul no – tillage 

executate de autor. 

Experienţele cu soia modificată genetic executate de dr. Nicolae Şarpe 

la SC Agro- Chirnogi. Cultura de soia modificată genetic, soiul S2254, a avut ca 

plantă premergătoare porumbul care s-a recoltat cu combina Claas. Semănatul soiei 

s-a făcut în ziua de 11 mai 2004 cu semănătoarea marca Massey Ferguson, care a 

făcut un semănat de foarte bună calitate, când resturile vegetale (tulpini, frunze, 

ciocălăi de porumb) cântăreau 38.500 kg la hectar. 

După răsăritul soiei, în perioada de vegetaţie s-au făcut 3 irigări cu norme de 

udare de câte 500 – 600 m 3 la hectar. De asemenea s-a făcut un tratament cu 

Roundup Ready, când plantele de soia aveau 15 cm înălţime, iar buruienile 

monocotile şi dicotile aveau 5 – 15 cm înălţime, iar Sorghum halepense aveau 10 – 

20 cm înălţime. Al doilea tratament cu Roundup Ready s-a executat la reinfestarea 

cu buruieni când plantele de soia aveau 25 – 30 cm înălţime. Dozele de la Roundup 

Ready sunt indicate în tabelul 100. 

De la răsăritul soiei şi până la recoltare s-a făcut observaţii privind 

selectivitatea şi eficacitatea erbicidului Roundup Ready. 

În tabelul 100 de sinteză, se prezintă rezultatele obţinute la SC Agro – 

Chirnogi privind selectivitatea, eficacitatea şi producţia de soia la sistemul clasic şi 

no – tillage. 

Din analiza tabelului 100 se poate concluziona că toate dozele de Roundup 

Ready au fost foarte bine tolerate de soia modificată genetic, fiindcă pe tot 

parcursul vegetaţiei nu s-a observat nici un simptom de fitotoxicitate. 

Combaterea buruienilor a fost diferenţiată în funcţie de tratamentele cu 

erbicidul Roundup Ready. În varianta tratată numai cu 2 litri de Roundup Ready 

combaterea buruienilor a fost de numai 80%. La această variantă Sorghum 

halepense a regenerat în proporţie de 50% (adică din tufele de costrei uscate au 

apărut noi lăstari care până la recoltare au format paxicole cu seminţe, iar în sol s- 

au format noi rizomi. De asemenea la varianta cu un singur tratament cu Roundup 

Ready în doză de 2 litri a avut loc fenomenul de reinfestare cu Xantium 

strumarium, deoarece se ştie că în fruct (carnaci) sunt 2 seminţe din care răsare o 

plantulă şi a doua plantulă răsare numai dacă prima este distrusă de erbicide sau 

prin praşile. Tot la această variantă au regenerat şi alte specii de buruieni perene. 

La varianta cu două tratamente de Roundup Ready în doză de 3 + 3 litri /ha 

s-a realizat cea mai bună combatere de 100% a tuturor speciilor de buruieni anuale 

şi perene inclusiv costreiul (Sorghum halepense). 

62


Tabelul 1 

Selectivitatea, eficacitatea şi producţia de soia LA SC AGRO – CHIRNOGI 

2004 – 2005 

Specii de buruieni dominante 

1. Chenopodium album 7. Capsella bursa pastoris 

2. Sonchus arvense 8. Senecio vernalis 

3. Sonchus arvense 9. Xanthium strumarium 

4. Sorghum halepense 10. Solanum nigrum 

5. Cirsium arvense 11. Abutilon Theophraste 

6. Polygonum aviculare 12. Phragmites spp 

Erbicide aplicate 

Herbicides 

Doze 

Rate 

l, g /ha 

Selecti 

v 

Note 

Combat. 

buruienilor 

Weed control 

1. Netratat (untreated) 

2. Roundup Ready 

3. Netratat 

4. Roudup Ready 



Producţia 

Yield 

EWRS % Kg /ha % 


- 1,0 

0 

950 100 

3 + 3 1,0 

100 

4600 484 


- 

2 

2+2 

3+3 

1,0 

1,0 

1,0 

1,0 

0 

80 

92 

100 

700 

3500 

4010 

4590 

100 

500 

572 

655 

Tot în tabelul 1 sunt prezentate datele privind producţia de soia. Datorită 

gradului de îmburuienare foarte ridicat din Lunca Dunării la variantele netratate cu 

erbicidul Roundup Ready s-a obţinut o producţie de soia foarte mică: 700 kg /ha la 

sistemul no – tillage şi 950 la sistemul clasic. 

La sistemul no – tillage cea mai mică producţie de soia de numai 3500 kg /ha 

a fost la varianta tratată o singură dată cu Roundup Ready în doză de 2 litri /ha. La 

această variantă producţia de soia s-a redus din cauza reinfestării cu specii de 

buruieni perene, dar mai ales din cauza regenerării costreiului. 

Cea mai mare producţie de soia de 4.590 kg /ha s-a realizat în varianta cu 

două tratamente cu Roundup Ready în doză de 3 + 3 litri /ha, deoarece la această 

variantă au fost combătute 100% toate speciile de buruieni anuale şi perene. De 

asemenea o producţie de 4600 kg /ha s-a realizat şi la sistemul clasic la care s-au 

făcut 2 tratamente cu erbicidul Roundp Ready în doză de 3 + 3 litri /ha. 

Eficienţa economică a celor 2 sisteme clasic şi no – tillage la soia 

modificată genetic la SC Agro – Chirnogi. Aşa cum am scris mai sus, fermierii 

americani practică la cultura soiei modificată genetic sistemul no – tillage pe 

suprafeţe mari din considerente economice deoarece tona de soia se produce cu 

cheltuieli mult mai puţine în comparaţie cu sistemul clasic. Am făcut aceste calcule 

economice în condiţiile specifice din Lunca îndiguită a Dunării de la SC Agro – 

Chirnogi pe care le prezentăm în tabelul 2. 

63


Tabelul 2 

Consumul de combustibil pentru lucrarile mecanice la soia -SC AGRO – CHIRNOGI 





Consu 

Consum 

m 

1. Arat + grăpat 



4. 4 Lucrat cu combinator 

5. Semănat cu SPC 8 

6. Tratat cu îngrăşăminte 

foliare 

7. Aplicat erbicide 

8. Recoltat cu Claas 

29,0 

12,0 

12,0 

5,0 

4,5 

1,2 

1,2 

15,0 

64 

1. __________ 

2. __________ 

3. __________ 

4. __________ 


Ferguson 

6. Tratat cu îngrăşăminte 

foliare 

7. Aplicat erbicide 


__ 

__ 

__ 

__ 

5,5 

1,2 

1,2 

15,0 

TOTAL CONSUM 79,9 TOTAL CONSUM 12,9 

Analizând datele din tabelul 2 se constată că practicând sistemul no – tillage 

s-a făcut economie de combustibil de 67 litri /ha faţă de sistemul clasic, calculat în 

lei revine aproximativ 1.340 roni la hectar. 

Rezultatele experienţelor cu soia modificată genetic la Agrofam - 

Holding, Feteşti. Soia modificată genetic din soiul S-2254 s-a cultivat după 

porumb . Semănatul s-a făcut în decada a III-a a lunii aprilie. În timpul vegetaţiei, 

în lunile aprilie – septembrie au fost precipitaţii foarte abundente, totalizând 

700 l /m 2 – ceva neobişnuit pentru zona Bărăganului, unde precipitaţiile multe 

anuale în perioada de vegetaţie sunt de 250 – 300 l /m 2 . Din aceste considerente nu 

s-a mai recurs la irigare. 

În tabelul 3 sunt prezentate selectivitatea, eficacitatea şi producţia de soia. 

Tabelul 3 

Selectivitatea, eficacitatea şi producţia de soia la SC AGROFAM – HOLDING 

FETEŞTI, ANUL 2005 - 2007 

Specii de buruieni dominante 

1. Sorghum halepense 4. Soncus arvense 7. Solanum nigrum 

2. Senecio vernalis 5. Chenopodium album 8. Polygonum convolvulus 

3. Sonchus arvense 6. Amaranthus retroflexus 9. Polygonum persicaria 

Erbicide aplicate Doze 

Combat. 

Herbicides 

Rate 

buruienilor 

Producţia 

l, g /ha 

Weed control 

1. Netratat (untreated) 


3. Netratat 

4. Roudup Ready 



Selecti 

v 

Note 

EWRS 


__ 1,0 

__ 1,0 


- 1,0 

2 1,0 

3,0 1,0 

3+3 1,0 

Yield 

% Kg /ha % 

0 

97 

0 

48 

71 

100 

480 

3850 

490 

1982 

2120 

3970 

100 

802 

100 

404 

576 

810


Din datele prezentate în tabelul 3, rezultă că soiul S – 2254 a tolerat foarte 

bine erbicidul Roundup Ready, aplicat chiar la doze maxime (3+3 litri /ha). 

Combaterea buruienilor monocotile şi dicotile a fost în funcţie de dozele de 

Roundup Ready. Astfel, în variante tratate o singură dată cu Roundup Ready în 

doze de 2 sau 3 litri /ha, speciile de buruieni perene, inclusiv Sorghum Halepense 

au regenerat până toamna la recoltarea soiei, formând panicole cu seminţe ajunse 

la maturitatea fiziologică şi ce este şi mai grav, s-au format noi rizomi viabili. 

O combatere de 100% a tuturor speciilor de buruieni anuale şi perene s-a 

realizat în varianta tratată de 2 ori cu Roundup Ready în doze de 3 + 3 litri /ha. 

Eficienţa economică la cele două sisteme clasic şi no – tillage la soia 

modificată genetic la Agrofam Feteşti. În tabelul 4 prezentăm consumul de 

motorină la sistemul clasic şi no – tillage. 

Tabelul 4 

Consumul de motorină la sistemul clasic şi no – tillage la cultura de soia SC 

AGROFAM HOLDING, FETEŞTI, 2005 – 2007 

Sstemul clasic 

Sistemul No – tillage 



Consu 

Consum 

m 

1. Arat + grăpat 



4. Lucrat cu combinator 

5. Semănat cu SPC 8 

6. Prăşit mecanic de trei ori 


30 

14 

14 

6 

5 

18 

16 

1. __________ 

2. __________ 

3. __________ 

4. __________ 


Ferguson 

6. __________ 

7.Recoltat cu Claas 

TOTAL CONSUM 103 TOTAL CONSUM 23 

Din tabelul 4 rezultă că pentru efectuarea lucrărilor mecanice de la arat şi 

până la recoltarea soiei la sistemul clasic s-au consumat 103 litri motorină /ha, în 

timp ce la sistemul no – tillage, consumul a fost foarte mic – numai 23 litri /ha. 

Strategia recomandată pentru combaterea chimică a buruienilor anuale 

şi perene din cultura soiei modifi cată genetic. La soia modificată genetic 

strategia de combaterea buruienilor este mult mai simplă în comparaţie cu soiurile 

clasice la care trebuie aplicate mai multe tratamente cu diverse erbicide. De 

asemenea nu s-a sintetizat pe plan mondial un erbicid care să combată speciile de 

buruieni dicotile perene cum sunt Cirsium arvense, Sonchus arvense, Lepidium 

droha, Convolvulus arvensis etc., care pentru agricultura României în ultimii 15 ani 

au devenit o adevărată calamitate. 

Nu degeaba fermierii din SUA, care cultivă anual peste 25.000.000 ha de 

soia modificată genetic. Şi în România în anul 2005 ponderea cea mai mare a 

suprafeţelor au fost la soia modificată genetic. Aceasta este uneori puternic 

concurată de buruieni fiind uneori peste 1000 sau 2000 de buruieni pe m 2 . 

__ 

__ 

__ 

__ 

7 

__ 

16 

65


Erbicide/ Herbicides 

1. Roundup Ready 2+2 

STRATEGIA NR.1 

Este recomandată pentru combaterea tuturor 

speciilor de buruieni anuale şi perene 

Doze. Rate 

l, g /ha 

66 

Epoca de aplicare 

Time of application 

Postemergent I + II 

2. Roundup Ready 3+3 Postemergent I + II 

Primul tratament cu erbicidul Roundup Ready se execută când buruienile 

anuale şi perene au răsărit în masă şi au înălţimi diferite de la 10 cm şi până la 20 

cm, iar în cazul când este prezent şi constreiul faza optimă este de 15 – 20 cm 

înălţime. 

Al doilea tratament se execută cu Roundup Ready la reinfestarea culturii de 

soia. 

NOTĂ: Toate erbicidele prevăzute la Strategia nr. 1 se vor aplica cu 

echipamente moderne terestre fabricate de SERVOPLANT SRL Bucureşti 

prevăzute cu doze MICRON bazat pe tehnologia CDA (Control Droplet 

Application = Aplicarea cu picătura controlată), care pot distribui 30 – 60 litri 

soluţie la hectar sau echipamente clasice care distribuie 300 – 400 litri /ha. 

CONCLUZII 

1. La sistemul no – tillage buruienile anuale şi perene (inclusiv Sorhum 

halepense, Cirsium arvense, Sonchus arvense etc.) au fost combătute în proporţie 

de 97 – 100 % folosind erbicidul Roundup Ready aplicat la 2 epoci în doze de 2 

sau 3 litri /ha. La sistemul clasic buruienile anuale şi perene au fost combătute prin 

praşile mecanice şi manuale în proporţie de 90 – 97%. 

2. Producţiile de soia în medie pe 2 – 4 ani au fost practic egale la cele două 

sisteme tehnologice. La sistemul clasic 45600 kg /ha la Chirnogi şi 3850 kg /ha la 

Agrofam Feteşti. La sistemul no – tillage 4700 kg /ha la Chirnogi şi 3970 kg /ha la 

Agrofam Feteşti. 

3. Diferenţe foarte mari au fost însă în privinţa consumului de motorină. La 

sistemul clasic s-au consumat 79 – 100 litri de motorină la hectar, iar la sistemul 

no – tillage numai 12 – 23 litri la hectar. 

4.Pe baza experienţelor s-a ajuns la concluzia generală că sistemul no – 

tillage este mai economic, mai performant în comparaţie cu sistemul clasic. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Baldvin, A.L., 1999 – Value and exploatation of herbicides tolerant crops in the SUA. 

Brighton Crop Protection Conference – Weeds, vol. 3, p. 653 – 662. 

2. Brown, W.J., 1968 - Herbicid tillage system in England. I th British Weed Control 

Conference. Brighton, vol 3, p. 1297 – 1301. 

3. Phillips, S.N. Young, H.M, 1973 – No – tillage Farming. Publish Remain Associated Inc. 

Milwakee, Visconsin p. 1 – 224.


IZOLAREA ŞI SELECŢIONAREA DE DROJDII 

PRODUCĂTOARE DE BIOMASĂ PROTEICĂ 

MONOCELULARĂ 

Mihaela BEGEA 1 , Cristina STOICESCU 1 , 

Gheorghe BÂLDEA 1 , Mariana VLĂDESCU 1 , 

Elena BARON 1 

1 

Institutul de Cercetări Alimentare, Bucureşti 

e-mail: ela_begea@yahoo.com 

The present paper has as objective studies and researches regarding 

the multiplication of yeasts on nutritive media in order to produce single cell 

protein which can be used as food and feed source. In this regard there were 

isolated and selected several yeast strains from Saccharomyces genera, that 

were forward been tested, studied and verified under laboratory and pilot 

conditions, having as objective to identify yeast strains with optimum activity 

and high multiplication capacity. Using micro-organisms from 

Saccharomyces genera in order to obtain single cell protein presents 

advantages such as: - the high content in microbial protein having a similar 

amino acids profile with this of the animal or vegetal protein; - through the 

selection the strains having the most appropriate characteristics that we 

intend to obtain could be performed; - the powerful growth and high biomass 

resulted; - the micro-organisms can use as carbon organic source a huge 

range of raw materials, mainly wastes or by-products resulted from other 

industries. Verification of the yeast on pilot scale was performed taking into 

account the industrial process, using as culture medium sugarbeet molasses. 

Molasses represents one of the main raw materials used for obtaining single 

cell proteins. The usage of molasses as raw material is convenient mainly 

because of it’s low cost production prices and easy access. The researches 

will go on in the order to settle the culture media for the multiplication of the 

selected yeast strains as regards the optimal composition through the 

microelements, vitamins and bios factors, to compensate the lack of nutritive 

factors from the processed raw materials. 

Key words: yeast, selection, fermentation, multiplication, single cell protein 

Este cunoscut faptul că pentru fermentarea diferitelor materii prime este 

nevoie de o drojdie specifică, care să se dezvolte rapid, să dea randamente cât mai 

mari, în cazul nostru de biomasă, să fie acomodată condiţiilor specifice procesului 

tehnologic şi să fie cât mai rezistentă la infecţii. 

Proteina microbiană este cunoscută în literatura de specialitate cu termenul 

generic de biomasă proteică monocelulara (BPM), termen care arată că proteina 

respectivă este de origine microbiană, ea provenind de la microorganisme 

unicelulare (bacterii, drojdii, mucegaiuri, alge etc.) [1]. 

67


În afară de zaharuri fermentescibile şi săruri organice, în procesul de 

multiplicare drojdiile mai au nevoie şi de anumiti compuşi organici. Aceşti 

compuşi sunt necesari în cantităti mici sau chiar urme şi au fost denumiţi “bios” 

sau “factori de creştere”. În procesul tehnologic de obtinere a biomasei proteice 

monocelulare din drojdie este foarte importantă urmărirea influenţei pe care o are 

fiecare factor de creştere atât asupra randamentului, cât şi asupra calităţii biomasei 

produse. 

Experimentările de obţinere a biomasei proteice monocelulare s-au realizat 

utilizând ca mediu de cultură melasă din sfeclă de zahăr. Melasa este un subprodus 

rezultat la industrializarea sfeclei de zahăr, fiind siropul final separat prin 

centrifugarea cristalelor de zahăr. Utilizarea melasei ca materie primă este 

convenabilă în primul rind din punct de vedere economic, prin prisma preţului de 

cost redus şi al accesibilităţii. 

În industria fermentativă, folosirea drojdiilor implică utilizarea de culturi 

pure utile, detectarea şi înlăturarea drojdiilor sălbatice şi a microorganismelor de 

infecţie, care pot avea influenţă negativă asupra activităţii metabolice a culturilor 

starter [2]. 

Identificarea unei tulpini de drojdie nou izolate necesită o caracterizare şi o 

descriere precise, care să permită apoi compararea cu drojdii cunoscute. 

Principalele caractere utilizate pentru identificarea drojdiilor sunt caracterele 

morfologice ale celulelor vegetative, modul de reproducere, caracterele biochimice 

şi caracterele fiziologice [2]. 

În acest sens, au fost izolate şi selecţionate tulpini de drojdie, în principal din 

genul Saccharomyces, care apoi au fost testate, studiate şi verificate în condiţii de 

laborator şi în instalaţiile pilot, în vederea identificarii unor tulpini cu activitate 

optimă, respectiv capacitate de multiplicare ridicată. 


Drojdiile din genul Saccharomyces au fost izolate izolate din natură, din diferite 

medii, selecţionarea lor realizandu-se în scopul producerii de BPM cu randamente 

ridicate. Izolarea şi selecţia s-au realizat prin tehnicile microbiologice clasice, prin 

cultivarea pe medii selective. 

Izolarea drojdiilor s-a făcut din diverse medii, aşa cum sunt: must de malţ 

infectat, must de malţ agar, suc de mere, amestec de fructe, mere, gutui, melasă. 

Din mediile infectate, după un control microscopic, drojdiile s-au izolat în cultură 

pură şi s-au trecut de mai multe ori (15-20) pe medii cu must de malţ-agar, la interval 

de 6-7 zile. Drojdiile izolate au fost triate in funcţie de sedimentul pe care îl formează 

prin multiplicare şi prin fermentare într-un mediu de melasă de 3 0 Bx. Multiplicarea 

drojdiilor s-a făcut cu şi fără aerare, timp de 24 de ore. Drojdiile care au format cel mai 

bogat sediment, au fost izolate din nou în cultură pură şi au fost studiate amănunţit în 

ce priveşte calităţile lor pentru obtinerea de BPM. 

Cu drojdiile selecţionate s-a efectuat cultivarea pe plămezi de melasă în vederea 

stabilirii capacitătii de formare a biomasei, în instalaţia pilot. 

Drept drojdie martor s-a folosit o drojdie de panificatie din cultura laboratorului, 

pe care am notat-o în experienţe cu indicativul SCP. 

68


Experimentarile la nivel pilot pentru studiul capacităţii de formare de biomasă s- 

au realizat într-un fermentator pentru multiplicarea drojdiei, cu volum total de 20 litri 

(volum util 16 litri). 

Pentru aprecierea capacităţii drojdiilor selecţionate de a forma BPM, culturile 

pure s-au inoculat în mediul de cultura lichid pe bază de melasă şi s-a determinat 

cantitatea de biomasă formată dupa 48 ore de fermentare, la temperatura de 30 0 C. 


Cultura pură de drojdie, păstrată in eprubete pe mediu de must de malţ agar 

înclinat, la temperatura de +4 0 C, este reactivată prin inocularea sau repicarea pe 

acelaşi mediu de cultură şi termostatat timp de 48 – 72 ore la 30 0 C. 

Inocularea plămezilor pentru cele 7 tulpini de drojdie selecţionate şi pentru 

cultura martor s-a realizat cu un inocul cu o concentraţie de 10 8 celule/ml. 

Plămada de melasă are următoarea compoziţie [3]: 

- melasă diluată la 40 % s.u. – 4 litri; 

- sulfat de amoniu (solutie 8%) – 1,25 l; 

- diamoniu fosfat (solutie 12%) – 1,25 l; 

- apă potabilă – 5 litri. 

Sărurile minerale nutritive, respectiv sulfatul de amoniu şi diamoniu fosfatul, 

sunt utilizate în scopul compensării lipsei de azot şi fosfor din melasă. 

Parametrii de fermentare au fost următorii: 

- temperatura – 300C; 

- pH – 4,5 – 4,8; 

- debit de aer – 0,6 – 0,8 litri / litru /minut; 

- oxigen dizolvat – 4 -5 mg / litru. 

La intervale de timp de 4 ore de la inoculare, se verifică evoluţia şi stadiul de 

multiplicare a drojdiei prin următoarele teste: 

- test de laborator privind pH-ul şi concentraţia în substanţă uscată, eventual 

conţinutul de zahăr din plămada în curs de fermentare; 

- examen microscopic pentru aspectul celular (densitate de celule, formă, 

mărime, prezenţa celulelor înmugurite, microorganisme de infectare). 

După cele 48 ore de fermentare, au fost înregistrate următoarele valori pentru 

capacitatea de a forma biomasă formată de drojdiile selecţionate şi testate la nivel pilot. 

Tabelul 1 

Randamentul in biomasa formata prin fermentare pe mediu lichid de melasa 

Tulpina de drojdie utilizata 

/ Sursa de izolare 

Randamentul în biomasa cu 

25% substanta uscata, faţă de 

melasă cu 50% zaharoză 

69 

Umiditatea biomasei, % 

1 (must de malţ infectat) 70,3 72,4 

2 (must de malţ agar) 63,7 74,1 

3 (suc de mere) 89,8 71,3 

4 (amestec de fructe) 94,5 76,8 

5 (mere) 112,6 75,1 

6 (gutui) 105,7 78,5 

7 (melasă) 103,4 77,9 

SCP 98,9 71,9


Rezultatele obţinute în laborator la cele 7 de tulpini de drojdie au arătat că 

randamentele au fost cuprinse între 63,7 şi 112,6% (drojdie cu 25% substanţă 

uscată, faţă de melasa cu 50% zahăr), biomasa având umidităţi cuprinse in 

intervalul 71,3 ... 78,5%. 

Din tabelul prezentat se constată că cele mai bune randamente, în comparaţie 

cu drojdia martor, sunt produse de drojdiile selecţionate de pe mere, gutui şi din 

melasă. Cel mai înalt randament in biomasă, pe mediul de cultură pe bază de 

melasă, este produs de drojdia selecţionată de pe mere. 

CONCLUZII 

Din studiile efectuate concluzionăm următoarele: 

- drojdiile selecţionate din diferite substraturi naturale şi din microflora 

epifită a fructelor, chiar dacă s-au dovedit că aparţin aceluiaşi gen, prezintă 

caracteristici de fermentare diferenţiată a substraturilor zaharoase; 

- drojdiile din genul Saccharomyces selecţionate se dovedesc a avea 

aptitudini de producere de biomasă cu randamente ridicate; 

- pe baza rezultatelor înregistrate, cercetările vor continua în sensul creşterii 

potenţialului drojdiilor de a forma biomasă, prin optimizarea diagramelor 

de lucru şi a mediilor de cultură utilizate. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Anghel, I. s.a. , 1993 - Biologia şi tehnologia drojdiilor, Bucureşti, Editura Tehnica, Vol. III. 

2. Tofan, C,. Bahrim, G., Nicolau, A., Zara, M. - Microbiologia produselor alimentare – 

Tehnici şi analize de laborator, Bucureşti, Editura AGIR. 

3. Stroia, I., Begea, M., Demetrescu, I., Caposi, M., Vlădescu, M., Bâldea, G., 2005 - 

Molasses quality analyses system used in baking yeast industry, RICCCE 14 - 

Romanian International Conference on Chemistry and Chemical Engineering, 

Bucureşti, 22-23 septembrie 2005. 

70


THE LINEAR AND NON-LINEAR BI-DIMENSIONAL 

MATHEMATICAL MODELS, BETWEEN 

ANTIOXIDANT CAPACITY, ASCORBIC AND 

POLYPHENOLS CONTENTS IN SOME VEGETABLES 

Luminita PIRVULESCU 1 , Despina-Maria 

BORDEAN 1 , I. GERGEN 1 , C. RUJESCU 1 , 

I. POPESCU 1 , Monica HARMANESCU 1 , 

Cristina RUJESCU 1 , Steluta RADU 2 

1 

Banat’s University of Agriculture Sciences and 

Veterinary Medicine Timisoara, 

e-mail : pirvulescu_l@yahoo.com 

2 

University of Agriculture Sciences and Veterinary 

Medicine Iasi 

A total of 17 vegetables: bell pepper (red and green); pepper (red and 

green), sallow thorn (Hyppophae rhammnoides) celery (leaves and root), 

cabbage (white, red, curly and Bruxelles), broccoli, cauliflower, radish, dill 

(leaves), parsley (leaves and roots); were analyzed for antioxidant activities 

using FRAP method, DPPH method, total polyphenols content by Folin 

Ciocalteu method and ascorbic acid content using 2,6-dichlorophenol 

indophenols. The highest TAC (Total Antioxidant Capacity) values was 

identified for sallow thorn (Hyppophae rhammnoides), red cabbage, red bell 

pepper and pepper. The smaller values were identified in parsley roots. 

The antioxidant capacity, Vitamine C and polyfphenols contents correlations 

on vegetables, have been studied using multiple regression mathematical 

elements. The obtained models, in accordance with the analysis of the 

dependence value between total antioxidant capacity, polyphenols and 

ascorbic acid contents. The nonlinear two-dimensional TAC = f(vit. C and 

polyphenols) model is indicating the increasing of the correlation coefficient 

comparative with the liniar model associated coefficient. 

Key words: total antioxidant capacitity (TAC), FRAP and DPPH methods, 

polyphenols, ascorbic acid, vegetables 

From the oldest time, the fruits and vegetables were used as medicinal 

agents. In the last two decades, the scientific community recognized the 

“paramount” value of the fruits and vegetables, besides their nutritive contribution 

and their role in preventing vitamin deficiencies. 

Having in mind all the means of protection that human body possesses, it’s 

recommendable that humans should supply these means and use antioxidants, 

substances that have the power of preventing or even inhibiting per oxidation. An 

antioxidant is one of the many chemical substances which decrease and prevent the 

71


oxidation and the destruction of cell and tissue towards free radicals from the body 

in which they are involved in a etiology of diseases. 

Thus, the combination of phytochemical substances has an important role in 

antioxidant and anticancer activity and the real health benefits can come from the 

mixture of phytonutrients found in fruits and vegetables. 

Vegetable polyphenols include a wide range of compounds with antioxidant 

activity, that is, hydroxycinnamates, flavan-3-ols (condensed tannins), Gallic acids 

derivatives (hydrolysable tannins), flavonols and anthocyanins. The phenol 

composition of vegetables varies greatly among cultivars and tissue. Peel tissues 

contain larger amounts of phenol, anthocyanins, and flavonols than flesh tissues. 

The evaluation of vegetable antioxidants capacity is not an easy task, as 

much method can be used to determine this activity, and substrates, conditions, 

analytical methods, and concentrations can affect the estimated activity. 

We used the iron-reducing capacity to evaluate the antioxidant capacity 

(FRAP method) of vegetables (Benzie and Strain, 1996), although we have 

understand that these simple method have limitation (Franke and Meyer, 2000) and 

the estimation of same parameter using the inhibition capacity of free radicals 

(DPPH method). 

The aim of the present work was to determine the phenols, vitamin C 

contents as well as the total antioxidant capacity of some vegetables commonly 

consumed in Romania. 

Several methods are know to measure the total antioxidant capacity (TAC) 

of biological samples, but we tried the FRAP assay, which depends upon the 

reduction of ferric tripyridyltriazine complex to the ferrous tripyridyltriazine by a 

reductant at low pH. This ferrous tripyridyltriazine complex has an intensive blue 

colour and can be monitored at 593 nm (Benzie and Strain, 1996). This method 

was elaborated for human plasma but many authors used these method for aqueous 

or hydroalcoholic extracts of medicinal plants (Szőllősi and Szőllősi Varga, 2002). 


1. Reagents and equipment 

All chemicals and reagents were analytical grade or purest quality purchased 

from Sigma, Merck, Aldrich and Fluka; deionised water was used. Absorption 

determination for FRAP, DPPH and total phenol content was made using Specord 205 

AnalitykJena. 

2. Vegetables 

In the present study, a total of 17 vegetables: bell pepper (red and green),, 

pepper (red and green), sallow thorn, celery (leaves and root), cabbage (white, red, 

curly and Bruxelles), broccoli, cauliflower, radish, dill (leaves), parsley (leaves and 

roots), were analyzed. 

3. Evaluation of total antioxidant capacity (TAC) 

a). Adaptation of FRAP method 

Reagents: acetate buffer, 300mM/L, pH 3.6 (3.1g sodium acetate 3H 2 O and 16 

mL conc. Acetic acid per 1L of buffer solution); 10mM/L TPTZ (2,4,6-tripyridyl-striazine) 

in 40 mM/L HCl; 20mM/L FeCl 3 6H 2 O in distilled water. FRAP working solution: 

25mL acetate buffer, 2.5mL TPTZ solution and 2.5 mL FeCl 3 solution. 

72


The working solution must be always freshly prepared. Aqueous solution of 

known Fe(II) concentration was used for calibration, in a range of 0.1-1.0 mM/L. 

For the preparation of calibration curve 1ml aliquot of 0.1, 0.2, 0.4, 0.6, 0.8, 1.0 

µM/mL aqueous Fe(II) as Mohr salts solution were mixed with 5 mL FRAP working 

solution; FRAP reagent was used as blank. The absorption was read after 10 min. at 25 

°C at 593 nm, 1cm lights path, and the calibration curve was drawn. 

One mL from diluted 1/10 vegetable extracts, was mixed with the same reagents 

as described above, and after 10 min. the absorption was measured. All determinations 

were performed in triplicate. Total antioxidant capacity in vegetable extracts in Fe(II) 

equivalents was calculated. Correlation coefficient for calibration curve was 0.959. 

b) DPPH method 

Hydrogen atom – or electron-donation ability of the corresponding vegetable 

extracts was measured from the bleaching of the purple-coloured ethanol solution of 

DPPH. This spectrophotometric assay uses stable 2.2’diphenylpicrylhydrazyl (DPPH) 

radical as reagent. 0.5 mL of various vegetable extracts were added to 2.5 mL of a 1 

mM ethanol solution of DPPH. After 10 min. or 40 min. incubation at room temperature 

the absorbance was read against a blank at 517 nm. TAC as inhibition of DPPH free 

radical in percent was calculated in following way (Burits & Bucar,2000; Cuendet et all, 1997): 

TAC DPPH (%) = (A blank – A sample /A blank ) x 100 

4. The amount of phenolic compounds 

The following reagents were used: 2.0 M Folin-Ciocalteu phenol reagent, gallic 

acid and anhydrous carbonate. The content of total phenolic compounds in methanolic 

extracts was determined by Folin-Ciocalteu method (1927). 

For the preparation of calibration curve 0.5 mL aliquot of 0.16, 0.32, 0.60, 1.20 

µM/mL aqueous gallic acid solution were mixed with 2,5 mL Folin-Ciocalteu reagent 

(diluted ten-fold) and 2 mL (7.5%) sodium carbonate. The absorption was read after 2 h 

at 20 °C at 750 nm and the calibration curve was drawn. 

0.5 mL from diluted 1/10 vegetable extracts was mixed with the same reagents 

as described above, and after 2 h the absorption was measured for the determination 

of plant phenols. All determinations were performed in triplicate. Total content of phenol 

compounds in methanol extracts in Gallic acid equivalents (GAE) was calculated. 

Correlation coefficient (r 2 ) for calibration curve was 0.975. 

5. The amount of ascorbic acid (C vitamin) 

Ascorbic acid contents were estimated titrimetrically by 2,6-dichlorophenol 

indophenol dye reactant. 5 mL of vegetable extracts was diluted with 10 mL water, ad 

1mL HCl 1N, an titrate with 1mM solution of 2,6-dichlorophenol indophenols dye 

reactant to pink colour. For red coloured vegetables an adapted colorimetric method 

with the same dye was used. 

6. Multiple linear and non-linear regression 

In accordance with the multiple regression theories we presume that after “m” 

experimental measurements the final result “y” is linearly depending on the “n” factors 

x 1 , x 2 ,..., x n : 

y= f( x1, x2 ,..., x n ) (1), where: 

n 

∑ 

y= a x + a 

i= 

1 

i 

i 

n+ 

1 

The main idea is to determinate the coefficients a 1 ,a 2 ,...,a n so that the expression 

of the function (2) is following as exactly as possible the points positions experimentally 

obtained. and for that the applied method is the one of minimum square roots 

11 

, x12,..., 

x1 

m, 

x21, 

x22,..., 

x2m,..., 

xn 

1, 

xn2,..., 

xnm, 

y1, 

y1 

x ,..., y 

73 

(2) 

m


m ⎡⎛ 

n 

⎞ ⎤ 

ϕ( ai) 

= ∑⎢⎜∑a xij 

+ an 

⎟ − yj⎥ 

(3) 

1 + 1 

j= 

1⎣⎝ 

i= 

1 

⎠ ⎦ 

where: 

m - experimental measurements; 

ϕ - sum of square differences between the value y j , j= 1, m experimentally 

obtained and 

y= f( x1 , x x j m 

j 2 ,..., 

j n ), = 1 , 

j 

In such cases the function extremes are the points of minimum and by derivation 

of the application ϕ reported to ai 

is constructing a mathematical coefficients system. 

The calculation of the coefficients consists in resolving the n+1 equations system with 

n+ 1 unknown factor (4): 

⎧ m 

m 

m 

m 

m 

2 

⎪ a1∑x1j 

+ a2∑x2jx1j+ ... + an∑xnjx1j 

+ an+ 

1∑ x1j 

= ∑y jx1j 

⎪ j= 1 

j= 1 

j= 

1 

j= 1 j= 

1 

m 

m 

m 

m 

m 

⎪ 

2 

⎪ 

a1∑x1jx2j 

+ a2∑x2j 

+ ... + an∑xnjx2j 

+ an+ 

1∑ x2 

j = ∑y jx2 

j 

j= 1 

j= 1 j= 

1 

j= 1 j= 

1 

⎪ 

⎨ 

... ... ... 

m 

m 

m 

m 

m 

⎪ 

2 

⎪ a1∑x1jxnj 

+ a2∑x2jxnj+ ... + an∑xnj 

+ an+ 

1∑ 

xnj 

= ∑y jxnj 

j= 1 

j= 1 

j= 

1 

j= 1 j= 

1 

⎪ 

⎪ 

m 

m 

m 

m 

⎪ a1∑x1j 

+ a2∑x2j 

+ ... + an∑xnj 

+ nan+ 

1 = ∑y 

j 

⎩ j= 1 

j= 1 j= 

1 

j= 

1 

RESULTS AND DISCUSSION 

1. The values of determined parameters. The total antioxidant capacity 

(TAC) by FRAP and DPPH methods, vitamin C and polyphenols content are 

presented in table 1. 

Table 1 

Antioxidant capacity, vitamin C and polyphenols contents of vegetables 

Vit. C, 

TAC – TAC – DPPH, 

Crt 

Polyphenols, 

Vegetables µM/100 

FRAP, 

% 

Nr. 

µM/100 g 

g 

µM/100 g 15 s 30s 

1 red bell pepper 581,25 736 872 2,75 3,05 

2 red pepper 468,75 744 824 1,89 3,06 

3 sallow thorn 281,25 826 1160 38,05 43,91 

4 celery leaves 37,50 462 426 5,31 6,11 

5 celery roots 13,12 162 140 0 0,49 

6 white cabbage 106,87 254 208 0,49 0 

7 red cabbage 140,00 726 962 18,72 21,72 

8 Bruxelles cabbage 166,87 488 434 3,13 3,80 

9 curly cabbage 90,00 294 234 0,96 0 

10 broccoli 183,75 284 260 0,47 1,40 

11 cauliflower 144,37 240 192 0 0 

12 green pepper 206,25 546 350 3,89 4,87 

13 green bell pepper 150,00 492 242 0 0 

14 red radish 170,62 200 234 1,42 1,40 

15 dill leaves 59,47 270 330 3,88 2,25 

16 parsley leaves 299,84 534 410 0,47 0 

17 parsley roots 42,13 162 60 0,47 0 

74 

2 

(4)


The highest vitamin C content can be observed in red bell pepper followed 

by red pepper and parsley leaves and is smaller in celery (leaves and roots) and 

parsley roots. Polyphenols content is high in sallow thorn (Hyppophae 

rhammnoides), red pepper and bell pepper and smaller in celery roots and parsley 

roots. The highest TAC values by FRAP method were identified in sallow thorn 

(Hyppophae rhammnoides) extract followed by red cabbage. red pepper and bell 

pepper. The smaller values were identified in parsley roots. The values of TAC by 

DDPH method follow the same order as by FRAP method. 

2. The correlations between experimental data 

The aim of this paper is to present a nonlinear multifactor model simplified 

by using classical methods and reduced to the used linear model 

The obtained models, in accordance with the analysis of the dependence 

value between total antioxidant capacity, polyphenols and ascorbic acid contents, 

separated by the obtained coefficient of multiple correlation, are the following: 

a). The dependence TAC-FRAP (f) with ascorbic acid (C) and polyphenols 

(P) is presenting a multiple correlation coefficient r = 0,950, meaning a very high 

correlation. 

−3 

f ( C , P ) = −1,067 

C + 1,219 P + 1,431 ⋅10 

C ⋅ P − 35 , 271 

b). The dependence TAC-DPPH 30s ( d 

30 

) with ascorbic acid (C) and 

polyphenols (P) is presenting a multiple correlation coefficient r = 0,786, meaning 

a high correlation. 

−2 

−2 

−5 

d 

30 

( C , P ) = −6,8 

⋅10 

C + 5,050 ⋅10 

P + 3,233 ⋅10 

C ⋅ P − 6, 792 

c). The dependence TAC-DPPH 15s ( d 

15 

) with ascorbic acid (C) and 

polyphenols (P) is presenting a multiple correlation coefficient r = 0,780, meaning 

a high correlation. 

−2 

−2 

−5 

d C , P = −6,19 

⋅10 

C + 4,821 ⋅10 

P + 3,128 ⋅10 

C ⋅ P 5, 

( ) 137 

15 

− 

CONCLUSIONS 

The highest TAC (Total Antioxidant Capacity) values was identified for 

sallow thorn (Hyppophae rhammnoides), red cabbage, red bell pepper and pepper. 

The smaller values were identified in parsley roots. 

The best correlation (r = 0,950) regarding the intensity of bounding and the 

level of association between two data series of values is obtained for TAC (FRAP) 

and the amount of reducing substances (vitamin C şi polyphenols). 

A medium correlation (r = 0,786 and r = 0,780) obtained for TAC (DPPH) 

the amount of reducing substances (vitamin C şi polyphenols). That can be 

explained because the both methods estimate the total antioxidant capacity on the 

basis of two points of view: first, the reducing character of the vegetables 

substances with antioxidant properties and secondary, the scavenging property of 

free radicals. 

75


The nonlinear two-dimensional TAC = f(vit. C and polyphenols) model is 

indicating the increasing of the correlation coefficient comparative with the liniar 

model associated coefficient. 

BIBLIOGRAPHY 

1. Benzie, I.F.F., J.J., Strain, 1996 - Ferric reducing ability of plasma (FRAP) as a measure 

of antioxidant power: The FRAP assay, Analytical Biochemistry, 239, p.70-76. 

2. Cret, F., C., Rujescu, M. Boldea, Lia Rotariu, M. Ivan, 2000 - Elemente de matematici 

speciale, Editura Mirton, Timisoara. 

3. Franke, E.N., A.S., Meyer, 2000 - The problems of using one-dimensional methods to 

evaluate multifunctional food and biological antioxidants, J. Sci. Food Agr., 80, 

p.1925-1941. 

4. Gil, M.I., F.A., Tomas-Barberan, A.A., Hess-Pierce B.& Kader, 2002 - Atioxidant 

capacities, phenolic compounds, carotenoids and vitamin C content of nectarine, 

peach and plum cultivars from California, Journal of Agricultural and Food Chemistry, 

50, p.4976-4982. 

5. Hopkins, Will G. , 2004 - A New View of Statistics, http://www.sportsci.org/resource/stats. 

6. Lampe, Johanna, 1999 - Health Effects of Vegetables and Fruit, American Journal of 

Clinical Nutrition, No. 9; 70, Seattle. 

7. Pirvulescu, Luminita, 2006 - Researches about antioxidant capacity, ascorbic acid and 

polyphenols contents in some vegetables, Bulletin of the University of Agricultural 

Sciences and Veterinary Medicine Cluj – Napoca, Romania, seria Agricultura, vol. 62, 

p.323-329. 

8. Szőllősi, R. and I. Szőllősi-Varga, 2002 - Total antioxidant power in some species of 

Labiatae, Proceedings of the 7 th Hungarian Congress on Plant Physiology, S2-P24, 

publ. in Acta Biologica Szegediensis, 46, p.125-127. 

76


EFECTELE PROCESĂRII ALIMENTELOR ÎN SECOLUL 

XXI ASUPRA METABOLISMULUI UMAN 

Steluţa RADU 1 

1 U.S.A.M.V. Iaşi 

r_stela_222@yahoo.com 

This paper propose to tackle the influence of the thermic processes to 

the food nutrients, generated corelation between the food nutrients and the 

human metabolism.The changing the nutritive value of the food needs new 

tendency for the processing food, as well as to prevention the deterioration 

its, keeping constantly.So that, the phyziological and metabolic systems of the 

human organism should made, permanently, a tendency of balance. 

Prezently, the classic thermic processes and these with the microwides or 

infrared have making the changing of the chemical structure of food, which 

will generate the eliminating of constitution water of food. The changes of the 

chemical and phisical structure could determinated the senzorial qualities 

and the nutrientes through the products. The modern tendences of the 

proccesing of foods which wachted to shorten the processing and 

conservation of its through long time,changing essential capilare structure of 

food. These changes generate another structure for glucides, lipides, 

proteins, mineral salts and vitamins, capilary water, which are the vital 

elements well-estabilished by the ADN structure of the human person. The 

researching study watch the evolution of food which are thermic proccesing 

through the different methodes, the compatibility with their nutrients. 

Absence of this compatibility determinate the energetic dificiency of the 

human organism and the symptoms of the different diseases. 

Key words: food safety and thermic processes 


În timpul prelucrării alimentelor au loc o serie de trasformări cum ar fi pierderi 

cantitative si calitative prin îndepărtarea părţilor necomestibile, prin tratamente termice 

şi pierderi ale componentelor biochimice, cel mai adesea vitamine, săruri minerale, prin 

nerespectarea cerinţelor de prelucrare corespunzătoare. În timpul prelucrării termice la 

legume au loc transformări fizice şi chimice, ce influenţează structura, gustul şi 

digetibilitatea preparatului, după cum urmează : celuloza şi substanţele pectice se 

înmoaie, o parte din substanţele nutritive solubile trec în lichidul de fierbere, se distrug 

vitaminele hidrosolubile. Conţinutul de vitamine şi substanţe minerale se micşorează 

prin oxidare şi degradare enzimatică. La înăbuşirea cărnii, iniţial coagulează proteinele 

de la suprafaţa cărnii, formând un strat protector, care favorizează menţinerea 

suculenţei cărnii şi păstrarea aproape integrală a factorilor nutritivi, având loc hidroliza 

moleculelor de colagen până la gelatină, care rămâne în cea mai mare măsură în 

interiorul cărnii şi determină frăgezimea cărnii, micşorându-se conţinutul de vitamine. În 

timpul prăjirii are loc caramelizarea parţială a glucidelor, având ca efect rumenirea 

produselor, crusta formată dând savoare plăcută preparatului, produsul se contractă şi 

77


are loc absorbţia de grăsime în mediu, ceea ce determină prelungirea digestibilităţii 

preparatelor. La frigere sau coacere se formează crusta protectoare la exterior, care 

reţine în produs sucul nutritiv. Având în vedere pierderile importante înregistrate la 

prelucrarea primară şi termică a alimentelor este important să urmărim comportarea 

acestora în timpul tratamentelor termice, să stabilim modificările biochimice înregistrate 

de elementele nutritive, care reprezintă esenţa metabolismului normal al individului 

sănătos. 

Principalele trofine – glucidele, lipidele şi proteinele – asigură energie necesară 

organismului şi nevoile nutritive ale acestuia. Nevoile energetice ale organismului 

uman sunt cele necesare metabolismul bazal. Cercetările din nutriţie evaluează 

necesarul de proteine la circa 100 grame/zi la adult, din care 30-50% trebuie să fie 

proteine de origine animală, ce provin din carne, ouă, peşte şi derivatele acestora. 

Cuantificarea proteinelor de origine animală la acest nivel este explicată prin carenţa 

alimentelor de origină vegetale în aminoacizi esenţiali, îndeosebi : lizină, metionină, 

triptofan. Astfel, în cazul alimentaţiei bazate pe diete vegetariene, este necesară 

selectarea alimentelor în vederea asigurării cantităţii necesare de aminoacizi esenţiali. 

Nu pot lipsi leguminoasele, cum ar fi : soia, fasolea, lintea, mazărea. Necesarul zilnic 

de substanţe nutritive se poate evalua, luând în considerare rapoartele optime dintre 

cele trei clase de nutrienţi. [9] 

Necesarul zilnic de substante nutritive pentru un adult 

Substane nutritive Energie % Cantitatea de nutrienti,g/zi 

Glucide 55-75 275-375 

Lipide 15-35 22 

Proteine 10-16 100 

78 

Tabelul 1 

Protidele sunt părţi componente ale biocatalizatorilor sau enzimelor, alcătuiesc 

sistemul de tamponare a plasmei în celule şi sânge, sunt constituienţi ai anticorpilor 

[9].Ele sunt descompuse în aminoacizi, care se dezaminează în ciclul lui Krebs. 

Gruparea aminică este transformată în uree, prin arderea compuşilor chimici din 

proteine care furnizează energia necesară organismului. O dezechilibrare a conţinutului 

de aminoacizi esenţiali are ca urmare ingerarea în exces din categoria aminoacizilor 

neesenţiali, o suprasolicitare a sistemului de eliminare a azotului, ca uree. Abuzul de 

proteine, chiar echilibrate din punct de vedere al compoziţiei, are acelaşi efect, la care 

se adaugă formarea în exces de acid uric şi pericolul de formare a calculilor renali. 

Deşi, acizii graşi cu număr mic de atomi de carbon sunt mai uşor metabolizaţi de 

către organismul uman, acizii grasi superiori (cu peste 9 atomi de carbon) au o 

importanţă biologică mai mare, ca urmare a prezenţei acizilor graşi esenţiali, 

componente de bază ale membranei celulare alături de alţi consituenţi. 

Metabolismul glucidelor se bazează pe reacţii de hidroliză şi reacţii de oxidare. 

Transformările biochimice ale zaharurilor în special ale glucozei reprezintă principala 

sursă energetică a organismelor vii. Glucoza ajunsă în intestinul subţire trece în sânge, 

unde concentraţia ei normală este aproximativ 0,1%. Excesul de glucoză se 

depozitează în ficat sub formă de glicogen, din care se poate regenera glucoza, 

asigurându-se o concentraţie constantă în sânge. Atât formarea cât şi hidroliza 

glicogenului are loc sub acţiunea insulinei secretate de glanda suprarenală. 

Transformarea zaharurilor în componente utile metabolismului uman are loc pe cale 

anaerobă prin fermentaţie alcoolică şi glicoliză (fermentaţia lactică), pe cale aerobă si 

pe cale enzimatică proces care furnizază cea mai mare parte din energia necesară 

organismului.


Astfel, principala cale de oxidare a glucidelor, lipidelor şi proteinelor o constituie 

ciclul lui Krebs. Reacţiile din ciclu se desfăşoară sub acţiunea unor enzime cum ar fi: 

dehidrogenaze, transacetilaze, oxidaze, tiamidifosfatul TPP (difosfatul vitaminei B1). 

Energia de ardere a carbonului este transferată în acest ciclul unor substanţe 

macroergice. Printre aceste substanţe se numără guanozintrifosfatul (GTF), 

guanzindifosfatul (GDF) care sub acţiunea coenzimei-A (CoA) consumă energie 

eliberată la formarea acidului succinic. Adenindinucleotizii hidrogenaţi, nicotinamidadenin, 

respectiv dinucleotidul (NAD+) sub formă hidrogenată NADH, respectiv fosfatul 

acestuia şi flavin-adenindinucleotidul (FAD) conţin atomi activi de hidrogen, care se pot 

oxida la apă în ţesuturi, eliberând energie. [7] 

Vitaminele sunt substanţe necesare organismului în cantităţi mici şi intră în 

componenţa enzimelor cu rol de activatori enzimatici. Vitaminele pot fi termostabile 

(vitaminele A,D,K,B2) şi termolabile (vitaminele E,C,PP,complexul B). Unele dintre ele 

se descompun în cursul operaţiilor de tehnologie culinară, fie prin oxidare în cursul 

spălării şi curăţării, fie în timpul tratamentelor tehnologice aplicate. Substanţele 

minerale sunt necesare pentru buna funcţionare a organismului şi sunt denumite 

substanţe nutritive esenţiale, ele neputând fi sintetizate de organism. Dintre elementele 

nemetalice amintim - I,Cl,P,S.,Se, iar dintre elementele metalice - Na,K,Ca,Mg,Fe,Cu. 

[5]. 

Apa reprezintă 60% din masa corpului unui adult normal. Apa din organism se 

constituie, ca apă intracelulară în proporţie de (58%) şi apă extracelulară (42%).Apa 

extracelulară se află sub formă de apă transcelulară 6%, apă plasmatică 18% şi apă 

interstiţială 76%. Corpul uman are un schimb de apă cu mediul exterior, care este de 

2,5 litri pe zi la un adult de 70 kg. Bilanţul apei în organism se prezintă astfel: intrările 

sunt constituite din - apa introdusă cu lichidele alimentare,(apă de băut,sucuri 1,3l/zi) 

apă din alimente (0,9l/zi) şi apă rezultată prin oxidarea alimentelor în organism (0,3l/zi), 

iar ieşirile pot fi date de - apa excretată prin urină (1,5l/zi), apa din expiraţie şi 

transpiraţie (0,9l/zi) şi apa din fecale (0,1l/zi). Circulaţia apei în interiorul organismului 

este foarte intensă. Astfel, în tubul digestiv intră zilnic în jur de 10,5l apă, din care din 

alimentaţie provin 2,2l, din bilă 0,5l, din sucul pancreatic 0,7l, din salivă 1,5l, din sucul 

gastric 2,5l şi din cel intestinal 3l. Această cantitate mare de apă este resorbită zilnic 

din intestin, doar 0,1l eliminându-se prin fecale. Deteriorarea bilanţul apei din organism, 

ca urmare a consumului de alimente rezultate prin procedee termice agresive ce au 

dus la distrugerea apei de constituţie din compoziţia celulară a alimentelor de bază, 

determină modificări în metabolism. Un exemplu elocvent îl constituie apa de legătură 

în cazul alimentelor tratate la microunde sau în infraroşu. Apa ingerată odată cu 

alimentele şi cu băuturile contribuie esenţial la realizarea concentraţiilor de enzime şi 

acid clorhidric din stomac, pentru buna funcţionare a acestuia. Insuficienţa apei duce la 

dereglări de metabolism, ca urmare a nefuncţionării corecte a enzimelor implicate în 

ciclul Krebs în acţiunea lipazelor pancreatice asupra transformării acizilor graşi şi în 

formarea ureei în metabolizarea proteinelor. Insuficienţa apei, alături de dozarea 

necorespunzătoare a nutrienţilor poate genera afecţiuni, ca urmare a dezechilibrului 

bilanţului energetic, prin insuficienţă sau exces de energie rezultată prin arderea 

substanţelor nutritive. Dezechilibrul bilanţului apei în organism, influenţează atât 

modificarea unor componente celulare, dar şi comportarea celulelor din punct de 

vedere structural, ca urmare a acţiunii presiunii osmatice. 

79



Studiul efectuat analizează 6 diete alimentare diferite, întocmite după stilul 

clasic sau tradiţional, inând cont de criterii nutriţionale ştiinţifice si de tendinţele 

secolului XXI. Dietele nutriţionale propuse au fost cercetate din punct de vedete 

nutriţional, comparând rezultatele obţinute cu nivelurile de substanţe nutritive şi 

energetice recomandate şi acceptate de către OMS. Pentru dietele alimentare 

studiate s-a calculat: variatia conţinutului de apă din alimentele tratate sau netratate 

termic, a conţinutul de glucide, lipide, proteine, cantitatea de vitamine şi substanţe 

minerale rezultată după aplicarea procedeelor termice de prelucrare a alimentelor, 

valoarea energetică a alimentelor luate în discuţie, precum şi valoarea energetică a 

dietelor nutriţionale pe ansamblu. Analiza rezultatelor am făcut-o prin comparaţie 

cu nivelurile recomandate în standardele de nutriţie. Dietele studiate sunt : dietele 

I, II – care reprezintă meniuri clasice, dietele III, IV sunt meniuri întocmite pe 

baza criteriilor ştiinţifice de nutriţie, dietele V, VI sunt meniuri cu tendinţe 

moderne, fiind considerate eficiente şi recomandate în cazul regimurilor alimentare 

pentru slăbire. Să constatăm care este influenţa tratamentelor termice asupra 

acestor diete. Din tabelul 2 se observă că limitele cele mai mari la conţinutul de 

glucide sunt înregistrate la dietele I, II, IV şi ele depăşesc nivelul limitelor 

recomandate. Nivelul lipidelor cel mai apropiat de limita recomandată este cel de la 

dietele I,IV. Conţinutul de proteine atinge un nivel optim pentru dieta V şi I. Din 

punct de vedere energetic cea mai mare valoare a fost înregistrată de dieta II, cea 

mai mică valoare a obţinut dieta V. Cele mai apropiate de limitele recomandate 

(2265 calorii /zi pentru un adult de 70 kg), sunt dietele I, III.Figura 1 arată 

dinamica conţinutului de provitamină A şi vitamină A în cazul prelucrării termice a 

alimentelor, astfel: provitamina A se apropie de limitele recomandate pentru dietele 

II, III, V, iar în cazul vitaminei A limitele sunt cele pentru dietele II, IV,VI. Dieta 

cea mai eficientă din punct de vedere al conţinutului de provitamină A şi vitamină 

A este dieta II.Observăm că dieta IV este cea mai echilibrată cantitativ pentru 

vitaminele B1, B2, PP.(figura 1). 

80



Tabelul 2 

Transformărle biochimice ce au loc la aplicarea tratamentelor termice în cadrul dietelor studiate 

Nec 

Nec 

o- 

Pro Vit. Vit. Vit. Vit. 

o- 

Pro Vit. Vit. Vit. Vit.P Vit. 

mes 

A, A, B1, B2, PP, Vit.C 

Mg, Fe, Cu, 

mes 

A, A, B1, B2, P, C, 

DIETE Alimente /preparate culinare g t % P% L% G% mg mg mg mg mg , mg Na, mg K, mg Ca, mg mg mg mg P, mg S, mg Cl, mg VCA DIETE Alimente /preparate culinare g t % P% L% G% mg mg mg mg mg mg 

D I MIC DEJUN Iaut gras 100 0 3,2 3,2 3 0,03 0,1 0 0,1 2 50,0 160,0 125,0 12,0 0,1 0,1 90,0 30,0 100,0 55,0 D IV MIC DEJUN Lapte normalizat 100 0 3,5 2,5 4,9 0 0 0,2 0,1 2 

Omletă cu caşcaval 100 0 19 16 0,65 0,1 0,13 0,3 1,2 0 0 730,0 125,0 213,0 18,0 7,3 0,0 320,0 0,0 160,0 255,0 Şuncă presată 50 0 9 13,5 0 0,5 0,1 3,5 0 

Suc de fructe 200 11 2,97 0,43 23,5 2,96 0,3 3 0,2 0,2 3,44 5,2 223,6 20,6 17,2 0,3 0,2 20,6 12,0 1,7 126,0 Ou fiert 50 6,2 3,5 3 0,15 0,05 0,7 0,3 0,8 0,17 0 

Pâine albă de grâu 100 0 10,3 2 54 0 0 0,1 0 0,6 0 360,0 120,0 18,0 30,0 0,7 0,2 90,0 55,0 620,0 280,0 Pâine cu seminţe de susan 200 0 16,6 1,6 104 0 0 0,4 0,2 3,2 0 

DEJUN Supă de văcuţă 200 15 20,57 2,73 2,98 0,26 0,3 0,3 4,8 80,8 59,0 365,5 14,5 24,2 3,1 0,0 110,5 91,0 65,5 38,5 

DEJUN Supă de legume şi boabe de 

soia 200 3 5,5 0,7 9,5 0,32 1 0,2 0,7 1,4 244 

Friptură de pui 150 0 25,2 6,3 0 0 0,15 0,2 5,9 0 0 107,1 461,0 12,6 130,0 Piept de pui cu lămâie 150 16 30 7,5 0 0,3 0,3 10,5 0 

Cartofi nature 250 15 4,46 0,21 35,3 6,4 522,7 19,1 57,4 2,1 0,3 95,6 75,0 87,5 479,7 Cartofi fierţi şi brocolli 250 15 7,8 0,4 37,5 0,9 0,1 0,6 60 

Salată de varză roşie 200 27 2,628 1,3 6,86 0,1 0,1 0,4 62,8 43,8 584,0 113,9 56,0 Turte de ovăz 200 0 22 1,6 146 1,2 0,2 2 0 

Păine albă de grâu 100 0 10,3 2 54 0 0 0,1 0 0,6 0 360,0 120,0 18,0 30,0 0,7 0,2 90,0 55,0 620,0 280,0 Cină 

CINĂ Păstrăv la grătat cu mujdei 200 55 15,3 2,7 260,0 234,0 69,0 CINĂ Praz cu ardei prăjiţi 100 3,7 1 0,2 4,8 0,18 0 0 0 0 0 

Mămăliguţă 150 0 14,4 2,55 108 0,7 0,3 3,2 0 15,0 450,0 330,0 180,0 3,5 1,1 360,0 180,0 22,5 525,0 Fructe cu nuci 250 55 15 6 16 

Piersici 150 12 1,188 0,13 15,7 0,59 0 0 0,1 1,2 10,6 4,0 343,2 13,2 10,6 0,5 0,0 26,4 9,2 1,3 43,5 

Total DIETA I clasic 129,5 39,5 304 3,65 0,87 4,8 8 11 160 2000,3 3709,0 897,9 379,3 18,3 2,2 1203,1 507,2 1678,5 2337,7 Total dieta IV 133 37,4 323 0,55 1,7 3,9 2,5 21,5 306 

D II MIC DEJUN Caşcaval 100 0 25 19 1 0,16 0,1 0,4 0 0 1400 180 700 45 1 0 510 220 2100 280 D V MIC DEJUN Iaut gras 100 0 3,2 3,2 3 0 0,1 0 0,1 2 

Unt 70% 10 0 0,06 6,5 0,06 0,5 1,4 0 0 0 0 0 0 0 61 Omletă cu caşcaval 100 0 19 16 0,65 0,1 0,1 0,3 1,2 0 0 

Pastramă 70 0 25,9 11,9 0,06 0,01 0,2 0,1 4,2 840 7 1,4 126 276,5 Suc de roii 200 30 2,2 0,6 7,5 0,15 0 0 0 0,5 26 

Pâine Graham 200 0 18,2 2 102 0,5 0,2 7 0 0 0 100 0 5 440 520 

DEJUN Supă de pui 200 16 16,8 4,2 0,2 0,2 5,9 71,4 294 8,4 121 DEJUN Supă de legume 200 15 9,57 2,73 2,98 0,3 0,3 0,3 4,84 80,8 

Cârnaţi fripţi 150 0 15,15 40,5 0,3 0,3 0,3 9 1500 435 

Cartofi copţi 200 15 4,46 0,21 35,3 6,375 522,7 19,12 57,37 2,13 0,34 95,6 75 87,5 156 Cartofi nature 250 15 4,46 0,21 35,3 

Salata de roşii şi dovlecei 200 15 2,035 0,56 6,85 0,28 0,1 0,1 0,9 48,1 46,25 573,5 27,75 162 Salată de varză roşie 200 27 2,63 1,3 6,86 0,1 0,1 0,44 62,8 

CINĂ Spaghetti Bolognese 300 0 16,8 3 22,8 0,39 0,12 3,3 600 470 

Salată de fructe 250 30 0,875 17,5 3,33 0,35 0,1 0,1 1,1 22,8 24,5 560 35 35 1,4 0,175 52,5 22,75 70 593 CINĂ Legume la grătar 400 55 15 5 40 

Total DIETĂ II clasic 125,3 105 171 1,88 1,99 4,7 1,1 28 671 3817,13 1907,6 1183 147,2 9,53 126,5 1098,1 317,8 2257,5 3074,5 Total DIETA V 57,7 29,2 119 1,05 0,4 0,9 1,7 7,88 182 

D III MIC DEJUN Iaut slab 100 0 3,3 0,1 3,9 0,01 0,2 0,1 1 50 160 125 12 0,1 0,07 90 30 100 30 

Omletă 100 7 6 0,3 0,1 0,13 0,6 1,5 0,4 0 60 70 26 6 1,4 0 110 100 80 170 Mic dejun 

Suc de tomate 200 30 2,2 0,6 7,5 0,15 0 0 0 0,5 26 25 310 15 20 0,6 0,1 30 14 60 22 DVI MIC DEJUN Pastramă 100 0 32,9 14,9 0,06 0 0,2 0,1 4,5 

Pâine secară 100 0 8,4 1,2 48 0 0 0,2 0,2 0 0 400 200 35 0 1,3 0 260 0 0 240 Şuncă presată 50 0 9 13,5 0 0,5 0,1 3,5 0 

DEJUN Supă de linte cu lămîie 200 0 50 1,9 52 90 700 40 80 8 0 2400 0 65 330 

Pui condimentat cu orez 350 16 37,6 11,5 75 0,27 0,3 11 0,1 3,2 0 188 925 75 60,6 0,36 300 160 70 0 545 Dejun 

Turte de ovăz 100 11 0,8 73 0,6 0,1 1 0 35 370 80 120 6 0,8 350 200 70 350 DEJUN Supă de văcuţă 200 15 20,6 2,73 2,98 0,3 0,3 0,3 4,84 80,8 

Salată de varză albă 200 27 2,628 1,3 6,86 0,1 0,1 0,4 62,8 43,8 584 113,9 56 Piept de pui cu lămâie 

150 16 30 7,5 0 0,3 0,3 10,5 0 

CINĂ Stiuca cu mujdei 200 45 38 0,8 0 0,2 0,1 3,4 0 200 660 72 50 1,4 0 420 440 210 164 

Mămăliguţă 100 0 7 1,3 54 0,3 0,2 1,6 0 7,5 225 155 90 1,8 0,55 180 90 11,25 210 Cină 

Brânză de vaci cu fructe de pădure 70 5 6 5 5,5 0,2 0 0,1 0,1 0,8 25 25,5 100 102 3 0,2 0 65,5 30 79 88 CINĂ File de salau 300 40 19 0,4 0 0,1 0 0,05 0 

T DIETA III nutritie stiintifica 173,1 30,5 326 0,72 0,44 13 2,4 12 114 1124,8 4304 838,9 441,6 21,2 301,5 4065,5 974 675,25 2205 Total DIETA VI 121 46,3 10,1 0,16 1,6 2 2,4 23,8 144 

81


30 

25 

700,0 

20 

15 

10 

5 

0 

Dieta I clasic 

Dieta III 

nutritie 

stiintifica 

Dieta V 

Doze 

recomandate 

Pro A, mg 

Vit. A, mg 

Vit.B1, mg 

Vit.B2, mg 

Vit.PP, mg 

600,0 

500,0 

400,0 

300,0 

200,0 

100,0 

0,0 


Dieta III 

stiinific 

nutriional 

Dieta V 

disociată 

glucidic 


Dieta II clasic 

Dieta III stiinific 

nutriional 

Dieta IV stiinific 

nutriional 

Dieta V disociată 

glucidic 

Dieta VI disociată 

Doze 

recomandate 

Fig.5 Variaia coninutului de vitamină C 

Figura 1 Dimanica conţinutului de vitamine în dietele studiate 

Conţinutul de vitamină C din dietele cercetate variază acceptabil în urma 

tratamentelor termice aplicate. Astfel, nu se înregistrează valori sub valoarea 

limitei admise pentru o alimentaţie raţională, ştiinţifică. Acest lucru s-a obţinut ca 

urmare a folosirii pentru desert, de cele mai multe ori fructe. Dieta optimă este în 

acest caz dieta II. (figura 2). 

Tabelul 2 indică dinamica macroelementelor minerale în cazul prelucrării 

alimentelor. Cel mai echilibrat este continutul de săruri de calciu, urmat de 

continutul de magneziu. În cazul potasiului şi al sodiului, nicio dietă nu este sub 

limita acceptată. Acest lucru demonstrază că dietele studiate au fost bine întocmite 

din acest punct de vedere şi conţin alimente bogate în aceste elemente nutritive, iar 

dietele acceptate ca fiind echilibrate sunt II, V, VI. Se observă în figura 3 că nivelul 

cuprului este atins de către orice dietă, în timp ce nivelul fierului înregistrează 

valori sub limita recomandată la dietele III, V. De aici rezultă că dietele II, VI sunt 

cele mai eficiente din punct de vedere nutriţional, după conţinutul de Cu şi Fe. 

Dinamica elementelor din dietele studiate demonstrază că dieta VI este cea 

mai apropiată de dozele recomandate. Din figura 4 se observă scăderea 

conţinutului de apă la dietele I,II,V,VI ca urmare a aplicării tratamentelor termice 

de fierbere, frigere, coacere, prăjire şi înăbunăşire. La dietele III, IV are loc 

creşterea conţinutului de apă. 

80,0 

70,0 

60,0 

50,0 

40,0 

30,0 

20,0 

10,0 

0,0 


Dieta III 

stiinific 

nutriional 

Dieta V 

disociată 

glucidic 

Doze 

recomandate 

Fe, mg 

Cu, mg 

Figura 3 Dinamica conţinutului de substanţe 

minerale pentru dietele analizate 

Modi-fica-rea continutu-lui 13,40425532 

de apă% 

814 

0 

Înăbusire% 

Total dieta VI 

50 

Total dieta V 

0 

Total dieta IV 

Coacere% 

Total dieta III 

40 

Total dieta II 

Total dieta I clasic 

Fierbere% 

-60 

96 

Apă din alim. Proas-pete% 

940 

-20 0 200 400 600 800 100 120 

0 

0 0 

Figura 4 Variatia continutului de apă la 

aplicarea tratamentelor termice 

82


CONCLUZII 

Îndeplinirea condiţiei de siguranţa a alimentului în nutriţia umană se referă la 

trei cerinţe: să aibă o valoare nutritivă intrinsecă care este exprimată prin cantitate 

şi calitatea nutrienţilor, care furnizează energie, să aibă o valoare nutritivă 

biodisponibilă cât mai mare, să aibă inocuitate, oferind calitatea globală a 

produsului alimentar. 

1. Din punct de vedere al echilibrului dintre trofine, cea mai bună dietă este 

I. Analizând valorile energetice sau calorice ale dietelor prezentate, se constată că 

cele mai eficiente sunt dietele I, III. Aportul insuficient de glucide poate deregla 

activitatea adenindinucleotizilor, eliberând cantităţi mici de energie pentru 

organismul uman. Aceasta poate fi o cauză a oboselii şi a îmbolnăvirilor la vârste 

mult mai timpurii de 30, 40 de ani. 

2. Dietele II, IV şi VI sunt optime ţinând cont de conţinutul de provitamină 

A şi de vitamină A, iar dieta IV este optimă pentru vitaminele B1, B2, PP, C. 

3. Cel mai mare conţinut de macroelemente (Na, K, Ca, Mg) îl înregistrează 

dietele II, VI, V, VI, ceea ce demonstrază că alimentele utilizate în diete sunt 

bogate în aceste elemente nutritive.Un conţinut mare de Cu şi Fe înregistrează 

dietele I, II, V. 

4. Cea mai echilibrată dietă este IV atât din punct de vedere energetic, cât şi 

din punct de vedere al elementelor nutritive, fapt demonstrat prin aportul optim de 

trofine, vitamine şi subtanţe minerale. Ea este întocmită după criterii ştiinţifice de 

nutriţie. Din cele prezentate concluzionez că dietele recomandate oamenilor, 

indiferent de provenienţa lor trebuie testate după conţinutul de elemente nutritive, 

cantitativ şi calitativ, astfel încât acestea să vină să compenseze deficienţele 

nutritive ale organismului şi cele energetice. 

8. La fel de importantă este şi cantitatea de apă ingerată şi asimilată de către 

organismul uman, zilnic. Deteriorarea bilanţului apei în organismul uman este 

datorată alimentelor denaturate termic, care înregistrează pierderi de apă de 

constituţie, prin diferite procedee termice, unele fiind necesare pentru a asigura 

digestibilitatea alimentelor, altele nefiind absolut necesare cum ar fi încălzirea 

alimentelor prin procedeul cu microunde. Dietele III, IV cunosc o creştere a 

conţinutului de apă, spre deosebire de I,II,V,VI, care îşi micşorează cantitatea de 

apă prin prelucrarea alimentelor. 

9. Insuficienţa apei duce la dereglări de metabolism datorită nefuncţionării 

corecte a enzimelor implicate în ciclul Krebs, care furnizează energie organismului. 

10. Dezechilibrul apei în organism influenţează şi comportarea celulelor ca 

urmare a modificării presiunii osmotice din interiorul acestora. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Bouchard, Maude, 2003 - Terapia prin vitamine, Editura Niculescu, Bucureşti. 

2. Bordei, Despina, 1980 – Influenţa proceselor tehnologice asupra calităţii produselor 

alimentare, vol.1, Ed. Tehnică, Bucureşti. 

83


3.Dinu, V, E. Truţia, E., Popa, A., Popescu, 1996 - Biochimie Medicală Mic Tratat, Editura 

Medicală, Bucureşti. 

4.De Wit, J.N., and Klarenbeek, G 1984 - Effects of various heat treatments on structure and 

solubility of whey proteins. J. Dairy Sci. 67:2701-2710. 

5.Elmadfa, I., W. Aign, E. Muskat, D. Fritsche, H.-D. Cremer, 1997 - Dia grosse GU 

Nährwert-Tabelle (Marea tabelă G.U de valori nutritive), Gräfe und Unzer, München. 

6.Laroque, M., Larose, D, 2003 - Noua revoluţie dietetică, Editura Niculescu Bucureti. 

7.Lawson, Stephen, 1997 - The Optimal Intake of Vitamin C (Aportul optim de vitamina C), 

Raport de cercetare, Institutul Linus Pauling al Univ. De Stat din Oregon. 

8.Mandal, S., and Mandal, R.K. 2005 - Seed storage proteins and approaches for 

improvement of their nutritional quality by genetic engineering, Currnt Science, vol. 

79, No. 5, 5: 576-589. 

9.Niac, G., 2004 Alimentaţie, nutriţia, alimente, Ed. Emia, Bucureşti. 

10.Olinescu, Radu M., 2002 - Totul despre alimentaţia sănătoasă, Editura Niculescu 

Bucureşti. 

11. Segal, R., Segal, B., Gheorghe, V., Vitalie, T., 1983 - Valoarea nutritivă a produselor 

agroalimentare, Editura Ceres, Bucureşti. 

12.Stănescu, Dorina, 1996 - Interferenţe nutriţionale şi tehnologice, Oscar print. 

84


OBSERVAŢII PRIVIND EFICACITATEA UNOR 

INSECTICIDE ÎN COMBATEREA DĂUNATORULUI 

MAMESTRA BRASSICAE L. 

Loredana Beatrice FRĂSIN 1 

1 

Universitatea Valahia din Târgovişte 

telefon (fax): 0245/206.108 

From 9 tested products, very good results, with over 90% efficacy, 

had those based on Bac illus thuringiensis (Dipel WP - 0,1%), fosalone 35% 

(Zolone 35 EC - 0,15%) and cipermetrine 100 g/l (Fastac 10 EC-RV - 0,2%). 

As regards the main limiters of the Mamestra brassicae L populations, the 

following were identified Apanteles glomeratus L. (Hymenoptera, 

Braconidae), Meteorus rubens Nees (Hymenoptera, Braconidae) and 

Eulophus pennicornis Nees (Hymenoptera, Eulophidae). The highest degree 

of parasitation had Apanteles glomeratus L. (31%). The selectivity of the 

insecticides against the useful fauna, according to our data, was high for the 

product with active ingredient - fosalone 35% (Zolone 35 EC - 0,15%), the 

average degree of parasitation beeing of 24%. The product with active 

ingredient - cipermetrine 100 g/l, although beeing very efficacious, is not 

recomended to be used because of its reduced selectivity against the useful 

fauna. 

Key words: Mamestra brassicae L., selectivity, efficacy, useful fauna 

Buha verzei - Mamestra brassicae L. este un dăunător larg răspândit în toate 

zonele de cultură a legumelor vărzoase, dar intensitatea atacului diferă de la o zonă 

la alta şi de la an la an. Atacuri puternice se întâlnesc în Oltenia, Banat, Câmpia 

Dunării, Podişul Transilvaniei şi Moldova [Lemeni, 1980]. 

Are mulţi duşmani naturali, mai ales în rândul speciilor parazite şi anume: 

Trichogramma evanescens Westw., Meteorus rubens Nees, Microplitis mediator 

Hal., Euplectus bicolor Swed., Eulophus pennicornis Nees etc. [Mustaţă, 1973]. 

Pentru obţinerea unor producţii ridicate şi de bună calitate este necesară 

aplicarea corespunzătoare a metodelor de combatere a dăunătorilor. 


Observaţiile au fost întreprinse în perioada 2003 - 2006, în cadrul Unităţii 

Fitosanitare Dâmboviţa, unde au fost găsite populaţii însemnate ale dăunătorului 

Mamestra brassicae L. şi au avut drept obiective: stabilirea eficacităţii unor insecticide 

în combaterea insectei Mamestra brassicae L. în diferite faze de dezvoltare, 

identificarea principalilor paraziţi ai dăunătorului precum şi aprecierea selectivităţii unor 

insecticide faţă de fauna utilă. 

Aplicarea tratamentelor s-a făcut la avertizare. În experienţele de combatere s- 

au experimentat 9 produse insecticide, iar eficacitatea combaterii a fost apreciată prin 

85


stabilirea procentului de organe atacate la încheierea fiecărei generaţii şi apoi la 

sfârşitul perioadei de vegetaţie. 

Frecvenţa atacului s-a calculat după formula: 

n 

F% = × 100 

în care: 

N 

F = frecvenţa atacului; 

n = numărul de plante sau organe atacate; 

N = numărul total de plante sau organe analizate. 

Pentru stabilirea eficacităţii produselor experimentate s-au făcut observaţii şi 

determinări şi în laborator. 

Eficacitatea produselor experimentate s-a calculat folosind formula lui Abott: 

= [ 1− 

a /( N − M )] 100 în care: 

E% 

2 

2 

× 

E = eficacitatea produsului; 

a 2 = număr de frunze atacate la varianta tratată; 

N = număr total de frunze analizate; 

M 2 = număr de frunze neatacate la martor. 

Pentru stabilirea parazitării naturale s-au prelevat şi s-au analizat 100 plante cu 

atac. 

Pentru identificarea paraziţilor, probele au fost izolate în eprubete separate şi 

păstrate în laborator până la zborul lor. 

Pentru a observa selectivitatea unor insecticide faţă de fauna utilă s-au testat 

cele 9 produse şi s-au comparat cu martorul netratat. 


În tabelul 1 sunt prezentate rezultatele obţinute privind eficacitatea 

insecticidelor în perioada anilor 2004 -2006 pentru combaterea insectei Mamestra 

brassicae L. 

Se observă că pe parcursul celor 3 ani cele mai bune eficacităţi, de peste 

90%, au avut: 

• insecticidul biologic pe bază de Bacillus thuringiensis var. Kurstaki 

(0,1%), care a prezentat o eficacitate cuprinsă între 90,39% şi 96,45%, cu o 

medie pe cei trei ani de 93,05%; 

• insecticidul al cărui substanţă activă a fost cipermetrin 100g/l, respectiv 

produsul Fastac 10 EC-RV, care aplicat în concentraţie de 0,2%, a asigurat 

o eficacitate cuprinsă între 92,42% şi 98,55%, cu o medie de 96,25%; 

• insecticidul pe bază de fosalon 25%, respectiv Zolone 25 WP- 0,15%, cu o 

eficacitate cuprinsă între 92,67 şi 96,21%, cu o medie de 94,29%. 

86


Nr. 

crt. 

1 

2 

Tabelul 1 

Eficacitatea unor insecticide în combaterea dăunătorului 

Mamestra brassicae L., în cadrul Unităţii Fitosanitare Dâmboviţa 

Substanţa activă 

endosulfan 35% 

Bacillus 

thuringiensis 

varietatea kurstaki 

Produsul 

Concentraţia 

(%) 

Thiodan 35 EC 0,2 

Dipel WP 0,1 

3 endosulfan 35% Thionex 35 EC 0,2 

4 fosalon 25% Zolone 25 WP 0,15 

5 quinalfos 25% Ecalux 25 CE 0,1 

6 cipermetrin 100 g/l Fastac 10 EC-RV 0,2 

7 acefate 75% Orthene 75 S 0,1 

8 

metamidofos 

600 g/l 

Tamaron 600 LC 0,05 

9 betacipermetrin 5% Chinmix 5 EC 0,03 

Anul 

Eficacitatea 

(%) 

2004 72,43 

2005 69,88 

2006 74,21 

2004 90,39 

2005 96,45 

2006 92,32 

2004 67,61 

2005 63,70 

2006 80,16 

2004 94,00 

2005 96,21 

2006 92,67 

2004 85,23 

2005 80,68 

2006 84,67 

2004 98,55 

2005 97,78 

2006 92,42 

2004 88,72 

2005 79,09 

2006 84,22 

2004 75,82 

2005 80,25 

2006 84,00 

2004 87,65 

2005 78,38 

2006 81,43 

Cea mai mică eficacitate a prezentat produsul pe bază de endosulfan 35% 

(Thiodan 35 EC), aceasta fiind de 72,43% în anul 2004, 69,88% în anul 2005 şi, 

respectiv, 74,21% în anul 2006 (media pe anii de studiu fiind de 70,49%). 

În tabelul 2 sunt prezentate rezultatele cu privire la paraziţii identificaţi la 

larvele de Mamestra brassicae L. Astfel, pe parcursul celor 4 ani de observaţii, 

după cum reiese din datele respective, 31% din larve au fost parazitate de 

Apanteles glomeratus L. - Hymenoptera, Braconida), (rata de parazitare fiind 

cuprinsă între 19,00%, în anul 2004 şi 51,00%, în anul 2006), 5,38% din larve, de 

Eulophus pennicornis Nees (Hymenoptera, Eulophidae) şi 1,75% din larve, de Meteorus 

rubens Nees (Hymenoptera, Braconidae). 

Rata de parazitare a larvelor diferă în funcţie de condiţiile climatice anuale. 

Astfel, în anul 2006 s-a constatat o rată de parazitare medie de 62,30% şi numai 

25,85% în anul 2004, înregistrându-se o diferenţă de 36,45%. 

87


T abelul 2 

Rezultate obţinute privind paraziţii identificaţi la larvele dăunătorului Mamestra brassicae L., în cadrul Unităţii 

Fitosanitare Dâmboviţa 

Total larve parazitate (%) 

Larve parazitate cu Apanteles 

glomeratus L. (%) 

Larve parazitate cu 

Meteorus rubens Nees 

(%) 

Larve parazitate cu 

Elophus pennicornis 

Nees (%) 

Anul 

2003 

2004 

2005 

2006 

2003 

2004 

2005 

2006 

2003 

2004 

2005 

2006 

2003 

2004 

2005 

2006 

31,00 

25,85 33,40 62,30 25,00 19,00 29,00 51,00 1,80 1,60 1,30 2,30 4,20 5,25 3,10 9,00 

Media 38,13 31,00 1,75 5,38 

88


Observaţii privind selectivitatea unor insecticide faţă de fauna utilă 

Gradul de parazitare [%] în anul: 

T abelul 3 

Nr. 

crt. 

Denumirea 

comercială 

Substanţa activă 2003 2004 2005 2006 Media 

a produsului 

1. Thiodan 35 EC 

endosulfan 35% 

10,25 19,00 12,60 8,55 12,60 

2. Dipel WP 35,06 27,1 28,40 35,20 Bacillus thuringiensis varietatea kurstaki 31,44 

3. Thionex 35 EC endosulfan 35% 3,50 8,70 12,3 6,5 7,75 

4. Zolone 25 WP fosalon 25 % 26,60 20,17 19,50 29,73 24,00 

5. Ecalux 25 CE quinalfos 25 % 4,60 6,20 3,20 2,70 4,17 

6. Fastac 10 EC-RV cipermetrin 100 g / l 4,70 3,20 9,70 4,10 5,42 

7. Orthene 75 S acefate 75 % 3,10 2,80 4,30 3,30 3,37 

8. Tamaron 600 LC metamidofos 600 g / l 5,60 6,60 11,30 4,20 6,92 

9. Chinmix 5 EC betacipermetrin 5 % 4,50 3,90 8,40 5,60 5,60 

10. Martor netratat - 33,90 42,00 41,30 28,60 38,13 

89


Din tabelul 3 se obervă că cea mai mare selectivitate faţă de entomofagi a 

avut-o produsul Dipel WP, pe bază de B. thuringiensis var. Kurstaki, plantele 

tratate cu acest produs prezentând o rată de parazitare medie de 31,44%, cu 6,69% 

mai mic decât martorul netratat. 

O protejare destul de ridicată a entomofaunei utile prezintă şi produsul 

Zolone 25 WP pe bază de fosalon 25%. În urma tratării plantelor cu acest 

insecticid, rata de parazitare medie a fost de 24,00% şi a oscilat între 19,50% şi 

29,73%. 

CONCLUZII 

În combaterea dăunătorului Mamestra brassicae L., din 9 produse testate, 

rezultate foarte bune, care au asigurat o eficacitate de peste 90%, au avut 

preparatele pe bază de Bacillus thuringiensis (Dipel WP - 0,1%), fosalon 35% 

(Zolone 35 EC - 0,15%) şi cipermetrin 100 g/l (Fastac 10 EC-RV - 0,2%). 

În ceea ce priveşte principalii limitatori ai populaţiiei de Mamestra brassicae 

L. s-au identificat următorii paraziţi: 

• Apanteles glomeratus L.(Hymenoptera, Braconidae); 

• Meteorus rubens Nees (Hymenoptera, Braconidae); 

• Eulophus pennicornis Nees (Hymenoptera, Eulophidae). 

Dintre aceştia cel mai mare grad de parazitare s-a constatat la specia 

Apanteles glomeratus L. (31%). 

Din punct de vedere a selectivităţii insecticidelor faţă de fauna utilă, pe lângă 

preparatul biologic pe bază de Bacillus thuringiensis, după datele noastre, produsul 

cu substanţa activă fosalon 35% (Zolone 35 EC - 0,15%) a prezentat o selectivitate 

ridicată, gradul mediu de parazitare fiind de 24%. 

Produsul pe bază de cipermetrin 100 g/l, deşi foarte eficace în combaterea 

moliei căpşunului, nu este recomandat a se folosi deoarece este mai puţin selectiv 

faţă de fauna utilă. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Lemeni, V., 1980 - Buha verzei - Mamestra brassicae L., Metodici de prognoză şi 

avertizare, Centrul de mateial didactic şi agricol, Bucureşti, p. 478. 

2. Mustaţă, G., 1973 - Biologia şi ecologia insectelor parazite în insectele dăunătoare 

legumelor din Moldova, Teză de doctorat,Univ. Al. I. Cuza, Iaşi, p.23. 

90


EVOLUŢIA MATURĂRII STRUGURILOR LA 

SOIURILE: PINOT NOIR, RIESLING ITALIAN ŞI 

FETEASCĂ NEAGRĂ ÎN CONDIŢIILE CENTRULUI 

VITICOL RECAŞ 

Elisabeta KOCIS 1 , M. GOIAN 1 

1 

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină 

Veterinară a Banatului, Timişoara 

e-mail: kociselisa@yahoo.com 

The aim of this paper is to establish the optimal grapes harvesting 

moment in case of Pinot noir, Riesling Italian and Feteasca Neagra 

varieties.The establishment of the optimal harvesting moment is very 

important especially for wine grapes varieties. Grapes rippening period 

differes calendaristically speaking from a year to another and from a 

vineyard to another, given the climate conditions and this is the fact for 

which is necessary to monitorize rippening evolution in case of each variety. 

Researches were made in 2006 and 2007 in Recas viticultural center. In 

order to establish the optimal grapes harvesting period analyses were made 

concerning sugar content and acidity. Analyses were made from the begining 

of the rippening period until grapes technological maturity. Samples of 

grapes were taken from each variety. The chosen samples must be 

representative for each variety, so we take samples from the bottom, middle 

and top of the vine. 

Key words:maturation, fertilization,wine grapes, variety 

Stabilirea momentului optim de recoltare a strugurilor prezinta o importanţă 

deosebită, mai ales in cazul soiurilor de struguri pentru vin. Coacerea strugurilor 

diferă din punct de vedere calendaristic de la un an la altul şi de la o podgorie la 

alta, în funcţie de condiţiile climatice, motiv pentru care în fiecare an este necesară 

urmărirea evoluţiei coacerii fiecărui soi. Recoltarea strugurilor este o operaţie de 

maximă importanţă, ea trebuie făcută la timp deoarece de aceasta depinde în mare 

măsură cantitatea şi calitatea recoltei. 


Cercetarea a fost efectuată în plantaţiile din Centrul Viticol Recaş, în anii 2006 şi 

2007, de la intrarea în pârgă până la maturare. Distanţele de plantare sunt 2m între 

rânduri şi 1,2 m pe rând, rezultând un număr de 4166 butuci/ha. 

Variantele experienţei sunt: - V 1 - foliar 

- V 2 - N 100 P 0 K 0 

- V 3 - N 100 P 100 K 0 

- V 4 - N 100 P 100 K 100 

- V 5 - N 0 P 100 K 100 

91


Acestea sunt aşezate după metoda blocurilor randomizate. Fiecare variantă 

cuprinde 30 de butuci în trei repetiţii. 

Pentru a stabili perioada optimă de recoltare a strugurilor s-au efectuat analize 

în ceea ce priveţte concentraţia în zahăr şi aciditate. 

Analizele s-au făcut de la intrarea strugurilor în pârgă, până la maturitatea 

tehnologică. S-au recolttat probe de struguri din fiecare soi în parte. Probele culese 

trebuie să fie reprezentative pentru fiecare soi, astfel că s-au cules struguri de la baza, 

mijlocul şi vârful butucului. 

Pentru determinarea zahărului, probele de struguri supuse analizelor au fost 

zdrobite cu ajutorul unei prese de laborator, mustul rezultat s-a lăsat la limpezit, după 

care a fost analizat. Cantitatea de zahăr din must creşte de la pârgă până la coacerea 

deplină. Zahărul din must se exprimă în grame/litru. Zahărul s-a determinat prin Metoda 

Bertrand. 

Determinarea acidităţii s-a făcut pe cale titrimetrică, prin neutralizare cu o soluţie 

de hidroxid de sodiu. Aciditatea scade de la părgă spre coacerea deplină. Aciditatea 

se exprimă în grame/litru acid tartric. Se calculează după formula: 

Aciditatea totală (în acid tartric) = V × 0.0075× 

1000 

= 0.75× 

V (g/L) 

10 

în care: 

- V - volumul soluţiei de hidroxid de sodiu 0.1 N întrebuinţat la titrare, (în 

mL); 

- 0.0075 - cantitatea de acid tartric care corespunde unui ml de NaOH 0.1N, 

(în g). 

În tabelele 1-6 este prezentată evoluţia maturării la soiurile: Fetească Neagră, 

Riesling Italian şi Pinot Noir în anii experimentali 2006 şi 2007. 

92


Tabelul 1 

Evoluţia conţinutului de zahăr şi a acidităţii totale a strugurilor din soiul Fetească Neagră pe parcursul maturării în anul 2006 

Varianta Parametru determinat 28.aug 04.sep 09.sep 12.sep 15.sep 18.sep 22.sep 25.sep 28.sep 01.oct 

zahar g/L 166 171 178 186 195 204 213 220 225 230 

V1 

acidit g/L a. tartric 9,37 9,09 8,72 8,32 7,92 7,56 7,22 6,98 6,83 6,67 

zahar g/L 151 156 163 171 180 189 198 205 210 215 

V2 

Acidit g/L a. tartric 9,98 9,65 9,22 8,76 8,30 7,89 7,51 7,25 7,07 6,90 

zahar g/L 168 173 180 188 197 206 215 222 227 232 

V3 

Acidit. g/L a. tartric 9,43 9,15 8,78 8,39 7,99 7,62 7,29 7,05 6,89 6,74 

zahar g/L 169 174 181 189 198 207 216 223 228 233 

V4 


zahar g/L 178 183 190 198 207 216 225 232 237 242 

V5 


Tabelul 2 

Evoluţia conţinutului de zahăr şi a acidităţii totale a strugurilor din soiul Riesling Italian pe parcursul maturării în anul 2006 

Varianta Parametru determinat 

V1 

V2 

V3 

V4 

V5 

zahar g/L 149 

15.aug 20.aug 25.aug 30.aug 05.sep 10.sep 15.sep 18.sep 20.sep 22.sep 

155 161 170 182 193 203 209 214 217 

Acidit. g/L a. tartric 10,95 10,51 10,10 9,54 8,86 8,33 

zahar g/L 134 

7,90 7,66 7,48 7,38 

138 144 149 155 164 175 181 185 188 


zahar g/L 151 

8,51 8,22 8,04 7,91 

156 163 169 177 189 201 208 212 215 


zahar g/L 152 

Acidit. g/L a. tartric 10,12 9,72 

zahar g/L 161 

Acidit. g/L a. tartric 9,82 9,45 

8,12 7,84 7,69 7,58 

158 164 173 185 196 207 213 217 220 

9,35 8,84 8,23 7,74 7,30 7,09 6,96 6,86 

167 173 184 195 207 217 224 227 230 

9,11 8,53 8,02 7,53 7,17 6,94 6,84 6,75 

93


Tabelul 3 

Evoluţia conţinutului de zahăr şi a acidităţii totale a strugurilor din soiul Pinot Noir pe parcursul maturării în anul 2006 

Varianta Parametru determinat 

V1 

V2 

V3 

V4 

V5 

zahar g/L 164 

aciditate g/L a. tartric 10,02 9,59 

zahar g/L 149 


zahar g/L 166 


zahar g/L 167 


zahar g/L 176 


20.aug 25.aug 30.aug 05.sep 10.sep 15.sep 20.sep 24.sep 26.sep 28.sep 

171 180 191 203 212 221 228 233 235 

9,09 8,53 8,00 7,64 7,32 7,09 6,93 6,87 

156 165 176 188 197 206 213 218 220 

9,12 9,06 8,44 8,04 7,67 7,41 7,24 7,17 

173 182 193 205 214 223 230 235 237 

9,01 8,46 7,94 7,59 7,27 7,04 6,89 6,83 

174 183 194 206 215 224 232 236 238 

8,95 8,41 7,89 7,55 7,23 6,97 6,85 6,79 

182 190 199 210 221 232 240 245 247 

8,72 8,30 7,85 7,43 7,06 6,82 6,68 6,62 

Tabelul 4 

Evoluţia conţinutului de zahăr şi a acidităţii totale a strugurilor din soiul Fetească Neagră pe parcursul maturării în anul 2007 

Varianta Parametru determinat 19.aug 24.sep 29.sep 04.sep 09.sep 12.sep 17.sep 21.sep 23.sep 25.sep 

V1 

zahar g/L 160 167 176 186 197 209 220 229 232 234 

aciditate g/L a. tartric 9,41 9,00 8,51 8,03 7,55 7,09 6,72 6,45 6,36 6,31 

V2 

zahar g/L 145 153 162 173 184 193 204 212 216 219 


V3 

zahar g/L 162 169 178 188 199 211 222 231 234 236 


V4 

zahar g/L 163 170 179 189 200 212 221 229 233 237 


V5 

zahar g/L 172 179 188 198 210 221 232 241 244 246 


94


Tabelul 5 

Evoluţia conţinutului de zahăr şi a acidităţii totale a strugurilor din soiul Riesling Italian pe parcursul maturării în anul 2007 

Varianta Parametru determinat 10.aug 15.aug 20.aug 25.aug 30.sep 04.sep 08.sep 11.sep 13.sep 15.sep 

zahar g/L 150 156 164 175 186 195 204 212,0 216 219 

V1 


zahar g/L 135 141 149 160 171 179 187 195 200 204 

V2 


zahar g/L 152 158 166 177 188 199 210 216 219 221 

V3 


zahar g/L 153 160 171 180 191 203 212 217 219 222 

V4 


zahar g/L 162 168 176 188 200 212 219 224 228 231 

V5 


Tabelul 6 

Evoluţia conţinutului de zahăr şi a acidităţii totale a strugurilor din soiul Pinot Noir pe parcursul maturării în anul 2007 

Varianta Parametru determinat 15.aug 20.aug 25.aug 30.aug 04.sep 09.sep 14.sep 18.sep 20.sep 22.sep 

V1 zahar g/L 173 179 186 195 205 210 217 224 227 229 


V2 zahar g/L 158 164 171 180 190 195 202 208 211 214 


V3 zahar g/L 175 181 188 197 207 212 220 225 229 231 


V4 zahar g/L 176 182 189 198 208 213 219 225 230 232 


V5 zahar g/L 185 191 198 207 217 222 229 234 238 241 


95



Soiul Fetească Neagră, în anul 2006 a intrat în pârgă în data de 28.08, cu o 

valoare medie a zahărului de 166 g/L şi o aciditate de 9,37 g/L acid tartric, în cazul 

Variantei martor şi ajungând la maturitate deplină în data de 01.10, cu valoarea 

medie a zahărului de 230 g/L şi aciditatea de 6,67 g/L acid tartric. Se observă 

faptul că în cazul variantei 5, fertilizate cu fosfor şi potasiu s-a obţinut concentaţia 

cea mai mare în zahăr cu o medie de 242 g/L. Varianta fertilizată cu azot a dus la 

scăderea concentraţiei în zahăr, având valoarea medie de de 215 g/L şi aciditatea 

ce-a mai ridicată, 6,90 g/L acid tartric.În cazul soiului Riesling Italian valoarea 

medie a zahărului, la varianta martor,la maturitate deplină a fost de 217 g/L şi 

aciditatea de 7,38. Spre deosebire de soiul precedent, aceasta a ajuns la maturitate 

în 22.09. Soiul Pinot Noir, după cum se poate observa în tabelul 3,a ajuns la 

maturitate deplină în anul 2006 în data de 28.09. 

Şi în anul experimental 2007,după cum se poate observa în tabelele 4–6, 

toate variantele au fost superioare variantei martor, cu excepţia variantei fertilizate 

unilateral cu azot. Soiurile au ajuns la maturitate deplină mai repede decât în anul 

2006. Astfel că, soiul Fetească Neagră a ajuns la maturitate deplină în 25.09, 

Riesling Italian în 15.09, iar Pinot Noir în 22.09. 

CONCLUZII 

Pe baza rezultatelor obţinute privind influenţa diferitelor doze de 

îngrăşăminte chimice şi foliare asupra evoluţiei conţinutului de zahăr şi a acidităţii 

totale a strugurilor pe parcursul maturării, se pot concluziona următoarele: 

• Se observă faptul că la toate soiurile, in cei doi ani experimentali, toate 

variantele au fost superioare martorului, cu excepţia variantei fertilizate 

unilateral cu azot, 

• Conţinutul cel mai ridicat în zahăr, la cele trei soiuri luate în studiu s-a 

înregistrat la varianta fertilizată cu fosfor şi potasiu, 

• Variantele fertilizate cu azot şi fosfor şi cele fertilizate cu toate cele trei 

elemente nutritive au dus la obţinerea de conţinut în zahăr superior 

martorului, dar inferior variantei fertilizate cu fosfor şi potasiu. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Dobrei A., 2004 – Viticultură, Ed. Solness, Timişoara 

2. Dobrei A., Iova Gh., 2002 – Viticultură lucrări practice, Ed. Solness, Timişoara 

3.Poiană Mariana-Atena.,2004-Tehnologii fermentative şi extractive, Ed. Eurobit, Timişoara 

96


EFFECT OF SUCROSE ON THE MIXOLAB, 

ALVEOGRAPH CHARACTERSITICS AND 

BREADMAKING PROPERTIES OF STRONG WHEAT 

FLOUR 

Georgiana Gabriela CODINĂ 1 , 

V. PÂSLARU 2 

1 “Stefan cel Mare” University, Faculty of Food 

Science and Engineering, Suceava, ROMANIA; e- 

mail: codinageorgiana@yahoo.com 

Enzymes & Derivates” Co., “Cantacuzino Pascanu” 

Hall, Costisa Neamt, ROMANIA; 

e-mail: vasile.paslaru@enzymes.ro 

The effects of the addition of sucrose (1%, 3%, 6%, 15%, 20%), on 

various rheological characteristics of wheat dough from a strong flour has 

been studied. Rheological investigation (alveograph, mixolab-the latest 

equipment in this line launched on the market in 2005) and laboratory baking 

test were used for the characterization of flour and dough. In addition to 

mixolab experiments, dough consistency decreases and the gelling and 

diastatic activity of a sweetened dough remain the same apart from the 

gelling and retrogradation temperature, which are lower, which means better 

product conservation. In addition to alveograph experiments, sucrose 

decreases elasticity and increases extensibility leading to a more fragil 

dough. Although these rheological methods are different, they have both 

elaborated a rheological optimum for an addition of sucrose of 3-6%. As a 

result of the baking tests, the optimum dose of 3% of the added sucrose has 

been set. 

Key words: strong flour, sucrose, mixolab, alveograph, bread volume 

The sucrose is one of the main auxiliary products used in the baking 

industry. When added to the dough it influences its rheological properties, yest 

activity and the quality of the product [8]. The proportion of sucrose that is the 

crystalline state and the size of the sucrose crystals would affect its rate of 

dissolution in water and, therefore, would affect dough consistency [1]. 

Dough consistency is recorded during mixing by measuring the resistance of 

the dough to mixing. The recording dough mixers usually measure the rheological 

characteristics. Rheological characteristics, such as elasticity, viscosity and 

extensibility, are important for the milling and baking industry in view of the 

prediction of the processing parameters of dough and the quality of end products 

[5]. These rheological characteristics change during the breadmaking process and 

are difficult to measure in definitive terms [3]. 

97


Investigation on flour and dough characteristics have been conducted using 

traditional instruments as farinograph, alveograph [2] and extensograph [7]. which 

provided practical information for the bakery industry. The mixolab technique 

(Chopin, Tripette et Renaud) launched on the market during the annual reunion of 

AACC 2006 carries out a complete analysis of the flour.. He allows to record the 

mechanical changes due to mixing and heating simultating the mechanical work as 

well as the heat conditions that might be expected during the baking process [6]. 

The tests that have been carried out on this new device by Chopin (France) have 

shown a very good correlation between the farinographic, consistographic (in the 

kneading phase) data and the falling index (in the warming phase) with the 

parameters obtained in the mixolab. From the alveographic point of view, the 

correlation of the parameters has been unsatisfactionary, probably due to the fact 

that in the alveographic method the dough must face a biaxial compression, in 

contrast with the previously mentioned metrhods where the dough must face an 

uniaxial compression. 

Therefore, we have regarded as useful the development of an experimental 

study on the rheological behavior of the dough with different types of sucrose 

addition on the devices of 2006-the mixolab and the alveograph. 


Commercial wheat flour (harvest 2006) were milled on an experimental Buhler 

mill from Mopan S.A. (Suceava, Romania) and granulated sucrose was provided by 

Enzymes@Derivates (Pascani, Romania). Deionised water was used in all 

experiments. The effect of sucrose was evalueted by the addition of 1%, 3%, 6%, 15%, 

20% related to the flour weight. 

Rheological properties of wheat flour were determined by a Chopin alveograph 

(according ICC Standard 5530-3) and Mixolab (Chopin, Tripette et Renaud). Each 

alveograph chart was analysed for five factors: P-the maximum over pressure needed 

to blow the dough bubble-expresses dough elasticity: L- the average abscisa at bubble 

rupture-expresses dough elasticity, P/L-alveograph ratio, W- the deformation energy, I e - 

elasticity index. 

The mixolab, developed by Chopin, is an apparatus used to characterise the 

rheological behaviour of dough subjected to a dual mixing and temperature constraint. 

It measures in real time the torque (expresses in Nm) produced by passage of the 

dough between the two kneading arms, thus allowing study of rheological and 

enzymatic parameters: dough rheologic characteristics (hydration capacity, 

develpoment time, etc.), protein reduction, enzymatic activity, gelatinistaion and gelling 

of strach. 

The procedure followed for the analysis of the mixing and pasting behaviour to 

the mixolab is the following: mixing speed 80rpm, tank temeprature 30˚C, heating rate 

2˚C/min, total analysis time 45 minute. 

The baking test was performed according to the Romanian method and the 

protocol used was: flour 2100g, yeast 63g, 31.5g salt, sugar in different doses (0%- 

blank sample, 1%, 3%, 6%, 15%, 20%) and water 1176ml to 29-30˚C. Bread volume 

was determined after two hours of coolig by means of rape seeds. 

98



Analytical characteristics. The chemical composition of the flour were 

determined according to Romanian, or international standard methods, indicated 

the following values (±values given are standard deviations): 0.64±0.05% for ash 

content, 14.2±0.02 % for water content, 13.2%±0.03 for crude protein, 5mm±0.01 

for deformation index, 2.2±0.01% for acidity and 290s for falling number. 

Rheological characteristics for mixolab. The results obtained from 

mixolab measurement of dough are presented in table 1. According to these 

characteristics in the first phase of the mixolabic curve, the flour supplemented 

with different doses of sucrose leads to a decrease of the moment opposed by the 

dough during kneading and to an increase of dough stability up to 3-6% of added 

sucrose. The explanation is that, once introduced in the dough, the sucrose leads to 

a dehydration of the proteic micells and to a decrease of its consistency. The 

sucrose addition leads to an increase of the concentration of solluble substances in 

free water and therefore, the osmotic pressure increases. Water’s ability to mix the 

components of the flour is modified, the quantity of free water increases, the 

necessary water in proteins is not to be found anymore thus the dough dissolves, 

becomes less flexible. Small doses of added sucrose have a positive effect on 

dough’s rheology with a value of approximately 6%. Smaller supplements of 

sucrose lead to an overwhelming weakening of the glutenic network and therefore 

to a negative change of the rheological properties of the dough. 

The sucrose addition, which competes for water, postpones the bloating of 

starch grains during gelling (the temperature of zone 2 of the mixolabic curve 

increases) and impedes the development of the viscosity and gelatine formation. 

For zones 3, 4 and 5 of the mixolabic curve, the data obtained for the gelling 

and retrogrdation temperature are lower, which will probably mean better product 

conservation. 

Rheological characteristics for alveograph. The results obtained from 

alveograph measurement of dough are presented in table 2. According to these 

characteristics a decrease of dough resistance occurs (given by parameter P) along 

with an increase of its extensibility in relation with the quantity of added sucrose. 

Parameter W decreases by supplementing dough with sucrose, its value being 

brought in the domain in which superior-volume bread is obtained. The rheological 

properties of the dough have achieved optimum values for a dose of 3-6% sucrose 

added. 

99


Tabel 1 

The parameters resulted on the alveograph for the doughs obtained from wheat 

flour dough supplemented with different sucrose doses 

Characteristics / Samples 0% 1% 3% 6% 10% 15% 20% 

WA (%) 56% 

Dough Formation time 

development C1 (min:s) 

01.51 02.05 01.51 01.33 01.49 01.39 01.29 

(C1) C1 (Nm) 1.08 1.07 1.05 1.04 1.00 0.91 0.9 

Dough 

temperature 

(°C) 

28.2 28.4 28.7 28.1 28.5 28.5 28.7 

Stability 

10.30 10.40 10.34 10.40 08.15 08.07 07.37 

Protein 

breakdown 

(C2) 

Starch 

gelatinization 

(C3) 

Amylase 

activity 

(C4) 

Starch 

gelling 

(C5) 

(min:s) 

Formation time 

C2 (min:s) 

18.19 18.08 17.06 18.55 18.17 17.56 18.29 

C2 (Nm) 0.45 0.45 0.40 0.37 0.28 0.26 0.25 

Dough 

temperature 56.6 56.8 57.1 57.3 57.5 57.7 57.9 

(°C) 


C3 (min:s) 

25.18 25.24 24.30 25.02 25.06 26.25 26.37 

C3 (Nm) 1.77 1.77 1.70 1.66 1.52 1.43 1.42 

Dough 

temperature 78.8 78.2 80.1 76.9 79.1 80.1 79.9 

(°C) 


C4 (min:s) 

33.01 34.57 30.3 35.45 34.37 34.25 34.51 

C4 (Nm) 1.47 1.42 1.41 1.18 1.00 0.96 0.92 

Dough 

temperature 81.6 78.0 84.9 76.2 76.7 78.2 77.4 

(°C) 


C5 (min:s) 

45.03 45.03 45.03 45.03 45.03 45.03 45.03 

C5 (Nm) 1.98 1.79 1.65 1.49 1.31 1.28 1.15 

Dough 

temperature 57.4 56.9 56.1 55.9 53.4 53.6 53.7 

(°C) 

0% sucrose 6 % sucrose 

100


1% sucrose 3% sucrose 


20% sucrose 

Figure 1 The mixolab curves of analyzed samples 

101


1,1 

1,05 

C1, Nm 

1 

0,95 

0,9 

0,85 

0,8 

0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 

conc. sucrose 

Figure 2 Regression analysis between C1 and sucrose concentration. Points on the 

figures represent the mean of duplicate values. Relationship between C1 and sucrose 

concentration y=-07586+1.0776, r 2 =0.98 

Table 2 

The parameters resulted on the alveograph for the doughs obtained from wheat 

flour dough supplemented with different sucrose doses 

Characteristics 0% 1% 3% 6% 10% 15% 20% 

P mm 124 107 88 75 77 64 55 

L, mm 72 79 88 89 94 96 114 

G, mm 18.9 19.8 20.9 21.0 22.6 21.8 23.8 

W·10 -4 J 339 291 259 248 220 194 171 

P/L 1.72 1.35 1.00 0.84 0.82 0.67 0.48 

Ie, % 61.3 55.3 55.0 63.2 51.1 53.5 48.2 

1 P: tenacity (maximum pressure reached blowing the dough piece to rupture); L: 

extensibility (length to the curve); P/L is the ratio of elastic to viscous properties of dough 


102


3% sucrose 6 % sucrose 


20% sucrose 

Figure 3 Alveograms of analyzed samples 

103


W, 10-4J 

350 

330 

310 

290 

270 

250 

230 

210 

190 

170 

150 

0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 

conc. sucrose 

Figure 4 Regression analysis between W and sucrose concentration. Points on the 

figures represent the mean of duplicate values. Relationship between W and sucrose 

concentration y=-542.62x+296.39, r 2 =0.84 

The results from the mixolab tests are similar to those from the alveograph 

test. Still, the parameter correlation is low. The correlation between stability and W 

is r 2 =0.71, and between W and elasticity index the correlation is r 2 =0.65. This fact 

is explained by the differences in the analysis techniques (bubble swelling versus 

torque measurements during the kneading process, resting time for the alveograph 

not applicable to the mixolab and test temperature for the mixolab). 

Baking tests. Figure 5, which describes the variation of bread volume 

obtained from witness flour according to the sucrose dose added, shows that along 

with the increase of the sucrose dose up to a certain value, an increase of the bread 

volume due to a weakening of the glutenic network because of the osmotic 

intemicellar pressure and of the progressive installment of an equilibrium between 

elasticity and extensibility. Moreover, the addition to the dough of a supplimentary 

quantity of sugar stimulates fermentation and postones maltose metabolising which 

allows its adaption to the environment. Therefore, the quantity of gases in the 

dough is increased and the products will have improved their physical properties. 

Loaf volume cm3/100g 

400 

350 

300 

250 

200 

150 

100 

50 

0 

380 372 360 

320 

325 315 

286 

0% 1% 3% 6% 10% 15% 20% 

conc. sucrose 

Figure 5 The variation of the bread volume according to the sugar dose added. All 

values shown are the means of dulpicate analysis, error±2% of the mean 

104


By increasing the sucrose addition above the optimum dose, bread volume 

decreases as a result of the diminution of dough capacity to retain fermentation 

gases. Concentrations that are higher than 6% impede the fermentation process by 

increasing the osmotic pressure in the liquid phase of the dough.. The maltase 

break superposes on the fiinal fermentation or the first baking phase, which leads to 

a reduced volume of the products. The dough becomes sticky, difficult to manage 

and bread volume decreases. 

The initially decreased value of the volume of the witness sample (and 

accordingly of the porosity and elasticity) is caused by a very high resistance and 

elasticity of the glutenic network which makes the dough oppose a resistance 

suitable to the increasing pressure of the gases resulted from fermentation. 

CONCLUSIONS 

Experiments have been carried out in terms of the influence that the 

addition of sucrose exercits on the rheological and technological properties of the 

dough obtained from high-quality flour. The rheological tests have been carried out 

with the mixolab and the alveograph and the technological behavior has been 

evalueted with on the basis of the baking samples. The influence of sucrose on the 

strong flour was significant leading to a weakening of the glutenic network of the 

dough with good effects on its rheological properties and bread quality. From the 

mixolabic point of view, sucrose addition leads to a decrease of dough 

consistency, of the gelling temperature and sarch gell viscosity during baking. 

From the alveographic point of view, sucrose diminishes the strength and tenacity 

of the dough. Both from the alveographic and the mixolabic perspective, the 

optimum dose of sucrose added was 3-6% and as a result of the baking tests, an 

optimum volume of 3% was obtained 

BIBLIOGRAPHY 

1. Baltsavias A., Jurgens A., Vliet T., 1999 - Large deformation properties of short doughs: 

effect of sucrose in relation to mixing time, Journal of Cereal Science, 29, p. 43-48. 

2. Faradi H., Rasper V.F., 1987 - The Alveograph Handbook.AACC, Inc., St. Paul, 

Minnesota, US, p. 17-22. 

3. Haros M., Ferrer A., Rosell M.C., 2006 - Rheological behaviour of whole wheat flour, 

1139-1148, http://iufost.edpsciences.org/. 

4. Hruskova M., Smejda P., 2003 - Wheat flour dough alveograph characteristics predicted 

by NIRSystems 6500. Czech Journal of Food Sciences, 21, p. 28–33. 

5. Jusra O., Hruskova M., Svec I., 2007 - Bread features evaluation by NIR analysis. Czech 

Journal of Food Sciences, 25, p. 243–2487. 

6. Gurjal H.S., Singh N., 1999 - Effect on additives on dough development, gaseous release 

and breadmaking properties, Food research international, 32, p. 691-697. 

7. Raper V.F., Preston K.R., 1991 - The Extensigraph Handbook. AACC, Inc., St. Paul, 

Minnesota, US, p. 13-18. 

8. Salvador A., Sanz T., Fiszman S.M., 2006 - Dynamic rheological characteristics of wheat 

flour–water doughs. Effect of adding NaCl, sucrose and yeast ,Food Hydrocolloids, 

20, p.780-786. 

105


EFFECT OF GLUTEN VITAL ON THE ALVEOGRAPH 

CHARACTERSITICS AND BREAD QUALITY OF 

FLOUR WHEAT DOUGH WITH A WEAKER 

POTENTIAL FOR BREAD MAKING 

Georgiana Gabriela CODINĂ 1 , 

V. PÂSLARU 2 

1 “Stefan cel Mare” University, Faculty of Food 

Science and Engineering, Suceava, ROMANIA; e- 

mail: codinageorgiana@yahoo.com 

2 Enzymes & Derivates” Co., “Cantacuzino Pascanu” 

Hall, Costisa Neamt, ROMANIA; 

e-mail: vasile.paslaru@enzymes.ro 

It is a known fact nowadays that in the process of breadmaking, the 

glutenic proteins have a very important role in all the phases that take place 

in the procees of dough development that is given specific rheological 

properties. In order to increase the quantity of gluten in the dough, vital 

gluten is added in different doses according to its composition and flour 

quality. This experimantal study shows the research that have been carried 

out regarding the way in which different quantities of vital gluten (1%, 2%, 

3%, 4%, 5%) added in the dough obtained from a poor quality flour 

influence the rheological properties of the dough and the quality of the finite 

product. The rheological experiments have been carried out through baking 

samples. From the alveographic point of view, the effect of vital gluten 

addition is reflected in the increase of dough resistance (P), a decrease of 

extensibility index (G) and an increase of the energy absorbed by the dough 

while stretching it. The results of baking tests have shown an increase of the 

volume, elasticity and porosity of bread up to an added dose of 3%, followed 

by a slight decrease due to the increase of the added dose of vital gluten. 

Key words: vital gluten, poor-quality flour, alveograph, baking tests 

Gluten properties are among the properties of flour that have the greatest 

influence on the viscoelasticity of dough. It is well established that several factors, 

such as disulphide bonds, hydrogen and ionic bonds and small Van der Waals 

bonds and hydrophobic interactions, are responsible for the development of the 

gluten network. Indeed, the unique viscoelastic properties of wheat flour doughs 

that allow leavened breads to be produced are closely associated with the properties 

of their gluten proteins. During mixing, these proteins are hydrated and develop 

into a continuous matrix that entraps other flour components and imparts the 

required viscoelastic and related properties that allow the dough to retain gas. [11]. 

Two gluten protein fractions are very important in breadmaking: gliadins 

(prolamines) and glutenins (glutelines). The essential component in gluten is 

glutenins, with a large molecular mass, which break apart and interact with one 

106


another forming a network. From the rheological point of view, glutenins are 

characterized by a large elasticity and a low extensibility [3, 4, 5, 10, 12 ]. 

The glutenins have been studied by a large number of authors [1, 6, 7, 8, 10, 

12] and their important role has been confirmed by many researches. 

The gliadins have been studied less than glutenins, maybe because the focus 

was on explaining the glutenins’ role on dough rheology, and especially on gluten 

elasticity, property associated with glutenins. Also gliadins have been less studied 

because of their heterogeneity and because of the large number of fractions which 

are very hard to associate in the pure state. If glutenins have been associated with 

elasticity, gliadins are associated with viscosity and plasticity of the dough [1, 9]. 

The basic principle of gluten usage in bakery derives from its ability to fit in 

perfectly with the glutenic proteins in flour which has been additived, resulting a 

perfectly homogenous and stable glutenic network. 

Vital gluten is obtained from wheat, through a specific technology which 

implies the separation of gluten and starch in a water bath. The moist gluten is then 

subjected to a controlled drying so that the native qualities are maintained. These 

qualities depend proportionally to the wheat’s quality from which the gluten is 

obtained, but also on drying parameters used in the separation process. 

The addition of vital gluten increases the technological potential of wheat 

flours up to a certain dose. The usual gluten contains 75% proteins, meaning that 

the increase in protein content in flour from 10% to 12% would require the addition 

of 1,1 kilos of gluten for 100 kilos of flour. Because of the poor functionality of 

the protein in gluten, in reality 1,8 kilos of gluten would be required for 100 kilos 

of flour to get the same effect. In many countries it is added in concentrations of 1 

to 5% to increase the gluten quantity of flour and to ensure the right texture and 

volume, especially for the products where a large quantity of additives, like soy 

flour, milk powder, rye flour is added. 

As a raw material of vegetal origin for protein products making, gluten is 

second after soy flour, with an ever increasing demand lately. 


The experiments there have chosen flour with a weaker potential for breadmaking 

as raw material. Control flour was analyzed by performing Romanian standard 

methods: STAS 6124-73, STAS 90-88, STAS 6283-83 and SR ISO 3093:1997. In 

experiments, a flour with 13.9% moisture, and 10.72% crude protein content was used. 

The determined values for physical-chemical properties are mentioned as following: 

ash content 0.64%, wet gluten content 23.8%, gluten deformation 13 mm, and falling 

number 255s. Data acknowledge that the control flour has a weaker potential for breadmaking 

from that the point of view. 

Starting from chosen flour for analyses, different samples of flour were used in 

experiments, improved with different doses of vital gluten (1%, 2%, 3%, 4%, 5%). 

The rheological behavior of the dough prepared from wheat flour was carried out 

on Chopin alveograph according to SR ISO 5530. 

107



The rheological properties of the dough were studied with the Chopin 

alveograph (tab. 1), based on the parameters which define the alveograms shown in 

figure 1. 

Table 1 

The parameters shown by the alveograph for the dough obtained from lowquality 

flour that has been supplemented with different doses of vital gluten 

Characteristics M 1% 2% 3% 4% 5% 

Maximum Pressure (P), 67 77 83 91 100 109 

mm 

Extensibility (L), mm 81 80 79 75 66 64 

Swelling Index (G), mm 

20 19.9 19.8 19.3 18.1 17.8 

Energy W·10 -4 J 165 194 211 247 221 255 

Ratio P/L 0.83 0.96 1.05 1.21 1.52 1.70 

Elasticity Index (Ie), % 46.3 48.6 50.0 56.9 47.1 52.7 

By comparing the data in table 1 it can observe a decrease of L parameter 

and an increase of P parameter (linked to dough resistance) and of W parameter 

(the energy required for swelling up to breaking point of the dough) concomitant 

with an increase of the gluten dose. This variation of the rheological parameters 

can be attributed to the water redistribution process between the system 

components, because of the higher protein content which in turn retain a larger 

amount of water meaning a decrease in the mobility of the system, of the dough. 

Consequently there will be an increase of dough viscosity, which can be seen from 

the alveographic point of view as a decrease of the L parameter and a decrease of 

the extensibility index G. The addition of vital gluten increases the quantity of 

gluten in the dough, forming a glutenic network much more arranged, which better 

holds all the other dough components, and leads to an increase in the energy 

absorbed by the dough when being stretched (W) and in dough resistance (P). 

In terms of physical properties of the finished product (fig. 2) it can be 

observed that concomitant with an increase of the protein dose up to a certain level 

there is also an increase in the bread volume, caused by the changing of the 

gliadins/ glutenins ratio which reflects in the elasticity and extensibility of the 

gluten. 

By increasing the level of vital gluten over the optimal dose for the specific 

conditions of the baking test, the bread volume decreases because of the excessive 

elasticity of the dough, which makes the growth of the bread in the oven very 

difficult. 

108


Figura 1 Alveograms of analyzed samples 

A similar behaviour with the variation of the volume up to one point 

followed by a drop is also recorded for the other physical characteristics of the 

bread: porosity and elasticity, as shown in fig. 2. 

The addition of vital gluten increases the quantity of gluten in the dough, 

forming a glutenic network much more arranged, which better holds all the other 

dough components. Because of this the CO 2 retention is improved and the bread 

109


has a higher porosity. The increased protein content makes the bread loaf more 

elastic. 

Figure 2 Bread volume, porosity and elasticity variation, supplemented according to 

the added dose of gluten vital 

By increasing the level of vital gluten over the optimal dose for the specific 

conditions of the baking test, the bread volume decreases because of the excessive 

elasticity of the dough, which makes the growth of the bread in the oven very 

difficult. 

A similar behaviour with the variation of the volume up to one point 

followed by a drop is also recorded for the other physical characteristics of the 

bread: porosity and elasticity, as shown in figure 2. 

The addition of vital gluten increases the quantity of gluten in the dough, 

forming a glutenic network much more arranged, which better holds all the other 

dough components. Because of this the CO 2 retention is improved and the bread 

has a higher porosity. The increased protein content makes the bread loaf more 

elastic. 

CONCLUSIONS 

Research has been conducted regarding the influence of polar and nonpolar 

lipid addition on the rheological and technological properties of doughs from low 

and medium quality flours. The rheological tests were carried out with the 

alveograph and the technological behavior was studied based on the baking tests 

results. 

Vital gluten has the role of supporting the dough mass which translates in a 

stiffening of the glutenic network resulting in a higher resistance of the dough to 

strains and in a decrease in dough extensibility. From the alveographic point of 

110


view it has been shown that if the vital gluten doses are not in the right variation 

domain, taking into account the flour quality, the exogenous addition of proteic 

substance can lead to a worsening in dough’s rheological behavior (as a result of 

excessive increase in tenacity or P/L ratio). 

From the point of view of the finishes product – the bread, the addition of 

vital gluten promotes a significative improvement in the physical properties of the 

products, the maximum increase in volume being 73.2%. 

All the results regarding the rheological aspect and the quality of the finished 

product have shown that for low quality flours the optimal dosage for the vital 

gluten is 3%, while higher doses lead to a worsening of the rheological properties 

of the dough and of the bread quality. 

BIBLIOGRAPHY 

1. Antes S., Wieser H., 2001 - Effects of high and low molecular weight glutenin subunits on 

rheological dough properties and breadmaking quality of bread, Cereal Chemistry, 

78(2), p.157-159. 

2. Bordei, D., 2005 - Modern technology in breadmaking , Ed. AGIR, Bucureşti. 

3. Huang D.Y., Khan K., 1997 - Characterization and quantification of native glutenin 

aggregates by selected U.S. soft wheat flours to rheological and baking properties, 

Cereal Chemistry, 74, p. 352-357. 

4. Fido, R.J., Bekes, F., Gras, P.W., Tatham, A.S., 1997 - Efects of α-, β-, γ-, and ω-Gliadins 

on the dough mixing properties of wheat flour, Journal of Cereal Science 26, p. 271- 

277. 

5. Huang D.Y., Khan K., 1997 - Quantitaive determination of high molecular weight glutenin 

subunits of hard red spring wheat by SDS-PAGE.I. Quantitative effects of total 

amounts on breadmaking quality characteristics, Cereal Chemistry, 74, p. 781 -785. 

6. Huang D.Y., Khan K., 1997 - Quantitative determination of high molecular weight glutenin 

subunits of hard red spring wheat by SDS-PAGE.I. Quantitative effects of individual 

subunits on breadmaking quality characteristics, Cereal Chemistry, 74, p. 786 -790. 

7. Hussain A., Lukow O.M., Watts B.M., Mckenzie R.I.H., 1997 - Rheological properties of 

full-formula doughs derived from near-isogenic 1BL/1RS tarnslocation lines, Cereal 

Chemistry, 74, p. 242-248. 

8. Hussain A., Lukow O.M., 1997 – Influence of gliadin-rich subfractions of glenlea wheat on 

the mixing characteristics of wheat flour, Cereal Chemistry, 74, p. 791-799. 

9. Li W., Dobraszezyk B.J. and Schofield J.D., 2003 - Stress relaxation behaviour of wheat 

dough, gluten and gluten protein fractions, Cereal Chemistry, p. 333-338. 

10. 10. Puppo, A. Calvelo, M.C. Anon, 2005 - Physicochemical and rheological 

caracterization of wheat flour dough, Cereal Chemistry, p. 173-181. 

11. Salavador A., Sanz T., Fiszman S.M., 2006 - Dynamic rheological characteristics of 

wheat flour-water doughs. Effect of adding NaCl, sucrose and yeast, Food 

Hydrocoloids, 20, p. 780-786. 

12. Weegels P.L., Hamer R.J., Schofield J.D., 1997 - Functional properties of Low M r wheat 

proteins. III. Effects on composition of the glutenin macropolymes during dough 

mixing and resting, Journal of Cereal Science, 25, p. 165-173. 

111


CALITATEA GAZONULUI – EVALUAREA UNOR 

SOIURI DE GRAMINEE PERENE UTILIZATE ÎN 

CULTURĂ PURĂ SAU ÎN AMESTECURI 

PENTRU GAZON 

C. I. POPOVICI 1 , V. VÎNTU 1 , C. SAMUIL 1 


Veterinară Ion Ionescu de la Brad, Iaşi 

e-mail: ipopovici@univagro-iasi.ro 

Turfgrass quality is a measure of esthetics and can not be 

measured by quantity. Many companies around the world use an 

international method to evaluate turf quality with the aid of visual 

ratings. The National Turfgrass Evaluation Program from Maryland, 

U.S.A. established a visual rating scale ranged from 1 to 9, where 1 

represents the worse and 9 the best. Turf quality varies in the 

vegetation period according to climate change thru seasons and 

according to species and varieties performances. This visual rating 

scale can differentiate between entries with the help of some 

indicators like: percent living ground cover, drought tolerance, 

density, disease tolerance. This experimental study evaluated the 

quality of seven most common cool season grasses used in the 

northern hemisphere for turf. The results shows that Festuca 

arundinacea mixed with Poa pratensis had the best quality especially 

in the summer. The fine fescues have a good quality in the spring and 

autumn in low management conditions 

Key words: turfgrass quality, N.T.E.P. 

Seminţele pentru gazon comercializate în ţara noastră sunt cu precădere 

importate din alte ţări şi nu satisfac intotdeauna cerinţele impuse de condiţiile 

climatice din ţara noastră. Soiurile ce provin din ţări cum ar fi Olanda, Danemarca, 

Franţa sunt selecţionate şi ameliorate pentru climatul din aceste ţări, iar atunci când 

sunt utilizate la noi au performanţe slabe, dacă nu sunt întreţinute corespunzător. Se 

impune o mai strânsă colaborare între producătorii de seminţe şi importatorii 

români, în vederea îmbunătăţirii rezultatelor şi performanţelor produselor pe care le 

comercializează, prin organizarea de trialuri în care soiurile şi amestecurile să fie 

testate anterior desfacerii pe piaţă. 

Astfel, se pot determina care sunt soiurile ce se pot adapta cel mai bine 

climatului României, contribuind la creşterea şanselor de reuşită in vederea 

obţinerii unei peluze de calitate. 

112



Organizaţia N.T.E.P. este apreciată şi recunoscută pe plan mondial, ca fiind 

autoritatea numărul 1 în materie de de trialuri pentru evaluarea soiurilor pentru gazon. 

Industria gazonului in USA dar si in alte ţări se bazeaza foarte mult pe datele N.T.E.P. 

Informatiile adunate si sintetizate de N.T.E.P. sunt in prezent folosite in peste 30 de 

tari. 

Amelioratorii gazonului, cercetatorii si alti specialisti folosesc scara N.T.E.P. 

pentru a determina adaptabilitatea si valoarea varietatilor si a soiurilor. Producatorii de 

samanta folosesc evaluarile furnizate de N.T.E.P. pentru a-si promova produsele, iar 

firmele ce se ocupa de amenajarea spatiilor verzi si institutiile interesate se folosesc de 

informatiile N.T.E.P. pentru achizitionarea materialului de semanat sau transplantat 

(rulouri de gazon). 


În anul 2006 evaluarea calităţii amestecurilor a început în luna aprilie, 

înregistrându-se note mai mari în dreptul amestecurilor cu o pornire mai rapidă în 

vegetaţie, în special amestecul V9 (Festuca rubra 70% + Poa pratensis 30%) care 

a fost notat cu 6, dar şi amestecul V7 (Lolium perenne 50% + Festuca pratensis 

30% + Festuca arundinacea 20%) notat cu 5,7. Diferenţele între variantele de 

experimentare în această lună sunt nesemnificative (tab. 1). 

Tabelul 1 

Calitatea generală a amestecurilor în anul 2006 

Varianta de 

Nota 

experimentare Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie 

Mt L. p.100% 4,7 3,3 4,0 5,0 4,7 4,7 3,7 

V2 L.p.60% + P.p. 

40% 

4,7 3,7 3,7 5,0 4,7 5,0 4,0 

V3 L.p. 50% + 

F.p. 50% 

4,4 3,7 4,0 4,3 5,7 * 5,0 3,7 

V4 L.p. 60% + 

F.a. 40% 

4,0 3,7 4,0 4,7 4,7 4,7 4,3 

V5 F.p. 60% + 

P.p. 40% 

4,0 2,7 4,0 4,0 4,3 4,7 3,3 

V6 F.a. 60% + 

P.p. 40% 

5,0 6,3 *** 6,3 *** 6,7 *** 5,0 5,7 * 5,3 *** 

V7 L.p. 50% + 

F.p. 30% + 5,7 4,0 4,0 5,3 5,7 * 5,0 4,0 

F.a. 20% 

V8 L.p. 40% + 

F.p. 20% +F.a. 

20% + P.p. 

5,0 4,0 4,0 5,3 5,7 * 5,0 4,0 

20% 

V9 F.r. 70% + P.p. 

30% 

6,0 7,7 *** 6,3 *** 6,3 * 6,7 *** 6,7 *** 5,3 *** 

În luna iulie se constată o uşoară revenire la majoritatea amestecurilor, cea 

mai mare notă fiind acordată amestecului V6 (6,7) cu o diferenţă foarte 

semnificativă faţă de martor de 1,7 puncte. 

113


În luna august s-a înregistrat o diferenţă foarte semnificativă de 2 puncte 

între amestecul V9 şi varianta martor. 

În lunile septembrie şi octombrie amestecul V9 format din Festuca rubra 

70% + Poa pratensis 30% şi-a menţinut supremaţia înregistrând diferenţe foarte 

semnificative de 2 respectiv 1,6 puncte faţă de martor.În anul 2006 se remarcă 

amestecurile V9 şi V6 care au obţinut diferenţe pozitive foarte semnificative în 5, 

respectiv 4 luni din cele 7 luni în care s-au efectuat observaţii asupra calităţii 

gazonului. 

Amestecul pe bază de Festuca arundinacea are un comportament estival mai 

bun, în timp ce amestecul pe bază de Festuca rubra are o calitate superioară la 

sfârşitul verii şi în toamnă pe baza fineţii foliajului şi a densităţii. 

O calitate slabă la începutul sezonului de vegetaţie se observă la specia 

Festuca arundinacea, ambele soiuri fiind notate cu 4 şi la varietatea trichophylla, 

cele două soiuri fiind notate cu 5,3. 

Pe perioada verii, în lunile iulie şi august, pe baza unui regim favorabil al 

precipitaţiilor şi temperaturilor, calitatea gazonului obţinut din soiuri din 

Danemarca a fost destul de bună. 

În această perioadă s-a remarcat varietatea trichophylla cu soiul Rosita care 

şi-a menţinut calitatea în cele două luni (7), în timp ce soiul Smirna a crescut de la 

6 în iulie la 7 în august. De asemenea soiul Celianna (F.r.r.) a crescut de la 4,3 la 7. 

Cea mai bună calitate în vară au avut-o soiurile Conni şi Dumas 1 notate cu 

9. Soiurile Montserrat, Starlett şi Panduro au obţinut nota 8 (tab. 2). 

În toamnă, o calitate mai bună au avut-o soiurile Rosita, Smirna şi Dumas 1 

notate cu 7 în septembrie şi cu 6 în octombrie, fapt constatat şi de studiul efectuat 

de Golinski. P în anul 2000. 

CONCLUZII 

Cea mai bună calitate în lunile de vară a avut amestecul format din Festuca 

arundinacea 60% + Poa pratensis 40%, în timp ce în perioada de primăvară şi 

toamnă cea mai bună calitate s-a înregistrat la amestecul format din Festuca rubra 

70% + Poa pratensis 30%. 

Amestecurile alcătuite din 3 sau 4 specii au înregistrat o calitate mai bună 

decât amestecurile simple. 

Specia Lolium perenne manifestă o calitate bună în anul înfiinţarii, dar mai 

slabă în anii următori, fiind totuşi constantă pe parcursul anotimpurilor. 

Specia Festuca rubra are o calitate bună în condiţiile în care temperaturile nu 

sunt foarte mari şi lipsa apei nu capătă un caracter permanent, această specie 

benficiind de foliajul cu cea mai mare fineţe. 

Specia Agrostis stolonifera produce un gazon de calitate doar în condiţiile 

unei aprovionări cu apă în mod constant şi în condiţiile unui tuns scurt şi de 

calitate. 

114


Tabelul 2 

Calitatea generală a soiurilor DLF Trifolium în anul 2006 

Varianta de 

Nota 

experimentare Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie 

Mt L. p.100% 4,7 3,3 4,0 5,0 4,7 4,7 3,7 

(L.p.) 

V1 Margarita 

5,3 5,3 *** 6,0 *** 5,0 5,3 * 5,0 4,0 

V2 Capri (L.p.) 5,3 5,3 *** 5,3 ** 5,3 5,3 * 5,0 3,3 

(L.p.) 

V3 Ponderosa 

5,3 5,0 ** 5,3 ** 5,3 5,3 * 5,0 4,0 

V4 Esquire (L.p.) 5,3 6,0 *** 6,0 *** 7,0 *** 6,3 *** 6,0 * 4,3 

V5 Keystone 

(L.p.) 

5,3 6,0 *** 6,0 *** 7,0 *** 6,3 *** 6,0 * 5,0 ** 

V6 Rosita (F.r.t.) 5,3 6,3 *** 7,3 *** 7,0 *** 7,0 *** 7,0 *** 6,0 *** 

V7 Smirna (F.r.t.) 5,3 6,3 *** 7,3 *** 6,0 ** 7,0 *** 7,0 *** 6,0 *** 

V8 Calliope 

(F.r.c.) 

5,3 7,0 *** 7,3 *** 5,0 5,0 5,0 3,3 

V9 Celianna 

(F.r.r.) 

6,3 *** 6,3 *** 6,0 *** 4,3 7,0 *** 6,0 * 4,0 

V10 Legende 

(F.r.c.) 

6,0 ** 8,0 *** 7,3 *** 5,3 6,3 *** 6,0 * 3,0 

V11 Capriccio 

(F.r.c.) 

6,0 ** 7,0 *** 7,3 *** 5,0 6,3 *** 6,0 * 4,0 

V12 Maxima 1 

(F.r.r.) 

6,0 ** 6,0 *** 5,3 ** 4,0 00 5,3 * 6,0 * 3,0 

V13 Dumas 1 6,0 ** 8,3 *** 8,3 *** 9,0 *** 7,0 *** 7,0 *** 6,0 *** 

(F.o.d.) 

V14 Monserrat 4,0 7,0 *** 7,0 *** 8,0 *** 6,0 *** 6,0 * 6,0 *** 

(F.a.) 

V15 Starlett 4,0 7,0 *** 8,0 *** 8,0 *** 7,0 *** 6,0 * 6,0 *** 

(F.a.) 

V16 Panduro 6,3 *** 6,0 *** 7,3 *** 8,0 *** 6,0 *** 6,0 * 5,0 ** 

(P.p.) 

V17 Conni (P.p.) 6,3 *** 8,0 *** 9,0 *** 9,0 *** 7,0 *** 6,0 * 5,3 *** 

V18 Penn G6 

(A.s.) 

7,0 *** 7,0 *** 7,3 *** 8,0 *** 6,0 *** 4,0 3,0 

BIBLIOGRAFIE 

1. Christians N.. 2004 - Fundamentals of Turfgrass Management. John Wiley and Sons Inc. 

ISBN 0-471-45478-8. 

2. Dunn, J., K. Diesburg. 2004 - Turf management in the Transition Zone. John Wiley and 

Sons Inc. ISBN 0-471-47609-9. 

3. Golinski P.,Q Xi. 2000 - Evaluation of turf quality of some selected cultivars of Festuca 

rubra in sowing year. Grassland Sci., Poland. 

4. Hunt K.L., J. H. Dunn. 1993 - Compatibility of kentucky bluegrass and perennial ryegrass 

with tall fescue in Transition zone turf mixtures. Agronomy Journal J 85:211-215. 

5. Jordana J. E. R. H. White, D. M. Vietor, T. C. Hale, J. C. Thomas and M. C. Engelke. 

2003 - Effect of Irrigation Frequency on Turf Quality, Shoot Density, and Root Length 

Density of Five Bentgrass Cultivars. Crop Science 43:282-287. 

115


CERECETĂRI PRIVIND INFLUENŢA CONDIŢIILOR 

PEDOCLIMATICE ASUPRA CALITĂŢII 

STRUGURILOR LA SOIURILE MUSCAT OTTONEL, 

FETEASCĂ REGALĂ ŞI CABERNET SAUVIGNON 

Iasmina SAVESCU 1 , M GOIAN 1 

1 


Veterinară a Banatului, Timişoara 

e-mail: iasmina_savescu@yahoo.com 

This paper’s goal is to show the main pedoclimatic factors which due 

to their characteristics can influence and determine grapes quality at Muscat 

Ottonel, Feteasca Regala and Cabernet Sauvignon varieties cultivated in 

Recas viticultural Center, in order to distinguish this center vocation for 

qualitative wines obtaining.Detailed knoledgement of the pedoclimatic 

factors which are characteristic to each viticultural centre, represents an 

esential condition in order to obtain high grape yields, of superior quality, in 

proper economical efficiency conditions, which must exactly be mirrored in 

each viticultural centre vocation.Researches were made in 2006-2007 period 

in Recas viticultural center, using Musact Ottonel, Feteasca Regala and 

Cabernet Sauvignon wine grapes varieties .Taking into consideration the 

existant pedoclimatic conditions, samples of grapes were taken and to those 

samples were determined through well known methods sugar content (g/l), 

acidity(g/l tartric acid). These obtained results were commented on varieties 

in two years of experimentation, results which were determined by the 

pedoclimatic conditions of this vinyard, and in the end were analised and 

interpreted, emphasizing the importance of climate conditions which are 

decisive in order to obtain a qualitative wine. During our research time 

period we try to emphasize the favorability of this viticultural area as 

concerns the quality of the grapes and wines obtained also calculating some 

binary and ternary indexes like:heliothermal index, hidrothermal coeficient 

and vine bioclimatic index .In conclusion, capitalization of the climate 

factors collision which are influencing yield quality and quantity, impose 

viticultural areas picking up and zoning and the use of adequate technical 

solutions. Climate factors influence upon yield quality and quantity can be 

explained only in correlation with the oder environmental factors, culture 

techiniques and varieties genetic characteristics. 

Key words: pedoclimatic conditions, grapes quality, varieties 

Factorii climatici prin acţiunea lor unilaterală sau în complex au o 

importanţă hotărâtoare asupra reuşitei culturii viţei de vie, lor adăugându-se şi 

factorii edafici şi orografici. 

Microclimatul reflectă adaptarea viţei de vie la condiţiile locale (natura 

terenului, panta, orientarea versanţilor), care determină cantitatea şi calitatea 

116


producţiei de struguri. Fiind o viticultură a microclimatelor, viticultura românească 

oferă condiţii foarte diferite. Ca urmare paleta de vinuri ce pot fi obţinute este 

foarte largă.Arealul viticol al României este concentrat în opt regiuni viticole, 37 

podgorii şi numeroase centre viticole. 

Centrul viticol Recaş face parte din regiunea viticolă a Dealurilor Banatului 

alături de Moldova Nouă, Tirol, Silagiu, Jamu Mare, şi Teremia. Această regiune 

are un caracter continental moderat cu nuanţe submediteraneene. 

Influenţa condiţiilor climatice asupra acumulărilor de zahăr şi a acidităţii 

exprimate în g/l acid tartric sunt corelate cu indicii climatici binari şi ternari 

calculaţi pentru acest centru viticol în anii de studiu. 


În vederea determinării influenţei condiţiilor pedoclimatice asupra calităţii 

strugurilor la soiurile Cabernet Sauvignon, Fetească Regală şi Muscat Ottonel în 

condiţiile centrului viticol Recaş, au fost recoltate probe de struguri, la maturitatea 

tehnologică a soiurilor în cei doi ani de experimentare. Struguri au fost recoltaţi din 

parcelele experimentale de pe două expoziţii:sudică şi teren plan, după evaporarea 

apei de rouă, iar analizele au fost efectuate în aceeaşi zi. A fost determinat conţinutul în 

zahăr al mustului exprimat în g/l şi aciditatea exprimată în g/l acid tartric. Zahărul a fost 

determinat prin metoda Bertrand, iar aciditatea prin titrare cu ajutorul NaOH în prezenţa 

roşului de fenol. 

Rezultatele au fost analizate,urmărindu-se procesul de acumulare a zaharurilor 

şi de scădere a acidităţii boabelor, odată cu stabilirea influenţei factorilor climatici în 

determinarea calităţii. 


Rezultatele cercetării cuprind date referitoare la conţinutul strugurilor culeşi 

în anii 2006 şi 2007 mai exact a mustului obţinut în zahăr şi aciditate pe cei doi ani, 

comparativ între cele trei soiuri studiate. 

Pe anul 2006, conţinutul comparativ de zahăr şi aciditate la soiurile Fetească 

Regală, Cabernet Sauvignon şi Muscat Ottonel este redat în figura 2. 

Analizând condiţiile climatice ale anului 2006 media anuală a temperaturilor 

a fost de 11,08 0 C, cu temperatura medie a lunii cele mai calde de 24 0 C, un bilanţ 

termic activ de 3360 0 C, o insolaţie reală de 1371 ore de strălucire a soarelui şi 

precipitaţii totale în perioada de vegetaţie 1 IV-30 IX de 390 mm. 

117


100 

90 

80 

70 

60 

50 

40 

30 

20 

10 

79 

12 

50 

16 

88 

20 

50 

24 

98 

25 

20 18 

precipitatii 

temperatura 

Aprilie 

Mai 

Iunie 

Iulie 

August 

Septembrie 

Figura 1 Corelaţie între temperaturi şi precipitaţii în anul 2006 

Pe baza acestor date climatice au fost calculaţi indicele heliotermic (I.H) 

care a avut o valoare de 2,09, coeficientul hidrotermic, cu o valoare înregistrată de 

1,16 şi indicele bioclimatic al viţei de vie(Ibcv) care a înregistrat o valoare de 6,45. 

Muscat 

Ottonel 

Feteasca 

Regala 

Cabernet 

Sauvignon 

teren 

plan 

teren 

plansudica 

teren 

plansudica 

sudica 

aciditate 

zahar 

aciditate 

zahar 

aciditate 

zahar 

aciditate 

zahar 

aciditate 

zahar 

aciditate 

zahar 

6.44 

6.59 

7.95 

7.06 

7.04 

6.73 

218 

228 

199 

206 

220 

234 

Figura 2 Conţinutul comparativ de zahăr şi aciditate în anul 2006 la cele trei soiuri 

studiate 

Corelând aceste date climatice cu rezultatele obţinute pe soiuri putem afirma 

că cel mai mare conţinut în zahăr a fost înregistrat în cazul soiului Cabernet 

Sauvignon de 234g/l, pe expoziţie sudică , care se ştie este cea mai favorabilă viţei 

de vie, urmat de soiul Muscat Ottonel şi Fetească Regală cu 206g/l tot pe expoziţie 

sudică. Aciditatea urmează o curbă descendentă, scăzând odată cu creşterea 

conţinutului de zahăr. 

Valorile indicelui heliotermic real de 2,09 este cuprins între 1 şi 5. Se 

consideră condiţii optime pentru viţa de vie atunci când valoarea I.H este mai mare 

de 2,6.Acest indice are valori la noi în ţară cuprinse între 1,35 şi 2,70[3]. 

După coeficientul hidrotermic cu valoare de 1,16 se analizează resursele 

hidrice ale centrului viticol. Dacă acesta are valori de 0,6- 0,7 viţa de vie trebuie 

cultivată în regim irigat. Valori de 1,1-1,9 sunt normale şi permit obţinerea unor 

118


producţii de calitate, iar valori mai mari de 3 indică un exces de umiditate şi o lipsă 

de căldură. 

Pentru podgoriile din ţara noastră Ibcv are valori cuprinse între 5 şi 15. 

Valori mai mici de 5-7 indică resurse hidrice mai bogate, iar valori peste 15 indică 

podgorii cu resurse heliotermice mai bogate sau ani deficitari în precipitaţii. 

Valoarea sa în cazul centrului viticol Recaş de 6.45 asigură favorabilitatea acestui 

centru pentru cultura viţei de vie, asigurând producţiei obţinute şi calitatea necesară 

în vederea obţinerii unor vinuri competitive şi calitative pe piaţă. 

Solul caracteristic perimetrului experimental din cadrul Centrului viticol 

Recaş este este preluvosolul. Acesta face parte din Clasa Luvisoluri. 

Preluvosolul este un luvisol caracterizat morfologic prin: prezenţa 

orizontului A ocric sau molic(Ao sau Am) urmat de orizontul intermediar argic(Bt) 

având culori cu valori de peste 3,5 la materialele în stare umedă, începând din 

partea superioară şi gradul de saturaţie în baze(V%) peste 53%.Proprietăţi. 

Textura este mijlocie fină sau mijlocie. Structura este granulară sau poliedrică 

subangulară în orizontul Ao şi prismatică în Bt. Conţinutul de humus variază între 

2 şi 4%. Reacţia este slab acidă.În ceea ce priveşte conţinutul în elemente nutritive, 

este mediocru aprovizionat cu azot 0,10-0,15%, slab aprovizionat cu fosfor 0,07- 

0,10 % şi mai bine aprovizionat cu potasiu18,0-20mg/100g sol. Acest sol are o 

fertilitate mijlocie sau uşor sub mijlocie fiind bine susţinută de o mai bună 

aprovizionare cu apă a plantelor.Fertilitatea şi folosinţa. Aceste soluri pot fi 

cultivate cu majoritatea plantelor agricole, pe terenurile slab înclinate sau plane, 

recomandându-se culturile cerealiere şi tehnice, iar pe versanţi cu pantă mare se 

recomandă plantaţiile de vii şi pomi. 

Muscat 

Ottonel 

Feteasca 

Regala 

Cabernet 

Sauvignon 

teren 

plan 

teren 

plan sudica 

teren 

plan sudica 

sudica 

aciditate 

zahar 

aciditate 

zahar 

aciditate 

zahar 

aciditate 

zahar 

aciditate 

zahar 

aciditate 

zahar 

6.84 

5.81 

7.11 

6.87 

4.84 

5.09 

224 

232 

204 

215 

227 

238 

Figura 3 Conţinutul comparativ de zahăr şi aciditate în anul 2007 la cele trei soiuri 

studiate 

În ceea ce priveşte datele obţinute pe anul 2007, acestea sunt prezentate în 

figura 3. 

La fel ca şi în anul 2006, cel mai mare conţinut în zahăr a fost înregistrat la 

soiul Cabernet Sauvignon cu 238g/l, urmat îndeaproape de Muscat Ottonel cu 

119


232g/l, apoi de Feteasca Regală pe sud. Aciditatea a scăzut , pe măsură ce 

conţinutul în zahăr creşte, pe teren plan valorile ambilor parametri fiind mai mici. 

Pe cei doi ani se poate observa o creştere în anul 2007 a conţinutului în zahăr 

faţă de anul 2006 şi o scădere a acidităţii totale, condiţiile climatice ale acestui an 

determinând acest lucru. 

În anul 2007 strugurii au atins maturitatea tehnologică mai devreme decât în 

anul 2006, soiul Cabernet Sauvignon la 10 X, faţă de 17 X în 2006, Feteasca 

Regală la 17 IX faţă de 23 IX, iar Muscatul la 20 IX faţă de 25 IX în 2006. Toate 

acestea pot fi explicate dacă ţinem cont de faptul că în anul 2007 asistăm la o 

încălzire a vremii, media anuală a temperaturilor fiind de 12,47 0 C, bilanţul termic 

activ e mai mare de 3537 0 C, o insolaţie reală mai ridicată de 1451 ore şi precipitaţii 

mai puţine în perioada de vegetaţie de doar 311 mm. 

80 

70 

60 

50 

40 

30 

20 

10 

0 

t*C 

62 

14.9 

23 24.1 22.5 

65 

46 

5 

precipitatii temperatura 

0 

4 

Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie 

65 

69 

18.3 

13 

30 

25 

20 

15 

10 

Figura 4 Corelaţie între temperaturi şi precipitaţii în anul 2007 

Indicii climatici calculaţi pentru anul 2007 au valori de 2,47 în cazul 

indicelui heliotermic, de 0,87 a coeficientului hidrotermic, care situat între 0,6-1 

permite obţinere de vinuri demiseci şi dulci şi a Ibcv care cu valoarea de 9,01, 

corelând toţi cei trei factori:lumină, temperatură, umiditate exprimă şi el 

favorabilitatea acestui centru viticol pentru obţinerea unor recolte calitative, a unor 

produse tipice, autentice, sub influenţa hotărâtore a condiţiilor pedoclimatice ale 

centrului viticol Recaş. 

Prin calcularea acestor indici pe cei doi ani se poate cuantifica mai precis 

acţiunea combinată a factorilor climatici şi influenţa lor asupra calităţii şi de ce nu 

a cantităţii producţiei la viţa de vie. 

CONCLUZII 

În concluzie putem afirma că Centrul viticol Recaş asigură prin condiţiile 

sale pedoclimatice condiţii favorabile cultivării viţei de vie şi totodată îi este 

asigurată favorabilitatea arealului. 

120


Corelaţia datelor obţinute cu factorii pedoclimatici, în vederea determinării 

calităţii strugurilor la cele trei soiuri studiate: Cabernet Sauvignon, Fetească Regală 

şi Muscat Ottonel exprimă prin valorile celor trei indici climatici calculaţi în cei 

doi ani de experimentare faptul că în perimetrul Centrului viticol Recaş se obţin 

produse calitative, care ating performanţele soiurilor şi care redau în fapt 

potenţialul viticol existent al zonei, ţinând cont de oferta ecologică, de microclimat, 

în concordanţă şi cu tendinţele viticulturii mondiale de a reda importanţa cuvenită 

soiurilor locale, autohtone în vederea obţinerii unor produse tipice, autentice. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Dobrei, A., Rotaru, L., Mustea, M., 2005 - Cultura viţei de vie, Ed. Solness, Timişoara. 

2. Savescu, Iasmina, GOIAN, M., 2007 - The evolution of the climatic environment specific 

to Recas viticultural center, Lucr. Şt., Facultatea de Agricultură, UŞAMVB Timişoara. 

3. Oşlobeanu, M., 1980 - Viticultură generală şi specială, EDP, Bucureşti. 

121


MODEL DE IDENTIFICARE A POSIBILITĂŢILOR DE 

DEZVOLTARE ECONOMICO-SOCIALĂ A 

COMUNITĂŢILOR RURALE 

Nicoleta MATEOC-SÎRB 1 , P. I. OTIMAN 2 , 

V. GOŞA 1 , Victoria ŞEULEAN 3 , T. E. MAN 4 , 

T. MATEOC 1 


Veterinară a Banatului , Timişoara 

e-mail : mateocnicol@yahoo.com 

2 

Academia Română, Filiala Timişoara, 

Centrul de cercetări pentru dezvoltare rurală 

3 

Universitatea de Vest Timişoara 

e-mail: victoriaseulean@yahoo.com 

4 

Universitatea Politehnica Timişoara 

e-mail : eugen@zavoi.com 

Though in the developed economies there is a trend to remove 

differences between rural and urban from the points of view of 

accommodation, infrastructure development, and ensuring services necessary 

for the population, which has resulted in a loss of significance of the 

traditional perception of the rural area as underdeveloped area, in Romania 

there is still a major discrepancy between rural and urban which is not 

beneficial for the Romanian rural area. The authors will present partial 

results of the researches done in the frame of a complex project in progress, 

project realized by a team of specialists from 8 research institutes and 

prestigious universities from Romania. The paper will present also two 

questionnaires, realized by the research team, referring to Romanian village 

monograph, respective to the development degree of a family housekeeping. 

Taking in consideration the large territory considered that belongs to rural 

space it can be understand the importance of knowing the real situation, the 

degree and the future development of Romanian rural space. 

Key words: analysis, diagnosis, potential, development economic and social, 

rurals communityes 

Pentru a putea cunoaşte situaţia reală în ceea ce priveşte dezvoltarea 

economico-socială a comunităţilor rurale din zona de vest a României echipa de 

cercetare a selectat, delimitat şi analizat zonele de studiu cuprinzând localităţi din 

judeţele: Caraş-Severin, Timiş, Arad şi Bihor. 

Pentru caracterizarea cât mai completă a comunităţilor rurale analiza a 

cuprins cele mai importante dimensiuni ale cadrului de viaţă rural, exprimat printrun 

set de criterii de analiză. 

122


Informaţiile necesare întocmirii unui model de analiză şi diagnoză le-am 

sintetizat în 2 chestionare: un chestionar pentru analiza socială efectuată în 

gospodăriile populaţiei şi un chestionar pentru fiecare comună şi satele 

aparţinătoare (studiu monografic al comunei). 

Prelucrarea datelor culese prin intermediul chestionarelor şi monografiilor s- 

a realizat cu ajutorul unui sistem informatic proiectat special. 


În alegerea comunelor ne-am ghidat după acoperirea zonei cu aşezări rurale 

reprezentative pentru regiunea respectivă. Indicatorii urmăriţi au fost: mărimea 

populaţiei, structurile economice cu ponderile înregistrate pe cele trei sectoare şi 

perspectiva dinamicii acestora. 

În cea ce priveşte sondajele efectuate în teren, la nivel de gospodărie s-a 

urmărit o eşantionare construită aleatoriu, stabilindu-se în linii mari, 50 - 60 de 

gospodării pe centru de comună. Gospodăriile au fost alese după un pas de 

numărare din totalul gospodăriilor, pasul de numărare fiind stabilit pe baza listei de 

gospodării şi numărul de case. 

Metoda utilizată, denumită „anchetă prin sondaj” a urmărit realizarea unei 

reprezentativităţi prin sondaj pe baza unui chestionar cu întrebări, ale căror 

răspunsuri şi observaţii au fost culese şi consemnate de operatorii de anchetă. La 

nivelul fiecărei localităţi echipa care a efectuat ancheta, a fost alcătuită dintr-un 

număr de 6 - 10 operatori îndrumaţi de un cadru didactic. 

Prezentarea şi analiza localităţilor cuprinse în anchetă s-a făcut cu ajutorul 

unui studiu monografic al comunei, folosindu-se în acest scop un ghid cuprinzând 

următoarele capitole: denumirea localităţii, scurt istoric; prezentarea fizico 

geografică a localităţii (structuri spaţiale şi condiţii naturale, morfostructura 

localităţii); infrastructura localităţii (starea actuală şi perspective); habitat (case, 

curţi, gospodării, fondul locativ); structuri demografice (populaţie, forţa de muncă, 

fenomene de migraţie şi navetism); economia comunei. 


Pentru identificarea căile de dezvoltare economică respectiv punctele tari şi 

punctele slabe, s-a pornit de la studiul resurselor naturale, umane şi socio-culturale, 

existente în localităţile luate în studiu. Informaţiile privind aceste resurse sunt 

foarte importante şi necesare în stabilirea strategiilor de dezvoltare durabilă. 

Pentru a diagnostica economia rurală, au fost analizate cele trei sectoare ale 

economiei – agricultură, industrie-construcţii şi servicii. 

În cadrul sectorului I (agricultura) s-a procedat la o analiză detaliată 

punându-se accent pe structurile agricole, pe formele de exploatare, prezentarea 

sectorului vegetal, zootehnic, cu producţii globale şi specifice, forme şi căi de 

valorificare a producţiei, dotarea tehnică ş.a. 

123


În toate localităţile s-au relevat date privind sectorul II, industrieconstrucţii, 

urmărindu-se numărul de întreprinderi pe profile, cifra de afaceri, 

număr angajaţi şi dinamica dezvoltării (1990-2007). 

Aceleaşi aspecte au fost urmărite şi pentru sectorul III comerţ şi servicii 

punându-se un accent aparte pe turismul existent – obiective funcţionale şi 

potenţial de extindere. 

Într-un capitol separat s-au analizat: acţiunile hidroameliorative (irigaţii, 

desecări, drenaj, combaterea eroziuni solului, amenajări piscicole ş.a.); redarea în 

circuitul agricol a unor terenuri degradate - stadiul actual şi proiecte; deponeuri 

ecologice de deşeuri. 

Studiul monografic a cuprins şi problemele principale privind dezvoltarea 

zonei respective pe baza unor programe de preaderare derulate în România, până în 

momentul aderării 2007 (PHARE; ISPA; SAPARD, Direcţia agricolă, Programul 

Fermierul). Cercetarea a vizat aspecte cu privire la: valoarea proiectelor, modul de 

finanţare, contribuţie locală, perioada de implementare a proiectelor, impact şi 

viabilitate, natura strategiilor pe termen scurt, mediu şi lung) 

Alte aspecte ale monografiei au vizat dezvoltarea pieţelor financiare (bănci, 

societăţi de asigurare, alte instituţii, cooperative de credit, filiale CEC, poştă, 

agenţii de asigurare ). 

Pentru a asigura dezvoltarea durabilă a zonelor rurale, este necesar ca la 

nivel comunitar să se urmărească un număr limitat de obiective fundamentale 

privind competitivitatea activităţilor agricole şi forestiere, gestionarea terenurilor şi 

a mediului, precum şi a calitatea vieţii şi diversificarea activităţilor în aceste zone, 

luând în considerare diversitatea situaţiilor din regiunile în cauză, fie că sunt 

regiuni izolate, care se confruntă cu probleme de depopulare şi de declin, fie zone 

rurale periurbane asupra cărora centrele urbane exercită o presiune din ce în ce mai 

mare. 

Politica naţională de dezvoltare rurală are drept obiectiv creşterea ritmului de 

dezvoltare economică a zonelor din România, cu menţinerea dinamismului social, a 

agriculturii durabile şi asigurarea conservării şi îmbunătăţirii resurselor naturale. 

Informaţiile privind cunoaşterea situaţiei reale a resurselor naturale, sunt 

necesare în stabilirea activităţilor pe care trebuie să le dezvolte comunităţile rurale 

în scopul dezvoltării economice. 

Strategia de dezvoltare a Regiunii Vest are ca obiective strategice: 

• Dezvoltarea infrastructurilor hidroedilitare, de transport, comunicaţii şi 

energetice; 

• Promovarea şi diversificarea activităţilor economice; 

• Asigurarea accesului populaţiei din zonele rurale la servicii de sănătate şi 

educaţie la nivelul celor urbane; 

• Antrenarea populaţiei locale în procesul dezvoltării rurale; 

• Promovarea patrimoniului cultural şi artistic; 

• Întărirea identităţii comunelor. 

În acest context, considerăm că tematica abordată în cercetare este de 

actualitate şi se încadrează în obiectivele politicii comunitare de dezvoltare rurală, 

124


în politica naţională de dezvoltare economică a zonelor ţării, precum şi în strategia 

de dezvoltare a regiunilor 5 Vest şi 6 Nord – Vest, aducând date reale şi concrete. 

Analiza resurselor naturale 

Resursele funciare au fost studiate deoarece oferă informaţii privind natura 

solului, modul de folosinţă, culturile cele mai potrivite, precum şi tehnologia 

acestora . Gradul de eroziune este important de cunoscut deoarece permite găsirea 

posibilităţilor de combatere şi reducere a acesteia prin lucrări sau agrotehnica 

folosită. 

Indicatorii suprafaţa agricolă pe locuitor (S A /loc.) şi suprafaţa arabilă pe 

locuitor (S a /loc.) evidenţiază faptul că localităţile analizate dispun de o suprafaţă 

mai mare de teren comparativ cu media pe ţară la cei doi indicatori S A /loc. de 

0,65 ha respectiv S a /loc. 0,45 ha. 

Clima se studiază în cea ce priveşte temperatura, precipitaţiile, vânturile, 

determinând natura măsurilor hidroameliorative şi a sistemelor de agricultură care 

trebuie practicate în zonă. 

Vegetaţia naturală şi cultivată oferă posibilitatea cunoaşterii principalelor 

unităţi fitogeografice, a ecosistemelor, a folosirii unor erbicide adecvate fiecărei 

culturi, felul culturilor tradiţionale adaptate zonei. 

Apele de suprafaţă sunt studiate în cea ce priveşte: densitatea reţelei, 

calitatea apei mai ales în vederea alimentării cu apă a localităţilor, irigaţiile, diferite 

activităţi sau industrie, energie etc. 

Apele subterane se studiază din punctul de vedere al calităţii, adâncimii, 

debitelor etc. 

Izvoarele sunt studiate din punct de vedere al calităţii şi al debitului. O 

importanţă cu totul deosebită o prezintă izvoarele cu ape termale şi minerale, 

întrucât prezenţa lor permite dezvoltarea turismului – izvor de creştere a veniturilor 

populaţiei din zonă. 

Zăcămintele naturale existente interesează în vederea exploatării acestora 

(extracţie, transporturi) şi a ocupării forţei de muncă. 

Resursele umane s-au studiază având în vedere numărul, evoluţia, repartiţia 

în teritoriu. Structura demografică după mai multe criterii, mişcarea populaţiei, 

starea sanitară, densitatea populaţiei etc. Populaţia este factorul esenţial fiind 

autorul, executorul şi beneficiarul activităţilor de dezvoltare rurală durabilă. 

Prelucrarea informaţiilor despre populaţia unei zone poate evidenţia unele 

aspecte specifice, fenomene caracteristice şi tendinţe cu privire la repartiţia în 

teritoriu a populaţiei, mişcarea naturală, aspecte pozitive şi negative în legătură cu 

deplasările, mai ales pentru muncă, condiţiile de viaţă etc. 

În ceea ce priveşte suprafaţa împădurită, doar o pătrime din spaţiul rural al 

ţării este acoperit cu păduri autentice, funcţionale, faţă de cca. 40%, cât reprezintă 

procentul optim de împădurire pentru condiţiile naturale şi sociale ale spaţiului 

geografic românesc (Giurgiu, 1978, 2004). Considerabilul decalaj dintre actualul 

procent de împădurire efectivă a ţării de 23% şi nivelul natural al acestui indicator 

(75-80%), pe de o parte, şi faţă de nivelul considerat ca optim pentru actualele 

condiţii (cca. 40%), pe de altă parte, explică dezechilibrul ecologic în care se află 

125


acum ţara noastră, cu deosebire spaţiul rural, dezechilibru favorabil producerii 

hazardurilor climatice, hidrologice şi geomorfologice (secete, inundaţii, alunecări 

de teren, eroziuni ş.a.). 

Unele dintre cele mai eficiente mijloace pentru prevenirea şi combaterea 

distrugerilor sunt: gestionarea durabilă a pădurilor existente şi împădurirea 

terenurilor degradate. 

În ceea ce priveşte activitatea turistică în zonele rurale cercetate, analiza 

datelor colectate evidenţiază o dezvoltare necorespunzătoare în prezent a 

turismului datorită existenţei unei infrastructuri improprii care nu permite accesul 

turiştilor cu uşurinţă, precum şi existenţa în multe locaţii a unor dotări rămase în 

urmă. Traseele turistice menţionate în unele cărţi sau prospecte nu corespund cu 

realitatea de la faţa locului, impunându-se în viitor reabilitarea, refacerea şi 

completarea acestora. 

Cercetarea potenţialului de extindere a infrastructurii 

Calitatea habitatului depinde mult de echiparea tehnică şi infrastructura 

localităţilor, a locuinţelor, a gospodăriilor şi a exploataţiilor agricole. Dezvoltarea 

reţelei edilitare creează condiţii asemănătoare de trai locuitorilor din rural cu a 

celor din urban, contribuie la stabilirea populaţiei rurale, stopându-se fenomenul de 

migraţie. 

Echiparea tehnico – edilitară a localităţilor şi locuinţelor este privită şi prin 

prisma următoarelor reţele: 

• de alimentare cu energie electrică; 

• de alimentare cu gaz metan; 

• de încălzire centrală; 

• de alimentare cu apă rece; 

• de alimentare cu apă caldă; 

• de canalizare; 

• de transport; 

• de telecomunicaţii; 

• de informaţii. 

Studiul în teren a evidenţiat existenţa la nivelul judeţelor a PATJ-urilor care 

însă sunt insuficient cunoscute la nivelul administraţiilor locale, iar la primăriile 

localităţilor există PUZ-uri prin care s-a stabilit extinderea zonelor rezidenţiale în 

intravilanul extins sau chiar în extravilan prin decizia consilierilor locali şi 

aprobarea acestora de către Consiliile Judeţene, sau urmare a solicitării unor 

proprietari de terenuri pentru a oferi pieţei construcţiilor posibilitatea de a construi 

complexe rezidenţiale sau construcţii industriale, depozite, sedii de întreprinderi, 

ferme agrozootehnice private, etc. 

Capacitatea administrativă este condiţionată de mai mulţi factori, dintre 

care amintim calitatea umană şi pregătirea profesională a celor care sunt angrenaţi 

în acţiunea de management al instituţiilor şi serviciilor publice. Din cercetările 

efectuate la nivelul primăriilor, pe baza monografiilor şi a sondajelor realizate se 

poate aprecia că încrederea populaţiei în administraţia locală ca o expresie a 

126


capacităţii şi calităţii administrative se situează la un nivel mediu (în jur de 50%, cu 

tendinţă de creştere uşoară în majoritatea localităţilor cercetate). 

În capacitatea administrativă este puternic condiţionată de mărimea 

suportului financiar constituit la nivelul administraţiilor locale. Aceste resurse 

bugetare se constituie din venituri locale proprii, fiscale şi nefiscale, din cote şi 

sume defalcate din veniturile bugetului de stat şi a bugetelor locale şi din 

transferuri cu destinaţie specială. În toate cazurile analizate administraţia locală 

invocă lipsa fondurilor pe care o califică drept cauză principală a nerealizărilor din 

toate domeniile administraţiei publice. 

În contextul preaderării, resursele financiare potenţiale reprezentate de 

programe ca SAPARD, ISPA, PHARE, INTERREG au fost accesate cu dificultate 

şi într-un număr redus de cazuri, principalele cauze fiind generate de cadrul 

legislativ, lipsa de informare, absenţa abilităţilor de management ale structurilor 

administraţiilor locale. 

Studiul instituţiilor financiare 

Referitor la instituţiile financiare se poate afirma cu certitudine că 

dezvoltarea economică şi financiară nu poate atinge performanţe superioare fără un 

sistem eficient de mobilizare şi alocare a capitalurilor în economie. Productivitatea 

şi, implicit, nivelul de trai sunt mult diminuate acolo unde pieţele financiare nu 

funcţionează eficient, rapid şi cu costuri reduse. Acestea sunt argumentele care 

justifică, parţial, slaba dezvoltare a activităţilor economice şi sociale din spaţiul 

rural. 

Serviciile financiare care ajung la gospodăriile şi întreprinderile rurale au 

fost şi sunt în continuare slab dezvoltate. 

CONCLUZII 

1. Situaţia precară a veniturilor din mediul rural argumentează necesitatea 

dezvoltării unei economii rurale diversificate. 

2. Nivelul scăzut de instruire şi educaţie se reflectă în calitatea forţei de 

muncă din rural fiind un factor restrictiv pentru perspectivele diversificării 

activităţii economice. 

3. Situaţia actuală a drumurilor, reţeaua de apă curentă, reţeaua de 

canalizare, afectează puternic calitatea vieţii populaţiei din mediul rural şi 

constituie o piedică pentru dezvoltarea activităţilor economice în zonele rurale. 

4. Sectorul bancar nu este interesat în a finanţa afacerile rurale. 

5. Accesul populaţiei rurale la educaţia de bază şi la serviciile de sănătate 

este împiedicat de serviciile de transport deficitar şi de lipsa veniturilor. 

127


BIBLIOGRAFIE 

1. Mateoc-Sîrb, Nicoleta, 2004 – Dezvoltarea rurală şi regională în România, Editura 

Augusta, Timişoara. 

2. Man, T.E., Mateoc-Sîrb, Nicoleta, 2008 - Dezvoltarea rurală şi regională durabilă a satului 

românesc, Editura Politehnica, Timişoara. 

3. Otiman, P.I. şi colaboratorii, 2006 - Dezvoltarea rurală şi regională durabilă a satului 

românesc, Editura Academiei, Bucureşti. 

4. xxx - Anuarul Statistic al României colecţie. 

5 .xxx - Planul Naţional Strategic pentru Dezvoltare Rurală 2007-2013. 

6. xxx – Date preluate de la primăriile localităţilor analizate. 

128


ABORDĂRI PRACTICE ACTUALE ÎN ASOCIEREA 

PRODUCĂTORILOR AGRICOLI 

Camelia APETROAIE 1 

1 Oficiul Judeţean de Consultanţă Agricolă Iaşi 

e-mail ojcaiasi@yahoo.com 

The Romanian’s integration in European Union presumes fulfilling 

some criteria assumed in the agricultural area, too. In this context, the 

agricultural producers’ association (the animal breeders’ association, too) is 

a way to exceed some difficulties in the development of the production and, in 

the same time, an opportunity to access some European financings. 

As a sensitive and difficult process (each member generally willing to 

benefit from the advantages of this structure, without assuming any 

responsibility, decisions or risks identification), the agricultural producers’ 

association and the animal breeders’ association, respectively, are two 

things that are approached differently. 

The paper presents the association process at an institutional level, 

coming from the need of accessing direct payments for the village grazing, on 

one hand, and the potential beneficiaries’ necessity of accessing financings 

by projects and the accumulation of significant points as a member of an 

associative structure, on the other hand. Then, there are some intentions to 

create associative structures for the development of the production, for 

finding new channels of distribution, for negotiating prices, as well. 

For being functional through time, these associations have to cover 

some precise steps in order to establish a development strategy at a local 

level, for being able later to adhere at district, regional, national and 

international structures. 

The paper presents these precise points of view with their long-term 

implications. The activities developed in Iaşi County have been made by the 

specialists from the agricultural advisory service in Iaşi and by other 

institutions, as well. The paper also presents some improper ways of 

approaching the association process. 

Key words: integration, association, agriculture, difficulties financing 

opportunies 

După primul an de integrare a României în Uniunea Europeană se manifestă 

schimbări privind receptivitatea producătorilor agricoli pentru procesul de asociere. 

Pe de o parte este vorba de a face faţă deciziilor asumate pentru integrarea în 

spaţiul comunitar, iar pe de altă parte, există oportunităţi pentru accesarea unor 

finanţări europene. 

129



Studiul analizează impactul procesului de asociere asupra producătorilor agricoli 

pe termen lung, modul de constituire a diverselor structuri organizatorice, precum şi 

stadiul acestora după acest proces. 

Datele prezentate se bazează pe aspectele concrete înregistrate în judeţul Iaşi 

în activităţile de consultanţă privind: mediatizarea legislaţiei în domeniu, condiţiile 

necesare pentru înfiinţarea asociaţiilor producătorilor agricoli şi a crescătorilor de 

animale, sprijinul acordat acestora conform prevederilor legislative, actualele asociaţii 

constituite, abordarea procesului de asociere la nivel instituţional. 


În vederea accesării plăţilor directe şi a plăţilor naţionale complementare 

pentru păşunile comunale utilizate pentru păşunat sau producerea de fân necesar 

creşterii animalelor, legislaţia actuală prevede că au prioritate formele asociative 

ale crescătorilor de animale, condiţia fiind ca acestea să aibă contracte de arendare / 

concesionare / închiriere / alte asemenea contracte de utilizare a pajiştilor încheiate 

cu Consiliile locale; sunt încurajate şi Consiliile locale, care pot depune şi ele 

documentaţie pentru plăţile unice pe suprafaţă pentru pajiştile comunale, numai în 

condiţiile în care nu percep taxe de păşunat şi fac dovada că execută lucrări de 

întreţinere a pajiştilor [9, 11]. 

Realitatea este exprimată prin următoarele situaţii concrete: a) deşi s-au 

organizat acţiuni de consultanţă pentru informarea potenţialilor beneficiari încă din 

anul 2007, nu s-au constituit aceste forme asociative, fondurile pentru anul trecut 

fiind pierdute; cauzele pot fi reliefate astfel: neîncrederea crescătorilor de animale 

în formele asociative, neasumarea deciziilor pentru funcţionarea acestora, lipsa de 

implicare în activităţile comunităţii, netransparenţă în aplicarea prevederilor 

legislative; b) în unele comune au existat iniţiative de formare a asociaţiilor de 

către deţinătorii efectivelor de animale, având în vedere posibilitatea de a lua în 

concesiune păşunea comunală şi astfel a accesa plăţile directe pe suprafaţă; c) în 

alte comunităţi rurale procesul de asociere a fost susţinut şi de administraţia locală, 

prin hotărârea de a finanţa crearea asociaţiilor crescătorilor de animale; au existat 

însă şi cazuri în care implicarea administraţiei locale a determinat reticenţă prin 

impunerea unei anumite persoane în cadrul asociaţiei; d) pentru a reuşi atragerea 

unor sume cât mai mari la nivel de judeţ prin plăţile directe pe suprafaţă s-au 

implicat în crearea formelor asociative alte instituţii, cu excepţia consultanţei 

agricole, asociaţiile create fiind de fapt structuri care cuprind crescătorii de taurine 

sau de ovine dintr-o comunitate (fără implicarea concretă a acestora şi fără 

informarea lor), cu un reprezentant al administraţiei locale sau al persoanei care şia 

asumat răspunderea creşterii animalelor (fiind plătit pentru această activitate de 

către deţinători) [ 8, 10, 12]. 

Pentru a fi funcţionale în timp, asociaţiile trebuie să parcurgă etape concrete 

pentru constituire şi stabilirea unei strategii de dezvoltare la nivel local, pentru ca 

ulterior să adere la structuri judeţene, regionale, naţionale şi internaţionale. Orice 

130


nerespectare a acestor etape determină abateri de la procesul corect de asociere pe 

termen lung. Ca urmare, doar parţial cazurile prezentate anterior respectă aceste 

cerinţe [1, 2, 3]. 

Pentru accesarea finanţărilor prin proiecte de către potenţialii beneficiari este 

prevăzut un punctaj minim ce trebuie realizat. Un punctaj semnificativ (10 puncte) 

este acordat pentru calitatea de membru al unei forme asociative. Proiectele 

elaborate pentru modernizarea exploataţiilor agricole (Măsura 121) prin achiziţii de 

utilaje în anul 2008 au depăşit ca număr şi valoare aşteptările iniţiale, astfel încât 

potenţialii beneficiari au căutat să aibă un punctaj mai mare, iar apartenenţa la o 

asociaţie reprezenta o oportunitate [10, 11]. 

Astfel au fost multe solicitări la consultanţa agricolă pentru contactarea unor 

asociaţii ale producătorilor de cereale sau ale legumicultorilor, numai pentru a 

dobândi actul doveditor al calităţii de membru al asociaţiei. După această etapă, 

beneficiarii finanţărilor nu intenţionau însă continuarea activităţii în cadrul formei 

organizatorice asociative. Reprezentanţii legali ai asociaţiilor au prezentat 

condiţiile pentru a deveni membri, în unele cazuri acestea fiind acceptate, iar în 

altele au fost considerate prea costisitoare. Este vorba de o altfel de abordare a 

procesului de asociere diferită faţă de scopurile şi obiectivele iniţiale [ 6 ]. 

Apoi, există intenţii de creare a structurilor asociative şi pentru valorificarea 

producţiei, găsirea unor noi canale de distribuţie, negocierea preţurilor. 

Producătorii agricoli consideră un dezavantaj rolul intermediarilor şi activitatea 

acestora în piaţă, neluând în considerare lipsa lor de organizare. 

Experienţa cu diverse grupuri de producători arată că procesul de asociere 

este sensibil şi dificil de realizat, fiecare membru dorind în general să beneficieze 

de avantajele acestui tip de structură organizatorică, fără asumarea răspunderii, 

luarea deciziilor, identificarea riscurilor. Dar, spre deosebire de anii anteriori, în 

anul 2008 acest proces este acceptat ca o alternativă viabilă în favoarea 

producătorilor agricoli, mai ales în condiţiile în care funcţionarea unei asociaţii 

poate determina recunoaşterea ca grup de producători de către Ministerul 

Agriculturii şi finanţarea activităţii acestuia cu procente în funcţie de producţia 

comercializată [4, 5,7]. 

În acest context consultanţa agricolă s-a implicat în mediatizarea legislaţiei 

privind crearea formelor asociative, în prezentarea avantajelor şi cerinţelor pentru 

funcţionarea acestor structuri, a diferitelor forme legislative de constituire, a 

posibilităţilor de accesare a fondurilor europene. În acelaşi timp, a fost acordată 

consiliere pentru crearea propriu - zisă a asociaţiilor, prin sprijinirea elaborării 

documentaţiei pentru obţinerea personalităţii juridice [11, 12]. 

CONCLUZII 

Procesul de asociere este sensibil şi dificil de realizat, fiecare membru dorind 

în general să beneficieze de avantajele acestui tip de structură organizatorică, fără 

asumarea răspunderii şi luarea deciziilor. Dar, spre deosebire de anii anteriori, în 

131


anul 2008 acest proces este acceptat din ce în ce mai mult de către producătorii 

agricoli ca o alternativă viabilă. 

Respectarea etapelor de constituire a structurilor organizatorice asociative şi 

implicarea membrilor asigură condiţiile necesare pentru funcţionalitatea acestora, 

iar nerespectarea lor determină abateri de la procesul corect de asociere pe termen 

lung. 

Asocierea este o cale pentru creşterea performanţelor economice şi sociale, 

precum şi pentru modernizarea sectorului agricol, prin posibilitatea dezvoltării unei 

strategii la nivel local şi prin aderarea ulterioară la structuri judeţene, regionale, 

naţionale şi internaţionale. 

Abordarea corectă a procesului de asociere la nivel instituţional poate 

sprijini acest proces, iar neluarea în considerare a etapelor corespunzătoare 

determină reticenţă. Forţarea procesului de asociere, indiferent de scopurile 

urmărite, nu asigură funcţionalitatea structurilor create, ci determină neîncredere cu 

implicaţii pe termen lung. 

Procesul de asociere este stimulat şi de acordarea sprijinului financiar prin 

deciziile Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, dar şi prin accesarea 

fondurilor comunitare. 

Consultanţa agricolă ieşeană s-a implicat în cunoaşterea modului de 

constituire a asociaţiilor de către producătorii agricoli şi crescătorii de animale şi 

aplicarea în practică a acestui proces. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Apetroaie, Camelia, 2001 – Primele asociaţii de marketing la Iaşi, “Agricultura României”, 

nr. 42, p. 12, Bucureşti. 

2. Apetroaie, Camelia, 2001 – Necesitatea şi oportunitatea constituirii asociaţiilor de 

marketing în agricultură în România. Rezultate practice obţinute în judeţul Iaşi, CD – 

Lucrări ştiinţifice, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, Iaşi. 

3. Apetroaie, Camelia, 2002 - Cooperarea şi asocierea în agricultură: posibilităţi şi limite, 

Lucrări Ştiinţifice, Seria Agronomie, vol. 45, U.Ş.A.M.V.Iaşi. 

4. Apetroaie, Camelia, 2002 - Evoluţia formelor de cooperare şi asociere în agricultura 

judeţului Iaşi, Revista “Datina”, august, pag. 3, Constanţa. 

5. Apetroaie, Camelia, 2004 - Impactul integrării în Uniunea Europeană pentru ţăranul 

român, Lucrări Ştiinţifice, CD Seria Agronomie, vol. 47 , U.Ş.A.M.V.Iaşi. 

6. Apetroaie, Camelia, 2007 - Agricultura românească în primul an de aderare la Uniunea 

Europeană, Simpozionul Naţional al Societăţii de Istorie şi Retrologie Agrară, Bacău. 

7. Apetroaie, Camelia, 2007 - Avantajele asocierii şi grupurile de producători, Seminarul cu 

tema ,, Punerea în valoare a sectorului agroalimentar prin produse tradiţionale”, Iaşi. 

8. x x x, 2006 – 2008 - Bază de date – Oficiul Judeţean de Consultanţă Agricolă Iaşi. 

9. x x x, 2007 – 2008 - Date Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. 

10. x x x, 2005 – 2008 - Colecţia ,,Consultanţa Agricolă Ieşeană“, Editura Trinitas, Iaşi. 

11. x x x, 2007 – 2008 – Legislaţie (plăţi directe pe suprafaţă, subvenţii, fonduri europene). 

12. x x x, 2005 – 2008 - Acţiuni de consultanţă: Bază de date Oficiul Judeţean de 

Consultanţă Agricolă Iaşi. 

132


PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE DURABILĂ A 

AGROTURISMULUI MONTAN ÎN CONTEXT ACTUAL 

ŞI AL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE 

D. UNGUREANU 1 

1 Centrul de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în 

Carpaţi – CEFIDEC, Vatra Dornei 

e-mail: danut_u@yahoo.com 

In order to answer to the current needs without affecting the 

development capacity of the future generations, sustainable development is 

closely connected to the environment and its balance, thus the attractions and 

splendors provided would have continuity in time. The sustainable tourism 

performed in the mountains represents the development of all tourism types, 

through a tourism management and marketing that respects the mountain’s 

natural, social and economical integrity in such a manner that the use of 

natural and cultural resources is done for the benefit of the future 

generations. 

Sustainable development of mountain agri-tourism in the current 

context and in the context of the climate changes implies the preservation of 

natural and anthropic resources, with the purpose of using them in the future, 

the increase of the living conditions for the local communities and better 

knowledge and awareness of the idea of preservation for the local 

population. 

The farm, the village and the rural space, together or separate, geive 

charm to the rural tourism. Rural torurism must be perceived as a type of 

activity that provides the urban population with the most adequate conditions 

for stress therapy, determined by the noisy daily city life 

Key words: agri-tourism, sustainable development, climate changes 

Concepută ca o necessitate a reconcilierii între om şi natură, ca un nou tip de 

dezvoltare care să susţină pe termen lung progresul uman, dezvoltarea durabilă 

exprimă necesitatea armonizării intereselor prezente cu cele ale generaţiilor 

viitoare care se succed în timp. 

Dezvoltarea durabilă, pentru a răspunde nevoilor prezente fără a afecta 

capacitatea de dezvoltare a generaţiilor viitoare, este strâns legată de problema 

mediului înconjurător, de menţinere a acestuia în parametri normali astfel încât 

atracţiile şi splendorile oferite să aibă continuitate în timp. 

Dezvoltarea durabilă a agroturismului montan presupune conservarea 

resurselor turistice naturale şi antropice în scopul utilizării continue în viitor, 

creşterea nivelului de trai al comunităţilor locale şi mai buna cunoaştere şi 

conştientizare de către populaţia locală şi vizitatori a ideii de conservare. 

133


Procesul planificării dezvoltării durabile se manifestă în următoarele planuri: 

economic, prin creşterea gradului de exploatare şi valorificare a resurselor; 

ecologic, prin evitarea degradării mediului şi social, prin creşterea locurilor de 

muncă, practicarea unor meserii tradiţionale, atragerea populaţiei în practicarea 

agroturismului ca măsură de regenerare fizică şi psihică a acesteia, consolidarea 

identităţii culturale a comunităţilor locale, reducerea cheltuielilor pentru sănătate a 

populaţiei urbane ce practică turismul. 


Cercetările au fost efectuate în gospodării din zona montană. Datele au fost 

prelucrate şi pe baza unor chestionare de sondaj, completate de participanţii la 

cursurile de calificare pentru ocupaţiile: "Administrator pensiune turistică, Lucrător în 

gospodărie agroturistică şi Fermier montan" organizate de Centrul de Formare şi 

Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi – CEFIDEC Vatra Dornei. 

La baza cercetărilor au mai stat: Planul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 – 

2013, Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene, Strategia de Dezvoltare Durabilă a 

Zonei de Montane precum şi Legislaţia actuală cu reglementările referitoare la 

clasificarea structurilor de primire turistice. 


Dezvoltarea şi promovarea activităţilor turistice la nivelul ruralului montan 

românesc trebuie să ţină cont de existenţa mai multor factori favorizanţi: 

• un bogat potenţial turistic nevalorificat încă; 

• existenţa unor căi de comunicaţie rutiere, care pot fi modernizate şi 

dezvoltate; 

• unicitatea peisajului; 

• atracţia pe care o exercită fondurile de vânătoare şi pescuit; 

• monumentele arhitectonice şi casele memoriale; 

• manifestările culturale cu rezonanţă naţională, zonală sau locală; 

• ospitalitatea locuitorilor satelor de munte 

• existenţa tradiţiilor şi meşteşugurilor 

Obiectivele urmărite includ: 

• dezvoltarea agroturismului prin creşterea calitativă a serviciilor turistice, în 

scopul atragerii suplimentare de vizitatori, 

• dezvoltarea potenţialului agroturistic insuficient exploatat, 

• dezvoltarea iniţiativelor turistice durabile, 

• îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în zonele turistice, 

• îmbunătăţirea imaginii zonelor turistice, 

• dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport, 

• punerea în valoare prin acţiuni specifice a patrimoniului natural şi cultural; 

• promovarea turismului pentru agrement şi sport. 

Una dintre tendinţele dezvoltării agroturismului montan, o reprezintă 

întoarcerea către natură, într-un mediu sănătos, armonios, în acord cu aspiraţia de 

autentic. Ea se manifestă în toate ţările în care actuala civilizaţie postindustrială a 

134


creat nevoia de evadare din mediul urban, poluat şi stresant. În special turiştii din 

ţările cu economie avansată caută să fugă de „lumea dezlănţuită” de la ei de acasă, 

de aglomerările urbane şi să găsească locuri în care natura a rămas nealterată de 

„cuceririle” civilizaţiei moderne. România are mari posibilităţi pentru dezvoltarea 

agroturismului în spaţiul rural montan. Configuraţia geografică a ţării se constituie 

într-un veritabil potenţial natural, iar marea varietate de valori cultural – istorice - 

artă populară, etnografie, folclor, tradiţii, vestigii istorice – completează potenţialul 

antropic, conturând trăsăturile unui bogat patrimoniu turistic rural, insuficient 

valorificat încă. Fenomenul agroturistic montan actual este în continuă ascensiune. 

Această mişcare turistică spre ruralul montan este purtătoare de fluxuri băneşti de 

la un mediu la altul, de la un sector la altul, impactul manifestându-se atât la nivel 

microeconomic, cât şi la nivel macroeconomic. 

Agroturismul, permite valorificarea disponibilităţilor de cazare ale 

gospodăriei ţărăneşti, pregătită şi amenajată adecvat pentru primirea oaspeţilor, 

asigurarea serviciilor pentru servirea mesei şi pentru alte activităţi complementare, 

dependente în mod direct de specificul economic al fermei, precum activităţi de 

agrement, iniţiere în diferite îndeletniciri tradiţionale, echitaţie, pescuit, cure 

terapeutice, etc. Prin urmare, agroturismul este o activitate turistică destinată să 

aducă fermierilor venituri complementare, prin valorificarea la maximum a 

resurselor proprii ale gospodăriei provenite din activitatea agricolă, care rămâne, 

oricum, principala lor sursă de venituri.[3] 

Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare şi 

servirea mesei numai pensiunile turistice şi pensiunile agroturistice, beneficiind de 

un mediu nepoluat şi pitoresc, de atracţiile turistice naturale şi de valorile culturalistorice, 

de tradiţiile şi obiceiurile prezente în mediul rural, de ospitalitatea 

fermierului. 

Pensiunile agroturistice sunt structuri de primire turistice, având o capacitate 

de cazare de până la 8 camere, funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri 

independente, care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi condiţiile 

de pregătire şi servire a mesei, precum şi posibilitatea participării la activităţi 

gospodăreşti, sau meşteşugăreşti [5]. 

În pensiunile agroturistice, turiştilor li se oferă masa preparată din produse 

naturale, preponderent din gospodăria proprie sau de la producători autorizaţi de pe 

plan local iar gazdele se ocupă direct de primirea turiştilor şi de programul acestora 

pe tot parcursul sejurului, pe care îl petrec la pensiune. 

În cadrul pensiunilor agroturistice se desfăşoară cel puţin o activitate legată 

de agricultură, creşterea animalelor, cultivarea a diferite tipuri de plante, livezi de 

pomi fructiferi sau se desfăşoară o activitate meşteşugărească, cu un atelier de 

lucru din care rezultă diferite articole de artizanat. Activităţile în cauză trebuie să se 

desfăşoare în mod continuu sau, în funcţie de specific şi sezonalitate, să aibă 

caracter de repetabilitate. 

Amplasarea pensiunilor turistice trebuie realizată în locuri ferite de surse de 

poluare şi de orice alte elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viaţa 

turiştilor. 

135


Dotările din camerele şi din grupurile sanitare destinate turiştilor vor fi puse 

în exclusivitate la dispoziţie acestora. În interiorul lor nu se admit lucrurile 

personale ale locatorului (articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte, bibelouri sau 

alte obiecte care ar putea stânjeni turiştii). 

În cazul în care spaţiile pentru prepararea şi servirea mesei sunt destinate şi 

pentru consumatori din afară iar numărul locurilor la mese este mai mare decât al 

celor de cazare, dar nu mai mic de 40 de locuri, spaţiile în cauză se clasifică ca 

unităţi de alimentaţie publică, potrivit normelor specifice elaborate de Ministerul 

Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale [5]. 

Spaţiul rural montan, prin componentele sale satisface un evantai larg de 

motivaţii: odihnă şi recreere, cunoaştere, cultură, practicarea sportului, cură de aer 

sau balneară, vânătoare şi pescuit, oferind agroturismului o arie mare de cuprindere 

a posibilităţilor de petrecere a timpului liber. 

Prin aceasta, agroturismul montan este un mijloc de valorificare integrală a 

mediului rural cu potenţialul său agricol, silvic, turistic, uman şi tehnico-economic. 

Agroturismul prezintă unele trăsături de diferenţiere faţă de turismul 

tradiţional: 

• ofertă peisageră specifică, bogată şi variată, în funcţie de sezon; 

• consumul turistic se petrece în mediul rural unde esenţiale sunt: calitatea 

pensiunii şi serviciilor de primire la fermieri, cunoaşterea mediului natural, 

uman şi cultural, precum şi originalitatea produselor turistice; 

• oferta turistică este autentică, diferenţiată, multiplă în diversitatea sa, 

organizată şi condusă de fermieri, deci de oamenii satului; 

• calitatea şi naturalitatea produselor agroalimentare, neindustrializate, dau 

valoare specială de reconfortare organică; 

• este o activitate economică complementară exploataţiei agricole şi nu o 

alternativă sau o substituţie a acesteia; 

• oferă populaţiei turistice cu venituri reduse posibilitatea de odihnă şi 

reconfortare, de petrecere a timpului liber din vacanţe sau week-end-uri, în 

peisajul pitoresc al mediului rural, cu valori cultural-educative şi cu o 

ospitalitate specifică; 

• poate fi practicat şi iarna, îmbinat cu sporturile specifice (schi, sanie, etc.) 

• nu necesită investiţii foarte mari pentru amenajări de infrastructură şi 

suprastructură turistică sau pentru alte dotări de profil; 

• se evită marile aglomerări turistice de pe litoral sau din staţiunile balneare 

sau montane; 

• este un turism „difuz” prin specificul ofertei sale diversificate şi de mare 

diseminare în spaţiu; 

• nu este compatibil cu turismul de masă. 

Turismul rural în general şi agroturismul montan în special, sunt considerate 

ca fiind opţiuni promiţătoare pentru viitor deoarece astfel se poate realiza o 

dezvoltare economică a localităţilor cu specific predominant agricol şi silvic, cu 

consecinţe favorabile asupra atragerii şi menţinerii populaţiei în mediul rural, 

impulsionării activităţii agricole în regiunile defavorizate din punctul de vedere al 

136


dezvoltării sociale şi culturale, limitării efectelor izolării sociale, mai ales pentru 

locuitorii satelor sau cătunelor montane. 

CONCLUZII 

Valorificarea ineditului satului de munte românesc şi a “personalităţii sale 

geografice” îşi pune amprenta asupra redresării şi vitalizării activităţii locale, 

obiectiv care poate fi atins printr-un complex de măsuri şi acţiuni, care pot fi 

generate prin punerea în practică a unei strategii clare, adaptată specificităţii 

montane, susţinută juridic şi financiar, în mod consecvent: 

• reactivarea meşteşugurilor şi dezvoltarea serviciilor într-o gamă 

diversificată, care să asigure un echilibru ocupaţional şi o fixare a locurilor 

de muncă; 

• stimularea unor activităţi alternative sau paralele aducătoare de venituri 

suplimentare (turismul rural, agroturismul); 

• promovarea şi stimularea economiilor locale, de prelucrare a produselor 

alimentare şi nealimentare; 

• organizarea structurilor de producţie şi de prelucrare prin ghiduri cu 

modele cadru; 

• organizarea formelor de asociere într-o gamă diversificată: gospodării de 

microproducţie familiale, asocieri familiale de microproducţie, asociaţii 

profesionale, etc; 

• crearea unei structuri instituţionale locale şi de parteneriat “public - 

privat”; 

• legislaţia promovată să cuprindă problemele reale ale spaţiului rural, 

inclusiv protecţia socială. 

Principalele direcţii pentru valorificarea potenţialului rural sunt: 

• restabilizarea gospodăriilor ţărăneşti şi a întregii politici agrare 

• stimularea activităţilor non agricole complementare, în mod deosebit prin 

crearea de noi unităţi economice îndeosebi agroproductive şi de servicii şi 

prin valorificarea potenţialului turistic şi agricol; 

• selectarea unor localităţi specifice zonelor etnografice româneşti pentru 

finanţarea unor proiecte de amenajare complexă pentru turismul rural; 

• elaborarea de studii şi proiecte de amenajare locală a spaţiului rural mai 

ales ca proiect pentru practicarea sporturilor, agrementului şi 

divertismentului cultural, programe turistice, pentru a oferi turiştilor în 

zonele rurale o gamă cât mai variată de ocupaţii şi atracţii. 

Valorificarea resurselor satului de munte românesc se poate face prin diferite 

târguri, festivaluri, concursuri, care vin să întregească imaginea favorabilă a 

satului. Totuşi principalul mod, şi cel mai important în valorificarea acestor resurse 

rămâne turismul rural/agroturismul. 

Dacă definiţia clasică a turismului îl prezintă ca o “activitate cu caracter 

recreativ şi/sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de 

transport a unor regiuni pitoreşti sau interesante dintr-un anumit punct de vedere”, 

137


agroturismul este deci turismul practicat în mediul rural, pe lângă gospodăria 

ţărănească, ca factor economic de dezvoltare locală, rezultând din serviciile 

prestate clienţilor în vederea satisfacerii nevoilor acestora. 

Această activitate cu o vastă cuprindere, are la bază trei elemente 

interdependente: 

• atracţia faţă de frumuseţile naturale, etnografie, de noutatea, farmecul şi 

evenimentele specifice vieţii la ţară; 

• cazarea şi masa, care, chiar dacă nu sunt la standardele hoteliere trebuie să 

fie de calitate şi oferite cu ospitalitate; 

• transportul, căile de acces spre mediul rural sunt vitale pentru asigurarea 

unui flux continuu de turişti. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Rey, R., 2001 – Strategia de dezvoltare a zonei montane (Proiect). În "Carpaţii României. 

Summit-ul pentru mediu şi dezvoltare durabilă în regiunea Carpaţilor şi a Dunării", 

Editura Agris, Bucureşti [pag. 41 – 51]. 

2. Ungureanu, D., 2006 - Dezvoltarea localităţilor rurale din zonele montane ale României, 

prin valorificarea eficientă a potenţialului agroturistic. În "Lucrări ştiinţifice – Vol. 50, 

Seria Agronomie", USAMV Iaşi. 

3. Ungureanu, D., 2007 - Contribuţia agroturismului şi a turismului rural, la dezvoltarea 

durabilă a zonelor rurale montane din România. În "Integrarea europeană a 

comunităţilor montane din România şi alternative pentru dezvoltarea durabilă. Rolul 

cercetării ştiinţifice şi al educaţiei în procesul evolutiv economic şi cultural al satului 

montan", Editura Gutemberg, Câmpulung Moldovenesc. 

4. *** , 2004 – Ordinul comun MAPDR/MAI nr. 328/321, din 19.08. 

5. ***, 2008 – Ordinul Nr. 636 din 12 mai 2008 pentru aprobarea Normelor metodologice 

privind clasificarea structurilor de primire turistice. 

6. ***, 2007 – Planul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013. 

138


FERMA ECOLOGICĂ STEPA. STUDIU DE CAZ ÎN 

JUDEŢUL CONSTANŢA 

A. LUP 1 , N. ALEXE 1 

1 Universitatea ,,OVIDIUS” Constanţa, 

e-mail:lupaurel@yahoo.com 

2 Administrator S.A.Stepa 

S.A.STEPA is one of the first ecological farms in Constantza county 

and in Romania. Founded in 1991 by 52 associated landowners the farms 

practice ecological agriculture since 2000 year. Cultivated aria is 300 ha 

arable land situated in one of the driest zone of the county, less then 400 mm 

rainfall by year, but the yearly average of temperature is more than 10.5 o C. 

The typical soil is a light brown steppe soil, coarse textured, medium content 

in humus incompetent supply in natrium and phosphorus and medium content 

in potassium. The crop technology is no irrigated one. 

The main crops cultivated are: wheat, burley, vetch, sun-flower, foodmillet, 

mustard, foenicullum and some aromatic and medicinal species. 

The crop technology follows the rules of the ecological agriculture 

without chemical fertilizer and pesticides. 

The yields are about 30% less than in conventional agriculture but the 

technological expenses are smaller too, owing to lack of the chemical 

fertilizers and pesticides. The prices of the ecological products are generally 

greater so that ecological agriculture is usually more profitable than 

conventional agriculture in this part of the country. 

Average for all the farm, we have: 

- Income ………………………………448 €/ha 

- Expenses ……………………………283 €/ha 

- Profit ………………………………. 165 €/ha 

- Rate of profit……………………… 58.3 % 

These figures indicate a higher level of efficiency than in conventional 

agriculture in this part of the country. 

At present all production is exported in Germany, France, United 

Kingdom, because in Romania an ecological market is missing yet. 

Keywords: ecological, agriculture, efficiency, Romania. 

Printre primele ferme din România care a adoptat sistemul de agricultură 

ecologică în perioada 1998-2000, se află şi SA STEPA, judeţul Constanţa, care 

face obiectul acestui studiu de caz. 

În prezent în judeţul Constanţa, practică agricultura ecologică un număr de 

42 agenţi economici exploatând o suprafaţă arabilă de 642 ha, 129 ha păşuni şi 56 

ha viţă de vie. SA STEPA cu cele 300 ha reprezintă aproape 50% din arabilul 

exploatat ecologic. La nivel de ţară se exploatau în sistem ecologic circa 150 mii 

hectare. 

139



Statutul juridic, structura de conducere şi de organizare. Societatea Agricolă 

STEPA s-a constituit în anul 1991, în baza Legii nr.36/1991, prin asocierea unui număr 

de 47 familii de foşti cooperatori, care au fost împropiretăriţi potrivit Legii nr.18/1991, 

cu suprafaţa de 287 ha, constituită în parcele cu suprafeţe cuprinse între 2 şi 10 ha. 

Cu titlu de creanţe cuvenite membrilor săi, societatea a preluat de la fosta 

cooperativă agricolă o parte din activele acesteia: una clădire administrativă (fostul 

sediu al CAP); 2 grajduri de bovine; 2 magazii cu capacitate de 200 tone; un atelier de 

fierărie şi tâmplărie. 

Societatea este condusă de un Consiliu de Administraţie pe baza unui statut tip. 

Conducerea operativă este asigurată de un administrator (director), de specialitate 

tehnician agronom cu o experienţă de peste 35 de ani în munca de cercetare în 

câmpurile experimentale ale SCDA- Valu lui Traian, judeţul Constanţa. 

Personalul administrativ, de gestiune şi servire este compus din: un contabil, 

cumulând activităţi de contabilitate şi gestiune, planificare, marketing, casă; 4 mecanici 

agricoli, din care un specialist strungar; 1 muncitor agricol permanent; un paznic. 

În timpul verii sunt folosiţi 2-3 muncitori sezonieri. 

Asociaţii şi membrii familiilor lor nu participă la lucrări decât foarte puţin, ca 

salariaţi. Nu se fac retribuiri în natură sau cu cote părţi. 

Obiectul de activitate. Societatea are ca obiectiv major practicarea unui sistem 

de agricultură eficient în condiţiile unui cadru natural dat, în scopul asigurării membrilor 

săi a unor resurse de subzistenţă şi a obţinerii unor venituri sigure şi cât mai mari. 

Întreaga activitate de producţie este subsumată cerinţelor protecţiei mediului, 

conservării şi ameliorării capacităţii productive a solului. În cadrul obiectivului general, 

societatea şi-a propus activităţi specifice domeniului agricol ca; exploatarea terenurilor 

agricole; creşterea animalelor; aprovizionare, stocare, prelucrare şi comercializarea 

produselor agricole; prestări de servicii şi industrie mică; cercetare ştiinţifică în 

domeniu. 

Locaţia, mediul natural şi socio-economic. Sediul S.A.STEPA se află în satul 

Stupina, aparţinând de comuna Crucea care împreună cu alte cinci sate avea în 2002, 

o populaţie de 3.439 locuitori din care 771 locuitori în satul Stupina. 

Localitatea Stupina este situată pe DN 2A, la distanţă de 55 km de municipiul 

Constanţa şi 20 km de oraşul Hârşova, pe Dunăre. Teritoriul unităţii face parte din 

formaţiunea geomorfologică Podişul Dobrogei de nord cu relief în general plan şi pante 

line sau ondulate cu procese modeste de eroziune. 

Solul. Tipul dominant este solul bălan de stepă cu textura medie spre uşoară, 

conform studiului agrochimic din anul 1985 indicele pH este între 8,0-8,2, conţinutul în 

humus 1,54-2,50 pe adâncimea de 0,30 cm, în general slab aprovizionat cu azot 2,10- 

2,20 (indice), slab aprovizionat cu fosfor pe 30% din suprafaţa totală şi moderat 

aprovizionat cu potasiu pe 30-35% din suprafaţă. 

Clima. Aparţine zonei agroclimatice I caldă-secetoasă, subzona 2 caracterizată 

printr-un continentalism accentuat cu o amplitudine mare a valorilor termice şi 

variabilitate largă a precipitaţiilor în timpul sezonului de vegetaţie. 

Temperatura medie anuală este cuprinsă între 11,0-11,2 o C cu o durată de 

strălucire a soarelui 2180-2260 ore/an, o sumă a temperaturilor pozitive (peste 0 o ) de 

4.100-4.200 o C şi o sumă a temperaturilor active de peste 10 o C, de circa 1.600 o C. 

Precipitaţiile în schimb sunt unele din cele mai reduse din ţară, în jur de 400 mm 

anual, distribuite în mod neuniform cu deosebire în timpul sezonului de vegetaţie. La 

sfârşitul primăverii şi începutul verii acestea au caracter de aversă producând şiroiri şi 

eroziune de suprafaţă pe terenurile în pantă. 

140


În ce priveşte mediul socio-economic, zona este caracterizată ca una din cele 

mai sărace din judeţ şi din ţară. Ocupaţia de bază şi singura, este agricultura primară 

de tip extensiv practicată mai mult de producătorii-arendaşi, decât de locuitorii satului , 

din ce în ce mai puţini, mai ales din cei care aparţin categoriei activi. 

Dotarea tehnică. În timp, societatea S.A.STEPA şi-a reînnoit parţial parcul de 

tractoare, maşini şi echipamente de lucru, în prezent dispunând de următorul inventar: 

un tractor de 100 CP NEW-HOLAND, cu plug reversibil; un tractor de 65 CP şi un 

tractor de 45 CP; un TIH-445; una combină autopropulsată de cereale SEMA 110. 

Maşini şi echipamente agricole ca: 2 remorci pentru împrăştiat gunoi, maşină de 

împrăştiat îngrăşăminte chimice, două grape cu discuri, combinator, cultivator, 

echipament de erbicidat, presă de balotat, dispozitiv de transoport paleţi, grapă 

reglabilă, grapă cu colţi ficşi, diferite unelte de mână. Birotica este compusă din: 

calculator PC, copiator, telefon-fax, mobilier minim. Capitalul social al societăţii este 

evaluat la 130,895 RON, revenind 436 RON/ha. 

Activitatea de producţie. Din 1998, societatea a trecut la practicarea agriculturii 

ecologice (organice) devenind membru al Asociaţiei Române pentru Agricultura 

Durabilă – ARAD din anul 2000, cu certificarea de rigoare. 

Primele produse ecologice obţinute în anul 2000 au fost grâul, coriandrul, 

trigonella, muştarul, exportate în Olanda prin firma care a şi efectuat certificarea 

întrucât la acea dată în România nu existau firme specializate şi autorizate să presteze 

astfel de servicii. 

Începând cu anul 2003, certificarea se face de către firma LACON, BMD din 

Germania. Certificarea produselor se face în următoarele condiţii: 

• O certificare anuală, pe teren efectuată de firma LACON contra unui tarif 

modic de 1 €/ha, respectiv 300 € pe fermă. 

• Certificarea produselor se face loco-fermă (producător) de către importator, 

care este de regulă un intermediar, pe cheltuiala lui. 

• Pregătirea şi livrarea mărfii. Condiţionarea, ambalarea şi etichetarea 

produselor se asigură de către producător, în fermă, contra unui comision 

plătit de SA Stepa. 

• Recepţia se face de către exportatorul-intermediar contra unui comision plătit 

de SA STEPA. 

• Preţul se negociază la poarta fermei cu intermediarul-exportator, eventual în 

prezenţa beneficiarului. 

Pentru anul 2008, SA STEPA are încheiate contracte pentru următoarele 

produse ecologice: grâu, fenicul, mei alimentar, muştar, măzăriche. În România nu 

există încă o piaţă pentru asemenea produse sau cel puţin nu are relaţii cu o astfel de 

piaţă. 

Structura de specii şi tehnologiile de cultivare. Pentru analiza rezultatelor de 

producţie şi a celor economice s-au utilizat atât date medii multianuale cât şi informaţii 

recente privind sistemul de preţuri şi tarife pentru anul agricol 2007/2008. 

Structura culturilor şi nivelul randamentelor la unitatea de suprafaţă vizează 

medii multianuale din perioada 2000-2007, iar pentru calculul parametrilor economici 

venituri, costuri, profitabilitate s-au utilizat date actuale, respectiv ale anului agricol 

2007/2008. Structura culturilor şi nivelul randamentelor la unitatea de suprafaţă luate în 

calcul au fost următoarele: 

141


Hectare Ponderea % Randament kg/ha 

- Grâu ............................. 70 23,4 2.700 

- Porumb.......................... 25 8,3 2.400 

- Mei alimentar................ 40 13,3 900 

- Floarea-soarelui ........... 35 11,8 1.400 

- Muştar .......................... 40 13,3 700 

- Măzăriche .................... 40 13,3 1.000 

- Fenicul (peren) ............. 25 8,3 600 

- Solă în repaus................ 25 8,3 - 

T o t a l .... 300 100,0 - 

Tehnologiile de cultivare. Sunt caracteristice agriculturii ecologice cu 

respectarea tuturor restricţiilor privind utilizarea fertilizanţilor chimici şi a pesticidelor. Ca 

îngrăşăminte se utilizează gunoiul de grajd, compostul şi îngrăşămintele verzi. 


Condusă de un bun gospodar, fiind printre primele din ţară, unitatea a reuşit 

să obţină contracte avantajoase pe piaţa externă, iar în prezent rezultatele 

economice reflectă evoluţia pozitivă şi gradul de profitabilitate al exploataţiei. 

Potrivit bugetelor de venituri şi cheltuieli la culturile menţionate situaţia 

economică de ansamblu a societăţii este următoarea: 

Total 

exploataţie 

Revine la hectar 

(275 ha) 

Revine la 

hectar (300 ha) 

-Venituri lei RON ... 483.930 1.760 1.613 

-Cheltuieli ,, ,, .. 306.400 1.114 1.021 

-Profit ,, ,, .. 177.530 646 592 

-Rata profitului % .... 57,8 57,8 57,8 

Menţionăm că veniturile şi cheltuielile au fost calculate la preţurile şi tarifele 

actuale (2008), în schimb nivelul randamentelor reprezintă o medie multianuală, 

întrucât aceasta variază mult de la an la an, iar scopul analizei este evaluarea 

gradului mediu de profitabilitate al agriculturii ecologice pe o medie multianuală. 

Indicatorii economici sunt ceva mai reduşi dacă se raportează la suprafaţa 

totală a fermei, inclusiv cele 25 ha care rămân în repaus (un fel de ogor negru) în 

fiecare an. Scopul acestei tehnici este aceea că în anul de repaus sunt distruse prin 

lucrări mecanice buruienile pentru care altfel ar fi fost nevoie de erbicide. 

Nivelul redus al cheltuielilor tehnologice reprezentând mai puţin de 50% din 

volumul înregistrat în agricultura convenţională, rezultă din economii semnificative 

la următoarele articole: 

- 400-450 lei/ha la lucrările mecanice datorită utilizării propriilor utilaje, spre 

deosebire de agricultura convenţională , unde acestea se execută în sistem 

service cu tarife liberalizate; 

- 300-350 lei/ha la fertilizanţi şi pesticide; 

- 200-250 lei/ha la cheltuieli indirecte, de structură, datorită utilizării unor 

construcuţii existente, a unor cheltuieli administrative, de gestiune şi 

management necontabilizate; 

142


- în cazul studiat, rezultatele economice financiare bune se datorează în mare 

măsură unui manager competent cu multă experienţă, iniţiativă până la 

nivel de devotament. 

Datorită randamentelor mai reduse la unitatea de suprafaţă şi veniturile sunt 

mai mici cu circa 30%, acestea nefiind compensate prin diferenţele de preţ, cel 

puţin la principalele specii cerealiere şi plante tehnice. 

În ce priveşte profitul, la unitatea de suprafaţă acesta este aproape dublu faţă 

de agricultura convenţională din zonă, cel puţin în cazul studiat. Repartiţia acestuia 

se face în general după o cheie în care 1/3 este destinat investiţiilor în construcţii şi 

echipamente, 1/3 pentru reluarea ciclului de producţie şi 1/3 se repartizează 

membrilor societari. Partea acestora raportată la hectarul de teren a fost în general 

superioară arendei practicate în zonă. 

CONCLUZII 

Necesitate ecologică, modă, sistem tehnologic, agricultura ecologică este în 

primul rând o afacere în plin avânt. 

Succesul comercial, respetiv profitabilitatea este determinată în cea mai 

mare măsură de segmentele de aval ale filierei produselor agroalimentare: sectorul 

secundar (procesatorul), sectorul terţiar, comerţul şi nu în ultimul rând 

consumatorul final. 

O analiză economică a filierei ar scoate în mod cert în evidenţă eficienţa 

economică superioară a segmentelor din avalul producătorului primar. 

Creşterea profitabilităţii la producătorul primar poate fi influenţată pozitiv 

prin culturi sau produase de nişă, utilizate ca adjuvanţi alimentari, condimente, 

energizante, medicamente. 

Se manifestă deja o tendinţă spre folosirea tehnicilor de lucru de tip 

industrial, economie de scară, grad avansat de mecanizare. Sub acest aspect, 

economiile dezvoltate devin un concurent redutabil pe piaţa produselor ecologice, 

beneficiind şi de o integrare pe verticală mai avansată. 

În prezent agricultura ecologică este studiată aproape exclusiv de pedologi, 

ecologi, nutriţionişti, dar mai puţin de economişti, care ar trebui să definească în 

final dimensiunea fenomenului. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Lup, A., 2003 – Dobrogea agricolă, de la legendă la ... globalizare, Ed.Ex Ponto, 

Constanţa. 

2. Lup, A., 2007 – Introducere în econmomia şi politica rural-agrară, Ed.Ex Ponto, 

Constanţa. 

3. * * * – Anuarele statistice ale României 

4. * * * – Date MADR, evidenţe operative şi contabile ale SA STEPA. 

143


STUDIUL STRUCTURILOR AGRARE DIN UNIUNEA 

EUROPEANĂ 

Camelia MĂNESCU 1 , Nicoleta MATEOC-SÎRB 1 , 

P. I. OTIMAN 1 , N. VĂRAN 1 , 

C.G. MATIAŞ 5 , Ana-Mariana DINCU 6 

1 

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a 

Banatului , Timişoara 

e-mail : cameliaoborocea2004@yahoo.com 

Family farms are considered in developed countries the basic units in 

agriculture, in which family is the main source of labour force. In some 

countries, there are restrictions in the development of major corporations in 

agriculture to maintain and develop family farms. The problem of the size of 

agricultural exploitations that fit the demands of technical and scientific 

progress has been a concern of developed countries. The demand and the 

trend in European countries have been and still is that of increasing the size 

of agricultural exploitations. 

Key words: commercial farms and average area 

Problema dimensiunii exploataţiilor agricole corespunzător cerinţelor 

progresului tehnico - ştiinţific a preocupat şi preocupă în continuare toate ţările 

dezvoltate. Cerinţa şi tendinţa a fost şi este aceea de creştere a dimensiunii 

exploataţiilor agricole însă este de reţinut faptul că procesul creşterii dimensiunilor 

exploataţiilor agricole este intens şi de durată. 


Lucrarea de faţă ţine să prezinte în mod obiectiv, prin intermediul analizei şi 

comparaţiei, situaţia exploataţiilor agricole din Uniunea Europeană în vederea 

corectării decalajelor şi aspectelor negative ce caracterizează structurile agrare din 

România. 


În ţările vest-europene, până după război, exploataţiile agricole erau mici şi 

excesiv de fărâmiţate, fapt ce constituia un impediment în dezvoltarea economiei. 

După război, toate aceste ţări au desfăşurat o activitate programată de îmbunătăţire 

a structurilor agrare (prin organizarea teritoriului, prin comasarea parcelelor pe 

exploataţii şi creşterea continuă a mărimii lor). 

În decursul ultimilor 40-50 de ani, statele din Uniunea Europeană au 

comasat exploataţiile şi au crescut mărimea lor de la 6-7 ha, fărâmiţate în 5-20 

parcele fiecare, la ferme familiale de 20-100 ha, complet mecanizate. 

144


În prezent principalele forme de organizare economico-socială a agriculturii 

în ţările cu economie de piaţă sunt: 

a) micile gospodării ţărăneşti (1-5 ha) – în ţările vest-europene 

gospodăriile ţărăneşti s-au transformat în ferme familiale complexe care cumulează 

activităţi agricole cu alte activităţi (turism, industrie, servicii, etc.). 

b) fermele familiale - fermele (exploataţiile) familiale sunt de talie mică, 

mijlocie şi mare. De regulă, în fermele mici şi mijlocii întreaga activitate o 

desfăşoară familia, munca salariată fiind redusă ca proporţie sau temporară. 

Fermele mari angajează munca salariată. Unele dintre fermele familiale mari tind 

să se transforme în întreprinderi sau mari companii agricole. 

c) societăţile comerciale agricole - sunt mari ca dimensiune teritorială sau 

numai ca producţie. Principalul scop este obţinerea profitului. Astfel de 

întreprinderi private sunt specializate în creşterea animalelor sau în producţia 

intensivă de fructe şi legume. În multe cazuri asemenea întreprinderi integrează 

producţia cu prelucrarea şi desfacerea (integrarea pe verticală). Pot aparţine unui 

singur proprietar sau sunt societăţi pe acţiuni. Activitatea este condusă de 

manageri. 

d) cooperativele şi asociaţiile de cooperative agricole - sunt organizaţii ale 

fermierilor sau ale cooperativelor fermierilor, create în scop de afaceri şi profit. 

Cooperarea se realizează pe verigi ale lanţului agroalimentar; aprovizionare, 

desfacere şi mai rar sau deloc în sfera producţiei. Cooperarea se poate realiza fie pe 

bază de contract fie prin organizarea activităţii în unităţi comune (cooperative, 

asociaţii de cooperative). 

Ferma familială - este considerată în ţările dezvoltate unitatea de bază în 

agricultură, în care familia este sursa principală a forţei de muncă. Ferma familială 

reprezintă o formă de organizare care asigură stabilitatea politică şi socială. În 

unele ţări s-au impus restricţii de limitare a formării marilor corporaţii în 

agricultură, tocmai pentru a stimula menţinerea şi dezvoltarea fermelor familiale. 

Majoritatea fermelor mici şi mijlocii din Europa Occidentală au un caracter 

diversificat practicând alături de activităţi agricole şi turism, servicii sau 

prelucrarea unor produse. 

Fermele familiale comerciale, în special fermele mari, îşi organizează 

activitatea în scop de afaceri şi profit. 

Fermele familiale, ca şi mica gospodărie ţărănească, au un rol 

demonopolizator în agricultură, cu efecte favorabile asupra dezvoltării 

democratice. Ele îndeplinesc, de asemenea, un rol integrator pe orizontală şi 

verticală în organizarea sectorului naţional sau regional (comunitar) în cazul U.E. 

În acelaşi timp în procesul concurenţei, fermele familiale mici şi mijlocii precum şi 

gospodăriile ţărăneşti sunt supuse unui important proces de erodare, numărul lor 

reducându-se an de an chiar în condiţiile sprijinirii lor de către stat. 

Pe ansamblul ţărilor U.E. mărimea medie a suprafeţei agricole pe o fermă a 

manifestat tendinţa continuă de creştere de la 4-8 ha (în 1950), la 18,7 ha SAU în 

anul 1993 şi până la 19 ha în 2005. Pentru cele 15 ţări ale U.E. numărul şi suprafaţa 

medie exploataţiilor agricole sunt prezentate în tabelul 1.1. Analizând datele din 

145


tabelul 1. se poate observa cu uşurinţă că exploataţiile ţărilor Uniunii Europene, 

sunt în general de mărime mică şi mijlocie, cu variaţii evidente de la o ţară la alta şi 

de la o zonă agricolă la alta în cadrul aceleaşi ţări. 

Tabelul 1 

Suprafaţa medie pe fermă în ţările membre UE-15 

Ţara 

Total ferme (mii) 

Suprafaţa medie pe 

fermă (ha) 

Belgia 62 22,4 

Danemarca 58 46,4 

Germania 472 36,3 

Finlanda 81 26,8 

Franţa 664 42,0 

Grecia 814 4,4 

M. Britanie 233 67,8 

Irlanda 142 31,3 

Italia 2152 7,1 

Luxemburg 2,9 44,1 

Olanda 102 18,9 

Austria 200 16,8 

Portugalia 4,16 9,2 

Suedia 81 38,4 

Spania 1287 20,0 

UE-15 6766 19,0 

Sursa: Statistica Fao.org 

Pentru cele 15 state membre ale Uniunii Europene numărul şi suprafaţa 

exploataţiilor agricole pe clase de mărime sunt prezentate în tabelul 2. 

Grupa de 

mărime 

Tabelul 2 

Numărul şi mărimea exploataţiilor agricole în UE-15, 2006 

Nr. expl. 

(mii) 

% în 

total 

Suprafaţa 

(ha) 

% în 

total 

Suprafaţa 

medie/expl. 

(ha) 

0-5 ha 3517,16 56,9 7000 5,5 1,9 

5-20 ha 1382,92 22,4 14000 11,1 10,1 

20-50 ha 669,96 10,8 24500 19,3 36,5 

> 50 ha 611,17 9,9 81200 64,1 132 

Total 6181,90 100 126700 100 20,5 

Sursa: Agricultura Uniunii Europene, Statistici, Eurostat, 2007. 

Distribuţia fermelor pe clase de mărime a suprafeţei agricole este diferită de 

la o ţară la alta. În timp ce în ţările din zona mediteraneană (Grecia, Italia, 

Portugalia) ponderea cea mai mare o deţin exploataţiile mici, în zonele vestice şi 

nordice ale Europei (Franţa, Anglia, Germania, Danemarca), ponderea mare o au 

fermele cu 20-50 hectare şi peste 50 hectare. Din punct de vedere al suprafeţei 

deţinute este de reţinut că fermele de 20-50 hectare şi peste 50 hectare au cea mai 

mare importanţă economică. Mai mult de jumătate din suprafaţa agricolă a U.E. 

(61,4 %) se află în fermele de peste 50 ha şi doar 5,5% din suprafaţa agricolă se 

află în exploataţii cuprinse între 0-5 ha. 

Centrul de greutate evoluează dinspre grupa de mărime a fermelor între 0- 

10 hectare, - unde numeric acestea reprezintă încă peste 68% din totalul fermelor 

146


ţărilor UE-15, dar numai 10% ca suprafaţă aferentă, - spre fermele în mărime de peste 

50 hectare, care numeric reprezintă doar 8,6% în timp ce ocupă peste 61% din 

suprafaţa utilă a ţărilor membre (fig. 1). 

80,00% 

70,00% 

60,00% 

68,60% 

61,40% 

50,00% 

40,00% 

30,00% 

20,00% 

10,00% 

10,50% 

10,80% 

8,30% 

12% 

20% 

8,60% 

Număr 

Suprafaţă 

0,00% 

0-10 ha 10-20 ha 20-50 ha > 50 ha 

Figura 1 Ponderea fermelor agricole (număr şi suprafaţă-media UE) 

Noile orientări ale politicii agricole a Uniunii Europene vizează cu prioritate 

dezvoltarea rurală abordată într-o manieră globală, integrată, care cuprinde toate 

componentele vieţii economice şi sociale, având ca scop menţinerea viabilităţii 

comunităţilor rurale. Această nouă viziune a politici agricole îşi propune să acopere 

întreg spaţiu rural european, nu doar zonele defavorizate. 

CONCLUZII 

Analizând modul în care au evoluat fermele vest-europene, se constată faptul 

că nu s-a schimbat caracterul activităţilor. Cu toate că au avut loc transformări 

importante în domeniul tehnologiilor de lucru, al producţiei agricole, creşteri ale 

suprafeţelor exploataţiilor agricole şi ale efectivelor de animale, caracterul familial 

al activităţii în fermă a rămas acelaşi. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Anca, A, 2005 – Reprezentarea şi apărarea intereselor agricultorilor – Experienţa 

mondială, Ed. Augusta, Timişoara. 

2. Mateoc-Sîrb, Nicoleta, 1999 - Exploataţia agricolă. Ed. Agroprint, Timişoara. 

3. Otiman P.I. şi colab., 2006 – Dezvoltarea rurală durabilă în România. Ed. Academiei 

Române, Bucureşti. 

4.***- Reforma Politicii Agricole Comune, Directoratul General pentru Agricultură al Comisieii 

Europene, Analiză de impact, martie, 2003. 

5.***- Situaţia agriculturii în Uniunea Europeană, Raportul anual al UE, Bruxelles, 2001. 

6.*** - http://www.europa.eu.int 

7.*** - hhp://www.fao.org 

8.*** - http://www.epp.eurostat.cec.eu.int. 

147


CERCETĂRI DE DEZVOLTARE RURALĂ ÎN 

LOCALITATEA GHIOROC, JUDEŢUL ARAD 

Camelia MĂNESCU 1 , Nicoleta MATEOC-SÎRB 1 , 

P. I. OTIMAN 1 

1 

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a 

Banatului , Timişoara 

e-mail : cameliaoborocea2004@yahoo.com 

Rural problems, i.e. the knowledge, research, development, and 

improvement are complex activities of vital importance to the country (due to 

the size of the rural area, to its productive activities, and to its cultural 

social, habitat, and tourism services) whose solution is only possible if 

approached short-term. This is why it is necessary to have successive 

integrated programmes with long-term effects, that result in the improvement 

of the institutional and human condition. The final goal of rural development 

is to make rural areas sustainable apt and to fulfil their social functions. 

The notion of rural development covers all the activities directed to 

the improvement of life quality of the population living in the rural area, to 

the preservation of the natural and cultural landscape, and that ensures 

sustainable development of rural areas in accordance with the conditions 

and the specificities of the lands. 

Key words: rural, development, tourism, lake. 

În cadrul acestei lucrări este prezentată o analiză a localităţii Ghioroc alaturi 

de satele care-i apartin, Cuvin si Minis - judeţul Arad. Pe parcursul lucrării sunt 

analizate atât caracteristicile fizico-geografice, economice, cât şi cele demografice, 

şi sociale. 


Prezentarea şi analiza localităţii s-a făcut cu ajutorul unui studiu monografic al 

comunei, folosind un ghid monografic astfel structurat: denumirea localităţii, scurt 

istoric; prezentarea fizico geografică a localităţii (structuri spaţiale şi condiţii naturale, 

morfostructura localităţii); infrastructura localităţii (starea actuală şi perspective); habitat 

(case, curţi, gospodării, fondul locativ); structuri demografice (populaţie, forţa de 

muncă, fenomene de migraţie şi navetism); economia comunei, precum şi unele 

aspecte sociale şi ecologice. 

148



Comuna Ghioroc este atestată documentar încă dinn sec. XI-XII (1080- 

1090), iar cele două sate aparţinătoare: Cuvin din sec. XIV (1334-1335), iar Miniş 

din sec. XIII-XIV (1278, 1302, 1310 etc.). 

Prezentarea fizico-geografică. Comuna Ghioroc este aşezată pe Canalul 

Matca, la poalele Munţilor Zarand. Centrul de comună este aşezat la 22 km faţă de 

municipiul Arad, de aceasta aparţinând satele: Cuvin şi Miniş. 

Morfologic cele trei sate se găsesc la limita dintre deal-munte şi câmpie, 

acest fapt repercutând asupra conformaţiei reţelei stradale şi formei sistemului de 

lotizare. În consecinţă vetrele lor au părţi orizontale şi părţi înclinate, terenul 

generând texturi construite regulat, asociate texturilor neregulate, adaptate pantelor. 

Una dintre importantele direcţii de activare a turismului comunei rezultă din 

poziţia pe care localitatea o ocupă în zonă: 

- direcţia vest (Arad, relaţia cu Ungaria); 

- direcţia nord - nord-est cu mai multe ramificatii: de-alungul Podgoriei 

Aradului, spre Siria, Ineu şi spre Moneasa; spre Oradea prin Pâncota sau pe alta 

direcţii; spre Depresiunea Zarandului; 

- direcţia est ( versanţii muntoşi ai Zarandului) 

- direcţia sud - sud-est ( Valea Mureşului si linia localităţilor de pe vale, 

care constituie legătura cu Deva şi zona Hunedoara-Haţeg). 

Figura 1 Harta comunei Ghioroc 

Complexul de la Ghioroc înglobează şapte bălţi, dintre care două sunt pistele 

de concurs ale Cupei Gipo: Oceanul şi Balta Mică. 

149


1. Oceanul este situat în partea dreaptă a şoselei, are forma rectangulară şi o 

suprafaţă de aproximativ 45 de hectare. 

Dat fiind modul de formare a lacurilor - (născute ca urmare a exploataţilor de 

balast si alimentate prin izvoare subterane foarte active si cu calităţi ale apei 

deosebite) - substratul este neregulat, toată suprafaţa Oceanului abundând în gropi 

cu adâncimi maxime de 12-14 m, praguri, platouri cu adâncimi de la 1 la 3 m, 

coborâri line sau pante abrupte. În perioada caldă, platourile sunt invadate de 

pâlcuri de vegetaţie. Peste 60% din perimetrul malului este înconjurat cu un brâu 

de stuf cu o lăţime de 3-4 m. În mijlocul lacului se găsesc două insule, loc predilect 

de campare a pescarilor. 

2. Balta Mică este localizată pe partea stângă a şoselei şi are o suprafaţă de 

18 hectare. Este mai puţin acoperită de plante decât Oceanul şi mai săracă în 

structuri. Şi aici însă apar platouri, gropi de 12-14 m şi praguri. Substratul este 

nisipos, cu zone de pietriş sau nămol, în zonele în care malurile abrupte s-au surpat 

în lac. Peste 50% din perimetrul malului este înconjurat de un brâu de stuf. 

Vieţuiesc în lac specii rezidente de răpitori: ştiuca, şalău, somn, biban, clean. 

Răpitorul cu populaţia cel mai bine reprezentata este ştiuca, urmată de şalău. 

Populaţia. Comuna are o populaţie de 4065 locuitori. Din punct de vedere al 

componentei etnice cea mai mare parte a populaţiei este de naţionalitate română - 

81,2% fiind urmată de 17,1% maghiari, 0,7% ucrainieni, 0,5% germani, 0,3 romi 

şi 0,2% alţii (fig. 2). 

Numărul de locuitori din localitatea Ghioroc pe etnii 

Tabelul 1 

Total locuitori Români Maghiari Ucrainieni Germani Romi Alţii 

4065 3305,5 695,6 32,2 13,81 12,1 8,13 

17.1 

0.7 0.5 

0.3 

0.2 

81.2 

români 

maghiari 

ucrainieni 

germani 

rromi 

alţii 

Figura 2 Structura etnică a populaţiei 

150


Activitatea economică în comuna Ghioroc. Agricultura are ponderea cea 

mai mare si cu cea mai diversificata gama de activităţi - cultivarea cerealelor, a 

plantelor industriale, legumicultura, pomicultura si viticultura - cea mai 

prestigioasa si cu cele mai bune rezultate in decursul timpului. 

Ghioroc, ca localitate viticola: face parte din vechea podgorie romaneasca 

Minis-Maderat, este situata pe partea dreapta a Mureşului, între Lipova şi Arad, 

într-un minunat cadru natural, la poalele Munţilor Zarandului. Soiul Frumoasa de 

Ghioroc este cultivat în general pentru producerea strugurilor de masă, dar, în 

anumite cazuri, se poate vinifica, rezultând un vin alb cu tăria alcoolica de 9°-10° 

şi o aciditate de peste 4,0 g/l. Daca vinul se obţine din strugurii ajunşi la 

supracoacere, atunci are o tărie alcoolica mai ridicată, ce poate ajunge chiar la 13°. 

Este un soi autofertil, deci poate fi cultivat in plantaţii pure. Producţia de struguri la 

hectar variază între 12.000 şi 17.000 kg. Creşterea animalelor şi a păsărilor - ca 

activitate complementară agriculturii şi cu o pondere semnificativă în economia 

agrară a comunei. 

Industria: în momentul de faţă în comună sunt înregistrati cca. 71 de agenţi 

economici: - 45 în Ghioroc, 16 în Cuvin şi 10 în Miniş, printre care cei mai 

importanţi din domeniul agroindustrial sunt - “SCVV Minis” (vinificaţie), “Jurj” 

(paste făinoase) “Agromec” (mecanizare agricultură), “Presmo” (morărit şi 

panificaţie), industrie uşoara – “Coronia” ( de confecţii - italo-română), “Finivest” 

(prefabricate din beton), depozitari “Baza de recepţie” (depozitare cereale). 

Habitatul. Zonele de locuit au organizări relative compacte, se prezintă sub 

formă de lotizări strânse şi gospodării tradiţionale păstrate în număr destul de 

mare. 

Gospodăria tradiţională are două componente: curtea principala si gradina. 

Curtea este mobilata prin cele câteva construcţii destinate locuirii (deseori casa 

principală - pentru oaspeţi, este însoţită de cea secundara - pentru locuirea 

obişnuită, astfel încât în foarte multe cazuri cele două construcţii devin paralele si 

sunt aşezate perpendicular pe stradă), depozitării bunurilor agricole şi creşterii 

animalelor. Locuirea se densifică spre centru, prin extinderea pe toată lăţimea 

lotului a casei principale. Curţii principale i se adaugă grădina, accesibilă prin fânar 

sau magazie, care devine elementul de legătura dintre cele două componente si de 

închidere a curţii. Specific este si modul de acoperire (în general în două ape, cu 

excepţia caselor care sunt pe colţ), materialele utilizate (piatra, cărămida, lemnul, 

învelitoarea ceramică), sistemul de împrejmuire, finisajele. 

Toate aceste elemente de tectonică şi închidere sunt intim legate de 

specificul zonei, de oferta de materiale si posibilităţile locului. 

Structural, aşezările comunei au două componente majore, atrăgătoare 

pentru turism: centrul si zonele de locuit. 

Centrele concentrează spaţiile, majore ale satelor şi arhitecturile cele mai 

importante: 

- La Ghioroc, centrul este organizat la intersecţia drumurilor dinspre Arad pe 

direcţia nord-sud. Este conformat spaţial sub forma unei pieţe alungite, include 

151


Primăria, trei biserici ( ortodoxa, catolica si protestanta), şcoala, alte servicii, staţia 

de tramvai etc. 

- La Miniş centrul este organizat sub forma unei străzi supralărgite, în 

preajma bisericii ortodoxe, de-a lungul drumului de tranzit nord-sud. 

- La Cuvin există aceeaşi organizare spaţială, centrul incluzând biserica 

ortodoxă si fosta reşedinţă a mitropolitului Andrei Şaguna, amplasată frontal 

bisericii. 

Sistemul de circulatie prezintă o dezvoltare multumitoare in contextual 

zonei si chiar al unui teritoriu extins la zona transfrontaliera. 

Sistemul de circulaţie este reprezentativ prin: 

- cai ferate ( o cale ferata internationala, catre punctul de frontiera Curtici si 

strabatand Europa Centrala si o cale ferata ingusta care leaga zona de Arad, partial 

in functiune) 

- sosele ( un drum European E68- DN 7), drumuri locale sau pietoniere pe 

toate directiile. 

In trecut, la acestea se adăuga traseul pe apă al Mureşului, care a activate in 

special in Evul Mediu, comertul si economia zonei, precum si reteaua de asezari si 

arhitecturi majore (cetati, manastiri etc.). Acest traseu al Muresului (legat strans de 

comuna Ghioroc ), poate fi una dintre principalele axe ale turismului zonal, cu 

toate componentele sale. 

Alimentarea cu apă - este asigurata integral in sistem centralizat, controlat 

si canal, cu rezolvari partiale - cca. 2 km de retea, dar in curs de completare. 

Alimentarea cu energie electrică electrica- rezolvata integral, gaze - in 

curs de rezolvare a promovarii-proiectării, încalzire- în sistem individual, cu 

combustibil solid. 

Aspecte sociale. Principalele instituţii din localitate: 

- Biserica ortodoxa din Ghioroc-Sf. Mucenic Dimitrie, ridicată în 1793, pe 

locul unei biserici de lemn din sec. XVIII în stil baroc; 

- Biserica protestanta din Ghioroc, stil baroc; 

- Reşedinta Şaguna - Vechimea ei este probată de tradiţia locala care o 

atribuie ilustrului prelat si de existenta unor pivniţe gigantice. 

- Primaria din Ghioroc- datează sf. Sec. XIX- arh.noeclasic-electica 

- Primul cinematograf din Ghioroc- începutul .sec XX 

- Pivnita de vinuri 

- Muzeul Vinului 

- Conacul din Ghioroc- sf. Sec. XIX, arh. Neoclasica 

- Transformatorul electric si statia de tramvai din Ghioroc- sec. XX 

- Casa care a apartinut poetului T. Arghezi. 

Semnele unei tendinte de dezvoltare a turismului local sunt materializate 

prin cateva dotari din ultimii ani: Cabana “SCVV Minis” si “Land Com- Las 

Vegas” de pe malul uneia dintre lacurile de la Ghioroc, o pensiune (“Agro-Tur 

Minis-Tudosi”) si cateva unitati agroturistice (cca.13). Primele două sunt înscrise 

tipului de turism “standard”, fara preocupari deosebite de adaptare la conditiile 

specifice zonei. 

152


Turismul actual poate urma cele doua tendinţe uzuale: 

- turismul standardizat (cu o ofertă de cazare şi dotare complementară 

“clasică”, pusă la punct în sec. XIX şi menţinută până astăzi în funcţiune, cu unele 

modificări; 

- turismul alternativ (de tip “agroturism” integrat profund în realităţile 

particulare ale locului, dinamic şi divers din punct de vedere al ofertei de cazare şi 

activităţilor complementare). 

CONCLUZII 

Şansele de dezvoltare pentru localitatea Ghioroc pornesc de la specificul 

local, adică de la frumuseţile cadrului natural şi antropic precum şi de la tot ce 

înseamnă tradiţie. 

Modalităţile de realizare a dezvoltării viitoare trebuie să se bazeze pe 

strategiile dezvoltării durabile pentru a nu fi distrusă frumuseţea satelor comunei, a 

mediului natural şi a tradiţiilor locale. Comuna Ghioroc are astfel de disponibilităţi, 

valori care se cer redescoperite, iar redescoperirea a ceea ce are ea mai valoros 

poate ajuta oraşul Arad şi toata zona, pentru o dezvoltare durabila de viitor. 

Trebuie găsit raportul optim pentru modernizarea comunei şi perpetuarea 

tradiţiei, de satisfacere a nevoilor economice şi sociale, fără să fie aduse daune 

naturii, atât de speciale, de pitoreşti, din împrejurimile comunei Ghioroc. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Mateoc-Sîrb, Nicoleta, 2004 – Dezvoltare rurală şi regională în România, Editura 

Agroprint. 

2. Man, T. E., Mateoc-Sîrb, Nicoleta, 2007 – Dezvoltare rurală şi regională durabilă a satului 

românesc, Editura Politehnica, Timişoara. 

3. *** - Plan Urbanistic General al Primăriei Ghioroc. 

4. *** - Plan Urbanistic General al Primăriei Ghioroc. 

5. *** - Documente ale Primăriei Ghioroc. 

153


STUDIU PRIVIND SCHEME DE PENSII PRIVATE 

DESTINATE AGRICULTORILOR 

Victoria ŞEULEAN 1 , 

Teodor MATEOC-SÎRB 1 

1 Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de 

Economie şi de Administrare a Afacerilor 

e-mail : victoriaseulean@yahoo.com 

2 


Veterinară a Banatului, Timişoara, 

telefon : 0256277319 

Starting in 1992, Romania has seen a series of changes in the social 

pension system dedicated to agricultural workers. Among these, one of the 

most important was the inclusion of the agricultural workers pension system 

in the public social security system. This was dictated by the removal of the 

cooperative agricultural system and the structural and economic institutions 

that were supporting it. Up until 1992 financing of pensions for peasants 

came from contributions from agricultural production cooperatives. Starting 

with 1990 agricultural cooperatives were dissolved, and the agricultural 

pension system was bankrupt. The next step was to integrate this system into 

the public one. At present, the public system dedicated to agricultural 

workers in Romania insures a pension of 20% of the average income. Under 

these circumstances it is necessary to complement the public pension system 

with a private one. The following paper tries to answer a few of the issues 

concerning the size of the contribution to private pension funds, to the period 

of accumulation and to the size of the benefit for insured ones in the 

decumulation period. 

Key words: private pension funds, accumulation, decumulation 

În România, sistemul de asigurări sociale de pensii pentru agricultori a 

suferit o serie de modificări, fără însă a schimba principiile de bază ale acestuia. 

Astfel, au fost elaborate o serie de acte normative care au modificat, completat şi 

actualizat prevederile anterioare. Între măsurile în cauză, importantă este 

integrarea în sistemul public de asigurări sociale a sistemului de pensii pentru 

agricultori. Aceasta a fost dictată de modificările care au intervenit după decembrie 

1989, legate de desfiinţarea sistemului cooperatist în agricultură şi a structurilor 

instituţionale şi economice care susţineau sistemul. Până în anul 1992 sursele de 

finanţare ale pensiilor pentru ţărănime proveneau din contribuţiile plătite de către 

cooperativele agricole de producţie şi erau mobilizate la nivelul Casei de Pensii a 

Cooperativelor Agricole de Producţie, instituţie care se ocupa şi cu calcularea 

drepturilor cuvenite beneficiarilor. 

154


Începând chiar cu 1990 cooperativele agricole au început să se destrame, iar 

urmarea a fost că sistemul de pensii pentru agricultori a rămas fără resurse. În mod 

firesc, pasul următor a fost integrarea acestui sistem în cel public. 

O veritabilă reformă în domeniul asigurărilor sociale de pensii a demarat în 

anul 2000 prin promulgarea Legii 19 privind sistemul public de pensii şi alte 

drepturi cu caracter social. Între elementele reformatoare ale legii menţionate 

figurează introducerea unei noi metodologii de calcul a pensiei. Conform acesteia, 

cuantumul pensiei depinde de valoarea contribuţiilor plătite pe întreg stagiul de 

cotizare. Contribuţiile plătite lunar sunt transformate în puncte care sunt cumulate 

pe întreaga perioadă de cotizare şi raportate apoi la stagiul complet cerut de lege 

pentru obţinerea pensiei pentru a se obţine un punctaj mediu. Cuantumul pensiilor 

va fi obţinut în final prin înmulţirea punctajului mediu realizat de asigurat cu 

valoarea legală a unui punct de pensie. 

În cazul pensiilor pentru agricultori, la determinarea punctajului se ia în 

calcul, după caz, salariul minim pe economie sau venitul asigurat stipulat în 

contractul de asigurare la care s-a achitat contribuţia de asigurări sociale sau 

salariul, inclusiv celelalte drepturi, înregistrate în cartea de muncă. 

Punctajul anual pentru fiecare „an util” realizat de către agricultori până la 

intrarea în vigoare a Legii 80/1992 reprezintă 0,25 puncte. După intrarea în vigoare 

a Legii 80/1992, la determinarea punctajului anual realizat de aceştia se ia în calcul 

venitul asigurat la care s-a plătit contribuţia de asigurări sociale. 

Sursele de finanţare ale pensiilor pentru agricultori provin din contribuţia 

persoanelor asigurate, a agenţilor economici şi din resurse publice alocate din 

bugetul de stat, atunci când primele două surse menţionate nu acoperă plata 

pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale. 

Aplicarea algoritmului descris pentru calculul pensiilor pentru agricultori, 

asigură în prezent un venit de înlocuire de circa 20% din salariul mediu brut pe 

economie. În aceste condiţii, este imperios necesară completarea pensiei din 

sistemul public pe baza schemelor de pensii private. 


Necesitatea completării venitului de înlocuire al agricultorilor, obţinut din sistemul 

public de pensii cu venituri obţinute din sistemele private de pensii a fost argumentată 

mai sus. Problema care se pune însă, având în vedere că pe durata stagiului de 

cotizare fondurile de pensii administrate privat se acumulează în conturi individuale, 

este la ce venit de înlocuire se poate aştepta un beneficiar şi care ar fi perioada de 

decumulare sau perioada în care fondurile acumulate se consumă. O diferenţiere 

majoră care se impune cu privire la aceste aspecte este cea între femei şi bărbaţi. 

Presupunând că veniturile obţinute în funcţie de care se stabileşte contribuţia la sistem 

pe durata acumulării, sunt egale pe cele două sexe, stagiul standard de cotizare şi 

speranţa medie de viaţă la data pensionarii, sunt diferite. Astfel, stagiul standard de 

cotizare în sistemul public este de 30 de ani la femei şi 35 de ani la bărbaţi fapt care, 

evident, influenţează fondurile mobilizate la sistem în faza de acumulare. Cât priveşte 

speranţa medie de viaţă la data pensionării, plecând de la vârsta standard de 

pensionare de 60 de ani la femei şi 65 de ani la bărbaţi, diferenţa este şi mai frapantă 

şi anume de 13 ani la femei (de la 60 la 73 de ani) şi de circa 2 ani la bărbaţi (de la 65 

155


la 67 de ani). Aceste date işi vor pune puternic amprenta asupra duratei fazei de 

decumulare şi, implicit, asupra pensiei anuale care poate fi obţinută în acest sistem. 

Din aceste considerente, în lucrarea de faţă, am procedat la calcule distincte 

pentru bărbaţi şi femei. 

Pentru calculul fondului de asigurare obţinut în faza de acumulare (Fa) am 

utilizat formula seriei de vărsăminte egale în valori viitoare: 

S VV 

= (1 + i) 

n 

⋅ X 

1 

(1 i) 

n 

1 

⋅∑ 

t= 1 + 

t 

() 1 

iar pentru determinarea valorii rentelor anuale de pensie care vor fi obţinute în 

faza de decumulare am utilizat formula seriei de vărsăminte egale în valori actuale: 

n 

S VA 

= X 

2 

⋅∑ 

2 

t= 1 + 

t 

(1 

1 

i) 

unde notaţiile au următoarele semnificaţii: 

X 1 - valoarea contribuţiei vărsate la sistem în faza de acumulare, considerată ca 

plată anuală făcută la începutul perioadei. S-a plecat de la un venit mediu lunar de 150 

euro şi de la o cotă de contribuţie de 10%; 

X 2 - valoarea pensiei anuale posibil de obţinut, tinând seama de speranţa medie 

de viaţă diferită la bărbaţi şi la femei la vârsta pensionarii. Din formula de calcul a seriei 

de vărsăminte egale în valori actualizate rezultă : 

t- perioada de acumulare sau decumulare, după caz, respectiv stagiul de 

cotizare sau perioada în care se primeşte pensia; 

i- nivelul dobânzii în perioada de acumulare, respectiv factorul de actualizare în 

perioada de decumulare. 

Pentru uşurarea calculului am considerat factorul i constant pe întreaga 

perioadă, asimilându-l ratei dobânzii real pozitive, i=4%. 

Alte premise: 

1) Am considerat o valoare medie brută a contribuţiei plătite la sistemul 

fondurilor universale de pensii de 180 euro din care contribuţia netă este de 150 euro , 

iar 30 euro reprezintă marja de cheltuieli a instituţiei care administrează fondul de 

pensii. 

2) Am efectuat calcule distincte pentru femei şi pentru bărbaţi, procedând la 

simulări cu un factor de timp care în faza de acumulare creşte din cinci în cinci ani , t 

luând valori de 5,10,15,20,25 şi 30 de ani pentru femei şi de 5,10,15,20,25,30 şi 35 de 

ani pentru bărbaţi. 

3) Ceilalţi factori care intră în relaţiile de calcul i-am păstrat neschimbaţi. 


Scenariile obţinute pentru faza de acumulare –pentru femei şi pentru bărbaţi, 

ţinând seama de premisele enunţate, se prezintă astfel: 

( ) 

156


Tabel 1 

Bărbaţi 

SC1 t=5 ani X 1 =150 EURO i=4% Fa 1 = 844.5 EURO 


SC3 t=15 ani X 3 =150 EURO i=4% Fa 3 = 3123 EURO 

SC4 t=20ani X 4 =150 EURO i=4% Fa 4 = 4645.5 EURO 




Tabel 2 

Femei 




SC4 t=20ani X 4 =150 EURO i=4% Fa 4 = 4645.5 EURO 



Se observă că în condiţiile unui stagiu de cotizare mai mic în cazul femeilor, 

valoarea fondului acumulat are valoare mai mică la finele intervalului. 

În continuare se pune problema calculării rentei anuale de pensie, în funcţie 

de fondurile acumulate în faza de cotizare şi ţinând seama de speranţa de viaţă la 

data pensionării diferită pentru bărbaţi şi femei- E(X), respectiv de 2 ani pentru 

bărbaţi şi 13 ani pentru femei. Presupunem că renta, Pa=X 2 , se plăteşte annual, la 

finele perioadei. Scenariile obţinute pentru perioada de decumulare pe cele două 

categorii de beneficiari au următoarea configuraţie: 

Tabel 3 

Bărbaţi 

SC1 t a =5 ani Fa 1 =844.5 EURO E(X)= 2 ani Pa 1 = 430.9 EURO 

SC2 t a =10 ani Fa 2 = 1873.5 EURO E(X)= 2 ani Pa 2 = 955.9 EURO 

SC3 t a =15 ani Fa 3 = 3123 EURO E(X)= 2 ani Pa 3 = 1593,4 EURO 

SC4 t a =20 ani Fa 4 = 4645.5 EURO E(X)= 2 ani Pa 4 =2370.1 EURO 



SC7 t a =35 ani Fa 7 = 11490 EURO E(X)= 2 ani Pa 7 =5862.2 EURO 

Tabel 4 

Femei 


SC2 t a =10 ani Fa 2 = 1873.5 URO E(X)= 13 ani Pa 2 = 180.3 EURO 

SC3 t a =15 ani Fa 3 = 3123 EURO E(X)= 13 ani Pa 3 =286.5 EURO 

SC4 t a =20 ani Fa 4 = 4645.5 URO E(X)= 13 ani Pa 4 =447.1 EURO 

SC5 t a =25 ani Fa 5 = 6496.5 URO E(X)= 13 ani Pa 5 =625.2 EURO 

SC6 t a =30 ani Fa 6 = 8749.5 URO E(X)= 13 ani Pa 6 = 842.1 EURO 

157


CONCLUZII 

Rezultatele reieşite din calcul au avut la bază o sumă de factori prezumaţi, a 

căror evoluţie se poate schimba în timp şi astfel, extrapolările noastre sa fie uşor 

diferite de situaţia reală. Dar, ţinând seama că datele utlizate în calcul sunt cele 

valabile la data întocmirii studiului, se pot trage câteva concluzii. 

Prima concluzie este că diferenţele între pensiile obţinute prin contribuţiile 

la fondurile de pensii administrate privat de către bărbaţi, respectiv de către femei, 

sunt sensibile. Cauzele sunt legate de faza de acumulare mai scurtă pentru femei în 

raport cu bărbaţii şi de ecartul mare dintre speranţa de viaţă la vârsta pensionării la 

femei şi bărbaţi (73 de ani faţă de 67 de ani), în condiţiile în care principiile de 

constituire a fondurilor şi apoi de utilizare/amortizare a lor sunt aceleaşi. 

A doua concluzie este că în cazul acumulării fondurilor de pensii 

administrate privat în conturi individuale pe numele asiguraţilor, fiecare asigurat, 

femeie ori bărbat, se poate aştepta la o pensie care depinde doar de cuantumul 

contribuţiei individuale prelevate la sistem şi de timpul de cotizare. În cazul în 

care, la vârsta pensionarii, se optează pentru o pensie anuală, mărimea acesteia va 

fi şi în raport cu speranţa de viaţă a asiguratului la vârsta pensionarii. 

A treia concluzie, care este un corolar al celor două anterioare este că, în 

viitor ne putem aştepta la egalizarea condiţiilor de stagiu de cotizare şi vârsta de 

pensionare pentru cele două categorii de beneficiari. O astfel de decizie ar fi cea 

dintâi premisă a egalizării veniturilor de înlocuire obţinute în sistemul fondurilor de 

pensii administrate privat. 

Ca alternativă la variantele prezentate am întocmit un ultim scenariu având 

în vedere următoarele premise: 

- contribuţia anulă netă la sistem: 200 EURO; 

- perioada de acumulare: 35 de ani pentru bărbaţi şi femei; 

- factorul de fructificare (dobânda real pozitivă) este 4%, constant; 

- faza de decumulare, respectiv speranţa de viaţă la vârsta pensionării este de 

7 ani pentru bărbaţi (72 ani-65 ani) şi, respectiv 11 ani pentru femei (76 

ani-65 de ani), mai apropiată de cea din ţările Uniunii Europene. 

În aceste condiţii, scenariul rezultat va avea următoarea configuraţie: 

Fondul acumulat pentru femei şi bărbaţi 

SC1 ta= 5 ani Fa 1 = 1126 EURO 





SC6 ta= 30 ani Fa 6 = 11666EURO 


Tabel 5 

158


Tabel 6 

Renta de pensie obţinută în faza de decumulare 

Bărbaţi 

Femei 

SC1 E(x)= 7 ani Pa 1 = 180.4 EURO E(X)= 11 ani Pa 1 = 123.6EURO 

SC2 E(x)= 7 ani Pa 2 = 400.3EURO E(X)= 11 ani Pa 2 = 274.2 EURO 

SC3 E(x)= 7 ani Pa 3 = 667.3 EURO E(X)= 11 ani Pa 3 = 457.0 EURO 




SC7 E(x)= 7 ani Pa 7 = 2455.1EURO E(X)= 11 ani Pa 7 = 1681.6 EURO 

Se observă că, în condiţiile egalizării condiţiilor de eligibilitate a pensiilor 

din sistemul fondurilor universale private, pentru femei şi bărbaţi, ecartul de venit 

se micşorează, singurul factor care face diferenţa între cele două categorii de 

pensionari fiind speranţa de viaţă diferită la femei şi bărbaţi. 

Dincolo de scenariile imaginate de autori cea mai grea problemă care trebuie 

soluţionată este aceea a surselor din care se vor plăti contribuţiile la sistemul de 

pensii pentru agricultori. Dacă veniturile obţinute de aceştia nu vor creşte, 

posibilitatea de a cotiza la un astfel de sistem precum şi speranţa de a-şi completa 

pensia mult prea mică obţinută din sistemul public vor rămâne doar la nivelul de 

scenarii. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Şeulean, Victoria, 2003 – Protecţie şi asigurări sociale, Ed. Mirton, Timişoara. 

2. * * * –Anuarul Statistic al României pe anii 2000- 2006. 

3. * * * – Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi cu caracter 

social, modificată şi republicată. 

159


COMPARAREA PROFILULUI SEZONIER AL RATEI 

TRIMESTRIALE DE OCUPARE ÎN AGRICULTURǍ DIN 

ROMÂNIA ŞI UNIUNEA EUROPEANĂ, ÎN PERIOADA 

2000 - 2007 

Mariana GAGEA 1 , 

Alina-Măriuca IONESCU 1 

1 

Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi 

mariana.gagea@uaic.ro, alina.ionescu@yahoo.com 

În lucrare ne propunem compararea dinamicii sezoniere a ratei de 

ocupare în agricultură din România şi Uniunea Europeană. Variaţiile 

sezoniere sunt extrase din seria de timp privind rata de ocupare din 

agricultură prin metoda X-12 ARIMA. Profilul sezonier al ratei de ocupare 

în agricultură este descris prin metodele: cronograma liniară, indicele Gini 

şi amplitudinea sezonieră. În România, rata ocupării în agricultură este mai 

mică decât cea din UE, însă variaţiile sezoniere sunt mult mai mari în cazul 

ţării noastre, ceea ce reprezintă un semnal de alarmă pentru stabilitatea 

locului de muncă. Tendinţa uşor ascendentă înregistrată în dinamica 

activităţii agricole din România are efecte pozitive asupra ratei de ocupare 

prin creşterea nivelului său şi reducerea variaţiilor sezoniere. 

Keywords: variaţii sezoniere, proces stochastic, indicele Gini, amplitudine 

sezonieră. 

Agricultura reprezintă o activitate cu importanţă majoră în viaţa economică a 

unei ţări prin implicaţiile sale în creşterea PIB-ului, reducerea inflaţiei, asigurarea 

unui nivel ridicat al ratei de ocupare a forţei de muncă şi reducerea ratei şomajului. 

În România, revigorarea aşteptată a agriculturii, în anul 2008, ar putea susţine 

puternic creşterea economică manifestată încă de la începutul acestui an, cu valori 

peste media înregistrată în UE(27). 

Creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă se determină reciproc şi 

sunt aspecte prioritare ale programelor de guvernare. În acest context, în lucrare ne 

propunem analiza dinamicii sezoniere a ratei trimestriale de ocupare în agricultură 

din România, pe total şi pe sexe. Analiza se face comparativ cu nivelul mediu al 

fenomenului înregistrat în Uniunea Europeană (27). 

Variaţiile sezoniere ale ocupării forţei de muncă reprezintă un aspect 

negativ. Se urmăreşte dacă dezvoltarea activităţii agricole se reflectă şi în reducerea 

variaţiilor sezoniere ale ratei de ocupare în acest sector de activitate. 

Fenomenul este studiat pentru perioada ianuarie 2000 – decembrie 2007. 

Datele analizate au fost preluate de pe site-ul Eurostat [8]. 

Extragerea variaţiilor sezoniere ale seriei de timp privind rata de ocupare în 

agricultură se face prin metoda X-12 ARIMA, cu programul EViews 5. Variaţiile 

160


sezoniere ale ratei trimestriale de ocupare în agricultură sunt descrise prin metode 

grafice (cronograma liniară) şi metode numerice (indicele de concentrare sezonieră 

Gini, amplitudinea sezonieră). 


Primul pas în analiza unei serii de timp constă în reprezentarea grafică a seriei. 

Cronograma liniară este o metodă grafică specifică analizei seriilor de timp [2; 6]. 

Analiza grafică a seriei de timp, făcută pe baza cronogramei liniare, permite 

formularea intuitivă a unor ipoteze privind caracteristicile seriei, cum sunt: existenţa 

variaţiilor sezoniere şi a altor componente ale seriei; perioada variaţiilor sezoniere; tipul 

modelului de agregare a componentelor seriei, care poate fi aditiv sau multiplicativ; 

prezenţa valorilor atipice ş.a. 

În lucrare, variaţiile sezoniere ale seriei de timp, identificate prin metode 

specifice, sunt extrase prin metoda X-12 ARIMA. Aceasta este cea mai avansată 

variantă din familia metodelor Census, dezvoltate de Biroul de Statistică al Statelor 

Unite (Census). Potrivit studiilor comparative realizate asupra metodelor de ajustare 

sezonieră, s-a stabilit că cele mai bune două metode sunt X-12 ARIMA şi 

TRAMO/SEATS. Aceste metode sunt utilizate de Eurostat şi recomandate, în prezent, 

statelor membre ale Uniunii Europene. 

Algoritmul metodei X-12 ARIMA cuprinde două etape principale: etapa pretratării 

seriei de timp prin modele reg-ARIMA (modele de regresie cu erori ARIMA) şi 

etapa descompunerii propriu-zise a seriei de timp „liniarizate” în prima etapă prin 

metoda Census X-11 [3; 4; 7]. Etapa pre-tratării presupune parcurgerea următorilor 

paşi: 1) identificarea schemei de agregare a componentelor seriei şi transformarea 

seriei prin logaritmare, în cazul schemei multiplicative; 2) estimarea şi testarea 

modelului reg-ARIMA, incluzând efectul zilelor lucrătoare, efectul de Paşte, efectul de 

outlier şi alte efecte speciale, precum şi modelul ARIMA al erorilor de regresie; 3) 

prelungirea seriei prin prognoză pe baza modelului ARIMA, pentru un an (12 luni, în 

cazul seriei de timp lunare, respectiv, 4 trimestre, în cazul seriei de timp trimestriale). 

Metoda se impune prin soluţia oferită la problema „punctelor finale” cauzată de 

folosirea mediei mobile, prin extinderea sau prelungirea seriei iniţiale cu valori estimate 

prin modele ARIMA. 

Măsurarea gradului de concentrare al variaţiilor sezoniere se face cu indicele 

Gini, propus de Corado Gini (1912). Indicele Gini se poate determina prin mai multe 

formule de calcul echivalente. În lucrare, indicele Gini anual se determină ca raport 

între media abaterilor absolute şi media aritmetică anuală a termenilor seriei, după 

relaţia [1]: 

∆k 

Gk 

= , 

yk 

unde: 

G reprezintă indicele Gini corespunzător anului k; 

k 

∆ - media abaterilor absolute între valorile observate în anul k, calculată după 

k 

P 

P 

∑∑ykj 

− ykj' 

j= 1j= 

1 

relaţia: ∆k = 

; 

P( 

P −1) 

y k - nivelul mediu al fenomenului pentru anul k. 

161


Indicele Gini ia valori în intervalul [ , 1] 

0 . Cu cât valoarea indicelui este mai 

apropiată de valoarea maximă unu, cu atât variaţiile sezoniere sunt mai puternice. 

Amplitudinea anuală a variaţiilor sezoniere se calculează ca diferenţă între 

valoarea cea mai mare a coeficientului sezonier şi valoarea cea mai mică, în mărime 

absolută sau relativă, după relaţiile [5]: 

Smax 

− Smin 

A = S max − S min ; A % = 

⋅100 

. 

S 

min 


Se analizează grafic seriile de timp privind rata trimestrială de ocupare în 

agricultură din România, respectiv, Uniunea Europeană (fig. 1; 2). 

66 

64 

Seria initiala 

Seria ajustata 

sezonier 

66 

64 

Seria iniţială 

Seria ajustată 

sezonier 

62 

62 

60 

60 

58 

58 

56 

56 

54 

54 

Q3 2007 

Q4 2006 

Q1 2006 

Q2 2005 

Q3 2004 

Q4 2003 

Q1 2003 

Q2 2002 

Q3 2001 

Q4 2000 

Q1 2000 

Q3 2007 

Q4 2006 

Q1 2006 

Q2 2005 

Q3 2004 

Q4 2003 

Q1 2003 

Q2 2002 

Q3 2001 

Q4 2000 

Q1 2000 

Date 

Figura 1 Rata trimestrială a ocupării în 

agricultură iniţială şi ajustată sezonier, 

din România, în perioada 2000 - 2007 

Figura 2 Rata trimestrială a ocupării în 

agricultură iniţială şi ajustată sezonier, 

din UE, în perioada 2000 - 2007 

În România, asemeni tendinţei medii din UE(27), rata de ocupare în 

agricultură a avut un nivel ridicat în perioada 2000 – 2001, urmat de o schimbare 

de nivel în anul 2002. Ruptura de nivel a fost mai puternică în România, 

comparativ cu Uniunea Europeană. În perioada 2002 – 2007, fenomenul a 

manifestat o tendinţă ascendentă, foarte uşoară pentru ţara noastră şi destul de 

pronunţată pentru UE. 

Analiza inter-anuală a dinamicii ratei de ocupare în agricultură evidenţiază, 

aşa cum era de aşteptat, un puternic caracter sezonier cu nivel minim în primul 

trimestru şi nivel maxim în trimestrul trei al fiecărui an, atât pentru România cât şi 

pentru UE. 

Se reţin ipotezele de existenţă în componenţa seriei de timp privind rata de 

ocupare din agricultură, în România şi UE, a tendinţei, variaţiilor sezoniere şi 

variaţiilor aleatoare. Ţinând seama de particularităţile dinamicii fenomenului 

studiat, cu variaţii sezoniere care nu se repetă riguros identic de la o perioada 

sezonieră la alta şi cu o schimbare evidentă de nivel în anul 2002, optăm pentru 

metoda X-12 ARIMA de extragere a variaţiilor sezoniere din seriile de timp 

analizate. 

162


Ajustarea sezonieră a celor două serii de timp prin metoda X-12 ARIMA 

este acceptată, cu respectarea tuturor criteriilor privind modelul ARIMA, 

distribuţia erorilor, eroarea medie relativă de prognoză, ponderea outlier-ilor şi 

statistica combinată Q(M1, M3-M11). Analiza grafică comparativă a seriilor 

iniţiale şi a seriilor ajustate sezonier (fig. 1; 2) evidenţiază reducerea puternică a 

variaţiilor sezoniere în jurul tendinţei, deci extragerea variaţiilor sezoniere este 

admisă. 

Variaţiile sezoniere ale ratei de ocupare în agricultură din România sunt mai 

mari şi descrescătoare în timp comparativ cu cele înregistrate pentru UE, care au o 

evoluţie relativ constantă (fig. 3). Astfel, potrivit rezultatelor obţinute prin metoda 

X12 ARIMA, valoarea coeficientului sezonier din trimestrul trei 2000, este de 4,98 

ori mai mare în România comparativ cu UE, iar în anul 2007, de numai 1,75 ori. În 

România, variaţiile sezoniere corespunzătoare trimestrului trei s-au redus, în 

perioada 2000 – 2007, de 2,92 ori. 

4 

Coef_sez_RO 

Coef_sez_UE 

3 

2 

Coef_sez_M-RO 

Coef_sez_F_RO 

Coef_sez_M_UE 

Coef_sez_F_UE 

2 

1 

0 

0 

-1 

-2 

-2 

-3 

-4 

-4 

Q4 2000 

Q1 2000 

Q3 2007 

Q4 2006 

Q1 2006 

Q2 2005 

Q3 2004 

Q4 2003 

Q1 2003 

Q2 2002 

Q3 2001 

Q4 2000 

Q1 2000 

Figura 3 Variaţiile sezoniere ale ratei de 

ocupare în agricultură din România şi 

UE, extrase prin metoda X-12 ARIMA 

163 

Q3 2007 

Q4 2006 

Q1 2006 

Q2 2005 

Q3 2004 

Q4 2003 

Q1 2003 

Q2 2002 

Q3 2001 

Figura 4 Variaţiile sezoniere ale ratei de 

ocupare în agricultură, pe sexe, din 

România şi UE 

Rata ocupării în agricultură, pe sexe, reflectă trăsăturile dinamicii 

fenomenului pe total: rata ocupării masculine, respectiv, feminine, din România, 

este inferioară nivelului corespunzător al fenomenului din UE. Excepţie face 

perioada 2000 – 2002, când rata ocupării feminine în agricultură din România este 

cu aproximativ 10-15% mai mare decât nivelul mediu al UE. În aceeaşi perioadă, 

rata ocupării masculine din România este foarte apropiată de cea din UE, diferenţa 

fiind în jur de maxim 2-5% în favoarea UE. 

Analiza ratei de ocupare în agricultură pe sexe arată o superioritate a ratei 

masculine de ocupare comparativ cu cea feminină, atât în România cât şi în UE. 

Rata ocupării pe sexe din România este mai mică decât cea din UE, dar variaţiile 

sezoniere sunt mult mai puternice (fig. 4). Rata ocupării feminine în agricultură din 

România înregistrează cele mai mari variaţii sezoniere, deşi are nivelul cel mai mic 

dintre ratele de ocupare comparate. 

Concentrarea variaţiilor sezoniere din România, măsurată cu indicele Gini pe 

baza valorilor observate ale fenomenului, indică, asemeni analizei grafice a

2007 

2006 

2005 

2004 

2003 

2002 

2001 

2000 


variaţiilor sezoniere, tendinţa de reducere a acestora. Evoluţia indicelui de 

concentrare Gini, în perioada 2000 – 2007, redă forma neregulată de evoluţie a 

ratei de ocupare în agricultură, cu creşteri şi descreşteri de nivel de la un an la altul. 

În plus, este evident şocul tranzitoriu produs în dinamica ratei de ocupare în 

agricultură în anul 2005. Şocul tranzitoriu este resimţit în egală măsură în 

concentrarea variaţiilor sezoniere ale ratei totale de ocupare în agricultură, cât şi ale 

ratei pe sexe (fig. 5, 6). 

0.05 

Gini RO 

Gini UE 

0.07 

0.06 

Gini_M_RO 

Gini_F_RO 

Gini_M_UE 

Gini_F_UE 

0.04 

0.05 

0.04 

0.03 

0.03 

0.02 

0.02 

0.01 

0.01 

0.00 

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 

Figura 5 Evoluţia indicelui de 

concentrare sezonieră Gini pentru rata 

de ocupare în agricultură din 


Date 

Figura 6 Evoluţia indicelui de 

concentrare sezonieră Gini pentru rata 

de ocupare în agricultură, pe sexe, din 


Amplitudinea variaţiilor sezoniere s-a calculat pe baza coeficienţilor 

sezonieri estimaţi cu metoda X-12 ARIMA. În perioada 2000 – 2007, amplitudinea 

variaţiilor sezoniere ale ratei de ocupare în agricultură din România s-a redus, pe 

total şi pe sexe (fig. 7; 8). Pentru UE, amplitudinea variaţiilor sezoniere ale 

fenomenului cercetat, mult inferioară celei din România, înregistrează în perioada 

analizată o tendinţă de reducere uşoară, aproape insesizabilă pe cale grafică. 

5 

Ampl_sez_RO 

Ampl_sez__UE 

3.0 

2.5 

Ampl_sez_M_RO 

Ampl_sez_F_RO 

Ampl_sez_M_UE 

Ampl_sez_F_UE 

4 

2.0 

3 

1.5 

2 

1.0 

0.5 

1 

0.0 

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 

Figura 7 Amplitudinea anuală sezonieră a 

ratei de ocupare în agricultură din 


164 

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 

Date 

Figura 8 Amplitudinea anuală sezonieră a 

ratei de ocupare în agricultură, pe sexe, 

din România şi UE


CONCLUZII 

În România, rata de ocupare a forţei de muncă în agricultură reflectă 

schimbările permanente din viaţa economico-socială a ţării, manifestând în 

perioada analizată o dinamică neregulată, cu momente de ruptură, perioade de 

reducere şi de ascensiune. Tendinţa generală este de creştere uşoară, mai 

pronunţată în ultimii doi ani, aspect explicat prin creşterea economică generală a 

ţării. În Uniunea Europeană, în ciuda creşterii economice moderate a statelor 

membre, rata de ocupare a forţei de muncă a înregistrat o pantă pozitivă atât pe 

total, cât şi în domeniul agricol. 

În România, variaţiile sezoniere ale ratei de ocupare în agricultură, totală şi 

pe sexe, au avut o tendinţă evidentă de reducere. Reducerea variaţiilor sezoniere 

este un aspect pozitiv în contextul în care rata de ocupare în agricultură şi 

activitatea agricolă, în general, au înregistrat, în ultimii ani, tendinţe ascendente de 

evoluţie. 

Reducerea variaţiilor sezoniere ale ratei de ocupare în agricultură din 

România, în anul 2005, explicată prin reducerea nivelului fenomenului în trimestru 

trei, când România a fost afectată de inundaţii puternice, reprezintă un caz atipic, 

care se abate de la linia preocupărilor existente pentru diminuarea caracterului 

sezonier al fenomenului. 

Toţi indicatorii analizaţi au indicat reducerea mai puternică a variaţiilor 

sezoniere ale ratei de ocupare feminine în agricultura din România, comparativ cu 

rata de ocupare masculină, astfel că în ultimii doi ani diferenţele între variaţiile pe 

sexe au ajuns aproape nule. 

Rata de ocupare în agricultură din România este mult inferioară nivelului 

mediu din Uniunea Europeană, însă un aspect pozitiv este dat de tendinţa de 

reducerea variaţiilor sezoniere foarte puternică în ţara noastră comparativ cu UE. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Andrei, T., 2003 - Statistică şi Econometrie, Ed. Economică, Bucureşti, p. 167-172. 

2. Bourbonnais, R., Terraza, M., 2004 - Analyse des series temporelles. Aplication à 

l’economie et à la gestion, DUNOD, Paris, p. 9-11; 20-21. 

3. Fischer, B., martie/aprilie 1995 - Descomposition of Time Series. Comparing Different 

Methods in Theory and Practice, http://ec.europa.eu/comm/eurostat/, p. 13-16. 

4. Guillemette, R., L’italien, F., Seasonality of Labour Markets. Comaparison of Canada, the 

U.S and the provinces, Direction générale de la recherche appliqué, Développement 

des ressources humaines Canada, november 2000, http://dsp-psd.pwgsc.gc.ca/ 

Collection/MP32-29-00-8E.pdf, p. 6-8. 

5. Jaba, E., 2002 - Statistica, Ediţia a treia, Ed. Economică, Bucureşti, p. 77-78; 194-196 

6. Lidary, D., Quenneville, B., 2001 - Désaisonnaliser avec la méthode X-11, 

www.census.gov/ts/paper/X11_french.pdf, p. 59-94; 133-170. 

7.*** – Agriculture et pêche, Eurostat, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/. 

8.*** – Demetra 2.0x User Manual, http://circa.europa.eu, p. 16-17; 48-66. 

165


COORDINATES OF STANDARD OF LIVING IN 

ROMANIAN RURAL A REAS, AT THE END OF 2005 

Alina Măriuca IONESCU 1 , 

Mariana GAGEA 1 

1 

University „Al. I. Cuza”, Iaşi 

alina.ionescu@yahoo.com, mariana.gagea@uaic.ro 

Overall, it is well known now that Romanian population from rural 

areas has a lower standard of living than people from urban localities. This 

paper aims to realize a deeper analysis of rural living conditions in Romania, 

trying to identify their specific coordinates at the end of 2005. A set of 35 

categorical indicators describing various aspects of living conditions are 

used in order to characterize this multidimensional concept. Aggregation of 

the primary indicators of living conditions is done with the help of a nonarbitrary 

technique, multiple correspondence analysis (MCA). According to 

MCA results, variables which differentiate the most between rural 

households in terms of their standard of living are about the access to 

running water, toilet and sewerage. Significant roles in discriminating 

between rural households have also the variables describing their 

endowment with poultries, bovines and agricultural field. 

Key words: standard of living, rural households, multiple correspondence 

analysis 

Living conditions have a great influence on people’s quality of life since the 

households’ standard of living interacts with individuals’ health, leisure, social 

relations and, of course, with their happiness. There are a lot of indicators that 

describe the living conditions but none of them could express this concept by itself. 

The present research focuses on the analysis of rural households’ standard of 

living (case of Romania) using a multivariate technique called Multiple 

Correspondence Analysis (MCA) to synthesize the information comprised in the 

original set of 35 indicators of living conditions, selected for this study. 


Multiple correspondence analysis (MCA), also called Homogeneity Analysis, is 

an extension of correspondence analysis to more than two variables. It allows one to 

analyze the pattern of relationships of several categorical dependent variables [1]. 

Each nominal variable comprises several levels, and each of these levels is 

coded as a binary variable, taking the value 1 when the unit (household) has the 

category and 0 when it doesn’t [2]. 

MCA results allow one to synthesize the information comprised in data in a 

graphical representation called correspondences map. The interpretation of MCA map 

is often based upon proximities between points represented on it [5]. 

166


Specifically, when two row points are closed to each other they tend to select the 

same levels of the nominal variables. For the proximity between variables we need to 

distinguish two cases. First, the proximity between levels of different nominal variables 

means that these levels tend to appear together in the observations. Second, because 

the levels of the same nominal variable cannot occur together, we need a different type 

of interpretation for this case. Here the proximity between levels means that the groups 

of observations associated with these two levels are themselves similar [1]. 

In the context of this study, MCA is used to generate a map of rural households’ 

characteristics according to the coordinates of their standard of living. 

The data used in the study are drawn from the Rural EuroBarometer survey 

conducted in November - December 2005 at the initiative of Soros Foundation 

Romania [3]. From this survey questionnaire, a first subset of 35 indicators describing 

various aspects of living conditions was extracted. The selected indicators refer to: 

health; education and access to information; public utilities infrastructure; transport 

infrastructure; housing equipments and elements of comfort; household’s endowment 

with agricultural capital, household’s interaction with business environment. Both the 

questionnaire and the data base in SPSS format are available on-line on www.osf.ro 

[8]. Variables included in this research were recoded and re-labeled (their labels and 

their values’ labels) so as to adapt at the study’s requests. 


The first step in analysis of the data is to explore them with a first data 

reduction analysis as MCA in order to identify some structure in the large set of 

categorical indicators. 

The MCA eigenvalues highlight the distinction of the first factorial axis as it 

explains 19.9% of the total inertia of the variables group, whereas the other axes 

show a much lower explanatory power (each with less than 10% of the inertia 

explained. 

By ordering the discrimination measures (the variances of the factorial 

scores obtained by the set of categories associated to each indicator [2]) in the first 

two factorial axis, we identified two variables to be excluded from further analysis 

because of their much lower discriminatory power on both factorial axis: Is your 

household registered to a family doctor?, Does your household have any 

beehives?. 

A final MCA run on the 33 indicators retained for the final analysis has 

resulted in an increase in the explanatory power of the first two axes, which has 

risen from 29.6% to 31.3%. Thus, the average discrimination measures of the 

remaining 33 indicators are higher and the first two axes appear stronger. 

According to discrimination measures, variables that have contributed the 

most to the construction of the first axis were: Water supply (0.644), Toilet (0.629), 

Sewerage (0.560) and Does your household have automatic washing machine? 

(0.493). Variables that contributed the most to the formation of the second axis 

were: Has poultries? (0.326), Surface (ha) of the owned agricultural field (0.251) 

and Has bovines? (0.248). 

Figure 1 presents the joint plot of category points corresponding to 

modalities’ scores on the first two axes. The factorial map provided by MCA 

167


highlights the fact that, according to the first axis, the modalities which express 

precarious living conditions are represented on the left side of the plane, while 

those indicating a high standard of living appear in the right side. 

Figure 1 Joint Plot of Category Points 

Thus, on the first axis, modalities with positive scores increase rural 

households’ access to public utilities infrastructure, to transport infrastructure and 

also, to housing equipments and elements of comfort, while those with negative 

scores reduce it. We name this axis: level of modernization in living conditions. 

Highest positive scores are associated with goods and elements of comfort 

owned by a limited number of well-to-do households (microwave oven, access to 

Internet, energy saving glasses, conditioned air, running water installation and 

168


toilet inside the dwelling). In the same time, important positive scores are specific 

to high educated persons (with graduate and postgraduate studies). Greater the 

negative scores are on the first axis, lesser the households possess such goods and 

their access to education is more limited. This is the case of the households that 

live far away from a town and/or from the centre of the commune, in very small 

spaces, which lack minimal comfort (running water and toilet inside the dwelling). 

As for the village position, standard of living rise with the proximity to a 

town. 

In rural areas, the quality of access roads to dwelling is a factor of great 

influence on the standard of living. Thus, the households that have a road made of 

earth passing in front of their houses usually confront with worse living conditions 

than those that benefit of an asphalted or paved access road to their houses. 

On the second axis, high negative scores show a much significant 

endowment of the households with agricultural capital (domestic animals, 

poultries, farm equipments, agricultural field, and ownership of a farm or 

agricultural exploitation). We call this axis: availability of agricultural resources. 

If we analyze the households’ interaction with business environment, it can 

be seen that having or starting a business depend almost equally of both factors: 

modernization in living conditions and availability of agricultural capital. On the 

other hand, decision of having a farm or an agricultural exploitation is influenced 

in a greater extent by households’ agricultural resources. 

Analysis of the relationships between objects scores on the first two axes and 

a few illustrative socio-demographical characteristics of the households involved in 

this study allowed us to identify some additional coordinates for the standard of 

living of Romanian rural households. 

According to their location (fig. 2 a, b), the best living conditions can be 

found in the households located in rural mountainous and sub mountainous areas as 

those from districts Covasna, Sibiu, Alba, Vâlcea. The lowest standard of living is 

specific to plain-hill rural areas located in districts as Vaslui, Buzău, Iaşi, Bacău, 

Olt. 

Figure 2 Relationship between standard of living and: a) relief; b) district 

169


It can be noticed that the gypsies have the poorest living conditions. At the 

opposite position, there are German and Magyar households which enjoy the 

highest standard of living. In accordance with the results obtained for nationality 

(fig. 3 a, b), the most well-to-do households are those that embrace Protestant or 

Romano-catholic religions. Given the great spreading of Orthodox religion among 

Romanians, the average scores for people of Romanian nationality and for those of 

Orthodox religion are much closed and approximate zero value, meaning an 

average standard of living. The most precarious living conditions affect especially 

the households whose members don’t have any religious orientation. 

Figure 3 Relationship between standard of living and: a) religion; b) nationality 

Figure 4 Relationship between standard of living and: a) gender; b) main source of 

income 

There are very little differences between women’s and men’s standard of 

living in rural areas (fig. 4 a). Looking at the main source of households’ income, 

we can notice that salaries and incomes from animals rearing correspond to higher 

standards of living, while precarious living conditions are specific to those who 

live from guaranteed minimum income (GMI) and from cereal agriculture (fig. 4 

b). 

170


CONCLUSIONS 

In the context of this study the MCA mainly centers on the first two factorial 

axes in order to characterize the standard of living. The first axis describes rural 

households’ access to public utilities infrastructure, to transport infrastructure, to 

housing equipments and elements of comfort and to education. The second axis 

expresses rural households’ endowment with agricultural capital (domestic 

animals, poultries, agricultural field, and agricultural equipments). 

We identified, on the correspondences map, four categories of living 

conditions specific to Romanian rural areas in terms of the nature of the 

relationships with the two factors that influence rural households’ standard of 

living (level of modernization and agricultural resources). Variables which 

differentiate the most between rural households according to their standard of 

living are about the access to running water, toilet and sewerage. Significant roles 

in discriminating between rural households have also the variables describing their 

endowment with poultries, bovines and agricultural field. 

Examination of the relationships between objects scores on the first two axis 

and a few illustrative socio-demographical rural households’ characteristics shows 

up additional conclusions. According to their location, the best living conditions 

can be found in the households located in rural mountainous and sub mountainous 

areas. Plain-hill rural areas characterize the lowest standard of living of a rural 

household. Highest standard of living corresponds to German and Magyar ethnicity 

and to Protestant and Romano-catholic religions. People of Romanian nationality 

and those of Orthodox religion have an average standard of living. The most 

precarious living conditions affect especially Gypsy nationality and the households 

whose members don’t have any religious orientation. Lesser educated the members 

of the households are, the most they confront with poor living conditions. Salaries 

and incomes from animals rearing are associated with the best living conditions, 

while the lowest standard of living characterizes households whose main sources of 

income are the guaranteed minimum income and the cereal agriculture. 

BIBLIOGRAPHY 

1. Abdi, H., Valentin, D., 2007 - Multiple Correspondence Analysis; 

http://www.utdallas.edu/~herve/Abdi-MCA2007-pretty.pdf. 

2. Asselin, L.-M., 2002 - Multidimensional Poverty, http://pep-net.homeip.net/NEW- 

PEP/Group/PMMA/pmma-train/files/Multi-Dim-Pov-Doc%201.pdf. 

3. Dumitru, S. (coordinator), 2006 – The Rural EuroBarometer: European Values in 

Romanian Villages, Soros Foundation Romania, Bucharest. 

4. Manly, B.F.J., 2005 - Multivariate statistical methods: a primer, third edition, Chapman & 

Hall/CLC. 

5. Panagiotakos, D.B., Pitsavos, C., 2004 - Interpretation of Epidemiological Data Using 

Multiple Correspondence Analysis and Log-linear Models, in Journal of Data Science 

2, pp. 75-86. 

6. Stevens, J.P., 2002 - Applied multivariate statistics for the social sciences, fourth edition, 

Lawrence Erlbaum Associates. 

7. Timm, N., 2002 - Applied Multivariate Analysis, Springer Text in Statistics. 

8. http://www.sfos.ro/ro/program_articol.php?articol=15. 

171


DEZVOLTAREA AGRICULTURII BIOLOGICE ÎN 

CONDIŢIILE APLICĂRII POLITICII AGRICOLE 

COMUNE 

C. MIHAI 1 

1 Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi 

e-mail:ticu@uaic.ro, telefon:0232.201428 

Organic agriculture represents an economic sector of significant 

dynamics over the last years. European states have encouraged the 

development of the agricultural sectors that are environmentally friendly and 

that offer the quality products desired by consumers. Common Agricultural 

Policies reforms have brought to the attention of European countries the 

need for the rational use of natural resources and environmental friendly 

technologies application. At present, there are many instruments and support 

measures for the development of organic farms: price support instruments, 

rural development programmes, agri-environmental measures, investment 

support for the conversion of traditional farms into organic farms, process 

systems and market tools to for the products obtained with environmentally 

friendly technologies, training programmes for farmers with the goal to 

initiate and develop organic productions, incentives for farms in less favored 

area, research in agriculture so as to improve productivity and competitivity 

etc. In this paper, we propose to identify the advantages of adequate 

strategies in the organic agriculture domain. 

Keywords: organic farm, natural resources, Common Agricultural Policies, 

agri-environmental measures. 

Specificul istoric al României, determinat de reforma agricolă de după 1990, 

dar şi caracteristicile geografice, fac astfel încât ca obţinerea produselor biologice 

să reprezinte nu doar o oportunitate ci şi o necesitate de relansare a agriculturii ca 

ramură de bază a economiei naţionale, cu contribuţii importante la creşterea 

produsului intern brut. 

În aceste condiţii, agricultura românească trebuie să profite de avantajele 

date de Politica agricolă comună a Uniunii Europene şi să îşi definească clar 

opţiunile pentru obţinerea de produse biologice. În acest fel, fermierii români au 

posibilitatea de a se lansa pe o piaţă cu o mare perspectivă în Europa, conservând 

totodată capacitatea naturala a terenurilor agricole. 

Dezvoltarea societăţii determină şi modificări ale nivelului de trai şi ale 

preferinţelor consumatorilor. În condiţiile în care producţia de bunuri agricole 

depăşeşte necesarul de consum, o parte a consumatorilor se orientează spre produse 

de calitate superioară şi care reduc riscurile apariţiei unor îmbolnăviri pe termen 

lung. Istoria agriculturii europene demonstrează faptul că problema securităţii 

alimentare a fost de mult depăşită în toate statele Uniunii. Utilizarea tehnologiilor 

agricole intensive şi „industrializarea” procesului de producţie agroalimentar a 

172


condus la obţinerea unor producţii mari ce nu numai că nu au acoperit pe deplin 

cererea alimentară, dar au condus la fenomene de supraproducţie. 

Politica agricolă a Uniunii Europene a sprijinit exploataţiile agricole astfel 

că, nivelul producţiilor a crescut foarte mult în ultima perioada. În acelaşi timp 

reformele Politicii agricole comune au luat în considerare aceste schimbări majore 

ceea ce a determinat includerea în cadrul măsurilor adoptate şi acordarea unei 

atenţii deosebite calităţii mediului înconjurător. Astfel, îndeplinind obiectivele 

majore de securitate alimentară la nivelul Uniunii Europene şi pe cele legate de 

sprijinirea agricultorilor şi a populaţiei rurale, noile reforme ale Politicii Agricole 

Comune stimulează toate acele practici care protejează mediul înconjurător şi 

determină obţinerea unor produse ecologice. 


Studiile efectuate au avut la bază multiple analize ale datelor statistice şi 

materialelor bibliografice referitoare la starea agriculturii biologice din România şi 

Europa. Informaţiile statistice, în special din perioada de după anul 2000, au fost 

selectate şi ordonate în funcţie de importanţa lor pentru obiectivele urmărite. Principalii 

parametri urmăriţi au fost legaţi de indicatorii privind culturile ecologice: suprafeţe 

cultivate, producţii, subvenţii şi sprijin la hectar sau pe cap de animal ş.a. Prin sinteza 

acestor informaţii s-a urmărit evidenţierea importanţei agriculturii ecologice pentru 

România şi reflectarea Politicii Agricole Comune în stimulente pentru aplicarea cu 

succes a practicilor agricole „prietenoase” la adresa mediului. Analiza comparativă a 

reprezentat o altă metodă importantă prin care am încercat obţinerea unor concluzii 

pertinente pentru viitorul agriculturii biologice din ţara noastră. 


Ţările din Uniunea Europeană şi-au exprimat un interes evident pentru 

agricultura ecologică, care în următorii ani va fi practicată pe aproximativ 10% di 

suprafaţa agricolă totală. În prezent, suprafeţele agricole „bio” sunt următoarele: 

1.100.000 ha în Italia, 600.000 ha în Germania şi în Marea Britanie, 400.000 ha în 

Franţa, 300.000 ha în Spania şi 250.000 ha în Austria. Tendinţa de adoptare a 

tehnicilor de agricultură biologică se menţine şi la nivel mondial, astfel că în 

Statele Unite şi în Japonia producţia agricolă ecologică depăşeşte 20% di producţia 

agricolă totală. 

Problema înlocuirii treptate a unei părţi a agriculturii clasice cu cea biologică 

rezidă din sistemul energo-intensiv al tehnologiilor clasice, fapt ce conduce la 

degradarea mediului, pierderea treptată a suprafeţelor agricole şi apariţie 

problemelor de sănătate a populaţiei din cauza substanţelor chimice utilizate. În 

aceste condiţii, agricultura biologică câştigă teren important în faţa formelor clasice 

de agricultură. Prin mijloacele sale de stimulare şi orientare, Politica Agricolă 

Comună a Uniunii Europene determină adoptarea de către exploataţii a practicilor 

agricole neagresive la adresa mediului înconjurător. 

Agricultura ecologică se bazează pe principiile ecologiei, inspirându-se 

astfel din existenţa ecosistemelor naturale. Astfel, practic, agricultura ecologica 

173


reprezintă un sistem agricol care se bazează pe minimalizarea folosirii de materiale 

externe, pe interzicerea utilizării substanţelor chimice de sinteza ca fertilizanţi si 

amelioratori ai solului, pesticide, ingrediente pentru prepararea furajelor, hormoni 

de creştere, aditivi în hrana animalelor ingrediente si auxiliari pentru prepararea 

alimentelor. Agricultura ecologica se bazează pe asolamentul culturilor, respectiv 

metode biologice de protecţie a plantelor, care să menţină fertilitatea solului, să 

asigure plantele cu substanţe nutritive, să combată bolile, buruienele şi dăunătorii. 

Bineînţeles că adoptarea acestor practici au influenţă şi asupra 

caracteristicilor exploataţiilor agricole, fermele şi exploataţiile ecologice fiind, în 

general, de dimensiuni mici sau mijlocii cu suprafeţe cuprinse între 0,5 şi 30 ha 

cultivând sau crescând un număr restrâns de plante sau animale. 

Statele europene, prin Comunitatea Economica Europeana (precursoarea 

Uniunii Europene) recunoaşte prin votul majoritar al Parlamentului European din 

19 februarie 1986, existenta agriculturii alternative, pe baza unei rezoluţii care 

adopta Regulamentul 2092/91. Pe parcursul anilor au fost formulate o serie de 

reglementari, dintre care o importanta deosebita o reprezintă Regulamentul C.E.E. 

1936/1995 care face precizarea că de la 1 ianuarie 2000 pentru agricultura 

ecologică se va folosi numai material de semănat/plantat provenit tot din 

agricultura ecologică. 

Politica Agricolă Comună a statelor europene a avut o evoluţie determinată 

de principalele obiective urmărite în decursul timpului. Politica Agricolă Comună 

(PAC) a luat fiinţă în 1963 şi a suferit de atunci cel puţin trei reforme majore – 

prima în 1992, a doua în 1999 (Agenda 2000), şi a treia în iunie 2003 (cu prilejul 

finalizării negocierilor de aderare a zece noi membrii ai UE din Estul Europei). 

Dacă într-o primă etapă s-a urmărit sprijinirea agricultorilor şi asigurarea 

securităţii alimentare, odată cu apariţia supraproducţiei şi a creşterea stocurilor de 

produse agricole, politicile europene s-au orientat din ce mai mult către asigurarea 

dezvoltării echilibrate a regiunilor şi sănătăţii alimentare. 

O analiza a asupra datelor provenite de la fermele din 10 ţări europene 

reflectă faptul că înainte de anul 2000, fermele biologice au primit cu aproximativ 

18% mai puţine plăţi directe pe hectar din partea Organizaţiilor pieţei comune 

decât fermele clasice. Astfel, fermele biologice au primit mult mai puţine plăţi 

pentru cereale, plante oleaginoase şi soia. Multe ţări au încurajat fermele clasice ce 

produceau porumb pentru siloz, astfel că nivelul plăţilor pentru astfel de ferme a 

fost substanţiale. 

Instrumentele de susţinere a preţurilor, precum taxele şi subvenţiile de 

export, au jucat un rol important în cadrul pieţei comune. În ceea ce priveşte 

situaţia avantajelor pentru fermele biologice acestea au fost mai puţin favorizate, în 

medie cu 20-25% în raport cu celelalte ferme tradiţionale. 

Reforma Politicii agricole Comune din 1992 precum şi Agenda 2000 au 

determinat reducerea discriminărilor fermelor care aplică tehnologii extensive prin 

reducerea nivelului de susţinere a preţului pentru un mare număr de produse, 

compensând pierderile fermelor prin plăţi directe. În special pentru culturile 

arabile, au fost introduse plăţi compensatorii bazate pe mediile istorice ale 

174


producţiilor regionale, fapt ce a favorizat fermele extensive. Prin reforma PAC din 

1992 a fost redus suportul preţurilor pentru animale (bovine şi ovine), iar pentru că 

plăţile compensatorii se plăteau pe cap de animal, fermele extensive nu înregistrau 

vreun beneficiu. Agenda 2000 a continuat tendinţa de decuplare a plăţilor 

compensatorii în sistemul creşterii animalelor de producţie. Deoarece plăţile 

continuă să fie făcute pe cap de animal, legătura cu producţia rămâne închisă, astfel 

încât beneficiile suplimentare pentru fermele extensive sunt minime. 

Statele membre ale Uniunii Europene au identificat o serie de măsuri şi 

scutiri pentru fermele care aplicau un sistem extensiv de producţie. Aceste măsuri 

cuprind: acces preferenţial la diferite cote pentru producătorii biologici, cerinţe 

specifice de management sau scutiri pentru terenurile scoase din producţie sau 

pentru rotaţia culturilor. Dezvoltarea planurilor de acţiune pentru fermele biologice 

poate fi văzută ca o implementare a măsurilor speciale cum ar fi cele de dezvoltare 

rurală sau măsurile structurale. 

Analiza programelor de dezvoltare rurală în câteva ţări membre ale Uniunii 

Europene a arătat că cele mai multe dintre ele au avut un potenţial considerabil 

pentru practicarea agriculturii biologice. În cele mai multe ţări agricultura biologică 

este considerată a fi o posibilitate de atingere a obiectivelor de dezvoltare durabilă. 

Astfel, Programele de dezvoltare rurală pot fi considerate ca având efecte pozitive 

pentru fermele biologice,, punându-se accent în special pe creşterea calităţii 

produselor şi pe protecţia mediului. 

În anul 2001, în U.E. au fost cheltuite aproximativ 275 milioane Euro la 

nivelul fermelor biologice prim măsuri agro-ambientale ale reglementărilor 

Consiliului Europei nr. 2078/92 şi 1257/99, acoperind aproximativ 18.000 ferme şi 

aproximativ 3 milioane hectare. 

Măsurile agro-ambientale au fost recunoscute ca fiind cele mai relevante 

pentru producţia biologică deoarece ele furnizează cel mai important suport pentru 

fermele biologice. 

Subvenţiile pentru investiţii au fost orientate către fermele biologice în 

special în Italia. Aici rata maximă de susţinere pentru aceste ferme a fost de 10%. 

Acest lucru se produce deoarece fermele biologice au fost subvenţionate în aceeaşi 

măsură ca celelalte ferme. 

Programele de pregătire profesională pot oferi, de asemenea, un suport 

important pentru fermele biologice. Proiectele şi stagiile de training pentru 

agricultorii care doresc să introducă culturi biologice au avut un impact pozitiv în 

Franţa şi Marea Britanie, deşi aceste practici nu au fost explicit încurajate prin alte 

măsuri. 

Zonele mai puţin favorizate nu oferă, în mod explicit, sprijin fermelor 

biologice, însă acestea din urmă tind să se dezvolte în asemenea zone deoarece nu 

necesită transformări majore în vederea dezvoltării acestor tipuri de activităţi. O 

mare parte a plăţilor efectuate în zonele defavorizate au mers către fermele 

biologice. Această situaţie este specifică şi României, în special în zonele montane 

unde exploataţiile agricole au dimensiuni reduse, producţia fiind orientată în 

speciale pe baze biologice. 

175


Unele măsuri administrative pot avea impact asupra sectorului producţiei 

biologice. Astfel, întârzieri în implementarea unor măsuri pot determina efecte 

negative importante pentru producătorii biologici. 

Reforma PAC din 2003 a reprezentat o reformă fundamentală a politicii 

agricole. Decuplarea plăţilor de producţie a generat avantaje importante pentru 

fermele extensive. Exceptarea de la scoaterea din circuitul agricol a terenurilor în 

cadrul exploataţiilor biologice constituie un avantaj important pentru acestea. 

Această reformă are potenţialul de a susţine o dezvoltare continuă a fermelor 

organizate pe principii organice. 

În România, ca urmare a programelor de preaderare (Sapard) pentru 

dezvoltare rurală, cât şi a celor de după aderare, s-a optat pentru sprijinirea 

exploataţiilor care practică o agricultură organică. Astfel, în anul 2006, sprijinul 

acordat acestor ferme a fost: 

- pentru fermele vegetale, conform O.G. nr. 20/2006, pe culturi, sprijinul 

este următorul: 

o soia: 800 RON/ha 

o floarea soarelui: 800 RON/ha 

o plante textile: 1000 RON/ha 

o plante medicinale şi aromatice: 1200 RON/ha 

o plantaţii de pomi şi arbuşti fructiferi, 

o căpşuni:800 RON/ha 

o viţa de vie: 800 RON/ha 

o legume de câmp(răsad) şi cartofi timpurii: 1200 RON/ha 

o legume de câmp semănate: 600 RON/ha 

o legume din solarii şi sere reci: 7000 RON/ha 

- pentru fermele animale, conform H.G. nr. 1853/2005: 

o vaci de lapte: 200 RON/cap de animal 

o oi şi capre: 30 RON/cap de animal 

o albine: 30 RON/familie 

o porci: 120 RON/cap de animal 

După aderarea la Uniunea Europeană, prin Programul Naţional de dezvoltare 

rurală 2007-2010, în cadrul axei 2, privind Îmbunătăţirea mediului si al peisajului, 

măsurile cuprinse se referă la următoarele forme de sprijin: 

- Plaţi compensatorii pentru handicap natural în zonele montane; 

- Plaţi compensatorii in alte zone cu handicap natural; 

- Agromediu; 

- Prima împădurire a unui teren agricol; 

- Prima împădurire a unui teren neagricol; 

- Plăti pentru silvo-mediu; 

- Plaţi Natura 2000 pe teren agricol si silvic. 

Planul de acţiune european pentru fermele biologice ar trebui să 

îndeplinească următoarele obiective: 

- să furnizeze o abordare strategică rolului fermelor organice în contextul 

politicii agricole; 

176


- să sugereze un set de acţiuni coerente şi cuprinzătoare; 

- să conţină propuneri de adaptare a cadrului legislativ pentru susţinerea 

fermelor biologice; 

- să asigure că orice reformă agricolă viitoare trebuie să acopere atât sfera 

agriculturii clasice cât şi pe cea a agriculturii biologice; 

- să furnizeze o bază pentru o continuă revizuire a impactului măsurilor de 

politică agricolă şi reglementărilor fiscale aplicate fermelor biologice în scopul 

identificării şi eliminării conflictelor nedorite; 

- să se evidenţieze importanţa lanţului alimentar biologic punându-se accent 

pe îmbunătăţirea informaţiei, pe educaţie, tehnologie, cercetare şi extensie în 

domeniul agriculturii biologice. 

CONCLUZII 

Uniunea Europeană este în prezent preocupată atât de dezvoltarea 

armonioasă a regiunilor, cât şi de asigurarea unei securităţi alimentare pentru 

populaţia Europeană. Prin intermediul Politicii Agricole Comune au fost adoptate, 

de-a lungul timpului măsuri pentru rezolvarea cu succes a acestor probleme. 

Agricultura biologică poate constitui o soluţie viabilă pentru multe regiuni 

europene, inclusiv pentru cele din România. Specificul actual al agriculturii 

româneşti a făcut ca principiile agriculturii biologice să fie uşor de aplicat astfel 

încât, în condiţiile unei susţineri guvernamentale şi europene, sectorul acesta se 

poate dezvolta cu succes, oferind posibilitatea obţinerii unor rezultate economice 

promiţătoare pentru agricultori şi produse agro-alimentare sănătoase pentru 

consumatori. Istoricul măsurilor adoptate la nivelul Politicii Agricole Comune 

demonstrează faptul că este necesar să existe o continuă coordonare a acestora cu 

evoluţiile concrete ale fiecărei regiuni. Este important însă ca strategiile de 

dezvoltare a agriculturii avansate, inclusiv a celei biologice, să fie însoţite de 

stimulente, susţinere, consiliere şi forme de sprijin eficiente pentru fiecare etapă. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Pascariu, Gabriela Carmen, 1999 - Uniunea Europeana. Politici si pieţe agricole, Editura 

Economica, Bucuresti. 

2. Zahiu, Letiţia, Dachin, Anca, 2001 – Politici agroalimentare comparate, Editura 

Economică, Bucureşti. 

3. https://www.uni-hohenheim.de/ - Report on the study contract “Environmentally Friendly 

Farming Systems and the Common Agricultural Policy”. 

4. www.maap.ro. 

5. www.fnae.ro. 

6. www.ecoinspect.ro. 

7. www.agriculturadurabila.ro. 

8. www.agroecologia.ro. 

9. www.agricultura-ecologica.ro. 

177


RĂSPUNDEREA PENALĂ A FUNCŢIONARULUI 

PUBLIC REGLEMENTATĂ DE 

CODUL PENAL FRANCEZ 

Carmen-Mariana DIACONU 1 

1 


Veterinară Iaşi 

e-mail av_carmen_diaconu@yahoo.com 

The state is equally fundamented on the protection of the personal 

rights and liberties, no matter to whom it refers to. In art.1 point 3 from the 

Romanian constitution there is instituted as a constitutional principle the fact 

that „Romania is a democratic and social state, where the dignity of the man, 

the rights and the liberties of the citizens, the free development of the human 

personality, the justice and the political pluralism represent supreme values, 

in the spirit of the democratic traditions of the Romanian people and the 

ideals of the Revolution from December 1989 and all these are guaranteed”. 

Key words: penal responsability, public employee, crimes 


Legiuitorul francez, din perspectiva sediului materiei de reglementare, a optat, în 

ceea ce priveşte legiferarea răspunderii penale a funcţionarului public, pentru codul 

penal - dreptul comun în materie de răspundere penală. 

Astfel, paleta de infracţiuni în care funcţionarul public compare ca subiect activ 

circumstanţiat este reglementată de Titlul III „Lezarea (atingerea) autorităţii publice”, 

capitolul II „Lezarea (atingerea) autorităţii publice săvârşită de către o persoană care 

exercită funcţia publică”, capitol structurat în patru secţiuni, după cum urmează: 

- Secţiunea I - „Abuzul de autoritate îndreptat împotriva autorităţilor 

administrative (statale)” cuprinde trei articole: art.432-1, 432-2 şi 432-3. 

Ca un prim aspect comparativ, observăm că legiuitorul francez, în ceea ce 

priveşte politică sa penală, pune pe primul plan abuzurile savârşite de către funcţionarii 

publici care aduc atingere însăşi instituţiilor statale. 

Opţiunea este justificată, dacă apreciem că stabilitatea statală este cea care 

contribuie în primul rând la respectarea drepturilor şi libertăţilor individuale. 

În ceea ce priveşte legiuitorul român constatăm că, în titlul VII „Infracţiuni de 

serviciu sau în legătură cu serviciu”, nu reglementează acest tip de abuzuri. Ca şi 

corespondenţă de text penal este doar art.248 Cod penal român denumit „abuz în 

serviciu contra intereselor publice”. Legiuitorul român are în vedere ca rezultat 

socialmente periculos doar cauzarea unui prejudiciu instituţiei publice şi nu crearea 

unei stări de pericol pentru ordinea de drept prin tentativa de a nu se aplica legea sau 

chiar împiedicarea efectivă a aplicării ei. 

Observăm că faptuitorul, în cazul acestor infracţiuni reglementate de art.432-1, 

432-2 şi 432-3, este un subiect activ circumstanţiat: funcţionar public numit, care 

exercită o funcţie publică ce implică exerciţiul autorităţii de stat sau strict al unui serviciu 

public, sau o persoană aleasă care exercită o funcţie de demnitate publică. 

178


Valoarea socială protejată este ordinea de drept instituită prin constituţia 

franceză şi ansamblul cadrului normativ, denumit simplu „lege”. 

Punerea ordinii de drept în pericol prin împiedicarea neaplicării legii se 

sancţionează cu o pedeapsă de 5 ani închisoare şi o amendă în cuantum de 75.000 

euro. Împiedicarea efectivă a aplicării legii atrage un regim sancţionator mai grav, şi 

anume: 10 ani închisoare şi 150.000 euro amendă (efectiv pedepsele se dublează). 

Este sancţionată, de asemenea, fapta persoanei a cărei mandat a încetat 

indiferent dacă este numită sau aleasă în respectiva funcţie publică sau de demnitate 

publică care exercită, după încetarea mandatului, atributele care le implică funcţia 

deţinută. 

Sistemul sancţionator este unul de natură cumulativă, pedeapsa amenzii penale 

fiind o sancţiune cumulată cu cea a închisorii şi nu una alternativă, ca în sistemul penal 

de drept român. 

- Secţiunea a II-a, „Abuzurile de autoritate săvârşite împotriva particularilor 

(persoane fizice sau juridice de drept privat)” este structurată în patru subsecţiuni. 

Prima subsecţiune - „Lezarea libertăţilor individuale” cuprinde articolele 432-4, 

432-5, 432-6. 

Expresia chargée d’une mission de service public face distincţia dintre 

funcţionarul cu exerciţiul autorităţii de stat şi funcţionarul dintr-un serviciu public detaşat 

în exercitarea unei activităţi. 

De asemenea observăm că legiuitorul francez a tranşat problema funcţiei 

elective publice şi funcţiei numite publice, ambele categorii fiind considerate subiecte 

circumstanţiate ale faptelor penale reglementate de capitolul II din codul penal francez. 

Formula legiuitorului francez vis-a-vis de abuzurile de autoritate este simplă şi 

eficientă ca finalitate juridică. 

Nu utilizează ca legiuitorul român sintagma „drept sau interes legitim”. Utilizând 

sintagma „libertăţi individuale” s-au acoperit, într-un mod eficient, drepturile şi libertăţile 

individuale legiferate de către Constituţia franceză, Convenţia Europeană a Drepturilor 

Omului şi, eventual, legi speciale. 

O circumstanţă agravantă este strâns legată de libertatea individului şi reţinerea 

lui peste termenul legal cu un număr de 7 zile şi are un regim sancţionator mai drastic 

(art.432-4 alin.2). 

Art.432-5 şi art.432-6 reglementează abuzul de autoritate vis-a-vis de reţinerea 

sau arestul ilegal sub toate aspectele, fie că măsura nu se impune şi nu are nici o 

formă de legalitate, fie că s-a luat fără mandat judiciar. 

Este sancţionat în egală măsură funcţionarul public care ia această măsură 

efectiv, cel din ordinul căruia se ia măsura, cât şi cel care are cunoştinţă de o 

asemenea măsură şi stă într-o stare de pasivitate fără a lua nici o măsură. 

Spre deosebire de legiuitorul român care a grupat infracţiunile prevăzute de 

art.266 c.p.rom. (arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă) şi art.268 c.p.rom 

(represiunea nedreaptă) sub egida capitolului II „Infracţiuni care împiedică înfăptuirea 

justiţiei”, legiuitorul francez a optat pentru formula ca infracţiunile care îl au ca subiect 

activ circumstanţiat pe funcţionarul public să se regăsească reunite într-un singur titlu, 

ca infracţiuni care lezează autoritatea de stat prin încălcarea ordinii de drept, a 

drepturilor şi libertăţilor individuale indiferent dacă titularul este persoană fizică sau 

juridică, continuând cu libertăţi specifice, cea mai importantă fiind libertatea fizică de 

mişcare a individului care poate fi reţinut sau arestat numai în cazurile strict prevăzute 

de lege, cu respectarea procedurii legale. 

Legiuitorul român are ca principal criteriu de grupare a infracţiunilor relaţiile si 

valorile sociale încălcate prin savârşirea respectivelor fapte penale şi care constituie 

obiectul juridic principal. 

179


Legiuitorul francez, pe langă acest criteriu, a avut în vedere subiectul activ 

circumstanţiat sancţionat cu un regim sancţionator mai grav, motivat de faptul că în 

primul şi în primul rând statul, prin reprezentanţii săi, trebuie să respecte legea. Dacă 

nici aceştia nu sunt corecţi şi echidistanţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu care 

implică exerciţiul autorităţii de stat, indiferent de natura mandatului (numit sau ales), nu 

mai putem vorbi de stabilitate statală şi, cu atât mai puţin, de un stat, garant al 

drepturilor şi libertăţilor individuale consfinţite de constituţie şi convenţii internaţionale. 

Corespondenţa în codul penal român a textului art.432-5 alin.2 este art. 265 

alin.1 - omisiunea de a încunoştiinţa organele judiciare. 

Subsecţiunea a II-a vizează protejarea libertăţilor individuale prejudiciate prin 

utilizarea discriminării, conduita funcţionarului public fiind sancţionată de ilicitul penal. 

Discriminarea este definită de art.225-1 c.p.fr.: toate diferenţele realizate pe 

criterii de origine, sex, situaţie familială, stare de sănătate, handicap, moravuri, opinii 

politice, activităţi sindicale, apartenenţa sau nonapartenenţa la adevărata sau 

presupusa etnie, naţiune, rasă sau religie. 

Este calificată ca fiind discriminare (art.225-1 alin.2 c.p.fr.) şi conduita persoanei 

juridice (cu excepţia statului) care săvârşeşte acte de discriminare prin prisma criteriilor 

prevăzute de art.225-1 c.p.fr., indiferent de naţionalitatea acesteia, fiind operabil, ca şi 

în sistemul de drept românesc, principiul teritorialităţii. 

Reglementarea activităţii sindicale ca şi criteriu de discriminare reflectă puternica 

activitate sindicală din Franţa, ca realitate socială, cât şi politica penală deschisă spre 

legiferarea schimbărilor economice-sociale, cu posibile valenţe penale. 

Ca faptă penală, abuzul de autoritate pe criterii de discriminare este reglementat 

de art.432-7 c.p. fr. Textul de lege corespondent din c.p.rom. este art.247 - abuzul în 

serviciu prin îngrădirea unor drepturi. 

Pentru a sublinia faptul că atât textul de lege penală român, cât şi cel francez se 

referă la acelaşi subiect circumstanţiat precizăm că sintagma „persoana reprezentantă 

a unei autorităţi publice sau detaşată de un serviciu public” este echivalentul sintagmei 

„funcţionar public”. 

Constatăm că legiuitorul francez utilizează constant în noul cod titulatura de 

„persoana garantă sau depozitară a unei funcţii publice sau detaşată într-un serviciu 

public” pentru a rezolva interpretările privind persoanele care îndeplinesc funcţii care 

implică exerciţiul autorităţii de stat indiferent de natura mandatului (numit sau ales), 

rezolvată la noi, în noul cod penal român, destul de defectuos prin utilizarea sintagmei 

„funcţie de demnitate publică” versus „funcţie de autoritate publică”. 

Utilizarea sintagmei „persoana reprezentantă a unei autorităţi publice sau 

detaşată de un serviciu public” de legiuitorul francez rezolvă de asemenea şi eterna 

controversă „angajat contractual - funcţionar public”. Realitatea dezvăluie faptul că şi 

angajatul contractual poate de facto să îndeplinească atribuţii care ţin de apanajul 

funcţiilor publice ce implică exerciţiul autorităţii de stat, fiind acel funcţionar de facto. 

De asemenea, pentru a compare ca subiect circumstanţiat a unor infracţiuni care 

lezează autoritatea de stat în codul penal francez, tot ceea ce prevalează este dacă, de 

facto, respectiva persoană a exercitat respectivele atribuţii indiferent de legalitatea 

mandatului său. 

Dispoziţiile art.432-7 sunt aplicabile atât timp cât nu sunt contrare politicii 

economice guvernamentale stabilită prin hotărârâri de guvern şi tratate internaţionale la 

care Franţa este parte. 

Formula legislativă franceză este mult mai directă, clară şi concisă decât a 

legiuitorului român. 

180


Ca analiză comparativă, latura obiectivă reglementată de art.247 c.p. rom. se 

referă la crearea unei situaţii de inferioritate constând în neacordarea unui drept sau 

interes legitim pe criterii de discriminare, enumerate strict de textul de lege amintit. 

Subiectul pasiv al infracţiunii reglementate de textul art.432-7 c.p.fr., cât şi în cel 

prevăzut de art.247 c.p.rom. este o persoană fizică sau juridică de drept privat. 

În ceea ce priveşte rezultatul socialmente periculos, formula franceză este mult 

mai echilibrată, urmărindu-se în egală măsură ocrotirea drepturilor şi libetăţilor 

persoanelor de drept privat, cât şi a celor de drept public. Pe cale de consecinţă, şi 

prejudicierea activităţii economice a unei persoane juridice de drept privat pe criteriile 

de discriminare punctate de art.225-1 c.p.fr. constituie un abuz de autoritate. 

Subsecţiunea a III-a denumită Lezarea inviolabilitaţii de domiciliu cuprinde 

art.432-8 şi are corespondentul în c.p.rom. în textul art.192 - violarea de domiciliul 

(Capitolul II - Infracţiuni contra libertăţii persoanei). 

Subsecţiunea a IV-a, denumită „Lezarea secretului corespondenţei”, este 

formată din textul art.432-9. 

- Secţiunea a III-a denumită Încălcarea probităţii (demnităţii) este structurată în 

cinci subsecţiuni, după cum urmează: Delapidarea (art.432-10), Corupţia pasivă şi 

traficul de influenţă savârşită de o persoană care deţine o funcţie publică (art.432-11), 

Conflictul de interese (art. 432-12,432-13), Lezarea libertăţii de acces şi egalitate a 

concurenţei (agenţi economici) în pieţele publice (art.432-14), Sustragerea sau 

deturnarea bunurilor (art.432-15, art. 432-16). 


După cum se observă, este o secţiune care grupează infracţiunile care au ca 

obiect juridic lezarea, de către funcţionarul public, a intereselor financiare ale 

statului în diferite modalităţi. 

Doctrina franceză apreciază această secţiune o regrupare a infracţiunilor 

tradiţionale. 

Comentariile reprezintă o reproducere sintetică a circularei din 14 mai 1993, 

elaborată sub egida practicienilor (magistraţi, profesori universitari, reprezentanţi ai 

poliţiei naţionale, a jandarmeriei etc.), prin care se comentează noul cod penal 

francez, care suferise modificări majore în anul 1993, cât şi a dispoziţiilor 

corespondente din Legea din 16 decembrie 1992 (lege de modificare a codului 

penal) denumită Lege de adaptare. 

Elaborarea circularei a avut în vedere preîntâmpinarea unor interpretări în 

ceea ce priveşte aplicarea noilor dispoziţii din noul cod penal francez, cât şi o 

explicitare a modului de aplicare a dispoziţiilor tranzitorii privind aplicarea legii 

penale mai favorabile. 

Interpretarea dispoziţiilor noului cod penal nu au un carect strict obligatoriu, 

Curtea de Casaţie avand competenţă, în ultimă instanţă, de a statua modul de 

interpretare a normelor juridice cuprinse în noul cod penal francez. 

Noul cod penal francez a implementat numeroase principii de drept 

consacrate de jurisprudenţă, precum răspunderea penala a persoanei juridice 

implementată în dreptul penal românesc de abia în anul 2006 prin art.I pct.1 din 

Legea nr.278/2006 pentru modificarea şi completarea codului penal, precum şi 

pentru modificarea şi completare a altor legi. 

181


Art.432-14 este considerat o reiterare a art.7 din Legea nr.91-3 din 1991 

privind transparenţa şi regularitatea (legalitate a procedurilor pieţei), cât şi 

instituirea unor reguli de publicitate şi concurenţă privind anumite contracte în 

vederea protejării libertăţii de acces şi egalitate privind agenţii economici în pieţele 

publice. 

Infracţiunea de delapidare, săvârşită de o persoană depozitară a autorităţii 

publice sau detaşată într-o misiune de un serviciu public, constă în a solicita, a 

ordona încasarea cu titlu de taxe, impozite etc. a unei sume care nu era datorată sau 

care depăşea ceea ce se datora sub acest titlu (de taxă, de impozit) şi este 

sancţionată cu 5 ani închisoare şi 75.000 euro amendă. Constituie o modalitate 

alternativă de săvârşire a infracţiunii de delapidare şi reducerea (exonerarea fară a 

avea un drept în acest sens) nejustificată a taxelor şi impozetelor datorate de un 

contribuabil. Tentativa este sancţionată cu aceeaşi pedeapsă ca şi fapta comisă. 

O subsecţiune care este importantă pentru studiul nostru comparativ este cea 

privind corupţia pasivă şi traficul de infuenţă săvârşit de o persoană care 

îndeplineşte funcţii publice. 

Art.432-11 este o reluat într-o manieră similară de legiuitorul român prin 

art.257 denumit trafic de infuenţă, cu următoarele precizări: 

- în textul penal francez faptuitorul poate fi strict doar o persoană care 

exercită o funcţie, indiferent de natura mandatului său, numit sau ales, şi legalitatea 

sa, motiv pentru care fapta penală este denumită corupţie pasivă şi trafic de 

infuenţă; 

- corupţia activă este exercitată strict de particulari (persoane fizice sau 

juridice de drept privat) şi reglementată în capitolul intitulat „Lezarea 

administraţiei de către particulari”; excepţia este reprezentată de corupţia unui 

magistrat sau jurat care poate fi atât activă cât şi pasivă, reglementată în capitolul 

„Lezarea (atingerile aduse) justiţiei”; 

- regimul sancţionator este mult mai strict în textul penal francez decât în cel 

român, respectiv 10 ani închisoare şi 150.000 euro amendă; 

- sistemul legislativ francez permite şi aplicarea unor pedepse 

complementare, precum interzicerea exercitării drepturilor civice, civile şi familiale 

pe o durată care nu poate depăşi 5 ani şi măsura confiscării; 

- se critică pedeapsa amenzii penale care este strict de 150.000 euro, nefiind 

ajustată la pericolul social concret. 

Ca o observaţie personală, constatăm faptul că legiuitorul român 

sancţionează primirea de bani, bunuri etc. pentru îndeplinirea unui act sau 

neîndeplinirea sa de către un funcţionar în modalităţi care condiţionează primirea 

banilor înainte de îndeplinirea sau după îndeplinirea actului, prin prisma textelor de 

lege din codul penal român, respectiv art.254 - luarea de mită, art.255 - darea de 

mită, art.256 - primirea de foloase necuvenite, art.257- traficul de influenţă, cât şi 

prin prisma Legii nr.78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea 

faptelor de corupţie. Astfel, doctrina şi jurisprudenţa română a dezbătut distincţia 

„luare de mită” versus „primirea de foloase necuvenite” în funcţie de momentul în 

182


care funcţionarul îşi îndeplineşte sau nu actul care ţine strict de atribuţiile sale de 

serviciu. 

Prin urmare, dacă în cazul dării de mită îndeplinirea actului sau 

neîndeplinirea sa este condiţionată de primirea „mitei” sub formele descrise de 

legiuitor, primirea de foloase necuvenite presupune că funcţionarul îşi îndeplineşte 

corect atribuţiile, dar ulterior îndeplinirii actului primeşte recompensa materială în 

modalităţile specificate de textul art.256 c.p.rom. Aceasta ultimă infracţiune, prin 

reglementarea ei de către legiuitorul român, sancţionează conduita funcţionarului 

care primeşte foloase materiale pentru îndeplinirea unei atribuţii de servici care 

ţinea de fişa postului său, îndeplinirea ei fiind o conduită corectă care ţine de 

normalitatea raporturilor de serviciu. 

Legiuitorul francez face doar distincţia dintre traficul de influenţă pasiv 

versus activ şi corupţia pasivă versus activă. 

Traficul şi corupţia pasivă sunt săvărşite strict de către o persoană care are o 

funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat sau este detaşată într-un serviciu 

public şi implică primirea, oferirea, promiterea de bani, foloase materiale pentru 

îndeplinirea unui act sau neîndeplinirea sa (sarcina de serviciu, respectiv 

îndeplinirea, neîndeplinirea actului ţinând strict chiar de subiectul activ) sau 

promisiunea că va influenţa funcţionarul public de care depinde efectiv îndeplinirea 

actului, indiferent de faptul că influenţa este reală sau nu, în schimbul aceloraşi 

foloase materiale. 

Traficul de influenţă activ (art.433-1 c.p.fr.) şi corupţia activă (art.433-2 

c.p.fr.) sunt săvârşite de persoane fizice sau juridice de drept privat. 

Sancţiunile sunt distincte: în cazul traficulului de influenţă activă săvârşit de 

persoane fizice sau juridice de drept privat pedepsele fiind mai blânde (5 ani de 

închisoare şi 75.000 euro amendă penală). 

Este sancţionat în egală masura şi cel care acceptă să fie corupt cu o 

pedeapsă similară de 10 ani închisoare şi 150.000 euro amendă penală, în speţă 

persoana care îndeplineşte funcţia publică. 

O ultimă modificare a codului penal francez a avut loc prin Legea nr.595 din 

30 iunie 2000 care integrează în dreptul penal francez intern Convenţia privind 

lupta contra corupţiei ce implică funcţionarii comunităţilor europene sau 

funcţionarii statelor membre ale Uniunii Europene, împreună cu Protocolul din 19 

iunie 1997 care completează Convenţia P.I.F. (contra fraudei comunitare, din 26 

iulie 1995) şi Convenţia OECD (Organizaţia Europeană pentru Cooperare şi 

Dezvoltare referitoare la lupta contra corupţiei, agenţilor publici străini în 

tranzacţiile comerciale internaţionale). 

Astfel, s-a introdus un nou capitol în cadrul Titlului II, Cartea a IV-a 

denumit „Atingeri aduse administraţiei publice a comunităţilor europene, a altor 

state străine şi a organizaţiilor publice internaţionale”. 

Capitolul cuprinde articolele: art.435-1 – corupţia pasivă a funcţionarilor 

comunităţilor europene sau a funcţionarilor altor state membre ale Uniunii 

Europene, art.435-2 – 435-4 – corupţia activă a funcţionarilor comunităţilor 

europene sau a funcţionarilor altor state membre ale Uniunii Europene. Art.435-5 

183


şi art.435-6 reglementează pedepsele complementare facultative, primul pentru 

persoanele fizice, iar cel din urmă pentru persoanele juridice. 

Pedeapsa principală aplicată pentru toate ipotezele de săvârşire a 

infracţiunilor anterior menţionate este de 10 ani închisoare şi 150.000 euro amendă 

penală. 

Constatăm că nu s-a incriminat, pentru funcţionarii străini, traficul de 

influenţă. 

O altă subsecţiune a secţiunii a III-a, importantă pentru studiul nostru, o 

reprezintă „Conflictul de interese”, structurată în două articole: art.432-12 şi 

art.432-13. 

Articolele în cauză interzic nu numai funcţionarilor publici, ci şi aleşilor 

locali de a exercita funcţii sau de a deţine acţiuni la diverse întreprinderi, de a avea 

interes în operaţiuni comerciale sau de a prezerva funcţia, portofoliul de acţiuni 

(ulterior dobândirii funcţiei publice sau numirii în funcţia de demnitate publică 

electivă), situate pe raza teritorială unde îşi exercită mandatul şi nu numai. 

Norma juridică anterior menţionată are un rol preventiv în apariţia unui 

conflict real de interese. Practica statuează acest tip de infracţiune ca fiind una 

continuă. Textul de lege nu sancţionează însă persoana care avea, la un moment 

dat, funcţia de a supraveghea o întreprindere sau o anumită operaţiune comercială 

şi în prezent, în timpul exercitării funcţiei publice, nu mai are nici o ingerenţă în 

respectiva întreprindere sau operaţiune comercială. 

Raportat la sistemul de drept românesc, norma în sine nu reflectă o mare 

noutate, având în vedere faptul că funcţia publică numită sau aleasă este 

incompatibilă cu calitatea de acţionar sau administrator într-o întreprindere, 

indiferent de forma ei de organizare. 

Textul penal analog este dat de art.253 1 introdus prin art.I pct.61 din Legea 

nr.278/2006 şi are în vedere sancţionarea funcţionarului public care, în exerciţiul 

atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin 

care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru el însăşi, cât şi pentru 

soţul său, rudă sau afin, până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu 

care s-a aflat în raporturi comerciale sau de muncă în ultimii 5 ani sau din partea 

căruia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură. În 

concluzie, legiuitorul român condiţionează conţinutul constitutiv al infracţiunii 

„conflict de interese” de existenţa unui interes sau scop special legat de foloase 

materiale. Sancţiunea aplicabilă este închisoarea de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea 

dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durată maximă. 

CONCLUZII 

Formula penală franceză, în privinţa reglementării răspunderii penale a 

funcţionarului public, reflectă o maturitate a politicii penale şi o coerenţă a 

legiuitorului care, în noul cod penal francez din 1993, legitimează soluţii date de 

practica judiciară. Astfel, prin Circulara elaborată în 1993 se vine în întâmpinarea 

practicienilor, prevenindu-se astfel crearea unei practici judiciare neunitare. 

184


Prin analogie cu dreptul penal românesc, această circulară este echivalentul 

normelor metodologice care explică înţelesul unor termeni juridici şi aplicarea lor. 

În acelaşi timp, circulara în sine reprezintă o sinteză a politici penale a legiuitorului 

francez. 

Legiuitorul român nu manifestă aceeaşi maturitate de gândire ca a celui 

francez, ci doar o străduinţă de a ne ralia la realităţile sociale, încercând doar 

crearea unui instrument juridic, văzut ca mijloc de aducere la îndeplinire a unor 

obligaţii asumate de statul român prin aderarea la Uniunea Europeană. 

Astfel, în prezent avem un cod penal aplicabil (în materia studiată – Titlul 

VI), Legea nr.78/2000, un nou cod penal (Legea nr.301/2004 a cărei aplicare a fost 

prorogată prin O.U.G. nr.73/2008 la data de 1 septembrie 2009), un Nou proiect de 

cod penal elaborat în cadrul Ministerului Justiţiei (analizat în capitolul II al 

prezentului referat şi afişat pe site-ul acestui minister). 

Amânarea aplicării noului cod şi elaborarea unui nou proiect de cod în 

cadrul Ministerului Justiţiei nu reflectă decât faptul că legiuitorul român nu a reuşit 

să găsească o formulă legislativă penală coerentă. 

BIBLIOGRAFIE 

1. * * * – Codul Penal Român. 

2. * * * – Legea nr.78/2000. 

3. * * * – Legea nr.301/2004. 

4. * * * – O.U.G. nr.73/2008. 

5. * * * – Nou proiect de cod penal elaborat în cadrul Ministerului Justiţiei. 

6. * * * – Codul Penal Francez. 

185


A COMPARATIVE ANALYSIS OF THREE MULTI- 

AGENT COMPUTATIONAL ALGORITHMS USED TO 

HARVEST GRAIN 

R. C. DĂMĂCEANU 1 

1 

“Petre Andrei” University, Iasi 

e-mail: romulus_catalin_damaceanu@yahoo.com 

The development of theory and applications of multi-agent systems 

determined in the last years a real revolution regarding the modeling of 

complex systems. The structure of any agent-based computational model 

contains the next elements: parameters, variables, algorithms and agents. We 

make a comparative analysis of three multi-agent computational algorithms 

(RAND, NMEM and WMEM) used to harvest grain in a bi-dimensional 

lattice. The first algorithm RAND is the simplest because the agent sets 

randomly a certain harvesting direction and harvests all the grain he can 

find. The second algorithm NMEM uses 8 searching directions. From these 8 

variants, the agent selects the alternative that gives the maximum amount of 

grain. The searching is repeated for vision times. If this search fails to find 

any grain than the agent pass to RAND algorithm. The third algorithm 

WMEM uses the same searching algorithm as NMEM algorithm, but this one 

memorizes the patches that the agents have discovered. When this searching 

algorithm fails to find grain, than the agent uses its memory to find the 

nearest patch with available grain. The algorithms are implemented using 

NetLogo. This software platform was designed by Uri Wilensky it in the year 

1999. NetLogo is in a process of development and modernization in the frame 

of Center for Connected Learning and Computer-Based Modeling - 

Northwestern University, Illinois, USA. NetLogo is written in Java language 

and can be run on all major platforms (Mac, Windows, Linux etc.). In 

addition, individual models can be run as Java applets inside web pages. We 

did three computational experiments and we observe that the best results are 

obtained when we used WMEM algorithm. In this case, the grain was 

harvested in a period of 1141 simulation steps. On the second place was 

NMEM algorithm with a harvesting period of 6982 simulation steps and on 

the last place was RAND algorithm with a harvesting period of 18183 

simulation steps. 

Key words: agent-based computational economics, computational algorithms 

used to harvest grain, computational experiments 

186


The development of theory and applications of multi-agent systems 

determined in the last years a real revolution regarding the modeling of complex 

systems [1-10]. The structure of any agent-based computational model contains the 

next elements: 

a) Parameters have numerical values that do not modify on the entire period 

of simulation. Normally, parameters are initialized before simulation. However, in 

some situations they can be changed during the simulation. 

b) Variables are labels that have a number of values during the simulation. 

c) Algorithms are a finite list of well-defined instructions for accomplishing 

some task that, given an initial state, will proceed through a well-defined series of 

successive states, possibly eventually terminating in an end-state. 

d) Agents encapsulate all three elements discussed above and are actors in a 

model that (generally) solve an optimization problem. 

In order to implement an agent-based computational model you need a 

software platform. A simple and accessible platform for creating agent-based 

models is NetLogo [11]. A similar platform, StarLogo, has also been released with 

similar functionality - see http://education.mit.edu/starlogo-tng/. For Java 

programmers, we have Ascape - see http://ascape.sourceforge.net/. Another 

software package is LSD that has user-friend interface and can be used with very 

good results - see http://www.business.aau.dk/lsd/ [5]. 

The main construction blocks of any agent-based computational model are 

the next: the set of agents (A), the initializations (I) and simulation specifications 

(R). The set of agents A contain all agents defined as artificial entities 

encapsulating the next elements: parameters, variables and algorithms. 

Initializations I are a set of identities that have in left side the variable or parameter 

name and in the right side the associated value. The simulation specifications R are 

a set of identities that have in the left side the control parameter name and in the 

right side the associated value. 

Under these circumstances an agent-based computational model (ACM) can 

be defined as a list of three of three arguments: the set of agents (A), the 

initializations (I) and simulation specifications (R). Shortly, ACM = (A, I, R). 

In the frame of this paper, we are going to use three multi agent-based 

computational algorithms of searching grain. The first algorithm RAND is the 

simplest because the agent sets randomly a certain harvesting direction and 

harvests all the grain he can find. The second algorithm NMEM uses 8 searching 

directions. From these 8 variants, the agent selects the alternative that gives the 

maximum amount of grain. The searching is repeated for vision times. If this 

search fails to find any grain than the agent pass to RAND algorithm. The third 

algorithm WMEM uses the same searching algorithm as NMEM algorithm, but this 

one memorizes the patches that the agents have discovered. When this searching 

algorithm fails to find grain, than the agent uses its memory to find the nearest 

patch with available grain. 

All these three searching algorithms are implemented using NetLogo. This 

software platform was designed by Uri Wilensky it in the year 1999. NetLogo is in 

187


a process of development and modernization in the frame of Center for Connected 

Learning and Computer-Based Modeling - Northwestern University, Illinois, USA. 

NetLogo is written in Java language and can be run on all major platforms (Mac, 

Windows, Linux etc.). In addition, individual models can be run as Java applets 

inside web pages [11]. 

Netlogo uses three types of agents: turtles, patches and observer. For details 

about how to use NetLogo see [11]. Turtles are agents that are moving inside the 

world. The world is bi-dimensional and it is composed by patches. The observer 

does not have a specific location - we can imagine it like an entity that observes the 

world composed by turtles and patches. 


The algorithm used by the observer has 6 steps. Step (1) of the observer 

algorithm declares the next global variables and parameters: 

(i) clock – is a variable that keeps the number of simulation steps; 

(ii) vision – is a parameter that measure how far the agent can see and evaluate 

the available resources that surrounds him 

(iii) proc-res – is a parameter that keeps the percentage of resources of the bidimensional 

world; 

(iv) mean-res – is a variable that keeps the average level of resources; 

(v) wealth - the amount of resources harvested by the turtle; 

(vi) algorithm – the algorithm used by turtles: “random”, “no memory” and “with 

memory”; 

(vii) mode - the mode of the turtle: random, finding not using memory and finding 

with memory. 

In addition, the same step (1) declares the next patch-own and turtles-own 

variables: 

(i) res - keeps the amount of resource that the patch holds; 

(ii) memory - a variable that has the next possible values: “false" if the turtle did 

not memorize the amount of res variable, "true" if the the turtle memorize the amount of 

res variable; 

(iii) best-direction - the best direction of turtle computed using algorithm A1; 

(iv) element - this variable has 8 possible values 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 and is used 

by the algorithm A2 

(v) best-element - this variable keeps the best variant from the eight possible and 

is used by the algorithms “no memory” and “with memory”. 

The same step (1) sets the initial values for parameters and variables of the 

computational model – see Table 1. 

Table 1 

The initial values for parameters and variables 

Label Type Initial value 

clock global variable 0 

random-seed system variable 0 

proc-res global parameter 30 

mean-res global variable 0 

wealth global variable 0 

res patch variable random value between 1 and 100 

memory patch variable “false” 

best-direction turtle variable 0 

element turtle variable 0 

best-element turtle variable 0 

188


The observer algorithm continues with updating the variable clock (step (2)) and asks 

the turtle to harvest resources (step (3)) using one of the three available algorithms. 

The observer algorithm goes to the step (4) that computes the average level of 

resources mean-res using the formula: 

∑resi 

mean-res = i∈ 

patches , where count(patches) computes the total number of 

count( patches) 

patches of the bi-dimensional lattice. 

The step (5) of the observer algorithm checks if the global variable mean-res is 

equal with zero. If this condition is fulfilled then the simulation is stopped using step (6). 

Otherwise the algorithm goes to step (2). 


We will do 3 computational experiments that will simulate the harvesting of 

resources in a bi-dimensional lattice of 51x51 patches. The total amount of GRAIN 

for all 30 experiments is the same and is computed using the next formula: RES = 

∑ 

i∈patches 

grain 

i 

=608537. The first computational experiment will use RAND algorithm, 

the second will use NMEM algorithm and the third will use WMEM algorithm. We 

are going to use five turtles that have the task to harvest all the grain from the bidimensional 

lattice. All the turtles will start the harvesting from the origin point of 

lattice. The turtle 0 will have a vision of 6 patches, turtle 1 will have a vision of 7 

patches, turtle 2 will have a vision of 8 patches, turtle 3 will have a vision of 9 

patches and turtle 4 will have a vision of 10 patches. The results of computational 

experiments are presented in fig. 1, 2 and 3. 

wealth 

160000 

140000 

120000 

100000 

80000 

60000 

40000 

20000 

0 

turtle 4 

turtle 3 

turtle 2 

turtle 1 

turtle 0 

0 5000 10000 15000 20000 

clock 

Figure 1 The evolution of wealth in the case of RAND algorithm 

189


wealth 

180000 

160000 

140000 

120000 

100000 

80000 

60000 

40000 

20000 

0 

turtle 4 

turtle 3 

turtle 2 

turtle 1 

turtle 0 

0 2000 4000 6000 8000 

clock 

Figure 2 The evolution of wealth in the case of NMEM algorithm 

wealth 

180000 

160000 

140000 

120000 

100000 

80000 

60000 

40000 

20000 

0 

turtle 4 

turtle 3 

turtle 2 

turtle 1 

turtle 0 

0 500 1000 1500 

clock 

Figure 3 The evolution of wealth in the case of WMEM algorithm 

CONCLUSIONS 

As Fig. 1, 2 and 3 show us, we observe that the best results are obtained 

when we used WMEM algorithm. In this case, the grain was harvested in a period 

of 1141 simulation steps. On the second place was NMEM algorithm with a 

harvesting period of 6982 simulation steps and on the last place was RAND 

algorithm with a harvesting period of 18183 simulation steps. 

BIBLIOGRAPHY 

1. Arthur ,W. B., Durlauf, S. N., Lane, D. A., (Eds.), 1997 - The economy as an evolving 

complex system II, in The Sciences of Complexity, Reading, Proceedings Vol. XXVII, 

Addison-Wesley, Reading, MA. 

2. Batten, D., 2000 - Discovering artificial economics: How Agents Learn and Economies 

Evolve, Westview Press, Boulder, CO. 

3. Day, D. , Chen, P., 1993 - Nonlinear Dynamics and Evolutionary Economics, Oxford 

University Press, Oxford, UK. 

190


4. Damaceanu ,R. C., 2007 - An agent-based computational study of wealth distribution in 

function of resource growth interval using NetLogo, Applied Mathematics and 

Computation, (201), 371-377. 

5. Damaceanu, R. C.,2007- Implementation of simulation model of world economy using 

LSD, Applied Mathematics and Computation (189), 1011-1024. 

6. Epstein ,J. M.,, Axtel,l R., 1996 - Growing Artificial Societies: Social Science from the 

Bottom Up, MIT Press, Cambridge, MA. 

7. Holland, J.,1992 – Adaptation in Natural and Artificial Systems, The MIT Press, 

Cambridge, MA. 

8. Krugman, P., 1996 – The self-organizing economy, Blackwell Publishers, Cambridge, MA, 

1996 

9. Sargent, T., 1993 – Bounded Rationality in Macroeconomics. The Arne Ryde Memorial 

Lectures, Clarendon Press, Oxford, UK. 

10. Young, H. P., 1998 – Individual Strategy and Social Structure, Princeton University 

Press, Princeton, NJ. 

11. Wilensky, U., 1999 – NetLogo. http://ccl.northwestern.edu/netlogo/. Center for 

Connected Learning and Computer-Based Modeling, Northwestern University, 

Evanston, IL. 

191


THE INTERNATIONAL TRADE AS THE MAIN 

DESCRIPTOR OF GLOBALIZATION IMPACT 

R.C. DAMACEANU 1 , 

A. TRIFU 1 

1 

“Petre Andrei” University, Iasi 

e-mail: romulus_catalin_damaceanu@yahoo.com 

Under the present circumstances, the international trade is 

characterized by a series of highly important processes, such as: a) The 

growth of the national potential of economic competitiveness is ever 

fluctuating, being influenced almost decisively by the evolution of the 

technical progress and by its implementation in the economic and social life; 

b) The polarization of the trade exchanges; c) The internationalization of the 

financial markets; d) The problems concerning the environment protection. 

Analyzing the evolution of the international trade in the last two 

decades one may outline and forecast several features for the future. First, 

the faster growth tendency of the world trade in comparison with the world 

output will remain steady, especially since certain premises have been 

created, capable to stir the world trade, such as: the existence of more open 

and more competitive markets, with a fully developing trade, the growth of 

the direct foreign investments, a low inflation rate, the reduction of the 

budget deficits in many countries and others. 

Second, the growth and the diversification of the services trade will 

continue, while their role in the states’ economy will be more and more 

important and the implementation of the new technologies and of the modern 

telecommunication means will allow the development of this particular 

economic sector. 

The regionalization tendencies have increased concomitantly with the 

tendencies of the globalization. 

However, the globalization and the regionalization have to be seen a 

two complementary processes. The regionalization should not lead to the 

fragmentation of the global system in blocks of opposing interests, but to the 

creation of economic and commercial areas within an open world economy. 

This can be taken as a transition process and not as an alternative for the 

globalization. The option of the states to take part in cooperation action 

within the regional economic groups must be subordinated to the national 

interests of superior revaluation of the material, human and technological 

potential. 

Keywords: processes describing international trade, features of future 

evolution international trade, relations between globalization and 

regionalization. 

192



Under the present circumstances, the international trade is characterized by a 

series of highly important processes, such as: 

a) The growth of the national potential of economic competitiveness is ever 

fluctuating, being influenced almost decisively by the evolution of the technical progress 

and by its implementation in the economic and social life. 

The science has created new industries and technologies lately, out of witch the 

information technique industry (semiconductors, computers, consumption electronics, 

telecommunications, industrial automating, medical and automobile electronics), 

biotechnics, having as central pillar genetics, the industry of the new materials, the 

energetic system based on renewable and non-polluting energy, the environment 

technique and the space technique, define the new status of the economy named 

“information economy”. 

The technical progress has deepened the international and technological labour 

division, emphasizing the intra-industrial and intra-product-like specialization, which has 

differentiated even more the economic development level of the countries. As a result 

of this situation the international trade expands and deepens where there is a frame for 

the manifestation of the technical progress. 

b) The polarization of the trade exchanges, so that each country, by its 

geographic position might have special trade relationships with its neighbouring ones, 

due to the existence of certain, cultural, historical and political. This process is more 

and more highlighted by the broadening of the economic integration of the economies, 

which has freed the barriers. The result obtained by the European Union has 

determined the states from various regions worldwide to follow its example (NAFTA in 

North America MERCOSUR (MERCOSUL) in Latin America, AFTA in Asia de South- 

East etc.), even if the objectives of the integration have not been fulfilled. 

c) The internationalization of the financial markets involves, at a national level, a 

more severe control over the capital, acting as constraints upon the decision-makers in 

the field of trade policies, the errors being sanctioned much more rapidly. 

d) The problems concerning the environment protection must find their welldetermined 

place within the working out process of the trade and economic policies, 

protecting thus two important trends: 

1. The supporters of the globalization process believe that only the market, by its 

free mechanism of self-regulation, of the balance between resources and needs, may 

solve the ecological issues by means of negotiation and economic compromises; 

2. The opponents of the globalization believe that the market is the cause of the 

lack of balance and of the negative effects that manifest at the level of the environment, 

while protecting the nature is possible only by extra-economic means. 

We do not believe any of these opinions to be fully true considering that for 

certain natural resources or certain ecological issues one may resort to the market to 

solve the problems, while for other one shall prefer the extra-economic ways. 

The instruments of the trade policies will remain the same, also taking into 

account the possibility to appear new ones, adjusted to a reality that cannot be 

anticipated. In the last decade of the 20 th century, the main concern of the world trade 

policies was the liberalization of the economic and commercial activities. In fact, more 

or less, all the governments have taken measures to strengthen the role of the private 

companies and to eliminate the barriers that rise in the way of the commercial 

exchanges. 

193



Analyzing the evolution of the international trade in the last two decades one 

may outline and forecast several features for the future. First, the faster growth 

tendency of the world trade in comparison with the world output will remain 

steady, especially since certain premises have been created, capable to stir the 

world trade, such as: the existence of more open and more competitive markets, 

with a fully developing trade, the growth of the direct foreign investments, a low 

inflation rate, the reduction of the budget deficits in many countries and others. 

Second, the growth and the diversification of the services trade will 

continue, while their role in the states’ economy will be more and more important 

and the implementation of the new technologies and of the modern 

telecommunication means will allow the development of this particular economic 

sector. 

As well as this, the weight of the raw materials will continue to drop 

concomitantly with the increase of the manufactured products, with high level of 

inclusion of the technical progress. This evolution will determine the 

intensification of the growth process of the poorly developed countries’ 

dependence, whose foreign trade is based on raw materials or on the products that 

are in the first working stages. 

As a counter-weight, the intensification of the concerns regarding the 

integration of the different states within the free-trade areas might intensify the 

international cooperation related to the global trade, and a decrease of the external 

debt of the poorest countries. 

The regionalization tendencies have increased concomitantly with the 

tendencies of the globalization. Regionalization and the preferential agreements it 

supposes have come up either as a source of the fragmentation or as a negotiation 

weapon, or even as an intermediate way of the liberalization of the exchanges. In 

some specialists’ opinion, regionalization has come out because the fear of a global 

failure of the multilateral negotiations has lead to a search for those solutions that 

might guarantee the liberalization of the regional trade. 

CONCLUSIONS 

However, the globalization and the regionalization have to be seen a two 

complementary processes. The regionalization should not lead to the fragmentation 

of the global system in blocks of opposing interests, but to the creation of 

economic and commercial areas within an open world economy. This can be taken 

as a transition process and not as an alternative for the globalization. The option of 

the states to take part in cooperation action within the regional economic groups 

must be subordinated to the national interests of superior revaluation of the 

material, human and technological potential. 

194


BIBLIOGRAPHY 

1. Ailenei, D., 2005 – European Integration and the Economic Development, in Analiză şi 

prospectivă economică nr. 1-2. Bucureşti: ASE Publishers. 

2. Damaceanu, R.-C., 2005 – Modelarea relatiei rata de schimb – comert international. Iaşi. 

Performantica Publishers. 

2. Hettne, B., Inotai, A., Sunkel, O., 2001 – Comparing Regionalism:Implication for Global 

Development. New York:Palgrave. 

3. Hirst, P., Thompson, G. 2002 – Globalizarea sub semnul întrebării. Bucureşti: Trei 

Publishers. 

4. Martin, Hans-Peter, Schumann, H., 1999 – Capcana globalizării, Bucureşti: Economica 

Publishers. 

5. Popescu, Gh. 2000 – Evoluţia gândirii economice. Cluj Napoca: ,,George Bariţiu” 

Publishers. 

6. Saavedra-Rivano, N., Hosono, A., 2001 – Regional Integration and Economic 

Development. Hampshire: Palgrave. 

7. Trifu, Al., 2005 – Gândirea economică în unitatea spaţio-temporală. Iaşi: Performantica 

Publishers. 

195


ANALYSIS OF HUMAN RESOURCES EXISTING IN 

AGRICULTURE OF VRANCEA DISTRICT 

Mihaela-Loredana RUSU 1 

1 U.S.A.M.V., Iaşi 

e-mail: loryrous@yahoo.com 

The research carried out proposes the analysis of human resources in 

period 1995-2006 at the agricultural development from Vrancea District. 

Human resources represent one of the important factors in the agricultural 

development of a country. Human resources are esential to realization the 

studies because represent the most important factor for placing in value the 

potential of land and animals, also technical, financial and informational 

resources. The population can be described like a social subsistem which has 

in view specific indicators: number of the inhabitants, density, the structures 

of age, birth rate, mortality and the migration of population. Vrancea District 

has human resources with a density of 80,9 inhabitants/km 2 with 62,12% for 

rural areal from Vrancea District. For this fact it is visible that there are 

enough human resources for the agricultural development în this area. The 

evolution of birth and death determined a negativ natural increase (-915 

persons), the rate was -3,7 0 / 00 in 2006 year. There was a increase with +3.65 

percentes in 2006 comparative with 1995 at population with age 15-59 years, 

but a deacrese with –4.89 percentes at population with age 0-14 years. It was 

observed that the population employed on activities of national economy was 

with –36.6 thousands persons in 2006 comparative with 1995. There was a 

tendince of growth in ospitality tourism with +1.3 thousands persons, in 

defense public administration +0.7 thousands persons, health an social 

assistance with 0.4 thousands persons and in other activities of national 

economy with 0.2 thousands persons in 2006 comparative with 1995. The 

scientific paper was realized by used the statistical dates from official 

documents There were used the specific indicators for the analyse of human 

resources: number of inhabitants, density, structure on age, birth rate, 

deceased birth and the migration of population. The comparison and 

statistical data analysis methods were used for this scientific project. 

Key words: human resources, population, development 

Through human resource it unserstand a person or a group of persons who 

have capacities of phisical and intellectual labour, which they can exercise in the 

process of work as part of some tehnical, economic and social sistems. [2] Human 

resources are indispensables in realization of studies because there are the most 

important factor for putting in value the potential of ground and animals, of 

tehnical, financial and informational means. 

Human resources are caracteristic of: quantity, quality and structure [2]. 

196


The quantity of human resources is represented by the number of persons 

existent and necesarry for a farming explotation. The quality of human resources is 

given by the phisical and intellectual capacities, as well as the degree of training 

and the experience essential for the development of different activities from rural 

economy with the contribution of the personal. The structure of human resources 

constitutes a complex process who refer to: qualification, age, years of service, etc. 


The scientific paper was realized by used the statistical dates from official 

documents (Anuarul Statistic al Judeţului Vrancea 2006), as well as dates from 

National Institute of Statistics/The Statistical Vrancea County Department. There were 

used the specific indicators for the analyse of human resources: number of inhabitants, 

density, structure on age, birth rate, deceased birth and the migration of population. 

The comparison and statistical data analysis methods were used for this scientific 

project. 


At the 1 st July 2006 the population of Vrancea District was of 393023 

inhabitants, reprezenting 1,7 of the total population of Romania and the 29 place in 

national economy. (table 1) 

There was a increase of number of inhabitants in period 1930-2006 (76 

years) with some decreases in 2002 year and 2006 year. In period analysed number 

of inhabitants has grown with 26.82 percents. 

Table 1 

The population and the density of population at censuses 

Years Number of inhabitants Inhabitants / km 2 

29 December 1930 262559 54,1 

25 January 1948 290183 59,7 

21 February1956 326532 67,2 

15 March1966 351292 72,3 

5 January 1977 369740 76,1 

7 January 1992 393408 81,0 

18 January 2002 387632 79,8 

1 July 2005 393766 81,07 

1 July 2006 393023 80,92 

Source: http://www.vrancea.insse.ro/ 

The economic factor used for density is number of inhabitants/km 2 – 

represents the distribution of population on the administrative territory of an area at 

one time and permits the different models of distribution of population in territory, 

197


identified the areas with concentraded population and the areas with sparse 

population. 

According to figure 1 we can see that the growth of density at 81.00 

inhabitants/km 2 in 1992 comparative with 1930 when the density was of 54.1 

inhabitants/km 2 . It was a decrease of density with 1.2 inhabitants/km 2 (79.8 

inhabitants/km 2 ) in 2002 comparative with 1992 (81 inhabitants/km 2 ). In 2005 the 

density was grown (81.1 inhabitants/km 2 ). In 2006 it can be noticed the tendice of 

decrease (80.9 inhabitants/km 2 ). 

90 

80 

70 

60 

50 

40 

30 

20 

10 

0 

54.1 

59.7 

81 

76.1 

72.3 

67.2 

Inhabitants/ km2 

79.8 

81.1 80.9 

29-Dec-30 

25-Jan-48 

21-Feb-56 

15-Mar-66 

5-Jan-77 

7-Jan-92 

18-Mar-02 

1-Jul-05 

1-Jul-06 

Figure 1 Evolution of the population in period of the years 1930-2006 

In table 2 there is the evolution and the structure of population in urban and 

rural area of Vrancea District. Analising table 2 it observed that in period 

1995/2006 the population from urban area had the tendice of descrease from 

152877 inhabitants (38.87%) in 1995 at 149223 locuitori (37.88%) in 2006. In 

rural area number of inhabitants had the tehndice of growth from 240444 

inhabitants (61.13%) in 1995 at 244738 inhabitants (62.12%) in 2006. 

Year 

Table 2 

The evolution and the structure of the population of Vrancea District 

Total (population) 

Number % 

198 

Urban 

Of which: 

Rural 

Number % Number % 

1995 393321 100.00 152877 38.87 240444 61.13 

2000 391178 100.00 149522 38.22 241656 61.78 

2002 391833 100.00 148807 37.98 243026 62.02 

2004 394551 100.00 149786 37.96 244765 62.04 

2006 393961 100.00 149223 37.88 244738 62.12 

Source: http://www.vrancea.insse.ro/] – processing dates


We analise the natural mouvement of population in rural area in 2006 

comparative with 2005: 

- in 2006 there were registered 2489 birth alive, with 136 more less than 

2005, determining a birth rate of 10.2 born at 1000 inhabitants (Iasi county 

occupies the first place in the country with a birth rate of 12.5 born at 1000 

inhabitants , where the average is of 10.2 born at 1000 inhabitants [1]); 

- in 2006 number of deceased was of 3404 persons, with 138 persons more 

less than 2005, seeing a descrease of deceased rate from 14,4 0 / 00 in 2005 at 

13,9 0 / 00 in 2006; 

- it was a decrease of infant mortality (deceased under 1 year at 1000 born), 

from 13,39 0 / 00 in 2005 at 10,4 9 0 / 00 in 2006; 

- the evolution of birh and dead determined a negative natural increase (-915 

persons), which corresponds to a rate of -3,7 0 / 00 in anul 2006, the same in 

2006. 

Table 3 

Natural movement of the population in the rural of 2006 in comparison 

with 2005 

Absolute data (year) 

Year 

Natural 

Divorce Deceased 

Born Deceased 

Marriages 

increase 

s under 1 year 

2005 2625 3542 -917 1282 326 35 

2006 2489 3404 -915 1294 344 26 

Rate (at 1000 inhabitants) 

Year 

Birth 

rate 

Deceased 

rate 

Natural 

increase 

Mariage 

rate 

Divorce 

rate 

Infant 

mortality* 

2005 10,7 14,4 -3,7 5,2 1,33 13,3 

2006 10,2 13,9 -3,7 5,3 1,40 10,4 

* to 1000 born 

Source : Anuarul statistic al judeţului Vrancea 2006. 

In table 4 it is presented the evolution and the structure of population on age. 

Population with age 0-14 years had tendice of deacrease from 21.10% in 1995 at 

16.21% in 2006. Population with age 15-59 years had tendice of growth from 

59.60% in 1995 at 63.25% in 2006. Population with age 60 years and over had 

tendice of growth from 19.30% in 1995 la 20.54% in 2006. We observe that was a 

growth with +3.65 percentes in 2006 comparative with 1995 at population with age 

15-59 years. 

Table 4 

Population on groups of age (number of persons) 

Year 

Total 0-14 years 15-59 years 60 years and over 

Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % 

1995 393237 100 82974 21,10 234364 59,60 75899 19,30 

2000 391220 100 75966 19,42 234075 59,83 81179 20,75 

2002 396002 100 72097 18,21 242431 61,22 81474 20,57 

2004 394286 100 66871 16,96 246084 62,41 81331 20,63 

2006 393023 100 63715 16,21 248594 63,25 80714 20,54 

Source: http://www.vrancea.insse.ro/ – processing dates 

199


For make a complet analyse about the existent human resources in Vrancea 

District was analysed the population employed, on activities of national economy. 

Analysing table 5 it can observed that the population employed on activities of 

national economy was witn –36.6 thousands persons in 2006 comparative with 

1995. Because in agriculture is the tendice of decrease with -16.4 thousands 

persons in 2006 comparative with 1995 it is possible that the persons work in 

another activities or migrated in foreign countries. There was a tendince of growth 

in tourism, hotels and restaurant with +1.3 thousands persons, in defense public 

administration +0.7 thousands persons, health an social assistance with 0.4 

thousands persons and in other activities of national economy with 0.2 thousands 

persons in 2006 comparative with 1995. 

Table 5 

The population employed, on activities of national economy (at the end of the year, 

thousands of persons) 

Vrancea District 1995 2000 2002 2004 2006 

2006/1995 

% 

Total economy 179,1 156,8 146,7 141,7 142,5 79,56 

Agriculture, hunting and 

forestry 

81,1 91,7 77,2 67,8 64,7 79,78 

Fishing and pisciculture - - - - - - 

Industry/total, of which: 45,3 27,4 29,9 28,5 29,1 64,24 

Extractive industry 0,2 0,2 0,1 0,1 0,1 50,00 

Processing industry 43,3 25,3 28,0 26,8 27,4 63,27 

Electric and thermal 

energy, gasses and water 

1,8 1,9 1,8 1,6 1,6 88,89 

Construction 7,2 3,1 3,3 4,3 4,3 59,72 

Commerce 14,1 9,3 10,3 11,7 13,9 98,58 

Hotels and restaurants 1,0 0,7 0,9 2,5 2,3 230,00 

Transport, storage and 

communication 

7,7 4,8 4,8 4,1 5,5 71,43 

Financial brokerage 1,1 1,3 0,8 0,8 0,9 81,82 

Real estate transactions 

and other services 

Defense and public 

administration 

3,6 2,7 2,7 3,2 3,5 97,22 

2,3 2,2 2,2 2,7 3,0 130,43 

Education 7,0 5,7 5,8 6,0 6,0 85,71 

Health an social assistance 5,8 6,0 6,5 6,4 6,2 106,90 

Other activities of national 

economy 

2,9 1,9 2,3 3,7 3,1 106,90 

Source: Anuarul statistic al judeţului Vrancea 2006] – processing dates 

200


CONCLUSIONS 

1. The human resources are very important for the economy of country 

because them provide productive and economic performance in agriculture. 

2. Vrancea District has human resource, having a density of 80.9 

inhabitants/km 2 , of which 62.12% are from rural area of Vrancea District, so we 

can say that are enough human resources for the rural development in analyse area. 

3. The evolution of birh and dead determined a negative natural increase (- 

915 persons), which corresponds to a rate of -3,7 0 / 00 in anul 2006. 

4. There was a increase with +3.65 percentes in 2006 comparative with 1995 

at population with age 15-59 years, but a deacrese with –4.89 percentes at 

population with age 0-14 years. 

BIBLIOGRAPHY 

1. Alexa-Airinei, Ramona, Dăscălescu, M., 2008 - Population an labour force in the Iasi 

county agriculture, Lucrări şt., seria Zootehnie, U.Ş.A.M.V. Iaşi. 

2. Caia, A. şi colab., 1998 - Economie agrară, Editura “Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi. 

3. Ciurea, I.V. şi colab., 2005 – Management, Editura “Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi. 

4. Ciurea, I.V., Mihalache, Roxana, Săvuţă, Veronica, 2005 - Studiu diagnostic privind 

resursele umane din agricultura judeţului Iaşi în perspectiva integrării în Uniunea 

Europeană, Lucrări şt., seria Horticultură, U.Ş.A.M.V. Iaşi. 

5. *** Anuarul Statistic al judeţului Vrancea 2006. 

6. *** http://www.cjvrancea.ro/ 

7. *** http://www.vrancea.insse.ro/ 

201


ANALIZA STRUCTURILOR AGRARE 

DIN JUDEŢUL ARAD 

Ana-Mariana DINCU 1 , L. SÂMBOTIN 1 , 

A. GĂVRUŢA 1 , Camelia MĂNESCU 1 

1 



e-mail : maridincu2004@yahoo.com 

In this study it is analyzed the agricultural exploitations dimensions, 

individual at the level of the year 2004, on Arad county level. Also in the 

study an detailed analyze of the useful agricultural surface arrangement is 

done on work lots, being calculated the medium dimension of a lot for every 

size class. 

The modern and functional agricultural exploitation functioning and 

creation on the principle of the market economy, assures the development of 

the agricultural production to assure the alimentary security and 

development of the rural area inclusively the environment protection. 

The landed fund is one of the main factors of production in agriculture and 

sylvculture. The structural analyze or on categories of usage of the 

agricultural landed fund, analyze of the juridical regime of exploitations 

from Arad county, are presented in this study. 

Arad County has over 7754 km 2 , respectively 775.409 ha. In the 2000- 

2004 analyzed period the total surface was maintained constantly. Instead, 

the agricultural surface and his structure had some little insignificant 

oscillations. That’s why we will analyze and interpret only the statistic from 

the year 2004. 

Key words: agrarian structures, surface, exploitation dimensions, Arad 

county. 

Judeţul Arad, sub aspect agricol are două zone distincte: zona de câmpie 

joasă dintre Arad şi Pecica, cea mai fertilă zonă a judeţului, destinată producţiei 

cerealiere, de plante tehnice şi de culturi furajere şi jumătatea estică dintre Arad şi 

coastele vestice ale Munţilor Apuseni, zonă destinată producţiei pomicole şi 

viticole, ramuri pentru care prezintă condiţii de favorabilitate deosebită. 


În această lucrare am prezentat prin intermediul analizei şi comparaţiei, situaţia 

exploataţiilor agricole din judeţul Arad. Aspectele urmărite pe parcursul acestei lucrări 

sunt: fondul funciar al judeţului Arad, structura exploataţiilor agricole, suprafaţa cultivată 

cu principalele culturi în judeţul Arad, Dinamica producţiilor medii, Efectivele de animale 

în judeţul Arad, Forţa de muncă şi productivitatea în agricultură, Gradul de dotare cu 

maşini şi utilaje agricole şi perspectiva dinamicii acestora. 

202



Judeţul Arad dispune de o suprafaţă totală de 7754 km 2 , respectiv 775.409 

ha. În perioada analizată 2000 – 2006 suprafaţa totală s-a menţinut absolut 

constantă. În schimb, suprafaţa agricolă şi structura acesteia a avut unele mici 

oscilaţii, nesemnificative de altfel, motiv pentru care vom analiza şi interpreta doar 

statistica aferentă anului 2006. La nivelul acestui an suprafaţa agricolă a fost de 

511.562 ha, respectiv 65,97% din suprafaţa totală. În structură, la nivelul anului 

2006, terenul agricol se prezintă astfel: 

• arabil 348.881 ha, respectiv 68,12% din suprafaţa totală; 

• păşuni 128.077 ha, respectiv 25,04% din suprafaţa totală; 

• fâneţe 25.428 ha, respectiv 4,97% din suprafaţa totală; 

• plantaţii viticole 3.605 ha, respectiv 0,7% din suprafaţa totală; 

• plantaţii pomicole 5.571 ha, respectiv 1,09% din suprafaţa totală. 

Diferenţa dintre suprafaţa totală şi suprafaţa agricolă este deţinută de fondul 

funciar şi de terenurile utilizate pentru alte destinaţii: construcţii, drumuri, ape, 

bălţi etc. 

Tabelul 1 

Fondul funciar, după modul de folosinţă, la 31 decembrie 

2000 2003 2004 2005 2006 

Suprafaţa totală 775409 775409 775409 775409 775409 

Suprafaţa agricolă 511587 511520 511564 511620 511562 

DIN TOTAL SUPRAFAŢĂ AGRICOLĂ: 

Arabil 347780 348324 348670 348827 348881 

Păşuni 128523 128102 128145 128237 128077 

Fâneţe 25579 25293 25304 25369 25428 

Vii şi pepiniere 

3726 3814 3692 3613 3605 

viticole 

Livezi şi pepiniere 5979 5987 5753 5574 5571 

pomicole 

Sursa: Breviarul judeţului Arad, 2007 

Suprafaţa agricolă a judeţului, ca de altfel a oricărui judeţ, este împărţită pe 

diverse forme de exploatare, cu sau fără statut juridic, cu diverse dimensiuni şi cu 

terenul împărţit în mai multe parcele, aspect ce creează dificultăţi tehnologice 

deosebite. În tabelul 2 prezentăm numărul de unităţi cu personalitate juridică. Pe 

totalul regiunii statistice Vest există 2.118 unităţi agricole cu personalitate juridică, 

din care 649 în judeţul Arad, 805 în judeţul Timiş, 319 în judeţul Caraş-Severin şi 

345 în judeţul Hunedoara, care deţin teren arabil. Un număr de 28 unităţi folosesc 

terenul agricol pentru practicarea agroturismului şi turismului rural, respectiv 

pentru promovarea activităţilor recreaţionale. 

Suprafaţa cuprinsă în cadrul unităţilor cu personalitate juridică este de 

418.794 ha pe total regiunea statistică V Vest. Judeţul Arad deţine în cadrul acestei 

forme de exploataţie 141.621 ha, iar Timiş 247.786 ha, la capitolul teren arabil. 

Tabelul 2. redă în continuare şi suprafaţa ocupată cu celelalte categorii de folosinţă 

precum şi suprafaţa neutilizată de către unităţile prezentate în tabelul anterior. 

203


Regiunea 

/ Judeţul 

Teren 

arabil 

Numărul unităţilor cu personalitate juridică şi suprafaţa utilizată 

Păşuni şi 

Grădini 

fâneţe 

familiale 

naturale 

Culturi 

permanente 

TOTAL 

Suprafaţa 

agricolă 

folosită pentru 

activităţi 

recreaţionale 

Alte 

suprafeţe 

TOTAL 

agricole 

neutilizate 

Tabelul 2 

Alte 

suprafeţe*) TOTAL 

UNITĂŢI CU PERSONALITATE JURIDICĂ (număr) 

Vest 2118 224 1072 177 2575 28 63 83 1807 2633 

Arad 649 78 221 51 741 7 22 28 402 760 

Caraş- 

319 33 263 39 435 7 9 13 254 445 

Severin 

Timiş 805 86 233 66 861 - - 704 880 

Sursa: Breviarul judeţului Arad, 2007 

Numărul total al exploataţiilor agricole individuale în judeţul Arad este de 

94.200 unităţi în proprietate. Cel mai mare număr de unităţi agricole în terenul aflat 

în proprietate se încadrează în clasa de mărime sub 0,1 ha, respectiv 23.921 unităţi. 

Odată cu creşterea limitelor claselor de mărime numărul exploataţiilor agricole 

individuale cu teren aflat în proprietate se reduce, astfel că la clasa 5 – 10 ha există 

doar 7.497 unităţi, iar la clasa peste 100 ha doar 28 de unităţi. 

În ceea ce priveşte suprafaţa de teren exploatată şi încadrarea acestora pe 

clase de mărime situaţia se prezintă astfel: exploataţiile cu dimensiuni sub 0,1 ha 

deţin o suprafaţă totală de 1.121,89 ha. Azi, procesul de evoluţie de la o clasă la 

alta este în creştere. Astfel, la clasele următoare de mărime suprafaţa încadrată este 

din ce în ce mai mare până la clasa 2 – 5 ha, unde suprafaţa agricolă încadrată este 

de 60.772 ha. Aceasta înseamnă că media dimensiunii exploataţiilor agricole se 

înscrie între limitele 2 – 5 ha. Într-adevăr, calculele arată că în judeţul Arad 

suprafaţa medie a exploataţiilor agricole individuale este în jurul a 2,6 ha. În 

continuare, suprafaţa încadrată pe clase de mărime scade treptat până la clasa 30 – 

50 ha, unde suprafaţa înscrisă este de 3.234 ha. Aici se produce punctul de 

inflexiune, astfel că în continuare suprafaţa încadrată în clasele următoare creşte la 

3629 ha în clasa 50 - 100 ha şi la 5.185 ha în clasa peste 100 ha. 

La nivelul anului 2006 populaţia totală a judeţului Arad avea următoarea 

dispunere pe cele două sexe: 221.309 persoane, respectiv 48,1% de sex masculin şi 

239.157, respectiv 51,9% de sex feminin. Iată deci că şi la nivelul judeţului Arad se 

confirmă predominanţa sexului feminin faţă de cel masculin. Această tendinţă are 

nu numai un caracter naţional, ci chiar mondial. 

Din totalul populaţiei ocupate 50.800 persoane activau în agricultură 

(25,54%), 60.300 în industrie (30,32%), 29.600 în comerţ (14,89%), 10.500 

persoane în transport, depozitare şi comunicaţii (52,87%), restul în alte ramuri ale 

economiei naţionale. 

Din totalul populaţiei ocupate interesează în mod deosebit numărul 

salariaţilor. În anul 2006 existau la nivelul judeţului Arad circa 113.172 salariaţi, în 

creştere cu 5,12% faţă de anul 2000. În agricultură şi ramurile aferente activau 

4.343 salariaţi (3,83%), iar în industrie 49.152 persoane (43,43%). Ceea ce 

204


remarcăm este numărul extrem de mic al salariaţilor în cadrul ramurii economice a 

agriculturii. 

CONCLUZII 

Starea actuală a gospodăriilor populaţiei nu este favorabilă realizării 

producţiei agricole performante şi competitive pe piaţa internă şi externă şi 

performante unui nivel de viaţă decent producătorilor agricoli. 

Exploataţiile agricole, cele din sectorul vegetal în special, se confruntă cu o 

dotare insuficientă, formată în principal din tractoare, combine, maşini şi 

echipamente agricole cu un grad ridicat de uzură fizică şi morală. 

O agricultură sănătoasă, sub aspect structural, presupune creşterea cu 

precădere a ponderii fermelor comerciale din proprietatea producătorilor agricoli 

autohtoni. Aceştia reprezintă viitorul agriculturii româneşti, spre aceştia trebuie 

îndreptată atenţia organelor decizionale româneşti; 

BIBLIOGRAFIE 

1. Zahiu, Letiţia şi colab., 2003 – Structurile agrare şi viitorul producţiei agricole. Ed. 


2. ***, 2002, 2005 – Breviarul Statistic al judeţului Arad, Direcţia Judeţeană de Statistică. 

3. ***, Directia Agricolă Arad. 

4. ***, 2006 Ancheta structurală în agricultură, 2005. Caracteristicile principale ale 

exploataţiilor agricole, Vol. II,. Regiuni de dezvoltare şi judeţe. 

205


SOME ASPECTS REGARDING PROCEDURES OF 

COMPANY’S LIQUIDATION 

Irina CIBOTARIU 1 

Irina CHIRITA 1 

1 

„Stefan cel Mare” University , Suceava 

e-mail: irinac@seap.usv.ro 

In case a company reached to far in the view of rehabilitation, then it 

has to be closed. It is indicated that liquidation has to take place when the 

company values more dead than alive or when the possibility of achieving the 

profit is much more distanced. 

A) Liquidation outside the law of bankruptcy and of insolvability: By 

this procedure, the costs as concerns the bankruptcy procedure are gained in 

time. Liquidation can be made on two ways: the mandate and voluntary 

liquidation. B) Liquidation by the law of bankruptcy and of insolvability: The 

law of bankruptcy has three main functions during liquidation, meaning: 

In conclusion, the bankruptcy mechanism doesn’t have to be abuse 

used, in the view of making easy certain taking of control. The signs for 

staring the bankruptcy have to be also adequately established for not forcing 

the bankruptcy start of certain companies potentially available. The instances 

have to manifest a careful, responsible and professional attitude, thus 

offering to the enterprise time interval, in the view of saving by 

reorganization, thus increasing the chances of supervising the business. 

Key words: bankruptcy, state of failure, financial decision, creditor, judicial 

reorganization, insolvency and insolvabilit 

In the view of assuring not only the survival, but also the development, an 

enterprise needs financing sources on long term. For this thing, an economical 

entity refers either to internal financing or self-financing, or to an external 

financing, by the call to stockholders creditors. Those two solutions presented 

dispose of own financing modalities. The external financing, by means of 

stockholders performs two characteristic features: 

1. is residual, because attracting the capital by transmission of shares 

occurs as being more expensive due to the risk assumed; at the same 

time, remuneration of own capital is residual, and the remuneration of 

stockholders is not considered a deductible expenditure; moreover, 

distribution of dividends is considered by some financial executives as 

being against self-financing, thanks to the fact that, both distribution of 

dividends, and self-financing have the same accomplishing basis – the 

net profit. 

206


2. is conjuncture, because the economic entity has to own the moment of 

increasing the capital, in the sense of advancing or delaying the date of 

transmission of new shares and of establishing the value to which 

increasing will be performed. 

Within a company’s economic life, certain recessive and of failure moments 

can appear, which lead to putting under financial supervision, 

reorganization/restructuring and finally to liquidation. The failure can be 

interpreted in more ways, depending of problems involved or not by the collapse 

and dissolving that company, associated with a loss in total investment of creditors. 

In this way, clarifying the following terms becomes necessary 1 : the economic 

failure signifies the fact that a company’s incomes do not cover the total costs, 

including the capital’s cost; the company’s failure refers to any company which 

stop its activity, having as result a loss for creditors; technical insolvency. A 

company will be considered technically insolvable if it cannot respect the current 

observations on their becoming payable. A company being in this situation is 

considered in technical stopping of paying the obligations. The technical 

insolvability denotes the lack of financial difficulties to customers; the insolvency 

in bankruptcy appears when within an enterprise, the total of duties exceeds the 

real value of assets. This situation is much more severe than the technical 

insolvency, because it generated the company’s liquidation. 

Within the Romanian regulations for the judicial reorganization and 

bankruptcy procedure, distinction is made between the insolvency and 

insolvability. The insolvency (inability of payment) comes when the debtor do 

not have necessary liquidities for paying his real, liquid and due debts. The 

insolvency or debtor’s stopping of payment has to be delimitated of so that called 

“financial constraint”, which consists on just being lack of necessary liquidities for 

duties acquit. It is possible that, in short time, the debtor to cash the debts from his 

own debtors and to financially redress. 

The insolvability consists on debtor’s impossibility of respecting his 

obligations towards the creditors, both from liquidities’ lack and other goods 

among which the creditors’ debts have to be satisfied. 

The economic failure of a company is caused by more factors, among which 

the following can be presented: incompetence and managing failure (60%); the 

unfavorable evolution of the market (about 20%); the natural phenomenon, fire, 

calamities, Earth quakes (10%);other causes (10%). 

It can be observed that the main cause has in view the failures of managing 

processes and of knowing the market. Therefore, the managers have to identify in 

time the signals of deteriorating the financial situation of enterprise, such as: 

• achieving the negative net financial results; 

• existence of a negative working capital; 

• the impossibility of reimbursement the credits to their normal date of 

payment; 

1 Halpern, P. ş.a. - Finanţe manageriale, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p. 882. 

207


• the bankruptcy of some providers or main customers for the enterprise; 

• the reduced impossibility or non-availability of a manager. 

The bankruptcy is a judicial procedure in the view of reorganizing or 

liquidation of a company, when reorganizing or liquidation is organized by special 

courts. The bankruptcy can be of two types: voluntary, when the bankrupted 

company presents to judicial instance a request and no order of supervising exists, 

and the manager of real patrimony/syndics is directly named; involuntary, when 

the company’s creditors presents to judicial instance a request and prove that the 

debtor do not respect the duties on date of payment. In this case, the instance 

institutes the order of supervision over the debtor and names the patrimony 

managers. 

The creditors can anticipate the incapacity of debtor for respecting the 

obligations to date of payments, upon the basis of bankruptcy deeds, which this 

committed, being the following: the false pretences transfer represents a transfer 

of properties towards a third party, on inadequate conditions, with intention of 

prejudicing the creditors; the preferential transfer represents the money or assets 

transfer by a insolvable debtor towards a creditor, giving to creditor a bigger part of 

duties unto other creditors will receive to liquidation. The preferential transfer is 

also called “false pretences preference”; If the debtor disappears in the view of 

cheating or delaying towards the creditors, then a request of bankruptcy can be 

submitted; admittance to a creditors’ meeting. The debtor will commit a 

bankruptcy act if at a meeting of creditors, he presents a declaration of assets and 

duties which show that he is insolvable or admits in write that is unable of paying 

the duties. 


In case a company reached to far in the view of rehabilitation, then it has to be 

closed. It is indicated that liquidation has to take place when the company values more 

dead than alive or when the possibility of achieving the profit is much more distanced. 

The clearance can take place both outside the Law of bankruptcy and by the procedure 

performed under the jurisdiction of a bankruptcy court. 

A) Liquidation outside the law of bankruptcy and of insolvability 

By this procedure, the costs as concerns the bankruptcy procedure are gained in 

time. Liquidation can be made on two ways: the mandate and voluntary liquidation. 

1. The mandate represents an informal procedure in the view of clearing the duties 

and assures, usually to creditors, a greater amount in comparison to liquidation 

by law of bankruptcy. By mandate, the title over the debtors’ assets has to be 

transferred to a third person, named mandatory or trustee. The mandatory 

has the task of liquidating the assets by private sale or public auction and then 

of distributing the creditors’ encashment, proportionally. The mandate does not 

automatically absolve the debtors from obligations. If a company does not exist 

anymore and gets out of business world, it will not mean that it stops all the 

pretences about it. 

The mandate presents certain advantages, meaning: more reduced time of 

solving and the lack of expenses and formalities, characteristic to an injustice activity. 

The mandatory disposes of properties with much more flexibility than a bankruptcy 

208


manager. Voluntary liquidation. In case a company reaches the bankruptcy, it can 

take a series of decisions. Such a possibility consists in performing a voluntary 

liquidation, without involving the bankruptcy process, accompanied by certain costs. 

By understanding the voluntary way, the management takes a deliberate decision of 

selling the company, either to other company, or to a concern. If the managers take 

decisions towards stockholders interest, the voluntary decision has to be the most 

advantageous for the stockholders. This fact can be possible, in measure when 

managers own a certain number of company’s stocks. As result, to a voluntary 

liquidation analysis, the percentage of liquidation is greater than the market value of 

company’s stocks, which would continue the activity. 

B) Liquidation by the law of bankruptcy and of insolvability 

The law of bankruptcy has three main functions 13 during liquidation, meaning: 

• assures the protection against the debtor’s fraud; 

• assures an equitable distribution of debtor’s stocks towards the creditors; 

• allows to insolvable debtors to be absolved of all duties and to establish 

new companies, whiteout the hardness of previous debts. 

By all these, liquidation consumes a lot of time, is expensive and has as effect 

the enterprise’s closing. Putting an enterprise in liquidation status supposes 

accomplishing the following activities : managing the bankruptcy procedures by the 

experts within judicial and financial field; evaluating and selling the company’s assets 

;establishing the priority order and of customers’ satisfaction proportion. 

A very sensitive problem is represented by the order in which the duties of 

debtors are paid, much more important as it is very possible that a part of the passive 

will remain unpaid and after the integral end of the patrimony and social capital. 

The debts payment has to be done on terms, in manners and in accordance to 

the measure established by plan. The payment program has to respect the order of 

satisfying the debts foreseen by law. The payment program foreseen by program 

represents a concrete application of legal priority order for satisfying the debts. 

The debts will be paid in the following order: 

• taxes, postmarks and any other expenses afferent to procedure, including those for 

preserving and managing of goods form debtor’s patrimony, as well as of 

remunerations coming form persons employees for accomplishing the procedure of 

judicial reorganization and o bankruptcy; 

• the debts representing the credits, with afferent interests and expenses, offered to 

bank companies after the opening of procedure, as well the debts that result from 

continuing the activity of debtor; 

• debts representing the amounts given by the debtor to third parties upon basis of 

certain obligations of maintenance, allocations for minors or of payment certain 

periodical amounts intended for assuring the existence means; 

• debts representing the bank credits with the expenses and interests afferent to 

those resulted from delivering of products, services performing or other works, as 

well as from rents; 

• debts subordinated, in preference order established by the law. The debts 

subordinated come from credits given to the debtor judicial person by an associate 

or stockholder owning at least 10% of the social capital, respectively of vote rights, 

within the general meeting of associates, depending on situation, by a member of 

economic interest group. Simultaneously, there are debts subordinated to those 

coming from acts with free title; 

• debts of members, associates and stockholders, debtor judicial persons, coming 

from the residual right of their quality, in accordance to legal and statuary 

provisions. 

209


The debts can be: debts of first degree (bank credits), named as guaranteed 

debts with insurance of first degree; debts of second degree (commercial credits, 

duties), named as guaranteed debts upon basis of the active left after paying the 

previous obligations. 

On applying the liquidation procedure, two principles are aimed: fastness of 

operations; liquidation of goods ii more advantageous manner, for satisfying the 

creditors’ debts; The last liquidation act is represented by the net asset’s distribution 

between the associates. Such an operation is possible only if after the payment of 

company’s entire passive, assets of companies left, whose value cannot be shared. 

The balance sheet and the censors’ report as concerns the liquidation are mentioned in 

Registry of Commerce and are published in Monitorul Oficial. 


In the view of analyzing the efficacy of own efforts, we will succinctly 

present some results that come from paper analysis: 

1. The enterprises have access to two types of financial resources: own and 

loan. The manner of combining of these two types of resources define the 

financing structure, both performing a cost. 

2. Establishing a target financial structure has to base upon strategic financial 

decisions. In the view of defining it adequately, the behavior anticipations 

belonging not only to capital providers have to be taken into consideration, 

but also of financial decisional of the enterprise, which may manifest a 

larger or smaller opening towards the risks related to each financing 

source. 

3. In the view of accomplishing an optimization of the financial structure of 

an economic entity, there have to be preliminarily certain preoccupations 

for improving the financing structure – especially of current financing. 

4. Trying to accept a financial structure generally-available for all enterprises 

occur to be superflue, this because the multitude of factors that perform 

over the financial structure modify and individualize each enterprise. 

CONCLUSIONS 

For establishing a financial decision in case of bankruptcy, the financial 

service proceeds on determining the most of financial information. 

At the beginning, by the legislation research as concerns the companies, the 

bankruptcy law and other judicial provisions, the methodological information is 

established. Upon their basis, the information as regards the financial expenses and 

financial incomes are determined. The information as concerns the financial 

expenses refers to expenditure made in the view of process managing of 

bankruptcy and to eventual organizations and restructuring, being thus determined 

by the procedure of quotation. The payment obligations refer to amounts payment 

towards creditors and their proportion, the payment of wages for the staff and to 

the level foreseen by the law of bankruptcy, the payment of taxes remained towards 

the central and local budget. 

210


The information as concerns the financial incomes are determine by the 

market value of the asset sold by public auction by the bankruptcy process 

managing. The financial decision as concerns the bankruptcy makes part of the 

documentation that attaches the company’s bankruptcy, being the last financial 

distribution in the name of economic agent in discussion. 

BIBLIOGRAPHY 

1. Aglietta, M., 2002 – Macroeconomie financiară, Editura Coresi SA, Bucharest. 

2. Halpern, P., 1998 – Finanţe manageriale, Editura Economică, Bucureşti. 

3. Lepage, H., Wajsman, P., 1999 – Vingt économistes face a la crise, Édition Odile Jacob, 

Paris. 

4. Onofrei, M., 2004 – Finanţele întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti. 

5. Pasca, V., 2005 – Bancruta frauduloasă, Editura Lumina Lex, Bucharest. 

211


DIFICULTĂŢI ÎN REALIZAREA AGRICULTURII 

DURABILE ÎN ROMÂNIA 

Mioara BORZA 1 


mioara@uaic.ro 

The notion of sustainability is already well known by majority of 

scientific and research institutions, in the productive units, as well as by a 

great part of population interested for the economic and social future of our 

country. 

The concept of sustainable development is assimilated to agricultural 

sector, mostly by reason that in Romania the agriculture needs of recovery 

urgently. In the context of existence the numerous difficulties, the adoption of 

the sustainability concept in agriculture is proved to be more than a 

necessity. Currently, the Romanian agriculture is marked by a long and 

difficult period of transition from the economy centralized to the market 

economy and, recently, to the European economy. 

In this context, the aim of this paper is to analyze the principals 

impediments in the application of the sustainability concept in agriculture, 

with the goal to propose the solutions to eliminate these, so that the notion of 

sustainable agriculture don’t be only a theoretical training, but also a 

practical reality in the approach future. 

Key words: agriculture, development, environment protection, sustainability 

Agricultura, ramură de bază a economie naţionale şi sector ce a reprezentat 

calea dezvoltării economice a ţărilor lumii, care în prezent sunt mari puteri 

economice internaţionale, este un domeniu cheie al cercetărilor actuale din ţara 

noastră şi din străinătate. 

Dezvoltarea durabilă - concept relativ nou – se află în atenţia a numeroşi 

specialişti din întreaga lume. Acest concept a fost generat de necesitatea rezolvării 

problemelor economice, sociale şi ambientale apărute în ultimii 30 de ani, ca o 

consecinţă directă a realizării progresului economic în aproape toate ţările lumii. 

Progresul, care a determinat evidente avantaje şi beneficii pentru majoritatea 

populaţiei, a determinat şi un revers cu o serie de dezavantaje reflectate - în 

principal - în diminuarea resurselor naturale, afectarea calităţii mediului 

înconjurător şi a ritmului de viaţă. În acest context, a apărut necesitatea de a găsi 

căi şi soluţii optime de îmbinare a ritmului progresului economic cu cel de 

menţinere a calităţii resurselor naturale. Acestea din urmă reprezintă baza susţinerii 

agriculturii şi, implicit, a asigurării calităţii vieţii. Din această perspectivă, a apărut 

conceptul de agricultură durabilă care se impune a fi implementat cât mai urgent în 

economia naţională, afectată în mare măsură de schimbări majore de orientare. 

212


Dezvoltarea durabilă a agriculturii constituie o problematică vastă şi extrem 

de complexă, ce urmăreşte realizarea şi menţinerea unui echilibru între necesitatea 

conservării valorilor materiale şi morale ale spaţiului rural şi ritmul schimbărilor 

determinate de modernizarea acestui sector. De aceea, considerăm ca deosebit de 

urgentă şi utilă adoptarea variantelor de dezvoltare economică durabilă în toate 

sectoarele de activitate şi, în mod special, în agricultură. 


Conceptul de dezvoltare durabilă a fost extins, mai ales în ultimii ani, la toate 

nivelurile de abordare teoretică şi practică. Între acestea se află şi sectorul agricol. 

Astfel, tot mai des se propagă ideea de dezvoltare durabilă a agriculturii, fiind deja 

consacrată noţiunea de „agricultură durabilă”, atât în studiile teoretice de specialitate, 

precum şi în strategiile de dezvoltare emise la nivel european, regional, naţional, local 

etc. 

Totuşi, considerăm că pentru a promova concret şi corect conceptul de 

„agricultură durabilă” în rândul tuturor entităţilor interesate şi implicate în această 

orientare, este nevoie de stabilirea unei relaţii de feed-back cu privire la condiţiile 

necesare pentru implementarea acestui concept în practică şi recunoaşterea existenţei 

sau nu a acestor condiţii la nivelul ţării noastre. 

Din acest punct de vedere, se constată că în România încă există serioase 

dificultăţi în realitatea agricolă curentă, care fac ca noţiunea de „agricultură durabilă” să 

aibă, deocamdată, un caracter predominat teoretic. Astfel, este vital să se înţeleagă 

clar ce înseamnă a derula o agricultură cu caracter durabil, care sunt scopurile pentru 

care se doreşte abordarea unui astfel de sistem şi care sunt avantajele pe termen scurt 

şi, mai ales pe termen lung, ale practicării sistemelor de agricultură durabilă. 

Pornind de la definiţiile consacrate ale noţiunii de dezvoltare durabilă, ideea se 

poate extrapola şi la sectorul agricol. Astfel, în contextul în care se constată că 

resursele naturale sunt tot mai limitate, cantitativ şi calitativ, este firesc să apară semne 

de îngrijorare privind perspectivele dezvoltării acestui sector – asigurator al nevoilor de 

bază ale existenţei umane. Controversat în mare măsură, cel puţin la nivel naţional, dar 

recunoscut ca fiind posesor de multiple valori economice, sectorul agricol românesc a 

suferit profunde transformări şi a fost supus la numeroase experienţe, mai ales după 

anii ’90. 

În conjunctura profundelor schimbări prin care a trecut agricultura românească 

se prefigurează şi atingerea stadiului de durabilitate în întreg spaţiul rural, din cel puţin 

două motive: 

- schimbările majore din ultimii 20 de ani au determinat consumuri neraţionale de 

resurse şi au produs dezechilibre semnificative în agricultura românească; 

- integrarea în Uniunea Europeană impune respectarea unor norme şi standarde 

pe care le considerăm ca fiind deosebit de utile în promovarea durabilităţii în 

agricultură. 

În ansamblul spaţiului rural, ritmul rapid al schimbărilor produse a determinat nu 

doar provocări, ci şi oportunităţi multiple. Aşadar, dezvoltarea durabilă are rolul de a 

contribui la îmbunătăţirea stării agriculturii româneşti, astfel încât să se poată realiza 

obiectivele economice, să se asigure responsabilizarea cu privire la protecţia mediului 

înconjurător şi să se promoveze echitatea din punct de vedere social. 

La nivel naţional este recunoscută, de aproape toate entităţile cointeresate, 

importanţa, necesitatea şi utilitatea promovării şi practicării unei agriculturi durabile, dar 

în acelaşi timp, este remarcată prezenţa unor probleme care fac ca implementarea 

213


conceptului de „durabilitate” şi transpunerea sistemelor de agricultură durabilă în 

realitatea practică să întâmpine o serie de piedici. De aceea, este firesc să se pună 

accent pe identificarea şi recunoaşterea condiţiilor actuale de care dispune agricultura 

românească pentru a stabili dacă acest sector economic este pregătit pentru a 

îmbrăţişa o nouă direcţie de dezvoltare: durabilitatea. 

Între principalele probleme cu care se confruntă agricultura ţării noastre şi care 

fac ca transpunerea conceptului de dezvoltare durabilă în realitatea practică să se 

realizeze mai anevoios, se numără: 

- practicarea pe o durată extinsă (circa 50 de ani) a unei agriculturi în sistem 

intensiv; 

- existenţa simultană a unor zone foarte bogate şi a altora foarte sărace la nivel 

naţional; 

- degradarea mediului înconjurător cauzată de: accelerarea progresului într-un 

ritm necontrolat prin extinderea neraţională a unor sectoare industriale, practicarea 

agriculturii în sistem intensiv, depăşirea limitelor ecologice ale industriei agroalimentare etc; 

- migraţia urban-rural în ritm alert şi, în ultimii ani, producerea procesului în sens 

invers care determină grave dezechilibre în structura populaţiei rurale, fenomen 

multiplicat şi de migraţia înafara graniţelor ţării; 

- nerecunoaşterea la adevăratele standarde ale valorilor tradiţionale şi perimarea 

acestora prin înlocuirea cu valori care aparţin sistemelor industriale şi tehnologiilor 

avansate; 

- lipsa din contextul cercetărilor de profil a elementelor de profunzime legate de 

aplicabilitatea şi performanţele agriculturii durabile; 

- necunoaşterea deplină a mecanismelor specifice economiei de piaţă; 

- productivitatea mai redusă a sistemelor caracteristice agriculturii durabile; 

- lipsa interesului din partea producătorilor, precum şi a gradului de instruire 

privind practicarea unei agriculturi durabile. 

Pentru analiza riguroasă a problemelor care diminuează şansele de promovare 

rapidă a durabilităţii în agricultură, am realizat o selecţie a punctelor tari care trebuie 

fructificate, respectiv a punctelor slabe care trebuie corijate, astfel încât să poată fi 

identificate principalele direcţii care să stimuleze practicarea unei agriculturi durabile în 

România. 

Puncte forte: 

• resurse materiale de calitate; 

• terenuri fertile şi mediu ambiant propice; 

• perfecţionarea continuă a specialiştilor şi lucrătorilor din agricultură, 

precum şi asigurarea consultanţei de specialitate; 

• existenţa programelor europene cu finanţare nerambursabilă; 

• influenţa favorabilă a organismelor europene asupra factorilor 

decizionali din România; 

• diversificarea instrumentelor de comunicare; 

• forţă de muncă abundentă. 

Puncte slabe: 

• lipsa resurselor materiale şi financiare; 

• acces redus la unele mijloace de comunicare; 

• lipsa implicării cercetării ştiinţifice (din motive financiare); 

• sistem deficitar de salarizare care duce la migraţia specialiştilor şi a 

forţei de muncă autohtone către alte ţări; 

• lipsa motivaţiei şi manifestarea dezinteresului; 

• costuri ridicate pentru modernizarea tehnologiilor; 

• mentalitate învechită. 

214


Toate elementele anterior enumerate sunt reprezentări ale realităţii economicosociale 

din agricultura naţională. Din aceste considerente, responsabilitatea rezolvării 

problemelor cu care se confrunta sectorul agricol românesc, este majoră, întrucât de 

rezolvarea acestor dificultăţi şi de promovarea avantajelor evidente, depinde asigurarea 

unei agriculturi durabile în România. 


Pentru a putea depăşi problemele şi situaţiile nefavorabile care încă 

afectează promovarea principiilor de agricultură durabilă în economia naţională, 

este mai mult decât necesară reconsiderarea obiectivelor de dezvoltare rurală 

durabilă, cu adaptarea la condiţiile specifice locale şi regionale. Dintre aceste 

obiective se pot enumera [1]: 

- sporirea competitivităţii activităţilor din spaţiul rural, cu scopul de a 

maximiza contribuţia la accentuarea progresului economic şi social; 

- crearea de oportunităţi populaţiei din mediul rural, pentru creşterea 

standardului de viaţă, aflat mult în urma economiei europene; 

- protejarea mediului înconjurător şi conservarea resurselor naturale; 

- menţinerea şi promovarea valorilor culturale recunoscute din aceste zone; 

- menţinerea populaţiei în spaţiile rurale, prin eliminarea exodului populaţiei 

spre centrele urbane şi ţările vestice; 

- diversificarea şi promovarea oportunităţilor ocupaţionale, în scopul 

diminuării şomajului în spaţiul rural. 

Realizarea practică a unei agriculturi durabile în economia românească se 

poate realiza prin apelarea la strategii care să permită depăşirea problemelor 

existente, odată cu aplicabilitatea unor mecanisme specifice de acţiune [3]: 

- favorizarea penetrării şi propagării comunicării şi difuzării ideilor privind 

mijloacele de ameliorare a agriculturii şi a vieţii întregii comunităţi rurale; 

- mobilizarea şi investirea capitalurilor disponibile în cadrul comunităţii 

rurale, orientate spre investiţii productive în agricultură şi în agroindustriale din 

centrele rurale; 

- facilitarea accesului comunităţii rurale la utilizarea creditului şi la procesele 

de comercializare; 

- mobilizarea resurselor umane ale comunităţii rurale, dotarea populaţiei cu 

mijloacele necesare pentru a se exprima în afacerile locale şi naţionale şi 

încurajarea participării sale active la dezvoltare; 

- planificarea şi reglementarea utilizării resurselor. 

Asigurarea reuşitei unei agriculturi durabile competitive pentru prezent şi 

pentru viitor se canalizează pe următoarele planuri de acţiune [2]: 

a. economic: 

- inserţia agriculturii în ansamblul economiei naţionale şi funcţionarea ei pe 

principiile economiei de piaţă concurenţială; 

- dezvoltarea unei agriculturi ecologice, care să producă bunuri 

agroalimentare curate şi care să nu se posteze nici ca agent, nici ca victimă a 

poluării; 

215


- dezvoltarea activităţilor agricole, care să asigure paritatea veniturilor 

producătorilor agricoli cu ale altor categorii socio-economice, creşterea calităţii 

vieţii fermierilor şi a întregii populaţii din spaţiul rural. 

b. social: agricultura durabilă este concepută ca garanţie pentru asigurarea 

condiţiilor normale de viaţă pentru comunităţile rurale, care să fie în concordanţă 

cu dezvoltarea economică. 

c. ecologic: agricultura durabilă se realizează în concordanţă cu dezvoltarea 

în plan economic şi social, protecţia mediului constituind elementul fundamental al 

dezvoltării durabile, al asigurării echilibrului între economie şi ecologie, cu 

menţinerea unei corelaţii optime între cantitatea, calitatea şi structura alimentelor şi 

conservarea calităţii mediului înconjurător. 

Practicarea unei agriculturi durabile în România va aduce modificări pozitive 

substanţiale, din următoarele considerente: 

- utilizarea unor tehnologii specifice care să nu ducă la afectarea calităţii 

solului sau care să determine apariţia dezechilibrelor ecologice; 

- reciclarea elementelor esenţiale vieţii, prin utilizarea unor produse 

secundare, rezultate din zootehnie, producţia vegetală, precum şi a unor materiale 

naturale; 

- menţinerea stării de maximă fertilitate a solului; 

- asigurarea coexistenţei plantelor, animalelor şi omului în agro-ecosistem; 

- utilizarea la maxim de eficienţă a resurselor specifice zonelor geografice. 

Aşadar, sunt mai mult decât evidente avantajele practicării sistemelor de 

agricultură durabilă la nivelul întregii ţări, în toate sectoarele agricole, deoarece 

doar prin astfel de acţiuni se poate menţine şi perpetua echilibrul dintre 

desfăşurarea activităţilor economice, realizarea progresului şi protejarea mediului 

ambiant. 

CONCLUZII 

Practicarea unei agriculturi cu caracter durabil este un proces complex şi 

anevoios, cu o evoluţie relativ înceată. Dar, cu toate dificultăţile şi obstacolele 

evidenţiate, este mai mult decât vital să recunoaştem faptul că practicarea, în 

continuare, pe scară extinsă, a unei agriculturi intensive, bazată strict pe 

industrializare şi chimizare, nu reprezintă soluţia dezvoltării economice 

sustenabile. Aşadar, agricultura durabilă se dovedeşte a fi alternativa viabilă a 

agriculturii intensive, întrucât are rolul esenţial de a promova sisteme şi tehnologii 

„prietenoase” cu mediul înconjurător, ce respectă inclusiv nevoile generaţiilor 

viitoare de a se dezvolta în mod armonios. 

În România, dezvoltarea durabilă poate fi asigurată prin mai multe variante, 

între care cea mai importantă pentru promovarea unei dezvoltări durabile este 

varianta competitivităţii, considerată optimă pentru dezvoltarea durabilă deoarece 

ţine cont de resursele reale de care dispune România în prezent şi de modul de 

utilizare a acestora într-un ritm raţional. 

216


În condiţiile actuale, de asigurare a dezvoltării durabile a economiei spaţiului 

rural, se constată că se susţin şi se vor susţine în continuare eforturi însemnate 

pentru a promova o agricultură durabilă care să se orienteze pe următoarele 

coordonate principale: dezvoltarea economiei rurale, asigurarea de venituri 

alternative şi un nivel de viaţă ridicat agricultorilor, protejarea mediului 

înconjurător şi asigurarea existenţei generaţiilor viitoare. 

Asigurarea condiţiilor de dezvoltare durabilă reprezintă o prioritate în 

România. În esenţă, dezvoltarea durabilă este calea de redresare a economiei 

româneşti, iar în acest cadru agricultura durabilă are un rol esenţial. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Alexandri, C., Davidovici, I., Gavrilescu, D., 2003 - Schimbări în structura agriculturii din 

perspectiva creşterii performanţei şi a integrării în UE, Institutul de Economie Agrară, 

Bucureşti, pag. 663-664. 

2. Belli, N., Dumitru, D., Popescu, M., Toderoiu, F., 1995 - Evoluţia prospectiva a agriculturii. 

Formarea agriculturii durabile si competitive prin forţele pieţei, CIDE, Bucureşti. 

3. Bold, I., Buciuman, E., Drăghici, M., 2003 - Spaţiul rural. Definire, organizare, dezvoltare, 

Editura Mirton, Timişoara, pag. 792. 

3. Davidescu, D., Davidescu, Velicica, 2002 – Secolul XX. Performanţe în agricultură, 

Editura Ceres, Bucureşti. 

4. Hera, C., 2001 – Cercetarea ştiinţifică şi agricultura durabilă, Editura Agris, Redacţia 

Revistelor Agricole, Bucureşti. 

5. Lagrange, L. (coord.), 1999 – Signes officiales de qualité et développement agricoles, 

INRA, Clermont-Ferrand, France. 

6. Moţcă, Gh., 2008 - Utilizarea resurselor biologice si tehnologice in aplicarea unor sisteme 

de agricultura durabila-performanta in cultura cartofului, Proiect PNCDI, Institutul de 

Cercetare Dezvoltare pentru Cartof si Sfecla de Zahar, Braşov. 

7. Otiman, P.I., 1994 – Agricultura României la cumpăna dintre mileniile II şi III. Editura 

Helicon, Timişoara. 

8. Răuţă, C., 1994 – Dimensiunea ecologică a unei agriculturi durabile şi competitive în 

România, în „Probleme agronomice, teorie şi aplicaţie”, vol. XIV (1-2), 13-14, 1994 

9. Sachs, W., ş.a. (Wuppertal Institut), 1999 - Futuro Sostenibile, Editrice Missionaria 

Italiana. 

10. Tofan, A., 2004 – Economie şi politică agrară, Editura Junimea, Iaşi. 

217


AGRICULTURA ECOLOGICĂ ÎN CONTEXTUL 

SCHIMBĂRILOR DE MEDIU 

Mioara BORZA 1 


e-mail: mioara@uaic.ro 

In Romania, the ecologic agriculture represents a new area of 

interest, dynamically and with perspective. This is one of principal segments 

of sustainable development process in the rural space. 

The ecologic agriculture can conduce to: the increase of biologic 

diversity for the plants and the animals, breed the biologic activity of the soil, 

maintain the fertility of long-term soil, recycling of residuum from the 

agricultural production, obtain clean products, reduce the environmental 

pollution, the protection health, the creation of a friendly relations between 

the productive activities and the preservation of environment. 

Through the present work we propose to identify the next elements: 

the advantages and the disadvantages to practicing the ecologic agriculture, 

the causes of the appearance and the conditions in which is manifest the 

environmental changes, the perspectives to practicing the ecologic 

agriculture in Romania from viewpoint of economic viability, social benefits 

and the environmental advantages. 

Key words: agriculture, ecology, environment, sustainability 

Schimbările climatice din perioada actuală sunt deja o realitate evidentă cu 

care se confruntă populaţia întregii lumi. Cercetătorii şi specialiştii de profil, 

precum şi entităţile preocupate din domenii conexe de interes caută soluţii optime 

pentru a face faţă acestor schimbări, în sensul de a găsi soluţii de adaptare la 

acestea, respectiv soluţii de diminuare a efectelor nefavorabile produse. În acest 

context, se caută şi explicaţii referitoare la cauzele care au determinat aceste 

schimbări climatice. 

Agricultura este sectorul care „beneficiază” de efectele modificărilor de 

mediu şi care, într-o anumită măsură, a contribuit la producerea lor. Astfel, modul 

de organizare şi dirijare a unor procese agricole, exploatarea neraţională sau fără 

limite prestabilite a resurselor naturale, lipsa de coordonare logică a activităţilor pe 

care le implică dezvoltarea societăţii umane şi a civilizaţiei au condus, în timp, la 

degradarea puternică a mediului înconjurător. Aceasta se concretizează în 

fenomene cu efecte vizibile cum ar fi: scăderea fertilităţii solurilor, diminuarea 

rezistenţei plantelor, animalelor şi omului la boli şi dăunători, poluarea apei şi 

aerului cu substanţe nocive ce rezultă din derularea activităţilor industriale sau 

zootehnice, modificări climatice semnificative. 

Agricultura chimizată care s-a practicat timp de 50-70 de ani şi la care se 

propune să se renunţe în viitorul apropiat, a determinat, la nivel global, două 

218


consecinţe deosebit de grave asupra mediului: poluarea acestuia cu substanţe 

chimice şi alterarea ciclurilor biogeochimice naturale. 

În acest cadru, agricultura ecologică urmăreşte să înlăture toate neajunsurile 

şi să nu provoace, în continuare, pagube mediului înconjurător. De asemenea, se 

urmăreşte ca tehnicile agricole să se aplice în strânsă interdependenţă cu factorii de 

mediu. 


Agricultura ecologică este o alternativă ce poate să rezolve o serie de probleme 

ale lumii contemporane, la care agricultura chimizată, de tip intensiv, nu a reuşit să 

găsească, deocamdată, soluţii convenabile. Între aceste probleme se înscriu şi cele 

referitoare la modificările climatice la care, deocamdată, este destul de greu să ne 

adaptăm. 

Este recunoscut faptul că agricultura ecologică reprezintă un tip de agricultură 

modernă, în sensul că foloseşte cele mai noi descoperiri ale ştiinţei, rodul muncii şi al 

cercetărilor din ultimii ani. În nici un caz, nu trebuie să privim sistemul agriculturii 

ecologice ca o revenire la modelul agricol rudimentar, tradiţional sau empiric. Se 

consideră că punerea în practică, pe scară largă, a agriculturii ecologice, contribuie la 

protejarea mediului înconjurător, la asigurarea securităţii alimentare şi la îmbunătăţirea 

calităţii vieţii. 

Pentru a reuşi conversia de la agricultura convenţională la agricultura ecologică, 

în bune condiţii şi cu efecte pozitive, este necesar să se ţină cont de faptul că 

agricultura ecologică se bazează pe o serie de principii specifice, cum ar fi [8]: 

- producerea de alimente de înaltă calitate nutritivă; 

- respectarea şi protejarea ecosistemelor naturale şi a diversităţii lor genetice; 

- promovarea şi diversificarea ciclurilor biologice în cadrul sistemelor agrare, 

respectând microorganismele, flora şi fauna solului; 

- menţinerea şi ameliorarea fertilităţii solului prin folosirea de îngrăşăminte 

naturale (bălegar, îngrăşăminte verzi şi compost); 

- utilizarea resurselor naturale şi regenerabile regionale şi menţinerea diversităţii 

genetice a sistemelor agrare; 

- asigurarea pentru animalele din crescătorii a condiţiilor optime pentru ca 

acestea să îşi poată exterioriza comportamentul specific; 

- luarea în considerare a impactului tehnicilor de cultură asupra mediului şi 

asupra oamenilor. 

Pentru producerea şi procesarea alimentelor numite ecologice, ca parte 

componentă a practicării agriculturii ecologice, există unele principii de bază ale 

acestor activităţi, principii care se rezumă la [7]: 

- producerea de alimente cu calităţi nutritive ridicate şi în cantităţi suficiente; 

- interacţiunea în mod constructiv cu ciclurile şi sistemele naturale; 

- încurajarea dezvoltării sistemelor de tip exploataţie agricolă, implicând toate 

verigile din circuitul biologic: microorganisme, sol, floră şi faună; 

- menţinerea şi creşterea fertilităţii solului pe termen lung; 

- promovarea sistemelor de exploatare raţională a resurselor de apă; 

- asigurarea condiţiilor de dezvoltare a animalelor, în conformitate cu prevederile 

legale ale producţiei ecologice; 

- minimizarea tuturor formelor de poluare, rezultate din tehnologiile agricole; 

- menţinerea biodiversităţii sistemului agricol; 

219


- obţinerea de efecte pozitive pentru actorii implicaţi în producţia ecologică, prin 

creşterea calităţii vieţii, inclusiv prin asigurarea securităţii mediului. 

Astfel, se remarcă faptul că agricultura ecologică are capacitatea de a valorifica 

la nivel superior o serie de metode care se foloseau empiric în agricultura tradiţională 

sau care nici nu erau cunoscute cu câţiva ani în urmă. 

Un aspect esenţial pe care se pune accent în vederea aplicării în practică a 

sistemului agriculturii ecologice îl reprezintă fertilizarea solului, dat fiind că majoritatea 

problemelor care au determinat necesitatea conversiei la acest tip de agricultură sunt 

consecinţe ale deteriorării solului şi afectarea calităţii acestuia. Principalele tehnologii 

pe care se bazează practicarea agriculturii ecologice sunt: 

a. fertilizarea organică; 

b. fertilizarea minerală; 

c. asolamentul; 

d. tehnologii specifice producţiei zootehnice. 

Cercetătorii şi specialiştii din ţara noastră sunt tot mai preocupaţi de stabilirea 

unei corelaţii optime între metodele şi tehnicile de aplicare a agriculturii ecologice şi 

rezultatele care se obţin, date fiind obiectivele urmărite de acest tip de agricultură, cu 

luarea în considerare a priorităţilor determinate de efectele produse de modificările 

climatice. Astfel, inundaţiile fără precedent care alternează cu perioade secetoase 

produc efecte cu caracter negativ asupra întregului sector agricol. Din astfel de motive 

este necesară apelarea la măsuri specifice şi găsirea de soluţii imediate pentru 

stoparea producerii, în continuare, a unor astfel de efecte sau de adaptare 

necostisitoare la aceste schimbări. 


În Europa, ţările cu tradiţii agricole recunoscute au fost promotoare în 

practicarea şi dezvoltarea sistemelor agricole durabile, între care agricultura 

ecologică ocupă un loc principal. Franţa, Italia, Spania, Germania, Olanda, Elveţia 

şi alte ţări europene au adoptat acest sistem agricol, suprafeţele care au fost 

convertite în agricultură ecologică ajungând la o medie de 15% din suprafeţele 

agricole totale. În unele zone geografice care se pretează la practicarea acestui 

sistem de agricultură, suprafeţele cultivate ecologic ajung şi până la 50% din 

suprafaţa agricolă totală (de exemplu Sicilia şi Sardinia). În prezent, agricultura 

ecologică din Europa cunoaşte o evoluţie anuală pozitivă de 25-30%, fiind 

considerată unul dintre cele mai dinamice domenii agricole. În aceste ţări, suprafaţa 

aferentă agriculturii ecologice a crescut în intervalul 1985-2005 de la 120.000 ha. 

la 3.600.000 ha., iar cifra de afaceri aferentă comercializării produselor agricole 

ecologice a atins cote impresionante. 

Odată cu evoluţia sistemului de agricultură ecologică se remarcă şi sporirea 

calităţii în practicarea acesteia, întrucât a fost depăşit stadiul de „amatorism”, iar în 

prezent activităţile specifice agriculturii ecologice reprezintă o preocupare 

profesională cu delimitări concrete şi reguli de conduită bine determinate. 

CONCLUZII 

Din punct de vedere al avantajelor aduse mediului înconjurător, agricultura 

ecologică poate determina beneficii semnificative în plan economic şi social în 

220


zonele rurale, dar şi urbane. Dezvoltarea sectorului agricol, asigurată de realizarea 

unei agriculturi durabile, este susţinută de ajutoare financiare sau alte măsuri 

stimulative care să favorizeze conversia către o agricultură ecologică şi care să 

stimuleze dezvoltarea sectorului în ansamblu. 

Agricultura ecologică trebuie privită ca parte integrantă a unui mod durabil 

de producţie agricolă şi, în acelaşi timp, ca o alternativă viabilă faţă de agricultura 

tradiţională. Ceea ce deosebeşte agricultura ecologică de alte moduri de producţie 

agricolă, este faptul că pune accent pe utilizarea resurselor neconvenţionale şi pe 

reciclare, restituind solului elementele nutritive obţinute din deşeuri. Ea respectă 

sistemele naturale de autoreglare în lupta contra bolilor şi dăunătorilor la plante, 

evită folosirea exagerată şi necontrolată a pesticidelor, erbicidelor, îngrăşămintelor 

sintetice, precum şi folosirea hormonilor de creştere sau a antibioticelor. În locul 

acestora se utilizează tehnici ce favorizează crearea şi menţinerea unor ecosisteme 

durabile şi care contribuie la reducerea poluării. 

Dezvoltarea durabilă este conceptul propus pentru concilierea producţiei 

agroalimentare cu conservarea resurselor neregenerabile şi cu protecţia mediului 

ambiant, iar pentru a realiza acest deziderat, agricultorii trebuie să ţină cont de 

efectele pe care le vor avea activităţile specific agricole asupra mediului, respectiv 

impactul ambiental al sistemelor pe care ei le aplică. Din acest motiv, agricultorii, 

consumatorii, dar şi politicienii au manifestat un interes deosebit pentru agricultura 

ecologică, ce se dovedeşte a fi o cale avantajoasă de reconciliere a omului cu 

natura. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Bran, F., Ioan, I., Trică, C., 2004 – Eco-economia ecosistemelor şi biodiversitatea, Editura 

ASE, Bucureşti. 

2. Fukuyama, F., 2004 – Viitorul nostru postuman. Consecinţele revoluţiei biotehnologice, 

Editura Humanitas, Bucureşti. 

3. Matei, D., 2004 – Cadrul legal al agriculturii ecologice, Seria „Agricultura ecologică – paşi 

spre viitor”, nr.3/2004, Editura Terra Nostra, Iaşi. 

4. Mănescu, B., 1994 – Strategia dezvoltării ecologice a agriculturii, în Tribuna Economică 

nr.1-3. 

5. Toncea, I., 2002 – Ghid practic de agricultură ecologică, Editura Academicpres, Cluj 

Napoca. 

6. Zecca, F. (coord.), 1998 – Aspetti tecnici, gestionali e amministrativi dell’agricoltura 

biologica, Ed. Universita degli Studi di Perugia (Ce.S.A.R.). 

7. *** Institutul de bioresurse alimentare. Actualitate, perspective, certificarea conformităţii. 

(http://www.fermierul.ro/modules.php?name=News&file=print&sid=19). 

8. *** Principiile agriculturii biologice (http://agribios.tripod.com/romana/index.html). 

221


THE EVOLUTION OF ZOOTECHNICAL PRODUCTION 

AT THE LEVEL OF DĂBULENI LOCALITY, DOLJ 

COUNTY (2004 – 2006) 

R.L. PÂNZARU 1 , D. M. MEDELETE 1 

Mariana NICOLESCU 1 

1 

University of Craiova, Agriculture Faculty 

e-mail: rlp1967craiova@yahoo.com 

The work paper present the main coordinate for zoo technical 

production at the level of Dăbuleni locality, Dolj County during 2004 – 2006. 

As elements taking in study, the writhers stops at specific aspects concerning 

animal effective by species and the level of total obtained production – milk, 

meat, eggs, and honeybee. 

Meat production is based on a number of 4 species in exploitation, 

who recorded the followed situations: 

For cattle, total sacrificed effective was situated between 18 heads in 

2006 and 21 heads in 2005, while the period average was 19 heads (+5,56 % 

beside 2006) similar with the one recorded at the level of 2004 year. 

For swine the effective sacrificed was situated on a descendant curve, 

decreasing from 3465 heads in 2004 to 2774 heads in case of 2006 year, 

while period average was 3145 heads. 

Key words: meat, bovine, ovine, goats 

If we bring on the situation recorded at goat level used for milk production, 

we could see a number increasing from 605 heads in 2004, to 623 heads in 2005 

(+2,98 %) and to 667 heads in 2006 year (+10,25 and +7,06 % beside the base of 

report). 

By analyzing the presented data for county level it could bring in discussion: 

- concerning the total animal effective, the locality hold beside county level 

0,08 % from bovines, 2,27 % from swine, 7,24 % from ovine and 2,23 % 

from goat number; 

- regarding the total production obtained, the locality is situated beside 

county level at a level of 0,51 % for cow milk, 0,13 % for bovine meat, 

2,04 % at swine meat, 2,77 % for sheep and goat meat 6,43 % eggs and 

2,60 % from honey bee county level. 

222


METHOD AND MATERIAL 

The paper was accomplished for the 2004-2006 period, by field documentation 

at the level of Dăbuleni Village Town Hall. The documentation included consultation of 

inventory book for agricultural statistical data and the selection of data as needed. 

Bureau phase was accomplished trough data ordering and usage – as working method 

– of time comparison. 


Referring to the number of animals used by several exploitation directions, 

we could establish some information like in table 1. 

The bovines used for milk production vary from 183 heads in 2006 to 203 

heads in 2005 year, while the period average was 192 heads. During the analyzed 

period, it’ registered an increase of the index with 7,41 % in 2005 beside 2004 and 

a decrease at the level of 2006 year beside both report bases (-3,17 and -9,85 %). 

As a result the period average is higher to the recorded levels in 2004, and in 2006 

– overruns with 1,59 and respective 4,92 %. 

For the ovine, the index average was 9908 heads (+3,31 % beside 2004 and - 

4,62 % beside 2006), with limits of 9591 heads recorded in 2004 and 10388 heads 

in 2006 year. The index evolve ascending in time, 2005 and 2006 years recording 

an increase with 1,61 and 6,60 % beside the previous terms of dynamical series. 

If we refer to the situation existing in goat case used for milk production, we 

could see that the effective is increasing from 605 heads in 2004, to 623 heads in 

2005 (+2,98 %) and to 667 heads in 2006 year (+10,25 şi +7,06 % beside the bases 

of report). In this conditions, period average was 632 heads, average which 

decrease the level of 2004 year with 4,46 %, but is inferior to the 2006 one with 

5,25 %. 

Meat production is based on a number of 4 species at the level of which was 

recorded the next situations: 

- For bovine the slaughtered effective was between 18 heads in 2006 and 21 

heads 2005 year, while period average was 19 heads (+5,56 % beside 2006) equal 

to the one meet in 2004 year. The index evolved irregular in time, recording an 

increase in 2005 (+10,53 %) and a decrease in 2006 year (-5,26 and -14,29 %); - 

At the level of swine, the slaughtered number was situated on an descending curve 

from 3465 heads in 2004 to 2774 heads in 2006 year case, while the period average 

was 3145 heads. The time descending evolution is accentuated by the sub unitary 

values of the index in dynamics (92,21 % in 2005, 80,06 and 86,82 % in 2006, 

90,76 % for period average), an exception is recorded at the level of mobile base 

index for period average – 113,37 %; 

- In ovine case, the effectives meant for slaughter evolved ascending in time 

from 5176 heads in 2004 to 5420 heads in 2006 year, while the period average 

223


No. Specification Effective 

Heads Ibf Ibm 

Animal effective by exploiting directions Dăbuleni – Dolj County, 2004–2006 

Year 

Average 

2004 2005 2006 2004-2006 

Dynamics Dynamics Dynamics Dynamics 

Effective 

Heads Ibf Ibm 

Effective 

Heads Ibf Ibm 

Table 1 

Effective 

Heads Ibf Ibm 

1 Milk 

1.1 bovins 189 100 100 203 107,41 107,41 183 96,83 90,15 192 101,59 104,92 

1.2 sheeps 9591 100 100 9745 101,61 101,61 10388 108,31 106,60 9908 103,31 95,38 

1.3 goats 605 100 100 623 102,98 102,98 667 110,25 107,06 632 104,46 94,75 

2.1 bovins 19 100 100 21 110,53 110,53 18 94,74 85,71 19 100,0 105,56 

2.2 pigs 3465 100 100 3195 92,21 92,21 2774 80,06 86,82 3145 90,76 113,37 

2.3 sheeps 5176 100 100 5386 104,06 104,06 5420 104,71 100,63 5327 102,92 98,28 

2.4 goats 453 100 100 500 110,38 110,38 534 117,88 106,80 496 109,49 92,88 

3 

laying eggs 

birds 

77819 100 100 80693 103,69 103,69 75761 97,35 93,89 78091 100,35 103,07 

224


was 5327 heads. The index have record successive increasing each year with 4,06 

% in 2005 and with 0,63 % 2006 year (the medium overrun only the first 

comparison term - +2,92 % - and is inferior to the second one with 1,72 %); 

- Sacrificed goats have record an average of 496 heads (+9,49 % beside 

2004 and -7,12 % beside 2006). Variations limits foe the index was 453 heads in 

2004 year and 534 heads in year 2006, and the annual increasing recorded was in 

2005 and 2006 of 10,38 and respective 6,80 %. 

The number of laying eggs birds was situated between 75761 heads in 2006 

and 80693 heads in 2005, and the period average was 78091 heads (+0,35 % beside 

2004 and +3,07 % beside 2006). The index evolved irregular in time , recording 

increases in 2005 with 3,69 % beside 2004 and decreases in 2006 with 2,65 and 

respective 6,11 % beside 2004 and 2005. 

The data referring to milk, meat, eggs and honey production, are presented in 

table 2. 

At bovine, the milk production was situated between 6625 hl in 2006 and 

7288 hl in year 2005, period average being 6850,3 hl. Comparatively with 2004 

year – 6638 hl – in 2005 was recorded an increase with 9,79 %, followed by 

decreasing in 2006 year beside both report bases with 0,20 and respective 9,10 %. 

In this conditions the period average outruns the levels recorded in 2004 and 2006 

with 3,20 and respective 3,40 %. 

Sheep milk was obtained in variable quantities from 3357 hl in year 2004 to 

4363 hl in 2006 year, while the period average was 3872,7 hl. The index evolve 

ascending in time, the recorded outruns being 16,12 % in 2005, 29,97 and 19,93 % 

in 2006 year and 15,36 % for period average. 

For goats the average of the index was 1959,3 hl (+4,49 % beside 2004 and 

-4,0 % beside 2006), while the variation limits was 1875 hl in 2004 and of 2041 hl 

in year 2006. The ascending evolution tendency of the index is mark out by the 

outruns of reporting bases recording in years 2005 and 2006 (1,04 – 2005, 1,08 and 

1,04 times – 2006). 

Figure 1 shown the time evolution of milk production for goats and sheep. 

5000 

4500 

4000 

3500 

3357 

3898 

4363 

3872.7 

3000 

2500 

2000 

1500 

1000 

500 

0 

1875 1962 2041 1959.3 

2004 2005 2006 Average 

Ovine 

Goats 

Figure 1 Total production – goats and sheep milk (hl) 

225


No Specification U.M. Effective 

Total production obtained in zoo technical sector Dăbuleni – Dolj County, 2004–2006 

Year 

2004 2005 2006 

Dynamics Dynamics 

Effective 

Ibf Ibm 

Ibf Ibm 

Effective 

Average 

2004-2006 

Dynamics Dynamics 

Effective 

Ibf Ibm 

Table 2 

Ibf Ibm 

1 Milk 

1.1 bovins hl 6638 100 100 7288 109,79 109,79 6625 99,80 90,90 6850,3 103,20 103,40 

1.2 sheeps hl 3357 100 100 3898 116,12 116,12 4363 129,97 119,93 3872,7 115,36 88,76 

1.3 goats hl 1875 100 100 1962 104,64 104,64 2041 108,85 104,03 1959,3 104,49 96,00 

2.1 bovins T 7,12 100 100 7,18 100,84 100,84 6,93 97,33 96,52 7,08 99,44 102,16 

2.2 pigs T 398 100 100 342 85,93 85,93 302 75,88 88,30 347,3 87,26 115,0 

2.3 sheeps T 88 100 100 123 139,77 139,77 141 160,23 114,63 117,3 133,29 83,19 

2.4 goats T 9,1 100 100 9,0 98,90 98,90 12,8 140,66 142,22 10,3 113,19 80,47 

3 

laying eggs 

birds 

th. 

pcs. 

15175 100 100 16874 110,60 110,60 

15152 99,85 90,28 15703,7 103,48 103,64 

4 Honey bee T 10,5 100 100 12,4 118,09 118,09 15,3 145,71 123,39 12,7 120,95 83,01 

226


Total production of bovine meat was irregular in time by increasing from 

7,12 t in 2004, to 7,18 t in 2005 (+0,84 %), followed by a decrease in 2006 to a 

level of 6,93 t (-2,67 and -3,48 %). In this conditions the average was 7,08 t, level 

which is inferior with 0,56 % beside 2004, but superior to the 2006 year one with 

2,16 %. 

Swine have a total production of meat between 302 t in 2006 and 398 t in 

year 2004, so the period average reach a level of 347,3 t (-12,74 % beside 2004 and 

+15,0 % beside 2006). The index evolved descending in time, the successive 

decreasing – comparing with the previous terms of the dynamical series – being of 

14,07 % in 2005 and of 11,70 % in year 2006. 

Ovine meat was obtained in different quantities as folow: 88 t in year 2004, 

123 t in year 2005 (+39,77 %), 141 t in year 2006 (outruns with 1,60 and respective 

1,14 times of the reporting bases). In this conditions period average was 117,3 t, 

which represent an overrun with 1,33 times of the level recorded in year 2004 and a 

decrease with 16,81 % beside the year 2006. 

Figure 2 shown the situation of total production of ovine and swine meat. 

450 

400 

350 

300 

250 

200 

150 

100 

50 

0 

398 

342 

347,3 

302 

141 

123 

117,3 

88 

2004 2005 2006 Average 

Swine 

Ovine 

Figure 2 Meat production – swine, ovine (t) 

Through existing characteristics at the level of analyzed locality, the goat 

have a total production of meat situated between 9 t in year 2005 and 12,8 t in year 

2006, period average being 10,3 t (+13,19 % beside 2004 and -19,53 % beside 

2006). The index evolved irregular in time, decreasing with 1,10 % in 2005 beside 

2004 (9,1 t), followed by a substantial increase in 2006 – the overruns of reporting 

bases being 1,40 and respective 1,42 times. 

In figure 3 is presented the total production for bovine and goats meat. 

Total production of eggs was record a medium of 15703,7 th. pcs. (+3,48 

and +3,64 % beside the reference terms), with limits of 15175 th.pcs. in year 2004 

and of 16784 th. pcs. 2005 year. The index evolved irregular in time, it’s evolution 

being an increasing one from 2004 to 2005 (+10,60 %) an a decreasing one from 

2005 to 2006 (-9,72 %). 

If we consider the total production of honey obtained, we see an ascending 

evolution during the analyzed period, from 10,5 t in year 2004, to 12,4 t in 2005 

227


(+18,09 %) and to 15,3 t in 2006 year case (+45,71 and respective +23,39 %). 

Inthis conditions the period average was situated to a level of 12,7 t, level superior 

to the 2004 year one with 20,95 %, but inferior to the 2006 year one with 16,99 %. 

14 

12,8 

12 

10 

9,1 9 

10,3 

8 

6 

4 

2 

0 

7,12 7,18 6,93 7,08 

2004 2005 2006 Average 

Bovine 

Goats 

Figure 3 Meat production – bovine goats (t) 

CONCLUSIONS 

Analyzing the effectives by exploitation directions, we could see a 

correlation (especially in case of milk production) between the total effective and 

the mules one, the things are convenient for ovine and goats and less convenient in 

bovines case. Concerning the meat production the increase of slaughtered effective 

is traced for bovines and swine (especially for the second species), but with 

regarding of the new standards rated for the acceding to the European Union; 

Concerning the total production obtained we could see that those – under the 

evolution aspect – follow the general way of evolution in time of the slaughtered 

effectives by different directions; 

Analyzing the data present in the county, appear the next situations: 

Concerning the animal effective , this locality hold beside the county levels 

0,08 % from bovine effectives, 2,27 % from the effective of swine, 7,24 % from 

the effective of ovine and 2,23 % from goats; 

If we take a look to the total obtained productions, the locality hold weights 

in the county level of 0,51 % to cow milk, 0,13 % to bovine meat, 2,04 % to swine 

meat, 2,77 % for sheep and goat meat, 6,43 % from the eggs county production and 

2,60 % in honey production. 

It is taking in consideration for the analyzed village the necessity of zoo 

technical production sector by resize the total effectives being exploited for all 

species – with one exception, the horses. In this context appears the necessity of 

frame to the share of production requested by every farmer or individual infield. 

The refreshing of zoo technical sector must bee realized in conditions of producer 

associations, in conditions of implement of some taking capacity for prime material 

which could came to an increase of the economical efficiency for zoo technical 

production. In the same time it could taking in consideration the operations of 

market prospecting for the revaluate of products. 

228


BIBLIOGRAPHY 

1. Barbu, C., Pânzaru, R. L., 2000 – Agrarian Economy, Hyperion Publisher, Craiova; 

2. Constantin, M. and colab., 2007 – Marketing, USAMV Bucureşti; 

3. Pânzaru, R.L., Medelete, D. M.,2005 – Agrarian Economy Aplicaţii, Universitaria 

Publisher, Craiova; 

4. Ştefan G., Toma A.D., Pânzaru R. L.,2006 – Economy and Agroalimentaires politics, Alfa 

Publisher, Iaşi; 

5. X X X, 2001 – Economical index guide,2001 - Teora Publisher Bucharest; 

6. X X X – www.dolj.insse.ro 

229


STUDY CONCERNING THE AGRICULTURAL 

EXPLOITATION SIZE IN GORJ COUNTY 

D.M. MEDELETE 1 , R.L. PÂNZARU 1 , 

Mariana NICOLESCU 1 

1 

University of Craiova 

e-mail): rlp1967craiova@yahoo.com 

Gorj County could be considered as representative for territorial 

administrative unit in South – West developing area of Romania. As a result 

is relevant to present the problems concerning agricultural exploitations size 

from Gorj County. The paper approaching matters related to the structure of 

total exploitations number classified by size and medium surface – according 

to 2006 agricultural census. 

If we take a look at medium agricultural surface used in different ways 

of exploitation, this appear as a very different one, from 1,37 ha in shared 

land case to 241,53 ha fro the granted land. 

Related with the regional situation, Gorj County present positive 

situation as far as the rented and free used units goes (an outrun of reference 

base of 5,34 and respective 1,07 times), while for the rest is recorded a 

negative situation – medium surface decreasing from 20,0 % for the land in 

property, to 57,76 % for other ways of land use. 

Key words: exploitation, size, way of use 

Regarding the existing situation at the Gorj County level, distinguish the 

predominance of private property, followed by shared property, by those used with 

free title and on leasing. The exploitations which hold the land other than those 

nominated or in long leasing are few – 39 and respective 5 units. The exploitations 

framed in 1-5 ha size class are prevalent, followed by the units with surface under 1 

ha, while the smallest weight is meet on units who hold a surface bigger than 100 

ha. 


The paper was accomplished, by field documentation at the level of Dolj 

Statistical Institute. The documentation included consultation of inventory book for 

agricultural statistical data and the selection of data as needed. Bureau phase was 

accomplished trough data ordering and usage – as working method – of time 

comparison. 

230



In the next table (table 1) is presented the structure of total agricultural 

exploitation number by size, at the level of Gorj County. 

a. The land used by owner is characterized by a total number of 103711 

exploitations, from which 50,37 % is framed in 1-5 ha size class, 44,26 % was 

smaller than 1 ha, 4,05 % had the size between 5 and 10 ha, 1,18 % had the size 

between 10 la 50 ha, 0,09 % between 50 and 100 ha, and 0,05 % overruns 100 ha 

(reported to it’s number, the things were different: 52239, 45904, 4202, 1216, 97 

and respective 53 units). 

b. In granted land case, Gorj County is characterized by a total number of 5 

economical agenţ, from which 2 have been framed to 10-50 and respective 50-100 

ha size class, and only one have more than 100 ha (40,0, 40,0 and respective 

20,0%). 

c. If we take a look at the rented land exploitations, we find a total number of 

416 units, from which the highest weight is detained by exploitations who have a 

surface between 1 and 5 ha – 48,80 % respective 203 units. For the rest of the size 

classes was recorded weights of 15,63 % (10-50 ha), 13,94 % (50-100 ha), 12,02 % 

(5-10 ha), 8,17 % (under 1 ha) and 1,44 % (over 100 ha) – effective values of 65, 

58, 50, 34 and respective 6 exploitations. 

d. Total exploitation numbers who work the in share – recorded in Gorj 

County – was 1611 units, distributed by size class was: 910 units at 1-5 ha size 

class – 56,49 %, 585 units smaller than 1 ha – 36,31 %, 73 units in 10-50 ha size 

class – 4,54 %, 41 units with size between 5 and 10 ha – 2,54 %, 2 units with total 

surface from 50 to 100 ha – 0,12 %. 

e. In case of free land use, was recorded a total exploitations number of 

1046, from which 78,48 % was framed in 1-5 ha size class, 14,82 % was smaller 

than 1 ha, 6,50 % it had the surface between 5 and 10 ha and 0,29 % varied as size 

between 10 and 50 ha (821, 155, 68 and respective 3 units). 

f. Concerning the unit number which use the land in other ways than those 

previous presented, we notice the fact that at the Gorj County level was 39 

exploitations, from which one was included in 5-10 ha size class, one in over 100 

ha class, 4 was framed between 10 and 50 ha, 16 had the surface between 1 and 5 

ha and 17 was smaller than 1 ha (2,56, 2,56, 10,26, 41,04 and respective 43,58 %). 

231


NO. 

WAY OF 

LAND USE 

Gorj County The structure of total exploitation number by size class by land hold way 

nr. 

SIZE CLASS 

< 1 HA 1 -5 HA 5 -10 HA 10 -50 HA 50 -100 HA > 100 HA 

% from 

total 

nr. 

% from 

total 

nr. 

% from 

total 

nr. 

% from 

total 

nr. 

% from 

total 

nr. 

% from 

total 

nr. 

TOTAL 

1 In propriety 45904 44,26 52239 50,37 4202 4,05 1216 1,18 97 0,09 53 0,05 103711 100 

2 In lease - - - - - - 2 40,0 2 40,0 1 20,0 5 100 

3 Rented 34 8,17 203 48,80 50 12,02 65 15,63 58 13,94 6 1,44 416 100 

4 Take in part 585 36,31 910 56,49 41 2,54 73 4,54 2 0,12 - - 1611 100 

5 Free use 155 14,82 821 78,48 68 6,50 3 0,29 - - - - 1046 100 

6 

Other ways 

of use 

17 43,58 16 41,04 1 2,56 4 10,26 - - 1 2,56 39 100 

Table 1 

% from 

total 

232


The following table (table 2) present the agricultural surface of exploitations 

by size classes for Gorj County. 

a. The surface of land worked by the owner was 215506,94 ha, from which 

50,69 % was worked through units with surfaces from 1 to 5 ha – 109235,78 ha, 

18,28 % was worked by units bigger than 100 ha – 39397,88 ha, 12,44 % by 

exploitations with variable surfaces from 5 to 10 ha – 26816,50 ha, 8,81 % by 

exploitations smaller than 1 ha – 18983,33 ha, 8,47 % by units with size between 

10 and 50 ha – 18245,75 ha, 1,31 % through exploitations with surface between 50 

and 100 ha – 2827,88 ha. 

b. For units exploited in long lease, at county level was recorded a total 

surface of 1207,69 ha, from which the biggest part was included in units above 100 

ha (89,47 % - 1080,57 ha), followed by exploitations with surface between 50 and 

100 ha (5,95 % and 71,80 ha), while the exploitations with size from 10 to 50 ha 

was situated on last place (4,58 % - 55,32 ha). 

c. Land surfaces worked in lease was 8190,70 ha, surfaces retrievable at the 

level of all size classes of agricultural exploitations as followed: 11,72 ha in units 

smaller than 1 ha – 0,14 %, 223,21 ha for exploitations with size between 1 and 5 

ha – 2,72 %, 369,12 ha for exploitations from 5 to 10 ha - 4,51 %, 964,28 ha in 

case of units with surface between 10 and 50 ha – 11,78 %, 3060,88 ha at units 

bigger than 100 ha – 37,37 % and 3561,49 ha for the exploitations with surfaces 

between 50 and 100 ha – 43,48 %. 

d. If we refer to the land surface worked in part, this was 2203 ha, inside of 

whom was registered weights of 4,60 % for units from 50 to 100 ha – 101,39 ha, 

5,32 % for exploitations from 5 to 10 ha – 116,92 ha, 8,47 % in case of 

exploitations smaller than 1 ha – 186,64 ha, 31,12 % for exploitations with surface 

between 10 and 50 ha – 685,68 ha and 50,49 % in case of units with surface 

between 1 and 5 ha – 1112,37 ha. 

e. Land surfaces with free use for Gorj County recorded a total of 2207,5 ha, 

from which 16,77 ha was framed from 10 to 50 ha – 0,76 %, 57,43 ha was recorded 

at the level of exploitations smaller than 1 ha – 57,43 ha, 439,17 ha was framed in 

5-10 ha size class – 19,89 %, and the rest of 1694,13 ha is retrievable at the level of 

exploitations with size between 1 and 5 ha – 76,75 %. 

f. For other way of using the land was registered a total of 145,66 ha, with 

the following weights: 4,39 % for class 5-10 ha – 6,40 ha, 8,50 % for exploitations 

smaller than 1 ha – 12,38 ha, 8,86 % at the level of units framed from 1 to 5 ha – 

12,91 ha, 19,89 % for exploitations between 10 and 50 ha – 28,98 ha and 58,35 % 

at the level of exploitations bigger than de 100 ha – 85 ha. 

233


NO. 

WAY OF 

LAND USE 

Ha. 

Gorj County Agricultural exploitaions surface by size, by holding land way 

SIZE CLASS 

< 1 HA 1 -5 HA 5 -10 HA 10 -50 HA 50 -100 HA > 100 HA 

% from 

total 

Ha. 

% from 

total 

Ha. 

% from 

total 

1 In propriety 18983,33 8,81 109235,78 50,69 26816,50 12,44 18245,75 8,47 2827,88 1,31 39397,88 18,28 215506,94 100 

2 In lease - - - - - - 55,32 4,58 71,80 5,95 1080,57 89,47 1207,69 100 

3 Rented 11,72 0,14 223,21 2,72 369,12 4,51 964,28 11,78 3561,49 43,48 3060,88 37,37 8190,70 100 

4 Take in part 186,64 8,47 1112,37 50,49 116,92 5,32 685,68 31,12 101,39 4,60 - - 2203,0 100 

5 Free use 57,43 2,60 1694,13 76,75 439,17 19,89 16,77 0,76 - - - - 2207,5 100 

6 

Other ways 

of use 

Ha. 

% from 

total 

Ha. 

% from 

total 

Ha. 

% from 

total 

Table 2 

TOTAL 

12,38 8,50 12,91 8,86 6,40 4,39 28,98 19,89 - - 85,0 58,35 145,66 100 

Ha. 

% 

from 

total 

234


In table 3 is presented the average surface used by agricultural exploitations 

type, ordered by size classes. 

Table 3 

Gorj County Medium surface used (ha) of agricultural exploitations by size classes 

SIZE CLASS 

WAY OF 

No. 

LAND USE < 1 HA 1-5 HA 5-10 

AVERAGE 

10-50 50-100 

> 100 HA 

HA HA HA 

1 In propriety 0,41 2,09 6,38 15,0 29,15 743,36 2,08 

2 In lease - - - 27,66 35,90 1080,57 241,53 

3 Rented 0,34 1,10 7,38 14,83 61,41 510,15 19,69 

4 Take in part 0,32 1,22 2,85 9,39 50,70 - 1,37 

5 Free use 0,37 2,06 6,45 5,59 - - 2,11 

6 

Other ways 

of use 

0,72 0,81 6,40 7,25 - 85,0 3,73 

For exploitations smaller than 1 ha, it could see the fact that the biggest 

surface used appear at the level of other ways of land use – 0,72 ha, while the rest 

of it have values smaller than half a hectare – 0,41 ha at the owner, 0,37 ha at free 

use of land, 0,34 ha long rented one and 0,32 ha land tacked in part. 

At size class 1-5 ha medium used surfaces – on exploitations – vary from 

0,81 ha for other ways of land use to 2,09 ha at the level of the owners (values 

close to that – 2,06 ha being used for free). 

The exploitations with size between 5 and 10 ha is characterized by used 

surfaces from 2,85 ha in case of land worked in part to 7,38 ha at the level of 

landholder. If for this size class there are no long lease units, we may say that in 

rest, owner, other ways, free use, the situation is pretty acceptable, medium surface 

being 6,38, 6,40 and 6,45 ha. 

Concerning the situations existed at the level of 10-50 ha size class, it could 

see the unlikely situation for free use of land, other ways of land use and the land 

taking in part (5,59, 7,25 and 9,39 ha), and the convenience situation at the level of 

land holders, owners and concessionaire – 14,83, 15,0 and respective 27,66 %. 

Units which are framed – as surface – between 50 and 100 ha are 

characterized by medium used surfaces of 29,15 ha in case of owners, 35,90 ha in 

concessionaire case, 50,70 ha in the land taking in part case and 61,41 ha at the 

level of land holders. 

The last size class of agricultural exploitations (over 100 ha), distinguish the 

orientation to big and bigger exploitations – 510,15 ha for land holders, 743,36 ha 

for owners and 1080,57 ha for concessionaires. The exception is represented by the 

land used in other ways, in this case the medium surface used was 85 ha. 

At the Gorj County level, medium surface used by way of use is 

characterized by smaller levels in case of the land worked in part, for owners, for 

free use land, for other ways of use and even in land hold case (1,37, 2,08, 2,11, 

235


3,73 and respective 19,69 ha), while for the concessionaires the surface used is 

241,53 ha. 

CONCLUSIONS 

Beside the situation existing at regional level, Gorj County hold 17,90 % 

from exploitations worked by owners, 13,18 % from the land holder ones, 12,70 % 

from those tacked in part, 11,08 % from those used free; 

The surface of agricultural exploitations from Gorj County placed on the 

first position the owners – 215506,94 ha, followed by the land holders – 8190,70 

ha, the free users – 2207,5 ha, and concessionaires – 1207,69 ha; 

If we refer to the medium surface used by different types of agricultural 

exploitations, it’s recorded a variable one from 1,37 ha in case of land used in part 

to 241,53 ha in case of long leased land; 

In comparison with the regional situation, Gorj County present positive 

situations regarding the size of long leased units and of free used units (outruns of 

the reference base with 5,34 and respective 1,07 times), while for the rest are 

recorded negative aspects– decreasing of medium surfaces used from 20,0 % in 

case of own lands to 57,76 % for the land used in other ways. 

BIBLIOGRAPHY 

1. Barbu, C., Pânzaru, R. L., 2000 - Agrarian Economy, Hyperion Publisher, Craiova. 

2. Constantin, M. and colab.,2007 - Marketing, USAMV Bucureşti. 

3. Pânzaru, R.L., Medelete, D. M., 2005 - Agrarian Economy Aplicaţii, Universitaria 

Publisher, Craiova. 

4. Ştefan, G., Toma, A.D., Pânzaru, R. L., 2006 - Economy and Agroalimentaires politics, 

Alfa Publisher, Iaşi. 

5. X X X – Economical index guide,2001 - Teora Publisher Bucharest. 

6. X X X – www.dolj.insse.ro 

236


ASPECTE PRIVIND STRATEGIILE DE DEZVOLTARE 

LOCALĂ 

Constantin IATCO 1 , Gabriela IGNAT 1 , 

Doina COJOC 1 

1 


Veterinară Iaşi, Facultatea de Agricultură 

igabi@univagro-iasi.ro 

In view of Romania’s integration into the European Union structures, 

it is necessary to establish a coherent development strategy so that all the 

administrative territorial units both the more and the less developed are able 

to receive substantial funding so that the investment effort in the field should 

achieve the projected efficiency and match that of other EU local 

communities. 

Local development strategies consist of at least seven features that 

local managers with duties in the field should be familiar with: vision for the 

future, creativity, flexibility, action, creation for action, focus on change, 

focus on sustainable returns. The local development strategy is both a 

planning process and a product that promotes partnership among the various 

local stakeholders: 1. local government; 2. local community; 3. private 

sector; 4. representatives of the civil society. The aim of this partnership is to 

enable a common analysis of issues related to development, future 

vision/future projections, resource mobilization, the preparation of 

development strategies and projects, as well as their implementation, 

monitoring and evaluation. Any local strategy includes an preliminary phase 

which consists of the assessment and analysis of the key indicators in the 

community where the development strategy is implemented. 

Key words: GAL, public private partnership, LEADER 

Începând din ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene 

şi face primii paşi pe structura UE. Restructurarea, modernizarea şi dezvoltarea 

sectoarelor agricol, alimentar şi forestier din România, în vederea creşterii 

competitivităţii lor, în noul mediu de schimb, constituie o mare provocare, drept 

pentru care are prioritate maximă în strategia de dezvoltare durabilă a României. 

Totodată, în vederea contribuţiei la realizarea prioritatilor Comunităţii, în 

special, a obiectivelor şi domeniilor de acţiune durabile din Strategiile Göteborg şi 

Lisabona, pentru crearea de locuri de muncă, aceasta dezvoltare economică trebuie 

să fie echilibrată şi integrată ţinând cont de aspectele sociale şi de mediu din spaţiul 

rural românesc. 

237



Implicarea actorilor locali în dezvoltarea propriilor zone, va contribui la realizarea 

unei dezvoltări dinamice sprijinită de o strategie de dezvoltare locală elaborată şi 

implementată local şi administrată de reprezentanţi ai comunităţii care vor reprezenta 

interlocutorii populaţiei din teritoriile respective în vederea îmbunătăţirii continue a 

strategiei şi a acţiunilor ce vor fi implementate. 

Unităţile administrativ teritoriale (oraşe, comune şi sate) au devenit elemente 

esenţiale ale procesului de dezvoltare economico-sociala, iar ariile lor de influentă 

constituie repere in ansamblul dezvoltării la nivel naţional. Acest proces trebuie să 

răspundă necesităţilor specifice ale cetăţenilor care trebuie să aibă garanţia progresului 

şi a prosperităţii, pe care o oferă doar participarea la elaborarea proiectelor care îi 

privesc. 


Având in vedere integrarea României în structurile Uniunii Europene, este 

necesar să se stabilească o strategie coerentă de dezvoltare astfel ca toate unităţile 

administrativ teritoriale dezvoltate şi mai puţin dezvoltate să primească finanţări 

consistente pentru ca efortul investiţional in domeniu să îsi atingă eficienţa scontată 

şi să se alinieze celorlalte comunităţi din Uniunea Europeană. 

Implementarea proiectelor cu impact la nivelul micro-regiunii se desfăşoară 

cu dificultate datorită lipsei practicii de lucru in parteneriat, lipsei resurselor umane 

calificate. Consiliul Judetean şi celelalte autorităţi responsabile se implică activ in 

animarea activităţilor in microregiune şi dezvoltarea capacităţii instituţionale. Incă 

de la primele iniţiative, Consiliul Judetean a sprijinit toate acţiunile menite a 

promova abordarea bottom-up si a devenit un promotor al parteneriatului public 

privat din micro-regiune. 

Abordarea bottom-up are in vedere faptul că implementarea proiectelor cu 

impact la nivelul micro-regiunii se desfăşoară cu dificultate datorită lipsei practicii 

de lucru in parteneriat, lipsei resurselor umane calificate . Fondarea Grupurilor de 

acţiune locală a fost incă de la inceput sprijinită de autorităţile judeţene şi locale. 

Parteneriatul regional pentru procesul de dezvoltare rurala in judetul Iasi va 

putea fi compus din : comitetul de initiativa (6-9 persoane), unitatea de 

management a parteneriatului public privat, precum şi parteneriatul public privat. 

In urma consultării actorilor locali s-au identificat următoarele viziuni: 

- infrastructura turistica adecvata;- zona turistică dezvoltată;- servicii 

turistice de calitate;- zona turistică importantă pe harta Romaniei;- creare de locuri 

de muncă; 

- zootehnie ecologică şi convenţională;- meşteşuguri şi artizanat;- 

valorificare plante medicinale, fructe de pădure şi ciuperci;- dezvoltare durabilă a 

pădurilor;- protecţia naturii şi peisajului. Ca obiective sectoriale se pot enumera 

urmatoarele : Dezvoltarea turismului şi agro-turismului in micro-regiune; 

Promovarea moştenirii culturale a micro-regiunii; Valorificarea durabilă a 

potenţialului natural prin tehnologii agricole prietenoase mediului, Imbunătăţirea 

238


pregătirii profesionale; Incurajarea investiţiilor private pentru crearea de locuri de 

muncă cu specific tradiţional. 

Sectorul privat in micro-regiunile judeţului Iaşi , este reprezentat in mare 

parte de proprietarii de facilităţi turistice şi agenţii economici. 

Punctul de plecare pentru Strategia de Dezvoltare Locala il constituie 

punctele forte şi slabe al micro-regiunii - baza de lucru. Integrarea socială se 

construieşte pe baza experienţei acumulate in regiune in utilizarea in comun a 

resurselor de dezvoltare . 

Grupul de Acţiune locală va acţiona in postura de catalizator pentru 

atingerea obiectivului general – creşterea calităţii vieţii. Problemele cheie găsite 

sunt: Pregătire profesională de slaba calitate; Declinul activităţilor agricole; 

Nefolosirea adecvată a potenţialului turistic; Pierderea produselor traditionale, 

moştenire culturala; Migraţia tinerilor spre zonele urbane; Servicii sociale de 

proastă calitate. 

Structurile organizatorice au in vedere constituirea unui birou de 

management regional. 

Acesta va prelua şi managementul GAL-urilor şi va fi sprijinit de către 

Consiliul Judeţean, administraţia locală din micro-regiuni şi sectorul privat. In 

cadrul diferitelor programe de pregatire profesională au fost implicaţi in special 

agenţiile de dezvoltare. Acestea beneficiază de expertiză in utilizarea diferitelor 

tipuri de finanţare, identificarea de proiecte , etc. 

Finanţarea este cheia succesului in implementarea de proiecte. Se vor 

considera două aspecte principale :- finanţare din fonduri structurale ale UE , caz in 

care trebuie avute in vedere condiţiile de eligibilitate şi co-finantarea şi - atragerea 

surselor de finanţare private – sector privat- pentru finanţarea activităţilor 

generatoare de profit – in special a proiectelor pe turism. 

Monitorizarea cuprinde un sistem de colectare şi raportare de informaţii in 

ceea ce priveşte desfăşurarea proiectelor cu scopul imbunătatirii eficientei si de a 

reorienta acţiunile in cazul in care acestea nu conduc la rezultatele estimate. 

Monitorizarea va evalua aspecte aflate in plina desfăşurare : activităţi, 

rezultate partiale, buget, performanţa echipei, riscurile identificate iniţial. 

Este necesar un grafic al desfăşurării proiectelor. Acesta va fi realizat odata 

cu cererea de finanţare a fiecarui proiect in parte. Comunicarea intentiilor de 

dezvoltare este o alta condiţie pentru implementarea strategiei. O comunicare 

eficientă asigură succesul implementării proiectelor şi asigură sprijinul comunităţii. 

Comunicarea va avea in vedere categoriile de actori implicate:- populaţie din 

micro-regiunile judetului Iasi;- administraţie locală şi judeţeană;- reprezentanţi ai 

sectorului privat din micro-regiune;- investitori potenţiali, turisti,;- administratia 

centrala, parteneri din alte ţări, organisme internaţionale. 

Grupul de acţăune locala va fi format din minim 50 % actori privaţi şi restul 

administraţie locală. Datorită implicării active in activităţile economice din microregiune 

se urmareşte şi o implicare mai activă a femeilor, tinerilor şi copiilor in 

micro-regiune. Se urmăreste atingerea unui procent de 30% femei in GAL uri. 

239


Pentru asigurarea de durată a dezvoltării şi existenţei sociale în regiune cele 

3 componente: ecologie, economie şi securitate socială vor trebui văzute ca o 

unitate necesară. După cum s-a formulat în Agenda 21, modelul dezvoltării 

durabile este un concept care leagă îmbunătăţirea condiţiilor de viată economice şi 

sociale ale oamenilor de garantarea pe termen lung a bazelor vieţii. 

Programele şi proiectele implementate in micro-regini vor respecta cadrul 

creat de planul judeţean pentru mediu care este intocmit in conformitate cu 

strategia naţională de mediu. 

Punerea in valoare a pajiştelor de inaltă valoare, a solurilor, peisajelor a 

florei şi faunei, colectarea controlată a plantelor medicinale – in acest sens microregiunile 

beneficiază de avantajul existentei unor studii aprofundate in ceea ce 

priveşte flora şi fauna pe baza căorea se pot construi proiecte ce vizează 

valorificarea florei şi faunei. 

CONCLUZII 

In urma studiului se disting cateva arii de intervenţie:Turism şi agroturism : 

Scoala de ghizi, destinaţie turistică, trasee turistice intre monumentele naturii, 

centru de informare turistică, ghid turistic al micro-regiunilor; Revigorarea 

ocupaţiei tradiţionale – zootehnia: ameliorarea raselor autohtone; centru de 

sacrificare, dezvoltarea targurilor locale; Promovarea produselor tradiţionale: 

identificarea produselor tradiţionale, inregistrare produse tradiţionale şi promovare 

prin broşuri şi pliante, promovarea folosirii produselor tradiţionale in pensiunile 

agro-turistice, şcoala pentru gospodine; Promovarea moştenirii culturale: 

campanie de informare – cultura moldovenilor; muzeul portului popular 

moldovenesc, promovarea mestesugurilor; Imbunătăţirea pregătirii profesionale: 

şcoala de meserii tradiţionale, cursuri pentru servicii in turism, gastronomie in 

judetul Iasi; Cultura civică: Schimburi de experientă intre tinerii din diferite 

comune, Şcoala pentru dezvoltare – Cum arată viitorul nostru in micro-regiune? 

Tinerii şi mediul inconjurator, Ecologie şi dezvoltare durabilă. 

BIBLIOGRAFIE 

1.Popescu, A., 2002 - Dezvoltare ruralǎ, Editura Universitarǎ, Bucureşti. 

2. Zahiu, L., 1999 - Management agricol, Editura Economicǎ, Bucureşti. 

3. Zahiu, L. şi colab., 2006 – Agricultura Uniunii Europene sub impactul politicii agricole 

comune, Editura Ceres. 

240


ASPECTE PRIVIND CONCEPTUL 

Z. BULIGA 1 , Gabriela IGNAT 1 

1 


Veterinară Iaşi zah@univagro-iasi.ro 

Just in time represents a series of administrative quantitative and 

qualitative techniques, as well as an important solution of strategic and 

operational management. This concept can also represent a philosophy, 

because the management focuses its efforts on the simplification of the 

activity and the elimination of the losses, where it is possible in the company. 

The concept just in time is based on the following principles:the whole 

ensemble of activities which does not give value to a certain product or 

service will be eliminated; the achievement and the mentioning of some 

raised quality levels in all the stages of the company’s activities; the 

improvement of the activities’ performance and the maximum employment of 

the information for the management. 

The JIT objective is to produce, not only relying on the anticipations, 

but also depending on the real market demand. Any exception to this rule 

can’t entail but waste, the emergence of the stocks and unsatisfied demands. 

The production on order only involves as well the interdiction of producing 

without order. In the JIT operation environment, two main rules must be 

respected:the first involves the elimination of what is not represented by the 

rise of the added value of the products;the second rule: we must not believe 

that the cost reduction can be achieved relying only on reckonings. Actually, 

the progress, the processes quality is obtained even on the field, in the 

confrontation with the production reality and in cooperation with those who 

permanently live it. 

Keywords: flows maximization, Takt Time, Pull System, Flow Production 

Mediul de afaceri din Romania, aflat într-o permanenţă schimbare, impune o 

adaptare la cerintele pietei. Globalizarea pietelor inseamnă creşterea concurenţei pe 

pieţele interne, fiecare firma din Romania trebuie să conştientizeze, mai devreme 

sau mai tărziu, că soluţia supravieţuirii pe piaţă este efortul continuu pentru a creşte 

competitivitatea. 


Just in Time sau „exact la momentul potrivit” este o filozofie organizaţională ce 

se fundamentează pe ideea că activitatea de producţie trebuie calculată şi proiectată 

cu mare precizie astfel incat stocurile sa fie reduse la minim. Succesul unei abordări de 

tip Just in Time este insă condiţionat nu numai de matematica unei eficienţe stricte a 

procesului de productie, de mijloace de producţie uşor adaptabile unei cereri diverse, 

arta in echilibrul cerere-oferta dar mai ales de un parteneriat permanent cu furnizorii 

mai ales pentru materia prima de stricta necesitate. 

241



Conceptul Just in time inseamnă reducerea stocurilor şi a pierderilor sau 

maximizarea fluxurilor de utilizare a resurselor pentru realizarea produselor finite. 

Reprezintă scopul cel mai provocator şi mai complex al filosofiilor Kaizen, fiind 

rezultatul a trei principii enuntate prin: "Takt Time", "Pull System" şi " Flow 

Production". 

Takt Time sau timpul necesar pentru a produce o ieşire in procesele de 

productie,se stabileşte in funcţie de rata de cumpărare a produsului respectiv. 

Astfel, in funcţie de aceasta, se pot face ajustări ale proceselor de producţie, astfel 

incat acestea să se regleze cu cererea clienţilor. Dacă cererea este mai mare decat 

posibilitătile de producţie, se vor introduce ajustări in sensul micşorării timpului 

necesar producerii unui produs, şi invers, dacă cererea este mai mică, atunci rata de 

producţie trebuie să crească iar resursele alocate procesului de productie să scadă in 

mod similar. 

Pull System presupune adoptarea unui flux al resurselor intr-un proces de 

producţie care să permită inlocuirea doar a acelor resurse care au fost epuizate in 

procesul de producţie. 

Flow Production se referă la o structură a activităţilor de producţie prin care 

se urmăreşte introducerea produsului in stadii succesive cat mai continue din punct 

de vedere al producţiei şi presupune evoluţia produsului de la o etapă la alta, astfel 

incat in fiecare stadiu nu se face decat ceea ce este necesar pentru a trece la 

următorul. 

Obiectivul JIT este de a produce, nu numai pe baza previziunilor, ci şi în 

funcţie de cererea realmente manifestată de către piaţă. Orice abatere de la această 

regulă nu poate antrena decât fenomenul de risipă, formarea de stocuri şi cereri 

nesatisfacute. Producerea doar la comanda implică, de asemenea, interzicerea de a 

produce fără comandă. În momentul în care dintr-un motiv sau altul, cererea se 

reduce, preocupările utile nu vor lipsi. 

În mediul de producţie push-through, mediu tradiţional, produsele sunt 

fabricate pe termen lung, înainte de primirea comenzilor de la clienţi. Se spune că 

producţia este împinsă de piaţa în mediul de producţie push-through, pe când, în 

mediul de producţie pull-through este trasă de piaţă. 

Producţia push-through considerată în trecut eficientă din punct de vedere al 

costurilor nu este compatibilă cu mediul de producţie JIT. În organizaţiile 

tradiţionale, se practică loturi mari în vederea asigurării calităţii produselor. De 

fapt, este vorba de a produce masiv cu scopul de a amortiza costul timpului şi al 

pierderilor. 

Succesul înregistrat de sistemul JIT în ultimii ani a infirmat opinia potrivit 

căreia managerii considerau că este mai eficient din punctul de vedere al costurilor 

sa producă stocuri de volum mare decât loturi mici, care determină creşterea 

numărului de reglări ale utilajelor. 

Cu ocazia „transportului”, informaţia necesară gestiunii unui sistem de 

producţie, are tendinţa de a se degrada cu timpul. Într-un mediu de operare JIT, se 

urmăreşte reducerea „ocolurilor” de producţie, considerate ca prea lungi, cât şi 

242


transporturile frecvente de informaţii. Corectitudinea informaţiei trece prin patru 

reguli de bază. De fapt, pentru a evita risipa de informaţii, trebuie luate mai multe 

tipuri de măsuri: 

- Evitarea transportării informaţiei în afara locurilor unde aceasta este utilă 

pentru acţiune. Fluxul informaţional trebuie să coincida cu fluxul fizic al 

produselor; 

- Realizarea distincţiei între informaţiile permanente sau semi-permanente 

care pot circula; informaţiile conjuncturale (fabricarea unei anumite cantităţi pentru 

un anumit produs) care nu au motive să circule, ele rămân afişate în cadrul celulei 

de lucru până când suferă o modificare, în acord cu postul de lucru; 

- Transformarea informaţiilor fugitive şi conjuncturale, proprii 

întreprinderilor clasice în informaţii permanente; 

- Grija gestionării informaţiei ne conduce la notiunea de „goodkeeping”. 

Acest principiu este citat des în fruntea recomandărilor pentru a reuşi o 

conversiune la JIT. 

În mediul de operare tradiţional, combinarea principiilor de izolare în raport 

cu mediul şi cu omogenitatea conduce la formarea de sectoare omogene. Aceste 

sectoare sunt secţiile de producţie şi secţiile de servicii. Totuşi, aceste separări sunt 

periculoase şi trebuie pus în funcţiune un limbaj comun, cel al contabilităţii. În 

mediul de operare JIT este necesar să fie respectate două reguli principale: 

- prima constă în eliminarea a tot ceea ce nu este de natură creşterii valorii 

adăugate a produselor; 

- a doua regulă: nu trebuie sa ne imaginam că reducerea costurilor poate să 

se realizeze bazându-se doar pe calcule. De fapt, progresul, calitatea proceselor se 

obţine chiar pe teren, în confruntarea cu realităţile producţiei şi în colaborare cu cei 

care le trăiesc în permanenţă. 

Metoda Kanban este parte integrantă a JIT-ului şi a primit o atenţie 

remarcabilă în literatura americană. Ea se bazează pe o constatare simplă: „oamenii 

care lucrează în uzine au întotdeauna tendinţa de a realiza un surplus de producţie”. 

Kanban urmăreşte să evite această tendinţă realizând produsul cerut în momentul 

cerut şi în canitatea cerută. 

Sistemul Kanban este conceput pentru a produce numai componente 

necesare unui proces de alimentare la cerere şi pull-process. Aceasta se traduce 

prin faptul că un post din amonte nu trebuie să producă decât ceea ce i-a fost cerut 

de către postul din aval care la rândul său nu trebuie să producă decât ceea ce i-a 

fost cerut de către propriul său post din aval. Kanban-ul este un sistem de 

informare care face ca nevoile din aval să urce repede spre amonte. El suprapune 

de fapt un flux fizic cu un flux invers de informare. 

Acesta este, în esenţă, un sistem de informare, care controlează producţia 

prin intermediul unor carduri Kanban, este inima sistemului JIT. Un sistem Kanban 

utilizează trei tipuri de carduri: kanban de retragere, de producţie şi de vânzare. În 

timp ce primele două tipuri de carduri controlează mişcările în cadrul procesului de 

fabricaţie, cel de-al treilea tip urmăreşte circulaţia subansamblelor şi materialelor 

pe intervalul producţie - furnizor. 

243


CONCLUZII 

Marele neajuns al abordarii Just in Time il constituie faptul că in situaţiile de 

excepţie in care apare o cerere mare pe piata la un moment dat de timp, acest tip de 

organizaţii nu o pot satisface. 

Totuşi chiar dacă procesele de producţie sunt inalt flexibilizate astfel incat să 

facă faţă variaţiilor de cerere, nu este necesar ca şi oamenii să aibă dezvoltată 

această calitate de a fi flexibili şi inovativi, cum este cerută in mod obligatoriu în 

managementul calităţii totale. 

Just in time rămăne o abordare extrem de actuală în managementul modern, 

însă trebuie ţinut cont de faptul că această metodă creează şi se bazează pe o 

puternică cultură organizaţională. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Ballou, R. H., 1992 - Business Logistics Management, Prentice-Hall International, 

Inc.,Englewood Cliffs, New Jersey. 

2. Johnson, J.C., Wood, D.F., 1993 - Contemporary Logistics, 5th edition, Macmillan 

Publishing Company, New York. 

3. Kotler, Ph., 1997 – Marketing Management.Analysis, Planning, Implementation and 

Control, Prentice Hall International Inc. 

4. www.isixsigma.com. 

244


ASIGURAREA CALITĂŢII RAPOARTELOR DE AUDIT 

C. IAŢCO 1 , Doina COJOC 1 

Gabriela IGNAT 1 

1 


Veterinară Iaşi 

igabi@univagro-iasi.ro 

Performance is an action undertaken with the aim of reaching a 

favourable balance between the proposed objectives and the means used, 

based on the minimum and maximum principles, interpreted differently, i. e. 

acheving maximum output using minimum input. In performance auditing the 

collection of audit evidence and their documentation must be conducted 

systematically. The INTOSAI International Auditing Standards stipulate that 

competent, relevant and reasonable evidence should be obtained in order to 

support the auditor’s judgment and conclusion regarding the organization, 

program, activity or function under audit. The adoption of performance 

elements can reduce the risk of disagreement between the auditors and the 

audited entity and effectively contributes to faster reporting and taking 

advantage of the audit findings. One can indeed state that performance audit 

has become a key analysis criterion, unavoidable in decision-making. 

Key words: International Standards audit, performance, economy, efficiency, 

efficacy 

Auditul performanţei, conform standardelor internaţionale de audit 

INTOSAI, definesc conceptul ca fiind un audit al economicităţii, eficienţei şi 

eficacităţii cu care entitatea auditată işi utilizează resursele pentru indeplinirea 

responsabilităţilor sale. 

Aceste standarde stipulează că auditul performanţei presupune examinarea 

economicităţii, eficienţei si eficacitaţii. 

Domeniile cele mai frecvent abordate in auditul performantei sunt 

următoarele: examinarea performantei folosirii mijloacelor (care se realizează prin 

examinarea achiziţiei mijloacelor fixe, lucrărilor pentru realizarea sau intreţinerea 

unor construcţii, cheltuielilor cu personalul precum şi organizării entităţilor 

publice), precum şi examinarea nivelului de indeplinire a scopurilor pentru a evalua 

gradul de indeplinire a obiectivelor, programelor şi activităţilor finanţate din 

fondurile publice. 


Fiecare misiune de audit trebuie să se finalizeze cu un raport de audit in 

cuprinsul căruia se vor regăsi constatările, concluziile şi recomandările auditului. 

Rapoartele auditului performanţei reprezintă principala modalitate pin care se 

transmit Parlamentului concluziile şi recomandările in legătura cu posibilităţile de 

245


imbunătaţire a performanţei programelor şi activităţilor guvernamentale care implică 

utilizarea de fonduri publice. 

Raportul de audit este util şi entităţilor auditate, deoarece prin mesajele cheie 

adresate poate proiecta o viziune privind imbunătăţirea in viitor a performanţei. 

In acest context este important ca informatiile, concluziile si recomandarile cuprinse in 

raport sa fie cat mai clare si mai bine documentate. 

In procesul de elaborare a raportului auditorii intocmesc intr-o prima etapa un 

proiect al acestuia. 

La intocmirea proiectului raportului de audit trebuie sa lucreze o echipa formata 

din auditorii implicati in colectarea probelor 


Raportul de audit reprezinta un document in care sunt evidentiate atat 

motivatia cat si modul in care auditorii intentioneaza sa realizeze studiul 

preliminar. In practica, raportul este structurat pe urmatoarele capitole: scopul, 

costurile studiului si estimarea perioadei de realizare a acestuia; analiza contextului 

in care se desfasoara activitatile entitatii propuse pentru a fi auditate cadrul de 

reglementari, analiza prezentei riscului in indeplinirea indicatorilor de performanţă, 

formularea obiectivelor auditului, prezentarea intrebărilor la care va răspunde 

studiul; criteriile auditului, analiza posibilităţilor de obţinere a probelor de audit, 

alegerea metodelor de obţinere şi analiză a probelor de audit; resursele necesare şi 

punctul de vedere al entităţii. 

Execuţia presupune elaborarea unui plan de audit şi realizarea activităţilor de 

colectare, sintetizare, analizare şi interpretare a probelor de audit.Structurile 

implicate in audierea performantei vor intocmi un plan de audit care va cuprinde 

atat procedurile ce vor fi utilizate pentru obtinerea probelor de audit cat si 

modalitatile , respectiv metodele si tehnicile de sintetizare, analizare şi interpretare 

a acestora. 

In planul de audit sunt prevăzute şi resursele pe care auditorii le au la 

dispoziţie, precum şi calendarul derulării celor mai importante activităţ de audit, de 

a căror indeplinire depinde finalizarea activităţii la termenul planificat. In auditul 

performanţei activitatea de colectare a probelor de audit precum şi documentarea 

acestora trebuie realizată in mod sistematic. 

Standardele internationale de audit stipulează ca, pentru a sprijini 

raţionamentul auditorilor, in stabilirea unor concluzii privind entitatea, programul 

activitatea sau acţiunea supusă auditului, trebuie obţinute probe de audit , precum şi 

documentarea acestora trebuie realizată in mod sistematic. 

In practica auditarii performanţei, cele mai utilizate tehnici şi metode de 

colectare a probelor de audit sunt: examinarea documentelor, rezumatele, 

eşantionarea, grupurile de dezbatere, chestionarul, interviul, observarea directa. 

Rapoartele de audit trebuie să conţină o introducere şi recomandările 

referitoare la acţiunile ce trebuiesc intreprinse. 

Potrivit standardului de audit nr.700 „Raportul de audit”, trebuie să conţină 

în scris o exprimare clară a opiniei asupra situaţiilor financiare ca un tot unitar, 

paragraful introductiv şi cel privind intinderea şi natura lucrărilor de audit; 

246


paragraful de opinii; data raportului; adresa; semnătura auditorului, titlul raportului: 

(din punct de vedere al dimensiunilor auditul, se deosebesc: raportul de audit şi 

certificarea globala a bilantului contabil; raportul de audit şi certificarea limitata a 

bilantului contabil.) 

Acesta se intocmeşte în situaţiile în care contractarea lucrării s-a făcut cu 

intărziere şi ca urmare auditorul nu a avut posibilitatea să parcurgă toate etapele 

auditului.Rapoartele de audit speciale se referă doar la unele posturi din bilant, la 

unele operatiuni sau situaîii cerute de beneficiari. Paragraful introductiv constă in: 

identificarea conturilor anuale şi a perioadei pentru care au fost intocmite; 

identificarea relaţiei pe baza căreia s-a făcut auditarea(mandat pentru auditorii 

interni; contract pentru auditorii externi; precizarea răspunderii intreprinderii de a 

intocmi conturile anuale, auditorul avand sarcina de a exprima o opinie asupra 

documentelor anuale de sinteza.; precizarea naturii şi intinderii lucrării, a 

Standardelor Internationale de Audit (IFAC) şi Normelor de Audit Interne sau 

Internationale, respectiv a normelor legale pe baza carora s-au desfăşurat aceste 

lucrări; descrierea lucrărilor efectuate de către auditor pe etape ale angajamentului. 

De asemenea, se descriu principiile şi metodele contabile folosite de intreprindere. 

Paragraful pentru opinii: raportul trebuie să prezinte clar opinia auditorului asupra 

reflectării în conturile anuale a imaginii fidele, clare şi complete asupra 

patrimoniului, rezultatelor şi situatiei financiare şi asupra respectarii normelor 

legale. Adresa auditorului, data intocmirii raportului, semnătura şi parafa 

auditorului. Tipurile de opinii exprimate de auditori: pentru asigurarea unei corecte 

informari a organelor care verifica bilantul contabil, este necesar ca în raportul de 

audit şi certificare a bilanţului să se facă referiri şi la evenimente posterioare 

inchiderii exerciţiului. 

Auditorul trebuie să aleagă intre următoarele modalităţi de exprimare a 

opiniilor: 

- Opinia fără rezerve este exprimată atunci cand auditorul a obţinut o 

certitudine rezonabilă asupra faptului că toate datele semnificative incluse în 

posturile de bilanţ au fost culese şi sistematizate după o metoda acceptabilă şi 

permanentă, conform normelor legale. Dacă auditorul a făcut unele observaţii sau 

recomandări care sunt folositoare celor ce vor utiliza raportul, acestea se inscriu 

intr-un paragraf separat sau intr-o anexă la raport, precizandu-se faptul că acestea 

nu reprezintă o rezervă. 

- Opinia cu rezerve este formulată atunci cand auditul nu poate conduce la 

exprimarea unei opinii fără rezerve, dar limitele existente în intinderea misiunii şi 

neconcordanţele cu conducerea intreprinderii nu impun o opinie nefavorabilă. 

Auditorul poate constata abateri sau neregularităti, cum ar fi: 

Provizioane insuficiente; Supraevaluarea sau subevaluarea unor posturi de 

bilant; Nerespectarea independenţei exerciţiului şi al prudentei; Aprecierea eronată 

a riscurilor etc. 

Incertitudinile asupra estimărilor contabile se datorează lipsei de informaţii 

asupra cuantificărilor din conturile anuale, asupra riscurilor şi deprecierilor, asupra 

perspectivelor de continuare a activităţii. Auditorii sunt aceia care decid cum să 

247


folosească in raport graficele şi diagramele. Graficele şi diagramele sunt utilizate, 

in principal, pentru a reliefa şi clarifica mesajele importante. Graficul devine 

suficient de clar dacă intr-o propoziţie scurtă se exprimă mesajul acestuia. 

Pentru furnizarea informaţiilor suficiente şi pentru a nu se pierde esenţialul, 

raportul trebuie redactat intr-o formă explicită şi sintetică folosind cuvinte 

specifice, consacrate , incluse in fraze scurte care să cuprindă o singură idee 

principală . 

Raportul, in principal are rolul de a comunica şi nu de a impresiona. 

Conţinutul raportului de audit va fi discutat cu entitatea auditată la o dată convenită 

de comun acord cu aceasta. La discutarea raportului, auditorii trebuie să fie atenţi 

pentru a se evita diferenţele de opinie. In cazul in care unele diferenţe de opinii nu 

pot fi rezolvate, motivaţiile care au stat la baza nesolutionarii lor, vor fi explicate 

cu claritate in raport. 

Raportul de audit poate fi evaluat şi de către o echipă de experţi in legătură 

cu modul de redactare, relevanţa sintezelor, graficelor şi diagramelor, claritatea 

exprimării contextului, oportunitatea intrebărilor şi criteriilor, precum şi eficienţa şi 

eficacitatea metodelor de investigare folosite. Activitatea de control a asigurării 

calităţii presupune ca după obţinerea punctelor de vedere ale entităţii şi ale 

experţilor, echipa care a realizat auditul trebuie să se reunească şi să revadă studiul. 

Cu aceasta ocazie, echipa va aprecia dacă studiul a fost util Parlamentului şi dacă 

presa a manifestat interes in legătura cu acesta. 

CONCLUZII 

Ca urmare a acestei analize, echipa va evidenţia atât aspectele pozitive cât şi 

neajunsurile realizării procesului de audit . Este de menţionat că experienţa bună 

obţinută poate fi impărtaşită şi celorlalţi auditori in cadrul unor 

seminarii.Caracterul constructiv al analizei presupune ca neajunsurile identificate 

să constituie baza pentru determinarea necesităţilor de instruire şi luării unor 

măsuri de prevenire. 

BIBLIOGRAFIE 

1.Boullescu, M., 2002 –Auditul Performantei, Ed. Tribuna economica, Bucuresti. 

2. Iatco, C., 2007- Modernizarea controlului financiar, Ed. Tipografia Moldova. 

3. * * *, 2005 - Manualul auditului performantei, Bucuresti. 

248


THEORETICAL AND PRACTICAL ASPECTS 

REFERRING TO THE APPLICATION OF IAS 41 – 

AGRICULTURE 

Camelia MIHALCIUC 1 , M. SOCOLIUC 1 

1 University „Ştefan cel Mare” from Suceava, 

Suceava 

e-mail- marians@seap.usv.ro 

The agriculture international standard does not apply to issues 

regarding agricultural crop lands and intangible agricultural assets, aspects 

that are included in the IAS 16 (or IAS 40), respectively IFRS. The integrated 

companies apply the IAS 41 Standard first, when operating with agricultural 

activities as basic activity, and with industrial activities as secondary 

activity. This particular standard describes the accounting procedures 

referring to biological assets and agricultural harvest produce; the 

accounting treatment and the governmental subsidies are all described in the 

IAS 41 Standard. Financial analysis and interpretation IAS 41, as with any 

value standard, users should pay particular attention to the disclosure of key 

assumptions used to determine fair value and the consistency of those 

assumptions from year to year. At the annual accounts or at the beginning of 

the year, the biological assets must be evaluated at their fair value minus 

point-of-sale expenses. Although, if on the initial estimation, the fair value 

cannot be estimated realistically, the biological asset must be estimated at its 

costs, minus collected amortization and any depreciation collected loss. Once 

the fair value becomes realistic, the asset must be estimated at its fair value, 

minus the point-of-sale costs. If there is an active market for a certain asset 

or agricultural produce, the quote on that market is actually an appropriate 

basis for estimating the assets’ fair value. If there is no such market, the 

following criteria are used for the fair value estimation: - the most recent 

market transaction price; - market prices of similar assets; - sector 

standards. 

Key words: IAS 41, accouting tratament,biological assets, agricultural 

produce 

The agriculture is the science, art or practice that refers to the production of 

goods through the growing of plants, animals and other life forms. The term 

“agriculture” is the English adaptation of Latin “ager” – “a field” and “cultura” – 

“cultivation”, meaning the mechanical and chemical processing of soil for plant 

growing. 

The IAS 41 refers only to the grants that are given for biological assets 

evaluated at fair value, minus estimated costs at the sale point. The biological 

assets grants, as they are registered with historical analyzed costs, are treated 

according with IAS 20. 

249



The agriculture includes: 

• Subsidence economy – where the cultivator produces enough food for him and 

his family 

• Obtaining agricultural produce by land cultivating or animal breeding for 

commercial purposes and obtaining revenues (mostly in developed 

countries, and now in many other countries) 

The agriculture is one of the oldest human activities, and is very important for the 

global economy through the generated resources. This economy branch is active with 

60% of the world’s population, but in some countries it goes up to 70%. 

Aria of application: the IAS 41 Standard will be applied for the accountancy of 

the following elements of agricultural activity: 

- biological assets 

- agricultural produce at the harvesting point 

- governmental subsidies 

This standard is not applicable for the lands associated with agricultural activities 

(IAS 38 standard – intangible assets). 

The IAS 41 – does not treat the processing of the products obtained after the 

harvest, such as transforming the plums into palinca, transforming the corn into wheat, 

transforming the animal skin into processed skin. These processes are described 

according to IAS 2 – Inventories. The term “biological asset” included in the IAS 41 is 

referring to a living animal or plant. 


The agricultural activity is about management – control of the biological 

transformation of a biological asset, for the purpose of selling it in its exact state, 

obtaining other additional biological assets. For example, marine fishing is not an 

agricultural activity, because the entity does not manage the process of fish 

transformation. An agricultural produce is a harvested produce, formed out of the 

entity’s biological assets. The harvest is the detachment of produce from a 

biological asset, or the cessation of biological assets’ life processes. 

An active market includes the following features: 

- The traded elements are homogeneous; 

- At any moment, interested sellers or buyers can be found on the market; 

- The prices are available to the public. 

Although UFRS/IAS 20 “Accounting for government grants and disclosure 

of government assistance” has special stipulations for the treatment of 

governmental grants, the IASB was bound to create special stipulations for the 

accounting of such grants. IAS 40 brings the differences between unconditional 

and conditional governmental grants. 

Granting unconditioned subsides has no connection with any restrictive 

clause. The grants are conditioned when their granting depends on achieving at 

least one condition; for example, when the government asks that the agricultural 

crop lands to be harvested 3 years, or otherwise the grant must be reimbursed. 

The unconditional governmental grants are recognized as revenues when the 

company’s grant becomes a credit. The conditioned grants, such as those given for 

250


ceasing an agricultural activity, will be registered as revenues when the conditions 

corrected with the grants are fulfilled, and chargeable revenue is registered for the 

grant donor. 

The IAS 41 refers only to the grants that are given for biological assets 

evaluated at fair value, minus estimated costs at the sale point. The biological 

assets grants, as they are registered with historical analyzed costs, are treated 

according with IAS 20. If IASB transferred IAS 20 to biological assets reviewed at 

fair value, than the public grant would have been deducted from the assets’ 

accounting value; after that, a loss and profit recovery would be conducted, due to 

the fair value evaluation minus estimated point-of-sale costs. In this case, the 

public grants would immediately be recognized as revenues, contradicting IAS 20. 

Accounting treatment. An entity will recognize a biological asset or an 

agricultural produce in the following situations: 

- The entity sees the asset as a result of previous events; 

- There is the probability where the entity obtains benefits according to 

future economic policies associated with the asset; 

- The fair value or the assets’ cost is to be realistically estimated. 

A biological asset can be estimated at fair value at the initial recognition and 

on each balance sheet, minus the point-of-sale costs. Although, if on the initial 

estimation, the fair value cannot be estimated realistically, the biological asset must 

be estimated at its costs, minus collected amortization and any depreciation 

collected loss. 

Once the fair value becomes realistic, the asset must be estimated at its fair 

value, minus the point-of-sale costs. 

The agricultural harvested produce will be estimated at fair value, minus the 

point-of-sale costs from the harvesting point. This type of evaluation shows the 

cost of that moment, and one should apply the IAS 20 “Inventories” or other 

applicable standards. 

If there is an active market for a certain asset or agricultural produce, the 

quote on that market is actually an appropriate basis for estimating the assets’ fair 

value. If there is no such market, the following criteria are to used for the fair value 

estimation: 

- the most recent market transaction price; 

- market prices of similar assets; 

- sector standards. 

The profit or loss that appear due to the initial estimation of a biological 

asset calculated at fair value (minus the point-of-sale costs) or to valuemodification 

(minus estimated sale costs), will be included in the profit or loss of 

the current period. An unconditional governmental grant related to a biological 

asset estimated at fair value (minus point-of-sale costs) will be recognized as 

revenue when the governmental grant becomes receivable. 

IAS 4 states that there is a possibility to always estimate the fair value of a 

biological asset. This hypothesis can be rejected, and in this case the amortized cost 

is used. 

251


The unconditional grants are registered to revenues, when the receivable is 

received. The conditional grants are received when all the requirements are 

fulfilled. 

The entity must present distinctively the biological assets in its balance 

sheet, and must indicate the global result of its biological assets during the current 

period. Furthermore, the entity must present for each biological activity group, the 

following: description of the group, active quantities at the closure and harvests 

obtained during the current period, as well as fair value indicators. 

Moreover, one must present the net fair value of an agricultural produce 

during the current period, during harvest, the financial commitments and property 

restrictions, a variation table of the biological assets and additional information, in 

case the fair value could not be realistically estimated. 

IAS 41 is treating the management of biological assets: increasing the 

agricultural output, logging, plant cultivation; horticulture and aquaculture. 

The biological alteration is the process of growing, ageing, production and 

procreation of biological assets; these alteration lead to new agricultural produce, 

or transformation of other biological assets. 

In addition, IAS 41 does not contain any specific information referring how 

often one should estimate the biological assets. We can conclude that that the 

estimation must be conducted on each closure, because the standard does not state 

any information on how frequent the estimation must be run. As explanation, IASB 

stated the availability of fair values on relative expected costs, and the consistent 

progress of biological transformations. 

The fair value estimation for agricultural produce at the harvesting point is 

strictly controlled compared to biological assets (according to IAS 41). Therefore, 

harvested cereal, animal sacrifice, picked fruits will be estimated at fair value 

minus point-of-sale costs, even if they cannot be realistically estimated; the 

estimation at production costs, due to exceptional circumstances, is not possible, as 

compared to biological assets. IASB states its premises, which states that there is 

an active market and a suited price for agricultural produce. Therefore, for 

agricultural harvested produce held as inventories, the fair value (minus point-ofsale 

costs) is actually the initial value correspondent to the acquisition costs or 

production costs (according to IAS 20). 

The profits or losses that result from the initial recognition of agricultural 

produce are shown in the profit and loss account, and they will influence the end 

result. 

In the case of biological assets or agricultural produce that are similar, IAS 

41 allows grouping them in order to simplify the fair value estimation. The relevant 

characteristics for grouping the assets are: nature, naturalness, consumption 

possibility, and quality and production capacity. 

252


CONCLUSIONS 

IAS 41 stipulates the general hypothesis that the fair value can be 

realistically estimated, by using deductive hierarchy for the purpose of initial 

estimation and consecutive estimation of biological assets. If this hypothesis is 

rejected - because it can demonstrate that the initial recognition does not allow a 

realistic estimation of a biological assets’ fair value - then the asset will be 

estimated at acquisition or production costs. This initial estimation will reduce 

itself with cumulated amortizations, during consecutive periods. 

If during the assets’ lifetime appear parameters that show that the fair value 

can be estimated realistically, the estimation must be run at that value, minus 

estimated sale costs. And so, a later alteration of the criteria is not allowed, due to 

the principle of method continuity. This restrictive manipulation is justified by the 

fact that IASB fears that when the market prices go M. Socoliuc down, the 

estimation at production or acquisition costs will be then conducted. This belief is 

not yet justified, because in case of cost estimation, one should conduct a 

depreciation test (according to IAS 36 “Impairment of Assets”) and the markets’ 

price reduction would be recognized as depreciation. 

As for the financial-economical information users, there is a higher 

prognosis risk, due to higher availability of annual results, and by not considering 

the fact that the continuous substance value (and also production value) is 

threatened by several (natural) factors: variation of own performance and total 

market performance, price variation caused by weather influence, as compared to 

assets such as lands and buildings. 

Another conclusion: the financial indicators are considered to be insufficient 

for the performance targets that allow a better estimation of company’s value. 

The accounting result is not representative for the company’s performance 

because of its regulative state (accordance with accounting standards), which 

allows a limited usage of this information. These arguments emphasize the 

accounting difficulties to measure economic performance. 

253


BIBLIOGRAPHY 

1. Finco, A., Tempesta, T., (1997), L’apporto delle aziende agricole alla conservazione dello 

spazio rurale, p. 25-28. 

2. Leeuwis, C., 2000 - Reconceptualising participation for sustainable rural development: 

towards a negotiation approach. Development and change, vol. 31, p. 931-959. 

3. Martinelli, R., Nuti, L. ,1981 - Fonti per lo studio del paesaggio agrario, Ciscu, Lucca, p. 

96-98. 

4. Midmorem, P., Whittaker, J., 2000 - Economics for sustainable rural systems. Ecological 

economics, p.173-189. 

5. xxx – Standardele Internaţionale de Contabilitate, 2005 - Editura CECCAR, p.231. 

6. xxx – Commission of the European Communities, 1999, Directions towards sustainable 

agriculture, COM (1999) 22 final, Brussels, 27.01.1999. 

7. xxx – Commissione delle Comunità Europee 1988 - Il futuro del mondo rurale, Bollettino 

delle Comunità Europee, Supplemento n. 4. 

8. xxx – Commissione delle Comunità Europee 1997 - Agenda 2000- Per un’Unione più 

forte e più ampia, Bollettino dell’Unione Europea, supplemento n. 5. 

254


GREEN ACCOUNTING WITHIN EU POLICIES 

Elena HLACIUC 1 , M. SOCOLIUC 1 

1 University „Ştefan cel Mare” from Suceava, 

Suceava 

e-mail- marians@seap.usv.ro 

The European Union has transformed the economy-environment 

relationship into one of its quasi-constitutional missions; the EU must gather 

the necessary instruments in order to carry out this mission. There are 

several opinions regarding the way the environment should be taken into 

consideration when it comes to national accountancy;these beliefs are 

caused by the different approaches related to the environmental protection 

and differences between economical and environmental approaches: the 

national accounting standards registers only market transactions, whereas 

the environment is a non-market phenomenon; the national accounting 

considers only monetary flows, but the environment has physical flows and 

inventories; the national accounting standards deals with short-term events, 

where the environments considers long-term analyses. This approach 

sustains the treatment of aggregate variables from the national accounting as 

a production measure, and not a wealth measure. Conducting the estimation 

in monetary terms brings the advantage of offering favorable conditions to 

economical estimation, and avoiding the discrepancies between the different 

values; but the physical measurement units play an important role in the 

evaluation of natural resources; that is why the images of natural 

modifications from the biological cycle must be presented only through these 

physical elements. A suitable example consists in the indicators of water 

quality, air and soil quality. On one hand, these indicators reflect a certain 

bio-chemical composition of the natural resource, and on the other hand this 

composition brings certain supply of services for humans. One of the most 

important charactersitcs of industrial and economical development was the 

assignment of activities from the household where not been payd, towards 

specialized units wich operate intoo market. 

Key words: green accounting,national accounts,EU policies,durable growth 

Nowadays, the environmental protection is considered a very important issue 

of mankind, starting with the moment when man walked on the Earth. Today, the 

energy resources are being affected, and a rapid exhaustion of some resources is 

now a real problem, and essential factors such as air or water, are now poisoned. 

The dominant convention in the present is that if the goods and services are 

accompanied accordingly by the monetary flows (in a reversed sense), then they 

are a part of the national product. An exception to this rule is represented by the 

services made by the buildings of the owners- inhabitants and by the agricultural 

production obtained and consumed in the households of the population, the value 

255


of both categories being estimated at the current prices of the market and included 

in the national produce. Any monetary flow that is not accompanied by an 

appropriate flow of goods and services represent transfers that are not included in 

the national produce. In the same way, due to the passage of the activities on the 

market in the process of modern economic development, it is overestimated 

systematically the economic growth. 


Dealing with complex threats over the environment and the limited amount of 

resources makes the most urgent problems to seem unimportant when it comes to 

monetary flows. In Eastern Europe, despite the need of cleaning the infected rivers, 

studies have shown that there would be higher benefits by reducing the air pollution. 

The sustainable environmental development strategies are supporting the economical 

growth and environmental management. This kind of strategy eliminates the subsidies 

given for the resource exploiting, classification of property rights, education 

development and programs related to populations’ needs. 

These policies shouldn’t be controversial, given the fact there is a real need for 

political support and funds for their implementation. More controversial are the policies 

that tend to stop the environmental damage through regulations and stimulants, 

whereas a wrong implementation can cause serious distortions in the national 

economy. The ecology was always not relevant for the business environment, but in the 

last couple of years, the perception has changed, by introducing a new approach on 

preserving the natural resources and a new perception of human activities. In the past, 

natural resources were considered “free goods”; this view supported an unlimited 

economical growth. 


One of the most important facts about industrial economical development 

was the transfer of activity from households, were the activity received no 

payment, to specialized units active on the market. The national accounts, 

calculated this way, consider this activity as an output increase factor, but this 

growth is actually equal with the value of the market activity that replaces the 

household activity. Consequently, by excluding the non-monetary production from 

the GDP, the real production would be underestimated. The “national accounts” are 

now formed by defining “production limits” that separate the productive activities 

from non-productive activities, and this distinction in necessarily conventional. The 

current belief states that if the goods and services flows are sustained by monetary 

flows, then they are part of the gross domestic product. There are exceptions: 

services offered to building owners-occupants, and services from agricultural 

production offered to households, whereas the value of the services is estimated at 

current market prices and included in the national gross product. Every monetary 

flow that is not sustained by a correspondent goods and services flow is considered 

as transfer and it is not included in the national product. Furthermore, because of 

the activity transfer on the modern economy market, the economical growth is 

systematically overrated. Another important neglect cause in the national 

256


accounting system is the lack of evaluations on human capital modification and 

social/organizational capital modification. The evaluation of economical growth 

has identified specific differentiation methods for the quality of labor input. These 

different activities reflect different outputs, but they are generated by human 

capital, which can be estimated by considering the following: 

- The input value necessary for creating, maintaining and increasing stock; 

in practice, this task seems to be too elaborated; this is available only in the cases 

where health and education expenses indicate the other element of creating and 

maintaining human capital. As for the estimation of human and organizational 

capital, the statistical obstacles are even higher. 

- The productivity associated with labor services, evaluated at the current 

value of the revenue flows generated by the capital. 

Another national accounting issue is the way the environment is being 

treated. The economical functions of the environment are: ensuring resources, 

absorbing and neutralizing wastes and ensuring other services for the population. 

The resources can be exhausted during the human activities, and the environment 

can be deteriorated because of contamination. Just like capital consumption, the 

constant exploitation and degradation involve the situation where the environment 

will not be able to function properly, or will not function at all. Some environment 

roles are vital for mankind and for the economy. That is why the current 

“exploiting” methods are considered “unsustainable” and they must be stopped. 

Separating the natural resources from the economical resources is not easy. The 

important fact is that the natural resources must be used in a manner that allows a 

rational exploitation, therefore the need of a separation criterion for a rational 

exploitation of natural resources. 

This criterion can be developed inside a national accounting system that 

integrates the environment as well. This way, the future impact of the human 

activities over the environment can be more precisely calculated. The national 

accounting system offers an economical view over the relationship between the 

environment and economy. 

The evaluation is conducted at current market prices; the production includes 

all goods, even those sold on the market, plus other services not present on the 

market (household services and governmental services not present on the market). 

The goods and services from outside the market are estimated either to the price of 

similar products existent on the market, either based on costs. Using the 

environment for economical purpose is not included in the national accounting 

system, and therefore is not reflected in important sets, such as GDP. The cost of 

exhausting the natural resources includes only the extraction costs; the losses of 

future generations by reducing the national resources and the future production 

capacity are not taken into consideration by the national accounting system; they 

are only registered as asset impairments. 

There is an approach, according to which the national accounting system 

estimates the services at a far to low level, then the “real” income is 

257


underestimated. It is possible to treat the exploitation of natural resources in the 

same manner as the depreciation of the resulted capital. 

This type of evaluation is considered to be unrealistic by some experts, by 

invoking the uncertainty and possible difficulties that can occur at the estimation of 

the environments’ functions. Given the praxis conditions, it seems that setting 

production limits to human economy by using the current stipulations of the 

national accounting system is in fact preferred by most, on condition that 

exploitation of natural resources is to be recognized as capital consumption; this 

should be deduced from the GDP, in order to determine the adjusted net domestic 

product; this approach is also recommended by ONU in its accounting integrated 

system for environment and economy. This approach sustains the treatment of 

aggregate variables from the national accounting as a production measure, and not 

a wealth measure. 

Conducting the estimation in monetary terms brings the advantage of 

offering favorable conditions to economical estimation, and avoiding the 

discrepancies between the different values; but the physical measurement units 

play an important role in the evaluation of natural resources; that is why the images 

of natural modifications from the biological cycle must be presented only through 

these physical elements. 

A suitable example consists in the indicators of water quality, air and soil 

quality. On one hand, these indicators reflect a certain bio-chemical composition of 

the natural resource, and on the other hand this composition brings certain supply 

of services for humans. Consequently, the physical data can be useful for 

describing certain interdependences between the environment and the economy, 

but are not sufficient, because the humans’ expectations over certain supplies of 

services are conclusive for the economical impact of the data. 

The natural environmental assets affected by human activities are called 

natural assets, natural capital or natural patrimony. The natural assets consist of 

biological assets, land properties and water together with their correspondent 

ecosystems, subsoil and air assets. 

CONCLUSIONS 

In collecting societies, the natural assets are considered only if they bring or 

will bring profits. The possible profits or losses that may result from the alteration 

of the initial natural balance are not taken into consideration. Using natural assets 

can cause expenditure or quality damage. In the first scenario, using natural 

resources leads to degradation of the natural environment. The natural assets can be 

analyzed through the perspective of their integration in the category of capital 

goods. This way, the subsoil resources are considered raw materials, the land is 

considered a fixed asset, and forests are also inventories. The forested land are 

considered to be a fixed asset because they exhale atmospheric gases, and the land 

must be consistent tended, in order to supply the same products each year. 

258


This is why too exigent classifications tend to lose relevance during the 

analysis of natural resource exploitation. It is also important to analyze the level 

and quality of productive or consumption services provided to the economy 

through different natural assets. The environmental costs are associated with costs 

determined by actual or potential degradation of natural resources. These costs can 

be analyzed through the help of two components:caused costs, that refer to 

environmental costs generated by economic activities that cause environmental 

degradation. 

BIBLIOGRAPHY 

1. Diţoiu, V., Holban, N., 2005 - Modificări antropice ale mediului, Editura Orizonturi 

Universitare, Timişoara, p. 208-209. 

2. Gheorghiu, A., 1996 – Eficienţa economică globală şi dezvoltarea durabilă, Revista 

Tribuna Economică, nr.18., p. 16-18. 

3. Mironiuc, M., 2004 - Contabilitatea ambientală – instrument al dezvoltării 

durabile.Abordări privind bilanţul ambiental şi raportul ambiental anual, Normalizare 

şi armonizare în contabilitatea românească, Editura Sedcom Libris, Iaşi, p.86-88. 

4. Popescu, I., Bondrea, A., Constantinescu, M., 2005 - Dezvoltarea durabilă – o 

prespectivă românească, Editura Economică, Bucureşti, p. 39-43. 

5. Rojanschi, V., Bran, F., Grigore, F., Ioan, I., 2006 – Cuantificarea dezvoltării durabile, 

Editura Economică, Bucureşti, p.142-143. 

259


THE STRATEGIC BENEFITS OBTAINED BY THE 

ENTREPRISES THROUGH IMPLEMENTING THE 

ENVIRONMENTAL PERFORMANCE 

Camelia MIHALCIUC 1 , E. HLACIUC 1 

1 

University Ştefan cel Mare, Suceava 

e-mail- cameliam@seap.usv.ro 

It is obvious that the measurement of the performances must be made 

though a series of index numbers (to diminish their limits), both financial, as 

well as non-financial. A multi –dimensional and flexible system of 

measurement of the performances generates excitement, remuneration of the 

performance and creating of value. 

The search of the competitive excellence and the necessity of the 

performance administration have lead to the use of some administrative 

instruments oriented more towards the outside of the enterprise. 

Critics brought to the informational power of the financial index 

numbers, whether classic or modern, are of the most divers, starting from the 

quality of the information used as source and to its utility, or , better said, the 

lack of practical utility in making decisions. All though, more and more 

financial annalists appeal to a new type of index numbers, non-financial, that 

characterize better the enterprise’s performances because they reach directly 

sensitive point of the enterprise (like the quality of the management and of 

the intellectual capital in general), the financial index numbers keep their 

historical privileged place in the fundament of the investment decision. 

The associations of the financial and accounting data with the one of 

physical nature leads to an integrated informative system called “ecobalance” 

or “ambiental balance” which represents the starting point in the 

ecological evaluation and analysis of the enterprise, being the element used 

to keep under control the main ambiental variables and to programme the 

enterprise’s future ambiental actions, starting from the calculation and 

analysis of some specific index numbers, or in other words the eco-balance 

allows the enterprise’s evaluation over the environmental impact of every 

product, on its entire life cycle. 

A lot of the strategic benefits obtained through implementing the 

environmental performance are represented by the ability to assign the 

products and services needed in building “green” businesses, the ability to 

respond fast to the norm changes regarding the environment, as well as 

keeping good relationships with the key shareholders, financers and local 

community. 

Key words: ambiental balance, the environmental performance, nonfinancial 

index numbers 

260


The economical activities affect the environment, and the environment 

politics influences the economy. Both the actions from the economic sector and 

that from the environment protection. 

Any economical activity presumes the existence of some ecological costs 

and benefits, too, that’s why the analyze of these may influence the decisions 

referred to the environment. 


Lots of interested persons, internal and external users (local communities, 

ecological associations, government representatives, shareholders, investors, clients, 

and suppliers) present an increasing interest in the environmental performances of the 

organizations, especially of the enterprises in the private sector. (for example: the 

employees). 

The types and pressure intensity of the environment differ from country to 

country and between different economical sectors. The pressures on the environment 

are the preoccupation of many organizations that search for new creative and efficient 

ways from the costs point of view, to lead and minimize the impact on the environment. 

In the past the costs associated to environment performances were relatively lo. 

Now, the environment costs are inserted in many countries as a response to the 

increased environment pressures in different conditions. The organizations must know 

the costs to increase the conformity to the environment norms, including the costs for 

reducing the pollution and equipments for its control, pollution monitoring emission 

taxes, as well as the reports necessary, they must also permanently know the possible 

monetary rewards that can be won by implementing the environmental performance, 

must discover the most efficient way of using energy, water and raw materials, not only 

through legal environment actions (reducing the resources used, reducing emissions) 

but also through important economies obtained by reducing costs and wasting. 


A complete report will have to gather the specter of values that an 

organization must adopt- economically, socially and concerning the environment, 

accountancy having thus to extend its reporting traditional frame, so that it takes 

into consideration not only the financial result, but also the performance towards 

society and environment, so preoccupation towards a social and environmental 

accountancy and ambiental accountancy (accountancy that focuses on the 

responsibility towards the environment and in particular for the durable 

development). The social accountancy together with the audit, correlated, offer one 

of the few mechanism through which organizations can combine the new 

conceptions of accountancy, like social corporate accountancy and social 

responsible accountancy and the concept of corporate governance as a successful 

model of business concentrated o stakeholders (those organisms and categories of 

persons with major interests in the deployment and results of the enterprise’s 

activities, which if taken into consideration by the managers has a major impact on 

the organization’s performance). 

261


Many enterprises have the tendency to take decisions first of all based on the 

financial performance controllers, director’s councils, financers and investors 

giving an over whelming confidence an sometimes exclusive to the financial index 

numbers, as profit, turnover, etc. inmost cases the managers sustaining the opinion 

according to which the information regarding the non-financial performance should 

be only for internal use. Between the index numbers of financial performance and 

those of non-financial performance there isn’t a optimal combination, and the nonfinancial 

index numbers aren’t agreed (established in a standard). 

The growth of the attention reserved to the environment issues at world 

level, European and local level, in public and private context, has stimulated the 

production of inter-disciplinary studies orientated towards elaborating new 

integrated durability development measurement systems and of some instruments 

of communicating the registered performances. 

The economic global efficiency is an economic category through which they 

seek a global multi-criteria and dynamic optimal that will harmonize all categories 

of interests and especially the proportion between economical growth and 

environment, on the whole economical life of the product. 

If we refer to the non-financial report, which represents a part of the most 

important reporting activity, this is approached mainly from the responsibility 

towards the shareholders, the society and the durable development perspective. The 

report synthesizes, as a concept, the organizations effort to consolidate the 

information that they need, as well as the interested public (shareholders), in one 

document, from the desire to anticipate the information necessities and to represent 

the enterprise as coherent as possible, in the integrity of its preoccupations, thus 

constituting the key ingredient in building, maintaining and continuous perfection 

of the interested partner’s participation. The stakeholders’ interests for the 

satisfaction of the financial and non-financial information necessities, not only of 

the shareholders, have led to a more vast perspective over the content of the annual 

reports. 

The durable development is a concept inserted and popularized in 1987 by 

the World Environment and Development Commission (Brundtland Commission), 

being defined as: “the development that corresponds to the present needs without 

compromising the possibility of guaranteeing the future generations possibilities to 

assure their needs”. In this context, the business community acknowledges and 

accepts gradually the need to put into practice a social and environment politic. For 

example, the protection of the environment is no longer considered as a exclusively 

reserved field of the government and of the community, but more a common 

responsibility of more interest groups: enterprises, financial institutions, managers, 

creditors, contractors, consumers, as well as the width public. The financial 

consequences, environment responsibilities and the risk of destroying the 

enterprise’s names represent important reasons for adopting some ethic 

responsibilities and environment protection standards in each enterprise. 

Elaborating the performance index numbers to gather systematically the 

economic, social and environmental tendencies demonstrates the will of the 

262


community to engage in debates regarding the quality of life and what a livable 

community means. Responsible enterprises invest in the consolidation of their 

partners’ trust, in parallel to improving the economical performances. This allows 

them to situate themselves among “preferred enterprises” with clients, investors, 

suppliers, business partners and local community. These organizations subscribe to 

a new set of social values based on the every increasing role of the corporations in 

society, defined through the term of Corporate Social Responsibilities (CSR), 

which represents a concept in continuous evolution that doesn’t have a standard 

definition, no set of specific accepted criteria, perceived in general as the manner in 

which an enterprise reaches a balance or manages to integrate the economical, 

environmental and social factors, while responding to the shareholders expectations 

and the other interested parts. 

In a globalized world economy, in which the corporations have become 

stronger and stronger, by raising the problem of the responsibilities, the enterprises 

give a much increasing importance to the social corporate responsibility. In the 

future, it is probable that the CSR will become a integrated part of the enterprise’s 

reports, with a higher accent on the reference parameters, a s well as on defining 

the reference elements and some uniform reporting standards. 

The XXI agenda states the necessity of elaborating some synthetic and 

permanent instruments of informant and analysis, who will monitor a certain field 

from ambiental and socio- economical point of view, in order to appreciate what 

the field has to offer as well as how much can it be exploited without prejudicing 

the survive of the future generations to come. 

One of these instruments is the ambiental accountancy considered by some 

authors as a” significant conquer but yet platonic”, which has remained mostly in 

the conceptual stage and which is hardly becoming operational. 

The ambiental accountancy is first of all, an instrument used to register, 

archive, organize ambiental data of physical type (parameters able to measure the 

pollutant emission into the ecosystem and the quality of the natural resources) 

and/or monetary type (expenses and investments for the environment’s protection 

and the patrimonial effects that emerge from the ambiental administration), and 

secondly, ambiental accountancy is perceived as a source of analysis, monitoring 

and communication information, that integrate special index numbers defined to 

measure the consistence of the natural resources, their fluctuation and changes over 

the years, in order to evaluate the effects of the human actions over the 

environment and to understand the effect of the economical and ambiental 

decisions. 

The attempt to evaluate the enterprise’s contribution to the durable 

development is the consequence of the demand for transparency in the enterprise’s 

activity. The use of the ambiental accountancy at the enterprise’s level responds to: 

• the exigencies of internal knowledge of the external effects that 

every type of activity generates, of the assisted costs, of the financial 

resources allocated to combat the harmful effects on the environment in 

order to elaborate and administrate a eco-compatible politic; 

263


• the external exigencies, concerning the enterprise’s will to 

communicate, the social partners (stakeholders) that manifest 

sensibility towards the ambiental problematic, information 

regarding the risk impact, and the enterprise’s actions in terms of 

environment protection. 

The United Nations Organizations experts have noticed that since the 

beginning of the ’80 the information with an ecological character is missing from 

the content of the financial statements of the great international enterprises, this 

fact mobilizing different work groups in the organization to draw up different 

studies and texts that have as subject the information with a ecological character 

published by the enterprises. Thus, ONU has elaborated a conceptual frame, as 

well as methods of evaluation and accounting the enterprise’s activities 

consequences on the environment, and among the index numbers recommended to 

be presented in the “green” columns of the financial statements are those that 

concern the water, the energy, the green house effect, the ozone layer and the waste 

, these index numbers having the task to allow offering information regarding the 

enterprise’s environmental performance, and taking decisions regarding the 

environment protection and facilitates provisional calculating of the financial 

performances. 

CONCLUSIONS 

The attempt to evaluate the enterprise’s contribution to the durable 

development is the consequence of the demand for transparency in the enterprise’s 

activity. The use of the ambiental accountancy at the enterprise’s level responds to: 

the exigencies of internal knowledge of the external effects that every type of 

activity generates, of the assisted costs, of the financial resources allocated to 

combat the harmful effects on the environment in order to elaborate and 

administrate a eco-compatible politic; the external exigencies, concerning the 

enterprise’s will to communicate, the social partners (stakeholders) that manifest 

sensibility towards the ambiental problematic, information regarding the risk 

impact, and the enterprise’s actions in terms of environment protection. 

BIBLIOGRAPHY 

1. Gheorghiu, A., 1996 – Eficienţa economică globală şi dezvoltarea durabilă, Revista 

Tribuna Economică, nr.18. 

2. Kaplan, R., S., Norton, D., P., 1992 - The Balanced Scorecard – Measures that Drive 

Performance, Harvard Business Reviw. 

3. Mironiuc, M., 2004 - Contabilitatea ambientală – instrument al dezvoltării durabile. 

Abordări privind bilanţul ambiental şi raportul ambiental anual, simpozion cu teme 

„Normalizare şi armonizare în contabilitatea românească”, Editura Sedcom Libris, 

Iaşi. 

264


4. Robu, V., Vasilescu, C., 2004 - Îmbunătăţirea sistemului de guvernanţă corporativă – 

strategie de creştere a performanţei globale a întreprinderii, Revista de Contabilitate 

şi Informaticã de Gestiune, nr. 10, p.181. 

5. Şendroiu, C., Roman, C., Roman, A., G., 2006)- Raportarea non-financiară: identificarea, 

evaluarea şi administrarea informaţiilor care nu ţin de performanţa financiară, 

Congresul al XVI-lea al profesiei contabile din România, intitulat „Profesia contabilă şi 

Globalizarea”, Editura CECCAR, Bucureşti, p.917. 

6. xxx. www.geneva-international.org. 

265


ASPECTE PRIVIND LIMITELE CURBEI DE 

EXPERIENTA SI RISCURILE STRATEGIEI 

COSTURILOR 

E. BOGHIŢĂ 1 , G. UNGUREANU 1 , 

D. BODESCU 1 

U.S.A.M.V., Iaşi 

e-mail: boghitae@yahoo.com 

The domination through costs is especially adapted to the activity 

fields where the experience effect is powerful, the differentiation of the 

products is week, and the competition is centered on costs and prices. The 

firms must be attentive to the technological developments and the appearance 

of the substitution products, which may lead to the failure of the costs 

strategy. The lowest cost strategy also involves risks depending on the 

manner the firm obtains the greatest producer position. When the costs 

reduction originates in the upstream or downstream integration, the cost 

advantage is generally protected. When the costs reduction originates in a 

long time effort of a better placement on the experience curve, the advantage 

becomes vulnerable facing the new technologies or a change in the market 

preferences. Strategically and conceptual speaking, the experience effect 

makes the firms to center their effort on the output and sales maximization, 

placing the accent on the control of their costs. The experience effect appears 

like a barrier while entering an activity field. The firms, which were not 

present in the beginning and could not achieve experience during their 

development, have a cost handicap, the more so as the experience curve 

slope is more pronounced and their cumulated material production is more 

important. This handicap, which cannot be annihilated through the recover 

of the cumulated output level of the best placed competitors, plays a 

particular part, that determines a decision modification, and maintains a 

very difficult entry on the newcomers segment. However the experience 

notion is very useful to the firm in controlling of its costs and comparing 

them to those of the main competitors. The experience effect may be annulled 

when the competitors have the possibility of copping the methods that are 

used by the market leader, respectively when the specialization and 

standardization intervene and lead to a powerful reduction of the costs. 

Key words: division strategies, insurance, reinsurance 

Trei dintre cele mai importante strategii de divizare a riscului fermierilor 

sunt : asigurarea, reasigurarea şi fondul mutual. 

Ideea care susţine asigurările este fondul destinat riscurilor. Acesta implică 

combinarea rsicurilor pe care le întâmpină un număr mare de indivizi care 

contribuie prin depuneri de capital la un fond comun, utilizat pentru a acoperi 

pierderile. 

266


Reasigurarea constă în asigurarea achiziţionată de asiguratorii iniţiali care 

transferă o parte din riscurile care sunt peste capacitatea lor de soluţionare. 

MATERIAL I METODĂ 

Asigurări – condiţii şi tipuri 

Pentru ca un risc să poată fi asigurat există 2 condiţii: 

a) gestionarea efectelor secundare a „informaţiei asimetrice” 

b) depăşirea efectelor „riscurilor sistemice” 

c) Informaţia asimetrică este legată de fenomenul care apare atunci când 

cumpărătorul de asigurare şi compania de asigurări s-ar putea să nu deţină 

aceleaşi informaţii în ceea ce priveşte probabilitatea pierderilor. Informaţia 

asimetrică are 2 dimensiuni: 

Selecţia adversă – apare dacă cei care sunt predispuşi la un risc mai probabil 

cumpără mai multe poliţe decât alţii fără ca instituţia asiguratoare să cunoască acest 

lucru. Un instrument pe care companiile de asigurări îl folosesc pentru a minimiza 

selecţia adversă este de a cere celui asigurat să menţioneze toţi factorii care pot 

conduce la acele riscuri cu grad de ridicat de apariţie. Bazându-se pe aceste aspecte 

putem diferenţia clase de riscuri. 

Hazardul moral – în cazul asigurărilor, hazardul moral se referă la schimbarea 

de comportament al unui individ după ce şi-a cumpărat poliţa de asigurare. Această 

schimbare de comportament rezultă într-o probabilitate mărită a potenţialei pierderi. 

Instrumentele utilizate de companii pentru a minimiza hazardul moral, includ: 

- deductibile şi plăţi în participaţie (în comun): asiguratul trebuie să suporte o 

parte a pierderii, o sumă fixă sau un procentaj din pierderea totală; 

- bonificaţie de asigurare; 

- verificări întreprinse asupra asiguratului ce vizează îndeplinirea măsurilor de 

precauţie asumate de acesta, pentru prevenirea pierderilor; 

- indemnizaţia bazată pe indexul de obiective neinfluenţabile de asigurat. 

a) Riscul sistemic – se opune riscurilor cum ar fi incendii, pătrunderi prin 

efracţie; sunt riscuri dependente: mulţi indivizi suferă pierderi în acelaşi timp. Riscurile 

sistemice rezultă din cererea comună a mai multor indivizi ce afectează depunerile 

dintr-un fond, insuficiente pentru a acoperi pierderea respectivă şi care pot ameninţa 

solvabilitatea unei poliţe de asigurări. Un exemplu în acest sens este riscul de preţ. Toţi 

producătorii suferă de micşorarea peţurilor în acelaşi timp. Companiile de asigurări îşi 

pot lua măsuri pentru a face faţă riscurilor sistemice prin reasigurări, dezvoltare 

multiregională şi folosirea pieţelor de capital. 

Multe riscuri agricole sunt adesea considerate fie perfect independente, fie 

perfect corelate sistemic, de exemplu riscul de rentabilitate şi de preţ. Soluţiile de 

asigurare pentru agricultură trebuie să includă provizii pentru a face faţă problemelor 

informaţiei asimetrice. „În lumina acestei consideraţii, fezabilitatae numeroaselor tipuri 

de asigurări este criticată” (Meuwissen, Huirne & Hardaker, 1999). Asigurarea 

rentabilităţii este fezabilă pentru culturi. „Produsele animaliere, în general, cauzează 

probleme în măsurarea rentabilităţii datorită faptului că rezultatele sunt produse rapid 

(De ex. laptele) sau într-un ritm diminuat (producerea vitelor de lapte) şi pentru că nu 

există un termen clar delimitat de recoltare. Pentru asemenea recolte, de exemplu, 

recoltele horticole din sere, asigurarea devine mai dificilă” (Meuwissen, Huirne & 

Hardaker, 1999). 

Rentabilitatea este în mod curent asigurată pentru pericole cunoscute cum ar fi 

grindina, dând posibilitatea calculării probabilităţii distribuţiei şi a pierderii, bazate pe 

experienţa anterioară. Asigurarea se poate baza pe randamentul individual sau 

267


randamentul spaţial. În primul caz, indemnizaţiile sunt plătite dacă pierderea individuală 

este sub valoarea unui randament prestabilit, în timp ce în al doilea caz, fermierul 

primeşte plata dacă randamentul spaţial este sub valoarea randamentului preconizat. 

Când randamentul este asigurat în termeni de spaţiu, hazardul moral şi selecţia 

adversă sunt mai puţin importante. Soluţia, în termeni de spaţiu, este atractivă doar 

dacă randamentele sunt corelate, altfel gradul de risc redus, pentru un fermier ar pute 

deveni insuficient pentru a face participarea la fondul de asigurări atractivă. Dacă 

randamentul individual este asigurat trebuie găsite soluţii pentru a rezolva problema 

informaţiei asimetrice (deductibile, verificarea comportamentului, etc). Valabilitatea 

asigurării randamentului poate determina o schimbare a resurselor necesare producţiei 

şi creşte nivelul producţiei şi presiunea exercitată asupra preţurilor, pe piaţă. 

Pierderile catastrofale sunt rezultatul dezastrelor naturale sau a epidemiilor care 

pot pune probleme asigurărilor. „Riscul unui dezastru natural într-o oarecare regiune 

este corelaţia riscurilor dintre fermierii acelei regiuni, adică existenţa unei probabilităţi 

reduse a pierderilor foarte mari. Există câteva motive pentru care este dificil să dezvolţi 

servicii de asigurare care să-ţi acopere asemenea riscuri.” (Skees, 1997): 

- natura sistemică a riscului. Dacă nu sunt disponibile reasigurări sau garanţii 

de stat, natura riscurilor obligă compania de asigurări să stabilească rate 

ridicate ale poliţei (ceea ce determină scumpirea excesivă a aecstor servicii 

şi incapacitatea accesării lor de către fermieri); 

- date insuficiente pentru calcularea ratei propuse; 

- ajutoare de stat acordate în cazul dezastrelor naturale, care limitează 

dezvoltarea serviciilor de asigurări. 

Tipurile de asigurări în agricultură pot fi sintetizate astfel : 

1. Asigurarea preţului : devine fezabilă doar pentru acele produse pentru care 

sunt disponibile informaţii detaliate legate de preţuri. Pentru evitarea hazardului moral şi 

selecţia adversă, evaluarea pierderii trebuie să se bazeze pe un preţ ce nu poate fi 

influenţat de fermieri. Obstacolul major pentru asigurarea preţurilor este corelaţia 

strânsă dintre acestea şi riscul sistemic. În general, riscurile sistemice pot fi rezolvate 

cu ajutorul pieţelor la termen a materiilor prime. Astfel, cazul în care asigurarea preţului 

este oferită sau nu va depinde de existenţa pieţelor la termen şi de disponibilitatea 

reasigurării. Dacă pierderile rezultate din lipsa calităţii sunt excluse din difuzarea 

produselor, atunci asigurarea preţului oferă mai puţină protecţie fermierului. Oricum, 

includerea pierderii calităţii poate implica hazardul moral deoarece calitatea depinde de 

deciziile manageriale. 

2. Asigurarea impozitului : este o combinaţie dintre asigurarea preţului şi 

asigurarea randamentului. Deţine avntajul de a fi mai ieftină decât asigurarea de preţ 

sau randament, deoarece riscul unui rezultat deficitar este mai mic (randamentul scăzut 

poate de înlăturat de preţurile mari şi vice versa). Asigurarea impozitelor poate fi 

stabilită pe baza fiecărui produs sau pe portofoliul de produse. Acesta poate fi mai ieftin 

pentru fermier pentru că impozitele mici dintr-o participaţie pot fi înlăturate parţial de 

impozite mai mari din altă participaţie, dacă impozitele nu sunt corelate pozitiv. 

Asemenea asigurare poate fi fezabilă dacă se deţin informaţii despre produse diferite. 

Pentru oferirea acestui tip de poliţe, compania asiguratoare trebuie să poată determina 

probabilitatea distribuţiei preţului şi a rentabilităţii sau să găsească soluţii pentru 

depăşirea hazardului moral şi selecţia adversă. 

3. Asigurarea venitului : reprezintă o alegere mai atractivă pentru fermieri 

deoarece are în vedere pierderile ce afectează bunăstarea fermierului în mod direct. Se 

poate baza, de exemplu, pe venitul unei asociaţii de ferme. 

268


Reasigurare şi fonduri de asigurare 

Reasigurarea constă în asigurarea achiziţionată de asiguratorii iniţiali care 

transferă o parte din riscurile care sunt peste capacitatea lor de soluţionare. 

Reasigurarea este importantă pentru companiile de asigurări care acoperă riscurile 

corelate şi astfel pot fi afectate de riscul acoperirii pierderilor semnificative. În lipsa 

reasigurării, rata poliţei ar trebui stabilită la un nivel foarte înalt pentru a se constitui 

rezerve suficiente în vederea acoperirii potenţialelor pierderi mari. 

Există 2 modele de bază ale reasigurării: 

• Reasigurarea proporţională( acordurile cotelor de participaţie): 

asiguratorul şi reasiguratorul îşi distribuie cote atât din rata poliţei cât şi din risc. 

Reasiguratorul îşi dă acordul, asumându-şi un procentaj fix din toate punctele unei 

poliţe de asigurări semnată de un asigurator direct. Cota astfel determinată relevă 

modul în care rata şi pierderile sunt distribuite între asiguratorul direct şi reasigurator. 

• Reasigurare adisproporţionată 

a) excedentul de pierderi: reasiguratoul acoperă un anumit număr din orice 

fel de pierderi rezultate dintr-o catastrofă naturală, care excede un 

deductibil prestabilit. 

b) stoparea pierderilor: reasiguratoul acoperă un anumit număr din 

orice fel de pierderi din totalul anual care excede un deductibil prestabilit. 

În scopul viabilităţii financiare, compania reasiguratoare trebuie să 

diversifice paleta riscurilor asumate prin crearea unui fond de asigurări variat şi lărgit 

( diversificarea activităţilor de asistenţă la riscuri). În mod obişnuit, un reasigurator va 

acoperi o varietate largă de riscuri diferite în locaţii de pe întreg mapamondul, în 

vederea reducerii varabilităţii pierderilor din portofoliul său . 

Disponibilitatea capacităţilor reasiguratorului este în general limitată. Există 

argumente pentru faptul că reasiguratorii tind să dea dovadă de „memorie scurtă”, fapt 

concretizat în situaţia ce urmează unei catastrofe naturale când rata poliţei creşte 

substanţial sau companiile se retrag din acordurile semnate. 

În plus faţă de reasiguratori, crearea fondurilor de asigurare colectivă poate 

reprezenta o soluţie pentru asiguratori în transferul/ disiparea riscului. Fondul de 

asigurare este stabilit de către mai mulţi asiguratori pentru a oferi poliţe comune în 

cazul anumitor riscuri. Ricurile astfel înlăturate sunt acelea care nu pot fi acoperite 

individual. 

Tipurile de risc combătute de astfel de fonduri includ: 

• Riscuri noi necunoscute; 

• Riscuri catastrofale; 

• Riscuri cu frecvenţă scăzută- predicţia pierderilor totale aşteptate, 

pentru o anumită perioadă, nu este posibilă (legea numerelor mari nu 

este aplicabilă); 

• Riscuri care pot fi abordate numai prin aplicarea numai anumitor 

cunoştinţe; 

Fonduri mutuale 

Programele de asigurare mutuale reprezintă un caz special al asigurărilor. 

Fondurile mutuale sunt deţinute de către participanţi. În cazul în care un membru 

înregistrează pierderi, acestea sunt compensate parţial sau total, prin intermediul 

resurselor materiale deja colectate şi disponibile, în cadrul fondului şi prin colectări 

adiţionale în rândul participanţilor. Rata poliţei trebuie de asemenea să acopere 

costurile administrative şi potenţialele reasigurări. 

Dacă fondurile mutuale sunt organizate regional, avantajul constă în faptul că 

fermierii se cunosc între ei, făcând astfel posibil controlul social, reducerea problemelor 

hazardului moral şi al selecţiei adverse. Dezavantajul acestui tip de organizare a 

269


fondului este pericolul ca cei mai mulţi fermieri sau chiar toţi să reclame pierderi în 

acelaşi timp. Acest aspect se concretizează în faptul că fermierul reclamă pe de o parte 

pierderi, iar pe de altă aprte trebuie să contribuie la fondul de asigurări pentru a acoperi 

piederile celorlalţi, în acelaşi timp. Soluţia o reprezintă reasigurarea sau colaborarea cu 

fonduri mutuale din alte regiuni, care pot acoperi parţial pierderile. 

În Olanda, de exemplu, au fost dezvoltate programe de asigurare mutuale pentru 

izbucniri ale epidemiilor atât în cazul recoltelor (horticultură şi cultivarea cartofului) cât 

şi în cazul creşterii animalelor (creşterea păsărilor). Comisia Europeană a propus 

organizarea fondurilor similare în Statele Membre UE-15 în vederea stabilizării 

impozitelor în sectorul porcinelor. Aceste fonduri reglatoare vor fi finanţate de către 

producători şi le va permite acestora să stabilizeze valoarea impozitelor printr-un sistem 

de taxe colectate în timpul perioadelor de normalitate economică. În schimb, plăţile din 

aceste fonduri vor fi realizate în timpul perioadelor economice dificile. 


Riscurile sunt asigurabile dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: 

• informaţia este simetrică : asiguratorul şi asiguratul au aproape 

aceleaşi informaţii în ceea ce priveşte probabilitatea distribuţiei 

riscului. În acest caz, probeleme principale rămân hazardul moral şi 

selecţia adversă, astfel soluţiile de asigurare pot fi viabile, la un preţ 

rezonabil, dacă cele 2 probleme menţionate anterior se pot rezolva 

adecvat; 

• riscurile sunt independente : dacă riscurile sunt sistemice 

(dependente) trebuie luate măsuri speciale pentru a face soluţiile de 

asigurare viabile; 

• numărul de unităţi expuse riscului este ridicat; 

• pierderile sunt calculate cât mai obiectiv: pentru fixarea ratelor, 

compania de asigurări trebuie să poată estima atât frecvenţa relativă 

cât şi gravitatea relativă a pierderilor. Pentru riscurile cu 

probabilitate redusă, dar cu rezultate catastrofale este dificilă fixarea 

ratei poliţei. 

În percepţia cumpărătorului potenţial al poliţei, pierderile probabile trebuie 

să fie importante, altfel poate face faţă singur riscului. 

Avantajele fondurilor colective de asigurare includ: 

• Reuniţi, membrii oferă capacitate maximă; 

• Diseminarea riscului se realizează într-un mediu lărgit. Cu cât 

riscurile sunt dispersate mai mult, cu atât este mai redusă cererea 

pentru reasiguratori şi preţul reasigurării este diminuat; 

• Fondul poate oferi optimum de securitate (vizualizarea aplicanţilor, 

clauzele de solidaritate, abordarea mutuală a riscului); 

• Combinarea cunoştinţelor specifice; 

• Schimbul rapid de informaţii; 

• Diminuarea tarifelor. 

270


CONCLUZII 

Specificul asigurării riscurilor în agricultură constă în faptul că în această 

ramură procesul de producţie e legat de riscurile naturale, adică procesele 

economice sunt îmbinate cu cele naturale. În acest context, la neajunsurile de bază 

ale metodicii existente de asigurare se referă termenele lungi de asigurare ce 

determină totalitatea riscurilor asigurate şi influenţează mărimea tarifelor de 

asigurare; specificul obiectului de asigurare. 

Asigurarea riscurilor venitului cauzează probleme considerabile; pierderile 

potenţiale nu apar doar din întâmplare, ci depind într-o măsură ridicată de modul în 

care fermierul îşi conduce afacerea. Mai mult, fermierul poate manipula uşor 

anumite elemente ce influenţează venitul (compensaţiile date angajaţilor, costurile 

operaţiunilor, inventarele). Este dificil pentru o companie de asigurări să calculeze 

distribuţia probabilităţii pentru un rezultat deficitar sau să fixeze rata în consecinţă. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Meuwissen, Huirne & Hardaker, 1999 – Risk and risk management : an empirical analysis 

of Dutch livestock farmers. Livestock Production Science, Volume 69, Issue 1, 

Pages 43 – 53. 

2. Skees, J. R., 1999 - Strategy for Agriculture-Opportunities for Improved Efficiency in Risk 

Sharing Using Capital Market- American journal of agricultural economics. 

271


STUDIUL DIAGNOSTIC PRIVIND RESURSELE 

ALIMENTARE SI FACTORII CARE LE DETERMINA 

CALITATEA IN JUDETUL IAŞI 

Steluţa RADU 1 , 

Luminiţa PÎRVULESCU 2 


Medicină Veterinară Iaşi 

e-mail: r_stela_222@yahoo.com 


Medicină Veterinară Timişoara 

The paper research the food resources from the Iasi county and the 

influenced of them on the quality of the products rezulting bz the processing. 

The vegetable resources are determinated by the typologz of agreicultural 

exploitation, the structure of the use cathegories of agricultural land and the 

dynamic of the structure of the use cathegories for the grain, beans, bot vine 

and orchard, the production potential. 

The quality of the food resources are influenced by the : natural 

factors, as – the climatics factors, soils, resources water, economic factors 

and the structure of the human resources. The quality of these elements will 

generate the level of the quality indicators of the agricultural products, 

influenced as well as the compozition of the raw materials and the nutritive 

level of the food. 

The level of nutrients of the food products generates the quality of 

them and the essential methode for the rezolving of the consummer’s. The 

study of the researching welcome of the actual tendency by the 

supplementing of the processing food, as the methodes for the guarantee the 

food safety, for the food fortification with the nutrients. 

Key words: quality, agroalimentary products, food resources 

Analizând structura suprafeţelor din judeţul Iaşi rezultă o pondere de 70 % 

pentru suprafaţa agricolă, aceasta situându-se pe primul loc, urmează pădurile cu 

18 %, apele, drumurile şi construcţiile ocupând împreună 7 % din total. În 2007 

exista şi un procent de 5 % de teren neproductiv pentru care s-au făcut încercări de 

introducere în sistemul de producţie agricolă. Suprafaţa agricolă din judeţul Iaşi 

deţine o capacitate de producţie peste medie pentru culturile de câmp. Modificările 

în structura culturilor au fost determinate de: cultura de floarea soarelui care a fost 

preferată în ultima perioadă de producătorii agricoli, motivată de valorificarea şi 

decontarea rapidă a producţiei, suprafaţa ocupată de soia care prezintă multiple 

avantaje: reducerea consumului de erbicide, extinderea sistemelor de agricultură cu 

lucrări minime ale solului şi multe alte avantaje tehnologice, economice şi 

ecologice, suprafaţa ocupată cu orzoaică de toamnă care a crescut, ca urmare a 

272


interesului manifestat de fabricile de bere. Există şi culturi la care suprafeţele 

cultivate au scăzut substanţial. Scăderi semnificative s-au înregistrat la cultura de 

grâu - acest lucru se datorează disfuncţionalităţilor pieţei produsului. În acelaşi 

timp, înfiinţarea acestei culturi fără administrarea de îngrăşăminte chimice devine 

ineficientă. Reducerea suprafeţei de sfeclă de zahăr, precum şi scoaterea din 

structură a unor culturi ca in, cânepă, altădată aducătoare de venituri, au fost 

semnificative. În perioada analizată, sectorul vegetal nu a beneficiat, decât într-o 

măsură mică de îngrăşăminte chimice, pesticide, irigaţii şi servicii adecvate. 


Studiul efectuat se realizează pentru producţia de cereale din judeţul Iaşi , 

constatând dinamica elementelor nutritive, care influenţează calitatea cerealelor, 

făinurilor şi a produselor finite obţinute din acestea. Prin experimentele efectuate s-a 

urmărit determinarea conţinutului de glucide, lipide şi proteine, vitamine, săruri minerale 

şi celuloză la prelucrarea boabelor de cereale în făinuri de diferite tipuri : tip 480 albă, 

tip 650 semialbă, tip 850 neagră. S-au înregistrat pierderile de substanţe pentru fiecare 

categorie de produs finit la măcinare. 

S-au efectuat aceleaşi determinări pentru sortimentele de pâine obţinute din cele trei 

categorii de făină. Aceste experimente s-au realizat pentru a analiza calitatea 

produsului finit pornind de la calitatea materii prime folosite. A doua serie de 

determinări a urmărit comportarea făinurilor obţinute din grâu de tip 480, 650 la 

transformarea lor în paste făinoase şi biscuiţi. La prelucrarea secarei s-au efectuat 

analizele pentru făina de secară, respectiv pâinea de secară. La măcinarea boabelor 

de porumb s-au făcut determinări pentru materia primă şi pentru făina de porumb. 

Experimentele efectuate au constat în determinarea conţinutului de : glucide prin 

metoda Bertran, proteine prin metoda Kjeldhal, lipide prin metoda Soxhlet, cenuşă prin 

calcinare. 


În determinările efectuate am urmărit comportarea conţinutului de elemente 

nutritive începând de la materia primă până la produsul finit, produse de panificaţie 

şi făinoase. Experimentele de laborator s-au efectaut pe următoarele mostre : 

boabe de cereale, porumb şi secară ca materii prime utilizate la fabricarea 

produselor finite mai sus amintite, făină albă tip 480, făina de tip 650 şi tip 800, ca 

produse intermediare folosite la obţinerea produselor finite de panificaţie şi 

făinoase, făina de porumb şi cea de secară, sortimentele de pâine albă, 

intermediară, neagră şi Graham, sortimentul de pâine obţinut din secară, 

sortimentele de paste făinoase cu sau fără adaosuri, sortimentete de biscuiţi 

glutenoşi. 

273


Tabelul 1 

Variaţia conţinutului de elemente nutritive de la cereale la produsele de panificaţie în 

judeţul Iaşi 

Materii prime, 

semifabricate sau 

produs 

finit/elemente 

nutritive 

Proteine 

% 

Lipide 

% 

Glucide 

% 

Celuloză 

% 

Cenuşă 

% 

Vitamina 

B1 

mg 

Vitamina 

B2 

mg 

Vitamina 

PP 

mg 

Grâu boabe 14 6 75 12 5,5 6 2,5 17 

Făină de grâu 

T480 

10,8 0,9 73 0,6 0,48 0,1 0,03 1 


T650 

11 1,1 73 0,3 0,65 0,18 0,13 1,5 


T800 

11,5 1,4 71 0,8 0,8 0,4 0,15 2,6 

Pâinea albă 10,3 2 54 0,1 1,2 0,07 0,03 0,6 

Pâinea 

intermediară 

8,3 0,8 52 0,2 1,3 0,1 0,09 0,07 

Pâinea neagră 7,46 0,37 48,9 0,6 1,58 0,2 0,08 1,6 

Pâinea Graham 9,1 1 51 1 1,9 0,26 0,1 3,5 

120 

100 

80 

60 

40 

20 

0 

Grâu boabe 

Făină de grâu T480 



Pâinea albă 

Pâinea intermediară 

Pâinea neagră 

Pâinea Graham 

Fig.1 - Dinamica elementelor nutritive la 

prelucrarea boabelor de grâu în produse făinoase 

Cenuă % 

Celuloză% 

Glucide% 

Lipide% 

Proteine% 

30 

25 

20 

15 

10 

5 

0 

Grâu boabe 




Pâinea albă 

Pâinea intermediară 

Pâinea neagră 

Pâinea Graham 

Fig.2 - Dinamica coninutului de vitamine la prelucrarea 

grâului în produse de panificaie 

PP 

B2 

B1 

Din dinamica elementelor nutritive la prelucrarea boabelor de grâu în cazul 

diferitelor sortimente de pâine rezultă următoarele aspecte (figurile 1,2) : 

conţinutul de substanţe minerale (cenuşa) scade de la 5,5% la boabele de grâu la 

0,48-1,2% la făina rezultată prin măcinarea şi cernerea lor, în funcţie de 

sortimentul de făină obţinut. Scăderea conţinutului de substanţe minerale este de 

3,8 până la 5%, în cazul prelucrării grâului în făină şi de 3,6 până la 4,3% pentru 

sortimentele de pâine. Conţinutul de cenuşă influenţează aspectul şi culoarea 

produselor de panificaţie. Astfel, produsele obţinute din făinuri cu un conţinut mai 

mic de substanţe minerale vor fi mai deschise la culoare(pâinea albă), cele cu un 

conţinut mai mare de cenuşă vor avea o culoare mai închisă, intensitatea culorii 

fiind direct proporţională cu creşterea conţinutului de cenuşă ( sortimentele de 

pâine intermediară, neagră, Graham, pâinea de secară sunt mai închise la culoare). 

Conţinutul de celuloză variază de la 12% la cereale până la 0,1 -1% la sortimentele 

274


de pâine. Scăderea conţinutului de celuloză, implicit de fibre alimentare este de : 

10,9-11,9% la prelucrarea boabelor de grâu în sortimentele de pâine; 

Pierderea cantitativă de fibre alimentare menţionată anterior, este 

semnificativă. Luând în considerare valoarea biologică a fibrelor alimentare, care 

favorizează peristaltismul intestinal acestea influenţează întreg procesul de digestie 

şi metabolism. Conţinutul de lipide variază de la 6% la boabele de grâu la 0,37-2% 

la sortimentele de pâine. Scăderile înregistrate sunt de 4% la pâinea albă, 5,2% la 

pâinea intermediară, 5,63% la pâinea neagră, 5% la pâinea Graham. Scăderea 

conţinutului de lipide arată şi pierderile de acizi graşi esenţiali – acidul oleic, 

linolenic, linoleic, arahidonic, izostearic, hidroxipalmitic, care au rol fiziologic de 

constituţie şi de rezervă. Micşorarea cantităţii de acizi graşi nesaturaţi din 

produsele de panificaţie, indică necesitatea folosirii adaosurilor sub formă de 

seminţe, cum ar fi : seminţe de susan(55%), seminţe de dovleac(52%), seminţe de 

floarea soarelui(30%), nucă(59%), alune(55%),care au un conţinut de gliceride de 

peste 50%.La prelucrarea boabelor de grâu în făină se modifică şi conţinutul de 

vitamine, astfel : 

Tabelul 2 

Variaţia conţinutului de vitamine la fabricarea produselor de panificaţie 

Vitamine Boabe de grâu Pâine Scăderea % 

B1 6 0,07-0,26 5,93-5,74 

B2 2,5 0,03 -0,1 2,4 -2,47 

PP 17 0,6 - 3,5 13,5 – 16,4 

Cele mai mari pierderi se înregistrează la pâinea albă şi cele mai mici la 

pâinea Graham. Dintre cele trei vitamine cea mai mare scădere se observă la 

vitamina PP şi cea mai mică la vitamina B2. 

Tabelul 3 

Variaţia conţinutului de elemente nutritive de la cereale la produsele făinoase 

Materii prime, 

semifabricate sau 

produs 

finit/elemente 

nutritive 

Proteine 

% 

Lipide 

% 

Glucide 

% 

275 

Celuloză 

% 

Cenuşă 

% 

Vitamina 

B1, 

mg 

Vitamina 

B2, 

mg 

Vitami 

na PP, 

mg 

Grâu boabe 14 6 75 12 5,5 6 2,5 17 

Făină de grâu cu 

GE 30% sau T650 

11 1,1 73 0,3 0,65 0,18 0,13 1,5 

Paste făinoase 

obişnuite 

10,2 2,2 79 0,3 0,81 0,13 0,04 1,1 

Paste făinoase cu 

ou 

10,2 2,2 79 0,3 0,54 0,11 0,08 0,8 

Biscuiţi 6 9,5 74 4,3 1,075 0,1 0,03 1 

Din figura 3 şi tabelul 3 se observă variaţia conţinutului de elemente 

nutritive la transformarea făinii de grâu în paste cu sau fără adaosuri şi biscuiţi. Se


constată menţinerea la acelaşi nivel a principalelor trofine, şi scăderea conţinutului 

de celuloză cu 0,3 % şi cenuşă cu 0,35%. La paste cu ouă şi la biscuiţi datorită 

adaosurilor folosite are loc creşterea în substanţe minerale. 

120 

100 

80 

60 

40 

20 

0 

Grâu Făină de Făină de 

boabe grâu cu grâu cu 

GE 30% 

Paste 

făinoase 

obinuite 

Paste 

făinoase 

cu ou 

Biscuii 

sau T480 sau T650 

Fig.3 - Dinamica elementelor nutritive la prelucrarea boabelor de 

grâu în produse făinoase 

Cenuă % 

Celuloză% 

Glucide% 

Lipide% 

Proteine% 

30 

25 

20 

15 

10 

5 

0 

Grâu 

boabe 

Făină de 

grâu 

T480 

Făină de 

grâu 

T650 

Paste 

făinoase 

obinuite 

Paste 

făinoase 

cu ou 

Biscuii 

Fig.4 - Dinamica coninutului de vitamine la prelucrarea 

boabelor de grâu pentru transformarea lor în produse 

făinoase 

PP 

B2 

B1 

Din punct de vedere al conţinutului de vitamine, putem spune că pastele şi 

biscuiţii sunt produse sărace în vitamină B1, B2 şi PP,datorită făinii utilizate cu 

grad de extracţie mic, dar şi datorită tratamentelor termice folosite : uscarea 

pastelor într-un interval de timp foarte mare, 17 ore, coacerea biscuiţilor la 

temperaturi foarte mari de 200 -300°C. 

80 

70 

60 

50 

40 

72,3 72 

Apă% 

Proteine% 

Lipide% 

Glucide% 

Celuloză% 

Cenuă % 

90 

80 

70 

60 

50 

40 

30 

40 

82 

74 

40 

Apă% 

Proteine% 

Lipide% 

Glucide% 

Celuloză% 

Cenuă % 

47 

30 

20 

10 

0 

14,9 

12,9 14 

9,6 

5,3 

2,61,5 1,7 1,61 0,83 

Fig. 15 Dinamica elementelor 2 nutritive la prelucrarea 3 

boabelor de porumb în mălai 

20 

10 

0 

13,5 

14 

8,9 7,8 

1,9 2,51,8 1,2 0,6 0,195 1,3 10,89 

Secară Făină de secară Pâine de secară 

Fig.6 Dinamica valorii nutritive a boabelor de secară la 

prelucrarea acestora pentru obinerea pâinii de 

secară 

Din figura 5 se constată scăderea cu 0,3 % a glucidelor din mălai, 0,9% 

proteinele, 2,6% lipidele, 1% cenuşa şi 0,3% cenuşa. La secară micşorarea 

conţinutului de elemente nutritive este de: 4,6% la proteine, 0,6% la lipide, 0,8 % 

la celuloză şi 0,9% la cenuşă. 

CONCLUZII 

1. Datorită micşorării substanţiale a cantităţilor de vitamine din făina de grâu 

produsele pot fi fortificate cu vitamina B1 şi vitamina PP din surse naturale, cum ar 

fi :germeni de orz, porumb, grâu, extract din seminţe de dovleac, tărâţe, lapte, 

gălbenuş de ou, miere de albine, extracte de drojdie îmbogăţite cu vitamina B1. 

276


2. Completarea substanţelor nutritive se va face şi cu : soia pentru sărurile de 

calciu, lapte, ouă, cereale integrale pentru sărurile de fosfor şi pentru completarea 

conţinutului de aminoacizi esenţiali, seminţe de floarea soarelui pentru sărurile de 

potasiu şi pentru completarea conţinutului de acizi graşi esenţiali, cereale 

germinate, nuci, drojdie de bere pentru sărurile de magneziu, cereale germinate şi 

ulei de porumb pentru sărurile de crom, ceapă, măsline pentru iod, seminţe de 

dovleac pentru săruri de zinc şi lipide. 

3. Folosirea resurselor naturale pentru adaosurile de micronutrienţi poate 

influenţa pozitiv sănătatea consumatorului prin : buna funcţionare a sistemului 

nervos (sărurile de calciu), sănătatea dinţilor şi structura sistemului osos, 

echilibrarea acidobazică a sângelui(clorurile), funcţionarea normală a rinichilor, 

energia şi vigoarea organismului(sărurile de fosfor), echilibrează balanţa de apă din 

organism alături de sodiu(sărurile de potasiu), activează anumite enzime pentru a 

metaboliza compuşii sodiului şi potasiului, lipide, hormoni, vitamina C, combate 

stările de depresie, nervozitate, dând un echilibru psihic(sărurile de magneziu), 

determină metabolizarea vitaminei B, ajută la arderea excesului de grăsimi, are 

efect energizant şi măreşte capacitatea de memorie, asigură sănătatea părului, 

unghiilor şi a dinţilor(sărurile de iod), ajută la sintetizarea insulinei şi a proteinelor 

(sărurile de crom şi zinc), îmbunătăţeşte acumularea vitaminei C (sărurile de 

mangan). 

4. Din experimentele efectuate se constată că sortimentele de pâine obţinute 

din făină albă au un conţinut de săruri minerale mic de 1,2% faţă de 5,5% la grâu, 

în timp ce conţinutul de săruri minerale la sortimentele de pâine 

intermediară(1,3%), neagră(1,58%) , Graham(1,9%) au un conţinut crescut de 

cenuşă peste 1%, iar pâinea de secară de 0,89 %. Din acest motiv sunt recomandate 

aceste sortimente de pâine înaintea pâinii care deşi este mai aspectoasă, mai plăcută 

la miros şi gust datorită procesării avansate a boabelor de cereale ea este mai săracă 

în substanţe minerale, elemente nutritive pe care organismul uman nu le poate 

sintetiza prin metabolism. 

5. Scăderea conţinutului de celuloza din grâu de la 12% la 0,1% în pâinea 

albă, nu reprezintă un factor pozitiv pentru digestia individului. În acest caz se 

recomandă pentru o dietă raţională folosirea în alimentaţie a pâinii Graham şi a 

pâinii de secară (1%). Alte produse făinoase au fost îmbogăţite cu subtanţe 

nutritive şi fibre alimentare prin adaos de alte substanţe naturale favorabile 

digestiei. 

BIBLIOGRAFIE 

1.Altmann, F., 1992 – Determination of Amino Sugars and Amino Acids in Glycoconjugates 

Using Precolumn Derivatization with o-Phthalaldehyde, Analytical Biochemistry, 204, 

215-219. 

2. Antes, S., Wieser, H. 2001 – Effects of High and Low Molecular Weight Glutenin Subunits 

on Rheological Dough Properties and Breadmaking Quality of Wheat, Cereal 

Chemistry, 78:157-159. 

3.Antes, S., Wieser, H. 2001 – Reoxidation behavior of wheat and rye glutenin subunits, 

Cereal Chemistry. 78:8-13. 

277


4.Ashworth, U.S., and Krueger, G.J. 1951 – Chemical factors affecting the baking quality of 

non-fat mily solids. IV. Minimum heat treatment for maximum loaf volume. Cerea 

Chemistry, 28:145-152. 

5. Bordei, D.2004 – Tehnologia modernă a panificaţiei, Editura Agir, Bucureşti. 

6.Borneo, R., Khan, K. 1999 – Protein changes during various stages of bread making of 

four spring wheats: Quantification by size exclusion HPLC. Cereal Chemistry, 76(5), 

711-717. 

7.Brites, C., Carrillo, J.M., 1991 – Influence of High Molecular Weight (HMW) and Low 

Molecular Weight (LMW) Glutenin Subunits Controlled bz Glu-1 and Glu-3 Loci on 

Durum Wheat Quality. 2001. Cereal Chemistry, 78:59-63; Christian, Maria , 1991– 

La qualité des produits industriels, Dunodbordosd, Paris. 

8.Ciaffi, M., Tozzi, L., Borghi, B., Corbellini, M., and Lafiandra, D. 1994 – Effect of wheat 

shock during grain filling on the gluten protein composition of bread wheat. J. Cereal 

Sci. 24:91-100. 

9.Clydesdale, F.M., and Weimer, K.L. 1985 – Iron fortification of foods. Academic Press, 

New York. 

10.Cocup, R.O., and Sanderson, W.B. 1987 – Functionality of dairy ingredients in bakery 

products. Food Technol. 41:86-90. 

11.Iosif, Gh. N. şi colab., 2002- Analiza calităţii produselor, Editura Tribuna Economică, 

Bucureşti. 

12.Leonte, M., 2000 – Biochimia şi tehnologia panificaţiei, Editura Crigarux, Piatra Neamţ. 

13.SR ISO 5530-4:2002, Făină de grâu. Caracteristici fizice ale aluatului. Partea 4: 

Determinarea proprietăţilor reologice folosind alveograful, Asociaţia de Standardizare 

din România, 2002. 

278


OPTIMIZAREA STRUCTURII CEREALELOR BOABE 

PENTRU SĂMÂNŢĂ, PE SPECII ÎN MICROZONA 

BIVOLARI, DIN LUNCA PRUTULUI 

CRISTINA ANTONESCU 1 , 

M.C. ANTONESCU 2 ,R. COJOCARI 1 , 

ANCA COSOVANU 2 

1 

ITCSMS Iasi, cristina.antonescu@yahoo.com, 

2 

CRPDRP 1 Iasi, marius.antonescu@sapard.ro 

Optimizarea structurii cerealelor boabe pentru sămânţă, pe specii în 

microzona Bivolari, din Lunca Prutului Optimization of the structure of 

grain cereals for seeds, by species in the microarea Bivolari, from the 

meadow of Prut river The hereby survey presents the obtaining of some 

optimum solutions regarding the agricultural structure and the discovery of 

several combinations of all the production factors that finally result in 

production rise providing economic efficiency conditions are ensured. The 

optimization process is an act of conception and decision making that content 

depends on a variety of factors specific to each agricultural area or micro 

area. The analysis was carried out within Bivolari micro area and aimed to 

obtain the optimization of grain cereals for seeds, by species. The 

optimization of the structure of grain cereals for seeds was achieved by 

means of several economic-mathematical patterns based on more 

restrictions, such as: integral usage of the agricultural area, predominance 

of some cultures in the cropping rotation system, achievement of a minimum 

quantity of vegetal products and of a maximum profit. Within the economicmathematical 

pattern drawn and used for the optimization of the structure of 

crops, the component elements are: profit maximization and production 

expenditures minimization, variables – surfaces for plant cultivations, free 

terms – total surface of production facility, maximum limits for certain 

cultures, the products needed to be achieved. The conclusion of the survey is 

that Bivolari micro area is characterized by extremely favorable conditions 

for cultivating the grain cereals for seeds and that a higher cultivated 

agricultural area is detected in agricultural year 2006 – 2007. 

Key words: optimization, bonita notes, economical-mathematical model 

Agricultorul contemporan trebuie sa fie specialist in multe domenii. Este 

necesar ca acesta sa ia o multitudine de decizii de la starea recoltelor, diverse 

operatii agricole, solutii financiare pentru achizitionarea unor echipamente, ce 

constructii sa realizeze, metode de rezolvare a unor formalitati administrative, pana 

la solicitari pentru diverse subventii si fonduri. Succesul unei firme agricole consta 

in primul rand in abilitatea conducerii acestora, in capacitatea de a preveni 

implicarea intreprinderii in lantul de efecte negative ce se rasfrang asupra ei si de a 

279


asigura totodata o linie strategica de evolutie viitoare. (Draft R.,1989; M. 

Gradinariu; Manolescu Irina, 2006; Margareta Oancea, 2003; Tracy M., 2000). 

Studiul de fata prezintă obţinerea unor soluţii optime în structura producţiei 

agricole şi găsirea unor combinaţii a tuturor factorilor de producţie, care în final să 

conducă la realizarea unor sporuri de producţie, în condiţiile de eficienţă 

economică. 

Modelul economico-matematic de optimizare are în vedere utilizarea unui 

volum cât mai mare de informaţii care să permită o îmbinare raţională între 

informaţiile stocate în Banca de date şi informaţiile variabile specifice arealului 

cercetat. 


Studiul are ca obiect optimizarea structurii cerealelor boabe pentru sămânţă 

boabe pentru sămânţă pe specii în microzona Bivolari, din Lunca Prutului. 

Optimizarea economică a tehnologiilor de producere a seminţelor presupune un 

proces deosebit de complex, deoarece trebuie să precizeze care este varianta ce 

conduce la obţinerea celei mai mari producţii în condiţiile valorificării la maxim a 

condiţiilor pedoclimatice. 

Pentru proiectarea şi perfecţionarea tehnologiilor de producere a seminţelor 

trebuie să s eţină seama de următoarele elemente: 

- specia 

- sistemul de cultură 

- soiul sau hibridul utilizat 

- tipul de sol 

- consumurile de îngrăşăminte organo-minerale 


Ratele de rentabilitate se identifică ca rate de eficienţă, prin care se măsoară 

eficienţa resurselor materiale şi financiare alocate activităţii unei întreprinderi de 

exemplu S:A: Moldova Ţigănaşi (tab.1,2,3). 

Optimizarea structurii culturilor de cereale boabe pentru sămânţă apare 

ca o consecinţă a necesităţii de programare a producţiei vegetale în profil teritorial, 

ceea ce implică o zonare judicioasă şi o îmbinare raţională a culturilor. 

Optimizarea structurii culturilor asigură posibilităţi sporite în organizarea 

raţională a producţiei şi, mai ales, în folosirea intensivă a resurselor interne, între 

care terenul arabil ocupă un loc primordial. 

Prin optimizarea structurii culturilor cerealiere pentru sămânţă trebuie să se 

asigure creşterea randamentului la hectar şi a producţiei totale, îmbunătăţirea 

calităţii acesteia şi sporirea rentabilităţii în toate zonele şi unităţile productive. 

În orice zonă de producţie agricolă se consideră că varianta optimă de 

structură a culturilor cerealiere pentru sămânţă este aceea care asigură venitul net 

maxim, unde terenul a fost organizat pe asolamente unitare. 

Se evidenţiază faptul că procesul de structurare a culturilor în terenul arabil 

trebuie să ţină seama de favorabilitatea culturilor în asolament în corelaţie cu 

aprecierea economică a acestuia. 

Structura culturilor s-a diferenţiat în cadrul fiecărui tip de asolament, 

ierarhizarea acesteia având drept criteriu notele de bonitare a terenului arabil. 

280


În cadrul procesului de optimizare trebuie să se ţină seama de o serie de 

criterii, dintre care mai importante sunt următoarele: 

• Realizarea unui nivel minim al producţiei totale necesară autoconsumului 

sau destinată valorificării; 

• Utilizarea integrală a resurselor naturale (teren arabil), economice şi 

sociale; 

• Asigurarea unui grad ridicat de exploatare a favorabilităţii ecologice pentru 

diferitele culturi, corespunzător claselor de bonitare economică a 

terenului arabil. 

Tabelul 1 

Buget de venituri şi cheltuieli agrotehnice: grâu 

Nr. 

2003 2004 2005 2006 

Indicatorul 

UM 

crt. 

(670 ha) (670 ha) (850 ha) (1166 ha) 

1 PRODUCŢIA REALIZATĂ kg/ha 4150 4200 500 3800 

2 A CHELTUIELI DIRECTE mii lei 5162664 6195197 9431494 14768816 

3 

Cheltuieli cu materii prime şi 

I 

materiale 

mii lei 3541556 4249867 6469947 10131316 

4 1 Materii prime : mii lei 1742654 2091185 3183595 4985204 

5 sămânţa mii lei 536654 643985 980395 1535204 

6 îngrăşăminte : mii lei 1206000 1447200 2203200 3450000 

7 - simple mii lei 458280 549936 837216 1311000 

8 - complexe mii lei 747720 897264 1365984 2139000 

9 Pesticide mii lei 898160 1077792 1640818 2569364 

10 2 Materiale consumabile : mii lei 935476 1122571 1708989 2676112 

11 materiale auxiliare mii lei 104870 125844 191583 300000 

12 combustibili + lubrefianţi mii lei 673302 807962 1230032 1926112 

13 piese de schimb mii lei 122348 146818 223513 350000 

14 alte materiale mii lei 34957 41948 63862 100000 

15 

3 Cheltuieli cu lucrările şi 

serviciile executate de terţi 

mii lei 419478 503374 766330 1200000 

16 

4 Alte cheltuieli de 

exploatare: 

mii lei 443948 532738 811033 1270000 

17 amortizare mii lei 419478 503374 766330 1200000 

18 impozite şi taxe mii lei 24470 29364 44703 70000 

19 II Cheltuieli cu forţa de muncă: mii lei 1621109 1945331 2961548 4637500 

20 1 Salarii mii lei 1223478 1468174 2235130 3500000 

21 

2 Cheltuieli cu asigurarea şi 

protecţia socială 

mii lei 397630 477156 726417 1137500 

22 B CHELTUIELI INDIRECTE mii lei 332087 398504 606678 950000 

23 

Cheltuieli generale şi 

comune 

mii lei 244696 293635 447027 700000 

24 2 Dobânzi mii lei 87391 104869 159652 250000 

25 C TOTAL CHELTUIELI mii lei 5494751 6593701 10038172 15718816 

26 D COST DE PRODUCŢIE mii lei / t 1194 1433 2361 3417 

27 E PREŢ DE LIVRARE mii lei / t 1818 2182 0 5200 

VALOAREA PRODUCŢIEI 

28 F 

VÂNDUTE 

mii lei 8361600 1003392 0 23920000 

29 GPROFIT BRUT mii lei 2866849 3440219 0 8201184 

30 H IMPOZIT PE PROFIT mii lei 716712 860054 0 2050296 

31 I PROFIT NET mii lei 2150137 2580164 0 6150888 

281


Buget de venituri şi cheltuieli agrotehnice: orz 

Tabelul 2 

Nr. 

crt. 

Indicatorul 

UM 

2003 

(80 ha) 

2004 

(80 ha) 

2005 

(16 ha) 

2006 

(408 ha) 

1 PRODUCŢIA REALIZATĂ kg/ha 3950 3900 650 3330 

2 A CHELTUIELI DIRECTE mii lei 388347 466016 111843 2831696 

Cheltuieli cu materii prime 

3 I 

mii lei 316839 380207 91249 2310286 

şi materiale 

4 1. Materii prime : mii lei 151977 182372 43769 1108166 

5 sămânţa mii lei 56270 67524 16205 410300 

6 îngrăşăminte: mii lei 81771 98126 23550 596250 

7 simple mii lei 19899 23879 5731 145100 

8 complexe mii lei 61865 74238 17817 451100 

9 Pesticide mii lei 13936 16723 4013 101616 

10 2. Materiale consumabile : mii lei 61029 73234 17576 445000 

11 materiale auxiliare mii lei 1371 1646 394 10000 

12 combustibili + lubrefianţi mii lei 54857 65829 15798 400000 

13 piese de schimb mii lei 3429 4114 987 25000 

14 alte materiale mii lei 1371 1646 394 10000 

15 

3. Cheltuieli cu lucrările şi 

mii lei 

serviciile executate de terţi 

71314 85577 20538 520000 

16 

4. Alte cheltuieli de 

exploatare : 

mii lei 32519 39023 9365 237120 

17 amortizare mii lei 30857 37029 8886 225000 

18 impozite şi taxe mii lei 1662 1995 478 12120 

Cheltuieli cu forţa de 

19 II 

mii lei 71508 85809 20594 521410 

muncă: 

20 1. Salarii mii lei 53968 64762 15542 393517 

21 

2.Cheltuieli cu asigurarea 

şi protecţia socială 

mii lei 17540 21048 5051 127893 

22 B CHELTUIELI INDIRECTE mii lei 20571 24686 5924 150000 

23 

1.Cheltuieli generale şi 

comune 

mii lei 13714 16457 3949 100000 

24 2. Dobânzi mii lei 6857 8229 1974 50000 

25 C TOTAL CHELTUIELI mii lei 396575 475891 114213 2891696 

26 D COST DE PRODUCŢIE 

mii lei 

/ t 

340 408 97 2480 

27 E PREŢ DE LIVRARE 

mii lei 

/ t 

411 494 118 3000 

28 F 

VALOAREA PRODUCŢIEI 

mii lei 

VÂNDUTE 

475200 570240 136857 3465000 

29 G PROFIT BRUT mii lei 78625 94349 22643 573304 

30 H IMPOZIT PE PROFIT mii lei 19656 23587 5660 143326 

31 I PROFIT NET mii lei 58968 70762 16982 429978 

282


CONCLUZII 

În economia zonei cercetate, agricultura ocupă locul al 2 lea după industrie, 

îndeplinind un rol esenţial prin funcţiile sale 

Numeroase studii şi cercetări, au avut ca obiect optimizarea structurii 

culturilor pe zone agroeconomice , în funcţie de bonitarea terenului arabil pentru 

principalele culturi 

Studiile de optimizare a structurii culturilor de câmp prezintă ca variantă 

optimă aceea care are ca funcţie obiectiv maximizarea profitului net. 

În agricultură, în procesul de optimizare a tehnologiilor de cultivare a 

plantelor şi a structurii culturilor de câmp, se utilizează mai multe metode, dintre 

care aplicabilitatea cea mai mare o prezintă programarea liniară. 

Cultura de bază este porumbul pentru boabe cu o pondere foarte mare, urmat 

de grâu, orz şi orzoaică. 

Modelul economico-matematic elaborat pentru optimizarea structurii 

culturilor de câmp , are în vedere folosirea unui volum mare de informaţii care să 

permită comensurarea tuturor factorilor care concură la utilizarea raţională a 

resurselor naturale 

BIBLIOGRAFIE 

1. Chiran, A., Gîndu, Elena şi colab., 2003 – Marketing agroalimentar – teorie şi practică – 

Ed. a II a Pim, Iaşi. 

2. Gîndu, Elena şi colab., 2004 – Unele aspecte privind eficienţa economică a producerii 

seminţelor la cereale boabe – Studiu de caz la S.A. Moldova Ţigănaşi jud. Iaşi; 

3. Jugănaru, Mariana, 2000 – Marketing, Ed. Expert, Bucureşti. 

4. Sima Elena – Piaţa seminţelor certificate – Revista „Sănătatea plantelor”. 

5. * * * , 2004 – Dezvoltarea agriculturii judeţului Iaşi, orizont 2004, pe zone de producţie 

agricolă. 

6. * * *, 2004 – Dezvoltarea agriculturii şi silviculturii judeţului Iaşi, orizont 2004. 

283


STRATÉGIES DE TRADUCTION DANS LE CONTEXTE 

DE LA COMMUNICATION INTERCULTURELLE (LES 

PRÉSUPPOSITIONS DANS LES VERSIONS 

ROUMAINES DU ROMAN LES MISÉRABLES DE 

VICTOR HUGO) 

Elena PETREA 1 

1 USAMV Iaşi 

elenapetrea@univagro-iasi.ro 

After an attentive reading of the works dedicated to the study of the 

text in translation studies, we propose an analysis which turns to good 

account the theoretical assumptions of Christiane Nord, exposed in her work 

“Text Analysis in Translation” (1991). The category of presuppositions is a 

touchstone for the translators, because it implies a series of skills of cultural, 

ideological, aesthetic order. Presuppositions include not only factors and 

realities of the source text, but also elements which belong to the biography 

of the author, to the aesthetic criteria, of genre or sort, to the topoi of time, to 

the ideology, to the political or cultural conditions of time. In this wide 

meaning of a word, we can observe that the presuppositions occupy a wide 

place in the novel “Les Misérables”, being a proof of the significant 

knowledge of the author. We insist on some types of presuppositions and 

underline the way the Romanian translators treat them, according to the time 

when the translation is made. The comparative method allows to identify the 

gains and the losses of the translation with regard to the original or to the 

other versions, but also to place sometimes the target text at the same level as 

the source text. 

Key words: translation theory, intercultural communication, presuppositions, 

romanian translations, Victor Hugo 

Dans le cadre plus ample des discussions portant sur la réception de l’œuvre 

d’un écrivain dans un autre espace littéraire, l’analyse de l’activité de traduction a 

le rôle de compléter l’image que la culture d’accueil construit autour de cet 

écrivain. Plus que le volume des traductions, c’est la qualité de celles-ci qui 

contribue à faire connaître un nom et une œuvre dans un nouvel espace littéraire, 

car c’est la réaction du public lecteur à l’égard de la traduction qui détermine 

l’inscription d’un texte étranger parmi les valeurs de la communauté d’accueil et 

son devenir comme repère ou bien son rejet. 

Le texte à traduire contient en soi le savoir d’un peuple et/ou d’un individu, 

et son traducteur s’engage dans une compétition positive avec l’original et avec son 

auteur, sans devenir par là son auteur second, mais le double de celui-ci dans la 

littérature cible. L’existence d’une conscience de transfert, qui se déclare objective, 

mais laquelle est manifestement subjective, nous permet de parler de traductions 

284


toujours perfectibles au niveau du contenu et toujours répétables comme acte. Et 

toujours inestimables en soi. La position de la traduction (conçue à la fois comme 

procès et résultat) au carrefour d'objets d’étude divers/différents, explique la 

diversité ainsi que la divergence des points de vue, des théories et des simples 

opinions formulés concernant le statut, la terminologie, la nature, les perspectives 

de la traduction. L’état actuel des recherches en traductologie est le résultat d’une 

évolution durant des siècles, ponctuée par certaines constantes bipolaires qui ont 

retenu l’attention des chercheurs depuis les débuts. L’inventaire terminologique 

que nous possédons de nos jours permet l’accomplissement d’une démarche 

scientifiquement fondée et argumentée. 

MATERIEL ET METHODE 

Le modèle théorico-pratique principal que nous allons adopter (et adapter) dans 

l’évaluation des traductions roumaines du roman Les Misérables de Victor Hugo 

appartient à Christiane Nord et il a été exposé dans son ouvrage Text Analysis in 

Translation (Rodopi, Amsterdam-Atlanta, 1991). Notre option a été justifiée par la 

pertinence et la complexité de cette perspective pour l’analyse des traductions, une 

approche que nous allons compléter, le cas échéant, par d’autres références 

bibliographiques. Selon cette perspective, la traduction, appelée aussi communication 

interculturelle, est un processus qui implique plusieurs facteurs fondamentaux 

(essentiels): le producteur du texte source, l’émetteur (l’expéditeur, l’angl. „sender”) du 

texte source-dans le cas des textes littéraires, ces deux membres s’identifient en un 

seul, appelé l’auteur du texte ; le texte source, le récepteur du texte source, l’initiateur, 

le traducteur, le texte cible, le récepteur du texte cible (le destinataire, l’angl. 

„recipient”).[6,p.5-6] Puisqu’ils représentent des signes linguistiques ancrés dans une 

certaine culture, le texte source (TS) et le texte cible (TC) dépendent de la situation de 

communication dans laquelle ils servent à transmettre un message, de là la nécessité 

d’une analyse attentive du contexte de la traduction (la situation du texte source, la 

situation du texte cible, chacune divisée en production et réception du texte). Orienté 

vers le récepteur, le processus de traduction choisit ses stratégies en fonction du but 

(„skopos”), de l’effet du texte cible (tel que le suppose, par anticipation, l’initiateur/le 

traducteur). La qualité et la quantité de la relation entre le texte source et le texte cible 

dépendent du but de la traduction et assurent les critères selon lesquels on décide 

quels éléments de la situation source peuvent être « gardés » et quels autres 

« adaptés » à la situation cible, tant qu’il y a compatibilité entre l’intention du texte 

source et les fonctions du texte cible. Le modèle de Christiane Nord comprend les 

facteurs extratextuels ou externes (les facteurs de la situation de communication dans 

laquelle le texte accomplit sa fonction) : l’auteur, l’intention de l’auteur, le récepteur du 

texte, le milieu ou le canal de communication du texte, le lieu, le temps de la production 

et celui de la réception, la motivation de la communication, la fonction du texte ; et les 

facteurs intratextuels ou internes (concernant le texte) : le thème, le contenu, la 

composition du texte, le lexique, la syntaxe, les traits suprasegmentaux (ayant des 

implications stylistiques). Notre analyse retient une seule catégorie, celle des 

présuppositions, car elle s’inscrit dans une recherche plus ample, exposée dans notre 

thèse de doctorat. La catégorie des présupposés est une pierre de touche pour les 

traducteurs, puisqu’elle implique une série de compétences d’ordre culturel, 

idéologique, esthétique etc. Les présuppositions comprennent non seulement les 

facteurs et les réalités du texte-source, mais aussi des éléments qui appartiennent à la 

biographie de l’auteur, aux critères esthétiques, de genre ou d’espèce, aux topoi d’une 

285


époque, à l’idéologie, aux conditions politiques ou culturelles de l’époque. Dans cette 

acception large, on peut observer que les présuppositions occupent une place 

importante dans le roman Les Misérables, étant des manifestations de l’érudition 

impressionnante de l’auteur. En offrant des clés de lecture sur plusieurs niveaux, 

l’œuvre Les Misérables est accessible à un public large, mais elle dévoile pleinement 

ses significations à un esprit cultivé. 

RESULTATS ET DISCUSSIONS 

Nous allons nous arrêter sur quelques types de présuppositions et souligner 

la manière dont les traducteurs roumains les traitent, selon l’époque où la 

traduction est réalisée. Notons dès le début la pauvreté des notes explicatives pour 

les versions plus anciennes. 

Dans le cas des noms propres appartenant à la culture source, comme par 

exemple, les toponymes, les titres de journaux, de livres etc., les traducteurs 

choisissent entre leur transcription avec la forme française, en y ajoutant 

éventuellement une note, et leur traduction en roumain. On reprend, à juste titre, de 

nombreux toponymes: Digne, Montreuil-sur-Mer, Gros-Caillou, des noms de rues: 

Arbalète, Epée-de-Bois, du Plâtre etc. D’autres fois, ces noms sont traduits : rue de 

la Clef-strada Cheii, rue des Postes-strada Poştei/strada Poştelor, passage des 

Patriarches-pasajul Patriarhilor etc. Saint-Germain-des-Près est expliquée dans 

TC1[2]: biserica Saint-Germain-des-Près, mais pas dans TC2[4]; Pont Neuf est 

gardé tel quel, mais on le supprime dans l’édition 1993 (bien que l’explication 

apparaisse en note). Le Dôme des Invalides est incorrectement traduit par Palatul 

Invalizilor (TC1, I, p.165), la forme correcte étant Domul Invalizilor (dans TC2, I, 

p.130.). Champ de Mars et Champ de Mai sont repris tels quels, mais ils sont 

expliqués et traduits en note dans TC1, TC1’[3]. Dans l’édition 1938, figurent les 

traductions roumaines, sans aucune explication: Câmpul lui Marte ; Adunarea din 

Mai. Parfois, l’hésitation entre les deux possibilités peut engendrer des pertes. Le 

chapitre Anul 1817 contient une énumération de faits menus destinés à créer 

l’impression de la reconstitution d’une époque ; parmi ceux-ci, „le pont 

d’Austerlitz abdiquait et s’intitulait pont du Jardin du Roi, double énigme qui 

déguisait à la fois le pont d’Austerlitz et le jardin des Plantes”(I, p.177). 

TC1: Podul Austerlitz abdicase şi se numea acum podul Jardin du Roi, dublă 

enigmă care deghiza (acoperea, TC1’) în acelaşi timp podul Austerlitz şi Grădina 

Botanică. (I, p.160) 

TC2: Podul de la Austerlitz abdica şi se intitula podul Grădina Regelui, 

enigmă dublă deghizând totodată podul de la Austerlitz şi Grădina Botanică.(I, 

p.128) 

La relation établie entre les deux termes soulignés dans le TS est moins 

évidente dans le TC1 à un lecteur peu familier avec la langue française; dans le 

TC2, l’emploi incorrect de la préposition engendre la confusion toponymique: le 

pont qui s’appelle Austerlitz devient le pont de (=qui se trouve à) Austerlitz! 

L’appellation Institut (fr. Institut), assez opaque pour le lecteur roumain, 

n’est rendue plus claire ni par l’expansion, ni par le procédé d’élargissement du 

286


sens (il s’agit d’une abréviation pour Institut de France, établissement qui 

comprend les cinq académies). Les connotations de certains toponymes, familières 

au lecteur français, comme, par exemple, les noms des quartiers réservés à 

certaines couches sociales, sont rendues accessibles au lecteur roumain par les 

traducteurs Lucia Demetrius et T.Măinescu, mais pas par Ion Pas (par ex., le 

quartier Saint-Germain ou le pavillon Marsan). Le Jardin des Plantes pose 

problème, puisqu’il s’agit d’une partie du Musée national d’histoire naturelle de 

Paris, qui comprend des plantes et une ménagerie; Grădina Botanică (TC1, I, 

p.160; TC2, I, p.128), ainsi que la traduction littérale Grădina Plantelor (utilisée 

constamment par TC2’ mais parfois aussi par TC1, II, p.204; TC2, III, p.55); ou 

bien on a la forme française, expliquée aux notes (TC1, IV, p.71), dans un passage 

qui mentionne la passion de l’un des personnages pour les fleurs rares; tandis que, 

lorsque Gavroche parle des singes et des girafes du Jardin des Plantes, les 

traducteurs préfèrent le syntagme Grădina Botanică, source de confusion pour le 

lecteur roumain, habitué à trouver uniquement des plantes dans un jardin 

botanique! (TC1, IV, p.184; TC2, III, p.146). 

La toponymie du roman hugolien est significative au plus haut degré, mais la 

symbolique des lieux n’est pas toujours saisie par les traducteurs, ce qui entraîne 

des pertes pour le lecteur roumain. Après l’envoi au bagne de Jean Valjean, sa sœur 

habite à Paris, rue du Geindre (geindre ou gindre=ouvrier boulanger qui pétrit le 

pain); l’auberge des Thénardier se trouve ruelle du Boulanger (boulanger=brutar). 

Les deux toponymes s’inscrivent dans le champ sémantique du pain, qui traverse 

tout le roman, dès le vol de Jean Valjean, connotations occultées par les versions 

roumaines, qui reprennent l’appellation en français sans fournir aucune 

explication/traduction. Champmathieu a habité à Paris boulevard de l’Hôpital, et, 

par une coïncidence qui produit l’«effet de réel», la masure Gorbeau, espace de la 

misère, est située sur le même boulevard, entre Salpetrière et Bicêtre, toponymes 

associés à la pauvreté et au crime. Comme si ce n’était pas la même réalité, les 

versions roumaines emploient d’abord le nom de la rue en roumain-bulevardul 

Spitalului (TC1, I, p.372; TC2, I, p.291), puis, dans un autre tome, en françaisbulevardul 

l’Hôpital (TC1, II, p.182; TC2, II, p.10), et c’est uniquement le nom 

Bicêtre qu’on explique. 

Le roman Les Misérables renferme dans ses pages une encyclopédie en 

miniature, et la preuve en sont les noms plus ou moins célèbres évoqués : écrivains, 

théologiens, scientifiques, philosophes, héros populaires et de la littérature 

universelle, artistes, personnalités historiques, mais aussi des brigands célèbres ou 

non (v.chap. L’Année 1817, Waterloo, Ecce Paris, ecce homo). Les versions 

roumaines plus récentes expliquent ces nombreux anthroponymes, parfois même 

par des renvois familiers au lecteur roumain (v. TC1, III, p.187, note 2). Ces noms 

sont soit expliqués en note, sur la même page, soit en glossaire, à la fin du volume, 

afin de ne pas interrompre la lecture. Evidemment, les éditions plus récentes sont 

plus riches en éclaircissements que celle plus anciennes. Les traducteurs 

choisissent parfois d’effacer certaines pressupositions ou de les rendre 

287


partiellement, par le procédé de l’adaptation: dans la conversation entre 

monseigneur Bienvenu et le conventionnel G., ce dernier demande: 

TS: -Que pensez-vous de Bossuet chantant le Te Deum sur les dragonnades? 

(I, p.75) 

TC1: -Ce credeţi despre Bossuet care binecuvânta persecuţiile religioase? 

(I, p.62) 

TC2: -Ce credeţi de Bossuet care cânta Te Deum-ul la executarea 

supliciilor? (I, p.51) 

Les deux éditions expliquent le nom propre Bossuet; Te Deum est traduit par 

une modulation dans TC1-le verbe a binecuvânta; le nom dragonnade


traduit par contrabandist de sare) ou sont adaptées : gabelle devient monopolul 

sării (TC1, IV, p.304) ou dijmă (TC2, III, p.238), solution inadéquate, s’agissant 

ici d’un archaïsme autochtone. La cocarde blanche (symbole d’une réalité 

pervertie, la cocarde étant portée par les révolutionnaires, le blanc étant la couleur 

de la royauté) a une solution qui s’éloigne beaucoup de l’original chez Ion Pas : le 

fr. « arbore la cocarde blanche » devient „îşi prinde funda albă la piept” (III, 

p.238)(Le Nouveau Robert 2007 définit la cocarde: insigne (souvent rond) que l’on 

portait sur la coiffure). 

CONCLUSIONS 

Notre analyse vient de démontrer le fait que c’est la tâche du traducteur que 

d’évaluer le savoir du lecteur, afin de garder l’équilibre entre ce qu’il faut et ce 

qu’il ne faut pas expliquer, tout en se tenir à l’écart des attitudes extrêmes : devenir 

trop explicite par l’apport d’informations superflues, ou bien rendre le texte trop 

opaque et, par la suite, influencer la diffusion d’une œuvre/ d’un écrivain. Le texte 

hugolien n’est pas accessible de la même manière à tous les lecteurs et à toutes les 

époques, mais cela est déjà une question beaucoup discutée par la théorie de la 

réception et la théorie de la lecture. Par la mise en miroir de plusieurs versions nous 

pouvons identifier les points forts et les pertes lors du passage d’un texte à l’autre, 

la mesure dans laquelle les textes roumains récupèrent, au niveau de la forme et du 

contenu, le texte de départ, ainsi que son effet. Il y apparaît le problème de 

l’équivalence sur les plans constitutifs de l’ensemble. Bien qu’orienté vers le texte 

cible, notre démarche est, en même temps une re-lecture du texte original. 

La méthode comparative permet d’identifier les gains et les pertes de la 

traduction par rapport à l’original ou aux autres versions, mais aussi de placer 

parfois le texte cible au même niveau que le texte source. Nos observations 

indiquent la nécessité des retraductions futures, tandis que notre analyse peut 

constituer un repère pour les éventuels traducteurs. 

BIBLIOGRAPHIE 

1. Hugo, V., 2000 - Les Misérables, Paris, Le Livre de Poche, vol. I-II. 

2. Hugo, V., 1969 - Mizerabilii, traducere de Lucia Demetrius şi Tudor Măinescu, Bucureşti, 

Editura pentru Literatură. 

3.Hugo, V., 1954-55 – Mizerabilii, traducere de Lucia Demetrius Tudor Măinescu şi J.Costin 

Bucureşti, ESPLA, vol. I-V. 

4. Hugo, V., 1993 - Mizerabilii, traducere de Ion Pas, Bucureşti, Editura Eden, vol. I-IV. 

5. Hugo, V., 1938 - Mizerabilii, traducere de Ion Pas, Bucureşti, Editura Cugetarea, vol. I-IV. 

6. Nord, Christiane, 1991 - Text Analysis in Translation, Amsterdam-Atlanta, Rodopi. 

289


AGRICULTURAL MARKET PRICES AND INCOME 

DEVELOPMENTS – STATUS QUO AND OUTLOOK 

Laura GIURCA VASILESCU 1 , Ana POPA 1 , 

Cerasela PIRVU 1 

1 Faculty of Economy and Business Administration, 

Craiova 

e-mail: laurra2004@yahoo.com 

In the last years the prices of many agricultural commodities 

registered significant rises. These price developments mainly result from the 

combination of supply side factors at EU and world levels and demand-side 

drivers. Some of the factors are of a structural nature and they have set 

conditions for tighter, demand driven markets and thus firmer price levels. 

Most commodity markets have recently shown similar developments but the 

impact on agricultural prices is amplified by the seasonality that 

characterizes agricultural production and which limits its capacity for shortterm 

adjustment as compared to other industrial sectors. 

In this paper we intend to analyze the structural factors and effects 

caused by them such as: the steady rise in global commodity demand driven 

by record economic growth rates, urbanization and changes in dietary 

patterns (notably for meat) in many parts of the world; the emergence of new 

market outlets; the successive reforms of the CAP have certainly contributed 

to making agriculture more competitive but they have also produced shifts in 

production responses between sectors; the growth in cereal yields in the EU 

has considerably lowed down since 1995 and this could increasingly 

constrain the capacity of the agricultural sector to meet a rising domestic 

and global demand. Whilst caution is necessary in asserting that we have 

entered a new period of strong market prices after two decades of price 

decreases, it is becoming increasingly clear that structural factors like the 

growth in global food demand and the development of new market outlets can 

be reasonably expected to maintain prices at sustained levels over the 

medium-term. The high agricultural prices can be expected to be reflected in 

consumer prices to a much lower extent given the low and declining share of 

agricultural raw materials in food production costs and the competitive 

structure of the food supply-chain. 

Key words: agriculture prices, structural factors, income developments, EU 

After two decades of price decline in real terms, agricultural commodity 

prices started to rise at the end of 2006. In 2007 compared with 2006, the 

agricultural commodity prices in the EU have developed rather consistently both at 

agricultural producer and wholesale respectively first-stage-processing level [3]. 

These price developments mainly result from the combination of supply side 

factors at EU and world levels and demand-side drivers. Some of the factors are of 

290


a structural nature and have already transformed market conditions away from 

supply to a demand driven markets. 

The surge in prices is mainly attributed both to structural and short-term 

factors. While the former type of driving forces is generally made up by the 

gradual rise in global food demand, the emergence of new market outlets, a slow 

down in EU yield productivity and an overall incapacity of major exporting 

countries to keep pace with demand growth, the restructuring of the EU farm sector 

towards greater competitiveness and the slow adjustment capacity inherent to 

agricultural markets, the latter factors mainly emanate from adverse climatic 

conditions, the growth in activity of investment funds and trade restricting behavior 

of exporting countries. 

These factors cause a gradual change over time: 

• the steady rise in global commodity demand driven by record economic 

growth rates, urbanization and changes in dietary patterns (notably for meat) in 

many parts of the world; 

• the emergence of new market outlets such as the biofuels market (mainly in 

US where this market is estimated to absorb 25% of US maize production in 

2007/08 [1], while EU biofuels production use 1-2% of domestic cereals production 

[2]); 

• the successive reforms of the CAP have certainly contributed to making 

agriculture more competitive but they have also produced shifts in production 

responses between sectors. This has notably affected the dairy sector, where 

support price reductions have led to some producers leaving the sector, whilst 

quotas have restricted other producers' capacity to increase production. Moreover, 

large public (and private) stocks seen in the last decade have been largely reduced 

for a number of commodities resulting in a higher volatility of agricultural markets; 

• the significant slow down in cereal yield growth in the EU since 1995. This 

could increasingly constrain the capacity of the agricultural sector to meet a rising 

domestic and global demand. 

Besides these structural factors, which were largely anticipated in the 

medium-term prospects, the agricultural sector has been hit over the most recent 

months by a series of adverse climatic conditions in many producing and exporting 

regions. 

The combination of these structural and short-term factors has generated 

very tight market conditions with a further fall in global stocks to their lowest in 

more than 10 years. The impact of these factors on prices has been exacerbated by 

the restrictive policy of some exporting countries (such as Ukraine and Russia). 


For presenting the statistical data regarding the agricultural market prices and 

the income developments in UE, there were used the official information, several 

reports and analysis regarding the rural development in European Union. Among these 

studies are the followings: “Agriculture in the European Union. Statistical and Economic 

Information 2007“, “Update on recent price developments in EU-27 agriculture and food 

291


retail“, both elaborated by the Directorate-General for Agriculture and Rural 

Development -EU in 2008. Also in analysis there were used the conclusions of the 

surveys “Situation and prospects for EU agriculture and rural areas“ and "Medium-term 

prospects of agricultural markets and income 2007-2014"elaborated by the Directorate- 

General for Agriculture and Rural Development -EU in 2007, respectively in 2008. The 

analyzed period in our study is 1995-2007. 

As statistic methods there were used investigation methods in order to determine 

the causality, and in particular, to draw a conclusion on the effect of changes of prices 

in the values of predictors regarding the agricultural income or the impact of higher 

agricultural prices on consumers. 


The developments in agricultural income in 2007 compared to 2006, 

accordingly with the latest statistics, register a positive year-on-year change for in 

the EU Member States (fig.1). Negative or less favorable figures for some countries 

mainly result from a relatively low importance of the crop sector in their national 

agriculture and/or a high importance of the negatively affected pig/intensive cattle 

fattening sectors through higher feed costs. 

Furthermore, losses in output volumes due to adverse climatic conditions 

significantly affected agricultural revenues and income in these countries (this was 

particularly the case for Bulgaria and Romania). 

150 

140 

130 

120 

110 

100 

90 

1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 

Agricultural input 

Agricultural output 

Figure 1 EU-27 agricultural input and output price indices (1995=100) [2] 

As regards agricultural product price indices, animal output prices tend to 

lack behind crop output prices (fig.2). Given the "feed-interlinkage" between the 

animal and crop sectors, it can hence be expected that animal output prices will 

shift further upwards in the future. 

292


130 

120 

110 

100 

90 

80 

1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 

Crop output Agricultural output Animal output 

Figure 2 Agricultural output price development in the EU-27 (1995=100) [3] 

As far as agricultural input prices are concerned, historically, the increase in 

feedingstuff prices used to be rather limited as compared to the observed price rises 

for energy/lubricants and fertilisers. In 2007 compared to 2006, feedingstuffs 

showed the biggest price increases among all agricultural inputs, riven by the price 

rises recorded in the grain and oilseed sectors (fig.3). But feedingstuff prices still 

developed below overall input price inflation over a long-term perspective. 

240 

220 

200 

180 

160 

140 

120 

100 

80 

1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 

Feedingstuffs 

Total input 

Fertilisers 

Energy, lubricants 

Figure 3 Agricultural input price development in the EU-27 (1995=100) [3] 

Regarding future perspectives for agricultural commodity prices, many 

structural factors are expected to sustain market prices over the medium term. 

However, it is forecast that prices would not remain at the exceptional levels 

recently observed, mainly due to predictable producer responses to high prices 

(additional supply potential can be mobilized globally and particularly in the 

developed world) and policy adjustments such as the removal of mandatory setaside 

for the 2008/09 marketing campaign, the suspension of the import duties for 

most cereals until the end of June 2008 and the additional 2% dairy quota increase 

in the EU in 2008 [4]. Pork prices are expected to cyclically rise and, finally, to 

explicitly reflect higher feed costs in the coming months, a development which is 

293


already observed in the poultry and egg sectors. EU and Oceania dairy prices have 

been continuously converging over recent years, with interregional prices 

nowadays reaching rather comparable levels. 

The impact of higher agricultural prices on consumers should be more 

limited, given the low share of agricultural raw product value in final product value 

(approximately 25% on average) and the low share of household food expenditure 

in total household expenditure (14% in 2007, new methodology). 

The share of food expenditure in total household expenditure varies 

considerably among Member States (reflecting differing income/welfare levels). 

Within Member States, the respective share varies between different household 

types (household types differentiated by household income, household composition 

and household location). 

It should be noted that the share of food expenditure in total household 

expenditure has recently started to (slightly) increase again (breaking the falling 

trend recorded in past decades) (fig.4). 

18 

16 

14 

12 

10 

8 

6 

4 

2 

0 

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 

Figure 4 Year-on-year change in the share of food expenditure in total household 

expenditure in the EU-27 (%) [2] 

Furthermore regarding the impact of higher agricultural prices on 

consumers, it should be mentioned that low-income households would be more 

affected. This can be explained by the higher share of food expenditure in total 

household expenditure recorded for low income households and by the fact that 

low-income households simply have less flexibility to adjust their expenditure in 

reaction to higher food prices. 

CONCLUSIONS 

Whilst caution is necessary in asserting that we have entered a new period of 

strong market prices after two decades of price decreases, it is becoming 

increasingly clear that structural factors like the growth in global food demand and 

the development of new market outlets can be reasonably expected to maintain 

prices at sustained levels over the medium-term. This factor should increase export 

opportunities of EU cereals, as displayed in the medium term prospects. 

294


However, the existing production structure and potential in the major 

producing countries seems largely sufficient to supply global demand so that the 

risk of food shortages appears low. For instance in the EU, additional production 

will be stimulated by both policy measures (with the proposed removal of the setaside 

obligation for 2008) and economic incentives (as the very high cereal prices 

should constitute an appropriate incentive for farmers to increase production). 

While most commodity markets (like those for metals or oil) have recently 

shown similar developments, the impact on agricultural prices is amplified by the 

seasonality that characterizes agricultural production and which limits its capacity 

for short-term adjustment as compared to other industrial sectors. However, the 

impact of these short term factors on prices should slowly decline in the next 

future. 

The combination of structural and short-term factors has generated very tight 

market conditions with a further fall in world cereal stocks. The impact of these 

factors on prices has been exacerbated by the restrictive policy of some exporting 

countries, which led to what can be considered as extremely nervous markets with 

prices at exceptional levels. 

The high agricultural prices can be expected to be reflected in consumer 

prices to a much lower extent given the low and declining share of agricultural raw 

materials in food production costs and the competitive structure of the food supplychain 

(over the medium- to long-term there is no significant evidence of partial 

transmission of price changes between the farm and consumer levels, although this 

may happen in the short run in some sector/country specific situation). 

BIBLIOGRAPHY 

1. Cahill, S.A. 2007 - Net Farm Income, Market Prices and Agricultural Productivity Growth 

in the United States, Research and Analysis Directorate Strategic Policy Branch 

Agriculture and Agri-Food Canada. 

2. Popa, A., Giurcă Vasilescu, Laura, 2007 - Romanian Rural Development between the 

European Union Financing Supply and the Possibilities of the Local Economy, 

Lucr. şt., seria Agronomie, vol. 50, U.S.A.M.V. Iaşi, p. 177-182. 

3. * * *, 2007 – European Comission, Directorate-General for Agriculture and Rural 

Development 2008 -Agriculture in the European Union. Statistical and Economic 

Information. 

4.* * * – European Comission, Directorate-General for Agriculture and Rural Development, 

2008 - Update on recent price developments in EU-27 agriculture and food retail. 

5. * * * – European Comission, Directorate-General for Agriculture and Rural Development, 

2008 -Medium-term prospects of agricultural markets and income 2007-2014. 

6. * * * – United States Department of Agriculture ERS, 2002 - Agricultural Income and 

Finance Outlook, AIS-79, Economic Research Service, Sept. 

295


AGRICULTURE FIRMS UNDER UNCERTAINITY - 

FINANCING AND ATTITUDE TO RISK 

Laura GIURCA VASILESCU 1 

1 Faculty of Economy and Business Administration, 

Craiova 

e-mail: laurra2004@yahoo.com 

The paper examines the risk behavior of a competitive agriculture 

firm under price uncertainty. The aim was to find the answer for the 

question: what are the major determinants of the agriculture firm’s attitude 

to risk and therefore of the firm’s willingness to produce under uncertainty? 

This study started from the approach of Greenwald and Stiglitz, which 

implies solely risk averse behavior of firms due to its restrictive assumptions 

about firm’s financing. Based on other theoretical concepts mostly from 

agency theory and soft budget constraint literature we have incorporated 

other plausible assumptions about firm’s financing: partial access to the 

equity market and possible existence of the soft budget constraint related to 

debt financing and there were formulated the conditions, under which the 

firm is induced to behave in more risky conditions. While the agriculture 

firm’s attitude to risk directly influences its willingness to produce, our 

results indicate that in the environment of uncertainty the price and 

technology are not the only important determinants of the agriculture firm’s 

optimal output level as is the case for the neoclassical theory of firm. 

The results of our study have shown that additional factors like firm’s 

net worth position, sensitivity of managers to bankruptcy, firm’s ability to 

raise new equity, softness of the budget constraint and degree of uncertainty 

about the future prices may play an important role for agriculture firm’s 

optimal output considerations. 

On the other side, the perception of risk faced by firm can explain all 

types of attitude to risk (risk averse, risk neutral and risk-seeking behavior) 

and can potentially have large effects on the optimal output level. 

Key words: agriculture firm, financing, risk, prices, equity 

In the previous decades there is clear tendency in the economic literature to 

remove the traditional assumption in the theory of firm, which says, that the 

demand for the products is known with certainty at the time when the output 

decision is made. The uncertain character of environment in which the firm has to 

operate has become a critical component in the theories of firm. It was shown on 

number of studies [7] that firm’s attitude to bear the inherent risk of production has 

important effects on the firm’s willingness to produce, i.e. on its choice of optimal 

level of production [6]. However, these older papers and also the contemporary 

microeconomic textbooks [2], take the attitude to risk as an exogenous 

characteristic associated with production “black box” called firm. In compliance 

296


with the recent development of new institutional understanding of firm it is hardly 

acceptable to consider the firm as an individual with simple utility function. There 

are number of more recent papers [1], which relate the firm’s attitude to risk with 

the financing considerations. In fact, they use the following logical framework for 

explaining the firm’s risk behavior: financing → attitude to risk → optimal level of 

output. The New Keynesians [4] based their theory of risk-averse firm on 

asymmetric information between managers and capital providers, which in their 

models of firm leads to the firm’s reliance on the usage of debt related with 

bankruptcy risk. 

Although they capture important patterns of firm’s risk behavior, they focus 

rather on the specific types of constraints or conditions of firm’s financing. As a 

result they do not provide a complete picture of the determinants of the firm’s 

attitude to risk and thus optimal output level under uncertainty. 

MATHERIAL AND METHOD 

The aim of paper is to develop a comprehensive model of firm, which would 

include all the important parameters, in the cases the firm behaves in risk averse, risk 

neutral or risk-seeking manner. The traditional neoclassical theory base the behavior of 

firm solely on the simple valuation maximization principle. Firms are assumed to either 

operate in uncertainty-free environment, because there is not aspect of time, or the firm 

behavior is not affected by uncertainty, because firms are assumed to be risk-neutral. 

The optimal output level is chosen so as to satisfy the equality of marginal costs of 

production and price of output [5]. 

Therefore it should be incorporated additional determinants for the firm’s 

decision-making about optimal output, which is based on the uncertain character of the 

agriculture environment. 

The firm’s attitude towards risk can be summarized by an utility function, which, 

beside other properties, is increasing in profit v’(η i )> 0. 

If the firm is assumed to be risk averse and it chooses output to maximize: 

Max Ev(η i ) = p i - (1+r)c(q i ), where: 

- η' is uncertain profit of the firm, 

- c(q i ) is the firm’s cost of production, 

- q i is an output level, 

- p i is the expected price, 

- r is the interest rate representing the opportunity cost of production. 

The results after the optimality exercise are the following: 

Ev’(η i ) [p i - (1+r)c(q i ) ] + cov [v’(η i ),p i ] = 0 

For a risk neutral firm the covariance item will be equal to zero, because 

marginal utility would remain constant independently on the development of uncertain 

price (and thus profit). Therefore, the risk-neutral firm chooses the optimal output at the 

level, which equalizes the expected price and present value of marginal costs. If the 

expected price is taken as equal to the mean price, the level of output that would be 

produced by the risk neutral producer facing price uncertainty is the same as the level 

of output under price certainty. 

In the standard theory of firm under uncertainty the firm is assumed to be risk 

averse. As a consequence the firm will have negative covariance between the marginal 

utility of owner’s income, because increased price will decrease marginal utility of 

income. Hence the difference between expected price and present value of marginal 

297


costs must be positive. Since it is assumed that marginal costs are increasing this 

implies that the optimal output is smaller than for risk neutral firm. 


The variable which should be taken into account in order to explain an 

agriculture firm’s behavior under uncertainty could be grouped in two categories: 

exogenous and endogenous. 

The exogenous parameters are the following: 

- the net worth position; 

- the risk-free interest rate; 

- the capital structure; 

- the softness of the budget constraint; 

- the sensitivity of managers towards bankruptcy; 

- the expected sector price; 

- the weather influences. 

The endogenous variables are the followings: 

− the total amount of necessary financial resources; 

− the contractual interest rate; 

- the probability of bankruptcy; 

- the optimal level of output. 

With the help of agency theory argument towards capital structure (and 

references to other approaches) can be shown the rationale for the usage of equityfinancing 

besides the loans. Therefore based on the agency theory concepts it is 

hardly possible to state any conditions under which the firm behave or not behave 

in the risk adverse manner with appropriate consequences on output decisions. The 

soft budget constraint literature [8] adds another piece to the picture, which has not 

been covered in any of the mentioned concepts. It demonstrates that if the firm 

faces soft budget constraint, it is induced to behave in the risk seeking manner with 

extensive production levels. But in the market economy this can last only in the 

short run time horizon. 

Based on the previous researches [1] and the new factors identified, could be 

established the hypothesis of the firm’s production behavior under uncertainty. 

Firstly, agriculture firms with stronger net worth position and with easier 

access to the equity market will tend to produce more. The impact of these 

parameters is decreasing with their absolute value with maximum being at the level 

associated with the traditional neoclassical firm. 

Secondly, the degree of price uncertainty has dual effect depending on 

financial shape of the given firm. Under normal circumstances, when the 

probability of bankruptcy is relatively low, the increase in the price uncertainty will 

lead to the output reduction. On the other hand, the firm balancing at the edge of 

bankruptcy will be tempted by the increased uncertainty towards higher levels of 

production. 

298


Thirdly, the soft budget constraint leads to the output expansion. The optimal 

output level of our firm facing soft budget constraint may get even above the 

neoclassical optimal output level. As we assume that in the market economy the 

soft budget constraint is not sustainable in the long run horizon, this behavior only 

creates short run production up-and-downs. 

CONCLUSIONS 

Risk is present in all management decisions of agricultural systems, as a 

result of price, yield and resource uncertainty. If farmers were risk-neutral, it would 

be irrelevant to consider risk in their decision-making process, since their responses 

could be represented by the maximization of the expected profit. However, 

farmers’ generalized risk aversion results in production decisions that conflict with 

those that would be regarded as optimal. This fact has brought agricultural 

economists to devote a great deal of attention to the stabilization features of 

agricultural policies aimed at reducing farming risk. 

The attitude to risk directly influences the firm’s willingness to produce in 

the environment of uncertainty. The presence of uncertainty thus changes many of 

the predictions of neoclassical theory of firm under certainty, where the only 

important determinants of firm’s optimal output are technology and relative prices. 

Therefore, other assumptions about firm’s financing should be added: firm’s ability 

to raise new equity, firm’s net worth position, possible existence of the soft budget 

constraint related to debt financing, managers sensitivity to bankruptcy. 

BIBLIOGRAPHY 

1. Bauer, M. 2005, – The Theory of Firm under Uncertainty: Financing, Attitude to Risk and 

Output Behavior. Working Paper, UK FSV-IES, nr. 71 

2. Chambers, G. and Quiggin, J., 2000 – Uncertainty, Production, Choice and Agency: The 

State- Contingent Approach. New York, Cambridge University Press 2000. 

3. Djankov, S. and Murrel, P., 2002 – Enterprise Restructuring in Transition: A Quantitative 

Survey. Journal of Economic Literature, 2002, vol. 40, n.3, p.739-792 

4. Greenwald, B. C., Stiglitz, J.E., 1993 – Financial Market Imperfections and Business 

Cycles. The Quarterly Journal of Economics, vol. 108, n.1, p. 77-114. 

5. Hau, A, 2004 – Theory of the Firm Facing Uncertain Demand Revisited. Economic 

Theory, vol. 24, p. 457-464. 

6. Leland, H., 1972 – Theory of the Firm Facing Uncertain Demand. The American 

Economic Review, vol.62, p. 278-291. 

7. Sandmo, A., 1971 – On the Theory of the Competitive Firm Under Price Uncertainty. 

American Economic Review, vol.61, p. 65-73. 

8. Schaffer, M. E., 1998 – Do firms in transition have soft budget constraint? A 

reconsideration of concepts and evidence. CERT Discussion Paper nr. 97/20. 

299


THE LANGUAGE OF ADVERTISING 

Alice Iuliana ROŞU 1 

1 „Stefan cel Mare” University, Food Engineering 

Faculty, Suceava 

e-mail:alicer@usv.ro 

The paper is an attempt to show how semiotic study can be used to 

understand aspects of communication in food product advertising design. I 

will bring up some of the most common concepts and ideas in semiotics and 

see how they can be understood in such a context. I will also use some 

theories to analyze some underlying values and concepts like the complex 

interplay between sign systems, connotation and denotation, meaning and 

form. To apply semiotics in food product adverts has provide me with a set of 

invaluable tools for analyzing issues like identity, metaphors and 

representations. 

This approach studies how meanings are made in a set of two adverts 

and is not only being concerned with communication but also with the 

construction and maintenance of reality. By studying and applying semiotics 

to advertising we can become more aware of reality as a construction of the 

roles played by ourselves in representing or constructing it. Semiotics can 

assist us to understand that information or meaning is not “contained” in the 

world around us, books, products and items. Meaning is not “transmitted” to 

us – we actively create and represent it according to a complex interplay of 

codes of which we are normally not aware. Semiotics therefore studies not 

only “signs” in every day speech such as symbols, paintings or pictures, 

traffic signs or mathematic symbols, but everything which “stands for” 

something else. 

The two adverts to be analyzed do not physically represent the 

products themselves; they provide an important iconic representation of both 

the product advertised and what the product should stand for. Thus, the 

analysis of these adverts strongly focuses upon the advertisements’ 

photographic imagery, and the ways in which this imagery generates the 

appropriate signified concepts (or emotional overtones) which promote the 

image of the product. 

Therefore, the paper analyzes individually the two adverts in terms of 

their status as signs, metaphors and representations, whose associative 

meanings not only give a favorable impression of the product, but are also 

compatible with and complementary to the context in which they are situated; 

thus illustrating Umberto Eco’s claim that the medium and message may be 

“charged with cultural signification”.[2] 

Key words: signs, connotation, denotation, signification, meaning 

Cultural production nowadays seems to be haunted by anxieties regarding 

the status of representation in what has been described as our “post-medium 

300


condition”. With the advent of digital media, photography in particular, has 

seemingly lost its credibility as a trace of the real. The digital offers an ease of 

manipulation and distance from any referential grounding that seem to threaten the 

immediacy and certainty of referentiality we have come to associate with 

photography (Roland Barthes’s association of the photograph with the “absolutely, 

irrefutably present”). [1] 


Thus, both adverts (example A and B) strongly rely upon this use of 

photographic imagery. The first example A features an advertisement for the mineral 

drinking water “Vichy”. It uses a variety of signifiers which publicize both the identity of 

the brand and an image which is in line with the ideology of the text in which it appears, 

which in this case is the youthful glamorous Elle magazine. The advert predominantly 

features a female model in her mid thirties, smiling and looking straight into the viewer’s 

eyes. Adjacent to her is an iconic image of the product itself, which is projected as 

being disproportionately large. Above the bottle of mineral water are the words: “With 

Vichy Celestins my skin is shining” and following the eye view line there is a kind of 

rhetorical question: “Why only Vichy Celestins gives my skin such shining?”, and 

together these components form an effective and unified message. On a simple level it 

is easy to deduce two obvious things. Firstly, that the subject, (the image of the woman) 

provides a youthful element of glamour which serves both the product and the text in 

which it is being advertised and, secondly, that the image of the light blue background 

is a physical reiteration of the product name Celestin. However, the more interesting 

semiotic elements of the advert exist within its notion of shining, which is the advert 

primary signified concept. The notion of shining is primarily conveyed by the image of 

the woman smiling and extremely at ease, thus providing a sense of well being and 

wealth which are conveyed by her neat elegant clothing. Furthermore the softly focused 

quality of the photography and the advertisements coloring of gentle blues and white 

are further signifiers which contribute to this image of healthy well being state. 

However, these elements alone certainly do not convey this central signified concept, 

for this is only guaranteed by the inclusion of the statement: “Eclat du teint” – “Shine of 

skin”. Thus a strong relationship is allowed to be forged between the signifiers (the 

photographic image of the protagonist and the product to be promoted) and the 

signified which is linguistically expressed by “With Vichy Celestins my skin is shining”. 

Therefore, this stabilization between the signifier and the signified allows for the 

creation of a plausible commodity code. This code attributes basic meaning to the 

advert, whose conventional combination of iconic image and linguistic representation 

(of words and pictures) allows the recipient to receive a message, which is justified and 

reiterated by the relationships of resemblance at play. 

Thus, although the average reader of Elle magazine will not be aware of the terms 

discussed or the technicalities of this process, he or she will be aware of the mutual 

complementary relationship between words and imagery. This relationship not only 

ensures the advert uniform message, it also ensures the advert plausibility. For, it is the 

advert typically obvious contrivance between word and image which allows the 

recipient to view the advert within its generic context. Finally, it is also worthwhile to 

note that the advertisement sense of balance is matched by its compatibility with the 

textual context in which it arises. This compatibility can be illustrated by referring back 

to the colors of the advert, which consist of softly focused blues and whites and 

oranges. 

301


Example A 

Example B 

Although Elle magazine is read by women, unlike the other magazine in this 

analysis, it is the feminine colors in the advert which depict a sign which is designed to 

be compatible with the intended recipients of it. Reflecting the emphasis which the sign 

attributes to being reflective of the textual context in which is situated, is “Example B” 

which is an advertisement for beer by Carlsberg. Emphasizing the product’s distinct 

value is a set of signs which are carefully orchestrated to convey a relevant and unified 

message. It is subtle and artistic, and it attempts to construct a plausible relationship 

between the product and a prescribed emotion such as “precious moments”. The 

advert presents a suggestive iconic image, namely an open shell made of two bottle 

green metallic corks with a golden pearl like drop of beer. We are not explicitly told of 

the emotional association which the product is supposed to bring to the viewer, but we 

can deduce its high quality: any drop of such beer is as precious as a pearl, and thus 

allowing us to form our own emotional associations with the brand, associations which 

will undoubtedly be complicit with the genre of the viewer. Although this advert seems 

to be simple, its connotative meanings allow our interpretation of it to be a pragmatic 

one, in that its signifiers have particular relevance with regards to the context of the 

advert. One such group of signifiers is the advertisement’s colors. Unlike the subtle 

feminine colors of Example A, the Carlsberg consists of a bold color scheme of green 

shades and shining gold ones as; and together with the gold metallic appearance of the 

product, this color scheme serves as a significant group of signifiers which attribute the 

brand with the same sense of high quality and preciousness. Hence, the role and 

importance of this color scheme in both adverts show that they are part of an organized 

system of signifiers which form significant cultural and aesthetic codes. 


In order to develop the theme of the role of the shared values of the 

producers and readers of a text, it is relevant to discuss the emphasis which is 

attributed to the advertising of the product in a way which is relevant to the cultural 

experience and expectations of the consumer. Carlsberg is a western Danish brand 

predominantly marketed and used in the West, as is the magazine in which the 

advertisement appears. Thus, it is a strong example of the way an advert uses 

302


shared prior cultural experience to attribute meaning to its symbolic representation 

of the product. Using Barthes’s concepts, it is possible to summarize the 

significance of the implicit cultural overtones of Example B: primarily the 

existence of the sign (in this case the advert) provides the image’s simple 

denotative meaning; it is an advertisement for beer. This is simple information, and 

it is a “message without a code”. However, as was discussed, this code is given 

connotative meaning, its “plane of expression” through specific signifiers, all of 

which have a strong relationship with the cultural context of the advert, and the 

cultural context of the western society.[1] Thus, it is the signifiers of the adverts 

and the artistry of the font, all reinforce the product’s intended identity, and allow 

the recipient to perceive this sign as an image which is relevant to him, if not to his 

actual experience, then relevant to the shared perceptions and experience of the 

society he is part of. 

CONCLUSIONS 

If the product advertised is to be successful, it must be compatible with the 

environment in which it is placed, and hence like its textual context, the sign must 

be an appropriate “social construction” of the customer and reader [3]. Hence the 

magazine acts as a signifier in itself, and therefore we can view the relationship 

between sign (advert) and text (magazine) as being mutually dependant, since the 

reader may judge the advert by its context (the magazine) and vice versa. 

Therefore, the two examples illustrate Volosinov’s argument that” whenever 

a sign is present, an ideology is present too” [4]. In the case of these adverts the 

ideology is one which reflects values of health, well being, and high quality. In the 

advertisements discussed, the iconic resemblance of the product fulfills an 

illustrative function, a means of conveying a basic resemblance of the product 

whose connotative meanings are portrayed through other means- usually via the 

subject. 

In conclusion, this paper has attempted to give a semiotic analysis of 

advertisements whose signifiers are not only designed to give a favorable and 

appropriate image of the product, but also these signifiers are also shown to have 

strong relationships with the textual context in which they are located. 

BIBLIOGRAPHY 

1. Barthes, R.,1981 –Camera Lucida, Reflections on Photography, New York. 

2. Eco, U., 1994 – The Limits of Interpretation, Advances in Semiotics, . 

3. Fiske, J.,1987 – Television Culture, London; 

4. Volosinov, V., 1998 – Marxism and the Philosophy of Language, Institutul European, Iasi. 

303


ASPECTE METODOLOGICE ALE FORMĂRII 

COMPETENŢELOR SPECIFICE PROFESIEI 

DE CADRU DIDACTIC 

M. STANCIU 1 , 

1 USAMV-DPPD , Iaşi 

fax:0040 232 260 650 

The act of communication subscribes to the effort of focusing the 

educational measure on competences (Roegiers X., 2001; Dolz J., Ollagnier 

E., Éds,2002; Scallon Ge., 2004; Stanciu M., 2006, 2007) from the 

perspective of the expectations of a postmodern society (Pourtois J.-P., 

Desmet H., 1997 , 3 e édition 2002). Therefore, communication proposes of 

an operational definition for the concept of competence, marking out the 

dimensions involved in forming and developping of a competence. 

Hereinafter we present an assay of listing key competences specific for the 

teaching profession. In this direction we try to screen the measure of forming 

the competences specific to the teaching profession throughout the activity of 

DPPD, concretizing with elements concerning teaching professional. Also, 

we suggest some methods and instruments of evaluation of the complex 

process of forming required competences of the noble profession as a 

teaching professional. 

Key words: key competences, forming, DPPD 

Profesorul Ştefan Bârsănescu sublinia că misionarismul este „baza 

metafizică a profesiunii de învăţător.” A fi dascăl echivalează, în viziunea sa, „cu a 

te afla în serviciul unei trebuinţe eterne”; „funcţia de învăţător e o funcţie originară 

a tuturor societăţilor umane.” [Bârsănescu Şt. , 1939]. 

În contextul Procesului de la Bologna s-a regândit sitemul de formare initială 

a profesorilor. Comunicarea noastră îşi propune să prezinte elementele 

semnificative ale acestui proces de formare iniţială a profesorilor, circumscris 

efortului european în acest domeniu. « Un corp de profesori motivat şi cu o înaltă 

calificare este o condiţie esenţială a calităţii educaţiei oferită tinerilor de către 

sistemele educative », spunea Comisarul european pentru Educaţie şi Cultură, 

Viviane Reding [Eurydice, 2002]. 


1. La formarea iniţială în Romania 

Programul de studiu pentru obţinerea certificatului DPPD este structurat în două 

module: Modulul I (30 credite) se desfăşoară în timpul semestrelor ciclului universitar 

de licenţă (anii I-III) sau în timpul studiilor postuniversitare şi se finalizează printr-un 

atestat. Modulul II (30 credite) se va derula după obţinerea diplomei de licenţă şi 

înaintea examenului de definitivat, care permite obţinerea unui certificat. 

304


Planul de învăţământ al DPPD este standardizat la nivel naţional (2005) şi face 

parte din planul de învăţământ al facultăţii/specializării respective. Primul modul 

cuprinde trei arii curriculare: Curriculumul comun (disciplinele psihopedagogice cu 

caracter fundamental); b) Curriculumul de specialitate (în principal didactica specialităţii 

şi practica pedagogică); Curriculumul opţional (1-2 pachete). 

Curriculumul DPPD est structurat şi monitorizat în sistemul creditelor 

transferabile, conform normelor generale ale ECTS. 


2. Formarea profesorilor în ţări ale UE 

Tabelul 1 

Experienţe europene privind formarea profesorilor 

Profesorii din învăţământul secundar inferior pot, cu o dispensă specială, 

Belgia să predea şi în învăţământul secundar superior. Formarea poate să se 

facă fie paralel cu studile universitare, fie după acestea. 

Republica cehă Formarea poate să dureze 4-6 ani. 

Formarea la nivel universitar, care durează cel puţin 9 semestre, este 

Germania 

urmată de doi ani de stagiu pregătitor (Vorbereitungsdienst). 

După 2003/2004, diplomele trebuie să se termine cu succes o fază finală 

Estonia 

de calificare practiă (kutseaasta) cu o durată de un an. 

Organizarea formarii profesionale depinde de institutia si de disciplinele de 

Grecia 

invatamant in care viitorii profesori vor dori sa se specializeze. 

Formarea poate dura cinci sau sase ani. Un nou certificat de specializare 

pedagogica se aplica incepand cu 2004/2005. Acesta cuprinde un numar 

Spania 

de 485 de ore de formare generala, trei luni de practica pedagogica, 

incluzand si 12 ore de formare profesionala teoretica. 

Profesorii agrégés pot sa-si desfasoare activitatea si in invatamantul 

Franta secundar supeior. Formarea lor ca profesori dureaza sase ani. Formarea 

profesionala se realizeaza printr-u stagiu de un an. 

Letonia Modelul consecutiv dureaza cinci ani. 

Formarea poate sa dureze intre trei si cinci ani in functie de institutie si de 

Lituania 

model. 

Formarea profesionala se efectueaza in timpul fazei finale calificante 

Luxemburg 

printr-un stagiu de cel putin doi ani. 

Formarea dureaza patru ani si jumatate si este urmata de o faza finala de 

Austria calificare printr-un stagiu de practica de un an. Institutiile dispun de o mare 

maja de manevra in ceea ce priveste volumul orar al formarii profesionale. 

Formarea poate dura patru sau cinci ani si este urmata de o faza finala de 

Portugalia 

calificare printr-un stagiu practic de un an. 

Formarea dureaza patru ani si jumatate. Faza finala de calificare prin 

stagiu cu durata de un an este obligatorie si in intregime consacrata 

Slovenia 

formarii profesionale, dar ea nu face parte integranta din formarea initiala 

a profesorilor. 

Modelul consecutiv dureaza mai mult timp decat modelul simultan, dar 

Finlanda 

partea de formare profesioanla nu difera substantial in cele doua modele. 

Informatile privesc modelul consecutiv. Modelul simultan este, de asemenea, 

disponibil dar mai putin raspandit. Formarea are un orar redus, flexibil, in care 

stagiile de practica sunt, de asemenea, posibile. Drumul formarii profesionale 

Regatul Unit 

initiale a profesorilor este definit prin raportare la competentele de atins, mai 

degraba decat in termeni de durata. Toti stagiarii trebuie sa realizeze o perioada 

minima de un an intr-o institutie scolara. 

In functie de materia aleasa, formarea profesorilor poate sa dureze intre 

Norvegia patru si sapte ani. Partea de formare profesionala variaza intre 25 % 

pentru un curs de patru ani si 14,3 % pentru un curs de sapte ani. 

Sursa: Eurydice, Eurostat, 2005 

305


3. Centrarea pe competenţe a procesului de formare a profesorilor 

De Ketele (1996) definea competenţa ca un ansamblu ordonat de capacităţi 

care se exercită asupra unor conţinuturi într-o anumită categorie de situaţii pentru a 

rezolva problemele circumscrie acelui câmp situaţioanl [apud Roegiers X., 2001, p. 

65]. Această definiţie pune în evidenţă cele trei componente ale unei competenţe : 

conţinut, capacitate şi situaţie. 

Competenţă = (capacităţi X conţinut) X situaţii 

= obiectiv specific X situaţii 

Învăţarea este «în acelaşi timp un proces divergent, la nivelul capacităţilor, 

şi convergent, la nivelul competenţelor.» [Roegiers, p. 71]. Interdependenţa dintre 

o capacitate şi un conţinut va conduce la formularea unui obiectiv specific [ib.]. 

Caracterisiticile unei competenţe sunt următoarele [ib., pp. 68-70]: 

a) implică un ansamblu de resurse; 

b) caracter finalizat ; 

c) legată de o familie de situaţii ; 

d) caracter adesea disciplinar ; 

e) poate fi evaluată. 

Definirea competenţelor poate fi realizată şi într-o manieră metaforică (a 

transferului de cunoştinţe sau cea a mobilizării resurselor subiectului la un moment 

dat)[Perrenoud Ph., 2002, In Dolz J., Ollagnier E., Éds , op. cit., p. 45]. Metafora 

mobilizării pune accentul pe activitatea subiectului, care implică « un ansamblu de 

operaţii mentale complexe, conectându-le unor situaţii, transformând mai degrabă 

cunoştinţele. » [ib., p. 46]Metafora mobilizării sugerează « o orchestrare, o 

coordonare a resurselor multiple şi eterogene » ale subiectului, o recombinare 

permanentă a acestor resurse [Perrenoud Ph., 2002, op.cit., p. 56]. «Mobilizarea nu 

are nimic magic, este un efort al spiritului. » [ib., p. 57]. 

Componentele unei competenţe 

Tabelul 2 

Componente cognitive: 

• Cunoştinţe 

‣ Declarative- reguli, fapte, legi, principii (cunoştinţe) ; 

‣ Procedurale (priceperi- savoir-faire) ; 

‣ Condiţionale (contextuale), care permit subiectului să aleagă într-un anumit 

moment o anumită strategie, un anumit demers, de a se angaja într-o anumită 

acţiune (M.A. Broyon, 2001). Aceste cunoştinţe sunt responsabile de transferul 

învăţării (Tardif, 1992). 

• Metacunoştinţe şi reglări metacognitive. 

Componente afective: 

Atitudini, motivaţii … 

Componente sociale : 

Interacţiuni, concertări… 

Componente senzorio-motorii : 

Coordonări gestuale… 

Sursa: Allal L., 2002, în Dolz J., Ollagnier E. (Éds.),2002 

306


4. Competenţele generale ale Programului de studiu oferit de către 

DPPD 

I. Competenţe metodologice: 

1. Capacitatea de a evidenţia particularităţile de vârstă şi individuale ale 

preadolescenţilor şi adolescenţilor; 

2. Capacitatea de a operaţionaliza diferite teorii despre învăţare în vederea 

promovării unui stil de învăţare eficient; 

3. Capacitatea de a explica notele definitorii ale personalităţii din 

perspectiva diferitelor teorii specifice acestei problematici; 

4. Capacitatea de a explica factorii care stimulează dezvoltarea cretivităţii 

la elevi şi studenţi; 

5. Capacitatea de a evidenţia interdependenţa dintre principalele 

componente ale curriculumului şcolar: obiective, conţinuturi, strategii de predareînvăţare, 

metode şi instrumente de evaluare; 

6. Capacitatea de a explica diferite concepţii depre curriculum, aducând 

argumente pro şi contra pentru fiecare dintre acestea; 

7. Capacitatea de a caracteriza principalele tipuri de curriculum, precum şi 

de a evidenţia implicaţiile lor în plan didactic; 

8. Capacitatea de a operaţionaliza obiectivele educaţionale pentru diferite 

discipline folosind tehnicile Mager şi Landsheere; 

9. Capacitatea de a aplica diferite direcţii de modernizare a curriculumului 

şcolar; 

10. Capacitatea de a caracteriza trăsăturile definitorii ale documentelor 

şcolare în care se obiectivează curriculumul şcolar; 

11. Capacitatea de a realiza proiectarea didactică la diferite niveluri; 

12. Capacitatea de a proicta diferite tipuri şi variante de lecţii eficiente la 

disciplinele de specialitate; 

13. Capacitatea de a realiza şi prezenta portofoliul didactic cu diferite tipuri 

şi variante de lecţii; 

14. Capacitatea de a utiliza strategii didactice cu mari valenţe formativeducative 

în diferite situaţii concrete. 

15. Capacitatea de a integra mijloacele de învăţământ în vederea 

modernizării şi eficientizării procesului de predare-învăţare; 

16. Capacitatea de a operaţionaliza diferite direcţii de modernizare a 

strategiilor de predare-învăţare la disciplinele de specialitate ale cursanţilor; 

17. Capacitatea de a integra în demersul didactic tipurile de evaluare, 

accentuând evaluarea formativă ; 

18. Capacitatea de a utiliza în practica intructiv-educativă a diferitelor 

metode şi instrumente de evalauare (tradiţionale şi complementare); 

19. Capacitatea de a utiliza metode şi instrumente de evaluare în vederea 

diminuării subiectivităţii în procesul evaluativ. 

307


II. Competenţe de comunicare şi relaţionare 

1. stăpânirea conceptelor şi teoriilor moderne de comunicare (orizontală/ 

verticală, complexă, totală, multiplă, diversificată şi specifică); 

2. documentarea şi informarea permanentă din diferite surse clasice şi 

moderne; 

3. proiectarea, conducerea şi realizarea procesului instructiv-educativ, ca act 

de comunicare; 

4. abilitarea cu tehnici de asigurare a feed-back-ului în procesul complex de 

comunicare didactică; 

5. utilizarea în procesul didactic a unor metode şi tehnici moderne de 

comunicare (creative, specifice gândirii critice, de analiză tranazacţională etc.); 

6. manifestarea capacităţii de a comunica eficient cu familia şi alţi factori cu 

atribuţii în procesul instructiv-educativ. 

III. Competenţe psihosociale 

1. Exersarea unor tehnici de prezentare în perechi şi individuale; 

2. Conştientizarea factorilor stresanţi din şcoală, precum şi a celor care ar 

putea contribui la destresarea cadrelor didactice; 

3. Abilitarea studenţilor cu metode şi tehnici de lucru în echipă în diferite 

situaţii de predare-învăţare ; 

4. înţelegerea mecanismului de formare a trăsăturilor psihomorale şi 

adoptare a metodelor şi tehnicilor de cunoaştere şi activizare a elevilor; 

5. proiectarea şi organizarea activităţilor instructiv-educative în colaborare 

cu comunitatea; 

6. utilizarea metodelor şi tehnicilor de autocontrol psihocomportamental; 

7. adoptarea de conduite eficiente pentru depăşirea „situaţiilor limită”. 

IV. Competenţe de management al carierei 

1. manifestarea unei conduite metacognitive (autoreflexive) asupra 

activităţilor didactice/ pedagogice proprii; 

2. deschidere faţă de tendinţele novatoare necesare dezvoltării profesionale; 

3. însuşirea şi aplicarea în practica educaţională a cunoştinţelor de tip 

organizaţional. 

4. asigurarea de către formatori a unui feed-back privind calitatea 

activităţilor desfăşurate de către formabili, conturând direcţii de acţiune în vederea 

continuării formării continue de-a lungul vieţii. 

CONCLUZII 

1. Procesul de la Bologna a adus schimbări semnificative în ceea ce priveşte 

organizarea şi desfăşurarea procesului de formare iniţială a profesorilor români 

numai prin intermediul universităţii. Considerăm totuşi că sunt insuficiente 

308


numărul de ore afectate practicii pedagogice (aşa cum erau în fostele licee 

pedagogice). 

2. Incă nu a fost institutionalizat în Romania mecanismul de formare a 

profesorilor după absolvirea modului I şi premergător examenului de definitivare în 

invăţământ (a unui program de stagiatură sub îndrumarea unui mentor). 

3. Centrarea pe competenţe a procesului de formare iniţială (şi continuă) se 

circumscrie cerinţelor unei societăţi postmoderne, în acord cu preocupările în 

domeniu la nivel mondial. 

4. Problemă prioritara a formării iniţiale a tuturor studenţilor o reprezintă 

dezvoltarea competenţei metacognitive, abilitarea lor cu tehnici de învăţare 

eficientă (Stanciu M., Ignat Aurora-Adina, 2006). 

BIBLIOGRAFIE 

1. Bârsănescu, Ştefan, 1939 – Învăţătorul român contemporan şi destinul neamului, Iaşi. 

2. Champy ,Ph., Étévé, Chr. (dir.), 1994 - Dictionnaire encyclopédique de l'éducation et de 

la formation (DEEF). Édition Nathan, Paris. 

3. Dolz, J., Ollagnier, E. (Éds.), 2002 - L`énigme de la compétence en éducation, De Boeck 

Université, Bruxelles. 

4. Eurydice, 2002 - Questions clés de l’éducation en Europe, volume 3, La profession 

enseignante en Europe: profil, métier et enjeux.Rapport I Formation initiale et 

transition vers la vie professionnelle secondaire inférieur générale, 

http://www.eurydice.org. 

5. Eurydice, Eurostat, 2005 - Ciffres clés de l`éducation en Europe 2005, CECA-CE-CEEA, 

Bruxelles - Luxembourg. 

6. Roegiers X., 2001 - Une pédagogie de l`intégration. Compétences et intégration des 

acquis dans l`enseignement, De Boeck, Bruxelles. 

7. Stanciu M., Ignat Aurora-Adina, 2006 - « La formation de la compétence métacognitive 

aux étudiants de la I ere année » In XXIIIe Congrès de l'AIPU Innovation, Formation et 

Recherche en Pédagogie Universitaire, 15-18 Mai 2006, Monastir, Tunisie. 

309


THE TOURISM, ONE OF THE MAIN FACTORS IN 

ECONOMIC DEVELOPMENT 

Aurica GRIGORE 1 , Elena-Cornelia TUREAC 1 

1 

Universitatea Danubius Galaţi 

telefon (fax): 0236460038 

Tourism represents today, undoubtedly one of the phenomena which 

dominate the all world, one of the most profitable segments, of the global 

economy, unique, in its dynamics, multiple motivations and great variety of 

ways of manifestation. 

The effect of the fund Lawn our country was the development of over 4 

million households, most of them with a sustenance character. 

The agrotouristic politics favorable to develop exploitations of 

economic dimension, the liberalization of the land market and the 

development of co-operative relations, all ensure proper conditions for the 

households. 

The rustic household in the mountaneous area of the Suceava County 

is strongly anchored in the natural environment, socio-economic and 

traditional conditions having viable economic alternatives in future. 

In order to make it diverse and efficient, the agrotourism activity at 

the level of studied farms should respect the following: 

Elaboration, at the locality level of a small touristic guide (at the 

tourists disposal), which should contain: the presentation of the area, the 

map of the area, possibilities of hiking, museums, marks, beauty spots, 

springs etc., which must give the tourists complete information about the 

offer, as well as about tha may in which they can integrate; 

Improvement of personal touristic folder, by its printing in more 

languages of international use; 

Hoping that the agrotourism will develope, more and more, at the 

analysed farm, we suggest the organization of information and proposals of 

diversification in the agrotourism activity of the farm, things which should be 

given to tourism agencies through different tourism intermediaries in the 

whole country. 

Analysing the current situation, we can assert that agrotourism is 

developing in satisfying conditions, with results north to be mentioned. 

Key words: tourism, economic development factors, analysis, touristic guide 

Agroturism comprises all the touristic activities unfolded in the rural area, 

outside the areas destinated to”the tourism of lights” (in cities),”the blue tourism” 

(seaside), ”the health tourism” (in spas), and ”the white tourism” (in mountaneous 

areas). 

310


The agro-touristic potential in the Romanian village is extremely complex, 

comprising natural and cultural-historic elements of great variety and touristic 

attraction. 

Thus, two agricultural households were analysed, each of them having 

different activities, one of them performs the agro-touristic activity besides the 

agricultural one. 

The analysis of income and costs at the agro-touristic pension 

(household A) 

The agro-touristic pension is situated in Chiril Village, Crucea commune, 29 

km away from Vatra Dornei municipality. It is located at the feet of the Rarău 

Mountains and also on the course of Bistriţa River. 

The pension is placed in an area that offers very good conditions of spare 

time spending. It has an accommodation capacity of 20 places, in 2 and 3 persons 

room as it follows: 4 family rooms, 4 double rooms, equipped with all utilities 

necessary to perform this activity. The management staffs are represented by the 

members of the family and there are two more persons hired, one full time and one 

part time. 

Total investment in Agrotourism activity 

Table 1 

Investment in: Unit-$ Value Percents 

1 Pension building $ 26052 91,59 

2 Facilities (showers, etc) $ 1302 4,58 

3 Fence (wall) $ 466 1,64 

4 Inventory $ 622 2,19 

5 Other $ 

Total 28443 100,00 

The initial capital requirement is usually higher in relation to average 

agricultural household income. Because the agricultural household A can not be 

afford it is need barrow money from bank or other sources. For payback of the 

investment value in this projection was use the actual interest rate (14 %) from 

Romanian Bank from investment in RON currency. 

Because the risk is increasing in case of borrow money, farmers who want to 

implement agrotourism activity in agricultural household should examine the 

particulars of their own situation; the agricultural household location, the 

characteristics of their land and natural resources and the potential consumer 

population of the surrounding area. They should also assess their own individual 

strengths and interests regarding agrotourism activity. The implement new activity 

may also reflect the financial needs and liquidity problems of the agricultural 

household. 

311


Table 2 

Agrotourism expenditure (4 double rooms) 

Item Unit Value Percents 

1 Energy $ 397 11,35 

2 Employers expense $ 2239 6,39 

3 Tax for social protection $ 671 1,92 

4 Medical fees $ 156 0,448 

5 Raw materials $ 13435 38,391 

Drinks $ 10076 28,79 

Repairs, maintenance $ 622 1,77 

Tax for added value $ 4467 12,76 

Total direct costs $ 21210 60,61 

Interest rate $ 12738 36,39 

Administrative expenditure $ 933 2,66 

Miscellaneous $ 113 0,324 

Total variable costs $ 13784 39,39 

Total $ 34995 100,00 

The surface of agricultural land owned by the agro-touristic farm is 2,50 ha, 

of which 96.8% arable land that is exploited in order to obtain produce, part of 

them for domestic consume, and the difference for capitalization through agritourism. 

Table 3 

Land use 

Land use 

Surface of agricultural 

land 

% 

Agricultural land 2,42 96,8 

Non- agricultural land 0.08 3,2 

Total 2,50 100 

The animal force is formed by 2 cows, 2 calves, 2 pigs, 20 hens and 20 

chickens (table 4). The only produce sold on the market in order to obtain profit, 

are the dairy produce and a part of meat production. 

Table 4 

Land use 

Effective structures Number Stock Value (RON) 

Cows 2 5400 

Calves 2 3000 

Pigs 2 600 

Hens 20 240 

Chickens 30 90 

312


The value of a cow is 2,700 RON, thus the value of cows stock is 5,400 

RON, also 1 calf represents 1,500 RON, resulting, thus, a value of 3,000 RON for 

2 calves. The value of pigs stock is 600 RON which represents that a pig costs 300 

RON. Concerning the value of bird stock, a hen is 12 RON and chicken is 3 

RON/piece. Thus results the total value of animal force income is 9,330 RON. 

The touristic activity performed by this household leads to an annual revenue 

influenced by the accommodation cost which includes a meal, and by the pension’s 

extent of occupancy, as it follows: 

The extent of occupancy 

When establishing the accommodation costs, there must be into account the 

personal expense and the costs perceived by the other pensions in the area, as well 

as the expenses of raw materials and consumer goods. 

Out of 365 days in a year, the pension is occupied only for 205 days; 

nevertheless, the profit obtained from accommodation is of 52,550 RON. The 

household has total annual revenue or: 

Ti = income from zootechnical production + Income from agricultural 

production + Income from tourism activity 

Ti = 11,100 + 15,202 + 52,550 

Ti = 78,852 RON 

The household costs are distributed and the incomes too, an categories: costs 

of zootechnical production, costs of agricultural production and costs of tourism 

activity. 

Costs of animal production 

The total costs of animal production are of 6,161 RON, with annual revenue 

of 11,100 RON. Regarding the costs of production on crops, these are determined: 

costs of fertilizers and seeds or saplings, of transport of the products from the 

harvesting place to the3 storage one, these costs include costs of fuel, labour, costs 

of mechanical field works (weding, harvesting), costs of seasonal labour, all these 

depending on crop and on fluctuating costs. 

The structure of the costs of production on crops 

The highest costs of production are recorded at fodder plants, 1,545 RON, 

followed by potato crops with 1,125 RON. The fee on property is 450 RON, total 

on the whole arable surface. 

The value and structure of costs in tourism activity 

The presented data shows that the highest weight (one third) is represented 

by costs of salaries, followed by the costs of electricity (16.38%), costs of food 

acquisition (12.72%), annual liquidation (11.37%), insurance and social services 

(9.10%), restorations (2,95%) and advertising (2.28%) out of the total costs. 

At the agrotouristic pension, the costs added are those of agrotouristic 

activity: 43.940 RON, thus the total costs are of: 

c = costs of zootechnical production + costs of crops production + costs of 

agrotouristic activity 

c = 6,161 + 3,884 + 43,940 

c = 53,985 RON 

313


Analysis of profit and costs in an agricultural household (household B) 

In the first household practises, the agro-touristic activity and owns a land 

surface of 2.50 ha, the second analysed household practises only agriculture, the 

income resulting from agricultural produce marketing (milk, meat, potatoes, 

vegetables). 

Among these is remarked the rate of profit calculated according to the 

formula: 

R = P/RS x 100 or R = P/C x 100 where: 

R – rate of profit; P – profit; RS – rate of sales; C – total costs 

• household A has a rate of profit of: 

R = P/C x 100 

R = 24,867/53,985 x 100 

R = 46.06% 

• household B has a rate of profit of: 

R = P/C x 100 

R = 9,795/8,423 x 100 

R = 116.28% 

The economic profitability means the efficiency of total or part of the assets 

utilization. It is expressed through the rate of economic profitability which should 

be superior to the rate of inflation. A sufficiently high rate of economic profitability 

should allow the renewal and increase of fixed assets in a short time. The rate of 

economic profitableness is based on the profit for the period and the total assets, 

thus: 

PR = (profit for the period before taxation/total assets) x 100 

• household A has an economic profitability of: 

PR = (24,867/35,600) x 100 

PR = 69.85% 

• household B has an economic profitability of: 

• PR = (9,795/11,750) x 100 

• PR = 83.36% 

The financial profitableness is estimated through the rate of financial 

profitableness of long term capital, and through the rate of profitableness of 

personal capital calculated according to the formulas: 

FPr = (Profit for the period before taxation / long-term capital) x 100, where: 

long-term capital = personal capital + medium or long-term credits 

• household A has a financial profitability of: 

FPr = 24,867/42,750 x 100 

FPr = 58.17% 

• household B has a financial profitability of: 

FPr = 9,795/21,400 x 100 

FPr = 45.77% 

From the presented data can be noticed that both of the households are 

lucrative, but the agro-touristic pension has a higher profitability compared to the 

314


common household. Having a net profit of 3978.72 RON and a rate of economic 

profitability of 69.85%, the pension can afford to invest in new objectives. 

CONCLUSIONS 

The standard small agricultural household can be motivated to implement 

new activity because there is a lot of other advantage: Agrotourism activity build 

rural development and increase the job opportunities;Assure continuity of 

agricultural activity in mountain region where the agriculture is very poor; 

Authentic products and unique experience are made available to the agricultural 

households; Provide opportunities to show which products will be important in 

future, established crops that are needed for consumption in restaurant; In 

conclusion Agrotourism activity can provide additional income to farmers and rural 

community. It can provide additional supplement revenue that can make a 

difference between a profit loss for agricultural producers, agribusiness and rural 

community. It is a way to “add value” to crops and livestock currently grown on 

the farm. It also has the potential for building relationship between agriculture and 

industry. 

BIBLIOGRAPHY 

1. Ungureanu, G., Ciurea, I.V., Brezuleanu, S., 2004 - Introducing Agri-tourism activity on 

Agricultural Households with medium size. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi 

Medicină Veterinară, Facultatea de Agricultură, Lucrări Ştiinţifice. Suport CD, ISSN 

1454-7414. 

2. Ungureanu, G, Brezuleanu, S., Ciurea, I.V, Moraru, R. A.. 2004 - Analysis of the 

Agricultural Household with medium size in Romania. Universitatea de Ştiinţe 

Agricole şi Medicină Veterinară Iaşi, Facultatea de Agricultură. Lucrări Ştiinţifice, 

2003, Suport CD, ISSN 1454-7414 

3. Ungureanu, G., Vasilescu, N., Brezuleanu, S. - Analiza cifrei de afaceri a exploataţiilor 

agricole din zona de luncă şi colinară a judeţului Bacău. U.S.A.M.V. Iaşi. 

315


THE KIND OF AGROTOURISTIC PENSION 

ORGANISATION FROM MOUNTAIN REGIONS 

Elena-Cornelia TUREAC 1 , Aurica GRIGORE 1 

1 

Universitatea Danubius Galaţi 

telefon (fax): 0236460038 

The work is emphasising one the kind to arrange of agrotouristic 

pension from mountain regions. The agrotouristic mountain pension is a 

production and consumption unit, its income having the purpose to satisfy 

totally or partially, the needs of the family. The agrotouristic farm wih a 

sustenance character, generally small sized, produce for self consumption or 

combines consumption, the autarchy of production with marketing variable 

quantities of products. 

The analysed case allows highlighting some aspects which must be 

taken in consideration when an increase of tourists in the mountain area is 

wanted: 

1. The quality of touristic services which include fitouts, but 

entertainment and diversification of the menu too. 

Regarding this aspect it is necessary the continous forming of the staff 

and family in order to perform a very good touristic reception (eg. foreign 

languages courses). 

2. Concerning the necessary equipment, which must be in 

accordance with the questions a tourist may ask when he gets to the host, it is 

necessary the permanent attention to small details which are of great 

importance (night lamps, curtains, silence on the hallways, the noise 

generated by the children s playing ground. 

3. The touristic promotion must be a continous process. This can 

be made by the owner or by a specialized organization. 

Key words: agrouturistic, pension, mountain, consumption, efficiency 

After analyzing the method of arranging the agrotouristic farm “Saon” it was 

noticed that it is advantageously situated in a territory with an extremely valuable 

patrimony. 

Once they het here (a place situated between The Red Lake, Cheile 

Bicazului, Durău and Toşorug. Care where many traditions are preserved), the 

tourists have multiple touristic spots at once, thus the success of our farm is 

guaranteed. 

316


The efficiency of agricultural mountaneous household 

In Bicazu Ardelean locality there is a wide range of mountaneous household 

dimensions. Out of the total number of 1748 mountaneous households, more than 

75 % of them have surfaces of agricultural land smaller than 2 ha. 

At these households, the arable land is of maximum 1,5 ha and the analysis 

performed proved that only the households owning over 2 ha of land and especially 

thise with 3 ha can produce income that is able to cover the current costs of the 

family members, owners of those households. 

So that we prove tha above assetion, we made a study on a household, part 

of the third group concerning dimension, whose surface is about 2 – 3 ha. 

The analysis of agricultural production 

If we consider the agricultural production of the exploitation as a system we 

can notice the two smaller parts of it: the vegetal production and the animal 

production. 

The analysis of the way of land use: the analysis starts with a general view 

which shows the way in which the land is divided, on the main categories of use, 

then the analysis goes further, studying the agricultural land and its division on 

crops and production. As the unfolded analysis shows, the land of an exploitation is 

divided in the following categories of use: agricultural land and non-agricultural 

land. 

The data in the table 1 show that the biggest surface of the land possessed by 

the exploitation is agricultural, being use for field crops, vegetables, hay, trees, 

vineyard. The biggest part is represented by the arable land (42,37 %) and hay field 

(33,90 %), meaning together 76,27 % out of the total land. The favourable 

conditions for fruit tree growing and vineyard made that 16,10 % of the 

exploitation land to be affected for fruit trees and 5,65 % for vineyard. 

Table 1 

The way of using the land 

Nr.crt Land use Area Weight 

ha % 

0 A 1 2 

1 Agricultural land: 3,47 98,02 

- arable 1,5 42,37 

- hay field 1,2 33,90 

- fruit growing 0,57 16,10 

- wine-growing 0,20 5,65 

2 Non-agricultural land:: 0,07 1,98 

-buildings and courtyard 0,070 1,98 

Total 3,54 100,00 

317


It is noticed the will to cover the family consume needs and also the animal’s 

needs also in order to unsure the human necessity of animal protein in the family. 

The structura of crops in the household which is typical for the households 

ensemble of the locality (table 2). 

The main crops are represented by corn, autumn potato, and sugar beet. 

Also, the household has a small vegetable garden (0,05 ha) where are tilled species 

of plants which are not sensitive at high or low temperature (tomatoes, carrots, 

parsley, autumn cabbage, onion, garlic, radish and lettuce). 

The household has a surface of 0,25 ha tilled with beet and 0,15 ha with oat, 

this production being used to feed the cows. Besides the arable surface, the 

household also has a surface of natural meadows of 1,2 ha, used is hay field. 

Analysing the purpose of the vegetal production is very important in the 

study we make because it allows us to see if the analysed exploitation has 

alimentary resources exceeding the needs of self consume, for tourists feeding at 

the farm and the possible selling of produce “at the farm” directly to the tourists 

hosted or to those possing through the locality. In table, can be seen the distribution 

of production on its two destinations. 

Table 2 

The destination of vegetal production for self consume and marketing 

No 

Crops 

Quantity of 

produc-tion 

Which from: 

Autocon 

Foragers sumption 

Agroturism 

Sell 

Index of 

sold 

production 

% 

Kg Kg % lei Kg % 

Value of 

production 

lei 

0 A 1 2 6 4 5 6 7 

1 Maize 1425 0 1125 0,00 0 787,5 

2 Beet 1250 1250 0 0 0,00 0 0 

3 Potato 17600 84,46 7000 8600 84,46 7000 

4 Oat 480 480 0 0 0,00 0 0 

5 Kitchen garden 750 0 550 0,00 0 1100 

6 

Which from : 

tomato 

500 0 0 0,00 0 0 

7 Total arable 0 0 0 0,00 0 0 

8 Hay field 8400 8400 0 0 0,00 0 0 

9 -fruit growing 8550 

10 

11 

-winegrowing 

Total 

agricultural 

land 

1400 

8288 

318


In this table are presented all the agricultural produce of the exploitation 

which contribute to ensuring the exploitation selfconsume and the family’s as well. 

As it is noticed in table 5, the majority of vegetal produce is destinated to 

selfconsume and selling – 50 % and more, up to 95 % of plum production volume 

which turns into alcohol in order to be consumed or sold. The big quantity of 

tomatoes held in the exploitation serves to consume in fresh shape or to be 

preserved as tomato sauce, tomato juice and tomatoes in sauce. From the data 

presented above can be conclude the fact that although the exploitation surface in 

the mountains is reduced, the exploitation, it self has a great marketing power of 

agricultural produce such as potato (8600 kg), taking advantage of the small 

distance to the market in Bicaz. Anyways, the exploitation has agro-alimentary 

produce cover the needs of tourists feeding, in case of its development of 

agrotourism in the farm. 

In other words, cause of the less favourable conditions for agricultural crops, 

the lands of the locality, being situated in area III of fertility, the production 

obtained on ha are relatively low, the soil fertility being improved by fertilizers. 

The analysis of animal production 

The value of annual production is calculated by multiplying the volume of 

production obtained in the exploitation with the price on the market of one measure 

of these. 

We present in table 3 the dimension of average production at animal 

produce. 

No. 

The structure of 

animals 

Average and total animal production 

Number of 

animals 

Production U.M. Production 

Table 3 

Total 

quantity 

1 Cows 2 Milk l 4500 9000 

2 Bull-calf 2 Veal kg 60 120 

3 Pigs 2 Pork meat kg 100 200 

4 Birds 50 

Chicken 

meat 

kg 20 1000 

5 Birds 50 Eggs No 170 8500 

As it was mentioned at the beginning, the exploitation taken as example has 

a zootechnic sector as well and that is formed of 2 cows which have about 4500 

litres of milk per year each, 2 pigs which give a total of 200 kg meat, 20 chicken 

which mean about 20 kg meat and 50 hens which make about 8500 eggs per year. 

The animal production obtained in the household ensures only partially the 

necessary for the personal household. A part of these needs are ensured by 

shopping from other regions of the county. 

319


The net result analysis 

Table 4 

No Specification U.M Value (ROL) 

1 Income from vegetal and animal production Lei 33.078 

2 Income from animal production Lei 14.705 

3 Income from vegetal production Lei 18373 

4 Income from agroturism activity Lei 248400 

5 Total income Lei 281.478 

6 Total expenses for accomodation Lei 27.200 

7 Total expenses for accommodation Lei 26143 

8 Total expenses for prepare of meal Lei 1057,13 

9 Profit from agricultural activity Lei 5.878 

10 Profit from agroturism activity Lei 221200 

11 Profit from total activity Lei 227.078 

12 Tax on profit Lei 36332 

13 Net results Lei 190.745 

14 Rate of profit % 350,63 

The analysis of income and costs 

In the incomes groupe we included those incomes obtained through produce 

selling. In the analyzed household, these incomes are completely consitued of 

animal produce marketing. The rest of the produce obtained at the household is 

destinated to selfconsume. 

During the summer of 277, the farm was fully occupied the entire 92 days 

(June, July, August, September). We take in consideration the fact that each day 

there were accommodation and that each paid 25 euro per day for accommodation 

and complete service. 

The income from the touristic activity : 25 euro (tariff) x 30 (tourists per 

day) x 92 (days) = 69.000 euro. The currency being 3,6 lei an euro, we come up 

with the sum of 248400 lei. So the incomes are higher than the cost. 

The analysis of the net result of the agricultural activities showed that after 

making a calculus based on the foreign currency, the conclusion is that this type of 

household can become economically successful. 

The calculus can be applied to all households, but in the paper it is presented 

the steps that each group of farms must undertake in order to develop in the 

agrotouristic system. 

We consider this study to be very useful for the localities in the mountaneous 

area because the obtained results by countries with tradition in the development of 

agrotourism can represent a very example for our country which has a strong 

agrotouristic potential. 

320


CONCLUSIONS 

Being cloase to Cheile Bicazului (which are visited not only by the common 

people, but also by the alpinists), it would be profitable to create a renting facility, 

next to the carpently shop, which to possess climbing equipment. Thus, a new 

segment of potential consumers is drawn. 

Because in the area close to the pension there are three possible touristic 

spots: Poiana Stănilelor, Poiana Sură and Trei Fântâni, many hikes can be 

organized. The region is also rich in mineral waters and this should be exploited. 

During winter time, a renting centre for sleighs and a safe slope should be 

arranged. 

During holidays, in the living – room or in the orchard, a special place could 

be arranged for plays performed by the local theatre group once a mouth. On a 

surface of 1,5 ha, an agrotouristic halt should be constructed; the land belongs to 

the farm which can use it for humanitary causes sheltering poor children. It would 

be better if other farms join these activities, especially young intellectuals who can 

realize projects meant to promote the region and to proper arrange two caves: 

Toşorog and Munticelu and the ethnographic museum Pârâul Caprei. In order to 

improve, the renown of the agrotouristic farm and to have a better exploitation of 

personal products, the owner will always be looking for novelty, new touristic 

arrangements, will personalize and diversify their offer. Thus, the tourists will 

always be pleasently surprized and eager to stay at the pension. 

BIBLIOGRAPHY 

1. Bratu,I., 1991 – Funcţiunile gospodăriei. Rev. „Tribuna economică” nr. 37 – 38.. 

2. Burloiu, P., 1990 – Economia şi organizarea ergonomică a muncii, Editura Didactică şi 

Pedagogică, Bucureşti. 

3. Savu, P., 1985- Îmbunătăţiri funciare, vol.II, AMD, UAMV Iaşi. 

4. Tofan, A., 1995 - Organizarea unităţilor agroturistice. Editura EconArt, Iaşi. 

5. Toma, D., 1987 - Folosirea economică a energiei în mecanizarea agriculturii. Editura 

Ceres, Bucureşti. 

6. Vasilescu, N., Ioniţă, Mariana, Man, E., Moisiuc, N., Ciurea, I.V., Oancea, Margareta, 

1983 – Organizarea şi conducerea întreprinderilor zootehnice, Editura Didactică şi 

Pedagogică, Bucureşti. 

7. Vasilescu, N., 1981 - Organizarea, planificarea şi conducerea unităţilor agroturistice, vol.I 

şi II Litografiat, Iaşi. 

321


THE ECONOMIC PERFORMANCE ON FRUITS TRADE 

IN NE REGION OF ROMANIA 

P. POPA 1 

1 

USAMV Iaşi 

telefon (fax):0232 219080 

Fruit growing in Romania, has an old and rich tradition, but the most 

significant changes, in this field, occurred during the XX-th century, when the 

areas grown to fruit trees, the varietal assortment as well as the total fruit 

yield were dramatically modified. 

During the XX century, the fruit growing knew the fundamental 

transformations. Thus, the area surface with orchards trees where 340100 

hectare in 1927, 184200 hectare in 1950, 428 400 hectares in 1970 the and 

239900 hectares in 1999. The total production of varied in these periods, 

between 401100 Tons in 1950 the and 2183000 tons in 1993. Despite the 

fact as the in 1993 he achieved most high production of fruit, and the average 

consumption where 35,7 kg. but meaningful lower than optimal consumption 

on adult person, in temperate region (63 kg.on habitant). 

The study was realized in NE Region of Romania countries in witch 

fruit growing is well represented by the culture of a diversity of species and 

varieties that find favorable climatic conditions for growth and fructification, 

assuring fruit consumption spread out along the whole year. 

We should understand fruit-growing patrimony as: “Not only the 

number of fruit-trees and the area covered by them, but also the ecological 

background, I.e. favorableness of the climatic conditions and the production 

capacity of the soil under plantations (the determining factors of the fruittree 

production potential). 

It established for the district Iasi to represent the representative area 

of study, where were delimitated 15 agroeconomic micro zone. 

In fallow the research we can say that the great difficulties meet the 

farmers of the researched area as regards the valorization of product 

surplus. Generally as a consequence of price freedom and total lack or 

inefficiency of legislation for producer protection, they work permanently in 

loss, with the exception of some products and conjuncture which ensure them 

profit. 

To scrutinise the problem of competitiveness, the exploratory research 

on the perception of the competitive performance was designed by means of 

SWOT analysis. 

Key words: fruit growing, fruit patrimony, fruit market, NE Region, SWOT 

analyse 

Pomicultura este o veche îndeletnicire a oamenilor, care marchează un 

moment deosebit în procesul stabilităţii comunităţilor umane, în adâncirea 

322


diviziunii sociale a muncii şi un pas important în evoluţia civilizaţiei societăţii 

omeneşti. 

De-a lungul sec. XX, pomicultura României a cunoscut transformări 

fundamentale. Astfel, suprafaţa ocupată cu pomi fructiferi era de 340.100 ha în 

1927, 184.200 ha în 1950, 428.400 ha. în 1970 şi 239.900 ha în 1999. Producţia 

totală de fructe a variat, în aceste perioade, între 401.100 tone în 1950 şi 2.183.000 

tone în 1993. În pofida faptului că în 1993 s-a realizat cea mai ridicată producţie de 

fructe, consumul mediu de fructe/locuitor a fost de numai 35,7 kg, semnificativ mai 

scăzut decât cel considerat optim pentru indivizii adulţi şi, în zona temperată (62 

kg/locuitor). 

Studiul a fost efectuat în Regiunea NE a României în care pomicultura este 

bine reprezentată cu cultivarea unei varietăţi de specii care găsesc condiţiile 

favorabile de climă pentru creştere şi rodire, asigurând consumul de fructe de-a 

lungul anului întreg. 

Noi ar trebui să înţelegem patrimoniul pomicol: Nu numai numărul de pomi 

fructiferi şi suprafaţa ocupată ci şi din punct de vedere ecologic cum ar fi 

favorabilitatea condiţiilor de mediu şi capacitatea de producţie a solului unde sunt 

localizate plantaţiile(factorii determinanţi ai potenţialului de producţie). 

In urma cercetărilor putem spune că cele mai multe dificultăţi întâlnite de 

fermieri în zona cercetată este legată de valorificarea surplusului de producţie. În 

general ca consecinţă de liberalizarea preţurilor şi vidului de legislaţie ori 

ineficienţa acesteia pentru protecţia producătorului, aceştia lucrează permanent în 

pierdere cu excepţia pentru unele produse şi situaţii conjuncturale care garantează 

profitul. 

Pentru alaliza competitivităţii sectorului pomicol, s-a utilizat metoda SWOT. 


La baza analizei diagnostic a pieţei fructelor stă determinarea producţiilor 

obţinute în arealul cercetat în vederea stabilirii dimensiunii rezultatelor economice, a 

cererii de fructe şi derivate din fructe a ofertei de fructe şi a gradului de utilizare a 

resurselor utilizate. 

Din totdeauna, pomicultura a constituit o ramură deosebită pentru Regiunrea de 

NE, fiind favorizată de clima temperată, solurile fertile, îndeletnicirea profesională a 

populaţiei, care permit plantarea celor mai bune specii soiuri de fructe şi culturi 

bacifere, obţinerea producţiei ecologic pure cu calităţi superioare gustative. 

Referitor la ponderea livezilor cu pomi din total agricol acestea ocupă doar 

1,168% din şi asigură circa 14% din veniturile băneşti de la comercializarea producţiei 

agricole. 

323



În cadrul acesteia se observă o repartizare majoritară către proprietatea 

majoritară privată, aceasta deţinând o pondere de 98,26 %. 

Locul pomiculturii în cadrul Regiunii de NE (mii ha) 

Judeţul Bacău Botoşani Iaşi Neamţ Suceava Vaslui 

Tabelul 1 

Total 

Reg.NE 

Supr.agricolă 323,6 392,7 380,7 283,7 349,5 402,2 2132 

% din total 100,000 100,000 100,000 100,000 100,000 100,000 100,000 

Din care:sector 

privat 

320 388,2 371,6 277,6 340,4 397,4 2095 

% din total 98,888 98,854 97,610 97,850 97,396 98,807 98,26 

Arabil 184,7 297,8 251,6 170,4 178,5 284 1367 

% din total 57,077 75,834 66,089 60,063 51,073 70,612 64,118 

Păşuni 87,6 75,7 88,2 69,2 93,7 90,4 504,8 

% din total 27,070 19,277 23,168 24,392 26,810 22,476 23,67 

Fâneţe 40,2 14,3 20,4 40,1 74 7,4 196,4 

% din total 12,423 3,641 5,359 14,135 21,173 1,840 9,21 

Vii 7,6 2 12,2 1,1 - 16,5 39,4 

% din total 2,35 0,51 3,20 0,39 0,00 4,10 1,85 

Livezi 3,5 2,9 8,4 2,9 3,3 3,9 24,9 

% din total 1,08 0,73 2,20 1,022 0,94 0,97 1,168 

Suprafeţele ocupate cu pomi fructiferi au scăzut ca urmare a defrişărilor cât 

şi degradării lor treptate datorită unei întreţineri necorespunzătoare. Interesul scăzut 

al agricultorilor privaţi faţă de cultura pomilor fructiferi se explică prin investiţia 

mare pe care-l presupune înfiinţarea unei plantaţii noi şi perioadei târzii de intrare 

pe rod. Marile ferme pomicole socialiste, în majoritate, prin retrocedare, au fost 

fărâmiţate de la 200-300 ha/unitate, în parcele de 0,3 - 2,0 ha / proprietar. 

La nivelul regiunii ponderea cea mai mare din terenul agricol este deţinută 

de arabil (64,1 %), păşuni (23,67 %), fâneţe (9,21 %) urmată de vii şi livezi cu cea 

mai redusă pondere. 

324


Valorile înregistrate la suprafeţele ocupate cu livezi putea atinge cote mult 

mai mari, dacă nu ar fi condiţionate de o serie de factori cum ar fi: 

‣ Valoarea foarte mare a investiţiilor pentru înfiinţarea unei livezi, 

‣ Intrarea târzie pe rod, 

‣ Piaţă slab dezvoltată pentru livrarea fructelor, 

‣ Proporţia foarte mare a autoconsumului în rândul producătorilor mici, 

‣ Lipsa ajutoarelor din partea statului pentru înfiinţarea de livezi cu pomi, 

‣ Cheltuieli foarte mari la hectar pentru întreţinerea şi recoltarea 

fructelor,etc. 

În pofida potenţialului agricol ridicat, gradul de prelucrare a produselor 

pomicole este scăzută, datorită tehnologiilor învechite şi importului masiv de 

conserve şi sucuri de fructe. 

În anul 2007 producţia agricolă în regiune a înregistrat o valoare de 1,8 mld. 

euro reprezentând 17.17 % din producţia agricolă la nivel naţional. 

Agricultura, vânătoare, silvicultura, pescuit şi piscicultura Regiuni de NE 

a contribuit la nivelul anului 2007 cu 18,7 % din totalul VABR (valoarea adăugată 

bruta regională), valoare superioară contribuţiei sectorului la nivel naţional( 13,37 

%), ceea ce denotă dependenţa ridicată a economiei regionale de agricultură 

(tab. 2). Contribuţia sectorului a fost în descreştere continuă în perioada 2004- 

2005 datorită condiţiilor meteorologice nefavorabile cât şi a productivităţii scăzute 

din domeniu, urmată de un reviriment la nivelul anului 2005 . 

Aportul regiunii pentru total producţie agricolă la nivel naţional este de 

17.17%. Sectorul cunoaşte o evoluţie similară cu cea la nivel naţional în perioada 

1998-2001, înregistrând o perioadă de declin în perioada 1998-2000 datorită 

condiţiilor climatice nefavorabile. 

Tabelul 2 

Contribuţia agriculturii (+ vânătoare, silvicultura, pescuit şi piscicultura) la PIB 

exprimată în miliarde lei preţuri curente (conform metodologiei SEC 1995) 

Specificare 2004 2005 2006 2007 

Nord Est 10236 13792 17301 28161 

Nord Est 

1025 846 866 1082 

(în mil. euro) 

România 56462 76445 93466 163988 

România 

5652 4700 4683 6300 

(în mil. euro) 

Rata creştere anuală 

(%) 

2006/ 

2005 

2007/ 

2006 

2007/ 

2006 

% 

sector/ 

PIB 

2006 

% 

sector/ 

PIB 

2007 

-8.8 -13.0 18.4 17.10 18.70 

-8.4 -15.2 27.6 11.07 13.37 

Sursa: Anuare statistice ale României 2007-2003. Observaţie: rata de creştere a fost 

calculată pe baza deflatorului PIB comunicat de B.N.R. 

325


Tabelul 3 

Evoluţia suprafeţelor ocupate cu livezi şi pepiniere pomicole pe judeţe 

în Regiunea de NE (mii ha) 

Total 

Judeţul Anul Bacău Botoşani Iaşi Neamţ Suceava Vaslui regiune 

de NE 

2005 166,2 288,9 234 161,9 173,1 267 1291,1 

Arabil 2007 184,7 297,8 251,6 170,4 178,5 284 1367 

(+/- %)2007 faţă 

2005 

11,13 3,08 7,52 5,25 3,12 6,37 5,88 

2005 87,6 75,7 88,2 69,2 93,7 90,4 504,8 

Păşuni 2007 87,6 75,7 88,2 69,2 93,7 90,4 504,8 

(+/- %)2007 faţă 

2005 

0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 

2005 41,4 15,2 21,6 38,1 71,8 7 195 

Fâneţe 2007 40,2 14,3 20,4 40,1 74 7,4 196,4 

(+/- %)2007 faţă 

2005 

-2,90 -5,92 -5,56 5,25 3,06 5,71 0,72 

2005 7,4 1,9 7,4 1 0 15,5 7,4 

Vii 

2007 7,6 2 12,2 1,1 0 16,5 39,4 

(+/- %)2007 faţă 

2,70 5,26 64,86 10,00 0,00 6,45 432,43 

2005 

2005 3,9 3 9 3 3,4 4,1 26,4 

Livezi 2007 3,5 2,9 8,4 2,9 3,3 3,9 24,9 

(+/- %)2007 faţă 

2005 

-10,26 -3,33 -6,67 -3,33 -2,94 -4,88 -5,68 

CONCLUZII 

Din totdeauna, pomicultura a constituit o ramură deosebită pentru Regiunrea 

de NE, fiind favorizată de clima temperată, solurile fertile, îndeletnicirea 

profesională a populaţiei, care permit plantarea celor mai bune specii soiuri de 

fructe şi culturi bacifere, obţinerea producţiei ecologic pure cu calităţi superioare 

gustative. 

Apreciind structura producţiilor celor şase judeţe, se poate observa că, cea 

mai mare producţie este cea de mere cu valori cuprinse între 33,27% în Judeţul 

Vaslui şi 89,03 % în Judeţul Botoşani, urmată fiind de producţia de prune, aceasta 

fiind cuprinsă între valorile de 6,39 % în Judeţul Botoşani şi 33,34 % în Judeţul 

Neamţ. În consecinţă, putem spune că principalele fructe obţinute în această 

regiune sunt acestea, motiv care a dus la determinarea ponderii producţiilor de 

mere şi prune deţinute de fiecare judeţ din total pe regiune. 

Oferta de fructe se caracterizează prin: cuprinde produse perisabile; are 

caracter sezonier; este instabilă pe termen scurt (ca urmare a oscilaţiilor 

producţiilor medii de la un an la altul); este rigidă din punct de vedere al 

sortimentului (fapt determinat de structura plantaţiilor pe specii şi soiuri /hibrizi); 

326


este puţin elastică; se diferenţiază în profil teritorial (există zone cu supraofertă şi 

zone cu subofertă). 

Producţia de fructe a fost influenţată în primul rând de trecerea unei părţi 

importante a suprafeţelor plantate cu livezi din proprietatea cooperativelor în cea a 

producătorilor individuali şi în al 2-lea rând de îmbătrânirea livezilor. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Alecu, I., Merce, E., Pană, D., Sâmbotin, L., Ciurea, I.V., Bold, I., Dobrescu, N., 1997 - 

Managementul în agricultură. Editura Ceres, Bucureşti,. 

2. Amzăr, Gh. , 1975 - Studiul răspândirii mărului, părului şi prunului în zone cu condiţii 

ecologice diferite. Lucrări ştiinţifice, I.C.P.P.- Mărăcineni, vol. IV. 

3. Amzăr, Gh., Manughievici, A.N. , 1977 - Corelaţia între principalii factori climatici şi cultura 

de măr, păr, prun în funcţie de răspândirea acestor factori, pe teroitoriul ţării noastre. 

Analele I.C.P.P. Piteşti, vol VI. 

4. Anghelache, C. 1996 - Evaluarea productivă în agricultură. Tribuna economică nr.11. 

5. Ansoff, I. 1989 - Strategi du développement de l’entteprise. Editions d’organisation, Paris. 

327


COMPORTAMENTUL CONSUMATORILOR DE 

FRUCTE IN REGIUNEA DE NE A ROMANIEI 

P. POPA 1 

1 

USAMV Iaşi 

telefon (fax): 0232 219080 

In research on orchards sustainability, the focus on household food 

and fruits consumption is relatively new yet very important. The relation of 

sustainability to the area of consumption was first stressed in Agenda 21, 

where it is said that unsustainable consumption and some production 

patterns are the main cause for global environmental deterioration. 

The paper is dedicated to elaboration and theoretic substantiation of 

the modelation concept of the buying and consumption behavior and to the 

investigation decisional process of buying and consumption particularities of 

the behavior types in conditions of transition from a monopolistic economy to 

a functional market economy, based on the modern marketing principles and 

suggests new strategies of mark rises. At the basis of study is the 

methodological principle of the complex and systematic approach of the 

contemporary economic concepts, that allowed the investigation the buying 

and consumption behavior at the level of Romania’s population and the 

assemblage of a theory and methodology to allow the firms the prevision of 

the future results depend in the consumption behavior demonstrated. 

In order to achieve the proposal objectives, a distinct importance is 

given to the stages of buying decisional process, the main factors influencing 

this process and modalities which the marketing mix can change the 

consumption behavior. The results of the research have a conceptual, 

methodological and operational aspect and they can be useful while 

elaborating the marketing and dicing firms as well as the firms that intend a 

future development on the Romanian marketing and the elaboration of the 

state macroeconomical policy regarding the sate exploiters and in the 

research and instruction process contributing to the thoroughgoing study and 

the development of the marketing practice and theory. 

The household consumption behavior across households that differ in 

the level of self-sufficiency relative to the production/purchase of fruits and 

vegetables. There is a significant difference in consumption patterns for 

different households with different levels of self-sufficiency. Households that 

purchase but do not produce fruits and vegetables exhibit a notably more 

market-oriented price responsive behavior. The consumption decisions of 

households that produce fruits and vegetables, but do not purchase them, are 

influenced more heavily by implicit income effects than by implicit price 

effects. 

The results show that supply, price and demand for fruits have 

significant connections with their status in the previous production cycle. The 

price of substitute products has a significant influence on fruits price but has 

no obvious influence on supply and demand. However, imports have a 

328


significant negative impact on the domestic fruits market. Meanwhile, export 

and processing have no positive influences on the increase of the aggregate 

demand for fruits. In addition, the increase of fruits supply does not 

necessarily lead to a fall in price. 

Key words: NE Region, consumer s behaviour, sustainability, costs elasticity, 

incomes 

În cercetarea sustenabilităţii livezilor pomicole, ne-am focalizat pe 

consumul de hrană şi fructe din cadrul gospodăriilor populaţie de gospodărie care 

deşi nu este relativ nou este încă foarte important. Legătura dintre sustenabilitate şi 

suprafaţa de consum a fost mai întâi reliefat în Agenda 21, unde s-a spus că un 

consum nesustenabil şi unelemodelele de producţie sunt cauzele principale pentru 

deteriorare globală a mediului. 


Lucrarea este dedicată elaborării unei baze teoretice a concept de modelare a 

comportamentului de consum şi a procesului decizional de cumpărăre. 

Raţiunea însăşi a existenţei unui sistem de marketing este de a satisface 

consumatorul final. Obţinerea satisfacţiei este sensul efortului depus începând de la 

cultivarea plantelor şi ajungând până la comercializarea fructelor şi conserve de 

fructe în magazine. Actul de cumpărare recompensează, într-un fel sau altul, toţi 

participanţii la realizarea acestei satisfacţii; ceea ce este foarte important, însă, este 

alegerea consumatorului, din care decurg o serie de consecinţe pentru întregul 

sistem agroalimentar (2). 

Modificările cantitative şi calitative ale cererii de consum în funcţie de venit 

pot fi evidenţiate prin analiza a doi coeficienţi distincţi, care exprimă separat 

modificarea cererii de consum pe seama cantităţii şi pe seama calităţii. 

La produsele de primă necesitate creşterea cererii de consum are loc de la un 

anumit nivel al veniturilor, mai ales pe seama calităţii, fără a exista o legătură 

liniară între creşterea venitului şi a cererii de consum. 

Comparativ cu veniturile reale ale familiilor de salariaţi din România, în 

2006 cererea de consum alimentar a fost elastică şi descrescător inelastică în anii 

următori (tab. 1). Mărimea absolută a cheltuielilor de consum depinzând atât de 

volumul venitului, cât şi de rata consumului. 


Tabelul 1 

Elasticitatea cheltuielilor reale cu alimentaţia în funcţie de veniturile reale la 

familiile de salariaţi din România - %, anul de bază = 2006 

Specificare 2004 2005 2006 

Dinamica cheltuielilor reale 

cu alimentaţia 

329 

Dinamică 2006 

faţă de 2004 

(+/-%) 

78,97 78,54 77,85 -1,42 

Dinamica veniturilor reale 86,56 86,62 78,6 -9,20 

Coeficient de; elasticitate 1,21 0,93 0,87 -28,10


La familiile de ţărani, în 2006 faţă de 2004, veniturile reale medii lunare pe o 

persoană au scăzut cu 9,20 %, deşi veniturile nominale au crescut. Elasticitatea 

cererii solvabile pentru produsele agroalimentare în funcţie de venituri, la familiile 

de ţărani, a fost influenţată evident de creşterea puternică a consumului din surse 

proprii. La familiile de ţărani din România, la produsele care sunt cumpărate în 

mod obişnuit de pe piaţă, elasticitatea cererii de consum a fost descrescător 

inelastică (tab. 2). 

Tabelul 2 

Elasticitatea cheltuielilor reale cu alimentaţia în funcţie de veniturile băneşti 

reale la familiile de ţărani din România - % anul de bază = 2006 

Specificare 2004 2005 2006 

Dinamică 2006 

faţă de 2004 

(+/-%) 

Dinamica cheltuielilor reale cu alimentaţia 78,97 78,54 77,85 -1,42 

Dinamica veniturilor băneşti reale 85,56 68,97 64,437 -24,68 

Coeficient de elasticitate 0,64 0,59 0,49 -23,60 

Date prelucrate după anuarul statistic -2006 

Prin studierea comportamentului consumatorului specialiştii de marketing 

încearcă sa desluşească mecanismul de acţiune al cumpărătorilor şi sa identifice 

care sunt factorii ce le influenţează alegerea. Înţelegerea comportamentului 

consumatorului constituie o sarcina extrem de complexă a marketingului. 

Producerea fructelor se recomandă să fie organizată în aşa mod încât ea să 

asigure, uniform, pe parcursul întregului an, populaţia ţării reieşind din raportul de 

90-120 kg pe cap de locuitor. În afară de aceasta, este necesar de a lua în 

consideraţie capacitatea întreprinderilor de prelucrare care livrează producţie 

pentru piaţa internă şi pentru export. 

Tabelul 3 

Consumul de fructe şi produse agroalimentare pe locuitor, în România, 

comparativ cu media UE –Kg/ persoană 

Grupa de produse 

România 

2002 2003 2007 

330 

(+/- % ) 

2007 

faţă de 

2002 

UE 

2002 2003 2007 

(+/- %) 

2007 

faţă de 

2002 

(+/ - ) 

Romani 

a faţă 

de UE 

2007 

Fructe şi produse din 

fructe 

45,4 59,6 35,74 -21,27753 116 119,5 123,1 6,09 -87,32 

Cereale şi produse din 

cereale (în echivalent 

faina), (kg/pers.) 

169,8 162,2 166,7 -1,825677 117,4 120,9 123,5 5,1959 43,20 

Cartofi, (kg/pers.) 90,1 95,4 96,8 7,436182 76 78,28 77,4 1,8421 19,40 

Legume şi produse din 

legume 

(kg/pers.) 

147,7 177,7 134,3 -9,072444 120 123,6 127,3 6,09 6,99 

Zahar şi produse din 

zahar 

23,5 24,3 23 -2,12766 40,4 41,61 42,86 6,09 -19,86 

Vin şi produse din vin, 

(litri/pers.) 

27 23,1 23,2 -14,07407 33,8 34,81 35,86 6,09 -12,66 

Carne şi produse din 

carne (carne proaspata) 

54,3 60,3 52,4 -3,499079 91,7 94,45 97,28 6,09 -44,88 

Lapte şi produse din lapte 215 225 193 -10,23256 253,5 261,1 254,5 0,3945 -61,50 

Ouă (bucati/pers.) 238 239 208 -12,60504 12,7 13,08 13,47 6,09 194,53 

Peşte şi produse din 

peşte (kg/pers.) 

3,2 3,5 2,6 -18,75 26,3 27,09 27,9 6,09 -25,30


Consumul de fructe se situează la aproximativ jumătate din consumul mediu 

înregistrat în UE, iar consumul de legume diferă nesemnificativ. 

Producţia pomicolă înregistrează, datorită mai ales condiţiilor climaterice dar 

şi a managementului neperformant, oscilaţii semnificative, de la o perioadă la alta, 

de la un secol la altul. Asemenea fenomene negative sunt accentuate şi de gradul 

ridicat de perisabilitate, a multor specii şi soiuri de legume şi fructe. În aceste 

condiţii, apar provocări pentru găsirea şi fundamentarea unor măsuri care să 

asigure continuitatea fluxului de produse către piaţă, pentru a se evita excesele 

fluctuaţiilor de preţuri care, în ultimă instanţă, afectează veniturile producătorilor şi 

generează confuzii, nesiguranţă printre consumatori. 

Tabelul 4 

Cantităţi de legume şi fructe cumpărate şi consumate in cadrul Regiunii de NE a 

României, pe categorii sociale ale populaţiei, (medii lunare pe o persoană) 

Categoria de produse 

Cantităţi 

consumate 

(kg./loc) 

331 

Cantităţi 

cumpărate 

(kg./loc) 

Ponderea 

cumpărărilor în 

total consum 

(%) 

Ponderea 

autoconsumul 

ui în total 

consum (%) 

Fructe 

- total gospodării 2,368 1,444 60,98 39,02 

- gospodării din mediul urban 2,125 2,122 99,86 0,14 

- gospodării din mediul rural 1,708 0,708 41,45 58,55 

Legume şi conserve din legume, în echivalent legume proaspete 

- total gospodarii 7,595 4,209 55,42 44,58 

- gospodarii din mediul urban 7,607 5,604 73,67 26,33 

- gospodarii din mediul rural 7,589 2,707 35,67 64,33 

În tara noastră, mărimea autoconsumului de produse alimentare este 

semnificativă, datorită ponderii ridicate a populaţiei rurale (45,5% în 1991), cât şi 

efectelor Legii nr. 18/1991- legea fondului funciar, prin care o buna parte a 

populaţiei urbane a primit în proprietate teren agricol. 

În ceea ce priveşte consumul alimentar, nutriţioniştii consideră că un regim 

alimentar normocaloric se situează la aproximativ 3000 calorii zilnic şi 100 grame 

proteină, din care 50 grame proteină de origine animală şi 50 grame proteină de 

origine vegetală. 

Participarea diferitelor grupe de produse agroalimentare la acoperirea 

nevoilor fiziologice de consum alimentar al unui individ reprezintă o problemă 

controversată. În literatura de specialitate este avansată următoarea structură , 

având ca reper valoarea energetică: lapte şi derivate – 15%; carne şi peşte – 8%; 

ouă – 2%; zahăr şi produse zaharoase – 8%; grăsimi – 12%; cereale şi leguminoase 

uscate – 40%; legume şi fructe – 15%. 

Tabelul 5 

Evoluţia consumului mediu anual de fructe pe locuitor în Regiunea de NE 

Specificare 1985 1990 1991 1992 2005 2006 2007 

(+/- % 

2007 faţă 

de 1985) 

Fructe total, din care: 68,2 56,3 54,2 44,2 41,1 37,1 35,7 -47,65 

Mere 30 29,2 29,8 21,2 18,6 17,3 16,6 -44,67 

Pere 3,9 4 2,3 2,5 3,3 3,2 3,2 -17,95 

Prune 24 13,5 16,4 13,6 10,3 9,2 8,7 -63,75 

Caise 1,9 1,6 1 1,6 2 1,3 1,5 -21,05 

Piersici 2,8 2,6 1,7 1,5 2,5 1,9 1,5 -46,43 

Cireşe şi vişine 3,9 4,3 2,3 2,9 3 3 3,1 -20,51 

Alte fructe 1,7 1,1 0,7 0,9 1,4 1,2 1,1 -35,29


CONCLUZII 

Analiza consumului pe produse, în anul 2007, pune în evidenţă următoarele: 

• ponderea autoconsumului la fructe şi legume este deosebit de ridicată în 

mediul rural, dar are niveluri semnificative şi în mediul urban, ca urmare 

a suprafeţelor arendate de teren sau care le administrează în mediu rural; 

• gospodăriile din mediul rural consumă din producţia proprie, astfel ca 

instabilitatea producţiei determina fluctuaţii în consum; 

• ponderea ridicata a autoconsumului în consumul total indica un grad redus 

de dezvoltare şi organizare a pieţei produselor agroalimentare, asociat, 

de regula, cu un standard de viaţă al populaţiei de nivel scăzut. 

Reducerea drastică a consumului în ultimul deceniu şi jumătate are loc şi ca 

urmarea a faptului că suprafaţa plantaţiilor cu vii şi pomi a scăzut dramatic, multe 

din acestea fiind transformate de către noii proprietari, fără bani şi fără ştiinţă, în 

lemne de foc sau chiar au devenit terenuri abandonate. 

În aceste sens, este necesară creşterea cantităţii de fructe pe locuitor, dar şi 

modificarea structurii plantaţiilor pomicole, prin creşterea ponderii unor specii 

deficitare: cireş, vişin, cais, piersic, nuc, căpşun şi arbuşti fructiferi. Datorită 

acestui fapt, apar goluri în consum în anumite perioade ale anului. În România, cea 

mai mare parte a consumului de fructe, pe specii se realizează în stare proaspătă 

BIBLIOGRAFIE 

1. Cătoiu, I., 1982 - Câteva consideraţii privind evaluarea modelelor multifactoriale de 

previziune. Revista “Teorie şi practică economică” nr. Bucureşti. 

2. Chiran, A. şi colab., 1993 - Aspecte privind cererea de consum şi consumul pentru 

produsele agroalimentare în condiţiile trecerii spre economia de piaţă. Lucrări 

Ştiinţifice U.S.A.B. Timişoara, vol. XXVII, partea a III-a Agronomie. 

3. Chiran, A. şi colab., 1996 - Unele consideraţii privind piaţa fructelor în condiţiile Staţiunii 

de Cercetări Pomicole Iaşi. Cercetări Agronomice în Moldova, vol. 1-2, Iaşi. 

332


ANALIZA COMPARATIVĂ PRIVIND EFICIENŢA 

ECONOMICĂ A PRODUSELOR AGRICOLE 

CONVENŢIONALE ŞI A CELOR ECOLOGICE 

A.A. GRIGORE 1 , S. V. ABARGAONITEI 1 , 

D. V. NANCU 3 , R. GHICULESCU 1 

1 

Universitatea de Ştiinţe Agrigole şi Medicină 

Veterinară, Iaşi 

e-mail:grigorealin1984@yahoo.com 

A 2006 study suggests that converted organic farms have lower preharvest 

yields than their conventional counterparts in developed countries 

(92%) and that organic farms have higher pre-harvest yields than their lowintensity 

counterparts in developing countries (132%). 

Organic farming is labor and knowledge-intensive whereas 

conventional farming is capital-intensive, requiring more energy and 

manufactured inputs. The knowledge applyed in organic farming permits the 

farmer to have greater profits if it is used right and also to contribute to the 

conservation of natural factors. 

Key words: organic farming, ecological, yield, economical efficiency 

Agricultura ecologică contribuie la creşterea activităţilor economice cu o 

importantă valoare adăugată şi are o contribuţie majora la sporirea interesului 

pentru spaţiul rural. În cadrul conceptului de agricultură ecologică, se defineşte 

„producţia obţinută fără utilizarea produselor chimice de sinteză”. 


Cercetările s-au realizat pe baza datelor statistice furnizate de Ministerul 

Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din Romania în legatura cu agricultura ecologică si 

practicarea acesteia. În analiză s-au utilizat şi datele culese de către Academia de 

Ştiinţe Agricole şi Silvice “Gheorghe Ionescu- Şişeşti” cat şi Rapoartele Agrare ale 

Guvernului Federal al Germaniei pentru anii 1999 si 2006. 

În vederea determinării eficienţei economice a produselor agricole se vor lua în 

calcul principalele elemente de determinare: costuri, preţuri, profitul şi rata profitului. 

Pentru a se reflecta cât mai exact eforturile necesare, cât şi efectele obţinute în 

urma practicării agriculturii convenţionale şi bio-ecologice vom da un exemplu din 

România şi unul din UE. 

333



Tabelul 1 

Bugetul parţial de venituri şi cheltuieli şi eficienţa economică comparată a culturii 

grâului în variante tehnologice diferite în România 

Indicatori 

U.M. 

Tip de tehnologie 

Convenţională Ecologică 

Producţie medie Kg/ha 3000 2000 

I. CHELTUIELI MATERIALE RON/ha 859,37 1038,4 

1. Cheltuiel cu materii prime din care RON/ha 373,34 469,5 

- samânţă RON/ha 127,5 375 

- îngrăşăminte organice RON/ha - 27 

- îngrăşăminte chimice RON/ha 142,4 - 

- pesticide RON/ha 88,44 - 

2. cheltuieli cu lucrări mecanizate RON/ha 411,36 475 

3. cheltuieli cu aprovizionarea RON/ha 74,67 93,9 

II. CHELTUIELI CU FORTA DE MUNCĂ RON/ha 9,22 300 

III. ALTE CONSUMURI din care: RON/ha 185,02 100 

- dobânzi RON/ha 85,85 80 

TOTAL CONSUMURI INTERMEDIARE 

(I+II+III), din care: 

RON/ha 1053,61 1438,4 

- pentru produsul principal RON/ha 1033,61 1300 

ALOCAŢII ŞI SUBVENŢII (-) RON/ha 163,75 300 

REST CONSUM INTERMEDIAR 

PENTRU PRODUCŢIA PRINCIPALĂ 

RON/ha 869,86 1000 

COST DE PRODUCŢIE RON/kg 0,28995 0,5 

PREŢ DE PIAŢĂ(previzionat) RON/kg 0,34 0,65 

PROFIT RON/kg 0,05 0,15 

RATA PROFIT % 17,3 30 

334


Tabelul 2 

Bugetul parţial de venituri şi cheltuieli şi eficienţa economică comparată a culturii 

porumbului în variante tehnologice diferite în România 

Indicatori 

U.M. 

Tip de tehnologie 

Convenţională Ecologică 

Producţie medie Kg/ha 4000 3000 

I. CHELTUIELI MATERIALE RON/ha 785,77 1280,44 

1. Cheltuiel cu materii prime din care RON/ha 394,2 633 

- samânţă RON/ha 162,5 600 

- îngrăşăminte organice RON/ha - 33 

- îngrăşăminte chimice RON/ha 154,2 - 

- pesticide RON/ha 32,5 - 

2. cheltuieli cu lucrări mecanizate RON/ha 3667,03 520,84 

3. cheltuieli cu aprovizionarea RON/ha 69,84 126,6 

II. CHELTUIELI CU FORTA DE 

MUNCĂ 

RON/ha 134,02 303,87 

III. ALTE CONSUMURI din care: RON/ha 168,32 100 

- dobânzi RON/ha 75,14 100 

TOTAL CONSUMURI INTERMEDIARE 

(I+II+III), din care: 

RON/ha 1098,11 1664,3 

- pentru produsul principal RON/ha 1068,11 1500 

ALOCAŢII ŞI SUBVENŢII (-) RON/ha 181,25 300 

REST CONSUM INTERMEDIAR 

PENTRU PRODUCŢIA PRINCIPALĂ 

RON/ha 886,86 1200 

COST DE PRODUCŢIE RON/kg 0,22171 0,4 

PREŢ DE PIAŢĂ(previzionat) RON/kg 0,26 0,5 

PROFIT RON/kg 0,03839 0,1 

RATA PROFIT % 17,3 25 

După cum se observă, producţia ecologică se obţine cu costuri superioare 

atât la cultura grâului, cât şi a porumbului. Astfel, la grâu costul în varianta 

ecologică este de 0,5 RON/kg(50 de bani), iar în varianta convenţională 0,29 

335


RON/kg, în timp ce la porumb rezultatele indică 0,4 RON/kg şi respectiv 0,2217 

RON/kg. De asemenea, şi preţurile la produsele ecologice au fost estimate mai 

mari. La grâu preţul în variantă ecologică este mai mare cu 0,31 RON/kg şi la 

porumb cu 0,24 RON/kg faţă de varianta convenţională. În aceste condiţii şi rata 

profitului este mai mare la produsul ecologic, respectiv cu 12,7% la grâu şi cu 

7,7% la porumb. 

Referitor la Uniunea Europeană vom da un exemplu din Germania privind 

rezultatele economice comparative ale unor ferme familiale convenţionale şi ferme 

ecologice. 

Tabelul 3 

Rezultatele economice comparative ale unor ferme familiale convenţionale şi ferme 

ecologice din Germania 

Specificaţie Ferme convenţionale Ferme ecologice 

Nr. Ferme analizate 7650 101 

Suprafaţa pe ferma agricolă 35,06 34,97 

Forţa de muncă pe fermă 1,62 1,75 

Forţa de muncă la 100ha 4,62 2,63 

Nr. de animale la 100ha 158,6 95,5 

Producţia de cereale 5750 3500 

Lapte de vacă(l/vacă) 5099 3950 

Valoarea producţiei(euro/fermă) 101385 83928 

Cheltuieli pe ferma(euro) 78432 61721 

protecţia plantelor(euro/ha) 56,2 1,53 

NPK(euro/ha) 95,1 18,9 

Furaje(euro/ha) 331,8 85,4 

Profit(euro/fermă) 22850,6 22206,4 

Profit(euro/ha) 652 635 

Rata profitului - % 29 35,9 

336


Deşi producţiile medii în fermele ecologice sunt mai scăzute, profiturile pe 

fermă sunt egale, iar pe forţa de muncă sunt mai mari (16 091 euro în ferma 

ecologică faţă de 15 848 euro în ferma convenţională). Aceasta din cauza preţurilor 

de vânzare care în fermele ecologice sunt mult mai mari. Preţurile de vânzare în 

fermele ecologice depăşesc de 1,2 la 2,5 ori pe cele din fermele convenţionale. 

În ceea ce priveşte cheltuielile pe fermă diferenţele sunt foarte mari la cele 

două tipuri de fermă. La femele convenţionale se înregistrează cheltuieli mari 

datorită utilizării de cantităţi mari de pesticide şi îngrăşăminte chimice. 

Metodele de lucru adoptate în cadrul conceptului de agricultură ecologică 

duc la reducerea cheltuielilor pe fermă. Sporirea fertilităţii solului se realizează prin 

asolamente echilibrate, cu plante premergătoare şi intercalate, precum şi prin 

folosirea de fertilizanţi organici din circuitul propriu exploataţiei agricole. 

În cazul fermei ecologice, cheltuielile reduse se datorează economisirii 

energiei, folosită în cantităţi mari pentru reducerea îngrăşămintelor chimice. 

Apar diferenţe privind numărul de animale la 100 ha, în ferma convenţională 

fiind mai mare faţă de cea ecologică. Exploataţiile ce practică agricultura ecologică 

au un sector zootehnic care asigură necesarul de îngrăşăminte organice pentru 

cultura vegetală şi exploatează un şeptel de animale care să nu afecteze solul. 

Pe ansamblu, rata profitului în fermele ecologice este mai mare, aceasta fiind 

de 35,9% comparativ cu 29% în fermele convenţionale. Rata ridicată a profitului în 

fermele ecologice este o urmare a cheltuielilor reduse înregistrate de acestea 

precum şi a calităţii produselor care determină preţuri de vânzare ridicate. 

CONCLUZII 

Conceptul de „inputuri reduse” în agricultura ecologica duce la reducerea 

transportului si a altor inputuri. Cercetatorii au aratat ca aceeasi cantitate de 

alimente poate fi produsa în agricultura ecologica cu 19 % mai putina energie ca 

input direct sau indirect comparativ cu sistemul de agricultura conventionala. 

Fertilitatea si sanatatea solului sunt mentinute prin practici biologice, 

precum: rotatia culturilor, lucrari manuale, prasit, compostare si mulcire. 

Agricultura conventionala a determinat scaderea continutului de materie organica 

din sol si acumularea de compusi toxici prin utilizarea de pesticide. Prin folosirea 

îngrasamintelor organice în agricultura ecologica, se mareste si se mentine 

procentul de materie organica a solului. Aporturile de îngrasaminte organice si 

neutilizarea îngrasamintelor chimice reduc riscul spalarii substantelor nutritive, o 

problema enorma în multe tari si o amenintare pentru apa potabila, precum si 

pentru apa lacurilor, râurilor, a marilor si oceanelor. 

Ameliorarea solului (cresterea continutului în materie organica si 

îmbunatatirea structurii) si o mai buna acoperire a acestuia ( mulcire, culturi de 

protectie etc.) duc la reducerea consumului de apa în agricultura ecologica. 

Continutul ridicat al solului în materie organica în sistemele de agricultura 

ecologica duce la o mai buna retinere si conservare a apei în sol, ceea ce are ca 

efect reducerea nevoilor de irigare. 

337


In plus fata de avantajele prezentate mai sus agricultura ecologică poate 

aduce venituri mari dacă sunt respectate standardele impuse de legislaţia în 

vigoare, dacă se dovedeşte calitatea ecologică a produselor şi a tehnicilor agricole 

folosite. 

Rezultatele obţinute în agricultura ecologică, situaţia alimentară actuală, 

deficitară calităţii, impune tot mai mult abordarea unor aspecte care să răspundă 

preocupărilor viitoare ale societăţii. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Gruia, R., 1998 – Managementul eco-fermelor - bazele conceptuale şi metodologice, 

Editura Ceres. 

2.* * *, 1999 – Raportul Agrar al Guvernului Federal al Germaniei aferent anului. 

3. * * *, 2006 – Raportul Agrar al Guvernului Federal al Germaniei aferent anului. 

338


STRATEGII PRIVIND DEZVOLTAREA SPAŢIULUI 

RURAL DIN JUDEŢUL IAŞI 

Cezarina CUCU 1 , Benedicta DROBOTĂ 1 , 

I. DROBOTĂ 1 

1 

U.S.A.M.V, Localitatea Iaşi 

e-mail cezimaria@yahoo.com 

The development on medium and long term of rural space in the 

county of Iasi can not be achieved without the development of some coherent 

strategies starting from the existing potential and resources and taking into 

account the threats and opportunities. 

Development of rural areas is a concept that aims at boosting and 

diversifying the economic activities, stimulate investment in the private 

sector, contribution to reducing unemployment and not eventually lead to an 

improvement in living standards. 

The development is basically a strategic action, aimed at increasing 

the individual, communitarian and international sustainable productivity 

which can result in ensuring higher income for individuals. 

The concept refers to an economic growth that can meet the needs of 

well-being of our societies, in the short term, especially medium and long 

term. It is assumed that development must meet present needs without 

compromising the ability and resources of future generations. Specifically, it 

requires proper conditions to bring together a long-term economic 

development and to protect the environment. 

Through this paper, the authors try to present the economic, social 

and cultural existed situation of Iasi county and to propose solutions to 

reduce the disparities reported in this area and for the sustainable 

development of this territory. 

The main objectives of the paper are: diagnosis socio-economic of the 

area, SWOT analysis and developing strategic variants for zone 

development. 

Development of rural areas can not be successful unless they count 

and find appropriate solutions for particular situations and needs for 

restructuring specific for each areas, based on existing structures and in 

particular seeking a strong link between natural resources, economic and 

human resources that characterize a given territory. 

Key words: strategies, development, rural space, Iaşi 

Judeţul se află situat pe o câmpie între râurile Siret şi râul Prut. De 

asemenea, râul Jijia traversează judeţul, iar oraşul Iaşi se află pe malurile unui 

afluent al său, Bahluiul. Partea de sud este ocupată de dealurile Podişului Central 

Moldovenesc, cu altitudini de peste 400 de metri, iar partea de nord este ocupată de 

Câmpia Moldovei. În vest, judeţul este traversat de Culoarul Siretului şi de ultimele 

fragmente ale Podişului Fălticenilor şi, de asemenea, de Dealul Mare, cu altitudini 

339


de peste 500 de metri. Datorită reliefului, economia este centrată pe agricultură. 

Industria există doar în oraşe. 

Ramurile industriale predominante sunt: 

o industria chimică 

o industria farmaceutică 

o industria metalurgică şi de utilaje grele 

o industria textilă 

o industria alimentară 

Principalele destinaţii turistice sunt: 

- oraşul Iaşi: Palatul Culturii, Mănăstirea "Trei Ierarhi", Mănăstirea Golia, 

Dealul Copou (Universitatea "Al.I. Cuza", Parcul şi Grădina Botanică), 

Catedrala Mitropolitană. 

- palatul din Ruginoasa 

- palatul familiei Sturdza din Miclăuşeni 

- oraşele Paşcani, Târgu Frumos şi Hârlău 

Judeţul are 2 municipii (Iaşi, Paşcani), 3 oraşe (Târgu Frumos, Hârlău, Podu 

Iloaiei) şi 92 de comune. 


Cercetările au fost efectuate în judeţul Iaşi şi au vizat realizarea unor strategii 

pentru dezvoltarea pe termen mediu şi lung a spaţiului rural din judeţ. 

In acest sens s-au folosit următoarele metode de cercetare: diagnoza socioeconomică 

a zonei, analiza SWOT şi metoda comparatiei. 


Pentru diagnoza socio-economică a zonei s-au analizat mai multi indicatori, 

dintre care cei mai importanţi sunt: procentul populaţiei rurale, soldul migrator, 

populaţia ocupată în agricultură, rata şomajului, situaţia utilitaţilor existente în 

judeţ, etc. 

Analizând aceşti indicatori în judeţul Iaşi, comparativ cu Regiunea NE şi 

România, se observă că în judeţul Iaşi, predomină populaţia rurală, de 53,8%. 

Populaţia ocupată în total populaţie este de 36,4%, mai mică decât media pe 

ţară. 

Din aceştia, cei mai mulţi lucrează în sectorul agricultură, urmat de sectorul 

servicii şi industrie. 

Rata şomajului la 31 decembrie 2005 a fost de 7,2 %, mult mai mare 

comparativ cu rata şomajului pe ţară şi în regiunea NE. Procentul de drumuri 

modernizate şi de acces la reţeaua de canalizare este foarte mic, de 17,6% respectiv 

13,3% (tab. 1). 

340


Tabelul 1 

Indicatori de caracterizare a nivelului de dezvoltare şi potenţialului economic – 2005 

INDICATORI Regiunea NE Judeţul Iaşi România 

Populaţie totală (cifre absolute) 3734546 813943 21623849 

Populaţia urbana (%) 43,4 46,2 54,9 

Populaţia rurala (%) 56,6 53,8 45,1 

Sold migrator -4783 -1128 -7234 

Populaţia ocupată în total populaţie (%) 33,8 36,4 38,8 

Populaţia ocupată pe sectoare 

economice: 

Agricultura (%) 42,7 34,6 32,0 

Industrie (%) 19,4 18,8 23,5 

Servicii(%) 37,9 46,5 44,5 

Rata şomajului la 31 decembrie 2005 

6,8 7,2 5,9 

(%) 

PIB / locuitor (2004) - euro 2029,3 2307,3 2932,8 

Densitatea drumurilor publice 

36,3 43,0 33,5 

(km/lOOkmp) 

Drumuri publice modernizate în 

25,1 17,6 26,5 

totalul drumurilor publice (%) 

Localităţi cu reţea de apă potabilă în 

54,8 48,9 61,0 

total localităţi (%) 

Localităţi cu reţea de canalizare în total 

localităţi (%) 

24,3 13,3 21,8 

Număr unităţi de învăţământ 1.664 362 11.865 

Număr spitale 66 20 433 

Numărul instituţiilor care furnizează 

916 19 13,747 

servicii sociale 

Unităţi de cazare (nr.) 402 68 4.226 

Capacitate cazare existentă (locuri) 18.718 3.428 282.661 

Capacitate cazare în funcţiune (mii locuri 

zile) 

5.285 718 54.979 

341


Disponibilitatea unei pieţe 

mari, aflate în plină Lipsa sau prezenţa 

dezvoltare, atât pe plan restrânsă a activităţilor 

intern, cât şi pe plan economice în mediul 

european şi care ar rural. 

putea fi exploatată. 

Analiza SWOT a spaţiului rural din judeţul Iaşi 

Tabelul 2 

PUNCTE TARI PUNCT SLABE OPORTUNITĂŢI AMENINŢĂRI 

Posibilitatea dezvoltării Risc pe termen mediu şi 

schimburilor comerciale lung privind 

datorită amplasării productivitatea terenurilor 

O gamă largă de surse 

de energie regenerabilă, 

din agricultură (culturi 

energetice, biogaz). 

Specific meşteşugăresc 

(lemn, olărit, textile) şi 

culinar bine conturate. 

Ofertă turistică 

diversificată, cu specific 

în eco şi agroturism. 

Infrastructura de 

telecomunicaţii bine 

dezvoltată şi cu un grad 

ridicat de acoperire. 

Potential agricol ridicat. 

Neutilizarea unor 

tehnologii de cultură 

optime în exploataţiile 

agricole. 

Lipsa de experienţă a 

întreprinzătorilor în 

domeniul 

managementului şi 

marketingului agrar. 

Lipsa unor strategii 

pragmantice de 

dezvoltare a spaţiului 

rural din judeţ pe termen 

mediu şi lung. 

Motivaţie scăzută în 

rândul tinerilor de a 

înfiinţa firme în mediul 

rural. 

Nivel scăzut al 

infrastructurii 

modernizate. 

Ponderea ridicată a 

populaţiei concentrate în 

mediul rural (53,8%). 

judeţului pe graniţa de est 

a Uniunii Europene: zone 

de concentrare pentru 

logistica produselor 

destinate comerţului cu 

Estul Europei. 

Încurajarea practicării 

unor noi forme de turism 

(agroturism) şi 

valorificarea moştenirii 

istorice, culturale 

spirituale şi de tradiţie. 

agricole, datorat 

pericolelor poluării şi 

lipsei de reglementări 

privind folosirea 

terenurilor. 

Slaba competitivitate a 

firmelor din judeţ cu cele 

din statele membre U.E. 

Existenţa materiilor 

prime: materiale de Creşterea în continuare a 

construcţii, lemn capabile gradului de sărăcie a 

să atragă investitorii populaţiei în regiune. 

străini. 

Fonduri structurale în 

domeniul public şi privat 

pentru dezvoltarea 

agriculturii şi mediului de 

afaceri din spaţiul rural, 

precum şi dezvoltarea 

infrastructurii acestuia. 

Extinderea zonelor 

afectate de dezastre 

naturale (alunecări de 

teren, inundaţii). 

Experienţă profesională 

Concurenţa exercitată de 

şi infuzie de capital 

produsele străine 

provenind de la 

superioare calitativ şi 

persoanele care lucrează 

competitive ca preţ. 

în străinătate. 

Dezvoltarea de 

parteneriate în multe 

domenii publice/private 

atât la nivel local cât şi 

central. 

Calitatea de nou stat 

membru al Uniunii 

Europene. 

Continuarea procesului 

de restructurare şi 

dezvoltare a fermelor, în 

Lipsa iniţiativelor de special a celor de semisubzistenţă, 

precum şi 

cooperare public –public. 

creşterea competitivităţii 

produselor agricole şi 

silvice. 

Creşterea continuă a 

preţurilor materiilor prime 

şi materialelor. 

Cadru legislativ instabil, 

care nu stimulează 

dezvoltarea afacerilor. 

342


CONCLUZII 

In urma analizei efectuate, au rezultat următoarele opţiuni strategice pentru 

dezvoltarea spaţiului rural din judeţul Iaşi: 

1. reabilitarea, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii spaţiului rural din 

judeţul Iaşi; 

2. optimizarea structurii culturilor în concordanţă cu potenţialul agricol al 

judeţului; 

3. stimularea înfiinţării IMM-urilor cu activităţi de producţie şi servicii; 

4. dezvoltarea relaţiilor de parteneriat în protecţia şi conservarea mediului 

natural din spaţiul rural; 

5. concentrării capitalului funciar şi de exploatare în exploataţii agricole 

viabile; 

6. formarea şi dezvoltarea surselor de venituri alternative în zonele rurale 

(agroturism, meşteşuguri, servicii, procesarea produselor agricole); 

7. crearea unui mediu economic favorabil pentru desfăşurarea eficientă, pe 

baze concurenţiale, a activităţilor agricole; 

8. formarea şi dezvoltarea pieţelor concurentiale (dezvoltarea asocierii rurale 

în sfera aprovizionării, prelucrării şi desfacerii produselor agricole); 

9. susţinerea procesului de îmbunătăţire a condiţiilor de acordate a creditului 

agricol; 

10. sprijinirea procesului de îmbunătăţire a ofertei şi a calităţii serviciilor de 

asigurare (a recoltei sau/şi a veniturilor producătorilor) inclusiv prin 

formarea şi dezvoltarea sistemului de asigurări; 

11. sprijinirea agricultorilor pentru achiziţionarea de imput-uri pentru nevoile 

curente ale procesului de producţie; 

12. utilizarea sistemului integrat de producţie agricolă; 

13. dezvoltarea agriculturii ecologice; 

14. dezvoltarea sectorului de procesare a produselor tradiţionale. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Chircă, C. şi Teşliuc,D.E. (coordonatori), 1999 - De la sărăcie la dezvoltare rurală, Banca 

Mondială şi Comisia Naţională pentru Statistică, Bucureşti, 1999. 

2. Florian, Violeta şi colab., 1998 - Diagnoza economică, socială şi ecologică a spaţiului 

rural în România, IAE, Bucureşti 

3. Moga, T, Radulescu, Carmen Valentina, 2006 – Dezvoltarea complexa a spatiului rural, 

Editura ASE, Bucuresti. 

343


AGRITOURISM POTENTIAL OF THE RURAL 

LOCALITIES FROM DORNA' S BASIN 

D. UNGUREANU 1 , A. BURCIU 2 

Al. NEDELEA 2 , I. BOSTAN 2 

1 

Training and Innovation Center for Development in 

the Carpathians – CEFIDEC Vatra Dornei 

e-mail: danut_u@yahoo.com 

2 

Stefan cel Mare University Suceava, 

e-mail: alexandrun@seap.usv.ro, 

aburciu@seap.usv.ro 

ionel_bostan@yahoo.com 

The rural communities show a disturbing image, by their 

contradicting images and the structures of great mobility. They describe a 

system in which the private property is prevailing and most of the times the 

rural communities are the scene of „parallel economies”. The research 

underlines the agritourism potential with emphasise on the possibilites to 

integrally develop the rural localities at the level of Dorna’s Basin, Suceava 

county, a region with a remarkable potential that is not fully exploited. Agritourism 

in this area comes as an alternative for development of inhabitants’ 

daily lives. Although Dorna’s Basin has a rich potential, the tourism flow is 

mostly domestic, the foreign tourists having only a very small share (about 

2%). In order to increase the number of tourists, especially the foreign ones, 

an improvement of the material base and an intense promotion, by various 

means (leaflets, illustrated tourism guides, web pages, television and so on) 

are needed. 

Key words: rural development, complementary activities, rural space, 

tourism, rural communities, Dorna’s Basin 

Rural tourism and agri-tourism have evolved differently in each country. 

Great qualitative differences can be noticed especially when it comes to services 

and endowments. Each country has its strong points and its own potential which 

allow development of the rural spaces. In Central and Western Europe, the most 

attractive and developed area, representative for rural tourism and agri-tourism, is 

represented by the Alps. Austria is considered to be the mother country of agritourism. 

The international experiences must be carefully chosen and adapted to the 

conditions existing in Romania. Specialised providers for various categories and 

segments of Western consumers of agri-tourism must have an influence on this 

process and now, in the enlarged and united Union, Romania is becoming more 

and more attractive and sought after as tourism and agri-tourism destination. 

Turning the resources of the Romanian villages into account can be done by 

organizing various fairs, festivals, contensts that will complete the favorable image 

344


of the villages. Still, the rural tourism/agri-tourism remains the main and the most 

important way for turning these resources into account. They make a contribution 

to introducing some diversified natural conditions into the domestic and foreign 

tourism circuit and to turning the entire thesaurus of traditional and contemporary 

culture into account. 

This vast activity is based on three inter-dependent elements: 

• Attraction to the natural beauties, to ethnography, novelty, charma ND 

events specific to the rural life; 

• Accommodation and meals, even though they are not at the hotels 

standards, must be of high quality and offered with hospitality; 

• Transportation, access ways to the rural area are vital for ensuring a 

continuous flow of tourists. 

At the level of Dorna depression, rightfully called “The pearl of Bucovina”, 

well-known for its beauties provided during centuries, for its high-quality products 

delivered to the marketplace (“La Dorna”milk and cheese, “Dorna” mineral water), 

for its rich pastures that determined the secular traditions of animal breeding, for its 

rich resources of mineral water, a better turining into account of the tourism and 

agri-tourism potential is in order, by a better involvement of the villages in the 

area. 


In this context, the aim of this research ist o underline the agritourism potential 

with emphasise on the possibilites to integrally develop the localities at the level of 

Dorna’s Basin, Suceava county, a region with a remarkable potential that is not fully 

exploited. 

Dorna’s Basin has a surface of 222.194 km2, reprezenting 0.63% of the surface 

of the Eastern Carpathians and 0.093% of the country’s surface. Within this area there 

are 10 communes with 49 villages and two urban centers, represented by Brosteni 

town and Vatra Dornei city, lcoalities that form the administrative point of view are part 

of Suceava county [4]. 

Dorna’s Basin has a wide range of attractions that facilitate the development of 

tourism: the surrounding mountains, where one can go hiking on many routes, the 

rivers that form wild quays (Cheile Zugrenilor on Bistriţa river), the resinous forests that 

give the air full with ozone, the rich hunting fund and many architectural monuments 

and historical objectives. Such a potential, as well as the technical-material base, 

allowed the people to perform several types of tourism in the area, such as: mountain 

tourism, hunting tourism, sports tourism (skiing, parapantă, river-rafting), spa tourism 

and rural tourism. 

Tourism activities, which comprise a wide range of services: accommodation, 

meals, treatments, entertainment and so on, have an important contribution to the 

social-economical development of Dorna’s depression. 

Thus, tourism, besides the recreational and cultural effect has on the visitors, 

also generates new job opportunities, at the same time limiting migration towards other 

areas or commuting. The most important and visible impact is in the economical field. 

In Dorna’s Basin, one can notice a growth of the living standards of the population 

practicing rural tourism. Having to meet the demands from the World Tourism 

Organization, the inhabitants has been „forced” to improve the infrastructure and the 

345


accommodation equipment, even more, to increase the number of rooms, in order to 

practice agri-tourism on long term. Besides the incomes and the growth of living 

standards, tourism encourages the development of traditional activities (crafts, 

handicrafts).An important role in promoting the rural tourism, which has developed very 

good in the last years in Dorna’s depression, has been played by various associations 

and organizations, such as: ANTREC, CEFIDEC, Mountain Farmers’ Federation – 

„Dorna”, Ţara Dornelor Foundation and so on. These associations want to promote, 

organize and develop agri-tourism, by training the owners of tourism and agri-tourism 

units. 


Although Dorna’s Basin has a rich potential, the tourism flow is mostly 

domestic, the foreign tourists having only a very small share (about 2%). In order 

to increase the number of tourists, especially the foreign ones, an improvement of 

the material base and an intense promotion, by various means (leaflets, illustrated 

tourism guides, web pages, television and so on) are needed. 

Vatra Dornei spa is an area with many investment opportunities that would 

lead to a faster economical development of the area. Thus, the following are 

reccomended: 

• works for consolidating the Spa’s Casino and putting the casino into the 

tourism circuit; 

• building the agri-food market place and improving the land where the 

market will be built; 

• building parking lots; 

• reabilitation of city’s thermal system; 

• improvement and omologation of the ski and sledge slopes; 

• turning Lunca Dornelor and Runc recreation areas into account; 

• improving Dorna river, in order to have recreational actitivities, by 

building a modernized dam and endowing the lake with boats and 

hydrobycicles; 

• building a factory for processing berries; 

• building a furniture factory. 

If these investments are done in the future, Dorna’s depression will attract 

more tourists and maybe it will be recognised at the world’s level asa tourism area 

[5]. For now, Dorna’s Basin is slowly but constantly evolving. Dorna’s Basin does 

not have favorable conditions for the „big crops” (cereals, technical and food 

plants, etc.), but there are conditions favorable to development of the zootechnics 

sector, being the most favorable area for cattle (especially the milk one) and sheep 

breeding. Among the agricultural crops, potato is characteristic to this area. 

The secondary mountain pastures comprise hayfields and natural grasslands, 

representing a quality fodder base. From ancient times, their existance has 

stimulated the pastoral economy, which represented an important factor for 

humanizing the deppresion, for keeping the liasons with the population from 

Transilvania and Moldova. 

346


The population living in the area (50.730 inhabitants) is distributed as 

folllows – 34.8% in the urban environment and 65.2% in the rural area – compared 

to the country’s average – 54.7% in the urban environment and 45.3% in the rural 

area and it shows that the level of economical development in general is lower in 

this part of the country. Nowadays, the active population from Dorna’s Basin is of 

22,453 persons, which represents 44.26% of the total population, out of which 

10,594 persons are employed, meaning 47.18% of the active population. The 

number of persons working in agriculture is 11,859 and represents 52.18% of the 

active population [6]. 

An overview on the density of animal species from Dorna’s Basin that 

participate to forming this indicator (which is of 50.90 UVM/100 ha of agricultural 

land) shows that the number of animals per hectare is below optimal (in average, 

the optimal number is 1UVM/ha). In the rural environment we can not talk about a 

model of regional development, but only about local models, in which the 

territorial image of the area investigated is marked by the specificity of the 

agararian structures generating own ways of using the space, the natural and social 

capital. Multiplying the economical structure and especially the appearance and the 

encouragement of the structures specific to the rural tourism induce not only a 

development of occupations but also reinserts the rural environment into the 

economical paradigm. Effects at the cultural and communication level appear, 

tourism being a dynamic element that can bring traditions closer to modernity. 

The study shows that within the rural space from Dorna’s Basin, the factors 

favorable to development are: a wide range of natural resources (mainly 

underground’s mineral resources, forest vegetation, agricultural surfaces with 

productive qualities that allow development of animal breeding, valuable elements 

of the natural environment); human potential (numerous and cheap labor force, 

youth that ensures regeneration of this labor force, partially trained in agricultural 

and non-agricultural operations); forest potential; nature parks and monuments; 

special landscape and patrimonial values (historical, cultural, arhitectural and 

ethnographic); local experience in animal breeding, handicrafts, crafts and 

agri-tourism. 

The factors against the development of the rural space in the area studied 

are: continuation of depopulation; reduced diversification of economical activities; 

non-performant agriculture; low incomes for the population; bad roads – most of 

the communal roads are not modernized and more than 61% of the rural population 

does not have direct access to the main roads and the network of railways; water 

supplying systems are insufficient and not proper; the educational system is not so 

diversified, the schools are poorly endowed with specialised equipment; 

degradation of forests, mainly by an uncontrolled aforrestation. 

Based on the fluctuation of the determinats of development of rural 

development in Dorna’s Basin, the following objectives have been conceived, to 

which 8 development strategies correspond: 

347


1.Increasing incomes and improving the quality of life, by promoting the 

diversification of economical activities: 

- stimulation and promotion of investments in the rural area 

- development of capital marketplaces (deduction in the price of credits). 

The financial and fiscal incentives created for the economy of the rural space 

will have multiplication effects at the economical and social level, on all the 

members of the community, both as individuals and economical actitivities (the 

complexity degree of the rural economy is increasing, small and medium 

enterprises are born). 

2 Turning agriculture into a performant and diversified activity: 

- Stimulation of activities in this field 

Considering that mosty of the activities of rural economies take place in 

farms, the chance to have a sustainable development is represented by stimulation 

and support of investments in agricultural famrs, which will lead to: rational 

turning into account of the rural resources; increase of the farmers’ incomes and 

improvement of living and working conditions; increase of viability of agricultural 

farms; diversification of agricultural production and rural services; increase of 

quality of products, in order for them to become competitive, on local, regional or 

international marketplaces; decrease of production costs; improvement of hygiene 

and animal breeding conditions; increase of life quality; preservation of 

environment. 

By offering a wide range of rural services, the farmers will focus on the 

productive side and will request specialised services that are necessary for them to 

perform their activities. 

3. Atracting and maintaining the young people in the rural area, in order 

to decrease the average age of the rural population and to ensure the human 

resources in the rural space, by age structures and social categories 

- direct or indirect financial assistance for agricultural entrepreneurs, who 

are less than 40 years old. 

Measures have to start from ensuring the vital space and facilities that will 

provide the young people with the necessary conditions to start a productive 

investment. These measures will have a pozitive impact on the rural development, 

by maintaining active a population that has the capacity to work and possibilities to 

act on long term. 

4. Development of human potential 

- by supporting the continuous vocational trening and by getting the local 

population involved in the process of economical development. 

The subjects are ready to direct themselves towards the production of quality 

products, to use ecological production technologies, to produce economically 

efficient and so on. 

5. Supporting the development of social and technical infrastructure 

- investments and “compensations for handicaps”. 

The quality of infrastructures acts as a capital magnet. 

348


6. Increasing the economical, ecological and social role of forests 

- development of programs regarding the establishment of protective 

clearings, protection of forestry’s resources and their improvement and 

development of forests fund. 

Expansion of the surfaces covered by forests, by using the non-productive 

lands will make a contribution to both increasing the ecologization degree of the 

area and to increasing the local incomes. 

7. Ensuring alternative incomes 

- efficient use of local resources and stimulation of tourism and crafts 

activities. 

8. Reabilitation, protection and preservation of areas with a natural 

value and attractive landscapes 

- stimulation of activities that do not generate negative ecological effects. 

Panaci commune is situated in Dorna’s Depression, belonging to the 

mountain area of Suceava county. It comprises 6 villages situated on all the 

valleys, which converge in Neagra Sarului river on one side and in Neagra 

Brostenilor on the other. The commune’s surface is of 140 km, most of them, 

respectively 61%, is represented by mountain heights and 39% by low 

depressionary places [6]. 

As settlement, it is situated in the surrounding places of the important spa 

Vatra Dornei, which represents a favorable element from the tourism point of view. 

Relief 

Panaci commune is situated at an altitude that varies from 900 and 1600 m, 

but most of it (more than 45%) is at the altitude of 1200 m. 

Natural environment 

Of the commune’s total surface, the mountain area represent 57%, being of 

an exceptional beauty, due to the great variety of landscapes, flora and fauna. 

The whole area is covered by rich forests on which many sheepfolds or 

cowfolds that ensure animal ecological products with a great nutritive and 

economical value are setup. 

A specific element for the area analyzed is represented by the volcanic relief. 

This occupies the left side of Calimanel river, having smooth slopes towards the 

depression and portions of deep valleys. 

The mountain, by its position, by the direction of the main peaks, by altitude 

and massivity, by structure and landscapes, is a special geographical entity. 

Climatic conditions 

The climate is a mild continental one, due to the fact that the locality is 

situated in a depression. The average annula tempreature is of 5.2 °C, with 

variations between – 6 °C in the winter and 15 °C in the summer. The average 

temperature in July is of 22.5 °C and in January of –10.2 °C [4]. 

The depression is closed by a mountainous frame that ensures a climate 

favorable to the amusement activities. 

349


Fauna 

Due to environment’s conditions and the ones provided by forests – shelter 

and food and then due to the diversified relief, vegetation, micro-climate, the fauna 

is very well developed. It is represented by mammals, such as bears, wolves, 

Carpathian stags, deers, lynxes, martens, wild boars, rabbits, squirrels. Also, one 

could find birds such as the capercailie, the raven, the jay, the nutpecker, the tomtit, 

the blackbird, the hoopoo, the hawk. Very valuable and attractive from the tourism 

point of view is the piscicultural fauna: the trout, the umber, the barbel, the huck. 

Population 

Panaci commune has a density of 17 inhabitants/km 2 , which is similar to the 

population of the entire Romanian mountain area. 

The total population is of 2324 inhabitants, aut of which 72% reprezent the 

active population. 

The high potential of Panaci commune, as far as the human resources 

(especially the 18-60 age segment, which represent more than 60% of the total 

population) are concerned, generates good conditions for this potential to remain as 

high as today. 

Popular traditions 

The popular traditions have been kept unaltered. From ancient times, the 

men here have liked to carve wood, to decorate their hats, the peasant coats and 

waist leather belts, to play the shepherd’s flute and the bagpipes. The women have 

liked to decorate their houses first, by painting the ledges and then to dress up with 

long floss silk headkerchiefs, with vividly colored shirts and peasant skirts. 

The carpets, Romanian peasant homespun skirts, peasant towels and all the 

other homemade fabrics are very attractive for tourists, being made using local 

floral motives specific to the area. Also, the wwoden objects are well-known for 

their beauty and are represented by the furniture, chairs, tables, chests and supports 

for the deerhorns and wild boars fangs. 

Nature’s monuments 

One of the most important strong points for development of agri-tourism is 

represented by the nature’s monuments, very numerous in the area: the mysterious 

„Jumalţu“ mineral water spring that springs twice a day, like an artesian well; 

„Pietrele roşii“, representing relics of Dacian culture; „Tinovul Mare“ peat 

reservation; „Mlaştina Drăgoioasa“ micro-reservation; the reservation of juniper 

trees and Pinus Cembra from Calimani mountains; „12 Apostoli“ rezervation; 

„Cheile Zugrenilor“ rezervation; „Cheile Barnarului“ rezervation; „Toance“ 

rezervation [5]. 

The special natural environment specific to the mountain area, together with 

the presence on the commune’s territory of some valuable ethnographic elements 

and interesting tourism objectives, represent landmarks in the development of agritourism 

and agri-tourism related services. 

There are several types of farms within Panaci commune: 

- farms where the head of the family is farmer and the owner of the farm. 

350


- farms where the head of the family is employee adn who is taking care of 

the farm’s agricultural activities after work. 

- farms where the head of the family is retired and takes care of the farm 

with the help of the family members. 

- farms where the head of the family is intellectual and he’s only taking care 

of a small garden and breeds small animals and poultry. 

- farms with agri-tourism profile. 

- Mixed farms (occasionaly with agri-tourism services). 

All five villages within Panaci commune have a pictoresque natural 

environment that is not polluted and a micro-climate that is very good for one’s 

health, all of them ensuring very good conditions for tourists’ physical and mental 

relaxation. 

The fact that after 1990 the commune has been visited by many tourists that 

occasionally sought accommodation at farms determined actions for establishment 

of farms with an agri-tourism profile. Thus, the following agri-tourism farms have 

been established and certified: 

* Panaci villages – 5 farms; 

* Coverca village – 2 farms; 

* Păltiniş villages – 2 farms; 

* Drăgoioasa village – 2 farms; 

* Glodu village – 1 farm. 

In Panaci village, there is also a mini-hotel totally dedicated to tourism. 

Panaci commune has a strong agricultural potential, mainly represented by 

grasslands andf hayfields. At the commune’s level there is a total surface of 4345 

ha of agricultural lands, aut of which 57.2% is represented by hayfields and 38.7% 

by grasslands. This structure requires the human activities to be guided towards 

animal breeding. At the level of farms, the agricultural lands show a certain degree 

of crumbling, which determines a decrease of their economical potential. The fact 

that only 8.3 % of the farms own more than 10 hectares of land and a quarter of 

them have surfaces between 5 and10 ha and if we consider the fact that these 

surfaces mostly represent natural grasslands, then it will be safe to say that these 

farms have a subsistence character. 

This aspect is also confirmed by the way the number of sheep is distributed 

per farms. Thus, of the total number of farms, 14.4% do not have even a single 

cow, 72.1% have 1-3 cows and only 13.5% have more than 4 cows, being the only 

ones that we can say that perform a partially commercial activity. 

The work also comprises a case study regarding the efficiency of an agritourism 

guesthouse (Poiana). Poiana guesthouse has been established in 2002, 

using the owner’s own funds. After the expertise, it has been catalogues as a 3 

daisy guesthouse. The entire activity is performed by the 5 members of the family 

(2 parents, 2 grandparents and a child). The farm has 20 ha of agricultural land, 

90% being represented by natural grasslands. The owners breed 10 animals, out of 

which 8 are cows and 2 are horses. They also breed 5 pigs and 50 chickens. The 

351


farm has two buildings, one for the tourism activity and the other for the family 

members. The family’s incomes are as follows: 

- incomes from agricultural activities; 

- budgetary incomes (grandparents’ pensions and child’s allowance); 

- incomes from agri-tourism activities. 

The total amount of the annual incomes from the first two sources (without 

the agri-tourism activity) is of 38,740 RON. Deducting the expenses with the farm, 

they have a gross profit of 3,805 RON. From the agri-tourism activities, deducting 

the expenses, they have a gross annual of 33,469 RON, which represents almost ten 

times the profit obtained from agricultural activities and budgetary sources, which 

demonstrates the efficiency of the area’s agri-tourism activities [6]. 

CONCLUSIONS 

Agri-tourism in this area comes as an alternative for development of 

inhabitants’ daily lives. Used to the thought that they are forgotten by the world, 

still, this activity managed to change the mentality of people and the village’s 

monotony. In a few years, Panaci commune will be able to compete with the 

Eastern villages, at the same time keeping its values and its own elements of 

originality. 

As a result of the studies made, we can come to the following conclusions: 

- Panaci commune, situated in the south-eastern area of Suceava county, 

has a strong agri-tourism potential not sufficiently turned into account. 

- More than 90% of the peasant farms, by norms and the economical 

potential, have a subsistence character. 

- The case study made on an average sized peasant farm with agri-tourism 

activities shows the high efficiency of agri-tourism activity, obtaining a ten 

times higher profit, compared to the profit obtained from agricultural activities. 

BIBLIOGRAPHY 

1. Nedelea, Al., 2003 - Tourism Marketing Policies, Ed. Economica, Bucureşti. 

2. Rey, R., 1985 - Mountain civilization, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. 

3. Stecyk, R., 1997 - Introductory notions for rural agri-mountain turism, Editura Teora. 

4. Ungureanu, D., 2004 - Analyzing the tourism and agri-tourism potential of Dorna’s Basin - 

referat USAMV Iaşi, 2004. 

5. Ungureanu, D., 2005 - Case study regrading the agri-tourism development of Panaci 

commune - referat USAMV Iaşi. 

6. Ungureanu, D., 2007 - Economical – managerial study on the efficient use of the 

agritourism potential of the rural localities from Dorna' s Basin – Doctoral thesis, 

USAMV Iaşi. 

7. www.turisminbucovina.ro Tourism and Marketing Information Center Bucovina. 

352


REFLECTAREA POLITICII DE MEDIU PRIN 

INDICATORII SPECIFICI 

C. APOSTOL 1 

1 

Universitatea „Al. I. Cuza”Iaşi, 

e-mail: apostolcip@yahoo.com 

This paper presents a series of environmental index. 

Expansion of global capital markets and information technology 

continue to bring unprecedented opportunities for the creation of new wealth. 

While governmental and nongovernmental entities are major players in the 

globalisation process, it is corporate activity that remains its driving force. 

The result: all parties - including corporations - are seeking new forms of 

accountability that credibly describe the consequences of business activities 

wherever, whenever, and however they occur. 

The environment evaluation could be realised from ecologic view, 

from economic view or conjunct view. 

To national and international level exists a number of scientific and 

legislative successful which facilitates the researches for the creation of a 

statistic-economics analysis system from perspective of economical - 

environment relation. 

Key words: environmental index, globalization, pollution, environment 

Preocuparea pentru menţinerea unui echilibru ecologic s-a manifestat încă de 

la începutul anilor '70, când un număr însemnat de specialişti şi-au unit forţele în 

vederea găsirii unor soluţii viabile, astfel încât să nu se compromită şansa de 

supravieţuire a generaţiilor viitoare. În acest sens s-a lansat şi conceptul de 

dezvoltare durabilă, care presupune satisfacerea nevoilor prezentului fără a 

compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface nevoile proprii. 

Cu toate acestea, problemele de mediu sunt abordate în maniere diferite, 

deoarece trebuie avute în vedere interesele diferiţilor participanţi economico-sociali 

şi nu numai, cum ar fi: autoritatea publică, creditorii, investitorii, asociaţiile 

ecologiste etc. 

Globalizarea pune la încercare capacitatea instituţiilor internaţionale şi 

naţionale existente de a coordona activitatea corporaţiilor. Un indicator 

semnificativ al acestei preocupări îl constituie interesul incipient pentru o convenţie 

internaţională obligatorie cu privire la responsabilitatea corporaţiilor. Economia 

globală fără graniţe presupune în mod firesc structuri de conducere mai largi decât 

graniţele naţionale care să contribuie la direcţionarea activităţii sectorului privat 

către rezultate benefice atât din punct de vedere social şi al mediului, cât şi din 

punct de vedere economic. 

353



Noile modele de conducere internaţională ce afectează domenii cum ar fi 

emisiile de gaze poluante, practicile de pescuit şi silvicultura, reducerea stratului de 

ozon, practicile legate de muncă, precum şi standardele contabilităţii financiare, 

reprezintă exemple ale unei noi generaţii de iniţiative care plasează conducerea în 

rândul provocărilor lansate de o lume a interconexiunilor din ce în ce mai complexă. 

Tema centrală a tuturor acestor noi modele de conducere este necesitatea unui nivel 

mai ridicat de transparenţă. 


Dezvoltarea economică trebuie gândită astfel încât să se evite pe cât posibil 

impactele nocive asupra mediului înconjurător. În acest sens, numeroase organisme 

şi asociaţii naţionale şi internaţionale au realizat cercetări şi studii în vederea 

implementării unor politici de mediu, calculând o serie de indicatori specifici. 

Un indicator este o reprezentare simplificată a unei realităţi complexe. 

Indicatorii răspund la trei mari funcţii: 

- ştiinţifică – evaluarea mediului; 

- politică – identificarea priorităţilor şi evaluarea performanţelor acţiunii 

publice; 

- socială – facilitarea comunicaţiilor. 

Utilizarea indicatorilor de mediu trebuie să reducă volumul de informaţie 

necesar obţinerii unei imagini precise a situaţiei, iar luarea unei decizii asupra unui 

număr adecvat de indicatori este dificilă. Astfel, utilizarea mai multor indicatori 

poate uneori să complice situaţia prin introducerea unui volum de detalii inutile, iar 

utilizarea unui singur indicator sau a câtorva indicatori poate să nu fie suficientă 

pentru a exprima toate informaţiile necesare. Totdeauna trebuie avut în vedere 

faptul că indicatorii de mediu sunt folosiţi pentru a facilita procesul de comunicare 

dintre statistician şi utilizatorul informaţiilor. 

Criteriile după care se face selecţia indicatorilor utili în construirea 

sistemului de indicatori sintetici de mediu trebuie să se refere la [4]: 

- cadrul de referinţă (răspunde rapid la schimbări, semnificaţie spaţiotemporală); 

- uşurinţă în utilizare (uşor de interpretat şi transparent în modul de 

obţinere, nivel rezonabil al conţinutului informaţional, relevant pentru 

marele public, relevant politic - indicatorul este concordant cu 

obiectivele naţionale şi internaţionale); 

- validitate (bine fundamentat ştiinţific, consens privind interpretarea, date 

disponibile, obţinute prin costuri reduse, înregistrate regulat şi omogen). 

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD - 

Organization for Economic Cooperation and Development) a finalizat o serie de 

lucrări metodologice despre indicatorii de mediu, cei mai importanţi fiind aceia 

destinaţi aplicaţiilor din perspectiva abordării presiune - stare - răspuns. 

354


Indicatorii de presiune reflectă cauzele problemelor de mediu (cum ar fi: 

eliberarea de poluanţi şi deşeuri în mediu prin dezvoltarea industrială, epuizarea 

resurselor naturale ca urmare a extracţiei neraţionale etc.) ca urmare a desfăşurării 

activităţilor economice şi sociale. 

Indicatorii de stare evidenţiază schimbările sau evoluţia stării fizice a 

mediului, prin agregarea datelor cu privire la calitatea aerului, a apei sau a solului, 

precum şi a celor cu referire la mărimea stocurilor de resurse naturale. 

Indicatorii de răspuns reflectă eforturile depuse de societate sau instituţiile 

autorizate în vederea îmbunătăţirii mediului sau diminuării dezechilibrelor 

ecologice. 

Indicatorii de presiune măsoară impactul asupra mediului, cei de stare 

evidenţiază calitatea mediului, în timp ce indicatorii de răspuns cuantifică 

rezultatele politicilor de mediu, aşa cum sunt implementate (la nivelul 

reglementărilor, al bugetului naţional, al introducerii stimulentelor fiscale etc.). 

Iniţiativa Raportării Globale (GRI – Global Reporting Initiative) 

reprezintă o instituţie internaţională ce are drept scop stabilirea unor linii directoare 

pentru publicarea informaţiilor nefinanciare privind dezvoltarea durabilă. 

Aceasta structurează indicatorii de performanţă în funcţie de cele trei 

dimensiuni ale dezvoltării durabile – economică, de mediu şi socială. Astfel, a 

stabilit 9 indicatori pentru performanţa economică, 30 pentru performanţa de mediu 

şi 40 pentru performanţa socială. 

Toţi aceşti indicatori oferă informaţii cu privire la acţiunile conducerii în 

anticiparea unor riscuri [2]: 

- cunoaşterea modului de utilizare a energiei directe şi indirecte şi a 

tipurilor de combustibili consumaţi de entitate poate indica gradul de 

expunere a acesteia la riscurile unor viitoare acorduri şi reglementări 

privind emisiile de dioxid de carbon; 

- indicatorii privind volumul, tendinţele şi natura emisiilor permit 

evaluarea riscurilor la care sunt expuse entităţile datorită unor noi 

reglementări de mediu; 

- indicatorii de performanţă privind folosirea eficientă a energiei şi 

utilizarea energiei regenerabile pot contribui la demonstrarea gradului de 

independenţă al entităţii faţă de pieţele instabile şi ciclice ale energiei 

neregenerabile. 

Agenţia Europeană de Mediu a dezvoltat un sistem de indicatori de mediu 

de forma: forţe determinante – presiune – stare – impact – răspuns (DPSIR). 

Totodată, aceşti indicatori sunt structuraţi şi pe domenii distincte (agricultură, 

aer/calitatea aerului, schimbări de biodiversitate, schimbări climatice, zone costiere 

şi maritime, energie, natură, sol, turism etc.). 

La nivel macroeconomic, se pot calcula o serie de indicatori de mediu şi cu 

ajutorul unor modele de contabilitate a mediului (Sistemul Integrat al Contabilităţii 

Mediului, Sistemul European pentru Centralizarea Informaţiilor Economice privind 

Mediul, Matricea Contabilităţii Naţionale ce include Conturile de Mediu). 

Contabilitatea mediului are două funcţii principale [3]: 

355


- măsoară şi evaluează modificările suferite de mediul natural şi impactul 

activităţilor antropice asupra acestuia; 

- estimează fluxurile financiare generate de utilizarea resurselor naturale şi 

efectele interacţiunii omului cu mediu. 

Sistemul Integrat al Contabilităţii Mediului (SEEA – System of 

Integrated Environmental and Economic Accounting) a fost elaborat de 

Organizaţia Naţiunilor Unite în anul 1993 şi prezintă anumiţi indicatori ce definesc 

fluxurile monetare şi stocul bogăţiilor, ţinând cont de impactul asupra mediului. 

Indicatorii sunt determinaţi pornind de la contabilitatea tradiţională, corectaţi 

funcţie de mediu, astfel [2]: 

- se menţine egalitatea utilizări = resurse: 

O + I = CI + C + FC + E, în care: 

O – oferta de bunuri şi servicii; 

I – importuri; 

CI – consum intermediar; 

C – consum final; 

FC – formarea brută de capital; 

E – exporturi. 

- ecovaloarea adăugată pentru o ramură i: 

EVAi = Oi – CIi – CCi – CEi = VANi – CEi, în care: 

EVAi – ecovaloarea adăugată; 

CCi – consum de capital fix; 

CEi – cost de epuizare şi degradare a mediului; 

VANi – valoarea adăugată netă. 

- ecoprodusul intern net: 

EPI = EVA i – CE h = PIN – CE = C + FC – CC – CE + E – I, în care: 

EPI – ecoprodusul intern net; 

CE h – cost de protecţie a mediului, inclusiv consumatorii casnici. 

Sistemul European pentru Centralizarea Informaţiilor Economice 

privind Mediul (SERIEE – Système Européen de Rassemblement de l'Information 

Economique sur l'Environnement) reprezintă un model de contabilitate dezvoltat de 

Eurostat în anul 1994, ce surprinde interacţiunea dintre economie şi mediu, 

furnizând statelor membre UE un cadru comun pentru colectarea, tratarea şi 

prezentarea datelor. 

SERIEE a elaborat un sistem ce furnizează informaţii [2]: 

- de ordin cantitativ – date şi indicatori ce privesc disponibilitatea şi 

utilizarea resurselor de mediu; 

- de ordin calitativ – date şi indicatori cu referire la activitatea de protecţie 

a mediului în lupta împotriva poluării şi degradării mediului. 

Matricea Contabilităţii Naţionale ce include Conturile de Mediu 

(NAMEA – National Accounting Matrix including Environmental Accounts) a fost 

elaborată în anul 1994 de către Institutul Olandez de Statistică şi cuprinde două 

module asociate ce formează o matrice [1]: 

356


- modulul economic (NAM- National Accounting Matrix); 

- modulul de mediu (-EA Environmental Accounts) cuprinde informaţii ce 

reflectă presiunile exercitate de activităţile şi sectoarele instituţionale 

surprinse în modulul economic asupra mediului. 

În ceea ce priveşte preocupările pentru menţinerea unui mediu cât mai puţin 

poluat, de remarcat sunt şi iniţiativele altor organisme internaţionale (World 

Business Council for Sustainable Development, International Organization for 

Standardization, Uniunea Europeană etc.), care, la rândul lor, determină şi 

calculează o serie de indicatori specifici de mediu. 

CONCLUZII 

Dacă în trecut problema calităţii mediului înconjurător nu reprezenta o 

problemă de actualitate, acum, în secolul XXI, aceasta constituie una din cele mai 

stringente preocupări globale ale omenirii, deoarece nu mai este vorba numai de 

conservarea cadrului natural, ci este pusă sub semnul întrebării însăşi 

supravieţuirea speciei umane. În contextul evoluţiei societăţii umane, degradarea şi 

regresul componentelor mediului au obligat „actorii” politici şi cei socio-economici 

la participarea efectivă în vederea conservării şi dezvoltării durabile a tot ceea ce 

ne înconjoară. 

Conştientizarea faptului că intensitatea activităţii umane sporeşte presiunea 

asupra mediului, fie prin consumul necontrolat şi uneori excesiv de resurse şi 

spaţiu, fie prin producerea unor deşeuri pe care natura nu le poate absorbi fără 

suferinţe a determinat comunitatea internaţională să iniţieze şi să susţină unele 

acţiuni necesare pentru preîntâmpinarea, contracararea şi eliminarea 

repercusiunilor factorilor perturbatori ai echilibrului ecologic. Astfel, prin 

determinarea şi calculul unor indicatori de mediu se încearcă să se cuantifice 

efectele exploatării abuzive a resurselor naturale, impactul asupra mediului şi 

calitatea acestuia, urmând ca pe baza rezultatelor înregistrate, să se implementeze o 

serie de politici adecvate de mediu. 

Politica de mediu reprezintă un ansamblu coerent de măsuri şi mijloace 

prin care se urmăreşte conservarea capacităţii de suport a sistemelor naturale. 

În ceea ce priveşte abordarea economică, se observă o revizuire a schemele 

de gândire şi de acţiune, deoarece factorul natural de producţie a contat mult prea 

puţin din perspectiva acesteia. Două tendinţe semnificative caracterizează evoluţia 

economiei moderne şi anume: în primul rând, globalizarea activităţii economice, 

iar în al doilea rând, este vorba, mai ales în ţările puternic industrializate, de 

intensificarea preocupărilor în ceea ce priveşte protejarea mediului înconjurător. 

357


BIBLIOGRAFIE 

1. Berghe, S., Villers, J., 2001 – Comptes nationaux environnementaux. Outil d' un politique 

de développement durable, Bureau fédéral du Plan, http://www.plan.be/fr, p. 39 – 40. 

2. Beţianu, L., 2008 – Calitate totală în contabilitatea mediului, Editura Universităţii 

„Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, p. 46 – 81. 

3. Christophe,B., 2003 – La comptabilité verte ou comment mieux informer pour contribuer 

au développement durable, Revue Française de Comptabilité, n° 356, p. 35 – 36. 

4. Jianu, I., 2007 – Evaluarea, prezentarea şi analiza performanţei întreprinderii, Editura 

CECCAR, Bucureşti, p. 390 – 393. 

5. Voineagu, V., Colibaba, D., Grădinaru, G., 2003 – Metode cantitative pentru analiza 

datelor de mediu, Editura ASE, Bucureşti, p. 57 – 63. 

6. http://www.ec.europa.eu/environment. 

358


REFLECTAREA POLITICII DE MEDIU ÎN SITUAŢIILE 

FINANCIARE ANUALE 

C. APOSTOL 1 

1 

Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, 

e-mail: apostolcip@yahoo.com 

In last 30 of years, international institutions or national offices 

propose the changes of the national accounts system for include the 

environmental factors. In principal, it adjust the operations, the fluxes and 

the stocks from systems through comprehension of environmental elements. 

And to economics level it want to present the environmental indicators 

in annual financial statements. The late 20th century saw worldwide 

progress in harmonizing financial reporting. The rich tradition of financial 

reporting was continually evolving to capture and communicate the financial 

condition of the company. 

For the two thousand or more companies worldwide that are already 

reporting, the business justification for economic, environmental, and social 

reporting is fact, not hypothesis. 

Key words: environment, annual financial statements, information 

Raportarea pentru dezvoltarea durabilă contribuie la îmbunătăţirea 

capacităţii conducerii de a evalua contribuţia organizaţiei la capitalul natural, uman 

şi social. Această evaluare lărgeşte perspectiva oferită de conturile financiare 

convenţionale, creând o imagine mult mai completă a perspectivelor pe termen 

lung. Raportarea ajută la evidenţierea contribuţiilor sociale şi ecologice ale 

organizaţiei şi a ofertei de valoare durabilă a produselor şi serviciilor sale. O astfel 

de apreciere este esenţială pentru menţinerea şi consolidarea licenţei de 

funcţionare. 


Cu toate că mediul are un rol important în strategia întreprinderii, modelul 

tradiţional al contabilităţii financiare şi situaţiile financiare anuale insistă asupra 

rezultatelor financiare, ignorând problemele de mediu care nu au o incidenţă financiară 

considerabilă care să conducă la evidenţierea lor. De fapt, majoritatea entităţilor nu 

acordă prea mare importanţă, în raportarea lor, evidenţierii eforturilor de integrare a 

strategiei de mediu în politica globală. 

Începând cu anii '70, informaţiile oferite de situaţiile financiare anuale se 

adresează mai degrabă utilizatorilor externi, decât acţionarilor, profitul nemaifiind 

considerat singurul etalon de măsură a performanţei întreprinderii, crescând 

responsabilitatea corporativă pentru afaceri. Odată cu implementarea unei legislaţii de 

mediu mult mai riguroasă şi utilizatorii solicită mai frecvent astfel de informaţii, pe baza 

cărora pot evalua situaţia unei entităţi, în contextul soluţionării unor probleme de mediu, 

ce pot avea consecinţe asupra situaţiei financiare a acesteia. 

359



Aspectele de mediu devin importante pentru un număr din ce în ce mai mare 

de entităţi şi pot avea, în anumite circumstanţe, un impact semnificativ asupra 

situaţiilor lor financiare. Aceste probleme sunt de un interes crescând pentru 

utilizatorii situaţiilor financiare. Recunoaşterea, evaluarea şi prezentarea acestor 

aspecte constituie responsabilitatea conducerii. 

Pentru unele entităţi, aspectele de mediu nu sunt importante. Totuşi, atunci 

când aceste aspecte sunt semnificative pentru o entitate, poate exista riscul apariţiei 

unor denaturări semnificative (incluzând aici şi prezentarea inadecvată de 

informaţii) în situaţiile financiare datorate unor asemenea aspecte. 

Problemele de mediu pot fi complexe şi de aceea pot necesita anumite 

consideraţii suplimentare în cadrul situaţiilor financiare anuale. 

Informaţiile financiare de mediu sunt fie impuse de autorităţi, fie prezentate 

voluntar de către entităţi. 

Prezentarea informaţiilor de mediu în cadrul situaţiilor financiare este 

impusă fie de autoritatea publică naţională, fie de diferite organisme de 

normalizare. De exemplu, Cadrul General al IAS/IFRS recomandă întocmirea unui 

raport de mediu sau a unui raport de gestiune în care să fie surprinse principalele 

caracteristici de performanţă şi incertitudinile cu care se confruntă entitatea. De 

fapt, entităţile care au adoptat normele IAS/IFRS au obligaţia să prezinte informaţii 

mult mai detaliate şi mai numeroase legate de mediu în notele la situaţiile 

financiare anuale. 

Şi legislaţia europeană, prin recomandarea CE 2001/453, prevede un cadru 

general de prezentare a informaţiilor de mediu, astfel încât utilizatorii situaţiilor 

financiare să fie informaţi cu privire la incidenţa riscurilor şi cheltuielilor de 

mediu asupra situaţiei financiare a unei entităţi, la modul de abordare a 

problemelor de mediu şi la performanţele înregistrate în acest domeniu. Astfel, 

situaţiile financiare trebuie să conţină informaţii cu privire la: pasivele de mediu, 

care au o importanţă semnificativă; cheltuielile de mediu semnificative; estimarea 

pe cât posibil a cheltuielilor de mediu înregistrate la imobilizări în cursul 

exerciţiului; ajutoarele publice primite pentru protecţia mediului. 

La nivel mondial, raportarea informaţiilor de mediu se prezintă astfel [1]: 

- în SUA, toate companiile cu mai mult de 10 angajaţi care utilizează sau 

emit anumite substanţe toxice stabilite de Agenţia de Protecţie a 

Mediului SUA au obligaţia să raporteze aceste emisii (TRI – Toxic 

Release Inventory), iar SEC (Securities and Exchange Commission) 

impune publicarea informaţiilor privind conformarea şi datoriile de 

mediu în documentul 10 – K; 

- în Canada, Institutul Canadian al Contabililor Autorizaţi a elaborat în 

anul 1993 Environmental Costs and Liabilities: Accounting and 

Financial Reporting Issues, iar CMA a publicat Manangement 

Accounting Guideline: Writting and Evaluating Sustainable 

Development and Environmental Reports; 

360


- în Australia, s-a impus printr-un amendament la legea companiilor ca 

începând cu anul 2000 toate companiile publice şi private să publice 

informaţii de mediu; 

- în Japonia, s-a emis în anul 2001 un ghid privind rapoartele de mediu 

prin care s-au stabilit informaţiile privind cheltuielile şi beneficiile de 

mediu obţinute în urma investiţiilor realizate ce trebuie publicate; 

- în Franţa, s-a adoptat în anul 2001 legea privind Noile Reguli 

Economice; 

- în Germania, Institutul de Standardizare a realizat un ghid al rapoartelor 

de mediu pentru utilizatorii externi; 

- în Marea Britanie, Institutul Contabililor din Anglia şi Institute of 

Chartered Accountants of England and Wales au publicat în anul 1996 

Environmental Issues in Financial Reporting, iar în anul 2005 s-a 

prevăzut în legea companiilor publicarea unor informaţii de mediu, 

sociale şi de interes pentru comunitate. De asemenea, în anul 2006, 

Departamentul pentru Mediu, Alimente şi Afaceri Rurale (DEFRA - 

Department of Environment, Food and Rural Affairs) a publicat 

Environmental Reporting Guidelines – Key Performance Indicators. 

În România, legislaţia nu prevede obligativitatea ca întreprinderile să 

prezinte, în situaţiile lor financiare, informaţii cu privire la mediu. Publicarea unor 

astfel de informaţii apare, în general, doar la companiile multinaţionale. 

În ceea ce priveşte prezentarea voluntară de informaţii de mediu de către 

entităţi, acestea îmbracă forma unui raport de mediu sau a unui raport de dezvoltare 

durabilă. 

În rapoartele de mediu sunt prezentate [1]: 

- informaţii financiare (ex.: cheltuieli de protecţie a mediului). Aceste 

informaţii, furnizate de situaţiile finaciare, apar reflectate la imobilizări 

necorporale (cheltuieli de cercetare-dezvoltare, certificate albe, licenţe de 

explorare, permise de emisie etc.) sau corporale (instalaţii de prevenire a 

poluării, cum ar fi staţiile de epurare), la provizioane (pentru deşeuri 

radioactive, refacerea amplasamentului etc.) sau în categoria cheltuielilor 

curente; 

- informaţii nemonetare: 

- informaţii calitative (ex.: politici de exploatare a resurselor 

naturale, existenţa serviciilor interne de gestiune a mediului); 

- informaţii cantitative (ex.: consum de materii prime şi energie, 

apă, condiţii de utilizare a solului, emisii în aer, apă, zgomote şi 

vibraţii etc.). 

361


CONCLUZII 

Dezechilibrarea tot mai accentuată a raportului dintre economie şi mediu a 

condus la regândirea relaţiilor dintre activitatea economică şi mediul înconjurător, 

formarea conştiinţei ecologice şi modificarea atitudinii faţă de natură. În aceste 

condiţii se impune o raportare completă din partea entităţilor economice, care 

tebuie să surprindă aspectele economice, sociale, dar şi de mediu. Totuşi publicarea 

informaţiilor de mediu a generat numeroase dezbateri cu privire la recunoaşterea, 

clasificarea şi cuantificarea acţiunilor de mediu care generează costuri, riscuri şi 

datorii, atât la nivel naţional, cât mai ales internaţional, neajungându-se nici în 

prezent la un punct de vedere în comun. 

Tendinţa actuală în raportarea entităţilor economice este aceea de prezentare 

a performanţei totale, luându-se în calcul aspectele financiare, economice, sociale, 

dar şi de mediu, demers ce presupune în viitorul apropiat o suprapunere şi chiar o 

convergenţă între raportarea durabilă şi cea financiară. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Alciatore, M., Callaway Dee, C., Easton, P., 2004 – Changes in environmental 

regulationand reporting: the case of the petroleum industry from 1989 to 1998, în 

„Journal of Accountingand Public Policy”, vol. 23, issue 4, p. 295 – 304 

2. Beţianu, L., 2008 – Calitate totală în contabilitatea mediului, Editura Universităţii 

„Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, p. 374 – 379 

3. Depoers, F., 2005 – Le développement durable dans l'entreprise, în Revue Française de 

Comptabilité, n° 375, p. 16 

4. Rojanschi, V., Bran, Florina, Diaconu, S., Grigore, F., 2003 – Abordări economice în 

protecţia mediului, Editura ASE, Bucureşti, p. 3 – 5 

5. Tabără, N., 2005 – Contabilitatea naţională a României, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 

p. 5–8. 

6. http://www.eea.europa.eu 

7. http://www.iasplus.com 

362


POSIBILITĂŢI DE APROVIZIONARE CU PRODUSE 

AVICOLE A PIEŢEI MUNICIPIULUI ORADEA LA 

ORIZONTUL ANULUI 2010 (STUDIU DE CAZ LA 

S.C.”AVICOLA” S.A. ORADEA) 

Ramona-Vasilica BACTER 1 

1 

Universitatea din Oradea 

e-mail : ramonabacter@yahoo.com 

The problem of suplying the population with the main food products is 

one of the major concerns of the Romanian Gouvernment,especially after the 

1rst of January 2007,when our country was admitted in UE. 

Starting from this point, the author, wants to prezent ,based on a case 

study at "Avicola"S.A., wich will be the supplying posibilities with poultry 

products (poultry meat and eggs) of Oradea`s County population, at the 

beginning of the year 2010. 

In order to establish wich will be the neccesay supplying ammount for 

the poultry meat and eggs, we took the anual consumption per inhabitant 

realised in Oradea County between the years 2001-2006, at meat-the total, 

after wich the entire ammount of poultry meant was calculated, starting with 

the percentage ocupied by the poultry meat in the total amount of the meat 

consumption. 

At the Oradea County level, the poultry meat consumption has 

registered a mediun anual comsumption of 18.00kg, and the total 

consumption fot the Oradea`s 206000 inhabitants ,is of 3708 tons. For the 

total egg consumption the potential market in Oradea is going to be of 

46,556 milion. 

The main supplier of poultry products is "Avicola"S.A. Oradea, wich 

is able to ensure 59,2% egg consumption and arround 20,0% of poultry 

meat. 

Key works : supplyng, poultry meat, eggs, consumption 


Studiul de caz s-a realizat la S.C. AVICOLA S.A. Oradea, judeţul Bihor, unitate 

cunoscută pe piaţa municipiului Oradea, atât prin rezultatele înregistrate înainte de anul 

1990, cât şi în ultimii 18 ani, plasându-se în topul producătorilor de profil la nivel zonal 

şi naţional şi a avut ca obiect planificarea de marketing pentru aprovizionarea cu carne 

a pieţei municipiului Oradea la orizontul anului 2010. 

363



Carnea de pasăre ocupă un loc important în alimentaţia omului datorită 

calităţii sale. În comparaţie cu celelalte animale domestice producătoare de carne, 

pasărea prezintă avantajul de a furniza, datorită greutăţii ei corporale reduse, carne 

mereu proaspătă. 

Carnea de pasăre se prepară repede, uşor şi are numeroase însuşiri 

organoleptice şi nutritive: este săracă în calorii şi bogată în proteine (carnea albă de 

pui de găină are un conţinut ridicat de proteine (21-22 %), iar cea roşie de pui 

(19-20 %). 

Datorită structurii sale fine este uşor de masticat şi digerat, fiind un aliment 

ideal pentru toate vârstele, iar pentru însuşirile sale dietetice este recomandată în 

alimentaţia copiilor, bătrânilor şi convalescenţilor. 

De asemenea, grăsimea din carnea de pasăre are o cantitate mică de 

colesterol. Carnea de pasăre conţine toţi aminoacizii esenţiali necesari alimentaţiei 

omului şi nu are grăsime în interiorul sau între fibrele musculare. În plus, carnea şi 

organele de pasăre constituie o sursă bogată în săruri minerale şi vitamine. 

Pe plan mondial, carnea de pasăre a câştigat o poziţie foarte importantă între 

alimentele de origine animală din alimentaţia oamenilor, atât datorită calităţilor 

sale nutritive cât şi a costurilor reduse în comparaţie cu alte surse de proteine de 

origine animală. 

Datorită domeniului său de activitate, S.C. Avicola S.A. Oradea a lansat pe 

piaţă 7 linii de produse şi anume: pui de găină cu cap şi picioare, pui de găină 

pentru gătit, piept dezosat, pulpă dezosată, pulpe de pui inferioare şi superioare, 

aripi de pui, ouă. 

S.C. AVICOLA S.A.Oradea este o companie avicolă producătoare, 

localizată în municipiul Oradea, judeţul Bihor. 

A fost înfiinţată în anul 1991, în urma dezarondării fostei Întreprinderi 

Avicole de Stat Oradea în două societăţi comerciale: 

• S.C. AVICOLA S.A. Oradea, cu profil de creştere a găinilor ouă consum; 

• S.C. AVICOLA S.A. Salonta, cu profil de creşterea puilor de carne şi 

abatorizarea acestora. 

În actuala configuraţie, S.C. AVICOLA S.A.Oradea a fost înfiinţată în baza 

H.G. 1250/1990, având la bază Legea nr.15/1990. 

Înainte de prima etapă de privatizare, S.C. AVICOLA S.A.Oradea avea un 

capital social de 1140675 RON, cu un număr de 456270 acţiuni, cu o valoare de 

2,5 RON, acţionariatul având următoarea structură: 

- F.P.S. Bucureşti = 755472,5 RON 

- P.P.M.(persoane fizice) = 384245,0 RON 

- Manageri = 957,5 RON 

În anul 1998, Asociaţia Salariaţilor PAS din cadrul S.C. AVICOLA S.A. 

Oradea a cumpărat pachetul de acţiuni de la F.P.S. Bucureşti, societatea devenind 

astfel cu capital privat integral. În prezent se păstrează acelaşi acţionariat. 

364


Având în vedere evoluţia cererii pe piaţă pentru produsele avicole (ciclitatea 

acesteia) şi a finanţării societăţii într-un mod cât mai optim din surse proprii, S.C. 

AVICOLA S.A. Oradea a trecut în anul 2005 şi la creşterea puilor de carne, prin 

lichidarea S.C. AVICOLA S.A. Salonta şi achiziţionarea abatorului de păsări de la 

societatea lichidată în decembrie 2005. 

Cu o echipă de 105 angajaţi, cu o vastă experienţă în domeniul producţiei de 

ouă şi carne de pasăre (carcase, piept, aripi, pulpe), compania pune accent în 

special pe promptitudine şi seriozitate. 

Structura companiei, flexibilitatea şi diversificarea produselor şi serviciilor, 

permite adaptarea continuă la schimbările şi cererile pieţei din România. 

Raportul calitate-preţ al produselor şi serviciilor oferite este cel mai bun de 

pe piaţa locală, iar satisfacţia consumatorilor reprezintă obiectivul prioritar al 

companiei. 

S.C. Avicola S.A. Oradea se preocupă de instruirea continuă a personalului, 

pentru a fi mereu în top cu tot ce este nou şi pentru a fi mereu pregătită în faţa 

provocărilor. Compania se bucură de o reputaţie foarte bună în rândul clienţilor, 

asigurându-le o satisfacţie garantată. 

S.C. Avicola S.A. Oradea are următoarele domenii principale de activitate: 

- creşterea găinilor pentru ouă consum; 

- creşterea puilor de carne. 

Pe lângă obiectul principal de activitate are şi activităţi secundare şi anume: 

- abatorizarea păsărilor; 

- fabricarea nutreţurilor combinate; 

- activităţi de cercetare-dezvoltare, care implică în principal: 

o cercetare aplicativă în vederea elaborării soluţiilor tehnologice, 

retehnologizarea şi modernizarea sectoarelor; 

o elaborarea de studii, strategii, diagnoze, prognoze privind 

dezvoltarea ştiinţifică şi tehnologică în domeniul creşterii 

păsărilor, atât pentru producţia de ouă, cât şi pentru producţia 

de carne; 

o creşterea intensivă a puilor pentru carne în sistemul de creştere 

la sol. 

- activităţi conexe, activităţi de consultanţă : 

o 

consultanţă în domeniul obţinerii furajelor, a tehnologiei de 

creştere a găinilor pentru ouă şi carne precum şi schimburi de 

material biologic. 

- relaţii de comerţ intern : 

o 

o 

o 

activităţi de valorificare a produselor proprii prin reţea de 

puncte de desfacere „en-gros” şi „en-detail”, prin magazine 

proprii şi în colaborare cu alte societăţi comerciale; 

comercializarea şi a altor produse rezultate din activitatea 

proprie (furaje, ouă etc.) pentru rentabilizarea activităţii; 

colaborarea cu unităţi pentru realizarea de obiective comune 

privind producţia, industrializarea şi desfacerea produselor 

365


proprii şi a altor produse care intră în obiectul de activitate al 

societăţii. 

Patrimoniul S.C. Avicola S.A. Oradea este alcătuit din următoarele ferme 

şi sectoare: 

- fermă tineret înlocuire ouă consum, care are o capacitate de 300.000 

capete; 

- fermă ouă consum, cu o capacitate de 150.000 de capete; 

- fermă pui carne, localizată în Calea Aradului, fiind alcătuită din 4 

hale şi având o capacitate de 70.000 capete/serie; 

- ferma Leş profil reproducţie şi pui pentru carne; 

- staţie incubaţie Leş ; 

- fabrică de nutreţuri combinate proprie, modernă, situată pe Şoseaua 

Borşului cu o capacitate maximă de producţie de 60 tone de furaje pe 

zi, producând anual 15000 tone furaje, care asigură necearul de 

furaje;. 

- abator Salonta – investiţie realizată în decembrie 2005 – capacitate de 

sacrificare şi prelucrare de 2.500 capete pe oră; 

- sectorul mecanic– asigură reparaţiile necesare fermelor şi sectoarelor 

de deservire şi asistenţă tehnică utilajelor din cadrul societăţii; 

- sectorul de aprovizionare, desfacere, transport, care asigură 

aprovizionarea, desfacerea şi transporturile necesare societăţii, fiind 

dotată cu următoarele maşini şi utilaje: două autobene, două 

autobuncăre, două maşini de transport păsări vii, un autovehicul de 

transport pui de o zi, o autoizotermă, cinci tractoare şi două remorci, 

un încărcător WOLA, două încărcătoare IFRON şi opt autoturisme; 

- magazine de desfacere proprii situate în Oradea. 

Obiectivul general de marketing este reprezentat de cunoaşterea produsului 

şi încurajarea consumatorului de a-l achiziţiona pentru stimularea cererii de 

consum. 

Obiectivele pe termen scurt vor fi orientate pentru realizarea următoa-relor 

cerinţe : 

- creşterea şi diversificarea producţiei ; 

- menţinerea cotei de piaţă ocupată în momentul de faţă şi creştere 

acesteia 

- dotarea firmei cu utilaje noi, performante, pentru asigurarea creşterii 

eficienţei 

- analiza activităţii economico-financiare a firmei şi a imaginii acesteia; 

- participarea la târguri şi expoziţii pe plan naţional şi internaţional. 

- creşterea numărului de puncte proprii de vânzare. 

Obiective pe termen mediu vizează următoarele aspecte : 

- reducerea termenului de amortizare a investiţiilor; 

- sporirea gradului de mediatizare a firmei; 

- încheierea de contracte de vânzare cumpărare direct cu societăţile 

comerciale care oferă produsele S.C. Avicola S.A direct 

366


consumatorului final (eliminarea intermediarilor care cresc preţul final 

al produselor); 

- pătrunderea pe piaţă cu produse noi şi apoi menţinerea şi dezvoltarea 

cotei de piaţă obţinute; 

- sporirea profitului şi reinvestirea acestuia; 

- realizarea unor investiţii în linii noi de producţie pentru diversificarea 

gamei de produse a firmei; 

- eficientizarea muncii personalului şi sporirea productivităţii acestuia. 

Obiective pe termen lung se referă la următoarele : 

- realizarea unei producţii de carne de pui durabile; 

- stabilitatea cotei de piaţă prin îmbunătăţirea calităţii cărnii de pui şi a 

preparatelor din carne de pui şi practicarea unor preţuri atractive; 

- asigurarea unei rate anuale a profitului în creştere; 

- diversificarea modului de prezentare a produselor prin calitatea 

ambalajelor, prin modularea cantităţilor pe specii şi categorii de 

calitate; 

- participarea la târguri şi expoziţii pe plan naţional şi internaţional. 

O strategie de succes marchează o perioadă definitorie în viaţa firmei, în 

care s-au adoptat cele mai bune decizii cu privire la consumatorul beneficiar şi la 

căile prin care sunt satisfăcute necesităţile acestuia. 

Elaborarea planul operaţional de marketing pentru aprovizionarea cu 

carne de pasăre a pieţei municipiului Oradea la orizontul anului 2010 se va baza pe 

stabilirea obiectivelor şi strategiilor, putându-se acţiona în două direcţii: 

- fie prin divizarea obiectivelor de marketing în subobiective pentru 

produsele cheie, pentru pieţele strategice sau pentru zonele strategice 

de vânzări; 

- fie prin pregătirea unor subplanuri (planuri de acţiune componente) 

pentru produse, preţuri, distribuţie şi promovare. 

De fapt, pot fi aplicate ambele direcţii prin care subobiectivele şi strategiile 

vor apărea în planul de marketing, iar planurile de acţiune individuale elaborate 

pentru diverse părţi ale mixului de marketing vor asigura adoptarea unei strategii 

coordonate. 

Planurile de acţiune componente ale planului de marketing sunt: 

- planul privind produsele; 

- planul privind preţurile; 

- planul privind distribuţia; 

- planul privind promovarea vânzărilor. 

După schiţarea strategiilor şi tacticilor, acestea se vor transforma în 

programe sau planuri de acţiune care vor contribui la elaborarea unor instrucţiuni 

clare pentru angajaţi şi colaboratori. 

După detalierea planurile de acţiune, acestea vor fi combinate pentru 

alcătuirea planurilor mai mari care vor apărea în planul de marketing şi vor 

contribui la elaborarea unui program cu termene concrete ce va fi utilizat la 

implementarea planului de marketing. 

367


Procesul de monitorizare a aplicării programului operaţional 

- se urmăreşte pe etape conform planului pe acţiuni: calitatea produselor, 

modalităţi de ambalare, modalităţi de prezentare; 

- se urmăreşte legătura între calitatea definită şi calitatea realizată, între 

calitatea procesului de producţie şi a produsului finit; 

- se fac corective în funcţie de situaţiile critice ce pot apărea (calamităţi 

naturale, situaţii de forţă majoră); 

- service-ul oferit: posibilitatea de transport a produselor la sediul 

fabricilor de prelucrare; 

- să respecte condiţia celor 4 S privind alimentaţia umană: satisfacţie, 

service, siguranţă, sănătate. 

CONCLUZII 

1. Planificarea strategică la S.C. Avicola S.A: Oradea abordează un domeniu 

primordial al vieţii umane, în care consumul de carne de pui prezintă o importanţă 

deosebită pentru sănătate şi alimentaţie. 

2. La S.C. Avicola S.A. Oradea obiectivele de marketing s-au diferenţiat 

după orizontul de timp: pe termen scurt, pe termen mediu şi pe termen lung. 

3. Planul de marketing a fost structurat în mai multe planuri individuale, 

după care s-a elaborat planul de acţiune concretă, care cuprinde: situaţia curentă, 

scopurile, acţiunea, responsabilităţile, data de începere şi încheiere a acţiunilor, 

costurile aferente. 

4. Controlul şi adaptarea planului operaţional de marketing se concretizează 

într-un proces de monitorizare a activităţilor şi procedurile de realizare a corecţiilor 

necesare după caz. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Bacter, Ramona-Vasilica, Ruge, Maria, Gîndu, Elena, Chiran, A., Roşoga, D., 2005 – 

Planificarea de marketing la S.C. AVICOLA S.A. Oradea, judeţul Bihor. Lucr. şt. 

U.S.A.M.V. Iaşi, vol. 48, seria Zootehnie. 

2. Bacter, Ramona-Vasilica, Bacter, C.-F., Ruge, Maria, Gîndu, Elena, Chiran, A., 2007 – 

Some aspects regarding the consumer and product relationship on the market of 

Oradea city. Lucr. şt. U.S.A.M.V. Iaşi, vol. 50, seria Zootehnie. 

3. Chiran, A., Gîndu, Elena, Ciobotaru, Elena-Adina, 2000 – Strategii privind dezvoltarea 

aviculturii româneşti în perspectiva integrării europene. Lucr. şt., U.S.A.M.V. Iaşi, vol. 

43, seria Zootehnie. 

4. Chiran, A. şi colab., 2002 – Marketing agroalimentar – teorie şi practică. Ed. Orizonturi, 

Bucureşti. 

5. Rotariu, I., 1992 – Strategia şi tactica în activitatea de marketing. Rev. Marketing- 

Management, nr. 2. 

6. Zahiu, Letiţia, Manole, V., Rotaru, V., 1998 – Management-Marketing agroalimentar. Ed. 

A.S.E., Bucureşti. 

368


OFERTA SI EVOLUTIA TURISMULUI SI 

AGROTURISMULUI IN ZONA “VALEA IADULUI – 

JUDEŢUL BIHOR” 

MARIA RUGE 1 , 

RAMONA-VASILICA BACTER 2 , 

I. CHEREJI 2 , Benedicta DROBOTĂ 3 

1 Colegiul Tehnic “Transilvania”, Oradea 

e-mail : transilvania@rdsor.ro; 

2 

Universitatea din Oradea, 

ramonabacter@yahoo.com 

3 

U.S.A.M.V. Iaşi 

e-mail: bdrobota@yahoo.com 

Bihor county subscies itself in the cathegory of counties that have an 

elevated touristic potential having, 16.8 % of the total surface of the Apuseni 

mountains. After ANTREC (2000) was foundet, in 2001, in the mountain 

area of the Bihor County, in the ANTREC network there were only 4 clasified 

agrotouristic lodges in Remeţi, Câmpeni, Fânaţe and Băiţa towns. 

In 2005. the number of touristic and agrotouristic lodges, associated 

with ANTREC , came up to 20, having a total capacity of 66 rooms, with 145 

places, as in the 20 that were available in 2001.The number of the lodges 

grew but the accomodation offert is still low every lodge having only 7.2 

places/lodge, thus the income is low and makes part of the marginal revenue. 

A possibility of developing tourism and agrotourism in the area of 

our study is given by the geographical area were the lodges are situated near 

touristic spas, where the demand for accomodation of tourists is much higher 

compared to the offert, from where the possibilitie to have a high 

accomodation rate and at the same time, to increase the income. 

The touristic and agrotouristic offer in the mountain area of Bihor 

County is rather varried and adresses to : 1. ethnographic elements and local 

traditional manifestation (traditionl ocupations, traditional technique, 

folcloric manifestations); 2. historic and architecture monuments (castles, 

fortresses, archeological sites, churches, forts); 3. hidrotechnical 

constructions with touristic unction (dams and artificial lakes). 

The mai touristic and agrotouristic atractions in the „Valea Iadului – 

Bihor County” area are the following : Leşu artificial lake, Iadolina 

waterfall, the water cave of Bulz, Faţa Apei cave, the water cave from Valea 

Leşului and surrundings (Stâna de Vale, Meziad cave, Vântului cave, Vadu 

Crişului cave, Crişului gorges). Towards the end a study case is going to be 

presented at the Valea Izvorului agrotouristic lodge, Bihor County. 

Key words : tourism, agrotourism, developing 

369



Studiul s-a efectuat în zona montană a judeţului Bihor şi a vizat aspecte privind 

oferta şi evoluţia turismului rural şi agroturismul în zona Valea Iadului din judeţul Bihor. 

Studiul de caz s-a realizat la Peniunea agroturistică Valea Izvorului, judeţul Bihor. 


Prin abordarea prezentării spaţiului rural din zona Valea Iadului, autorii ş-au 

propus să scoată în evidenţă bogăţia elementelor naturale şi antropice care pot fi 

atrase în circuitul turistic prin promovarea locurilor, oamenilor, obiceiurilor şi 

tradiţiilor locale. 

Judeţul Bihor se înscrie în categoria judeţelor cu un potenţial turistic 

ridicat, deţinând 16,8 % din suprafaţa totală a Munţilor Apuseni. Filiala ANTREC 

din judeţul Bihor s-a constituit în anul 2000, ceea ce explică dezvoltarea lentă a 

agroturismului bihorean. 

În anul 2001, în spaţiul montan al judeţului Bihor existau doar patru 

pensiuni agroturistice clasificate în reţeaua ANTREC, situate în în localităţile 

Remeţi, Câmpani, Fânaţe şi Băiţa, fiind destul de mici, cu o capacitate de 20 locuri. 

Începând cu anul 2003 se constată o accelerare a dezvoltării 

agroturismului, numărul pensiunilor ajungând la 20, din care 11 din reţeaua 

ANTREC. 

Unele pensiuni au dotări modeste, s-au dezvoltat lent şi au părăsit reţeaua 

formală din anumite motive: şi-au format o clientelă stabilă şi fidelă; sunt 

nemulţumite faţă de sprijinul modest acordat de reţelele formale; se sustrag de la 

plata taxelor, impozitelor şi diverselor controale. În numeroase cazuri aderă la o 

reţea formală doar pentru a se lansa în această activitate şi pentru a se clasifica mai 

uşor. 

Majoritatea pensiunilor turistice şi agroturistice din spaţiul montan al 

judeţului Bihor sunt mici, cu o medie de 7,2 locuri/pensiune, ceea ce arată că 

această activitate turistică aduce doar venituri complementare proprietarilor. 

Sunt puţine pensiunile turistice care obţin venituri doar din această activitate. 

Aceste pensiuni sunt amplasate în proximitatea unor staţiuni turistice, unde cererea 

de găzduire este mai mare decât oferta. În aceste zone există mai mulţi factori care 

contribuie la dezvoltarea agroturismului : căi de acces modernizate; mai multe 

obiective naturale şi antropice deosebite. 

În anul 2003, pensiunile agroturistice afiliate la ANTREC- filiala Bihor, se 

aflau amplasate în localităţile Remetea, Remeţi, Şuncuiuş, Stâna de Vale, Boga, 

Zece Hotare şi Moţeşti (tab. 1). 

Toate pensiunile ce aparţin ANTREC au un total de 39 de camere şi 88 de 

locuri. Dintre cele 20 de pensiuni clasificate, 80 % au două margarete, iar 5 

pensiuni sunt clasificate cu o margaretă. Pensiunile mici reprezintă 75 %. 

Localităţile cu pensiuni turistice şi agroturistice clasificate sunt situate în 

zone turistice consacrate (tab.2): 

370


- pe Valea Iadei la: Remeţi, Stâna de Vale, Coada Lacului Leşu; 

- în zona turistică Vadu Crişului – Şuncuiuş la: Zece Hotare, Şuncuiuş, 

Vadu Crişului; 

- în Depresiunea Beiuş la: Băiţa, Câmpani, Remetea, Moţeşti . 

Tabelul 1 

Localităţile cu pensiuni agroturistice din reţeaua ANTRECjudeţul 

Bihor şi capacitatea de cazare a acestora ( 2003) 

Localitatea 

Camere/locuri 

Remetea 6/13 

Remeţi 5/12 

Şuncuiuş 5/10 

Stâna de Vale 7/14 

Boga 8/20 

Zece Hotare 6/15 

Moţeşti 2/4 

Total 39/88 

Sursa: Petrea Rodica – Turism rural în Munţii Apuseni, 2004 

Tabelul 2 

Localităţi cu pensiuni turistice şi agroturistice clasificate, judeţul Bihor, 2003 

Localitatea Nr. pensiuni Camere/locuri 

Băiţa 1 ½ 

Câmpani 3 6/13 

Coada Lacului Leşu 3 10/20 

Vadu Crişului 2 10/22 

Remeţi 1 5/12 

Remetea 2 6/13 

Şuncuiuş 2 5/10 

Stâna de Vale 1 7/14 

Boga 1 8/20 

Moţeşti 1 2/4 

Zece Hotare 3 6/15 

Total 20 66/145 

Sursa: Petrea Rodica – Turism rural în Munţii Apuseni, 2004. 

371


În perioada 2005 – 2007, dezvoltarea turismului rural şi a agroturismului în 

judeţul Bihor a cunoscut un ritm mai accelerat, cel puţin din punct de vedere al 

creşterii numărului de pensiuni (majoritatea afiliate la ANTREC). 

Astfel, la începutul anului 2007 situaţia pensiunilor turistice în funcţie de 

localizarea acestora era în număr de 148. 

Resursele turistice antropice reprezintă o sumă de elemente cu funcţie 

recreativă, create de om. Iniţial, unele dintre aceste elemente nu aveau valenţe 

turistice, dar le-au câştigat pe parcurs datorită vechimii, unicităţii, dimensiunii. 

Resursele turistice antropice existente în cadrul zonelor montane şi 

premontane ale judeţului Bihor sunt foarte variate şi se pot clasifica astfel: 

- elemente etnografice şi manifestări tradiţionale şi locale: ocupaţii 

tradiţionale, tehnici tradiţionale, manifestări folclorice; 

- monumente istorice şi de arhitectură: castele, cetăţi, vestigii arheologice, 

biserici, fortificaţii; 

- construcţii hidrotehnice cu funcţie turistică: baraje şi lacuri de acumulare. 

Aceste tipuri de resurse antropice le-am identificat şi prezentat pe 

următoarele zone: Depresiunea Beiuşului, Munţii Bihor - Vlădeasa şi Valea 

Crişului Repede. 

Cele mai semnificative elemente etnografice şi manifestări tradiţionale şi 

locale se desfăşoară în localităţile : 

BOROD : - dansuri populare şi teatru nescris;- obiceiuri: claca de tors, 

şezători, colindat de Crăciun cu „Steaua” , „Viflaemul”, „Păpuşile”, de Anul Nou 

se colindă cu „Sorcova”, de Bobotează se merge cu „Ţuraleisa”;- Ziua Minerului, 

Ziua Cartofului. 

BRATCA : - obiceiuri de nuntă, de Anul Nou-„Vergelul”, de Bobotează- 

„Chiraleisa”;- teatru nescris;- mori de apă la Bratca şi Damiş;- ansamblu folcloric 

Brătcuţa;- instrumentişti la vioară cu goarnă la Damiş. 

BULZ : - mori cu apă la Munteni şi Remeţi, cea din Remeţi fiind foarte 

veche, pusă în mişcare de o roată hidraulică cu cupe;- complex de industrie 

ţărănească : la Bulz, la numărul 116, se află un complex de industrie ţărănească 

compus dintr-o moară de apă, o piuă de bătut sumane şi o vâltoare, toate trei 

acţionate de apele văii Iadului. 

Cadrul natural deosebit cu resurse turistice variate este completat de 

importante resurse de factură antropică între care se detaşează Lacul de acumulare 

Leşu, localizat pe cursul mijlociu al Văii Iadului, în amonte de confluenţa cu Valea 

Leşului : 

- lacul de acumulare Leşu; cascada Iadolina; peştera Bulz, peştera de la Faţa 

Apei, peştera cu apă din Valea Iadului;- împrejurimi - Stâna de Vale; peştera 

Meziad; peştera Vântului; peştera Vadu Crişului; defileul Crişului Repede. 

Lacul de acumulare Leşu, este situat pe Valea Iadului, iar din punct de 

vedere administrativ este localizat la limita estică a judeţului Bihor cu judeţul Cluj, 

pe teritoriul comunei Bulz şi face parte integrantă din sistemul hidroenergetic Iad– 

Drăgan, reprezentând un punct turistic de atracţie regională, care îmbină elementele 

turistice de natură antropică cu cele peisagistice naturale. 

372


Constituiţi predominant din roci magmatice, Munţii Vlădeasa prezintă un 

relief cu forme masive, greoaie şi pante mai reduse, interfluvii largi, netede. Se 

adaugă pe alocuri abrupturi impunătoare cu trene de grohotiş la poale, cu frecvente 

rupturi de pantă în albiile râurilor. 

Cascada Iadolina este localizată în amonte de Lacul de acumulare Leşu, la 

aproximativ 10 km de acesta şi reprezintă unul dintre sectoarele de praguri 

importante pe parcursul Văii Iadului, cu diferenţă de nivel de circa 15 m, element 

spectaculos din punct de vedere turistic, unic în zonă. 

Peştera cu apă de la Bulz este situată în bazinul inferior al Văii Iadului şi 

reprezintă în fapt exurgenţa apelor din Peştera – Ponor Sancuta şi din depresiunea 

carstică Ponoare, ce alcătuiesc unul dintre cele mai impresionante sisteme carstice 

Munţii Pădurea Craiului . 

Peştera de la Faţa Apei este aşezată pe cursul mijlociu al Văii Iadului, în 

raza comunei Bulz, satul Remeţi, la baza unui perete calcaros - Peretele Cornilor 

Peştera cu apă din Valea Leşului este mai apropiată de Motelul Leşu, 

amplasat în apropierea barajului. 

Peştera Vântului situată lângă Şuncuiuş, pe malul stâng al Crişului Repede, 

fiind cea mai lungă peşteră din România - peste 40 km, străbătută de un curs 

subteran de apă, cu bogate fenomene de coroziune Datorită acestor caracteristici 

rare, este vestită şi peste graniţele tarii. 

Paradoxal situaţiei atracţiilor turistice ale zonei Valea Iadului, unităţile de 

cazare care deservesc activitatea de agroturism sunt slab dezvoltate. 

Astfel, până în anul 1990 nu putem vorbi de servicii turistice şi agroturistice 

oferite într-un mod organizat de către populaţia rurală a judeţului Bihor, acestea 

fiind prezente doar ocazional, în gospodăriile populaţiei, rezumându-se în cele mai 

multe situaţii la oferirea serviciilor de cazare şi servire a mesei, fără investiţii 

destinate pregătirii spaţiilor şi respectării unor cerinţe minimale. 

În prezent, în satul Remeţi din comuna Bulz există două pensiuni clasificate, 

ambele făcând parte din reţeaua ANTREC : Valea Izvorului, pensiune clasificată cu 

două margarete şi pensiunea Lucian, care a fost clasificată cu trei margarete. 

Odată cu afilierea pensiunilor la reţeaua ANTREC, au fost realizate 

investiţii pentru a creşte atât calitatea serviciilor principale (cazare, alimentaţie), 

cât şi cele auxiliare (odihnă şi agrement). 

Prin urmare, cazarea se face în camere care corespund cerinţelor minime 

pentru omologarea pensiunii, cu grupuri sanitare comune sau proprii, dotate cu 

mobilier şi obiecte sanitare de calitate. 

Servirea mesei are loc în bucătării, săli de mese şi terase proprii sau comune, 

dotate cu mobilier, veselă şi echipamente de pregătire şi păstrare a alimentelor. 

Pensiunile turistice şi agroturistice pot oferi, de asemenea, servicii de 

agrement, de odihnă sau cultural-educative. 

373


CONCLUZII 

1. Oferta agroturistică este foarte diversificată datorită potenţialului natural 

ridicat şi bogăţiei componentei antropice, fapt ce determină crearea varietăţii 

atracţiilor turistice naturale şi antropice. 

2. Zona montană a Văii Iadului din judeţul Bihor prezintă un potenţial 

turistic complex. Aici sunt îndeplinite toate condiţiile necesare dezvoltării 

agroturismului: un cadru natural atrăgător şi nepoluat, resurse turistice naturale şi 

antropice numeroase şi variate. 

3. Elemente legate de amplasarea geografică, accesibilitate, valoarea 

turistică, calitatea dotărilor şi a serviciilor oferite, varietatea activităţilor de recreere 

şi divertisment posibile de practicat, fac din Pensiunea Valea Izvorului una dintre 

principalele destinaţii a Văii Iadului preferate de turiştii din regiune, de la nivel 

naţional sau internaţional. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Acatrinei, Marilena, 1999 – Tendinţe în dezvoltarea turismului rural. În „Turismul rural 

românesc. Actualitate şi perspectivă”. Editura Pan Europe, Iaşi. 

2. Bran,Florina, Istrate, I., Manole, V., 1996 – Agroturism şi turism rural. Editura Economică, 

Bucureşti. 

3. Chiran, A., Gindu, Elena, Bacter, Ramona-Vasilica, Ruge, Maria, 2008 – Marketing 

turistic, Editura Universităţii din Oradea, 

4. Ruge, Maria, Bacter, Ramona-Vasilica, Gîndu, Elena, Chiran, A., 2006 - Aspecte privind 

oferta şi promovarea turismului şi agroturismului in zona „Valea Iadului”, judeţul 

Bihor. Lucr. şt. U.S.A.M.V. Iaşi, vol. 49, seria Agronomie 

5. Ruge, Maria, Bacter, Ramona-Vasilica, Bacter, C.F., Gîndu, Elena, Chiran, A., 2007 – 

Caracteristici natural –geografice ale zonelor turistice şi agroturistice din judeţul 

Bihor. Lucr. şt. U.S.A.M.V. Iaşi, vol. 50, seria Zootehnie. 

6. Ruge, Maria, Bacter, Ramona-Vasilica, Chereji, I., 2008 – Turismul durabil şi agroturismul 

în zona montană a judeţului Bihor . Lucr. şt. U.S.A.M.V.B. Timişoara, seria I, vol. X 

(2) - Management agricol, Ed. Agroprint Timişoara. 

7. Tacu, Al., Glăvan, V., Burciu, A., 2001 – Turismul rural românesc. Potenţial şi valorificare. 

Editura Pan Europe, Iaşi. 

8. Ungureanu, D., 2005 – Agroturismul – alternativă de dezvoltare a satului de munte. În 

volumul Turismul rural românesc. Actualitate şi perspectiva. Editura Performatica, 

Iaşi. 

9. Vincze, Maria, 2000 – Dezvoltarea regională – idei şi practici. Editura Presa Universitară 

Clujeană, Cluj-Napoca. 

10. Stănescu, I., 2002 – Potenţial turistic românesc – Eldorado al viitorului. Ed. Paco,, 

Bucureşti. 

374


FOOD CONSUMPTION TRENDS IN ROMANIA 

Gabriela POPESCU 1 

1 USAMVB Timişoara 

e-mail: alingabi@rdslink.ro 

Balanced food consumption requires a satisfactory income. The 

analysis of the farm food networks cannot be carried out without the 

thorough study of food consumption. Under market internationalisation 

conditions, consumers turn towards those products that distinguish 

themselves through their quality. Many Romanians have become more and 

more aware of what they eat and choose natural, ecological foods often, 

although their price is higher. In the past years, numerous cases of diseases 

caused by unhealthy food products have been reported in Romania. One of 

the major issues in the food sector is to reduce costs and product prices. Fast 

food products represent another trend in the Romanian food consumption, as 

consumers have very little time to prepare food at home. 

Keywords: food consumption, consumer, food quality 

Consumption study is an important part of any market research. 

Consumption must be studied scientifically, in order to develop solid means of 

meeting its requirements and diversification possibilities. Balanced food 

consumption requires a satisfactory income. The analysis of the farm food 

networks cannot be carried out without the thorough study of food consumption. 

The Romanian consumer wants to eat healthy and cheap farm food products 

that meet their demands and preferences. 

In the course of time, the main goal in agriculture has been to meet the 

population’s needs of food consumption. As today’s problem is to define the need 

of consumption, the following question arises as a result: can agriculture still meet 

the population’s growing demand? The nutritionist analysis of consumption is not 

satisfactory and relevant; there are differences from one population category to the 

other, varying with age, sex, occupation etc. The strictly nutritionist approach of 

food consumption needs does not provide all the necessary tools for problem 

diagnosis, as connections must be established between the economic, social, 

cultural and psychological elements involved. Experts in economy can build 

statistical-mathematical models to ensure a balanced diet at the lowest prices. In 

time, several models of this kind have been developed, starting from the 

population’s food needs and the production costs of various food products. 

However, their applicability is still restricted, given that food preferences are never 

the same. Actually, the fact has been proved that the cultural significance of food is 

as important, sometimes more important, than its functional element. 

Under market internationalisation conditions, consumers turn towards those 

products that distinguish themselves through their quality. This type of 

375


differentiation provides the consumers with a new product conception. Thus, 

consumers are repeatedly confronted with words like fast food, organic, GMO etc. 


Material and method. Changes in the Romanians’ eating habits occur only in 

certain environments, mostly among young people with high incomes. They prefer 

western products, simpler foods, fruit and vegetables etc. 

A balanced diet requires a satisfactory income. The analysis of the farm food 

networks cannot be carried out without the thorough study of food consumption. 

Another aspect of food consumption study deals with the costs of meeting 

consumption demands, in other words, with the income share for food expenditures. 

Engel’s law may be relevant in this case. This law says that the more the income of a 

household increases, the more stable the absolute income share for food expenditures 

becomes, although the relative share declines (food consumption elasticity in relation to 

income is positive). 

As part of the objective methodological approaches of poverty estimation, poor 

households or individuals are the monetary expression of a goods and services 

basket, the “minimum requirements” for a “normal life”. The contents of the basket 

varies with the necessities that the researcher considers and the minimum level of 

satisfaction he establishes. There is a consensus on including goods and services that 

meet the necessities of food, clothing, shelter, hygiene, health, rest, education and 

social involvement. 

There are two main methods to determine the contents of the goods and 

services basket. The first one is normative and based on professional 

recommendations (in his studies on poverty performed in York, Rowntree 1901 and 

1941; Rowntree and Lavers, 1951; applied in Romania by ICCV 1992, 1993, IEN and 

INCMMPS). Nevertheless, the basket contents established in this manner may differ 

considerably from the concrete structure of the consumption expenditures of the 

studied population. To minimize this risk, a second method was developed on a 

statistical basis, starting from the concrete structure of consumption (Watts Committee 

– USA; applied in Romania by BM and CNS). The relation with reality introduces the 

relativity degree that is necessary to apply the method on a particular population 

segment. However, one must specify that this methodological option is based on two 

premises: 1. the living standard in the studied population is not too low; 2. there are 

well-established and highly stable consumption patterns. If the studied population has a 

very low living standard or undergoes a process of structural changes, the consumption 

structure is either distorted or undergoes very deep changes. In both cases, 

establishing the goods and services basket staring from the concrete situation would 

enclose the analysis in a vicious circle. 

In Romania, the food basket was based on the consumption normatives 

developed by the nutritionists at The Public Health Authority. The food consumption 

norms are expressed in calories, nutritive factors, vitamins and minerals and average 

doses of the main food categories a person needs daily. The normative food basket 

includes the amount and diversity of food products that offer each household member 

(according to age, sex and activity) a healthy diet varying with the geographic 

characteristics of the country and the cultural norms of the community. 

The normative method for poverty measurement was first applied in Romania in 

1992 by an ICCV research team. The first variant of the basket was determined by 

applying the consumption norms to two types of family: a four-member family – two 

children and a couple of retired individuals. In 1996, the ICCV team established the 

376


food basket contents after combining the consumption normatives with the real 

structure of consumption, based on AIG 1995 (CNS) data; this basket meets both the 

theoretical demands of a healthy diet of all family members and the concrete 

consumption pattern. 

Another normative food basket variant belongs to the INCSMPS researchers. 

Starting from the food products that are consumed recurrently to cover the needs of 

adult individuals, ten complete menus have been developed fore every season, 

containing three meals a day plus two snacks. The total raw food amounts required for 

the preparation of the 40 menus were adjusted according to the food consumption 

norms and the average of 2,715 calories per day. In this way, the annual food basket 

was obtained. 


Results and Discussions.The statistically based food basket was the method 

applied by the World Bank teams and CNS experts. The basket starts from the 

consumption structure of the poorest 30% families for whom the number of 

calories/person/day is determined. This relative estimation is adjusted statistically 

to obtain 2,750 calories/person/day, the caloric threshold that the nutritionists 

consider the minimum requirement for the proper development and functioning of 

an active adult individual. In other words, any of the applied methods is a 

combination of the consumption norms specific to our country and the concrete 

food consumption patterns of the population. 

Of special interest are the current food consumption tendencies. The 

Romanian consumers’ desires and expectations are complex and diverse. 

Consequently, a thorough investigation of consumption in the farm food system is 

more than necessary. 

Another aspect to be analysed is food quality. Objectively speaking, food 

quality analysis uses two broad categories of methods: laboratory (physical, 

chemical, physico-chemical, technological and biological) and organoleptic 

examination. Irrespective of the place and time of analysis, the former provide 

accurate and comparable results. In practice, especially when characteristics like 

smell, taste or colour are analysed, they are combined with the latter, which use 

man’s sensitive organs in measuring food quality. Even when one has concrete 

quantification methods, the food quality issue implies a high level of subjectivity. 

In the past years, numerous cases of diseases caused by unhealthy food 

products have been reported in Romania. One of the major issues in the food sector 

is to reduce costs and product prices. More often than not, producers think of how 

to make profit and ignore the consumer health aspect. 

Romanian agriculture has an impressive ecological production potential. 

This is a positive consequence of the fact that our country has not used fertilisers 

and pesticides excessively in the past years. Those who buy ecologic food demand 

a high quality natural product. 

As far as ecological consumption is concerned, a sociological study 

performed in several national supermarkets indicates that the Romanian consumer 

is more and more concerned with ecological goods. Specialists assert that most of 

377


the ecological buyers graduated a higher learning institute and earn medium to high 

incomes. In addition, half of them, aged 26 to 39, are ecologically oriented because 

this is the current trend. Sociologists hold that their main motivation is “consumer 

snobbism”. 

Currently, less than 1% of the Romanian farm food products are ecological. 

Unfortunately, a good deal is exported to the European Union. The reasons for his 

could be the absence of a specific domestic sale market, the higher price of the 

ecological products and, last but not least, the lack of information about the 

positive effects of these products on health. 

Fast food products represent another trend in the Romanian food 

consumption, as consumers have very little time to prepare food at home. Studies 

show that over 70% of the Romanians living in urban areas go to fast-foods 

because they offer quick meals. Over half of the respondents have a fast-food meal 

at least once a month. According to the opinion polls, the Romanians prefer 

hamburgers, cheeseburgers and various sandwiches. Men are more attracted to 

these products than women, who prefer salads, ice creams and cakes. All 

respondents prefer quick meals because they have very little time to eat. Two thirds 

like the taste of fast-food meals, one fourth appreciate their diversity. Cleanliness, 

hygiene and accessible prices are other reasons for which Romanians choose fastfood 

meals. Studies show that one of three Romanians goes to a fast-food only in 

the weekend and one of five Romanians has a fast-food meal both in week days 

and at the weekend. 

CONCLUSIONS 

Conclusions. Notwithstanding the disadvantages like the use of fertilisers, 

insecticides, herbicides and additives in finite products, genetically modified 

organisms, sugar, refined foodstuffs, the excessive use of meat and fat, artificial 

preservation methods, the modern food diet has led to changes in the health 

indicators. This is why many Romanians have become more and more aware of 

what they eat and choose natural, ecological foods often, although their price is 

higher. 

BIBLIOGRAPHY 

1. Gueguen, N., 2006 – Psihologia consumatorului, Editura Polirom, Iaşi. 

2. Apan, Rodica Diana, 2004 – Creditul destinat consumului, Editura Sfera Juridică, 

Bucureşti. 

3. www.bloombiz.ro. 

4. www.gfk-ro.com. 

5. www.iccv.ro. 

378


PROMOTING AGROALIMENTARY FOODSTUFF 

THROUGH PACKAGING 

Gabriela POPESCU 1 , Iasmina PAUNCHICI 1 

1 

USAMVB Timişoara, Facultatea de Management 

Agricol 

e-mail: alingabi@rdslink.ro 

Promotional packaging consists of bonus packs, offers included inside 

the packaging, besides the packaging or special packaging. Bonus packs and 

special offers and packaging make products more attractive to consumers. 

Basic bonus promotions like bonus packs, special offers and reusable 

packaging can be strong incentives for inconsistent users who are influenced 

by what the bonuses add to a product. They prove very useful for generating 

impulse purchases that increase the sales amount. In addition, they can 

increase the long-term value of a brand in certain circumstances. according 

to the circumstances and the way they are used, bonuses can increase the 

sales among a large number of consumers and sometimes the future sales. 

Key words: promotional packaging, consumer, bonus 

Promotion through packaging uses packaging as a decisive factor in 

promoting the image of products, especially luxury goods. Packaging technology, 

printing techniques, design and various materials have encouraged the development 

of communication through packaging. 

In the food sector, the influence of packaging on the way consumers 

perceive the product quality is decisive. This has led to the development of farm 

food industries that use modern pasteurization, sterilisation, vacuum packaging, 

freeze-drying, deep-freeze etc. techniques. The character of the packaging 

materials is a significant communication force that speaks about the quality, 

authenticity, protection, durability, efficiency or economy of a product. Such 

materials are glass, plastics (rigid or flexible – polyethylene, polypropylene), some 

metals (aluminium, white iron), paper, cardboard or combinations of them. The 

value of a product is also communicated through colour codes, labels, printing 

symbols (logos, logotypes), illustrations etc. 


Material and method. Promotional packaging consists of bonus packs, offers 

included inside the packaging, besides the packaging or special packaging. What these 

promotions have in common is the extra points of purchase they offer. As a result, they 

prove very useful for generating impulse purchases that increase the sales amount. In 

addition, they can increase the long-term value of a brand in certain circumstances. 

Generally, a bonus pack has special packaging, a cardboard box or a larger 

container offering the consumer a larger quantity of a product for the same price or 

379


sometimes a lower price. The idea of a bonus pack is similar to the baker’s dozen: 13 

articles (doughnuts, for instance) sold for the price of 12. 

Bonus packs are often used with products sold at low prices and consumed 

rapidly. An additional quantity is a desirable reward in the eyes of the consumers. 

Further more, several successful programmes based on bonus packs can help 

promoting the extra quantities as having an exceptional value in special promotions. 

For example, McDonald’s once developed a campaign based on Jurassic Park, 

offering triple cheeseburgers, larger portions of chips one-litre soft drinks. 

Both the offers inside the packaging and those on the packaging give the 

consumers who buy a certain brand an on the spot reward (something different than an 

additional product or a discount). The reward is usually an attractive article for the 

target consumer or a sample. 

Bonuses are included in the special packaging and can be a "Toy Surprise" in 

the Craker Jack popcorn bags, towels, bed sheets or dishes in the detergent bags. This 

type of bonus is mostly used in the children segment, in instant breakfast cereals, for 

instance, because a toy is generally an attraction for the little ones. 

Offers inside or on the packaging can differentiate a product at the point of sale 

and are used to attract certain consumer segments. In addition, certain bonuses can 

increase the use of a product by reminding the consumers about it. For example, 

cookery books encourage the use of special ingredients like nutmeg or other spices, 

the soup bowls remind of a certain soup brand and the coffee cups can increase coffee 

consumption. 

Offers besides packaging are free or cost a certain additional amount paid with 

the product at the purchase point. When an additional sum is required, the offer is 

called a surplus pack. 

Offers besides packaging have often been used for retail sales to generate traffic 

in stores. For example, Burger King could offer glasses to the consumers who buy 

certain products on the menu; Dunkin’ Donuts could offer a free donut for a coffee; or 

petrol stations could offer Coca – Cola bottles. 

Like other special packs, such offers can be used as sampling means for 

products that the consumers who buy promoted products might like. Mattel has 

discovered that its toy car sales increased after McDonald’s used its articles as 

bonuses in Happy Meals. 

Special packaging offers the consumer bonuses that can be used after the 

packed product has been consumed. Examples of reusable containers are the glasses 

used as jam jars that once decorated many American homes or the tomato juice 

containers. Products in special packaging are usually sold at full price, but if the 

container is very attractive the price may be increased to cover at least part of the 

additional costs. 

Besides the increased sales amount in stores, reusable packaging like coffee 

jars encourages consumers to use a product more often in the future. (However, it is 

questionable whether this will increase the consumption of a certain brand and not of all 

brands in a category). As special packaging replaces common packaging, its cost can 

be added to the bonus value thus allowing a better offer. 

Certain bonuses encourage a more frequent use of products. Even if they 

consist of products that are also sold individually by the same company, they can still 

encourage future cross selling among consumers who try and like them. 

Basic bonus promotions like bonus packs, special offers and reusable packaging 

can be strong incentives for inconsistent users who are influenced by what the bonuses 

add to a product. In categories in which diversity is very important, it may be useful to 

380


include a sample of a similar product as a bonus, in the hope that when the user 

decided to change brands, he will choose that brand and not a competitor one. 

The major disadvantage of special offers and packaging is distribution. Many 

retailers want to avoid the complications involved by the bonus promotions in stores so 

they refuse to develop such promotions. This means that bonus promotions affect 

product distribution. For this reason and because of the decreasing power of producers 

in the distribution network, fewer and fewer companies offer bonuses. 


Results and Discussions. Consumers who buy the cheapest brand on the 

market regularly will not benefit from a bonus unless the article is very attractive or 

its price very small. Like all price-related promotions, in-store bonuses are 

expected to have a small long-term residual value. 

Non-users of a product category will be even less attracted to bonuses than 

the loyal competition users. Certainly they will not be influenced by the possibility 

to obtain a larger quantity of a product they never use and it is less likely that they 

should be impressed by special offers or packaging. A product could influence 

them only if it is extremely attractive or hard to find. For instance, a person who 

never eats in fast-foods might buy a hamburger to get a poster of a certain film; 

however, this is a rare situation that is unlikely to increase sales when the 

promotion has finished. 

Bonus packs and special offers and packaging make products more attractive 

to consumers. They seem to reward them for their purchases and thus generate 

positive attitudes toward a brand. Further more, they may encourage those 

consumers who never buy a brand to try it in the hope that they will use it in the 

future. 

Some bonuses encourage consumers to use larger quantities of a product in 

the future (or make it easier for them to do it); others remind the consumers of a 

brand or, when the bonus is a T-shirt with the brand name impressed on it, turn 

them into mobile advertisements for that brand. Interposed bonuses consisting of 

samples of different products made by the same producer can make people decide 

to try them and increase their demand in the future. 

CONCLUSIONS 

Conclusions. In a store, according to the circumstances and the way they are 

used, bonuses can increase the sales among a large number of consumers and 

sometimes the future sales. 

Certain bonuses encourage a more frequent use of products. Even if they 

consist of products that are also sold individually by the same company, they can 

still encourage future cross selling among consumers who try and like them. 

381


BIBLIOGRAPHY 

Blaise, D., Carlton Maria, 2004 - The Power of Promotional Products, Blaise Drake & 

Company, Inc. 

Don E., Schultz, 1998 - Sales Promotion Essentials : The 10 Basic Sales Promotion 

Techniques... and How to Use Them, McGraw-Hill; 3 edition. 

Mullin, R., Cummins Julian, 2008 - Sales Promotion: How to Create, Implement & Integrate 

Campaigns That Really Work, Kogan Page; 4th ed. Edition. 

382


THE NEW UPDATES ON THE EUROPEAN COMMON 

AGRICULTURAL POLICY AND THEIR IMPACT ON 

THE RURAL DEVELOPMENT INVESTMENTS 

Ana POPA 1 , Laura GIURCĂ VASILESCU 1 

1 University of Craiova, 

e-mail: anapopa2005@yahoo.com, 

laurra2004@yahoo.com, 

Two worldwide processes are putting pressure more and more on the 

rural development policy at the international level lately. First of all, the 

trends in climate change and the competition between agriculture and other 

sectors for the natural resources exacerbate competition and conflicts over 

access to land, water and biological resources and accentuate extreme 

poverty and hunger. Second, the rural policy will continue to play a vital role 

in helping all the countries to achieve the wider objectives of sustainable 

growth, job creation and competitiveness. This research is based on the news 

adjustments of the European Common Agricultural Policy -CAP - face to 

mitigate the effects of the new process: the rising global food prices. In brief, 

the news updates on the rural development policy are all about freeing the 

farmers to meet growing demand and respond quickly to what the market is 

telling them. Therefore, this paper investigates and analyzes the financial 

impact of these news updates, because the rural development needs to be 

organized and financial encouraged. The quintessence: the rural 

development, particularly in the developing countries, needs to be 

accompanied by the allocation of legal rights and adequate and stronger 

financial resources to local stakeholders. The two developed economies 

created one American model and one European model for the rural 

development. For Romania, the problem is that the rural development policy 

should include action to flexible financial support, but also the foreign 

investments and transnational corporations, because these are very 

important in the market economy. 

Key words: rural development, CAP, structural funds, foreign investments 

The rural development is a major component of the macro economy for all 

the categories of the countries: developed or developing, because many rural areas 

should face major economic, social and environmental problems. 

Over much of the globe, rural poverty is much worse than in the United 

States. Findings by the International Fund for Agricultural Development show that 

1.2 billion of the world’s people live on less than what a dollar a day can buy. 

Globally, three-fourths of these poor people live in rural areas [7]. 

Now, two worldwide processes are putting pressure more and more on the 

rural development policy at the international level lately [6]. 

383


First of all, the trends in climate change and the competition between 

agriculture and other sectors for the natural resources exacerbate competition and 

conflicts over access to land, water and biological resources and accentuate 

extreme poverty and hunger. 

Second, the rural policy will continue to play a vital role in helping all the 

countries to achieve the wider objectives of sustainable growth, job creation and 

competitiveness. 

Moreover, all these processes are very important because for the first time in 

human history, beginning at 2007, the earth’s population has been more urban than 

rural and the cities must depend on rural resources. „But given global rural 

impoverishment, the rural-urban question for the future is not just what rural 

people and places can do for the world’s new urban majority“[7]. 

The idea is that the rural development needs to be organized and financial 

encouraged, and near the foreign investment and transnational corporations, the 

strategies for agrarian reform and rural development should include action to other 

financial support. 

The North American and European Union rural regions have experienced 

remarkable changes in the last time and they created one American model and one 

European model for the rural development financial support. 

This paper underlines that the development rural, particularly in the 

developing countries, needs to be accompanied by the new reform regarding the 

allocation of legal rights and adequate and stronger financial resources to local 

stakeholders to enable meaningful governance and poverty alleviation. 


The two developed economic regions have created two models for the rural 

development: one American model (12) and one European model [11]. 

This research is based on the news adjustments of the European Common 

Agricultural Policy -CAP - face to mitigate the effects of the new process: the rising 

global food prices [8]. 

At 05/20/2008, the European Commission proposed to further modernize, 

simplify and streamline the Common Agricultural Policy and remove remaining 

restrictions on farmers to help them respond to growing demand for food. The so-called 

CAP Health Check [9] will further break the link between direct payments and 

production and thus allow farmers to follow market signals to the greatest possible 

extent. 

With over 56 % of the population in the 27 Member States of the European 

Union (EU) living in rural areas, which cover 91 % of the territory, rural development is 

a vitally important policy area. 

First consideration is that farming and forestry remain crucial for land use and 

the management of natural resources in the EU's rural areas, and as a platform for 

economic diversification in rural communities. The strengthening of EU rural 

development policy is, therefore, an overall EU priority. 

Therefore, this paper investigates and analyzes the financial impact of these 

news updates, because the rural development needs to be organized and financial 

encouraged. 

384


In brief, the news updates on the rural development policy are all about freeing 

the farmers to meet growing demand and respond quickly to what the market is telling 

them [7]. 

First of all, the paper analyses the three-pronged policy response proposed by 

the European Commission today and this policy consists of the following measures: 

- Short-term: the Health Check of the Common Agricultural Policy; 

- Longer-term: initiatives to enhance agricultural supply and ensure food security; 

- Initiatives to contribute to the global effort to tackle the effects of price rises on 

poor populations. 

Secondly, the European Commission has proposed modifications of three main 

areas very important for the Romanian rural development: 

-Direct aid system; 

-Market instruments; 

-Rural development policy. 

Generally, the Commission will continue to actively monitor the situation and to 

adapt policies to take the new circumstances into account. 

For Romania, the problem is that the rural development policy should include 

actions in order to get flexible financial support and also attract the foreign investments 

and transnational corporations, according with the new updates of the CAP [12]. 


Theoretically, individual EU Member States could decide and operate 

completely independent rural development policies. 

Practically, not all countries in the EU would be able to afford the policy 

which they needed and this is also the situation for Romania. 

Moreover, many of the issues addressed through rural development policy 

do not divide up neatly at national or regional boundaries, but affect people further 

a field (for example, pollution crosses borders all too easily; and more generally, 

environmental sustainability has become a European and international concern). 

Also, rural development policy has links to a number of other policies set at 

EU level. 

Therefore, the EU has a common rural development policy, which 

nonetheless places considerable control in the hands of individual Member States 

and regions. 

The policy is funded partly from the central EU budget and partly from 

individual Member States' national or regional budgets. 

The Budget is a tool for changing priorities [10]. Overall, the CAP costs 

about €53 billion per year. 

A new feature for 2007 to 2013 is a greater emphasis on coherent strategy 

for rural development across the EU as a whole. This is being achieved through the 

use of National Strategy Plans which must be based on EU Strategic Guidelines 

and Romania has designed this plan for the period 2007-2013 [13]. 

The EU spending policies for the period 2007-2013 put a new emphasis on 

the goals of growth and employment and on new policy directions such as freedom, 

security and justice (see figure 1). At the same time, the decision to undertake a 

review acknowledged that a more fundamental assessment is needed, to offer a 

385


long-term context to inform proposals for the next financial framework and 

beyond. The challenge is to develop a budget for the future, anticipating 

tomorrow's challenges in a world of rapid change. 

70 

60 

50 

40 

30 

20 

10 

0 

Common 

agricultural 

policy 

Cohesion policy Other policies 

1988 

2013 

Source: European Commission Reforming the Budget, Changing Europe a Public 

Consultation Paper in View of the 2008/2009, Budget Review , 2008 

Figure 1. Expenditures structure - % from total (1988-2013) 

As well as the evolution of the budget from one financial framework to the 

next, there is also an issue of flexibility inside each financial framework. Whilst 

some spending programs benefit from continuity, changing political circumstances 

can also test the ability of the EU budget to adapt to best effect and to enhance 

political responsiveness. 

The Health Check is all about freeing the farmers to meet growing demand 

and respond quickly to what the market is telling them. It also aims to simplify, 

streamline and modernize the CAP, but also give the farmers the tools and the new 

responsibilities to handle the new challenges they face. 

At May 2008, the new adjustments of the CAP refer to followings [9]: 

-Abolition of set-aside; 

-Phasing out milk quotas; 

-Decoupling of support; 

-Moving away from historical payments; 

-Extending SAPS (Single Area Payment Scheme); 

-Cross Compliance; 

-Assistance to sectors with special problems; 

-Shifting money from direct aid to Rural Development; 

-Intervention mechanisms; 

-Payment limitations; 

-Other measures (A series of small support schemes will be decoupled and 

shifted to the SPS). 

386


Romania benefits about 20 billion euro from the structural funds, and a great 

part is designed to the rural development. 

More than in other countries, in Romania, this approach should help to: 

- identify the areas where the use of EU support for rural development adds 

the most value at EU level; 

- make the link with the main EU priorities (for example, those set out under 

the Lisbon and Göteborg agendas); 

- ensure consistency with other EU policies, in particular those for economic 

cohesion and the environment; 

- assist the implementation of the new market-oriented CAP and the 

necessary restructuring it will entail in the old and new Member States. 

CONCLUSIONS 

Since 1992, however, the CAP has been reformed, meaning that farmers no 

longer make production choices based on subsidy but on market return. Once the 

latest reform is fully implemented, 90% of CAP payments will be direct aid to 

farmers – not linked to production but conditional on respect for environmental, 

food safety and animal welfare rules – and rural development assistance to rural 

dwellers. 

Rural development policy is growing in importance in EU. These areas often 

lack jobs and infrastructure, and may also be environmentally fragile. Rural 

development funds, which will continue to grow, will be used to support job 

creation – in both agricultural and non-agricultural sectors, for example by funding 

information technology investment. 

Overall, the CAP costs about €53 billion per year. 

The European Commission proposed to further modernize, simplify and 

streamline the Common Agricultural Policy. 

For Romania, the problem is that the rural development policy should 

include action to flexible financial support, but also the foreign investments and 

transnational corporations, as answers to two main questions: 

• Have the EU budget and the national budget proved sufficiently 

responsive to changing needs? 

• How should the right balance be found between the need for stability and 

the need for flexibility within multi-annual financial frameworks? 

387


BIBLIOGRAPHY 

1. Good, Keith, 2008 - News Updates on the CAP “Health Check”, 

http://www.farmpolicy.com/?p=790. 

2. Giurcă, Vasilescu, Laura, Popa, Ana, 2007 - Correlations between SME Sector, 

Investment and Sustainable Development in Romania, Buletinul USAMV Cluj 

Napoca, nr 64, 2007, pp.464-470. 

3. Otiman Păun, Ion, 2006 – Dezvoltarea rurală durabilă în România, Editura Academiei 

române, Bucuresti. 

4. Popa, Ana, Tomiţă, I., Giurcă Vasilescu Laura, 2006 - Investments and Rural 

Development in Romania, Conferinta internatională, Facultatea de Ştiinţe 

Economice, Universitatea Ovidius, Constanţa, pag. 472- 477. 

5. Popa, Ana, Giurcă, Vasilescu Laura, Bandoi, A.,2 006 - Romanian rural development and 

the impact of real estates prices, Simpozionul stiintific "Agricultura între traditie si 

superintensivizare", USVM- Iasi, vol. 49-Seria agronomie. 

6. Popa, Ana, Giurcă, Vasilescu Laura, Simon, S., 2008 - Foreign Investments and 

Structural Funds on the rural development, International Conference 

Competitiveness and Stability in the Knowledge-based economy, University of 

Craiova, 31 mai -1 iunie 2008. 

7. Wimberley, R., Kulikowski, M., 2007 - Mayday 23: World Population Becomes More 

Urban Than Rural, http://news.ncsu.edu/releases/2007/may/104.html. 

8. ***, 2008 – European Commission, Food and farming: Health Check will modernise the 

CAP and free farmers to respond to growing demand. 

9. ***, 2008 – European Commission - "Health Check" of the Common Agricultural Policy. 

10.*** – European Commission Reforming the Budget, Changing Europe a Public 

Consultation Paper in View of the 2008/2009, Budget Review , 2008. 

11.***, 2006 – European Commission - The Common Agricultural Policy (CAP), 

http://ec.europa.eu/agriculture/capreform/rdguidelines/index_en.htm. 

12. ***, 2007 – Guvernul României, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, 2007. 

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, 2007 – 2013, iunie 2007. 

http://www.maap.ro/pages/dezvoltare_rurala/Programul_National_pentru_Dezvoltare 

Rurala_2007-2013_versiune_oficiala.pdf. 

13.*** – Institutul National de Statistica, România, comunicate din 2007, 2008. 

14. ***, 2008 – The Unite States Department of Agriculture (USDA). 

388


THE FOREIGN DIRECT INVESTMENTS ON THE 

RURAL AREAS 

Ana POPA 1 

1 University of Craiova, 

e-mail: anapopa2005@yahoo.com 

The statistical data show that the agricultural and rural areas are less 

attractive for the foreign investors, even in the developed economies. The 

dilemma is that the national and international strategies for rural 

development should include actions in order to respect the foreign investors 

and transnational corporations’ decisions, but in the same time they should 

solve the rural development social problems. The national and international 

policy with full regard for the right of each country to determine its own 

national policies and priorities is required to maximize the contribution of 

foreign investments to the goals of rural development and to ensure that the 

activities of foreign investors developing countries, in particular, by 

transnational agro-industry corporations, are not inconsistent with and do 

not impede the accomplishment of overall economic and social development 

objectives. This paper presents three priorities. First of all, it should be 

accelerated the development of national expertise in order to evaluate 

proposals for foreign investment in agriculture and other activities affecting 

rural development and work jointly with potential investors in formulating 

investment programs and projects that are compatible with national needs, 

priorities and objectives. Second, it should be oriented the current United 

Nations efforts related to transnational corporations toward the formulation 

of a set of criteria, adjusted where necessary for the special circumstances of 

each country. Third, Romania should eliminate the major obstacles, as 

regards land tenure and policy. The aim consists on assessing the operations 

of foreign investors with a view to increase their favorable impact on rural 

development 

Key words: foreign direct investments, rural development, priorities 

The statistical data show that the agricultural and rural areas are less 

attractive for the foreign investors, even in the developed economies. 

During the past time, the foreign investments in agriculture and rural 

development have been still limited, not equal to the potentials as well as the 

advantages of this important sector. But, in 2003-2005 period, an important 

increase of the Foreign Direct Investments - FDI - was in the agricultural sector of 

the developed countries (18.8%), compared to 1989-1991 period [4]. 

The dilemma is that the national and international strategies for rural 

development should include actions to respect the foreign investors and 

transnational corporations’ decisions, but in the same time they should solve the 

huge rural development social, ecological, cultural problems. 

389



This paper considers that the foreign direct investments are very important on 

the every modern economy and it investigates the evolution of these investments on 

the agricultural and rural development. 

This research is based on the idea that the national and international policy with 

full regard for the right of each country to determine its own national policies and 

priorities is required in order to maximize the contribution of foreign investments to the 

goals of rural development. Also, they should ensure that the activities of foreign 

investors into developing countries (in particular, by transnational agro-industry 

corporations) are not inconsistent with and do not impede the accomplishment of 

overall economic and social development objectives. 

The most important data and comments about FDI evolution come from 

Romanian Agency for Foreign Investment (ARIS), Foreign Investors Council (FIC), 

National Bank of Romania (BNR), European Commission (EC), World Investment 

Report - United Nations Conference on Trade and Development (UNCTAD). 


Global FDI inflows increased in 2006 to $1 306 billion – an expansion of 

38% compared to 2005. FDI inflows into South-East Europe and the CIS grew by 

68%, to $69 billion – a significant leap from the inflows of the two previous years 

[9]. 

Estimated world inward Foreign Direct Investments (FDI) flows, by sector 

and industry, 1989-1991 and 2003-2005 emphasize the FDI trends toward services 

and manufacturing sectors as total value, compared to primary sector. Definitely, 

the per cent level of the FDI is 2-4 times bigger than the per cent on primary. 

Primary sector percentage for the FDI flows grew for 4.6 times, and in 

manufacturing sector grew 2.7 times. 

FDI on primary sector grew persistently seven times, but this increase 

reports to the mining, quarrying and petroleum industry, meanwhile the agricultural 

FDI grew only 400% and the value level were 36 times less than mining, quarrying 

and petroleum industry. The entire primary sector was reduced from 4.6% in the 

period1989-1991 to 2.7% in the period 2003-2005 [2]. 

From data analysis of two countries categories– developed and developing, 

results the tendency of the most important FDI flows towards the primary of the 

developed economies. FDI grew from 70.1% to 76% (Table 1). 

Also, in the period 2003-2005 an important increase of the FDI was in the 

agricultural sector of the developed countries (18.8%), compared to 1989-1991 

period, when it was noticed decrease of the FDI with 5 million dollars [2]. 

390


Table 1 

Estimated world inward FDI flows, by total world, primary sector end agricultural, 

hunting, forestry and fishing industry, 1989-1991 and 2003-2005 (%) 

1989-1991 2003-2005 

Sector/ 

industry 

World Developed 

countries 

Developing 

countries 

391 

World Developed 

countries 

Developing 

countries 

S-E 

Europe 

and CIS 

Total 100 80.4 19.6 100 67.9 28.3 3.8 

Primary in total 7.2 70.1 29.9 9.7 76. 18.5 5.5 

-agricultural, 

hunting, forestry 

and fishing in 

total primary 

4.6 - 100 2.7 18.8 76.1 5.1 

Source: UNCTAD, World Investment Report, 2007, Transnational Corporations, Extractive 

Industries and Development, New York and Geneva, 2007, p.227, 

http://www.unctad.org/en/docs/wir2007_en.pdf. 

This paper considers that three priorities are very important in these 

circumstances. 

First of all, it should be accelerated the development of national expertise in 

order to evaluate proposals for foreign investment in agriculture and other activities 

affecting rural development and work jointly with potential investors in 

formulating investment programs and projects that are compatible with national 

needs, priorities and objectives. 

Second, it should be oriented the current United Nations efforts related to 

transnational corporations toward the formulation of a set of criteria, adjusted 

where necessary for the special circumstances of each country. 

Third, Romania should eliminate two major obstacles, as regards land tenure 

and policy. These are the followings: 

(i) identifying the rightful people to deal with concerning land; 

(ii) security of title to land. 

These two problems are particularly true for customary land [3]. 

The aim consists on assessing the operations of foreign investors with a view 

to increase their favorable impact on rural development of particular benefit to the 

rural poor and encourage the adoption of policies, regulations and other measures 

by which these criteria are observed. 

CONCLUSIONS 

National and international action with full regard for the right of each 

country to determine its own national policies and priorities is required to 

maximize the contribution of foreign investment to the goals of rural development 

and to ensure that the activities of foreign investment in developing countries, in 

particular by transnational agro-industry corporations, are not inconsistent with and 

do not impede the accomplishment of overall economic and social development 

objectives. Special attention should be given, with the aid of specialized


international organizations as necessary, to the ecological ramifications of such 

investment. 

Romania attracted large inflows of foreign direct investments (FDI), thanks 

to an improved business environment and still-low labor costs. The Romanian 

Agency for Foreign Investments ARIS put foreign direct investments at 7 billion 

euros in 2008. Cumulative, in Romania, FDI between 1990 and 2005 has reached 

over $ 21.5 billion, total sum for all of Romanian economy’s sectors. 

But still there are possible many contradictories evolutions generated both 

by Romanian government decisions and by the influence of the external factors [8]. 

Many challenges must be addressed to enhance competitiveness and to 

attract additional FDI. 

BIBLIOGRAPHY 

1. Mazerolle, Fabrice, 2006 – Les Firmes Multinationales, Ed. Vuibert, Paris. 

2. Popa Ana, Giurcă, L., Vasilescu, Laura, Simon, S., 2008 – Foreign Investments and 

Structural Funds on the rural development, International Conference 

Competitiveness and Stability in the Knowledge-based economy, University. 

3. Tagini, Ph., 2004 – The Effect of Land policy on Foreign Direct Investments in the 

Solomon Islands. 

4. Tran, Hao Hung, 2006 – Attracting FDI in agriculture and rural development- status and 

solutions for improvement,Policy Advisory Briefing (PAB) N.4, 

http://www.isgmard.org.vn/Information%20Service/PABs/PAB%20No%204-FDI-e.pdf 

5. *** – ARIS, site http://www.arisinvest.ro/level1.asp?id=198. 

6. *** – BNR, site http://www.bnro.ro. 

7. *** – UNCTAD (2005), World Investment Report, The Internationalization of R&D, UN 

Publications, site 

http://www.unctad.org/Templates/WebFlyer.asp?intItemID=3489&lang=2 

8. *** – FIC (2006), White Book, April 2006, site http://www.fic.ro 

9. *** – UNCTAD (2007), World Investment Report, 2007, Transnational Corporations, 

Extractive Industries and Development, New York and Geneva, 2007, site 

http://www.unctad.org/en/docs/wir2007_en.pdf 

10. *** – Guvernul României, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Programul Naţional 

de Dezvoltare Rurală, 2007 – 2013, iunie 2007, http://www.maap.ro/ 

pages/dezvoltare_rurala/Programul_National_pentru_Dezvoltare_Rurala_2007- 

2013_versiune_oficiala.pdf. 

11. *** – Special Eurobarometer (2008), Europeans, Agriculture and the Common 

Agricultural Policy, European Commission, 

http://ec.europa.eu/agriculture/survey/fullreport_en.pdf 

392


ENTREPRENEURSHIP EDUCATION – INNOVATIVE 

WAY OF CURRICULAR RESTRUCTURING 

E. SOARE 1 

1 

Department for Teacher’s Training, University of Pitesti, 

e-mail emanuel.soare@upit.ro 

The paper brings into discussion the concept of entrepreneurship 

education, presenting its impact on school organization. The author proposes 

an innovative approach, presenting, at the same time, several action 

directions which argue the fact that entrepreneurship education can become 

a new paradigm of postmodern education. The content elements are meant to 

be subject of reflection in order to identify and capitalize the present 

opportunities in the educational field. The opportunities of realizing the 

activities proposed by this new model of entrepreneurship education will 

contribute to the development of a new profile of students’ and teachers’ 

personality, in accordance with the challenges of today’s society and the 

educational ideal of the Romanian society. We propose that 

entrepreneurship education must be seen as an innovative way of projecting, 

organizing and realizing the school curriculum; it presupposes the 

realization of a certain type of personality, with an unique configuration of 

traits, attitudes and behaviors, model called entrepreneurship personality. In 

our vision, entrepreneurship education constitutes itself in a new paradigm of 

education which has the strength to restructure the entire school curriculum 

by capitalizing, at a formal level, non-formal and informal contexts. This way 

of projecting postmodern education refers to two social categories which 

constitute themselves in two target-groups for entrepreneurship education. 

They are represented by students, as well as teachers. The aim of 

entrepreneurship education is developing entrepreneurs both among students 

and teachers. In order for the teachers to become an entrepreneurship model 

desirable to be followed by students, they have to become entrepreneurs 

themselves. The personality model for both target-groups can find itself 

under more hypostases on a social plan. 

Key words: entrepreneurship education, entrepreneurial teacher, school 

Postmodern education has a purpose-oriented character, clearly delimiting 

the finalities pursued before the beginning of the activity itself. It functions based 

on the interaction: subject (of education) – object (of education), a permanent and 

dynamic, formative-instructive interaction, in a complex socio-psycho-pedagogic 

context. We agree therefore to a perspective crystallized in pedagogic literature by 

authors such I. Nicola: “education is a complex social activity which realizes 

through an endless chain of actions in a conscious, systematic and organized 

manner, a subject – individual or collective – who acts on another subject – 

individual or collective- in order to change the latter in an active and creative 

393


personality, corresponding to both present and future historical-social condition 

and the individual bio-psychic potential (1996)” and S. Cristea: “education 

represents the psycho-social activity projected at the level of pedagogical finalities 

which aims at realizing the function of long-life training-development of the 

human personality through a pedagogic action structured at the level of the 

correlation: subject / teacher – object / student, realized in an open pedagogic area” 

(2004) 

The central aim of education is represented by the conscious, systematic and 

organized development of the individual’s personality for his efficient integration 

in the social life. One of the fundamental challenges school has to meet today is 

organizing the curriculum in such a way as it should lead to the development of 

these competences which will assure the successful achievement of educational 

aims. 


In our opinion, entrepreneurship education can be seen as an innovative way of 

projecting, organizing and developing the entire school curriculum (a restructuring of 

school and out-of-school curriculum from the perspective of entrepreneurship education 

requirements, desirable to be implemented). This way of seeing entrepreneurship 

education represents the postmodern stage – of reconceptualization (see E. Soare 

2008a), where entrepreneurship education is proposed to be an innovative way of 

projecting into interdependence, according to curriculum paradigm (launched by Ralph 

Tyler in 1949), the formal-non-formal-informal curriculum. It restructures curriculum, 

presenting itself as a new paradigm of education. 

From the latest perspective, entrepreneurship education refers to the 

development of a certain type of personality which we are to call entrepreneurial 

personality. It is active, autonomous, involved, responsible and creative. It means to 

complete the profile of teachers’ competences in order for them to capitalize the 

educational opportunities and to generate projects of school and professional 

development. The product of this type of education is called educational 

entrepreneurship. 

This specific way of actions reflects our vision on the way entrepreneurship 

education has to be seen. 

Therefore, although the concept of entrepreneur is linked to the business field, 

we do not present teachers an unique hypostases they can identify with. In our opinion, 

this perception on entrepreneurship represents just one of the various hypostases 

teachers can identify with. In the context of the present study we focus on the 

entrepreneurial teacher. This hypostasis represents the teacher who approaches the 

learning process and all the activities required by the new profile of competences from 

the perspective of innovation, action, cooperation and entrepreneurship paradigm of 

education. He is the person who involves in the extended school life and answers its 

challenges by designing, realizing and implementing projects of educational 

development. This hypostasis presupposes the existence of the same personality 

profile and configuration of competences as in the case of other hypostases, but it 

becomes specific of school institution. It represents a standard of teacher’s professional 

competences which makes possible the satisfying of the exigencies required by today’s 

educational context. 

394


Whether, in one way or another, explicitly or implicitly, the hypostases of the 

entrepreneur can be found in specialty literature, THE HYPOSTATSIS OF THE 

ENTREPRENEURIAL TEACHER REPRESENT AN INNOVATION and our proposal for 

analysis and reflection for the actors of the educational field, in order to promote a new 

model of teacher’s competences adapted to the changes and challenges brought by 

school community. 

This profile of competences can be a new one or it can represent, to the extent 

in which it cannot be identified yet, a rounding-up of the existent one and presupposed 

by the curriculum paradigm. 


Suggestive for the present problems is a classification of organizations 

elaborated by M. Pattison (2006). Therefore, there are five types of organizations: 

1. the ones which make things happen 

2. the ones which think they make things happen 

3. the ones watching things happening 

4. the ones which wonder what is happening 

5. the ones which do not know that something has happened 

It is interesting to see in which of the five categories we can place school 

today. School has to become an incubator for the realization of a type of culture 

which allows for the development of the entrepreneurial personality. It represents 

one of the most important challenges which school faces today. Our main 

preoccupation is related to teachers. They represent the central element of creating 

and disseminating entrepreneurial culture. Often, we observe how students are 

preoccupied with finding the best instruments in order to make a career and excel 

in developing those abilities which could provide their success. Yet, most of them 

do not have the chance of discovering they might become their own bosses. 

Teachers are those who can encourage these ideas by the disciplines they 

teach, regardless the area, profile or level. They can stimulate students’ creativity 

in the direction of using the assimilated knowledge, thus contributing to creating an 

environment adequate for the development of entrepreneurial personality. Any 

school discipline can become a source for developing entrepreneurial competences. 

In school, entrepreneurial education can be realized by the help of all disciplines’ 

contents or new ones. It cannot be realized by teaching one discipline only. 

Students have to be involved in authentic learning experiences, where they have 

the possibility of assuming risks, of coordinating results and learning from the 

results obtained. For example, a business can be identified within the opportunities 

offered by school and realized by extracurricular activities. 

In US, over 1500 colleges and universities offer programs on 

entrepreneurship. The most frequent courses are in the area of Small businesses 

management, Entrepreneurship and Development of new businesses. According to 

Chaney and Libercap (2000), it is not at all surprising that the graduates of 

entrepreneurial education programs are involved in creating new businesses and in 

realizing the initiatives of a socio-educational type three times more than the 

graduates of educational programs unrelated to entrepreneurship. The 

395


entrepreneurship-oriented education, as well as the specific type of culture 

(promoted especially in the US) have represented the fundament of creating the 

infrastructure which led to the creating of ones of the biggest companies today, 

offering more than 36 million new jobs (Timmons, 1999). Entrepreneurship must 

become a dimension of professional culture (Boyce, Shepard, 2000). 

CONCLUSIONS 

This new type of school situations asks for the development of a new profile 

of teachers’ competences, a profile which may be realized only by entrepreneurial 

education programs. If we cannot ask from teachers competences necessary for 

starting a business with no relation to the pursued specialty and development 

profile, we can, we can ask them competences related to projects conceiving and 

management. The former are the results of the entrepreneurial education. 

Entrepreneurship cannot be learnt outside practice; students have to be offered 

permanent opportunities of developing visions, ideas, initiatives and behaviors 

specific to a successful entrepreneur. The competences and skills which 

entrepreneurial education proposes to develop can lie at the basis of the 

individual’s own success both in school career and professional and social life. 

BIBLIOGRAPHY 

1. Bygrave, W. D., Hofer, C. W., 1991 - Theorizing about entrepreneurship. 

Entrepreneurship Theory and Practice, 16 (2), 13-22, Winter. 

2. Cristea, S., 2004 - Studii de pedagogie generală, Bucureşti. 

3. Ciolan, L., 2001 - Educaţia antreprenorială, ISE, Bucureşti. 

4. Gifford, P., - Intrapreneuring, Harper & Row, New York. 

5. Nicola, I., 1996 - Tratat de pedagogie colară, E.D.P. Bucureti. 

6. Pattison, M., 2006 - Outstanding Talent: an Entrepreneurial Approach to Practice in 

Australian Occupational Therapy Journal, 53, p. 166-172. 

7. Pinchot, G., (1985 - Intrapreneuring, Harper & Row, New York, 

8. Soare, E., 2008a - Entrepreneurship Education – a New Challenge for Postmodern 

School, paper presented at the International Conference Edu-World „Education 

facing contemporary world issues” University of Piteşti, June, 5 th -8 th . 

9. Soare, E., 2008b - Educaia antreprenorială. Ultima provocare a colii, Ed. V. & I., 

Integral, Bucureti. 

10. ***, 2001 - The National Commission on Entrepreneurship. Five Myths About 

Entrepreneurs: Understanding How Businesses Start and Grow, Washington DC. 

396


METODE DE REDUCERE A INCERTITUDINII DIN 

AGRICULTURĂ PRIN MODELAREA STRATEGICĂ A 

CONTEXTULUI SOCIO-POLITIC 

C.I. ALECU 1 

1 

Institutul de Cercetări Economice şi Sociale 

,,Gh. Zane” ; Academia Română, Localitatea Iaşi 

e-mail: aiciprian@yahoo.com 

The management of decision-making under risk and uncertainty has 

been relatively recently shaped through the efforts of the specialists in the 

fields of insurance and finance. Agriculture needs a particular approach not 

only because of the natural specificity of each area, but also due to the 

various ways of implementing it. Many times the practical solutions were 

found much before their scientific substantiation to be provided because of 

the unicity and of the low level of generalization enjoyed by a particular 

decision-making instance. This managerial approach is more and more 

needed under the current circumstances when national administration, 

foreign governments and other external factors play a decisive role in 

defining both the present and future agricultural context. Agriculture cannot 

survive in the absence of a well substantiated theory for both medium and 

long term. These instruments help to the improvement and adjustment of the 

economic, political, and social environment to the sustainable development 

of Romanian agriculture 

Key words: decision-making, uncertainty, sustainable development 

Managementul situaţiilor decizionale în condiţii de risc şi incertitudine s-a 

cristalizat relativ recent prin eforturile depuse de specialiştii din domeniul 

asigurărilor şi cel financiar. Cu adevărat precursorii acestei noi direcţii de cercetare 

sunt reprezentaţi de analiştii militari care au explorat în cadrul situaţiilor limită 

aleatoare fenomenele de frontieră. 

Agricultura este un domeniu care reclamă o abordare specifică datorită nu 

numai particularităţilor fiecărei zone în care se desfăşoară, dar şi a modalităţilor de 

implementare pe care le utilizează. Nu de puţine ori soluţiile practice au devansat 

cu mult fundamentările teoretice datorită caracterului unic şi a gradului redus de 

generalizare al situaţiei decizionale. Se impune astfel necesitatea elaborării unei 

metateorii care să contribuie la fundamenteze unor noi principii, proceduri şi 

metode sincronizate cu actuala dinamică a mediului economic, social, politic şi 

cultural. Doar astfel se poate realiza o abordare raţională a complexităţii situaţiilor 

decizionale cu grad ridicat de risc şi incertitudine specifice mediului. 

Istoria a scos în evidenţă că de multe ori politicul a intervenit în mediul 

economic atât în sens pozitiv, încurajând dezvoltarea, cât şi în sens negativ, 

protejând interese de grup, asigurând poziţii de monopol pe piaţă, limitând libera 

397


circulaţie a forţei de muncă, a tehnologiei, a capitalurilor sau a mărfurilor. La baza 

acestor decizii neechitabile au stat anumite orientări politice, diferenţe rasiale sau 

religioase, apartenenţa la diferite grupuri interese , asociaţii profesionale etc. 

Această abordare de management se impune tot mai mult a fi luată în calcul 

în condiţiile actuale în care instituţiile administraţiei centrale, guverne străine şi alţi 

factori externi intervin hotărâtor în definirea contextului actual şi viitor al 

agriculturii. Acest domeniu nu poate supravieţui la momentul actual fără o strategie 

bine fundamentată pe termen lung si mediu. Nu putem permite ca viitorul 

agriculturii să fie determinat de anumite variabile aleatoare necontrolabile, 

incertitudinea poate costa foarte mult, uneori întreaga existenţă a acestui domeniu. 

Cât timp pe o piaţă internă, regională sau internaţională există o a interferenţa 

puterii politice prin susţinerea propriei agriculturi sau a unor interese particulare, 

devine imperios necesar oferirea cel puţin a unui feedback pe măsură la orice 

iniţiativă ce poate modifica condiţia de echilibru pe piaţă. Menţionăm că aceste 

instrumente nu sunt un îndemn la încălcarea angajamentelor internaţionale şi a 

normelor legale, ci la îmbunătăţirea şi adaptarea mediului politic economic şi social 

dezvoltării durabile a agriculturii româneşti. 


Metode politice de absorbţie a incertitudinii 

Managerii de top al marilor companii naţionale sau multinaţionale nu mizează 

viitorul organizaţiei pe capacitatea lor tehnocratică de a prevedea evenimentele viitoare 

şi de a face planuri în conformitate cu aceste previziuni. Utilizarea riguroasă a întregului 

potenţial al firmei într-un mediu din ce in ce mai dinamic nu se mai poate realiza fără 

strategii ingenioase care să modeleze contexte viitoare în care va evolua firma. 

Tot mai des, indiferent de mărimea lor, firmele sunt interesate să participe fie în 

colaborare cu alte părţi interesate (parteneri economici sau sociali), fie individual la 

activităţi care să controleze şi să influenţeze acele evenimente viitoare care pot avea 

impact asupra lor. 

Această abordare se impune tot mai accentuat a fi luată în calcul în condiţiile 

actuale în care instituţiile administraţiei centrale, guverne străine şi alţi factori externi 

intervin determinant în definirea contextului actual şi viitor al întreprinderii, indiferent de 

domeniul de activitate. Managerii nu pot permite ca viitorul organizaţiei să fie 

determinat de anumite variabile aleatoare necontrolabile. Incertitudinea reziduală poate 

costa foarte mult, uneori întreaga existenţă a unei organizaţii. Cât timp pe o piaţă 

internă, regională sau internaţională este evidentă interferenţa puterii politice devine 

imperios necesar evaluarea şi oferirea cel puţin a unui feedback la orice iniţiativă ce 

poate modifica echilibru economic pe piaţă, status quo pieţei regionale. Menţionăm că 

aceste instrumente nu sunt un îndemn la încălcarea legii ci la îmbunătăţirea şi 

adaptarea mediului politic economic utilizând pârghii ale mediului politic şi social. 

Principale intervenţii de natură politică, în acest sens, de modificare a contextului 

de desfăşurare a activităţii economice, pot îmbrăca cel mai frecvent următoarele forme: 

− Lobbying în rândul legiuitorilor în timpul adoptării de legi, reglementări 

sau restricţii comerciale pentru a oferi cel mai bun suport decizional privind 

direcţiile de dezvoltare sau deficitare în care trebuie intervenit ; 

− Obţinerea de fonduri guvernamentale pentru proiecte de cercetaredezvoltare 

sau pentru investiţii de capital ; 

398


− Susţinerea de programe de dezvoltare durabilă privind mediul şi 

responsabilităţile sociale; 

− Negocierea de atitudini consensuale şi constructive cu diferite grupuri 

de interese şi de presiune de pe scena politică, dar şi din sfera socială pentru 

stabilirea direcţiilor de dezvoltare. 

Folosirea procesului decizional în scopul limitării importurilor unor produse sau 

blocării pătrunderii unor concurenţi străini, etc. 

Aceste demersuri de absorbţie a incertitudinii prin metode politice au în vedere 

trei direcţii principale : 

− modelarea contextului socio-politic; 

− modelarea contextului tehnologic; 

− modelarea pieţei si concurenţei. 


Modelarea contextului socio-politic 

În mod normal, prin pârghiile sale, statul trebuie să protejeze principiile 

economiei de piaţă, să legitimeze şi să susţină aceste valori. În acest context trebuie 

subliniat faptul ca în practică orice avantaj este important, şi unul din cei mai mari 

clienţi pe piaţă este însuşi statul. 

Legislativul poate impune reglementări severe şi legi punitive atunci când 

interesele şi acţiunile unei firme intră în contradicţie cu punctele de vedere ale 

societăţii, iar societatea face presiuni pentru a obţine o contribuţie şi un interes tot 

mai mare din partea firmelor pentru bunăstarea generală, tratamentul echitabil al 

minorităţilor sexuale, etnice, dezvoltarea durabilă, protejarea şi salubrizarea 

mediului înconjurător etc. În aceeaşi direcţie societatea poarte reclama o 

„vânătoare de vrăjitoare” pentru satisfacerea nevoii de recâştigare a echilibrului 

moral sau justiţiar, sau efectiv o disculpabilizare şi acoperire a incapacităţi sale în 

probleme de natură socială(„pâine şi spectacol/circ”). 

În acelaşi timp legislaţia în vigoare nu reprezintă decât acceptul indirect al 

societăţii privind legitimitatea morală existenţei, a obiectivelor firmei sau acţiunilor 

întreprinse de aceasta. Prin urmare se impun desfăşurarea unor acţiuni specifice 

pentru a nu fi expuşi capriciilor contingenţiale ale trendurilor moralei colective. 

Din aceste puncte de vedere se impune exercitarea din partea organizaţiei 

unui anumit grad de control asupra propriului destin prin ameliorarea, menţinerea 

unui context politic favorabil mediului de afaceri proprii. Sub aspectul caracterului 

general al naturii lor, acţiunile ce pot fi desfăşurate de o organizaţie se pot grupa în: 

I. Activităţi de legitimizare socială a acţiunilor pe care o organizaţie le 

poate desfăşura în atingerea obiectivelor sale; 

II. Activităţi de structurare a contextului socio-politic conform intereselor 

acesteia 

I. Activităţi de legitimizare socială 

Acestea reprezintă acţiuni pe care o organizaţie le poate desfăşura pentru 

asigurarea atingerii obiectivelor sale şi care au în vedere dimensiunea acceptului 

direct al societăţii civile. Principalele demersuri menite a conduce la o legitimare 

directă din partea societăţii se pot grupa în următoarele categorii: 

399


Programe de legitimare a bonităţii de membru corporativ onorabil în 

cadrul societăţii. Deşi teoretic este necesar ca o organizaţie să aibă un caracter 

responsabil în societate prin îndeplinirea aspiraţiilor şi exigenţelor manifestate de 

către aceasta, în realitate ne-având un caracter de suficienţă. Presiunile de natură 

economică şi socială conduc adesea la compromisuri pe termen scurt cu impact 

negativ pe termen lung. 

Participarea la campanii publicitare instituţionale prin care se urmăreşte un 

grup ţintă bine definit (lideri de opinie, populaţia tânără, sau adultă, studenţii, 

profesorii etc.) care are o participare la viaţa socială şi o dinamică deosebită în 

oferirea şi exprimarea feedback-lui colectiv. 

Programe cu aspect altruist prin desfăşurarea unor activităţi de susţinere 

socială a unor grupuri marginalizate, a unor cazuri deosebite, finanţarea unor 

proiecte culturale sau lansarea unor acţiuni caritabile, burse de studiu etc. .. 

Susţinerea revistelor şi centrelor de cercetare , acţiuni de mecenat– prin 

care se urmăreşte obţinerea unei justificări intelectuale a obiectului de activitate si a 

obiectivelor firmei. 

Acţiuni de „naturalizare” a imaginii companiei- Legitimarea sau 

naturalizarea prezenţei unei companii într-o nouă regiune este dificil de obţinut, 

mai ales când se încearcă scăparea de eticheta de „entitate străină”. 

II. Activităţi de structurare a contextului socio-politic conform intereselor 

organizaţiei 

Interconexiunile şi interdependeţele deja împământenite între mediul de 

afaceri si cel politic face necesară promovarea intereselor organizaţiei în rândul 

decidenţilor politici , a nivel central dar şi local. 

Realizarea promovării intereselor unei firme în cercurile politice la nivel 

local sau central se poate realiza prin numeroase metode, dintre care se cuvine să 

reţinem: 

− Campanii de informare a opiniei publice privind problemele şi 

mizele importante ale comunităţii de afaceri. De exemplu reprezentanţii 

procesatorilor de carne din România si-au exprimat clar punctele de vedere 

pe canalele media privind importurile de carne nerestricţionate la preţuri de 

dumping, invitând astfel legislativul şi executivul, sub presiunea opinie 

publice, la iniţiative care sa protejeze producţia internă. 

− Reprezentări formale pe lângă factorii politici (guvernele si 

agenţiile lor, comisii parlamentare, comisii economice a nivelul 

administraţiilor locale-consilii locale, prefecturi etc. ) pentru a putea sublinia 

(prin intervenţii verbale sau scrise sub forma memoriilor) a punctelor de 

vedere si a intereselor pe care le reprezintă (de domeniu de activitate, 

ramură, asociaţii ale patronatelor, oamenilor de afaceri sau profesionale, sau 

chiar ale unor întreprinderi care au impact deosebit la nivel local , etc.).; 

− Lobby-ul realizat pentru sprijinirea intereselor si obiectivelor de 

dezvoltare specifice unei ramuri, asociaţii profesionale sau asociaţii sub 

tutela unei anumite firme poate juca un rol fundamental în structurarea unui 

400


context reglementar sau concurenţial propice, uneori chiar asigurator 

(incălcând uneori reglementările de monopol). 

Modelarea contextului tehnologic 

Orientarea si cristalizarea principalelor direcţii de dezvoltare a contextului 

tehnologic prin pârghii politice a devenit o prioritate deoarece orizonturile 

temporale în care nu par discontinuităţi majore sunt din ce în ce mai mici. Cu cât 

domeniul de activitate este în mai mare măsură dominat de tehnologie de vârf, în 

special cu elemente de automatizare şi de natură IT, cu atât aceste perioade sunt 

mai mici. Apariţia unor noi tehnologii pot produce rupturi majore in ciclul de 

evoluţie al unei firme sau al unui produs mergând până pierderea pieţei, 

schimbarea obiectului de activitate sau chiar la falimentul firmei. 

Se disting mai multe categorii de acţiuni ce pot fi întreprinse de managerii de 

top prin factori de natură politică pentru evitarea incertitudinilor de natură 

tehnologică, din care enumerăm: 

- utilizarea metodelor tehnocratice calitative bazate pe raţionament 

pentru anticiparea apariţiei tehnologiilor şi reorientarea strategică 

activităţilor pentru a face faţă viitoarelor contexte;; 

- cercetarea fundamentală specifică. 

- realizarea de demersuri privind modelarea pieţei şi concurenţei privind 

produsele tehnologice noi prim măsuri de genul: crearea de norme 

tehnologice naţionale sau internaţionale, facilitarea înregistrării unor 

brevete străine, facilitarea înregistrării şi protejarea brevetelor interne, 

lărgirea accesului la înalta tehnologie; 

- realizarea de demersuri de ordin structural care să ofere protecţie 

organizaţiei împotriva riscului tehnologic. Aceasta se poate materializa 

prin diferite măsuri precum: diverse alianţe care facilitează accesul la 

noile tehnologii, crearea de întreprinderi cu risc partajat privind 

cercetarea şi inovarea , pentru a beneficia de toate avantajele 

tehnologice ce derivă din cercetările efectuate în întreprindere, 

angajarea de specialişti – ingineri sau oameni de ştiinţă experţi în 

anumite domenii sau tehnologii, achiziţia pro-activă de licenţe brevete 

şi noutăţi tehnologice pentru protejarea, pentru controlarea accesului la 

anumite know-how tehnologic. 

Modelarea pieţei şi concurenţei 

Pentru a exercita un control asupra pieţei şi pentru a putea modela favorabil 

fluctuaţiile acesteia organizaţia dispune de câteva instrumente specifice: 

- strategii de dominare a pieţei- realizarea celei mai eficiente protecţii 

împotriva incertitudinii pieţei se face prin dominarea acesteia apelând 

la diferite strategii de genul: 

- integrarea verticală şi orizontală aceasta se poate realiza printr-un 

proces de achiziţii şi cesiuni în vederea dominării pieţei şi de a 

influenţa mediul concurenţial; reducerea vulnerabilităţii in faţa unui 

furnizor sau cumpărător puternic se realizează cel mai adesea prin 

integrarea pe verticală 

401


- transferul riscului si incertitudinii altor factori; aceasta reprezintă 

una din măsurile importante de natură politică des utilizate prin care, 

speculând puterea şi poziţia pe piaţă managerii transferă riscuri ş 

incertitudini altor membri din reţeaua sa atât pe orizontală(unor 

parteneri de afaceri) cât si pe verticală (unor furnizori sau unor 

cumpărători). 

- utilizarea unor instrumente de disciplinarea a concurenţei; reducerea 

vulnerabilităţii unei organizaţii faţă de comportamentul firmelor 

concurente a devenit o necesitate odată cu îmbogăţirea arsenalului de 

strategii inovatoare de marketing, cu reinventarea aceluiaşi produs, cu 

ritmul crescut de apariţie a noilor produse care conduc toate la un 

proces aproape continuu de modificare a pieţei şi a industriilor. 

CONCLUZII 

Pentru a obţine un avantaj competitiv mereu va exista cineva care să încerce 

să domine, să provoace instabilitate şi o incertitudine cronică. Concurenţa „feroce” 

din partea unui rival nu va înceta decât atunci când unul va obţine o poziţie 

dominantă pe acel segment de piaţă. Totuşi s-a remarcat că modul de manifestare a 

rivalităţii între companii nu este unul obişnuit şi nici nu evoluează după o reţetă 

anume. Prudenţa şi reciprocitatea, nevoia de a face faţă împreună incertitudinii 

generate de fluctuaţiile cererii la orice modificare a status qu-lui au devenit mult 

importante în fundamentarea politicilor companiilor si nevoia de disciplină prin 

apelarea la o rivalitate „pozitivă”, constructivă, bazate pe reguli si angajamente şi 

chiar strategii de cooperare. 

Aceste măsuri conduc la un comportament ponderat în mediul concurenţial, 

limitându-se astfel mult incertitudinile ireductibile. Unii experţi ar fi tentaţi să 

considere că un astfel de mediu ar conduce la stagnarea cererii, dar experienţa a 

arătat că există numeroase caracteristici asupra cărora participanţii să-şi focalizeze 

cercetare pentru a atrage consumatorul. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Gil Lafuente, Ana Maria, 1994 – Analiza financiară în condiţii de incertitudine, Editura AIT 

Laboratoires, Bucureşti. 

2. Kaufmann, Arold, Jaime Gil, Aluja, 1995 – Tehnici speciale pentru gestiunea prin experţi, 

Editura Expert. 

3. Schjaer-Jacobsen, Hans, 2004 – Modeling Economic Uncertainty, Fuzzy Economic 

Review Volum IX, Nr.2. 

4. Gherasim, O., 2005 – Matematica numerelor fuzzy triunghiulare, Editura Performantica, 

Iaşi. 

402


CONTRIBUŢIA FACTORULUI NATURAL ŞI A 

DECIZIEI DE VALORIFICARE EFICIENTĂ A 

MATERIILOR PRIME ŞI RESURSELOR LA 

CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ 

Alina-Petronela HALLER 1 , C. ALECU 1 

1 

ICES ,,Gh. Zane”-Filiala Iaşi a Academiei Române, 

Iaşi alyhaller@yahoo.com 

In the last few years the issue of turning to good account raw 

materials and resources as efficiently as possibly and the issue of 

environment protection have become the most important factors of economic 

growth and development because of the effects of the process of global 

heating. 

The economic growth and development represents a desiderate for 

any country, developed or still emerging. The progress has always been and 

it is still based on the waste of natural resources and raw materials. 

If since not so long ago the warning signals regarding environment 

and the exhaustion of natural resources have been ignored, at present 

mankind is more and more aware of the seriousness of the consequences that 

some progress factors have at both economic and social level. 

As shown in the paper, in time the main factors of economic growth 

and development have varied and multiplied. Some became the causes of the 

two processes and then became their consequences. Some economists focused 

on intrinsic factors, while others payed attention to the extrinsic ones and 

formulated theories more or less valid, providing „recepies” for economic 

growth and development. 

The begining of the third millennium has changed the paradigma. 

Mankind has to face problems that no one could possibly ignore. In this 

context we are not wrong ranking first the natural factor and resources, 

exhaustible and therefore so precious, within the context of the analyses 

regarding economic growth and development. When the only unexhaustible 

resource is the human being, because of demographic continuity, the 

progress factors should be ordered in a different way from that in which they 

have been ordered so far, changing the hierarchy and giving a strong 

warning as regards the role played by environment as well as natural 

resources to economic growth and development at both micro- and 

macroeconomic levels. 

Keywords: economical growth and development, raw materials, resources, 

environment. 

În timp, au avut loc numeroase controverse privitor la factorii care determină 

creşterea şi dezvoltarea economică. 

403


Încercând să evidenţieze condiţiile necesare perpetuării bunăstării, Confucius 

menţiona că ,,există o bună metodă de a face să crească bogăţia. Cei care produc, 

să fie înmulţiţi şi cei care cheltuiesc să fie din ce în ce mai puţini. Cei care lucrează 

să-şi dubleze sforţările, cei care administrează să fie economici. Atunci bogăţia va 

fi în permanenţă îndestulătoare” [13, p. 80]. 

Procesul de creştere economică s-a consolidat începând cu secolul al XVIIIlea. 

În secolul al XIX-lea, trei ţări, Marea Britanie, SUA şi Germania deţineau două 

treimi din producţia manufacturieră a lumii. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi 

începutul secolului al XX-lea, venitul pe cap de locuitor a crescut, în medie, cu 

1,4% pe an în ţările în prezent membre OCDE, ţări industrializate şi cu o economie 

de piaţă capitalistă, în ciuda distrugerilor provocate de cele două războaie 

mondiale. 

La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, se aprecia că fenomenul 

creşterii economice înregistrat în secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XXlea 

este unul trecător şi au previzionat o stagnare de proporţii însă acest lucru nu a 

avut loc. Începând cu anul 1950 şi până la începutul crizei petroliere din 1973, 

venitul mediu în ţările OCDE a crescut cu o medie anuală de 3,5%, iar fenomenul 

creşterii economice s-a răspândit în întreaga lume contribuind la dezvoltarea 

economică a multor ţări. 


Lucrarea de faţă este o cercetare bazată pe o bibliografie formată din cărţi, 

culegeri de articole prezentate la diferite manifestări ştiinţifice şi mass-media, fără a 

avea pretenţia de a fi epuizat literatura economică, şi nu numai, scrisă pe această 

temă. de asemenea, demersul este şi rezultat al propriilor opinii privitor la factorii 

creşterii şi dezvoltării economice şi impactul lor la nivel economic şi social. 

Lucrarea de faţă este componentă a unui studiu mai vast pe tema creşterii şi 

dezvoltării economice realizat de către autori în cadrul propriilor teme de cercetare. 

Metodele folosite sunt atât clasice cât şi moderne cum ar fi: lectura şi 

descoperirea, metode pasive şi active, metode individuale cât şi în cooperare. în 

ansamblul metodelor folosite predomină cele cu caracter de cercetare de tipul 

observaţiei şi analizei inductive şi deductive dar, în general, heterostructurante. 


Factori de creştere şi dezvoltare economică 

Încercarea economiştilor de a explica temeinic creşterea susţinută a 

productivităţii muncii şi avuţiei materiale presupune luarea în considerare a tot mai 

multor factori explicativi. În perioada anilor `40 şi `50, teoria economică sublinia 

importanţa factorului capital pentru creşterea economică pe termen lung, prin 

corelarea directă a fenomenului creşterii economice cu procesul de acumulare a 

capitalului (investiţii înalte susţinute de o rată ridicată de economisire). Spre 

sfârşitul anilor `50, explicarea creşterii economice prin intermediul acumulării 

capitalului devine nesatisfăcătoare. În condiţiile creşterii economice viguroase de 

după război, economiştii utilizează noţiunea de funcţie de producţie naţională 

404


constând într-o relaţie ce leagă input-urile, cum ar fi capitalul, forţa de muncă şi 

tehnologia cu output-urile predictibile. 

Creşterea şi dezvoltarea economică presupun corelarea mai multor factori 

astfel încât să se obţină rezultate economice cât mai bune. Ioan Erhan menţiona 

faptul că James şi Robert Lawson sunt de părere că ,,creşterea economică este 

complexă prin natura ei ... este determinată de mai mulţi factori ... este important ca 

ţările să adopte strategii inteligibile, clare, larg cuprinzătoare pentru a dezvolta un 

mediu economic favorabil creşterii economice” [6, p. 18]. 

După 1960, în lucrările lui Gunnar Myrdal şi Joseph Schumpeter a apărut 

ideea conform căreia un rol foarte important pentru dezvoltarea economică revine 

culturii 

Înţelegerea locului şi rolului factorilor ,,clasici” nu trebuie privită în mod 

simplist ci trebuie corelată cu o multitudine de factori productivi şi neproductivi, 

inclusiv cu influenţele progresului tehnico-ştiinţific care afectează latura calitativă 

a tuturor factorilor de producţie. 

Factorii de producţie tradiţionali (munca, pământul, capitalul) continuă să 

aibă un aport substanţial în creşterea economică însă au devenit factori secundari. 

Ei pot fi obţinuţi uşor dacă există ştiinţă sau cunoştinţele necesare. Ştiinţa este un 

instrument, un mijloc de a obţine rezultate sociale şi economice [4, p. 14], iar 

cultura vine să susţină ca un pilon celelalte componente. 

Faptul că informaţia şi cunoaşterea vor avea un rol important în procesele de 

creştere şi dezvoltare economică nu înseamnă diminuarea rolului celorlalţi factori 

(factorii clasici) ci, mai curând, este vorba de menţinerea unui loc important atât a 

forţei de muncă la un nivel deosebit de ridicat (calitatea factorului uman) cât şi a 

tehnologiei, iar în acest mod se vor produce modificări importante în cadrul 

fiecărui factor de producţie. 

În cele ce urmează, ne vom limita la prezentarea a doi factori de creştere şi 

dezvoltare economică, factorul natural şi valorificarea eficientă a materiilor prime 

şi resurselor, motivat de actuala conjunctură economică mondială caracterizată prin 

diminuarea cantitativă şi creşterea preţului acestor factori ca urmare a fenomenului 

de încălzire globală. 

Factorul natural 

Luate în ansamblu, resursele naturale şi condiţiile naturale reprezintă 

factorul natural care, alături de cel demografic influenţează nivelul de dezvoltare a 

fiecărei ţări. Calitatea resurselor şi gradul de accesibilitate a lor determină direct 

productivitatea muncii în toate ramurile de activitate. În acelaşi timp, nivelul 

general de dezvoltare economică şi implicit progresul tehnico-ştiinţific determină 

accesibilitatea. 

Utilizarea resurselor naturale ridică două probleme importante: 

- necesitatea identificării celor mai eficiente căi de utilizare şi a 

posibilităţilor de substituire a resurselor epuizabile; 

405


- diminuarea dezechilibrelor de mediu determinate de exploatarea, 

condiţionarea, prelucrarea şi utilizarea resurselor şi, respectiv, a 

materialelor obţinute. 

Pentru activitatea economică are mare importanţă clasificarea resurselor 

după criteriul gradului de cunoaştere. Din acest punct de vedere avem următoarele 

grupe de resurse: 

- identificate şi exploatabile (rezerve) în condiţiile economice şi cu ajutorul 

tehnologiilor existente; 

- cunoscute, dar a căror exploatare nu este economică în condiţiile 

tehnologice curente (resurse subeconomice); 

- presupuse exploatabile. 

În contextul actual, în care conştientizarea problemelor de mediu şi a 

epuizabilităţii resurselor îşi pune amprenta asupra activităţii în toate domeniile, 

utilizarea raţională a resurselor se transformă într-un deziderat. 

Folosirea raţională a resurselor naturale este calea principală spre sporirea 

eficientă a producţiei, care poate fi obţinută prin economisirea factorilor de 

producţie în procesul extragerii şi prelucrării lor. În acest sens, progresul tehnicoştiinţific 

devine principalul instrument în rezolvarea contradicţiilor dintre sporirea 

cerinţelor sociale de resurse şi posibilităţile limitate pe care le oferă mediul 

înconjurător. 

Progresul tehnico-ştiinţific îşi aduce o contribuţie importantă la 

raţionalizarea consumului de resurse pe mai multe căi [17, p. 13], cum ar fi: 

- extragerea cât mai completă a resurselor minerale; 

- prelucrarea completă a materialelor extrase şi utilizarea tuturor 

componentelor care se obţin; 

- reducerea pierderilor în cursul transportului; 

- valorificarea deşeurilor care rezultă în procesele de producţie şi consum; 

- diversificarea surselor de energie utilizate. 

Gradul de dezvoltare economică îşi pune amprenta asupra nivelului şi 

structurii dorinţelor şi trebuinţelor relevate prin cererea efectivă. Trebuinţele, ca şi 

dorinţa de satisfacere a acestora, constituie motorul iniţial care declanşează 

dezvoltarea economică [2, p. 45]. Într-o societate puţin dezvoltată din punct de 

vedere economic nevoile sunt mai puţin diversificate şi mai puţin schimbătoare. Pe 

măsură ce nivelul de dezvoltare economică creşte, iar volumul şi diversitatea 

produselor şi serviciilor sporeşte, nevoile umane trec de la cele biologice la cele de 

interes social, ştiinţific, cultural, estetic etc. [8, p. 126]. 

Colin Clark spunea că ,,marea parte din aparenta creştere economică poate 

fi, de fapt, o iluzie bazată pe eşecul de a ţine cont de reducerea capitalului natural”. 

Din cele prezentate până acum reiese, cât se poate de evident, faptul că în 

economia reală acţionează o pluralitate de factori economici, financiari, tehnici, 

tehnologici, instituţionali, însă din ce în ce mai mult se pune accent pe factorul 

natural care stă la baza dezvoltării tuturor celorlalţi factori de creştere şi dezvoltare 

economică. 

406


Valorificarea cât mai eficientă a materiilor prime şi resurselor 

Orice activitate umană este, în acelaşi timp, consumatoare de resurse şi 

producătoare de efecte. Dezvoltarea economică şi socială s-a bazat, mult timp, pe 

concepţia că omenirea dispune de resurse în cantităţi nelimitate. Şocurile produse 

de crizele de energie şi de materii prime, precum şi degradarea evidentă a mediului 

natural datorită exploatării neraţionale a condus la abordarea tot mai realistă a 

problemelor privind dimensiunea reală a resurselor disponibile pe plan mondial, cât 

şi la nivelul fiecărei ţări. Protejarea rezervelor, utilizarea cât mai raţională a 

resurselor – necesităţi stringente ale perioadei actuale – impun creşterea rolului 

criteriilor de eficienţă în adoptarea deciziilor economice. 

Ratele tot mai ridicate de creştere şi dezvoltare economică sunt impuse de 

creşterea demografică şi de cea a nivelului de trai al populaţiei. Pentru creşterea 

economică se apelează la cantităţi tot mai mari de resurse, diminuându-le pe cele 

neregenerabile şi nereproducându-le la nivel adecvat pe cele reproductibile. 

Nivelul limitat al resurselor materiale şi de muncă generează cerinţa folosirii 

lor cu economie, în sensul asigurării unor randamente maxime şi a unor cheltuieli 

minime. 

Analiza creşterii şi dezvoltării economice răspunde la întrebări de tipul cum 

se folosesc resursele şi cât se consumă din ele?, urmărindu-se atât gradul de 

valorificare cât şi economisirea acestora. 

În acest context este necesar ca resursele să fie cât mai riguros structurate 

după criterii care să corespundă cerinţelor economice. 

O condiţie pentru creşterea şi dezvoltarea economică este valorificarea, la un 

nivel cât mai înalt, a resurselor primare. Marea majoritate a resurselor umane şi 

naturale de care dispune o ţară servesc la satisfacerea nevoilor interne, însă o cotă 

importantă a acestora trebuie utilizată pentru participarea ţării la diviziunea 

mondială a muncii [15, p. 116]. Selectarea cu mare grijă a resurselor pentru 

realizarea exportului şi a cooperării economice cu alte ţări trebuie sa asigure 

viabilitatea relaţiilor economice externe. Astfel, resursele utilizate trebuie să fie 

relativ abundente pentru ţara exportatoare şi relativ rare pentru ţările partenere. 

Acest lucru presupune extinderea specializării în acele ramuri, subramuri şi bunuri 

pentru care o ţară poate dispune de condiţiile cele mai favorabile şi poate realiza 

eficienţa cea mai înaltă concomitent cu dezvoltarea cooperării cu toate ţările 

doritoare. 

Mai mult, valorificarea eficientă a resurselor trebuie să se facă într-o strânsă 

corelaţie şi în mod adecvat pentru fiecare sector al economiei, astfel încât acesta să 

se afirme cât mai favorabil prin participarea ţării la circuitul economic mondial. De 

exemplu, în agricultură ar trebui să se acorde prioritate exportului unor produse ale 

subramurilor intensive – legumicultură, pomicultură, viticultură, apicultură, 

sericultură, iar în industrie şi servicii este necesară orientarea către produse hightech 

şi produse originale cu un pronunţat specific izvorât din tradiţiile şi din cultura 

fiecărei ţări. Pentru stabilirea bunurilor şi serviciilor care fac obiectul exportului 

sunt necesare cercetări minuţioase de marketing astfel încât şansele de reuşită să fie 

cât mai mari, iar riscurile cât mai mici. 

407


Valorificarea eficientă a materiilor prime şi resurselor-factor de progres 

în Japonia 

Japonia este una din ţările industrializate care constituie un exemplu în ceea 

ce priveşte valorificarea eficientă a resurselor naturale şi materiilor prime deoarece 

este dependentă de importul de produse de bază şi intermediare, o ţară care, în 

condiţiile în care preţurile la produsele de bază pe piaţa mondială sunt ridicate, îşi 

dezvoltă o industrie complexă şi eficientă, câştigând sistematic segmente noi şi 

importante pe pieţele internaţionale în defavoarea celorlalte mari puteri economice, 

superior dotate cu resurse naturale. 

Până la mijlocul secolului XIX, economia Japoniei era dominată de sectorul 

agricol, însă resursele naturale ale ţării nu sunt adecvate pentru a susţine creşterea 

economică şi populaţia relativ numeroasă raportat la suprafaţa ţării. 

Resursele forestiere variate, care acoperă 70% din suprafaţa ţării, nu au fost 

utilizate extensiv datorită infrastructurii inadecvate şi procentului ridicat al 

pădurilor tinere astfel încât resursele proprii nu furnizează decât 25-30% din 

necesarul de lemn [17, p. 34]. 

Agricultura şi pescuitul au devenit sectoare eficiente după ani de zile de 

investiţii. Principala cultură a Japoniei este orezul, însă doar 12% din suprafaţa ţării 

poate fi cultivată. Sistemul de cultivare în terasament a contribuit la obţinerea celei 

mai mari producţii de orez la hectar la nivel mondial, care acoperă consumul 

intern. Sectorul agricol japonez este unul protejat, de expemplu taxele pentru 

importul de orez sunt de 490%. 

La pescuit, Japonia ocupă, în prezent, locul doi mondial după China. 

Datorită dependenţei energetice Japonia a încercat să-şi diversifice sursele 

prin crearea infrastructurii corespunzătoare care să furnizeze necesarul de energie, 

transport, comunicaţii şi cunoştinţe tehnologice. Japonia a reuşit să depăşească 

şocurile petroliere fără prea mari eforturi. De la şocul petrolier dun anii 1970, 

Japonia şi-a redus dependenţa de petrol ca sursă de energie, de la 75% în 1973, la 

aproximativ 57% în prezent [16, p.52]. Alte surse importante de energie sunt 

cărbunele, gazul natural lichefiat, energia nucleară şi hidroenergia. 

Producţia de cărbune a Japoniei, de calitate slabă, şi de petrol este 

insuficientă pentru a susţine consumul intern. 

Având în vedere nivelul importului de materii prime, Japonia a încercat, încă 

din perioada postbelică, să difersifice sursele de aprovizionare pentru a elimina 

riscul dependenţei de o singură piaţă şi să găsească o metodă de echilibrare a 

balanţei comerciale. Soluţia a fost stimularea exportului de autoturisme şi produse 

înalt prelucrate, iar spectaculosul demaraj industrial postbelic a plasat Japonia în 

categoria marilor puteri economice ale lumii, experienţa japoneză fiind considerată 

unică şi un adevărat „miracol economic”. 

408


CONCLUZII 

În ultimii ani, problema valorificării cât mai eficiente a materiilor prime şi 

resurselor şi protejarea mediului natural s-au impus între factorii de creştere şi 

dezvoltare economică datorită efectelor procesului de încălzire globală. 

Creşterea şi dezvoltarea economică reprezintă un deziderat pentru orice ţară, 

dezvoltată sau emergentă însă, nu de puţine ori, progresul a avut şi continuă să aibă 

la bază risipa de resurse şi materii prime. 

Dacă până nu demult semnalele de alarmă trase vis-à-vis de starea mediului 

natural şi epuizarea resurselor au fost ignorate, în prezent omenirea este din ce în 

ce mai conştientă de gravitatea consecinţelor pe care unii factori de progres le au 

atât la nivel economic cât şi social. 

Aşa cum am arătat în lucrare, în timp, factorii principali de creştere şi 

dezvoltare economică au variat şi s-au multiplicat. Unii au fost cauze ale celor două 

procese ca apoi să se transforme în consecinţe. Unii economişti au preferat factorii 

intrinseci, iar alţii pe cei extrinseci şi au enunţat teorii mai mult sau mai puţin 

valabile, oferind ,,reţete” de creştere şi dezvoltare economică. 

Debutul mileniului III a schimbat paradigma. Omenirea se confruntă cu 

probleme, de data aceasta reale, pe care nimeni nu le poate neglija. În acest context, 

nu greşim punând, în prim planul analizelor creşterii şi dezvoltării economice, 

factorul natural şi resursele, epuizabile, în totalitatea lor, şi atât de preţioase. În 

condiţiile în care, singura resursă neepuizabilă este cea umană, datorită continuităţii 

demografice, nu greşim ordonând factorii care stau la baza progresului diferit, 

schimbând ierarhia şi trăgând un puternic semnal de alarmă asupra importanţei pe 

care mediul şi resursele naturale o au în creşterea şi dezvoltarea economică la nivel 

micro şi macroeconomic. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Bauer, P., 2000 - From Subsistence to Exchange and Other, Essays, Princeton University 

Press. 

2. Bran, P. 2002 - Economia valorii, Editura ASE, Bucureşti. 

3. Cairncross, A.K., 1992 - Factors in Economic Development, George Allen and Unwin, 

London. 

4. Drucker, P., 1994 - Societatea bazată pe ştiinţă, Sinteza, nr. 100. 

5. Easterly, W., 2003 - The Exclusive Quest for Growth, Mit Press, Cambridge. 

4. Erhan, I., Mitran, I., 1997 - Creşterea economică între reânoirea teoriei şi remodelarea 

practicii, Economistul, Nr. 1012 (supliment). 

6. Fuhuyama, Francis, 2006 - America la răscruce: democraţia, puterea şi moştenirea 

neoconservatoare, Editura Antet, Bucureşti. 

7. Gore, A., 1994 - Pământul în cumpănă. Ecologia şi spiritul uman, Editura Tehnică, 

Bucureşti. 

8. Haller, Alina Petronela, 2008 - Exporturile-factor de dezvoltare şi creştere economică, 

Editura Performantica, Iaşi. 

9. Kaldor, Nicholas, 1938 - Stabilitatea şi angajarea deplină a forţei de muncă, Economic 

Journal, vol. 48. 

10. Kaldor, Nicholas, Ruggles, Richard, Triffi, Robert, Uri, Pierre, 1965 - Une politique 

monétaire pour L’Amérique Latine, Paris, Plon. 

11. Lipsey, R., Chrystal, A., 2003 - Principiile economiei, Editura Economică, Bucureşti. 

409


12. Maurant S., Perceptele lui Confucius, Gorj. 

13. Stern N., 1931 - The Determinants of Growth, Economic Journal, vol. 99, no. 397. 

14. Sută N. (coord), 2002 - Comerţul exterior şi politica comercială a României în perioada 

de tranziţie la economie de piaţă. Strategii de dezvoltare, Editura Economică, 

Bucureşti. 

15. Urakami Kiyoshi, 2007 - Notes on Japanese Multinational Companies – Was the 

“Future” we thought out 30 years ago somethong like this?, http://oas.ftbusiness.com, 

Discussion Paper Series no. 09. 

16. ***, 2006 - Education and natural resources in economic Development: Thailand 

compared with Japan and Korea, http://oas.ftbusiness.com, Discussion Paper Series 

no. 08. 

410


EVALUAREA PROIECTELOR DE DEZVOLTARE 

REGIONALĂ ÎN CONDIŢII DE INCERTITUDINE 

UTILIZÂND ELEMENTE FUZZY 

C.I. ALECU 1 , 

Alina Petronela HALLER 1 

1 

Institutul de Cercetări Economice şi Sociale 

,,Gh. Zane” ; CES Instituţia A, Localitatea Iaşi 

e-mail: aiciprian@yahoo.com sau telefon (fax): 

0762275307 

The impact of any national or regional strategy is not limited to a 

single domain. The strategy can cause qualitative and quantitative changes 

upon many of the elements adjoining that particular field and upon the 

system itself. At the same time, any particular decision must be a systemic 

one, integrated to medium or long term-oriented objectivesA rigurous 

evaluation is neded of both the possibility to access such funds depending on 

the available resources and the general development objectives. The current 

decision theorie have abandoned the idea that the decision process could 

work with certainties. In order to make an acurate decision the decident 

needs both complete theoretical knowledge and empirical data on the state of 

environment. From this point of view the practical use of fuzzy numbers 

allow the development of the traditional methods for decion-substantiating, 

adjusting them through the process of rendering fuzzy the information. In this 

paper the author provides a mathematic model for the analysis and 

evaluation of projects using fuzzy numbers in order to reduce the level of 

uncertainty inherent to the process of evaluation. 

Key words: evaluation , decision , uncertainty, fuzzy numbers 

Orice strategie la nivel naţional sau regional are impact nu doar asupra unui 

domeniu. Ea poate aduce modificări calitative şi cantitative asupra multora din 

elementele adiacente domeniului sau a sistemului însuşi. Integrarea în U.E. a adus 

în faţa factorului decizional la nivel central şi local o nouă oportunitate de 

dezvoltare prin accesul la fonduri structurale prin intermediul proiectelor. Se 

impune o evaluare riguroasă atât a posibilităţilor de angajare a unor astfel de 

fonduri funcţie de resurse de care se dispune cât şi a obiectivelor generale de 

dezvoltare. 

Incertitudinea se transformă astfel într-un element important care 

interacţionează cu toate elementele procesului decizional. Modelul deciziei în 

condiţii de incertitudine are nevoie de noi elemente de reducere sau absorbţie a 

acesteia. Un instrument foarte important îl reprezintă dezvoltarea tehnicilor fuzzy. 

411


În acest material oferim un model matematic de analiză şi evaluare a 

proiectelor utilizînd numere fuzzy pentru a reduce incertitudinile manifestate intrun 

astfel de proces de evaluare a proiectelor, atât de actual în zilele noastre. 


Noi direcţii de modelare a incertitudinii prin intervale fuzzy 

Dificultăţile de formalizare a informaţiei şi de cuantificare a acesteia, imprecizia 

estimărilor pe termen mediu şi scurt au condus la numeroase încercări de dezvoltare a 

teoriei numerelor fuzzy. 

Una din cele mai recente soluţii în domeniu propunea utilizarea unor indicatori: 

mijlocul intervalului, semnul, indicatorul global etc. pentru a putea realiza mult mai uşor 

operaţii cu numere fuzzy [4, p. 60]: 

Pornind de la propunerile autorului pentru intervale fuzzy se pot generaliza 

următoarele operaţii elementare cu intervale în următorul tabel: 

Tabelul 1 

Operaţii elementare 

Nr.crt. Operaţia Simbol 

( ⊗ ) 

1 Adunare (+) 

2 Scădere (-) 

3 Înmulţire (*) 

4 Împărţire (/) 

Intervale 

I c 

= c 1 

; c ]; [ a 1 

;a 2 

] 

[ 

2 

a 1 

+ a 

I 2 

a 

2 

I a 

= ; I b 

= [ ] 

= ; 

a 

2 

b 

b 1 

;b 2 

b 1 

+ b 

I 2 

b 

= 

2 

c1= 

a1 

+ b1 

c = a + b 

I 

c 

= Ia(+ 

) Ib 

unde 

2 2 

c 

I 

c 

= Ia(−) 

I unde 1= 

a1 

− b2 

b 

c2 

= a2 

− b1 

I 

a 

Ib 

+ I 

a 

Ib 

I 

c 

= I 

a 

(*) Ib 

= 

2 

a1 

Ib 

+ I 

a 

b1 

c 

atunci 1= 

2 

a2 

I 

b 

+ I 

a 

b2 

c2 

= 

2 

I 

a 

Ib 

+ I 

a 

Ib 

I 

c 

= I 

a 

(/) Ib 

= 

2 

2 Ib 

a1 

Ib 

+ I 

a 

b1 

atunci c1= 

2 

2 Ib 

a2 

Ib 

+ I b2 

c2 

= 

2 I 

2 

cu conditia ca I 

b 

≠ 0 

I = I ⊗ I 

c 

2 

a 

b 

Exemplu numeric 

I = [ 1;4] 

; I = [ 3;5] 

a 

I = 2,5 ; I = 4 

I 

c 

a 

= [4;9]; 

I c 

b 

b 

= [1 + 3;4 + 5] 

= [1 − 5;4 − 3] 

= [ −4;1]; 

1* 4 + 2,5*3 

c1= 

2 

4 * 4 + 2.5*5 

c2 

= 

2 

= [5,75;14,25]; 

I 

c 

1* 4 + 2,5*3 

c1= 

2 

2* 4 

4* 4 + 2.5*5 

c2 

= 

2 

2* 4 

= [0.36;0.89]; 

I 

c 

Criteriul de ordonare este axat pe compararea centrelor de greutate ale 

intervalelor: 

412


> I ⇒ I f I 

Descrescător 

unde k, j ∈{ a, 

b, 

c.... 

n} 

Prin urmare se poate obţine intervalul maxim prin : 

max 

{ I } care va determina optim max{ } 

k 

I k 

Crescător unde k, j ∈{ a, 

b, 

c.... 

n} 

iar intervalul minim de 

min I care va determina optim min 

I 

I 

k 

k 

j 



{ } { } 

k 

I k 

În cazul în care centrele sunt egale ( 

k j 

diferenţierii dintre intervale s-a definit un criteriu suplimentar funcţie de amplitudinea şi 

semnul intervalului: 

I 

k 

= I 

j 

, k ≠ j 

atunci ( k − k ) sign( 

k + k ) < ( j − j ) sign( 

j + j ) ⇒ I p I 

2 

1 

1 

2 

2 

1 


1 

j 

I 

2 

k 

k 

j 

j 

= I , k ≠ j ) pentru realizarea 

Utilizarea numerelor fuzzy în managementul proietelor 

Atât în praxis cât şi în abordările teoretice se ridică necesitatea unei abordări 

multidisciplinare şi interdisciplinare a managementului proiectelor (şi a tuturor 

domeniilor de activitate) care să permită acoperirea cât mai vastă a obiectului în 

conformitate cu noile provocări ale unei dezvoltări economico-sociale durabile 

integrate noilor angajamente internaţionale. De asemenea, un interes deosebit este 

acordat îmbogăţirii instrumentelor de analiză prin împrumuturi cu caracter 

metodologic din alte ştiinţe astfel încât să se permită lărgirea sferei fenomenelor 

cercetate. În această direcţie se înscrie şi utilizarea numerelor fuzzy care joacă un 

rol deosebit prin contribuţiile aduse în studiul fenomenelor socio-economice, a 

legităţilor care le guvernează, a incertitudinii şi riscurilor producerii acestora, în 

analiza performanţelor strategiilor şi programelor implementate etc. 

Încă de la introducerea lor, numerele fuzzy şi-au găsit aplicabilitatea într-un 

număr vast de domenii precum inginerie, management, finanţe, ştiinţe sociale. Din 

punct de vedere al managementului proiectelor numerele fuzzy pot răspunde la 

două aspecte ale incertitudinii informaţiei: 

− analiza datelor cantitative şi surprinderea incertitudinii informaţiei clasice, 

prelucrarea şi ordonare a acesteia; 

− formalizarea datelor calitative, a informaţiei subiective (care prezintă un 

grad ridicat de incertitudine) pe baza numerelor fuzzy a condus la 

abordarea într-un mod specific a problemelor. S-a obţinut un nou cadru şi 

noi scheme care permit o descrie mai completă şi mai apropiată realităţii, 

depăşind deformările tradiţionale care apăreau când se recurgea la 

aprecierea strict deterministă descrierea proceselor. 

k 

j 

413


Ca principale etape ale utilizării numerelor fuzzy în procesul de 

fundamentare a deciziei în managementul proiectelor (şi în orice proces decizional) 

propunem: 

1. definirea problemei; 

2. formularea soluţiilor alternative; 

3. evaluarea şi formalizarea soluţiilor alternative prin numere fuzzy care 

presupune: 

− determinarea criteriilor de evaluare şi ierarhizarea acestora; 

− evaluarea cantitativă şi calitativă a soluţiilor alternative, a incertitudinii şi 

subiectivismului acestora 

− alegerea celei mai bune metode de formalizare prin numere fuzzy a 

informaţiilor (prin interval, număr triunghiular, clopot etc.); 

− formalizarea incertitudinii informaţiei. 

4. ierarhizarea soluţiilor alternative. 

− identificarea celei mai bune metode de iearhizare a soluţiilor fuzzy (simplă 

ordonare, distanţa faţă de un optim etc. ); 

− ierarhizarea soluţiilor. 

5. alegerea soluţiei optime; 

6. implementarea soluţiei; 

7. feedbak-ul. 

Schematic modul de desfăsurare a acestor etape şi interdependenţele 

manifestate între ele este prezentată în următoare figură: 

Definirea problemei 

Definirea soluţiilor alternative -proiecte 

Feedback 

Evaluarea şi formalizarea soluţiilor 

alternative prin numere fuzzy 

Ierarhizarea soluţiilor alternative 

Analiza deciziilor optime 

Implementarea soluţiilor 

Aşa cum se observă, spre deosebire de metodele deterministe, se impun 

câteva etape în care se analizează cea mai bună soluţie de formalizare a problemei 

prin numere fuzzy în raport cu factorii care contribuie la incertitudine, dar şi cu 

privire la modul de ierarhizare a soluţiilor. Etapele 1-4 se constituie în faza 

414


predecizională, etapa 5 în faza decizională, iar etapele 6 şi 7 în faza postdecizională. 

Aceste etape corespund proceselor decizionale clasice în care sunt 

adaptate noilor direcţii de dezvoltare teoretică, iar conceptele tradiţionale sunt 

abordate prin numere fuzzy. 

Aşa cum era de aşteptat pentru operaţiile de adunare şi scădere rezultatele 

sunt identice cu modelele tradiţionale de calcul. Subliniem faptul că intervalele 

obţinute prin cea această metodă au un grad de incertitudine mai scăzut (lungimea 

intervalelor este mai mică). 

Observăm că se preferă intervalele cu un grad de incertitudine (amplitudine) 

mai mare. 

Exemplu numeric 

Presupunem următorul exemplu ipotetic format din evaluarea a 3 proiecte 

pentru implementare unui obiectiv strategic pe baza a 3 consecinţe decizionale. 

Pentru determinare deciziei optime utilizăm criteriul Hurwicz. În urma analizei şi 

evaluării consecinţelor prin intermediul unor intervale s-a obţinut următoarea 

matrice decizională: 

Tabelul 2 

Matricea consecinţelor decizionale 

Vi/Cj C1 C2 C3 

V1 [4,6] [3,4] [4,5] 

V2 [3,5] [4,5] [2,4] 

V3 [5;7] [4,6] [3,5] 

Ne propunem să parcurgem următorii paşi de evaluare a deciziei optime : 

~ 

( max( Rij 

)) 

j 

− Calcularea intervalelor maxime pe fiecare linie; 

~ 

min( R )) 

( 

ij 

j 

− Calcularea intervalelor minime pe fiecare linie; 

⎜ 

⎛ ~ 

~ 

α * max( R 

⎟ 

⎞ 

ij 

) − (1 − α) * min( Rij 

) 

− Calcularea intervalelor pentru un α ales ⎝ j 

j ⎠, 

α∈[0,1]; 

− Calcularea variantei optime. 

Vi Max min 

Selectarea deciziei optime* 

⎜ 

⎛ α * max − (1 − α ) * min ⎟ 

⎞ 

⎝ 

⎠ 

V1 [4,6] [3,4] [7 α-3, 10 α-4] 

V2 [4,5] [2,4] [6 α-2, 9 α-4] 

V3 [5;7] [3,5] [8 α-3, 12 α-5] 

Distanţe relative 

17α 

− 7 

2 

15α 

− 6 

2 

20α 

− 8 

2 

Tabelul 3 

Pentru obţinerea variantei optime de proiect se va rezolva sistemul de 

inecuaţii prin care se ierarhizează distanţele. 

In urma acestui demers se observă următoarele ierarhizări funcţie de valorile 

lui α: 

415


- pentru α∈[0; 1/3) ierarhizarea este V3


DIAGNOZA EXPLOATAŢIILOR AGRICOLE DIN 

ROMÂNIA 

Ana-Mariana DINCU 1 , L. SÂMBOTIN 1 , 

Nicoleta MATEOC-SÎRB 1 , A. GĂVRUŢA 1 , 

Camelia MĂNESCU 1 

1 



e-mail : maridincu2004@yahoo.com 

The actual situation of the Romanian agriculture is characterized 

through multiple socio-economical problems, crumbling of the land in over 

40 millions lots and the existence of numerous nonviable farms from the 

economical point of view. The structural modifications that took place in 

Romanian agriculture in 1990-2006 period. Having as effect the movement 

into private property of over 96% from the agricultural lands and the 

formation of little and medium exploitations are showing the fact that the 

reform process is far to be closed. 

In this study analyze of the individual agricultural exploitations on the 

national levels. There are made appreciations on the medium dimension of 

the private agricultural exploitation and was considered the useful 

agricultural surface – UAS and was calculated the medium dimension in 

every size class.The economical dimension of the agricultural exploitations 

stays under the influence of two important factors: territorially dimension 

and unitary efficiency level. 

In the year 2005, in Romania were 4.256.152 agricultural 

exploitations from which 4.237.889 were individual exploitations, 

respectively 99,6% and the units with juridical personality represented only 

0,4 %. 

Key words: agriculture, agricultural exploitations, size, farm, association 

Situaţia actuală a agriculturii româneşti se caracterizează prin multiple 

probleme de ordin economico-social, fărâmiţarea terenului în peste 40 mil. de 

parcele, precum şi existenţa unor numeroase gospodării neviabile din punct de 

vedere economic. 

Modificările structurale care au avut loc în agricultura României în perioada 

1990-2006, având drept efect trecerea în proprietatea privată a peste 96% din 

terenurile agricole şi formarea de exploataţii mici şi mijlocii, evidenţiază faptul că 

procesul de reformă este departe de a fi încheiat. 


Lucrarea de faţă ţine să prezinte în mod obiectiv, prin intermediul analizei 

situaţia exploataţiilor agricole din România şi a agriculturii care este marea speranţă de 

417


redresare şi dezvoltare durabilă a economiei naţionale, datorită imensului potenţial de 

regenerare a pământului, principalul mijloc de producţie, reciclabil şi refolosibil. 


Făcând o analiză a exploataţiilor agricole putem observa că în anul 2002 

numărul total de exploataţii agricole era de 4.299.361 exploataţii care utilizau o 

suprafaţă de 13.930.710 ha, revenind o medie de 3,24 ha. 

Suprafaţa agricolă neutilizată a fost de 907 mii ha în anul 2002, în timp ce 

suprafaţa arabilă neutilizată a fost de 397 mii ha în anul 2002. 

Principalele cauze care au dus la necultivarea întregii suprafeţe au fost: 

- Necultivarea terenurilor de către foştii proprietari aflaţi în oraşe, municipii 

şi alte localităţi; 

- Seceta accentuată; 

- Situarea pe pante nemecanizabile a unor suprafeţe de terenuri; 

- Defrişarea unor plantaţii pomiviticole din diferite cauze; 

- Ocuparea cu deşeuri şi gunoaie a unor suprafeţe din jurul localităţilor. 

Din datele statistice rezultă că la sfârşitul anului 2003 existau peste 4,7 

milioane de gospodării ţărăneşti individuale cu o suprafaţă de peste 7,7 milioane ha 

teren agricol (55.4% din suprafaţa ţării), revenind 1,69 ha pe o gospodărie. În 

aceste condiţii nu este posibilă desfăşurarea unei activităţi normale privind 

organizarea şi managementul producţiei agricole. 

La nivel naţional în 2004 exista un număr de 13.906.698 exploataţii agricole, 

din care un număr de 1.906.792 exploataţii – 43,3% se încadrau în categoria de 

mărime până la 1 ha. Însă, acestea au o pondere ca suprafaţă mult mai mică, de 

numai 4, 90%. 

Analizând evoluţia suprafeţei agricole după modul de utilizare arată scăderea 

acesteia faţă de anii trecuţi, atât pe total, cât şi pentru vii, livezi, păşuni şi fâneţe 

(tabelul 1). 

Suprafaţa 

Suprafaţa 

agricolă, din 

care: 

Tabelul 1 

Evoluţia terenurilor agricole pe categorii de folosinţă 

Anul 1990 Anul 2000 Anul 2005 Anul 2006 

mii ha % mii ha % mii ha % mii ha % 

14769 100,0 14856,8 100,0 14487,7 100,0 14731 100,0 

Teren arabil 9450 64,0 9381,1 63,1 9443,1 64.7 9434,6 64,0 

Păşuni şi fâneţe 4728 32,0 4948,8 33,3 4651,6 31,9 4859,3 33,0 

Vii 285,8 1,9 272,3 1,8 255,9 1,8 223,7 1,5 

Livezi 304,2 2,1 254.6 1,7 237,1 1,6 213,4 1.5 

Sursa: Calculaţii proprii pe baza datelor furnizate de INS, Anuarul statistic al României, ediţiile, 2004– 

2007 

Dintr-un număr total de 4.256 mii exploataţii agricole (tabelul 2), circa 4.121 

mii exploataţii agricole utilizează efectiv 13.906 milioane hectare, din totalul 

suprafeţei agricole, care în 2006 a fost de 14.731,0 milioane hectare. 

418


Tabelul 2 

Exploataţii agricole, suprafaţa agricolă utilizată, precum şi suprafaţa ce revine în 

medie, pe o exploataţie agricolă, după statutul juridic al acestora, 

la sfârşitul anului 2006 

Supraf. agr. utilizată 

Număr Nr. expl. agr. Supraf. agr. medie (ha) pe o 

Statutul juridic al 

exploataţii ce utilizează utilizată 

Expl. ce 

exploataţiilor agricole 

agricole supraf agr. (ha) Expl. utilizează 

teren agricol 

Exploataţii agricole 

individuale 

4.237.889 4.103-404 9.102.018,2 2,2 2,2 

Unităţi cu personalitate 

juridică: 

18.263 17.843 4.804.683,1 263,1 269,3 

Societăţi/asociaţii 

agricole 

1.630 1.614 742.065.4 445.3 459,8 

Societăţi comerciale 4.824 4.563 1.780.787,8 616,2 857,7 

Unităţi ale 

administraţiei publice 

4.818 4.750 2.124.736,7 441 447,3 

Unităţi cooperatiste 108 89 3.246,4 30,1 36,5 

Alte tipuri 6.883 6.827 153.846,8 22,4 22,5 

Total expl. agr. 4.256.152 4.121.247 13.906.701,3 3,3 3,4 

Sursa: Anuarul statistic al României, 2007 

Datorită fărâmiţării excesive a terenului agricol suprafaţa medie pe o 

gospodărie individuală este foarte mică, de 2,2 ha, iar suprafaţa medie la unităţile 

cu personalitate juridică este de 269,3 ha. 

Se mai impune o remarcă deosebit de interesantă. Exploataţiile comerciale, 

care firesc sunt cuprinse în categoria de mărime 10-100 ha, au crescut, atât numeric 

cât şi ca dimensiune, într-un ritm mult mai lent decât cele din categoria peste 100 

ha, cel puţin sub aspect dimensional. 

Reţine atenţia şi dimensiunile medii ale exploataţiilor agricole, calculate 

separat pe clase de mărime. Exploataţiile din clasa de mărime 1-10 ha, cele care 

definesc exploataţia de tip familial, au dimensiunea medie de 2,69 ha. Foarte 

interesantă este situaţia exploataţiilor cu dimensiuni mai mari de 100 ha. Acestea 

au o suprafaţă medie de 445 ha (tabelul 3). 

Tabelul 3. 

Dimensiunea medie a exploataţiilor agricole pe clase de mărime în România, 2006 

Nr. Clasa de mărime Suprafaţa % din 

% din Dimensiunea 

Număr 

crt. (ha) 

(ha) total 

total medie (ha) 

1. Sub 0,1 19.266 0,10 415.327 9,5 0,046 

2. 0,1-1 675.260 4,80 1.491.465 33,9 0,45 

3. 1-10 6.373.987 45,80 2.368.261 53,8 2,69 

4 10-100 1.638.299 11,80 108.468 2,5 15,10 

5. Peste 100 5.222.056 37,50 11.746 0,3 444,58 

6. Total 13.906.698 100,00 4.395.208 100,00 3,16 

Sursa: Ancheta structurală în agricultură, 2005, INS, Bucureşti, 2006 

419


Structura şi dimensiunile exploataţiilor agricole din România nu sunt încă 

compatibile cu cele ale ţărilor membre ale Uniunii Europene şi din această cauză 

sunt necesare măsuri urgente de ajustare structurală. Aceste măsuri vizează: 

- Stimularea asocierii micilor producători agricoli pentru efectuarea 

mecanizată a lucrărilor agricole şi practicarea asolamentelor, modernizarea 

zootehniei, depozitarea şi comercializarea produselor şi alte forme de cooperare; 

- Stimularea formării exploataţiilor familiale viabile, de tip european, prin 

susţinerea gospodăriilor de semi-subzistenţă, dezvoltarea pieţei funciare, a 

creditului ipotecar, arendarea terenurilor; 

- Creşterea numărului exploataţiilor agricole comerciale care să determine 

asigurarea eficienţei economice a activităţilor agricole; 

- Stimularea arendării terenurilor către tinerii agricultori şi a pensionării 

şefilor de gospodării de vârstă înaintată; 

- Restructurarea producţiei în marile societăţi agricole; 

- Constituirea fermelor care produc în sistem ecologic; 

- Formarea unor structuri ecologice diversificate în zonele rurale pentru 

obţinerea de venituri alternative; 

- Comasarea terenurilor şi organizarea teritoriului unităţilor agricole etc. 

CONCLUZII 

1. Agricultura, acest sector primar ala activităţii umane, oferă omului, 

societăţii în general hrană, resurse pentru industriile procesatoare care completează 

paleta foarte largă a nevoilor umane, locuri de muncă, piaţă de desfacere pentru 

industriile conexe, independenţă alimentară, economică şi chiar politică, într-o 

expresie acoperirea nevoilor societăţii umane, ceea ce-i conferă statutul de ramură 

prioritară a economiei naţionale. 

2. Exploataţiile agricole, cele din sectorul vegetal în special, se confruntă cu 

o dotare insuficientă, formată în principal din tractoare, combine, maşini şi 

echipamente agricole cu un grad ridicat de uzură fizică şi morală. 

2. O agricultură sănătoasă, sub aspect structural, presupune creşterea cu 

precădere a ponderii fermelor comerciale din proprietatea producătorilor agricoli 

autohtoni. Aceştia reprezintă viitorul agriculturii româneşti, spre aceştia trebuie 

îndreptată atenţia organelor decizionale româneşti. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Anca, A. – Organizarea şi reprezentarea producătorilor agricoli, Ed. Augusta, Timişoara, 

2005. 

2.Zahiu, Letiţia şi colab. – Structurile agrare şi viitorul producţiei agricole, Ed. Economică, 

Bucureşti, 2003. 

3.*** - Anuarul Statistic al României 1991 – 2007. 

4. *** - Legea Nr. 18/1991 fondului funciar. 

5.*** - Ordonanţa de Urgenţă Nr. 108/2001 privind exploataţiile agricole. 

6. *** - Recesământul General Agricol 2002. 

420


INFLUENŢA COMERŢULUI ELECTRONIC ASUPRA 

DEZVOLTĂRII FIRMEI DE COMERŢ 

Gh. PETRESCU 1 , 

GABRIELA BOLDUREANU 2 

1 

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T.Popa” 

Iaşi, telefon: 0232-267623 

2, 

Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi 

telefon: 0232-215944 

The e–commerce brings to a trade firm new opportunities and 

challenges. Any trade firm could be easily approach by his customer, 

received their reaction no matter the geographical location and adjust the 

marketing strategy. The consumer could easily get in touch with the trade 

firm and could buy their products at the best prices and price/performance 

ratio. The electronic deliveries go certainty to the costumer and assure the 

supplier with an instant cash-flow generated by the sales. No doubt, the e- 

commerce is not “white” or without problems. The e-commerce have several 

difficulties, who appears and depends of a few factors such as economics, 

social, cultural, technological. These particularities of the e-commerce are 

analyzed in this paper. 

Key words: e-commerce, trade firm, internet marketing, economic benefits 

Noţiunea de comerţ electronic e–commerce se referă la schimbul de produse 

şi servicii prin Internet între parteneri aflaţi în diferite ţări şi regiuni ale lumii şi, 

respectiv, cei aflaţi în vecinătatea mai mult sau mai puţin apropiată. 

După Kalakota şi Whinston comerţul electronic este „o metodă modernă de 

afaceri, care se adresează nevoilor firmelor, pieţelor şi clienţilor pentru reducerea 

costurilor, concomitent cu îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor, precum 

şi creşterea vitezei de livrare sau prestare. Comerţul electronic nu poate fi tratat 

fără a avea în vedere reţelele de calculatoare, utile în căutarea şi găsirea 

informaţiilor necesare sprijinirii luării diferitelor decizii de către firme, cât şi de 

către consumatori” [3, p.87]. 

În Buyer’s Guide to Electronic Commerce, apare următoarea definiţie 

„comerţul electronic constă în utilizarea tehnologiei informaţiei pentru 

îmbunătăţirea relaţiilor dintre partenerii de afaceri” [8]. 

Pentru Dennis P. Geller, comerţul electronic reprezintă “colecţia de 

instrumente şi practici ce presupun utilizarea tehnologiilor Internet şi care permit 

firmelor să creeze, întreţină şi optimizeze relaţiile de afaceri cu alte firme şi 

consumatori individuali” [7]. 

Impulsul creşterii rapide a comerţului electronic şi, mai ales, a apariţiei 

nevoilor pieţei electronice a fost dat de către alianţele internaţionale ale 

421


cumpărătorilor, în cadrul unor sectoare industriale distincte cum ar fi [2]: industria 

de automobile, comerţul cu amănuntul, industria aerospaţială, chimie şi agricultură. 

Potrivit prognozelor, practic, în fiecare sector vor apărea astfel de pieţe 

electronice care, după cum se preconizează, sunt cel mai bine predispuse să se 

transforme în medii comerciale electronice globale. 


Prezentul articol este rezultatul unui demers de deducţie şi inducţie, investigare 

şi interpretare critică şi comparată a numeroase studii elaborate la nivel naţional şi 

internaţional cu privire la tema cercetată. S-a realizat o prezentare a comerţului 

electronic şi implicaţiile avute asupra firmelor de comerţ. 


Prin utilizarea tehnologiei digitale, comerţul electronic aduce noi 

oportunităţi pentru activitatea comercială, prezentate în continuare [5, p.18-20]: 

- cooperarea între diferitele grupuri participante la tranzacţiile comerciale 

este mult mai uşor de realizat. Grupurile participante pot fi atât departamentele 

unor firme, care folosesc în comun o serie de informaţii pentru realizarea anumitor 

activităţi sau proiecte, cât şi grupuri de firme care lucrează împreună la proiectarea 

şi realizarea de noi produse; 

- eliminarea unor restricţii fizice de comunicare între partenerii de afaceri; 

- un service mult mai eficient şi mult mai eficace oferit clienţilor. Personalul 

care asigură service-ul pentru client are mai mult timp pentru a rezolva problemele 

complexe şi pentru a gestiona relaţiile cu clienţii, pentru că răspunsurile la 

întrebările uzuale sunt oferite acum on-line, fără a mai fi necesară intervenţia 

specialiştilor; 

- reducerea costurilor achiziţiilor. Personalul implicat în acest proces are 

acum mai mult timp pentru negocierea preţurilor şi cultivarea relaţiilor cu 

furnizorii. Informaţii despre aceste aspecte sunt găsite într-un timp cât mai scurt 

prin intermediul mijloacelor electronice; 

- reducerea stocurilor de produse şi constituirea lor numai din produsele 

solicitate. Atâta timp cât unul din scopurile comerţului electronic este de a 

eficientiza comunicarea între firme, nu mai este necesar să se asigure stocuri mari 

de produse [4, p.52]. Firmele devin astfel mult mai flexibile şi sunt în măsură să 

răspundă mult mai repede la modificările intervenite în cererea de produse; 

- reducerea ciclului activităţii comerciale. Ciclul unui proces este perioada 

de timp din momentul în care a avut loc lansarea comenzii şi până în momentul în 

care produsul este livrat sau serviciul prestat; 

- costuri de desfacere şi ale activităţii de marketing mai reduse. Cu ajutorul 

unei simple pagini web, o firmă poate să-şi sporească numărul de clienţi la costuri 

foarte mici sau chiar fără nici un cost suplimentar faţă de cheltuielile pe care le 

presupune crearea şi actualizarea paginii web. Aceştia selectează produsele prin 

intermediul Internetului şi nu de la magazine fizice; 

422


- noi oportunităţi de desfacere a produselor. Clienţii de oriunde din lume pot 

accesa pagina web a firmei fără să se împiedice de restricţiile impuse de graniţele 

fizice. Firmele mici care au o putere redusă de vânzare au acum posibilitatea de a 

concura cu marile corporaţii. 

Prin prisma acestor avantaje, tot mai mulţi agenţi economici recurg la 

această practică. În continuare vom încerca să prezentăm cum îşi certifică prezenţa, 

un agent economic, pe o piaţă electronică. 

Spre exemplu, în domeniul marketingului şi diseminării informaţiei se 

produce un transfer al acestei activităţi, de la firme sau agenţii specializate către 

cumpărător, producător, comerciant, investitor, etc. Fiecare agent economic poate 

să se prezinte direct pe piaţă, prin crearea de servere de tip web propriu. 

Comunicarea cu piaţa se face folosind servicii de tip Internet standard: pagină 

proprie (home page), poşta electronică (e-mail), transferul de fişiere (FTP), acces în 

mod terminal (telnet) şi extinderea acestora cu aplicaţii proprii. 

În acest mod, fiecare firmă îşi poate face activitate de marketing în timp real 

şi la costuri minime. Cheltuielile de marketing constau doar în realizarea unui 

server web şi apoi actualizarea lui cu informaţii. Clientul poate să-şi aleagă marfa, 

magazinul, funcţie de preţ şi calitate, să-şi facă comanda, să cumpere efectiv marfa 

(să plătească) şi să o primească acasă. Toate aceste operaţii pot fi făcute de la un 

calculator, cuplat pe o linie telefonică folosind tehnologia web, din propria casă 

fără nici o deplasare. 

Astfel, orice companie comercială va putea fi uşor abordată de clienţii săi, 

independent de situarea lor geografică. Ea recepţionează imediat reacţia clienţilor, 

ajustează, în caz de necesitate, strategia de marketing sau modifică stocurile de 

produse, în funcţie de aceste reacţii. Consumatorii pot procura produsele sau 

serviciile cu cele mai convenabile raporturi preţ/performanţă lansând comanda de 

la serviciu. Livrările electronice se fac cu certitudine la client şi asigură în acelaşi 

timp furnizorilor accesul imediat la banii lichizi generaţi de efectuarea vânzărilor. 

Consumatorul primeşte automat un raport financiar care-i permite să aibă o 

imagine actualizată a situaţiei sale financiare. 

Comerţul electronic schimbă în ritm accelerat mediul în care operează 

întreprinderile aducând o serie de riscuri şi oportunităţi pentru întreprinderi. 

Procesul de dezvoltare a unei afaceri globale are ca principale etape [1, p.268]: 

- identificarea oportunităţii de afaceri. Internetul este practic o sursă imensă 

de oportunităţi, oferind posibilitatea contactelor cu parteneri străini, cu alte 

întreprinderi de comerţ. Firmele virtuale au devenit o realitate, relevantă şi din 

punct de vedere economic, iar tendinţa de dezvoltare a acestora se accentua. 

- reperarea segmentului ţintă printr-o firmă locală: firmele locale sunt mai 

aproape de grupurile mici de consumatori, cărora le cunosc gesturile, obiceiurile şi 

cu care pot intra uşor şi rapid în contact. 

- culegerea de informaţii despre segmentul ţintă de consumatori; se vor 

folosi motoarele de căutare; sau prin permanentizarea de legături cu comunităţile 

virtuale (grupuri de persoane din zone geografice foarte variate care împărtăşesc un 

set comun de valori, interese, folosind doar Internetul). 

423


- prezentarea firmei on-line: este obligatorie actualizarea periodică a siteului; 

accentuare identităţii produselor şi serviciilor prin imagini sugestive; 

importantă este şi viteza de acces la site; eficienţa prezenţei pe web poate fi 

maximizată folosindu-i interactivitatea prin solicitarea de opinii, impresii etc. 

- încheierea afacerii, livrarea (DHL ş.a.) şi plata – utilizând diferite forme de 

plată electronică sau cu plata la livrare); 

- furnizarea serviciilor post-vânzare: service-ul prin telefon este prohibitiv 

pentru IMM-uri dar poate fi organizat pe net indicând limita maximă de timp 

pentru răspuns (de exemplu 12 ore); documentaţia tehnică, adesea sofisticată, poate 

fi făcută accesibilă doar clienţilor prin descărcarea unor fişiere. 

Apar însă o serie de erori frecvente ale firmelor ce activează în sfera 

comerţului electronic, şi anume [1, p.269]: 

- eroarea de a miza pe un impact pozitiv asupra vânzărilor, după lansarea 

site-ului propriu pe web; 

- eroarea de a considera prezenţa pe Internet (prin site-ul propriu), ca o 

garanţie a popularizării firmei ţi ofertei sale în întreaga lume; 

- considerarea site-ului ca un substitut pentru tehnicile de promovare 

tradiţionale şi nu ca pe o componentă complementară a strategiei de promovare a 

firmei; 

- nerespectarea unor principii şi reguli de proiectare a site-urilor, astfel încât 

acestea să asigure atractivitate, rapiditate de accesare şi comoditate în utilizare; 

- proiectare improprie a site-ului, ce ridică dificultăţi de identificare rapidă şi 

clară a atu-urilor ofertei; 

- absenţa preocupării continue de actualizare a conţinutului site-lui; 

- iluzia că un site bine conceput generează automat efectele marketingului 

direct; 

- convingerea că extinderea comerţului electronic va duce la extincţia 

treptată a intermediarilor tradiţionali; 

- convingerea că e-commerce anulează complet decalajele dintre 

întreprinderile mari şi cele aparţinând sectorului IMM; 

- convingerea că riscurile şi consecinţele aferente fraudării cardurilor 

cumpărătorilor îi privesc pe aceştia şi nu pe furnizorul de produse şi servicii. 

Site-urile comerciale au trecut de la faza în care erau folosite doar pentru 

prezentarea produselor şi a broşurilor în format electronic la aceea în care au 

devenit adevărate canale de distribuţie. 

Comercianţii care oferă produsele şi serviciile pe Internet analizează 

eficienţa site-ului din trei puncte de vedere [6, p.272-273]: cel global, care vizează 

performanţa de ansamblu a magazinului, cel al marketingului şi cel comercial. 

Performanţa globală a magazinului este direct influenţată de calitatea 

managementului pe de o parte, şi de numărul de vizitatori şi volumul vânzărilor pe 

de altă parte; 

Marketingul prin Internet poate fi definit în linii mari ca activităţi desfăşurate 

pentru a câştiga clienţi pentru magazinele on-line şi de a-i păstra. Tehnicile pentru 

marketingul on-line fac apel la bannerele introduse în paginile web, la reperele 

424


plasate în motoarele de căutare şi pe marile portaluri şi la companiile de promovare 

prin email. 

Analiza eficienţei din punct de vedere comercial vizează o serie de aspecte 

printre care amintim: 

- sortimentul de produse; se stabileşte gradul în care sortimentul de produse 

prezentate în magazinul on-line satisface din punct de vedere sortimental cerinţele 

clienţilor. 

- sugestiile comerciale; tehnici pentru prezentarea/gruparea produselor 

pentru a creşte motivaţia de a cumpăra din magazinele on-line. 

- metaforele de cumpărare; sunt mijloacele utilizate de clienţi pentru a găsi 

produsele pe care-i interesează. De exemplu: răsfoirea ierarhizată prin catalogul de 

produse. 

- particularităţile de design se referă la aspectul fundalului, a mijloacelor 

utilizate, caracterele şi corpul literelor utilizate, dimensiunea, culoarea, amplasarea 

acestor elemente în pagină 

Analiza atentă a eficienţei magazinului virtual va face posibilă descoperirea 

punctelor care generează pierderi de clienţi şi se pot lua măsurile necesare. 

CONCLUZII 

Cele prezentate anterior ne întăresc convingerea că vânzarea electronică are 

o influenţă asupra marketing-ului, merchandising-ului, distribuţiei, rentabilităţii 

detailiştilor şi producătorilor, asupra consumatorilor, în consecinţă asupra tuturor 

actorilor de pe scena vânzării cu amănuntul. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Drăguşin, M., 2003 - Strategii globale de comerţ electronic pentru IMM-uri, în volumul 

Comerţ şi Globalizare, Editura ASE, Bucureşti, p.268-269. 

2. Hofmann, J.A., 2008 - The E-Business Primer. How to Develop, Implement, Market and Manage 

an E-Business pe site-ul www.netinbusiness.net. 

3. Kalakota, R., Whinston, A.B., 1996 - Frontiers of Electronic Commerce, Addison Wesley, 

Readind, Massachusetts, p.87. 

4. Kalakota, R., Robinson, M., 1999 - E-Business. Roadmap for Success, Addison-Wesley, 

Reading, Massachusetts, p.52. 

5. Kosiur, D., 1998 - Understanding Electronic Commerce, Microsoft Press, Redmond, 

Washington, p. 18-20. 

6. Pleşea, D., 2003 - Analiza eficienţei comerciale a unui magazin on-line în volumul Comerţ 

şi Globalizare, Editura ASE, Bucureşti, p.272-273. 

7. http://idm.internet.com , Geller, D.P., The Yin and Yang of Electronic Commerce. 

8. http://www.wentworth.com *** Buyer’s Guide to Electronic Commerce. Glossary of Terms. 

425


INFLUENŢA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL ACTUAL 

ASUPRA RAŢIONALIZĂRII DISTRIBUŢIEI 

PRODUSELOR 

Gh. PETRESCU 1 , 

GABRIELA BOLDUREANU 2 

1 

Universitatea de Medicină şi Farmacie 

„Gr.T.Popa” Iaşi 

telefon: 0232-267623 

2, 

Universitatea „Petre Andrei” Iaşi 

telefon: 0232-215944 

Considering management in the sphere of commerce, an efficient 

management should be based on the following premises: rationalization of 

organizational structure of a commercial body, improvements in the 

information system, higher level of management training. The paper tries to 

evaluate the influence of the information system upon the rationalization of 

the production distribution. 

Key words: information system, rationalization, distribution 

Circuitele pe care se deplasează produsele de la producători la consumatori 

sunt foarte diverse. Perfecţionarea proceselor de distribuţie nu este posibilă decât 

prin urmărirea atentă a itinerarelor parcurse de mărfuri si evitarea staţionărilor 

inutile sau a ratelor ocolitoare. 

Prin studierea datelor oferite de sistemul informaţional se pot iniţia măsuri 

de perfecţionare a distribuţiei, cu efecte favorabile asupra rezultatelor economice 

ale întreprinderilor. 


Prezentul articol este rezultatul unui demers de deducţie şi inducţie, investigare 

şi interpretare critică şi comparată a numeroase studii elaborate la nivel naţional şi 

internaţional cu privire la tema cercetată. S-a realizat o prezentare a sistemului 

informaţional şi implicaţiile avute asupra distribuţiei produselor în sfera de marketing. 


Complexitatea şi dinamismul epocii contemporane, influenţa tot mai 

accentuată a revoluţiei ştiinţifico-tehnice ridică în faţa managerilor firmelor noi si 

complicate probleme, a căror rezolvare presupune o adaptare continuă, elastică şi 

eficientă, pe baza unor informaţii bogate si pertinente. 

Sistemul informaţional actual trebuie să asigure datele necesare cunoaşterii 

cât mai reale a fenomenelor şi proceselor economice, să permită - în funcţie de 

426


aportul firmelor - obţinerea unor efecte economice scontate. Sistemul informaţional 

poate contribui la valorificarea adecvata a resurselor umane, financiare şi materiale, 

la stabilirea celor mai eficiente variante de producţie şi comercializare. 

De aici rezultă că îmbunătăţirea managementului actual presupune şi 

modernizarea sistemului informaţional, mijloace sofisticate de culegere, prelucrare 

şi păstrare a datelor. 

În distribuţia mărfurilor într-o economie de piaţă, rolul sistemului 

informaţional este de a evidenţia ansamblul problemelor pe care să le rezolve 

conducerea firmelor producătoare şi cele comerciale, în vederea realizării unor 

circuite cât mai directe şi satisfacerea exigenţelor consumatorilor [3, p.201]. 

În acest scop, informaţiile referitoare la vânzările din perioadele precedente 

sunt edificatoare, iar fluxurile de informaţii de la consumatori spre producători au o 

importanţă majoră pentru orientarea producţiei viitoare şi asigurarea vânzării 

acesteia pe piaţă. 

Cele mai semnificative fluxuri de distribuţie, între care cel informaţional are 

un rol determinat sunt următoarele [1, p.358]: 

1. Fluxul produsului; 

2. Fluxul tranzacţiilor (negocierilor); 

3. Fluxul titlului de proprietate; 

4. Fluxul informaţional; 

5. Fluxul acţiunilor de promovare. 

Sistemul informaţional nu trebuie să se limiteze însă numai la fenomene 

trecute, ci să anticipeze evoluţia fenomenelor de piaţă, să creeze mediul favorabil 

comercializării produselor. 

Procesul de distribuţie a bunurilor este precedat de fluxul de informaţii si el 

este urmarea încheierii contractelor intre agenţii economici producători şi 

comercianţi [2, p.131]. Desfăşurarea neîntreruptă a distribuţiei, efectele acestui 

proces (cheltuieli, pierderi, profituri, imobilizări), înregistrate în diferitele lui 

secvenţe, se vor reflecta în sistemul informaţional. 

Sistemul informaţional asigură înregistrarea, culegerea, transmiterea, 

circuitul, prelucrarea si valorificarea informaţiilor de orice natură. Sistemul 

informaţional cunoaşte evoluţia sistemului a cărui activitate trebuie s-o reflecte. 

Aceasta este de neconceput fără informaţie, care este componenta sa principală, 

mobilul tuturor activităţilor, iar informaţia reprezintă ştirea, evenimentul, 

comunicarea ce urmează a fi transmisă celor implicaţi Într-o anumită activitate. 

Importanţa sistemului informaţional poate fi uşor dedusă din faptul că pentru 

funcţionarea normală a unui sistem de conducere este oportună realizarea 

următoarelor activităţi: 

- culegerea informaţiilor privitoare la starea sistemului si a mediului 

înconjurător; 

- transmiterea informaţiilor prin canalele adecvate la locul prelucrării 

acestora; 

- prelucrarea informaţiilor în vederea analizei şi elaborării deciziilor; 

- adaptarea deciziilor şi transmiterea lor către organele de execuţie; 

427


- asigurarea controlului şi îndeplinirii sarcinilor rezultate din decizii. 

Aceste obiective sunt îndeplinite de sistemul informaţional, pârghie deosebit 

de importantă a managerului firmei. 

În distribuţia mărfurilor, sistemul informaţional are menirea de a asigura 

legăturile între sistemul de conducere al canalelor de distribuţie si cel condus, 

creând condiţiile desfăşurării normale a activităţii, prin informaţiile reale şi 

oportune furnizate sistemului de conducere, adoptării unor decizii temeinic 

fundamentate. 

Sistemul informaţional trebuie să îndeplinească mai multe condiţii, dintre 

care cele mai importante sunt [5, p.137]: 

- deplasarea rapidă a informaţiilor intre elementele sistemului, la toate 

nivelurile cu competenţe de decizie; 

- asigurarea unei precizii corespunzătoare a informaţiilor rezultate; 

- sistematizarea şi prezentarea datelor într-o formă accesibilă şi 

corespunzătoare cu modul în care vor fi utilizate; 

- cercetarea mediului ambiant al firmelor implicate şi a locului acestora in 

cadrul ansamblului economico-social. 

Fluxul de informaţii al distribuţiei permite, mai întâi, urmărirea activităţilor 

desfăşurate de firmele producătoare, apoi circuitele urmate de produse prin diverse 

verigi comerciale cu ridicata sau amănuntul la consumatori. 

Derularea firească a fluxului informaţional al distribuţiei produselor 

presupune o structura organizatorică a întreprinderilor producătoare şi comerciale, 

o bază tehnică specifică sau posibilităţi de acces la centre de prelucrare a datelor, 

relaţii cu unităţile mediului şi în unele cazuri cu structurile administrative. 

Fluxul de informaţii al firmelor producătoare şi al celor comerciale trebuie să 

ofere elementele necesare caracterizării unor aspecte importante ale distribuţiei şi 

anume: expedierea produselor către consumatori prin canalele de distribuţie 

tradiţionale sau noi; încasarea sau nu a contravalorii produselor expediate; modul 

cum sunt primite produsele de cumpărători şi care ar fi componentele distribuţiei 

inverse care ar interesa firmele. 

Informaţiile cu privire la distribuţia produselor trebuie să fie ample, clare şi 

percepute rapid, în aşa fel încât deciziile să poată fi luate într-un timp optim [4, p. 

146]. Metodele utilizate pentru culegerea, depozitarea, prelucrarea şi transmiterea 

informaţiilor îşi vor dovedi utilitatea numai dacă asigură desprinderea de concluzii 

clare, într-un interval scurt şi sunt uşor interpretate de decidenţi. în acest mod, 

sistemul informaţional reprezintă mijlocul indispensabil conducerii ce permite să se 

analizeze rapid şi exact o situaţie complexă şi să se ia cele mai eficiente decizii 

impuse de împrejurările respective. 

Sistemul informaţional, alături de factorii tehnico-organizatorici, 

influenţează direct nivelul eficacităţii activităţii de conducere, ce se reflectă cel mai 

sintetic în rezultatele economico-financiare ale firmelor. Eficienţa cu care sunt 

folosite informaţiile interesează atât unităţile producătoare, cât şi pe cele 

comerciale, participante direct la procesul de distribuţie, în cazul comerţului, o 

conducere eficientă a activităţii comerciale se bazează pe trei premise: 

428


raţionalizarea structurii organizatorice a aparatului comercial, îmbunătăţirea 

sistemului informaţional, creşterea nivelului de pregătire a managerilor. Aceste 

premise sunt valabile şi în cazul activităţii firmelor producătoare, pentru funcţia 

comercială a acestora, care se materializează printr-o participare activă la procesul 

distribuţiei. 

Deoarece, în condiţiile actuale, informaţiile sunt prelucrate în marea lor 

majoritate cu mijloace modeme de calcul, se poate aprecia că progresul sistemului 

informaţional se sprijină pe componenţa sa de bază - sistemul informatic. 

Eficienţa economică a folosirii sistemelor informatice se calculează ca raport 

intre plusul de profit obţinut prin utilizarea sistemelor informatice noi, moderne, 

faţă de cele folosite anterior şi diferenţa dintre valoarea resurselor informatice 

obţinute cu mijloace noi de calcul şi a celor din perioada de referinţă. Formula de 

calcul este următoarea: 

p1 

− p0 

ES = 

R1 

− R0 

în care: 

ES - eficienţa sistemelor informatice: 

p1 - profitul obţinut în condiţiile utilizării sistemelor informatice noi; 

p0 - profitul obţinut în condiţiile utilizării sistemelor informatice anterioare; 

Rl - valoarea resurselor informatice obţinute cu sistemele noi; 

R0 - valoarea resurselor informatice obţinute cu sistemele anterioare. 

În relaţia de mai sus, eficienţa utilizării informaţiilor a fost exprimată 

pornindu-se de la formula generală a eficienţei, dar încercarea de a reduce totul la 

raportul efect-efort material înseamnă o supraevaluare a factorilor materiali, ce pot 

fi uşor cuantificaţi, faţă de cei umani care rămân cel mai frecvent greu sau 

imposibil de a fi măsurat şi a căror contribuţie - mai ales în conducere - poate fi 

substanţială. 

Prin prelucrarea autonomă a datelor se urmăreşte înlocuirea unor activităţi 

ale oamenilor, mai ales a acelora care necesită un volum mare de muncă. De aici 

reiese necesitatea calculării coeficientului economiei de personal ce asigură 

sistemul informaţional bazat pe dotarea modernă şi care se calculează cu formula: 

t0 

− t1 

E p 

= 

t0 

în care: 

Ep - coeficientul economiei de personal; 

t0 - timpul de muncă cheltuit pentru executarea lucrărilor solicitate de 

sistemul informaţional in condiţiile vechii dotări şi structuri; 

t1 - timpul de muncă cheltuit pentru executarea lucrărilor în noul sistem 

informatic sau noua structură funcţională. 

Interdependenţele dintre unităţile participante la procesul distribuţiei impun 

utilizarea de către acestea a unor informaţii cât mai reale, prelucrate cu ajutorul 

mijloacelor moderne de calcul, asigurând anumite conexiuni intre structuri 

organizatorice şi de conducere specifice ramurilor şi subramurilor cărora le aparţin. 

429


Fiecare firmă implicată direct sau indirect în distribuţia produselor dispune 

de un sistem informaţional propriu, dar acesta trebuie să fie conceput şi utilizat 

numai într-o strânsă conexiune cu cele ale unităţilor cu care cooperează. Se 

urmăreşte ca deciziile tuturor unităţilor să fie luate m condiţiile cunoaşterii 

realităţilor din cadrul canalelor de distribuţie, asigurându-se o armonizare a 

legăturilor dintre participanţi şi reducerea tensiunii ce poate lua naştere. 

CONCLUZII 

În concluzie, pentru ca sistemul informaţional să reprezinte în mod efectiv o 

premisă a raţionalizării distribuţiei produselor, acesta trebuie proiectat şi realizat 

după criterii care să răspundă deopotrivă specificului şi cerinţelor tuturor 

participanţilor la procesul distribuţiei. 

În ceea ce priveşte aparatul comercial, purtătorii de informaţii ai distribuţiei 

produselor sunt în măsură să evidenţieze deplasarea acestora, în structură bine 

conturată, doar până la unităţile comerciale cu ridicata. De la această verigă spre 

consumatori drumul produselor este dificil de precizat, deoarece firmele cu 

amănuntul nu urmăresc mărfurile numai din punct de vedere cantitativ şi global 

valoric, fără a evidenţia structura mărfurilor şi producătorii acestora. 

O evidenţă cu mijloace moderne ar permite informaţii utile, ar putea 

evidenţia producătorii ce nu se ridică la nivelul exigenţelor consumatorilor şi care, 

în mod firesc, trebuie evitaţi în comenzile viitoare. 

Numai în acest mod se va dovedi eficacitatea sistemului informaţional bazat 

pe cele mai moderne realizări în domeniul tehnicii de calcul. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Florescu, C., 1992 - Marketing, Editura Marketer, Bucureşti, 1992, p.358. 

2. Marinescu G., Petrescu Gh., 2004 – Marketing, Editura „Gr.T.Popa” Iaşi, p.131. 

3. Munteanu, V. ş.a., 1996 - Marketing pentru toţi, Editura Uniunii Scriitorilor Editura 

Meridianul 28, Chişinău, p. 201 

4. Niculae, M.V., 1992 - Piaţa informaţiilor, Seria Marketing informaţional, Bucureşti, p.146. 

5. Oprea D., - Premisele şi consecinţele informatizării contabilităţii, Editura Graphix, laşi, 

1995, p.137. 

430


CONSECINŢELE MANIFESTĂRII DIVERGENŢELOR 

STRUCTURALE ÎNTRE ECONOMIILE STATELOR EX- 

COMUNISTE ŞI CELE DIN ZONA EURO 

V.L. ICHIM 1 

1 

Institutul de Studii Europene “Ştefan Lupaşcu” Iaşi 

e-mail: liviuichim@yahoo.com 

The structure of the national economy is the main factor in the 

economic development of the national labour productivity and the external 

competitiveness, and at the same time it influences the labour force migration 

phenomenon which has long term negative consequences on the countries 

void of this force. The ex-communist countries should accelerate systemic 

transformation within the economy and stimulate the growth of the national 

economy competitiveness by supporting the investment process, investments 

being at the same time the only viable solution for inflation and current 

account cutting down. All these imply keeping the monetary policy, currency 

flow and financial autonomy and even the promotion of significant budgetary 

deficits (above 3% of GDP), deficits which can be determined by the 

transformations within the economy. So, it is highly recommended that the 

Stability and Growth Pact should be modified so that the budgetary deficit be 

analyzed through the effect produced by the general level of prices in a 

national economy (qualitative versus quantitative analysis). 

Key words: structural divergences, asymmetric shocks, systemic 

transformation 

Disparităţile de dezvoltare economică ce există între statele din zona euro şi 

ţările central- şi est-europene se datorează divergenţelor structurale şi implică o 

slabă corelare a şocurilor economice, iar în astfel de condiţii adoptarea monedei 

unice europene nu este benefică pentru fostele state comuniste, care s-ar expune 

astfel, pe de o parte, riscului producerii şocurilor asimetrice, iar pe de altă parte, 

riscului încetinirii atât a ritmului de creştere economică cât şi a ritmului de 

continuare a transformărilor sistemice. Cu alte cuvinte, aderarea la UEM necesită, 

pe lângă îndeplinirea criteriilor de convergenţă noiminală (numite şi condiţii 

formale de aderare) şi asigurarea, într-o măsură cât mai mare posibilă, a 

convergenţei reale (ce implică condiţiile infomale ale aderării). 


Deoarece se consideră că, pe măsură ce creşte gradul de integrare economică, 

scade frecvenţa şocurilor asimetrice, iar ciclurile de afaceri dintre ţări devin mai 

sincronizate ¼1½, putem aprecia corelarea ciclurilor de afaceri şi simetria şocurilor 

luând în considerare: 

431


1. nivelul de integrare a comerţului ţărilor aflate în tranziţie în comerţul UE 

calculat la nivel de ţară ca raport între comerţul intracomunitar cu bunuri şi total comerţ 

extern cu bunuri; 

2. nivelul de asemănare dintre structura fiecărei economii naţionale şi cea a 

zonei euro determinat ca abaterea absolută faţă de zona euro a contribuţiei 

principalelor activităţi la realizarea Valorii Adăugate Brute (VAB); 

3. gradul de dezvoltare economică relevat de PIB pe cap de locuitor. 

În acest scop vom face o analiză a oportunităţii aderării ţărilor aflate în tranziţie – 

Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia şi 

Ungaria – la Uniunea Monetară Europeană utilizând criteriile menţionate anterior, 

acestea reprezentând doar cîteva dintre criteriile circumscrise teoriei zonelor monetare 

optime. Am inclus în acest demers şi Slovenia, chiar dacă ea s-a alăturat deja zonei 

euro, la 1 ianuarie 2007, pentru a o folosi ca bază de comparaţie. 

În subsidiar, ne propunem să stabilim prin compararea rezultatelor obţinute o 

ierarhie a celor zece ţări sub aspectul oportunităţii adoptării monedei unice europene. 

Metodologia de lucru propusă este următoarea: pe măsură ce vom analiza 

criteriile de optimalitate monetară, vom acorda ţărilor puncte de la 1 la 10, astfel încât, 

punctajul final cel mai mic să indice ţara cea mai potrivită să adopte moneda unică 

europeană, iar punctajul cel mai mare să permită identificarea ţării cu cel mai redus 

grad de optimalitate monetară în raport cu UEM (alcătuită din 12 ţări). 

De asemenea, vom analiza relaţia dintre ponderea pe care o are agricultura la 

realizarea VAB şi gradul de dezvoltare a economiei naţionale. 


Analiza comerţului extern, intra- şi extracomunitar pentru anul 2006, 

prezentată în tabelul 1, evidenţiază faptul că ţările ex-comuniste, au un comerţ 

extern orientat preponderent spre UE, comerţul intracomunitar deţinând ponderi 

din comerţul extern al acestor ţări cuprinse între 60,95% (nivelul minim fiind 

înregistrat de Bulgaria) şi 83,06% (nivelul maxim fiind consemnat de Cehia). 

Trebuie precizat că fostele state socialiste care au aderat la UE sunt mai 

dependente de piaţa unică europeană decât o parte din ceilalţi membri ai Uniunii, 

care înregistrează ponderi mai mici ale exporturilor şi importurilor în şi din spaţiul 

comunitar, cum ar fi Italia, cu 60,38%, respectiv 56,89%, Marea Britanie, cu 

62,93%, respectiv 57,73%, sau Grecia cu 63,76% din exporturi şi 57,14% din 

importuri. Analiza datelor statistice mai evidenţiază că ţările ex-comuniste sunt cel 

mai puternic legate de economia germană, de unde provin preponderent achiziţiile 

intracomunitare. De asemenea, cinci dintre cele zece ţări analizate au ca principlă 

destinaţie a exporturilor intracomunitare Germania, însă şi în cazul celorlalte ţări, şi 

anume Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania şi România, Germania rămâne o 

destinaţie importantă. Raportarea economiilor în tranziţie la economia germană 

este relevantă din perspectiva trecerii la moneda unică europeană, deoarece PIB-ul 

Germaniei reprezintă 20% din PIB-ul total al celor 27 de membrii ai UE (în 2006, 

Germania avea un PIB de 2 309,1 miliarde de euro, iar UE 27, de 11 536,2 

miliarde) şi peste 27% din PIB-ul zonei euro, iar un comerţ integrat cu cel al 

Germaniei înseamnă şi o mai strânsă sincronizare a ciclurilor de afaceri şi a 

şocurilor economice. 

432


Tabelul 1 

Gradul de integrare a comerţului cu bunuri desfăşurat de ţările aflate în tranziţie în 

comerţul cu bunuri al UE, în anul 2006 

Ţara 

Exportul de bunuri 

Intra-UE 27 

% din total 

exporturi 

Importul de bunuri 

Intra-UE 27 

% din total 

importuri 

433 

Ponderea 

comerţului 

intracomunitar cu 

bunuri 

% din total comerţ 

extern 

Irearhizare după 

integrarea 

comerţului cu 

bunuri 

Puncte 

Cehia 85,57 80,50 83,06 1 

Slovacia 86,91 75,70 81,03 2 

Polonia 78,96 73,00 75,78 3 

Letonia 72,45 76,52 75,11 4 

Ungaria 79,21 70,22 74,63 5 

Slovenia 68,52 77,81 73,25 6 

Estonia 66,05 74,10 70,75 7 

România 70,29 63,36 66,05 8 

Lituania 63,62 62,73 63,11 9 

Bulgaria 60,68 61,15 60,95 10 

Cu toate acestea, economiile emergente la care ne referim nu au ciclurile de 

afaceri corelate suficient cu zona euro, de unde şi caracterul specific al şocurilor 

economice. Rezultatele obţinute în urma comparării contribuţiei principalelor 

activităţi la realizarea valorii adăugate brute (VAB) în ţările aflate în tranziţie din 

UEM, prezentate în tabelul 2, evidenţiază faptul că Letonia, Ungaria şi Estonia au 

economii asemănătoare structural cu economia zonei euro, sectorul serviciilor fiind 

bine dezvoltat, ceea ce reduce riscul producerii, în aceste ţări, a şocurilor asimetrice 

în raport cu zona euro. În Cehia, Slovenia şi Slovacia industria are o contribuţie 

mult mai mare la realizarea VAB decât în UEM, în vreme ce agricultura deţine un 

loc important în România şi Bulgaria, care se plasează, din acest motiv, pe ultimele 

locuri ale ierarhiei stabilitie în baza criteriului asemănării structurii economiei. Se 

remarcă faptul că economia României se distanţează cel mai mult de economia 

Uniunii Monetare Europene, având o contribuţie de cinci ori mai mare a 

agriculturii la VAB şi un aport modest al serviciilor: de aproape 55%, faţă de 

71,4% cât înregistrează economia zonei euro. 

Disparităţile de dezvoltare economică şi socială ce există între ţările aflate în 

tranziţie, precum şi între acestea şi UEM sunt evidenţiate de indicatorul sintetic 

PIB/locuitor (tabelul 3). În majoritatea ţărilor analizate, puterea de cumpărare este 

mică, situată sub 60% din nivelul înregistrat în zona euro, ceea ce denotă 

capacitatea financiară redusă de ajustare a şocurilor de cerere sau de ofertă la 

nivelul operatorilor economici, iar atragerea capitalurilor necesare, bunăoară, 

pentru reorientarea producţiei implică în aceste condiţii apelul la împrumuturi 

bancare costisitoare, care vor afecta competitivitatea prin preţ. Analiza acestui


indicator oferă o imagine asupra nivelului scăzut de convergenţă reală privind 

economiile ex-comuniste şi cele din zona euro. 

Tabelul 2 

Contribuţia principalelor activităţi la realizarea Valorii Adăugate Brute (VAB) în ţările 

aflate în tranziţie din UEM, în anul 2005 

Ţara 

Agricultură 

vânătoare şi 

pescuit 

% din 

VAB 

Abateri 

% 

Industrie 

şi construcţii 

% din 

VAB 

Abateri 

% 

% din 

VAB 

Servicii Total Ierarhizare 

Abateri 

% 

Abateri 

% 

Letonia 3,8 1,8 22,4 4,2 73,8 2,4 8,4 1 

Estonia 4,0 2,0 29,4 2,8 66,6 4,8 9,6 2 

Ungaria 3,7 1,7 30,2 3,6 66,1 5,3 10,6 3 

Polonia 4,8 2,8 30,6 4,0 64,6 6,8 13,6 4 

Slovacia 3,8 1,8 34,2 7,6 62,0 9,4 18,8 5 

Slovenia 3,1 1,1 35,4 8,8 61,5 9,9 19,8 6 

Lituania 5,7 3,7 33,5 6,9 60,8 10,6 21,2 7 

Bulgaria 9,3 7,3 30,3 3,7 60,4 11,0 22,0 8 

Puncte 

Cehia 3,0 1,0 37,7 11,1 59,3 12,1 24,2 9 

România 10,1 8,1 35,0 8,4 54,9 16,5 33,0 10 

Zona euro 12 2,0 0,0 26,6 0,0 71,4 0,0 

Tabelul 3 

PIB pe cap de locuitor în ţările aflate în tranziţie şi în UEM, în anul 2005 

PIB pe cap de locuitor 

Ierarhizare 

Ţara 

PPS % Puncte 

Slovenia 18,700 74,8 1 

Cehia 17,100 68,4 2 

Ungaria 14,300 57,2 3 

Estonia 13,400 53,6 4 

Slovacia 12,900 51,6 5 

Lituania 12,200 48,8 6 

Polonia 11,700 46,8 7 

Letonia 11,000 44,0 8 

România 8,100 32,4 9 

Bulgaria 7,500 30,0 10 

Zona euro 25,000 100 – 

434


Determinarea nivelului de oportunitate al aderării la zona euro în funcţie de 

cele trei criterii analizate (tabelul 4) permite împărţirea statelor analizate în două 

grupuri, unul ce include state caracterizate printr-un grad mai mare de convergenţă 

reală în raport cu UEM, e vorba de Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Estonia şi 

Letonia, al doilea, format din Lituania, România şi Bulgaria, ţări cu o redusă 

convergenţă reală, la graniţa dintre cele două grupuri situându-se Polonia. 

Tabelul 4 

Nivelul de oportunitate al aderării la UEM 

Ţara 

Irearhizare după 

integrarea 

comerţului 

Irearhizare 

după 

convergenţa 

structurală 

Irearhizare 

după 

PIB / locuitor 

Nivelul de 

oportunitate 

al aderării la 

UEM 

Irearhizare 

după nivelul de 

oportunitate al 

aderării la 

UEM 

Puncte Puncte Puncte Punctaj final 

Ungaria 5 3 3 11 1 

Cehia 1 9 2 12 2 

Slovacia 2 5 5 12 3 

Slovenia 6 6 1 13 4 

Estonia 7 2 4 13 5 

Letonia 4 1 8 13 6 

Polonia 3 4 7 14 7 

Lituania 9 7 6 22 8 

România 8 10 9 27 9 

Bulgaria 10 8 10 28 10 

CONCLUZII 

Nivelul PIB-ului/locuitor este influenţat de o serie de factori precum 

structura economiei naţionale – astfel, contribuţia mare pe care o are 

agricultura la realizarea VAB în România, de 10,1%, în Bulgaria, de 9,3%, şi în 

Lituania, de 5,7%, conduce la un nivel scăzut al PIB/locuitor, aceste ţări fiind 

ultimele 3 din cele 10 ţări analizate, după oportunitatea aderării la zona euro, în 

vreme ce aportul mare al serviciilor la realizarea VAB consemnat în Estonia şi 

Ungaria, de 66,6%, respectiv 66,1%, conduce la niveluri mai ridicate ale 

PIB/locuitor –, distribuţia populaţiei ocupate pe principalele ramuri ale 

economiei sau distribuţia populaţiei pe medii (rural sau urban), productivitatea 

înregistrată la nivel de ramură economică. Pe de altă parte, nivelul înregistrat 

de PIB/locuitor influenţează o serie de aspecte ale economiei reale sau 

nominale precum: asigurarea stabilităţii preţurilor, gradul de intermediere 

financiară, procesul de economisire şi cel investiţional, precum şi nivelul 

consumului, atragerea capitalurilor străine, importul de tehnologie ce poate 

conduce la creşterea productivităţii, capacitatea de a finanţa cheltuielile de 

cercetare-dezvoltare, migraţia forţei de muncă, inclusiv exodul de inteligenţă, 

nivelul corupţiei, ca factor ce grevează asupra bunei funcţionări a mecanismului 

pieţei, capacitatea de absorbţie a fondurilor europene, durata procesului de 

435


“prindere din urmă” (catching-up). Prin urmare, pentru economiile emergente, 

nivelul de dezvoltare economică relevat de PIB/locuitor este important pentru a 

stabili gradul de optimalitate monetară al acestora în raport cu zona euro 

Ţările ex-comuniste trebuie să accelereze transformările sistemice ce au loc 

în economie, să acţioneze în direcţia creşterii competitivităţii economiei naţionale, 

susţinând procesul investiţional, investiţiile fiind totodată unica soluţie viabilă 

pentru reducerea inflaţiei şi a deficitului de cont curent. Toate acestea impun 

păstrarea autonomiei politicilor monetare, valutare şi financiare şi chiar 

promovarea unor deficite bugetare semnificative (de peste 3% din PIB), deficite 

care pot fi cerute de mutaţiile care au loc în economie. În acest context, este 

necesar ca Pactul de Stabilitate şi Creştere să fie modificat în sensul analizării 

deficitului bugetar prin prisma efectului exercitat asupra nivelului general al 

preţurilor dintr-o economie naţională (analiză calitativă versus analiză cantitativă). 

Deficitele bugetare mari nu au neapărat efecte inflaţioniste – importante 

fiind modul de finanţare a acestora, destinaţia dată cheltuielilor bugetare, calitatea 

politicilor salariale din domeniul instituţiilor bugetare – (bunăoară, în perioada 

2002-2005, SUA a înregistrat deficite cuprinse între 3,7% şi 4,6% din PIB şi o rată 

a inflaţiei situată în intervalul 1,6% - 3,4% , Japonia a avut deficite cuprinse între 

4,8% la 7,9% şi dezinflaţie, Polonia a consemnat deficite cuprinse între 3,2% şi 

6,3% şi o rată a inflaţiei situată în intervalul 0,7% - 3,6%), după cum bugetele 

echilibrate sau excedentele bugetare nu garantează un nivel redus al inflaţiei (în 

anul 2006, Estonia a avut un excedent bugetar de 3,8% din PIB şi o rată a inflaţiei 

de 4,4%, iar Bulgaria, un excedent de 3,3% şi o rată a inflaţiei de 7,4%.). 

[ 1 ] Aceasta aserţiune este cunoscută sub numele de "punctul de vedere al Comisiei 

Europene", ce a fost formulat la începutul anilor '90 şi susţinut apoi de Frankel şi A.K. Rose 

(1998), de H.A. Hallett şi L. Piscitelli (2001), dar şi combătut, însă cu argumente 

contestabile, de către Paul Krugman (1993) 

(tab. 1) Prelucrare după Eurostat, External and intra-European Union trade, Monthly 

statistics– Issue number 10/2007, Eurostat Statistical Books, 2007, pp. 246-515; Eurostat, 

EU economic data pocketbook, 1-2007, pp. 10-11 

(tab. 2) Prelucrare după: Eurostat, Europes in figures. Eurostat yearbook 2006-07, 

Luxemburg, 2007, p. 157; INS, Economia mondială în cifre, p. 34, www.insse.ro.(Pentru 

Slovenia şi Ungaria datele sunt aferente anului 2002.) 

(tab. 3) Prelucrare după Eurostat, Europes in figures. Eurostat yearbook 2006-07, 

Luxemburg 2007, p. 152. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Krugman, P., 1993 - „Lessons of Massachusetts for EMU”, în Torres, Francesco, 

Francesco Giavazzi (eds.), The Transition to Economic and Monetary Union, 

Cambridge University Press, Cambridge. 

2. Frankel, J.; Rose, A.K., 1998 – „Endogeneity of the Optimum Currency Criteria”, 

Economic Journal, nr. 108. 

3. Babetskii, I., 2004 - „EU Enlargement and Endogeneity of some OCA Criteria: Evidence 

from the CEECs”, Working Paper series 2, Czech National Bank. 

436


METHODOLOGICAL MODEL OF SOCIO-ECONOMIC 

RESEARCH IN APICULTURE 

G. STEFAN 1 , D. BODESCU 1 

1 

"Ion Ionescu de la Brad" University of Agricultural 

Sciences and Veterinary Medicine, Iasi 

e-mail: stefang@univagro-iasi.ro, 

dbodescu@univagro-iasi.ro 

The first stage of project implementation n o 51-058/2007, called „ The 

elaboration and implementation of bee-keeping exploitations models in the 

european economic context” (APIMODEL) has as a main objective the 

organization of a research infrastructure and the evaluation of the beekeeping 

potential in Romania. This first stage is extremely important because 

under a logistical aspect it permits the clarification of research methods, the 

quantification of the need of materials and equipments that will be used for 

the conduction of the project and under a scientific aspect the qualitative and 

quantitative evaluation of the bee-keeping production factors in Romania is 

being realized, strict elements for the foundation of the research directions in 

this project. 

Keywords: socio-economic research, melliferous potential, methodology. 

Under a methodological aspect the current situation analysis regarding 

apiculture, the evaluation of taken action for the modernization of the bee-keeping 

sector and its` adaptation to the European Unions` demands have allowed us to 

establish the main research methods and techniques for the projects realization, of 

which we mention: the statistical research of apiculture, the zoning of apiculture, 

the study of the melliferous potential, the technical and economical evaluation of 

apiculture, the selective analysis of the bee-keeping exploitations on productions 

areas, field research, the elaboration of schematics and practice models of 

performance bee-keeping, market studies for apiculture products, the elaboration of 

a practical guide for the efficient growth of bees a.o. [1,3,] .The entire project is 

being realized using information and bibliographical research in specialty papers, 

field research through direct observation, interviews on questionnaires basis, the 

monitoring of standard farms, the design of new models of bee-keeping 

exploitations and through the elaboration of information, documentation and 

dissemination papers of the obtained results for the promotion of model beekeeping 

exploitations, compatible with the European Unions` requirements [2,4]. 


The research method used in this paper is based on the territorial analysis of the 

technical-economical indicators studied and with the zoning of bee-keeping production 

offers sufficient information’s for the elaboration of the good practices guide to the 

437


efficiency of bee-hives. In this phase the following technical-economical indicators have 

been analyzed: 

- The bee families hers in counties. 

- The families density on 100 ha total surface. 

- The number of bee-keeping exploitations. 

- The dimension of bee-keeping exploitations. 

- The total production of honey on counties. 

- The average production of honey on a family. 

- The framing of counties in bee-keeping production areas. 


The research methods utilized during the study have been structured 

depending on the steps taken, from the drawing of the plan for the conduction of 

the analysis to the forming of conclusions and the elaborations of proposed 

solutions for this area of activity. 

During the drawing of the research development plan, it has held into 

account the overall level of development of Romanian bee-keeping in the studied 

perimeter and of the strategic priorities of this branch of activity in the european 

structures integration context and of the economic efficiency amelioration 

necessity. In the formulation of hypotheses, it has held into account the information 

sources credibility that have been accessed. In this respect, have been consulted 

data bases in our country (ex. The National Statistics Institute) and those available 

internationally (F.A.O.S.T.A.T. and E.U.R.O.S.T.A.T.), works with Scientifics 

character and official documents that regulates bee growth in our country. 

With this primary information foundation the main hypotheses have been 

elaborated that refers to the techniques and processes utilized, the level of technical 

endowment, that of capitalization, the diversification of production, the economic 

and specialized training, the political- economical conjuncture in which the 

available resources evolve, completed by the availability of adopting solutions 

specific to this period. These hypotheses have a dynamic character depending on 

the research results, following to be adapted to the field researches and the results 

derived from this. 

The information material establishing stage reveals the fact that for the 

research area there aren’t sufficient data nor in the specialty literature nor in the 

profile research bodies data bases. For this reason, the research method will be 

doubled by a sociological type field research to ensure the quality and quantity of 

information’s necessary. 

In consequence, to utilize the information’s existent in present has been used 

the documentation technique specific to social sciences that consists in the 

consultation of existent statistical works, official archives and existent document at 

the organisms related to apiculture. Between them, we will enumerate: The General 

Directions for Agriculture and Rural Development, The County Offices for 

Agricultural Consultancy, The County Sanitary Veterinary Directions, The 

Commerce and Agriculture Chambers, etc. . Last but not least it has been imposed 

438


the need for consultation of scientific publications in the scientific demonstrations 

of the higher education institutions and of research. 

So are obtained information’s from statistical yearbooks, official bulletins, 

scientific papers, rural production reports, official reports, operative documents, 

etc. 

The detailed information’s regarding the technical-economical results of 

bee-keepers, the techniques utilized, the marketing methods utilized, etc., have 

been obtained through sociological field research methods and techniques. Of 

these, it has been considered the most efficient for this study the sociological 

interview technique due to the fact that it presents the following advantages: 

For the beginning it was called the areas type sampling that consists in 

dividing the targeted space in different sectors after a certain characteristic. 

Romania’s territory has been divided in six specific areas for a bee-keeping point 

of view called bio apicultural zones (fig. 1). This are differentiated after the relief, 

altitude and longitude – determining elements for the volume and distribution of 

the melliferous potential. Thus will be able to obtain information’s on the 

differences in maintenance systems, obtained productions, the level of expenses, 

their structure, etc . 

Figure 1 The bio apicultural zones in Romania 

In every county it was necessary the sampling of bee hives after the group 

sizes of the bee families hers as follows: 

439


• 0-50 families; 

• 50-100 families; 

• Over 100 bee families. 

This sampling has been realized according to the process of quota that 

involves attending two stages, the first consisting in building a scale model of the 

targeted population in the research and the second consisting in the establishment 

of a subject quota for each operator. The model is defined by the size of the bee 

hives and their share in each group. The second stage wasn’t necessary due to the 

fact that on this research only the author of this paper has participated as an 

operator. 

Figure 1 The sample structure on counties 

Once established the features of the population included in the sample has 

taken action to realize the investigation plan that includes the interview technique, 

the type of interview, the moment, the interview guide and the means through 

which this is realized. 

The interview guide was previously verified during a pre-investigation 

realized on a reduced number of subjects with the purpose of discovering any 

inaccuracies, the filling and shaping of questions in relation to how it was received 

by the interviewed population and the extent to which it provided the results 

expected. 

The investigation realization moment is chosen in spring because in this 

season are known the final results both regarding the production obtained and 

marketed during the previous calendar year as well as losses incurred hives during 

the winter. At the same time it was necessary to avoid the period in which the bee- 

440


keepers are gone in pastoral that’s why April was considered the optimal period to 

realize the interview. 

It must be emphasized that during the move to the bee-keepers home the 

observation method must also be used to complete the interview. This presupposes 

the perception and planned registration of phenomenon’s, objects, events and 

individuals depending on a determined situation. 

In this respect is necessary to realize an observation structure on interest 

elements care regard both the individuals` attitude on the interview in progress, as 

well as the aspects regarding the bee-keeping technique, the quality and type of 

equipment held, their maintenance, the prosperity of the household or its lack, etc. 

.Because the observed aspects cannot be totally the same and so cannot guarantee a 

sufficient degree of representative ness, these have been later reduced to a smaller 

number, common to all hives to strengthen mainly the answer given by the beekeepers 

during the interview. 

The sorting and verification of data collected is the stage in which will take 

place the detailed verification of the entire obtained material in terms of shape, 

fund and answers exactitivity. Later the data grouping on criteria must be realized 

in tables in electronic format to make possible their easy processing. 

Also during this stage we shall proceed to the elaboration and 

implementation of verification keys in the completion of those utilized during the 

interview that will demonstrate the value of truth of the answers and their utility. In 

the case of invalid answers, it has chosen their completion with the material from 

the direct observations of the operator. 

The processing and interpretation of data presupposes an ordering and 

classification stage after the criteria by which they were collected and their location 

in data bases to make possible their interpretation. The graphical interpretation is 

an important component of this stage because it emphasizes much better the 

registered tendencies, the comparisons between different phenomenons, etc. 

It should be noted that in calculating the average of phenomena will not be 

determined always the simple arithmetic average, but the average of their evolution 

through their weighting towards those respective categories. 

The determinations of this indicators allows a clear evaluation of the 

apiculture development level in the studied area in order to identify adverse factors, 

eventual organizational and administrative lacks, as well as the ways to ameliorate 

the profitability and socio-economical efficiency of this activity. 

CONCLUSIONS 

In realizing the socio-economic survey, it was followed to obtain relevant 

answers to the analyzed problematic during this research on research directions: 

- the technological options regarding the multiplication and recovery system 

of the bee families herds, hiving prevention and combat techniques, honey and 

other apiculture products harvesting processes, prophylactic and therapeutic 

methods against diseases and harmful pests, winter passing processes of bee 

441


families and the quantity of honey left at the disposal of the colony for the winter 

pass; 

- work time, the number of workers that participate in the maintenance of 

the bee families and the family contribution in the works on the bee hives; 

- The bee keeping inventory utilized to the size and structure of the capital 

of the bee keeping exploitation and the way of obtaining it (acquisition or own 

participation); 

- The volume and structure of expenses; 

- The volume and structure of production and the share of pollination 

services in this; 

- The level, place and way of production recovery; 

- The degree of production processing and methods utilized; 

- The informational system utilized – specialty books, postage, internet, 

meetings in profile associations, etc; 

- The economical efficiency growth ways adopted: the increase of the bee 

families herds, the association and availability of bee keepers for this, the 

specialization of diversification of production, integration, etc; 

- Methods adopted regarding the organization of activities in the 

exploitations, the organization of bee hives and human resources; 

- The attitude and actions taken regarding the opportunities or threats linked 

to the integration in the European Union. 

BIBLIOGRAPHY 

1. Anderson, D., 2001 – A different field Innovative Entrepreneurs in Illinois Farming, 

University of Illinois Board of Trustees. 

2. Bodescu, D., 2007 – Eficienţa economică a apiculturii în România, Editura Alfa, Iaşi, p. 

36-48. 

3. Caron, B., 2000 – Keepeeng bees in populated areas – tips for suburban Beekeepers, 

MAAREC Publication. 

4. Gate, J., 2002 – Web Bee Pop – simulation, Carl Hayden Bee Reserch Center – Tucson, 

USA. 

442


THE MELLIFEROUS POTENTIAL QUANTIFICATION 

G. STEFAN 1 , D. BODESCU 1 

1 

"Ion Ionescu de la Brad" University of Agricultural 

Sciences and Veterinary Medicine, Iasi 

e-mail: stefang@univagro-iasi.ro, 

dbodescu@univagro-iasi.ro 

The present research correspond the implementation of the project n o 

51-058/2007 called „The elaboration and implementation of bee-keeping 

exploitation models viable in the european economic context” (APIMODEL). 

After the preliminary calculations regarding the bee families herds for which 

the researched area can assure sufficient food resources and an adequate 

production (tab. 5.2.) it resulted a number of aprox. 73 thousands families in 

the East area and aprox. 29 thousands in the West area, but during the 

determination of the variations of the melliferous potential it results an 

efective with 19.4% smaller for the East area and 11.6% smaller in the West 

area of Romania, the total number reaching aprox. 93.1 thousands bee 

families. From the report between the number of potential families and the 

number of existent families it can be determined the degree of utilization of 

the melliferous given being the necessary correction it results a degree of 

utilization of the melliferous potential of 53.4% on the entire researched 

perimeter, 48.2% in the East area and 58.6% in the West area of Romania. 

Key words: socio-economical research, melliferous potential, methodology 

The melliferous potential or the melliferous resource represents the capacity 

of an area to ensure the food necessary for the bee families in order to maintain 

themselves and to obtain apiculture products. It is composed from the pollen and 

nectar of flowers of the plants in the spontaneous or cultivated flora and the animal 

origin mana (some insects in the Homoptera order) and vegetal. 

The particularities of the potential as a production factor are given by the 

fact that: 

- It is being differentiated according to area, time and source species, age of 

plants, technology applied to cultivated plants, soil conditions etc.; 

- It presents certain variability from one year to another depending on the 

structure on the categories of use of the agricultural land fund. For this reason, it is 

important the degree of variability determination of the melliferous potential as a 

report between the harvestable quantity of nectar from cultivated plants (with the 

exceptions of classic and semi-intensive fruit trees plantations) and the total 

quantity of harvestable nectar; 

- It cannot be capitalized by man than through bees; 

- It cannot be stored, but on the contrary – if it is harvested it determines the 

stimulation of the nectar secretion and otherwise this phenomenon is inhibited and 

443


crystallization can occur (especially in low moisture conditions). It should be 

clearly understood to know that every day of harvesting lost lead to the 

irrecoverable lost of these riches. For example, an acacia plantation with a surface 

of 400 ha offers a 40 t a day quantity and a lime plantation of the same dimension – 

aprox. 32 t /day. 

- It is strongly influenced by weather factors (temperature, humidity, air 

currents); 

- It is difficult to obtain in pure assortments, disadvantage that on the other 

hand in counteracted by the fact that if offers particularity to each area depending 

on the share of different plants (the composition of honey is determined through 

the palinological analysis ); 

- It cannot be quantified at a zone level, micro zone or surface unit; 

- It cannot be appreciated from a value point of view than through the 

productivity of the bee families; 

- It is strongly influenced under a quantitative and qualitative aspect by 

pollution, bees being, for this reason, some of the most sensitive sensors regarding 

the environment’s quality [1, 2]. 


To know the level of usage of the melliferous resources in the researched area, it 

has taken action to determine the number of bee families which could be maintained in 

this area as a report between the harvestable honey quantity and the annual 

consumption of a bee family at a production of 30 kg of harvested honey which is of 

121.2 kg/ family. Reporting the existing bee families’ herd to the one that could be kept 

at a maximum load is being determined the level of usage of the melliferous resources 

[3]. 


Given the particularities mentioned previously, this resource must be treated 

differentiated against the other resources under the quantity aspect, time and space 

exposure, structure and quality. 

In bee keeping practice, the knowledge of this resource occupies a decisive 

place that directly influences the dimension and quality of the obtained production. 

The determination of the melliferous potential has been realized through the 

increase of surfaces occupied by species considered of major importance and the 

average hectare potential and the determination of harvestable honey quantity 

consisted in reducing the previous results at 1/3 because this is the share of the bee 

families consumption from the total melliferous resource, the rest being consumed 

by other insects. 

The quantity of honey that can be produced in a vegetation year (tab.1), 

without taking into account the previous considerations, in Romania is of 

234522.48 t. 

444


Nr. 

Crt. 

The melliferous potential distribution at territorial level 

Counties 

Melliferous 

potenţial 

(mii t) 

Nr. Crt. 

Counties 

Table 1 

Melliferous 

potenţial 

(mii t) 

Total 234522,48 

21 Harghita 8034,4 

1 Alba 6758,0 22 Hunedoara 9462,9 

2 Arad 6493,0 23 Ialomiţa 2067,4 

3 Argeş 7909,9 24 Iaşi 3934,1 

4 Bacău 7442,6 25 Ilfov 862,0 

5 Bihor 6503,3 26 Maramureş 8246,4 

6 Bistriţa-Năsăud 6014,9 27 Mehedinţi 4262,3 

7 Botoşani 2978,0 28 Mureş 6517,9 

8 Braşov 6062,3 29 Neamţ 6770,7 

9 Brăila 2228,9 30 Olt 2272,6 

10 Buzău 5421,2 31 Prahova 4575,3 

11 Caraş-Severin 11240,5 32 Satu Mare 3093,1 

12 Călăraşi 1869,5 33 Sălaj 3675,3 

13 Cluj 6229,9 34 Sibiu 6242,4 

14 Constanţa 3002,0 35 Suceava 11256,6 

15 Covasna 4475,5 36 Teleorman 1997,7 

16 Dâmboviţa 3577,4 37 Timiş 4817,7 

17 Dolj 3316,9 38 Tulcea 3745,8 

18 Galaţi 2345,7 39 Vâlcea 7554,8 

19 Giurgiu 1554,7 40 Vaslui 3395,0 

20 Gorj 7048,7 41 Vrancea 5231,2 

This determination has been made for the year 2007, but there are 

differences from one year to another depending on the cultures structure (for 

cultivated species) and the weather factors, reason for which is imposed the 

determination of the degree of variability of this level because in underpins the 

establishment of cargo at an optimal level with bee families at the maximum level 

of production per bee family. 

From the melliferous potential structure results that 4.2 and 0.5 percents are 

represented by sunflower cultures and, respectively, vegetables, cultures that can 

modify their surfaces year after year. The surface of this culture can be reduce to 

elimination depending on the socio-economical conjuncture, they determining an 

important short term variability (annual even) that can be determined as a report 

between the share that this potential holds in the total melliferous potential. 

445


Figure 1 The melliferous potential distribution at territorial level 

Thus, after this criteria, the short term variability of the East area is 5.1% and 

of the West area of 3.5% as a sum of the shares of annual cultures in the total 

potential. For the entire area, the annual variability of the volume of melliferous 

resources represents aprox. 4.7%, resulting a safety margin of 95.3%. 

If, through the same process, is trying to determine the short term variability 

(2-10 years) results a reduction of the melliferous safety margin with 0.8% at the 

level of the total area. 

It remains a big unknown – the one regarding the influence of climatic 

factors on the melliferous resources available in the bee hives coverage area in the 

apiculture farms, in which it’s being decided the development of the production 

capacity ( of the bee family herds) or starting new apiculture farms. 

Both for the overall diagnosis realization on extended areas, as well as for 

establishing the degree of coverage for the necessary nectar of bee hives belonging 

to various beekeepers, is necessary to know the degree in which is influenced the 

nectar resource by factors such as air humidity, precipitations, air temperature, 

etc.[3] . 

The decedents of bee keeping exploitations must be able to appreciate the 

influence of climatic factors of average productions registered in previous years, 

the amplitude of these variations representing in fact the degree of uncertainty that 

the melliferous resource holds in that area. 

The average multi annual variation of productions reported to their average 

assures, in fact, an image of the degree of unaccomplishment of apiculture 

446


production and, in consequence, of the quantitative safety of the melliferous 

potential. 

From the natural factors influence point of view, the beekeepers in the East 

area must take into consideration in the multi annual analysis a production 

variation of 13.5% and those in the West area of 3.2%. The average of this 

phenomenon is 16.7%, representing the variation at the level of the researched 

area. This indicator does not represent the simple arithmetic average of variations 

on counties, but the average multi annual variation of the productions of the two 

areas reported to the average of their productions(fig.1). 

Figure 2 The degree of coverage with bee families 

Through the aggregation of this variability levels results that melliferous 

potential specific to the eastern area, after the quantification of the evolution of 

resources offered by the species of plants and groups of species analyzed in this 

research can vary in the East area with 19.4% and in the West area with 11.6% 

resulting a safety level of the melliferous resource of 80.6, respectively of 88.4. 

Sure that this safety level can be considered satisfactory, representing an average 

level for the researched area and the average of researched years. 

After preliminary calculations regarding the bees families herds for which 

the researched area can ensure sufficient food resources and an adequate 

production (fig.2), resulted a number of aprox. 73 thousands families in the East 

area and aprox. 29 thousands in the West area, but during the determination of the 

melliferous potential variations results a herd with 19.4% smaller in the East area 

and with 11.6% smaller in the West area of Romania, the total number reaching 

aprox. 93.1 thousands bee families. 

447


From the report between the potential families number and the existent bee 

families number the melliferous potential degree of usage can be determined; given 

being the necessary correction results a melliferous potential degree of usage of 

53.4% on the entire researched perimeter, 48.2% in the East area and 58.6 in the 

West area of Romania. 

CONCLUSIONS 

In the East area, the bees’ families herd can grow opposite to the present 

herd with 157.5%, i.e. aprox. 45 thousands bees families and in the West area with 

70.6% representing aprox. 12 thousands bees’ families. On the entire researched 

area, in the condition in which in has been appreciated, the potentials` variability to 

the cultures structure and to the natural factors can support aprox. 57 thousands 

bees’ families representing 125.4% of the present herd. 

BIBLIOGRAPHY 

1. Anderson, D., 2001 – A different field Innovative Entrepreneurs in Illinois Farming, 

University of Illinois Board of Trustees. 

2. Bodescu, D., 2007 – Eficienta economica a apiculturii in Romania, Editura Alfa, Iasi, p. 

87-126. 

3. Lema, D., Delgaldo, G., 2004 – Productividad y fuentes de eficiencia tecnica en 

apicultura: estimacion de fronteras estocasticas de produccion con datos de panel, 

Economía y Sociología. 

4. Lazăr, Şt., 2002 – Bioecologie şi tehnologie apicolă, Editura Alfa, Iaşi, p. 235-295. 

448


AGRICULTURA ECOLOGICĂ ÎN ROMÂNIA, 

DIAGNOSTIC ŞI PERSPECTIVE 

A. A. GRIGORE 1 , S. V. ABARGAONITEI 1 , 

D. V. NANCU 1 , R. GHICULESCU 1 

1 

Universitatea de Ştiinţe Agrigole şi Medicină 

Veterinară, Iaşi 

e-mail:grigorealin1984@yahoo.com 

The ecological agriculture (or sustainable agriculture) is a modern 

term that refers to the ability of a farm to produce food indefinitely, without 

causing irreversible damage to ecosystem health. Two key issues are 

biophysical (the long-term effects of various practices on soil properties and 

processes essential for crop productivity) and socio-economic (the long-term 

ability of farmers to obtain inputs and manage resources such as labor). In 

sustainable agriculture the producer doesn’t use sinthetised pesticides and 

fertilizers nor growth regulators and stimulators. Also the use of genetically 

modified organisms is prohibited.By studing the data provided in this article 

we can conclude that sustainable agriculture in Romania is an opportunity 

for the producers and the production of organic food has a constant growth 

over the last years. Also the opportunities to export these goods are high and 

beneficial to the local farmers and the environment. 

Key words: ecological, sustainable, agriculture, opportunities, organic 

farming 

Astfel agricultura ecologică nu utilizează: fertilizanţi şi pesticide de sinteza, 

stimulatori şi regulatori de creştere, hormoni, antibiotice şi sisteme intensive de 

creştere a animalelor. Organismele modificate genetic şi derivatele lor sunt 

interzise în agricultura ecologică. 


Agricultura ecologică se subordonează dezvoltării viabile şi durabile a sistemelor 

agricole. Efectele benefice ale agriculturii ecologice se vor reflecta asupra: mediului 

înconjurător,culturii plantelor, creşterii animalelor, economiei şi societăţii. 

Cercetările s-au realizat pe baza datelor statistice furnizate de Ministerul 

Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din Romania în legatura cu agricultura ecologică si 

practicarea acesteia. S-a analizat evoluţia suprafeţelor cultivate si a numărului de 

animale crescute în sistem ecologic. 

449



Practicarea agriculturii ecologice în România este încurajatoare, deşi nu 

există o piaţă internă de produse biologice. De aceea, agricultura ecologică este un 

sector dinamic în România, care a cunoscut în ultimii ani o evoluţie ascendentă, 

atât în sectorul vegetal cât şi în sectorul animalier. 

O condiţie esenţială pentru dezvoltarea agriculturii ecologice o reprezintă 

acţiunile de promovare a conceptului de agricultură ecologică în vederea 

conştientizării consumatorilor asupra importanţei produselor ecologice (calitate şi 

sănătate), astfel încât aceştia să ofere un preţ mai mare pentru produse de calitate 

superioară. 

Trecerea de la agricultura convenţională la cea ecologică se face treptat, 

pentru ca structurile economice să nu resimtă efectele scăderii productivităţii, iar 

producătorii să capete încredere în sistemele ecologice. 

Astfel, pentru a fi recunoscuta de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării 

Rurale din România, trecerea de la agricultura convenţională la cea ecologică se 

face prin respectarea perioadei de conversie, care în producţia vegetală are o durată 

de 2 ani pentru culturile anuale şi 3 ani pentru culturile perene. 

Etapele pentru trecerea de la agricultura convenţională la agricultura 

ecologică, stabilite de catre oficialii Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale 

din România şi recomandate oricărui producator doritor sunt Informarea, testarea 

oportunităţii, planificarea conversiei şi implementarea conversiei. În continuare vor 

fi prezentate câteva acţiuni ce trebuie întreprinse în cadrul fiecărei etape în parte. 

• Informarea 

• Testarea oportunităţii 

• Planificarea conversiei, ce presupune: înregistrarea activităţii la Ministerul 

Agriculturii; cererea către un organism de control pentru verificare; 

întocmirea planului de conversie; organizarea comercializării produselor 

ecologice; afilierea la o asociaţie de agricultură ecologică. 

• Implementarea conversiei, ce presupune: concretizarea măsurilor din 

planul de conversie (asolament, rotaţii, evidenţa financiară şi contabilă, 

etc.); concretizarea comercializării (achiziţii tehnice, contracte etc.) ; 

schimb de experienţă cu alţi producători; control intern de îndeplinire a 

planului de conversie. 

In continuare se va efectua o analiză asupra suprafeţelor încadrate în 

agricultura ecologică din România bazată pe datele culese de Ministerul 

Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. 

450


Tabelul 1 

Evoluţia suprafeţelor şi a efectivelor de animale în agricultura ecologică 

REALIZAT 

Realizat 

SPECIFICARE UM 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 

1. Suprafaţa totală d.c: ha 17.438 28.800 43.850 57.200 73.800 110.40 143.000 

Cereale ha 4.000 8.000 12.000 16.000 20.500 22.100 16.310 

Păşuni şi plante furajere ha 9.300 14.000 20.000 24.000 31.300 42.300 51.200 

Oleaginoase şi proteice ha 4.000 6.300 10.000 15.600 20.100 22.614 23.872 

Legume ha 38 100 700 200 300 440 720 

Fructe(vişine, cireşe, mere) ha - - 50 100 200 432 292 

Colectare floră spontană ha 50 100 300 400 500 17.630 38.700 

Alte culturi ha 50 300 800 900 900 4.884 12.100 

2.Nr.animale d.c: x x x x x x x x 

Vaci lapte cap. 2.100 5.300 6.500 7.200 7.200 8.100 9.900 

Ovine şi caprine cap. 1700 3700 3.000 3.200 3.200 40.500 86.180 

Găini ouătoare cap - - - 2.000 2.700 7.000 4300 

Sursa: M.A.D.R 

Se poate observa o creştere de la an la an atât pentru suprafeţele cultivate cât 

şi pentru efectivele de animale crescute în sistem ecologic. Această creştere este 

justificata de integrarea europeană ce ofera agricultorilor posibilitaţi de desfacere 

mai bune pe piaţa comunitară dar deschide si o serie de oportunităţi şi ajutoare 

financiare din partea Uniunii Europene. 

Tabelul 2 

Evoluţia producţiilor in agricultura ecologică 

SPECIFICARE U.M 

REALIZAT 

2000 2001 2002 2003 2004 2005 

2006 

1.Cantitate totala vegetal: to 13.502 24.400 32.300 30.400 87.200131.89 166.574 

8 

Cereale: to 7.200 12.500 16.000 14.400 41.000 55.000 48.441 

-export to - - - - 7.10011.100 16.500 

Oleaginoase şi proteice: to 5.500 7.200 11.000 12.480 37.000 45.600 73.082 

-export - - - - - 9.800 12.100 16.100 

Legume to 600 4.000 4.000 2000 3.000 7.200 8.708 

Fructe (vişine, cireşe) to - - 200 300 500 1.000 340 

Colectare flora spontana: to 200 400 300 320 4.500 16.748 24.962 

. 

-export to - - - - 3800 14.200 15.400 

Alte culturi to 2 300 800 900 1200 6350 11.041 

2.Producţia animală x x x x x x x x 

Lapte de vaca hl 58.367 63.885 92.747 92.485 92.868 100.00 112.000 

0 

- export hl - - - - - - 7492 

Lapte oaie si capra hl 701 1.740 1.360 1.470 1.800 13.500 15.500 

Oua 

mii. - - - 500 650 1.820 1.075 

buc 

3.Principalele produse procesate x x x x x x x x 

Telemea oaie: to 18 46 36 45 48 480 520 

-export to - - - 38 48 180 141 

Schweitzer to 23 23 100 110 116 268 576 

-export to - - - - 61 160 22 

Caşcaval to - 121 250 220 253 330 642 

451 

0


Evoluţia producţiilor in agricultura ecologică 

REALIZAT 

SPECIFICARE U.M 

2000 2001 2002 2003 2004 2005 

452 

Tabelul 2 

2006 

-export to - - - - 52 210 43 

Conserve de legume si fructe to - - - - 35 50 42 

Miere: to 10 20 80 110 320 610 1242 

-export to 6 12 52 93 210 509 755 

Sursa: M.A.D.R 

In urma datelor din tabelul anterior se constata o creştere atat a producţiei 

din agricultura ecologică din România dar şi o intensificare a exporturilor realizate 

de producătorii autohtoni.Sectorul este în creştere în România dar în acelaşi timp se 

situează cu mult sub media europeană. 

Deşi nu există informaţii sintetice referitoare la cererea de pe piaţa internă, 

se poate estima că aceasta a avut o importantă contribuţie la creşterea generală a 

sectorului, alături de cererea deja existentă de pe piaţa europeană. Totuşi, o piaţa 

internă relativ tânără, prezintă un grad de risc mai ridicat pentru fermierii ce aleg să 

îmbrăţişeze metodele ecologice de producţie, aceasta putându-se reflecta în 

fluctuaţii ale preţurilor pe perioade mai îndelungate, conducând astfel la potenţiale 

intrări/ieşiri din sistem ale acestora. 

CONCLUZII 

Agricultura ecologică are potenţialul de a contribui semnificativ la protejarea 

resurselor de apă şi sol, conservarea biodiversităţii şi la lupta împotriva 

schimbărilor climatice, oferind astfel bunuri publice şi deservind în acelaşi timp o 

piaţă europeană aflată în plină ascensiune. 

Practicarea agriculturii ecologice în România are premise pentru dezvoltare 

(datele prezentate relevă acest lucru). 

Agricultura ecologică poate aduce venituri mari dacă sunt respectate 

standardele impuse de legislaţia în vigoare, dacă se dovedeşte calitatea ecologică a 

produselor şi a tehnicilor agricole folosite;Chiar dacă în România nu există o piaţă 

a produselor ecologice, cauza fiind puterea de cumpărare redusă a consumatorilor, 

există cerere externă pentru astfel de produse, deci o şansă pentru exportul 

acestora. 

Obiectivele agriculturii ecologice sunt în concordanţă cu dezvoltarea 

durabilă a sistemelor vii (în general) şi a sistemelor agricole (în special). 

BIBLIOGRAFIE 

1. Alexandri, Cecilia, Davidovici, Gavrilescu I.D. coordonatori, 2003 – Tratat de Economia 

Agriculturii, Editura Expert, Bucureşti. 

2. Gruia R., 1998 – Managementul eco-fermelor - bazele conceptuale şi metodologice, 

Editura Ceres. 

3. * * *, 2007 – Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale din Romania, Programul National 

de Dezvoltare Rurala 2007 – 2013. 

4. * * * – Statisticile MADR.


STUDY AND RESEARCH ON THE DEVELOPMENT 

AND PROMOTION OF RURAL TOURISM AND 

AGROTOURISM IN BRAŞOV 

Adelaida Cristina HONŢUŞ 1 

1 

University of Agronomic Sciences and Veterinary 

Medicine Bucharest, 

e-mail: adelaidahontus@yahoo.com 

In the contemporary world, tourism is undoubtedly one of the 

dominant phenomena, one of the most profitable segments in the world’s 

economy through its remarkable dynamics, multiple motivations, and high 

diversity. 

In Romania, rural tourism has always been practised, although 

spontaneously, sporadically, casually and especially in unorganized forms. 

Its actual manifestation was recorded in the 1920s-30s, as accommodation 

provided to the occasional visitors of some rural settlements. 

Starting with the year 1990, the interest in rural tourism is revived. 

Numerous associations and bodies are established whose objectives are to 

promote and develop rural tourism. Among them, the Romanian Federation 

for Mountain Development (1990) aims at promoting, under any form, the 

inhabitants of the mountains. Including by promoting, organizing, and 

developing agrotourism. The Federation was followed by the Romanian 

Agency for Agrotourism (1995), aimed at introducing Romanian agrotourism 

into the international system, and the National Association for Ecological 

and Cultural Rural Tourism (ANTREC) – 1994, member of the European 

Federation of Rural (EUROGITES), etc. 

Key words: rural tourism, agrotourism, touristic house, tourist, natural and 

anthropic resources 

The city of Braşov, the tourist centre of the county, is itself a settlement of 

high tourist interest endowed with monuments from various historical periods; 

justly called "a museum-city", it is also one of the most visited tourist centres in the 

country. 

The city is a starting point for the entire network of resorts and chalets that 

has developed in the extremely attractive landscape of the neighbouring mountain 

area. Braşov is also a spa, owing to its remarkable curative qualities resulting from 

the specific weather condition of the contact area between the Bârsa Low Land and 

the Mounts Postãvaru and Piatra Mare. 

The settlement recorded an extraordinary evolution: in the Middle Ages, it 

was a highly developed village concentrating the entire economic life of the entire 

Bârsa Region. 

453


Today, Râşnov encounters its fully economic regeneration according to the 

new market demands. Its geographic position, landscape, and a little interest from 

the local authorities may turn Râşnov into a tourist attraction that could thus 

become a famous tourist area like Bran. 

Tourist services are a variety of activities aimed at meeting the tourists’ 

needs during and related to their travel, such as some common demands (rest, food) 

on the one hand, and specific characteristics of tourism itself, on the other. 


The paper is based upon an inventory of the natural and man-made resources of 

the area, studies on the tourist development and promotion in the area, as well as case 

studies in already existing PENSIONs. 


Emphasizing the main characteristics of tourist services is important to 

identify and delimit them from the other components of the economic and social 

activity. Tourist services have a series of specific features that are determined by 

the particular nature of the tourist supply and demand, their correlations, and the 

conditions provided by the purchase-selling atcitivites. 

By its nature, tourist services should provide conditions for the recovery of 

the workforce, as well as pleasant and instructive passtime; they must also be 

conceived of in such manner as, following tourist consumption, the individual 

should acquire additional information, knowledge, and even skills. Under the 

present-day conditions provided by Romania as a country committed to noew 

development, such an orientation of the services provided render tourism an 

important instrument in increasing the quality of life. 

Another demand of tourist consumption, that should be effectively met by 

tourist services, is the provision of the tourist’s active rest – a modern procedure of 

relaxation and treatment that eliminates the negative consequences of overwork 

and nervous stress. Starting from these premises, tourist organizers should be 

interested in planning holidays and tourist arrangements that offer multiple 

possibilities for recreational activities: cultural, artistic, sports, handicraft, hobbystimulating, 

etc., aimed at diversifying traditional entertainment and increase 

attractivity according to the active rest criteria. 

Although there is close similarity between the tourist demand and 

consumption, the two concepts cannot be juxtaposed. Thus, the official definitions 

reveal the different content of the two categories: 

• “tourist demand consists in the total number of persons who manifest their 

wish to travel periodically and temporarily outside their own residence, ofr 

other purposes than carrying out paid activities at destination”; 

• “tourist consumption is made up of the expenses incurred by tourist demand 

to purchase new services and good related to the tourist motivation”. 

454


Therefore, tourist demand is the total demands, either expressed or not yet 

expressed, regarding the appropriation of tourist products whereas tourist 

consumption is the material form of demand. 

The town of Râşnov is also favoured by its location near Braşov which is 

famous for its old architectural monuments and top tourist buildings and 

endowment. 

The town is recommended for active rest (sports and leisure), as well as for 

its therapeutical action upon the central nervous systems with positive influence 

upon all the vital functions. 

Case study: The “Valea Cetãţii” PENSION 

The “Valea Cetãţii” PENSION is a new three-star accommodation place, 

recently included in the tourist circuit, located at the foot of the Râşnov Fortress 

(Photo 1). 

A few minutes’ walk provides access to the centre where there are several 

important buildings of the town: the Town Hall, Culture Club, Evangelical Church, 

etc. The pension is located on the road that connects Râşnov to Poiana Braşov, an 

extremely visited resort. 

The building style is a mixture of rustic and modern, as the pension is built 

only in fir wood on concrete pillars, which creates an atmosphere of privacy; 

nevertheless, it provides all the necessary modern facilities (Photo 1). 

Photo1 Valea Cetãţii PENSION 

The “Valea Cetãţii” PENSION is privately owned by the “ŞTEFÃNESCU 

IMPEX” trading company, a limited liability company with its main office in 

Râşnov, 3 Cetãţii St. The company was founded in 2002, certified by the Romanian 

Trading Register J08/1309/2002, and has the unique registration R7475465. At 

present, its social capital is 24,830 RON (Source: Company balance, December 

2005). 

The activity of the medium-sized PENSION is carried out by 14 full-time 

employees, and additional staff during summer or holiday time. 

455


Staff structure: 

- two receptionists; 

- one accountant; 

- two chefs; 

- two sous chefs; 

- two bartenders; 

- one waiter; 

- two housekeepers; 

- two maids. 

History 

The idea of building a pensionhin that location belonged to the Ştefãnescu 

couple who spent a holiday in Bran and wanted to visit the surroundings One of the 

places they visited was Râşnov, both town and fortress. On their way to the 

fortress, they noticed a land strip and a disused tennis playground. The couple was 

so impressed with that isolated location, surrounded by marvelous beech and fir 

wood, that they decided to make an investment; at that time, their best idea was to 

modernize the tennis playground. 

Thus, in 2002 they started constructing the four tennis playgrounds which 

are used as such during summer; in winter, the courts are covered with water and 

turned into natural skating pools (Photo 2). 

Photo 2 Tennis playground 

After the playgrounds became functional, the owners thought about building 

a pension nearby since tourism in Râşnov was at the beginning and they had 

noticed an acute lack in meeting the tourists’ accommodation demands. Therefore, 

a year later, the ”Valea Cetãţii” pension was inaugurated, its name being inspired 

by the homonymous area. 

Pension structure 

The “Valea Cetãţii” PENSION consists in the groundfloor, first floor, and 

attic. 

On the groundfloor there are two entrances: the main one and one from the 

bar. The main entrance leads to a small hall which connects with the inner staircase 

(leading to the landing of the first floor) and the reception. 

456


The reception makes the connection with the restaurant or the dining hall 

and bar. Also on the groundfloor there are: the kitchen, lavatories, the sports 

equipment storeroom, and a wardrobe room. 

The restaurant has an area of 100 sq meters and a capacity of 70 tourists. 

During the summer there is also an outdoor terrace hosting 20 persons. The 

furniture is massive wood combining the rural and modern styles. 

Food is top quality, the wide range including both traditional and 

international specialties from well-known dishes to refined delicacies. The cooks 

create true works of art, as the savoury food is completed by an impressive 

presentation. 

The first floor provides accommodation for 28 tourists in the 12 rooms, as 

follows: six rooms in the West wing of the PENSION, with a view to the tennis 

playgrounds, while the other six rooms are located in the East wing, with a view to 

the Râşnov Fortress and the road that leads to the town. All the rooms are 

decorated in a rural-modern style, and 11 rooms have the same facilities: 

- their own bathroom (toilet, shower, hair drier, towels); 

- massive wood furniture (night tables, double beds with orthopedic 

mattresses, wardrobe, small table and two stools, luggage support); 

- TV set; 

- minibar; 

- Internet connection; 

- four rooms have their own balcony (two on the East and the other two 

on the West wing); 

- there is one special room providing two single beds. 

In the attic there is a conference room. 

Prices of “Valea Cetãţii” PENSION: 

Accommodation: 30 EUR / double room, no terrace / night 

32 EUR / double room and terrace / night 

41 EUR / two single beds room / night 

The price also includes breakfast. Lunch, dinner and other snacks are paid 

either when ordered or when checking out. The price of lunch and dinner is not 

standard as it depends upon the type of food ordered. 

Tennis: 

ticket - 7 EUR / hour; 

equipment – 5 EUR / hour. 

Skating pool: ticket – 4 EUR / hour; 

equipment – 5 EUR / hour; 

- for groups larger than 10 students, prices are 50% lower 

457


CONCLUSIONS 

Râşnov is an increasingly attractive town, both to the Romanian and foreign 

tourists. The town has extremely valuable natural and man-made resources. Owing 

to its particular charm, Râşnov provides great leisure possibilities: fresh air, quiet 

life, amazing landscape all over the year. 

Basically, Râşnov is a tourist receiving area. Romanian tourists can come 

from the large urban centres of the country, as they practice a season-based tourism 

(especially in summer and winter), sports tourism, weekend tourism, and business 

tourism. 

Generally, the tourists who spend their spare time at the “Valea Cetãţii” 

PENSION are not organized in groups as the time length of their stay is very short 

(normally on weekends). 

The organized groups come for a longer period of time, usually up to a 

week, in order to spend their Christmas, Easter or summer holidays. 

Since the pension is located in a mountain area, it does not depend very 

much upon the season, compared with the Black Sea Coast. The afflux of tourists is 

constant all over the year, mainly motivated by entertainment, followed by sports 

and, last but not least, rest. 

As seen from the calculations and conclusions of the present papers, both 

Râşnov as a tourist town and the pension under analysis, “Valea Cetãţii”, need 

several improvement measures in order to attract more tourists. 

The town itself needs: 

• an updated infrastructure, as the existing one is very old or even absent in 

certain places; 

• a tourist information centre to offer information on: locations, museums, 

cultural events, or to organize cultural and artistic events in order to attract 

tourists, etc.; 

• renovated buildings, in order to recapture the medieval atmosphere of the 

town; 

• well-developed and modern accommodation places for the tourists who wish 

to spend their spare time in this town; 

• a well-developed and modern public feeding service; 

• participation in tourist fairs and exhibitions both in Romania and abroad, for 

the better promotion of the town. 

As results from the above, measures can be taken to improve all the factors 

related to a better development of tourism and, subsequently, the increase in the 

number of tourists in Râşnov, as well as at the “Valea Cetãţii” PENSION. 

458


BIBLIOGRAPHY 

1. Barbu, Gh. (coordonator), 1981 – Turismul în economia naţională, Editura Sport-Turism, 

Bucureşti. 

2. Glăvan, V., 2003 – Turism rural, Agroturism, Turism durabil, Ecoturism, Editura 


3. Minciu, Rodica, 2001 – Economia Turismului, Editura Uranus, Bucureşti. 

4. Honţuş, Adelaida, 2005 – Amenajarea agroturistică a teritoriului, Ed. CERES, Bucureşti 

http://www.ruraltourism.ro/bran/pensrasnov/rems/html/remsro.html. 

459


WORLD NUTRITION AND DEMOGRAPHIC GROWTH 

Cornelia PETROMAN 1 , I. PETROMAN 1 , 

Diana MARIN 1 

1 Universitea de Ştiinţe Agricole şi 

Medicină Veterinară Timişoara 

e-mail: c_petroman@yahoo.com 

There are relations of organic interdependence between nutrition and 

demographic growth, which appear directly or though other factors. For this 

reason, people have established on a global scale certain demo-alimentary 

interferences between demographic growth and economic growth, nutrition 

and natural increase in population, health, food consumption and work 

productivity, nutrition and mean life expectancy. 

The degree of ensuring food security expressed through economic 

development acts on the typologies of demographic growth, on human 

behaviour, fertility, number of births and deaths, and these in their turn give 

a certain impulse in a negative or positive way to the economic and social 

development. 

After analysing the data, one comes to the conclusions that more than 

1&5 of world population presents a high demographic growth rhythm, of 

over 2.2%, while having only 4.7% of the World National Gross Product. 

One can notice that, the higher the general world fertility rate, the lower the 

development stage, and the nutrition level respectively. The countries which 

have the lowest income per person (543-577 US dollars) have the highest 

fertility (4-5 children). 

The countries with the lowest development level, and consequently the 

lowest nutrition level, have the lowest life expectancy, under 55, while in the 

countries where the national gross product is over 20000 US dollars, life 

expectancy is over 73. 

Key words: nutrition, demographic growth, economic development, life 

expectancy 

Human food is a particularly vast issue, since the right to eat is stipulated in 

the human rights. This can be explained by the fact that the human body needs 

nutritious principles for his vital functions which, in a state of deficiency, 

contributes to the degradation of the human being and even to death [2, 4]. 

In this sense, historical data record long periods of famine and their impact 

on the evolution of the demographic number and structure of the globe’s 

population. Still at present, people are facing serious food safety issues; thus, FAO 

estimates that 2.5 billion people suffer from malnutrition, a phenomenon 

encountered in poor countries and particularly among children aged 0-5 [1,3 

and 4]. 

460


Figure 1 Demographic growth rate and Gross Domestic Product per capita 

Source: The World Bank 2006, World Development Indicators 

According to the data supplied by the World Bank, famine and malnutrition 

explain why fertility rate is high. We can see that, the higher the values of this 

index, the lower the level of development of the area, which is the result of 

nutrition below the necessary level of harmonious growth and development, which 

also results from the data presented in the table below. 

Table 2 

Fertility index and Gross Domestic Product per capita 

Fertility rate 

Number of 

economies 

GNP in 

billion US $ 

% 

Population in 

millions of 

inhabitants 

% of the 

total 

GNP per 

capita in 

US $ 

> 5 children 31 308 1.0 534 8.8 577 

4.0-4.9 

children 

3.0-3.9 

children 

2.0-2.9 

children 

18 178 0.6 328 5.4 543 

16 944 3.0 1.421 23.5 664 

32 2,799 8.9 1,033 17.1 2,710 

> 2 children 46 26,615 84.5 2,573 42.5 10,344 


We can see that, between the level of development reached by a certain area 

expressed as the Gross Domestic Product per capita, and the fertility rate there is a 

direct correlation. The countries that produce the lowest Gross Domestic Product 

between 534 and 577 US$ per capita have the highest fertility rate and vice versa, 

the countries that reach 2,710 US$ per capita have a fertility rate of 2-3 children. In 

exchange, the countries with a fertility rate below 2 children have the highest Gross 

Domestic Product per capita (10,344 US$ per capita) as shown in the figure below. 

461


Figure 2. Fertility rate and Gross Domestic Product per capita 


Life expectancy of the earth’s population is influenced by food supply, i.e. 

the countries with a low level of development and with poor nutrition (436-498 

US$ GDP per capita) have the lowest life expectancy (table 3). 

Table 3 

Level of development and life expectancy 

Life 

expectancy 

Number of 

economies 

GDP in 

billions of 

US$ 

% 

Population 

in millions 

of people 

% 

GDP per 

capita in 

US$ 

< 55 years 39 301 1.0 605 10.0 498 

55-64 

years 

10 613 1.9 1.405 23.2 436 

65-69 

years 

23 2,229 7.1 1,150 19.0 1,938 

70-72 

years 

20 1,647 5.2 1,559 25.7 1,057 

> 73 years 50 26,580 84.4 1,250 20.6 21,264 


The countries with the highest life expectancy upon birth (over 73 years) 

produce a Gross Domestic Product of 21,264 US$ due to the fact that they can rely 

on a very good economic development. 

462


CONCLUZII 

Balanced nutrition – quantitatively and qualitatively – results in a balanced 

demographic growth. The countries whose economies produce 44% of the Gross 

Domestic Product and have an average income per capita three times higher than 

the world average, have a fertility rate below 1%. 

The countries with a speedy demographic growth rate (> 2.2%) only produce 

4.7% of the national gross product at world level and have a lower life expectancy 

upon birth, i.e. between 55 and 64 years. The countries that produce the lowest 

income per capita (534-577 US$ per capita) have the highest fertility rate; in 

exchange, the countries whose GDP is above 10,000 US% have the lowest fertility 

rate. 

Malnutrition in the first years of life influences both life expectancy upon 

birth and life average duration; the countries whose economies are developed and 

have a high GDP have a higher life expectancy level (> 73 years). 

BIBLIOGRAFIE 

1. Bulgaru, M., 1996 – Dreptul de a mânca, Editura Economică, Bucureşti. 

2. Petroman, Cornelia, 2006 – Alimentaţia publică, Editura Eurostampa, Timişoara. 

3. Zahiu, Letiţia, Dochin, A., 2001 – Politici agroalimentare comparate, Editura Economică, 

Bucureşti. 

4. * * * – http//www.unibuc.ro/eBooks/StiinteADM/sica/5.htm – Sică Stanciu – Bazele 

generale ale marketingului. Comportamentul consumatorului, pp. 4-34 

463


CUPRINS 

ŞOVĂIALĂ Gh., ALEXANDRESCU Şt., VIŞAN Alexandra, NICOLESCU C., 

NIŢĂ I., NEDELCU Ancuţa - Aplicarea actionarilor hidrostatice moderne la 

echipamentele tehnologice pentru amestecarea si distribuirea furajelor la 

taurine.......................................................................................................... 3 

ION V., ION Nicoleta, ŞTEFAN V., FOTA G., COMAN R. - Influence of the 

climatic factors on the melliferous characteristics of the sunflower hybrids11 

DAVID Ivona - cercetări privind cerinţele termice pentru răsărire la unii hibrizi de 

porumb ........................................................................................................ 19 

GONTARIU I. - The planting time and vegetation interruption effects on the 

potato planting material yeld ....................................................................... 25 

DOROBANŢU Paula Ioana, BECEANU D. - Studii privind uleiul extras din 

seminţe de struguri, aparţinând unor soiuri diferite de Vitis vinifera........... 30 

NIŢU Iulia, FRĂSIN Loredana - influenţa soiurilor de trifoi roşu şi a sistemelor 

de cultură asupra compoziţiei floristice....................................................... 36 

BEGEA Mihaela, CÂMPEANU Cornelia, BÂLDEA Gheorghe, 

VLĂDESCU Mariana, BARON Elena, BĂLĂUŢĂ Liliana, MUŞU Stela, 

BEGEA P. - Caracterizarea unor materii prime energetice specifice pentru România, 

destinate producerii de bioetanol................................................................. 41 

ENEA I.C. - Date experimentale privind sinergismul dintre soi şi unele secvenţe 

tehnologice la cartof, pentru protecţia mediului în zona colinară a 

Podişului Sucevei ........................................................................................ 45 

ŞARPE N., MASCHIO M., POIENARU Şt. - Studii timp de 40 ani privind 

sistemul clasic şi NO – TILLAGE la cultura porumbului în condiţiile 

României ..................................................................................................... 50 

ŞARPE N., POIENARU Şt. MASCHIO M. - Noi rezultate privind sistemul de cultură 

NO-TILLAGE aplicat la soia modificată genetic, cultivată în condiţiile 

din Lunca Dunării........................................................................................ 60 

BEGEA Mihaela, STOICESCU Cristina, BÂLDEA Gheorghe, VLĂDESCU Mariana, 

BARON Elena - Izolarea şi selecţionarea de drojdii producătoare de 

biomasă proteică monocelulară ................................................................... 67 

PIRVULESCU Luminita, BORDEAN Despina-Maria, GERGEN I., RUJESCU C., 

POPESCU I., HARMANESCU Monica, RUJESCU Cristina, RADU Steluta - 

The linear and non-linear bi-dimensional mathematical models, between 

antioxidant capacity, ascorbic and polyphenols contents in some 

vegetables.................................................................................................... 71 

RADU Steluţa - Efectele procesării alimentelor în secolul xxi asupra metabolismului 

uman............................................................................................................ 77 

FRĂSIN Loredana Beatrice - Observaţii privind eficacitatea unor insecticide în 

combaterea dăunatorului Mamestra brassicae L......................................... 85 

KOCIS Elisabeta, GOIAN M. - Evoluţia maturării strugurilor la soiurile: Pinot noir, 

Riesling italian şi Fetească neagră în condiţiile Centrului Viticol Recaş... 91 

CODINĂ Georgiana Gabriela, PÂSLARU V. - Effect of sucrose on the mixolab, 

alveograph charactersitics and breadmaking properties of strong wheat 

flour ............................................................................................................. 97 

464


CODINĂ Georgiana Gabriela, PÂSLARU V. - Effect of gluten vital on the alveograph 

charactersitics and bread quality of flour wheat dough with a weaker 

potential for bread making........................................................................... 106 

POPOVICI C.I., VÎNTU V., SAMUIL C. - Calitatea gazonului – evaluarea unor 

soiuri de graminee perene utilizate în cultură pură sau în amestecuri pentru 

gazon ........................................................................................................... 112 

SAVESCU Iasmina, GOIAN M - Cercetări privind influenţa condiţiilor pedoclimatice 

asupra calităţii strugurilor la soiurile Muscat Ottonel, Fetească regală şi 

Cabernet sauvignon..................................................................................... 116 

MATEOC-SÎRB Nicoleta, OTIMAN P. I., GOŞA V., ŞEULEAN Victoria, 

MAN T. E., MATEOC T. - Model de identificare a posibilităţilor de dezvoltare 

economico-socială a comunităţilor rurale.................................................... 122 

APETROAIE Camelia - Abordări practice actuale în asocierea producătorilor 

agricoli......................................................................................................... 129 

UNGUREANU D. - Perspective de dezvoltare durabilă a agroturismului montan 

în context actual şi al schimbărilor climatice .............................................. 133 

LUP A., ALEXE N. - Ferma ecologică stepa. Studiu de caz în judeţul 

Constanţa..................................................................................................... 139 

MĂNESCU Camelia, MATEOC-SÎRB Nicoleta, OTIMAN P.I., VĂRAN N., 

MATIAŞ C.G., DINCU Ana-Mariana - Studiul structurilor agrare din 

Uniunea Europeană ..................................................................................... 144 

MĂNESCU Camelia, MATEOC-SÎRB Nicoleta, OTIMAN P.I. - Cercetări de 

dezvoltare rurală în localitatea Ghioroc, judeţul Arad................................. 148 

ŞEULEAN Victoria, MATEOC-SÎRB Teodor - Studiu privind scheme de pensii 

private destinate agricultorilor..................................................................... 154 

GAGEA Mariana, IONESCU Alina-Măriuca - Compararea profilului sezonier 

al ratei trimestriale de ocupare în agriculturǎ din România şi 

Uniunea Europeană, în perioada 2000 – 2007............................................. 160 

IONESCU Alina Măriuca, GAGEA Mariana - Coordinates of standard of 

living in Romanian rural a reas, at the end of 2005..................................... 166 

MIHAI C. - Dezvoltarea agriculturii biologice în condiţiile aplicării politicii 

agricole comune .......................................................................................... 172 

DIACONU Carmen-Mariana - Răspunderea penală a funcţionarului public 

reglementată de Codul Penal Francez ......................................................... 178 

DĂMĂCEANU R.C. - A COMPARATIVE analysis of three multi-agent 

computational algorithms used to harvest grain ......................................... 186 

DAMACEANU R.C., TRIFU A. - The international trade as the main descriptor 

of globalization impact................................................................................ 192 

RUSU Mihaela-Loredana - Analysis of human resources existing in agriculture 

of Vrancea district ....................................................................................... 196 

DINCU Ana-Mariana, SÂMBOTIN L., GĂVRUŢA A., MĂNESCU Camelia - 

Analiza structurilor agrare din judeţul Arad................................................ 202 

CIBOTARIU Irina, CHIRITA Irina - Some aspects regarding procedures of 

company’s liquidation ................................................................................. 206 

BORZA Mioara - Dificultăţi în realizarea agriculturii durabile în România .......... 212 

BORZA Mioara - Agricultura ecologică în contextul schimbărilor de mediu......... 218 

PÂNZARU R.L., MEDELETE D.M., NICOLESCU Mariana - The evolution 

of zootechnical production at the level of Dăbuleni locality, Dolj county 

(2004 – 2006) .............................................................................................. 222 

465


MEDELETE D.M., PÂNZARU R.L., NICOLESCU Mariana - Study concerning 

the agricultural exploitation size in Gorj county ......................................... 230 

IATCO Constantin, IGNAT Gabriela, COJOC Doina - Aspecte privind strategiile 

de dezvoltare locală ..................................................................................... 237 

BULIGA Z., IGNAT Gabriela - Aspecte privind conceptul 241 

IAŢCO C., COJOC Doina, IGNAT Gabriela - Asigurarea calităţii rapoartelor 

de audit ........................................................................................................ 245 

MIHALCIUC Camelia, SOCOLIUC M. - Theoretical and practical aspects 

referring to the application of IAS 41 – Agriculture ................................... 249 

HLACIUC Elena, SOCOLIUC M. - Green accounting within EU policies ........... 255 

MIHALCIUC Camelia, HLACIUC E. - The strategic benefits obtained by 

the entreprises through implementing the environmental performance....... 260 

BOGHIŢĂ E., G. UNGUREANU, D. BODESCU - Aspecte privind limitele 

curbei de experienta si riscurile strategiei costurilor ................................... 266 

RADU Steluţa, PÎRVULESCU Luminiţa - Studiul diagnostic privind resursele 

alimentare si factorii care le determina calitatea in judetul Iaşi................... 272 

ANTONESCU CRISTINA, ANTONESCU M.C., COJOCARI R., 

COSOVANU ANCA - Optimizarea structurii cerealelor boabe pentru sămânţă, 

pe specii în microzona Bivolari, din Lunca Prutului ................................... 279 

PETREA Elena - Stratégies de traduction dans le contexte de la communication 

interculturelle (les présuppositions dans les versions roumaines du roman 

Les Misérables de Victor Hugo).................................................................. 284 

GIURCA VASILESCU Laura, POPA Ana, PIRVU Cerasela - Agricultural market 

prices and income developments – status quo and outlook ......................... 290 

GIURCA VASILESCU Laura - Agriculture firms under uncertainity - financing and 

attitude to risk.............................................................................................. 296 

ROŞU Alice Iuliana The language of advertising................................................... 300 

STANCIU M. - Aspecte metodologice ale formării competenţelor specifice profesiei 

de cadru didactic.......................................................................................... 304 

GRIGORE Aurica, TUREAC Elena-Cornelia - The tourism, one of the main 

factors in economic development................................................................ 310 

TUREAC Elena-Cornelia, GRIGORE Aurica - The kind of agrotouristic pension 

organisation from mountain regions............................................................ 316 

POPA P. - The economic performance on fruits trade in NE Region of Romania 322 

POPA P. - Comportamentul consumatorilor de fructe in Regiunea de NE a 

Romaniei ..................................................................................................... 328 

GRIGORE A.A., ABARGAONITEI S.V., NANCU D.V., GHICULESCU R. - 

Analiza comparativă privind eficienţa economică a produselor agricole 

convenţionale şi a celor ecologice............................................................... 333 

CUCU Cezarina, DROBOTĂ Benedicta, DROBOTĂ I. - Strategii privind 

dezvoltarea spaţiului rural din judeţul Iaşi .................................................. 339 

UNGUREANU D., BURCIU A. NEDELEA Al., BOSTAN I. - Agritourism potential 

of the rural localities from Dorna' S Basin .................................................. 344 

APOSTOL C. - Reflectarea politicii de mediu prin indicatorii specifici ................ 353 

APOSTOL C. - Reflectarea politicii de mediu în situaţiile financiare anuale 359 

BACTER Ramona-Vasilica - Posibilităţi de aprovizionare cu produse avicole a 

pieţei municipiului Oradea la orizontul anului 2010 (Studiu de caz la 

S.C.”AVICOLA” S.A. Oradea)................................................................... 363 

466


RUGE MARIA, BACTER RAMONA-VASILICA, CHEREJI I., 

DROBOTĂ Benedicta -Oferta si evolutia turismului si agroturismului in zona 

“Valea Iadului – judeţul Bihor”................................................................... 369 

POPESCU Gabriela - Food consumption trends in Romania ................................. 375 

POPESCU Gabriela, PAUNCHICI Iasmina - Promoting agroalimentary foodstuff 

through packaging ....................................................................................... 379 

POPA Ana, GIURCĂ VASILESCU Laura - The new updates on the european 

common agricultural policy and their impact on the rural development 

investments.................................................................................................. 383 

POPA Ana - The foreign direct investments on the rural areas .............................. 389 

SOARE E. Entrepreneurship education – innovative way of curricular 

restructuring ................................................................................................ 393 

ALECU C.I. - Metode de reducere a incertitudinii din agricultură prin modelarea 

strategică a contextului socio-politic ........................................................... 397 

HALLER Alina-Petronela, ALECU C. - Contribuţia factorului natural şi a deciziei 

de valorificare eficientă a materiilor prime şi resurselor la creşterea şi 

dezvoltarea economică ................................................................................ 403 

ALECU C.I., HALLER Alina Petronela - Evaluarea proiectelor de dezvoltare 

regională în condiţii de incertitudine utilizând elemente Fuzzy .................. 411 

DINCU Ana-Mariana, SÂMBOTIN L., MATEOC-SÎRB Nicoleta, GĂVRUŢA A., 

MĂNESCU Camelia - Diagnoza exploataţiilor agricole din România ........ 417 

PETRESCU Gh., BOLDUREANU GABRIELA - Influenţa comerţului electronic 

asupra dezvoltării firmei de comerţ............................................................. 421 

Gh. PETRESCU, BOLDUREANU GABRIELA - Influenţa sistemului informaţional 

actual asupra raţionalizării distribuţiei produselor........................................... 426 

ICHIM V.L. - Consecinţele manifestării divergenţelor structurale între economiile 

statelor ex-comuniste şi cele din zona Euro ................................................ 431 

STEFAN G., BODESCU D. - Methodological model of socio-economic research 

in apiculture................................................................................................. 437 

STEFAN G., BODESCU D. - The melliferous potential quantification................. 443 

GRIGORE A.A., ABARGAONITEI S.V., NANCU D.V., GHICULESCU R. - 

Agricultura ecologică în România, diagnostic şi perspective...................... 449 

HONŢUŞ Adelaida Cristina - Study and research on the development and 

promotion of rural tourism and agrotourism in Braşov ............................... 453 

PETROMAN Cornelia, PETROMAN I., MARIN Diana - World nutrition and 

demographic growth.................................................................................... 460 

467

Consilier editorial: Vasile VÎNTU 

Tehnoredactori: Daniela CIOCOIU, Monica OPREA 

Corector: 

Elena GÎNDU 

Bun de tipar: 

15.XII.2008 

Apărut: 2008. Format 170×240/20 

Editura: 

,,Ion Ionescu de la Brad’’ Iaşi 

Aleea M. Sadoveanu nr. 3, 700490 

Tel. 0232-218300; fax 0232-260650 

E-mail: editura@univagro-iasi.ro 

ISSN: 1454-7414 

PRINTED IN ROMANIA 

Tipar Digital realizat la Tipografia PIM 

Şoseaua Ştefan cel Mare nr. 11 

Iaşi – 700498 

Tel./fax: 0232-212740 

e-mail: editurapim@pimcopy.ro 

www.pimcopy.ro

LUCRÄRI ÅTIINÅ¢IFICE SERIA AGRONOMIE

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?

LUCRÄRI ÅTIINÅ¢IFICE SERIA AGRONOMIE