Elemente germane în graiul din Mărginimea Sibiului

V a s i l e U R S A N
Elemente germane în graiul din Mărginimea Sibiului
E
ste cunoscut faptul că, începând cu mijlocul
veacului al XII-lea, în zona Sibiului au fost
colonizate grupuri de populaţie germană, care
aveau însărcinarea de a apăra graniţa sudică a regatului
maghiar 1 .
Între coloniştii de origine germană şi populaţia
românească autohtonă din zonă s-au stabilit, firesc, o serie de
relaţii (economice, politice, administrative, culturale etc.), care
s-au menţinut până astăzi. Normal, în cursul acestor raporturi
a apărut un proces de influenţare reciprocă între limbile
română şi germană, fenomen materializat, mai ales, în
compartimentul lexical al limbii.
Elementele lexicale de origine germană au pătruns în
graiul mărginenilor (ca de altfel în majoritatea graiurilor
dacoromâne din Transilvania) pe două căi:
- prin contactul nemijlocit între românii băştinaşi şi
populaţia germană colonizată aici;
- pe cale administrativă 2 .
Termenii împrumutaţi de mărgineni din limba coloniştilor
germani se referă, în primul rând, la cultura materială (meserii,
unelte, construcţii gospodăreşti, obiecte de uz casnic etc.) 3 .
Alături de aceştia au fost împrumutate şi cuvinte care
denumesc noţiuni legate de administraţie şi armată, dar
numărul lor este mai redus acum, având în vedere că din 1918
administraţia austro-ungară din Transilvania a fost înlocuită
cu cea românească.
În cele ce urmează vom prezenta o serie de elemente
lexicale, de origine germană, intrate în graiul din Mărginimea
Sibiului. Materialul lexical a fost organizat pe câteva grupe
semantice.
1. Construcţii şi amenajări:
búdă „closet“ (< germ. Bude „baracă“); cáfăr „stâlp de
susţinere la acoperişul unei construcţii“ (< săs. Kafer); caléndre
(var. căléndre < sg. căleándră) („parapet, balustradă“ (< germ
Geländer); cóbără „acoperiş improvizat, mai ales din rogojină“
(< săs. Kobar „magazie“); férdelă (var. félderă) „amenajare
specială în şură, pentru depozitat nutreţ“ (< săs. Falldir);
floáştăr „pavaj cu piatră de râu“ (< germ. Pflaster); glasvand
„perete din ochiuri de sticlă, montate pe ramă din lemn“ (<
germ. Glaswand); a rictălui „a repara, a drege “ (o clădire) < a
rictui (< germ. Richten); şópru (var. şop, şopetéu) „construcţie
anexă la o gospodărie rurală, unde se depozitează lemne şi
diverse unelte“ (germ. Schoppen); şúră „construcţie anexă la o
gospodărie rurală, în care se depozitează nutreţ, lemne sau se
adăpostesc diferite unelte“ (< ger. dial. Schür, săs. Schyren);
vántrodă „grindă care se pune deasupra pereţilor şi pe care este
montat acoperişul unei construcţii“ (< săs. Wantrud, Wandrud)
etc.
2. Obiecte casnice:
bast „rafie“ (< germ. Bast); boc „butuc folosit drept scaun
sau ca suport pentru diverse lucruri“ (< germ. Bock); cástăn
„dulap cu sertare, pentru haine; scrin“ (< germ. Kasten); córfă
„coş, cu un singur mâner, împletit din nuiele; paner“ (< săs.
Korf); fárbă 1. Substanţă colorantă; 2. Culoare; 3. Sulfat de
cupru („piatră vânătă) cu care se stropeşte via“ (< germ.
Farben); foácăle „chibrituri“ (< germ. Fockel); gláje „1. Sticlă,
geam; 2. Recipient din sticlă, de diferite capacităţi“ (< germ.
Glas); ládă „cutie mare din scândură, cu sau fără capac, în care
se păstrează diverse lucruri“ (< germ. Lade); moldă „troacă,
albie, covată“ (< germ. Molde); străjác „saltea umplută cu paie
sau cu pănuşi“ (< germ. Strohsack); ştámpăl „păhărel pentru
băut ţuică“ (< germ. Stampel „marcă“); şteánd „putină cu capac
în care se pot păstra brânzeturi, lapte, apă etc.“ (< germ.
Ständer; săs. Stand); tepihe (sg. şi pl.) „preş ţesut în războiul
manual, în casă, din resturi textile“ (< germ. Teppich); trístăn
(var. tríftăn, tríftăr) „pâlnie mare, din doage, cu care se toarnă
lichide în butoaie“ (< germ. Trichter); troácă „1. covată, moldă;
2. vas din lemn sau ciment, lung, în formă de jgheab în care
se pune apă sau hrană pentru animale“ (< germ. Trog; germ.
dial. Tröck); vax „cremă de ghete“ (< germ. Wachs „ceară“) etc
.
3. Îmbrăcăminte:
beártă „1. tivitură la cioareci“; 2. streaşină la stog“ (<
germ. Borte, prin filieră săsească); láibăr „haină din stofă“ (<
germ. Leibel); lécăr (var. récăl) „haină din postav“ (< germ.
Röckel); a (se) puţului „a (se) aranja, a (se) dichisi“ (< germ.
putzen „a se dichisi“); roc „haină din postav gros, mai lungă
decât cele obişnuite“ (germ. Rock); ştrimfi (folosit mai ales la
plural) „ciorapi“; prin restrângere de sens, în ultima vreme
înseamnă „ciorapi tricotaţi din lână “ (< germ. Strümfe); şurţ
„şorţ“ (< germ. Schurze) etc.
4. Alimentaţie. Farmacie:
bomboánă „produs de cofetărie din zahăr şi diverse arome“
(< germ. Bonbon); fléică „bucată din carne fără os“ (< germ.
Fleisch); fleşér „măcelar“ (< germ. Fleischer); fluştiúc (var. fruştúc)
„mâncare puţină; gustare“ (< germ. Fruhstück); marmeládă
„gem de fructe preparat în casă“ (< germ. Marmelade); potícă
„farmacie“ (< germ. (A)potheke); răţăpt „reţetă“ (< germ.
Rezept); şmeac „miros rău şi gust rău la vinul ţinut în vase
neîngrijite“ (< germ. (Ge)schmack); ţucăr „zahăr“ (< germ.
Zucker) etc.
5. Unităţi de măsură:
félderă (var. férdelă) „măsură de capacitate pentru cereale,
egală cu 20 l“ (< săs Fyrdel); funt (var. punt „măsură de greutate
egală cu 0,5 kg.“ (< Pfund); lítăr „litru“ (< germ. Liter); métăr
„metru“ (< germ. Meter) etc.
6. Agricultură:
boámbă „cartof“ (< germ. Bohne „fasole“, prin analogie cu
boánă; boánă „bob, grăunte“ (germ. Bohne); cararábă (var.
cărărábă) „gulie“ (< germ. Kalarabi, posibil prin filieră
maghiară: kalarabe, prin asimilarea lui l la r); crámpăn (var.
54

grámpăn) „târnăcop“ (< germ. austr. Krampen); críhin „un soi de
corcoduş“ (< săs. Kreichen); crúmpănă (var. grúmpănă) „cartof“
(< germ. Grundbirne; săs. Grumpirren); luţărnă „lucernă“ (<
germ. Luzerne); múră (pl. mure) „morcov, carotă“ (< germ.
Möhre) etc.
7. Cizmărie:
căpútă „partea încălţămintei care acoperă laba piciorului“
(< germ. Kaput „veston“); flec „petec la încălţăminte“ (< germ.
Fleck); şústăr (var. şustăr) „cizmar“ (< germ. Schuster) etc.
8. Prelucrarea lemnului:
ábriht (var. abrict) „utilaj folosit în tâmplărie pentru geluit
şi egalizat scânduri“ (< germ. Abricht); cioflíncă „cârceie
folosite pentru trasul lemnelor la pădure“ (< săs. Schilvänk,
posibil prin filieră maghiară: csafling); cloţ „buştean mai scurt“
(< germ. Kloz); clúpă „instrument din lemn sau metal, având
forma unui şubler, cu care se măsoară grosimea copacilor“ (<
germ. Kluppe); fó(á)stăn(ă) „scândură cu grosimea de 5 cm“ (<
germ. Pfosten); gátăr „joagăr sistematic, cu mai multe pânze de
tăiat“ (< germ. Gatter); gláspapir „hârtie (pânză) pe care s-a
lipit un strat de sticlă pisată; se foloseşte la curăţat şi şlefuit
lemnul“ (< germ. Glaspapier); hóbăl „rindea“ (< germ. Hobel);
joágăr „1. ferăstrău mare, având o pânză lungă cu dinţi mari şi
cu două mânere, acţionat de doi oameni; 2. instalaţie
hidraulică de tăiat buşteni în scânduri“(< germ. Säger; săs.
Zager); máistru (var. máistăr) „persoană cu o calificare
superioară într-o meserie“ (< germ. Meister); nut şi fédăr
„sistem de îmbinare a scândurilor în canelură“ (< germ. Nut
+ germ. Feder); ráşpăl „pilă cu dinţii mari“ (< germ. Raspel);
şaib „roata de transimisie la joagăr“ (< germ. Scheibe); şfúngrad
„volanta care pune în mişcare jugul cu fierăstraie la joagăr“ (<
germ. Schwungraft); şrehti „oblic, pieziş“ (< germ. schräg);
ştáfăn(ă) „scândură cu grosimea între 5 şi 10 cm“ (< germ.
Staffel); ţírcăl „compas mai mare, folosit în dulgherie şi
tâmplărie“ (< germ. Zirckel); vínclu (var. víncăl) „instrument din
lemn sau metal, format din două laturi îmbinate într-un unghi
de 90°, folosit mai ales în dulgherie“ (< germ. Winkel) etc.
9. Administraţie şi armată (cătănie):
ángríf (pl. angrífe) „atac armat“ (< germ. Angriff); a asântá „a
recruta“; (de unde şi termenul asântare „recrutare“ (< germ.
assentieren); áusvŕis „aprobare scrisă“; prin extenie de sens „act,
document“ (< germ. Ausweis); boáctăr „paznic de noapte“ (<
germ. Wächter, probabil prin filieră maghiară: bakter);
cáizărmančgură „manevră militară în vremea imperiului Austro-
Ungar“ (< germ. Kaiser + manegură „manevră“); cănţălăríe
„primărie“ (< contaminare între germ. Kanzel + cancelarie);
cvartír „locuinţă temporară“ (< germ. Quartir); décung
„tranşee“ (< germ. Deckung); féstung „loc întărit (pe front)“ (<
germ. Festung); féşter „brigadier silvic“ (< germ. Pförstner);
láitănánt „locotenent“ (< germ. Leutnant); úrlab „învoire,
permisie din armată“ (< germ. Urlaub); várdă „strajă, pază“;
de unde şi termenul vardíst „agent de ordine pe străzile unui
oraş“ (< germ. Warte „punct de observaţie“; vórman „şeful
paznicilor de câmp“ (< germ. Wartmann) etc.
10. Cuvinte şi expresii diverse:
a abrictăluí „a pune la punct pe cineva; a bate bine pe
cineva “ (< germ. abricheten, probabil prin filieră maghiară:
abriktolni); bínă „scenă“ (< germ. Bühne); căţ! (var. câţ!)
„interjecţie cu care se alungă pisica“ (< germ. Katze); a se
ciondăní „a se ciorovăi, a se certa“ (< săs. schonden); ciúhă
„momâie, sperietoare“ (< germ. Scheuche); cúgle (sg. cúglă)
„popice“ (< germ. Kugel „bilă“, asociat cu Kegel „popic“); fáin
„frumos, bun, bine“ (< germ. fein); ia, ia! (var. ie, ie!); interjcţie
aprobatoare: „da, da! bine, bine!“ (< germ. ja); maiál „serbare
câmpenească“ (< germ. Majalis); spése în expresia pe spesele
cuiva: „cheltuială“ (< germ. Spesen); ştrapáţ „alergătură multă şi
obositoare“ (< germ. Strapaze); şpárlinie „drept, în linie
dreaptă“ (< germ. Schwarmlinie „linie de tragere“ troánchin
(despre om) „beat, ameţit de băutură“ (< germ. (Be)trunkene);
tromf „atu la jocul de cărţi“ (< germ. Trumf; germ. dial. Tromf);
ţoc-în-poc, în expresia cu ţoc-în-poc „cu tot avutul“ (< germ. Sach
und Pak); ţug „curent de aer“ (< germ. Zug); vándăr „marginea,
din scândură, a pistei de popice“; a da vándăr însemnă „a lovi
cu bila marginea pistei de popice“ (< germ. Wanderer);
vandărşaft „călătorie de lungă durată prin Imperiul Austro-
Ungar, efectuată de meseriaşi, pentru a se perfecţiona în
meseria respectivă“ (< germ. Wanderschaft) 4 etc.
În ceea ce priveşte preluarea şi adaptarea elementelor
lexicale de origine germană în graiul mărginenilor, putem face
câteva observaţii:
a) cei mai mulţi termeni au fost adaptaţi, din punct de
vedere fonetic şi morfologic, la specificul limbii române,
păstrând sensul din limba germană: caléndre, crúmpănă (var.
grúmpănă), félderă (var. férdelă), féşter, fleşér, láibăr, potícă, şópru
etc.;
b) unii termeni au fost preluaţi cu aceeaşi formă şi, uneori,
cu acelaşi sens ca în limba germană; áusvŕis, bast, cloţ, flec,
gláspapir, glásvand, şmírgăl, şústăr, ţug, vándăr, vandărşaft etc.;
c) alte cuvinte au intrat în graiul mărginenilor (cu forma
din limba germană sau cu formă adaptată la specificul limbii
române) cu sens apropiat de cel iniţial, fie prin restrângere
(budă „closet“ < germ. Bude „baracă“); cástăn „scrin“ < germ.
Kasten „dulap, ladă“); cóbără „acoperiş improvizat“ < săs.
Kobar „magazie“); tépihe „preş ţesut în casă din resturi textile“
< germ. Teppich „covor“ etc.), fie prin extensie semantică
(áusvŕis „aprobare scrisă; act, document“ < germ. Ausweis
„legitimaţie; féstung „linie (loc) întărită, pe front“ < germ.
Festung „fortăreaţă“; şaib(ă) „roată de transmisie la joagăr“ <
germ. Scheibe „disc, şaibă“; şparlínie „drept, în linie dreaptă“ <
germ. Schwarmlinie „linie de tragere“; vax „cremă de ghete“ <
germ. Wachs „ceară“ etc.);
d) odată cu elementele lexicale de origine germană, au
pătruns în graiul mărginenilor şi unele fenomene fonetice 5 ,
care nu au căpătat caracter de lege, ci au rămas doar fapte
fonetice, particulare, izolate (accidente), cu manifestare foarte
restrânsă (doar la câţiva termeni şi la câţiva vorbitori foarte în
vârstă). Notăm câteva asemenea accidente fonetice:
– s > ş în cuvântul şpeţial „special“;
– africata prepalatală c > ţ în câteva cuvinte ca: Ţibin
„Cibin“; ţiment „ciment“; şpeţial „special“; ţénti (var. ţănti)
„centimetru“ ; ţéntru „centru“; ţeremoníe (var. ţărămoníe)
„ceremonie“; ţilindru „cilindru“ (un fel de pălărie);
– africata prepalatală g se pronunţă g în cuvintele ghenerál
[generál] „general“ şi reghiment [regimént] „regiment“;
– epenteza lui ă în unele grupuri consonantice din câteva
cuvinte: în grupul consonantic tr în cuvintele: métăr „metru“;
kilométăr „kilometru“; lítăr „litru“; máistăr „maistru“; în grupul
consonantic cl în cuvintele iescăle „iesle“; báncăl „banc de
lucru, masă de lucru a tâmplarului“; vincăl „vinclu“;
e) cele mai multe dintre cuvintele de origine germană
55

intrate în graiul mărginenilor se comportă ca orice cuvânt
românesc, putând primi afixe pentru formarea de cuvinte noi
(de exemplu: corfă – corfiţă – corfar „cel care confecţionează
corfe“; crumpănă – crumpănar „persoană care cultivă cartofi“
crumpănare „loc pentru cultivat cartofi“ 6 ; fáin – făinuţ -; glajă –
glăjuţă – glăjer – glăjerie; ladă – lădiţă – lădoi „ladă mare cu capac
în care, mai demult, erau culcaţi copiii mai mici“, lădar
„tâmplar“; láibăr – lăibărél – lăibărúţ; ştampăl – ştămpăluţ; şustăr
– şustărai „meseria de şustăr“ – şustărie „atelierul şustărului“,
dar şi „meseria de şustăr“; troacă – trocuţă etc.); asemenea
cuvintelor româneşti şi împrumuturile din limba germană pot
intra în expresii populare cum sunt: a face troacă de porci (pe
cineva) „a certa urât, a înjura“; a pleca cu ţoc-în-poc „a pleca cu
tot avutul“ ; ladă de zestre etc.
Alături de termeni comuni, în graiul din Mărginimea
Sibiului întâlnim şi calcuri lingvistice din limba germană:
vinars „rachiu“ (< vin + ars, după germ. Brantwein); maţu cel orb
„apendice“ (după germ. Blinddarm < blind „orb“ + Darm
„maţ, intestin“); uneori calculul are loc prin intermediul limbii
maghiare: strajameşter „plutonier, vagmistru“ (cf. magh.
strazsameşter „idem“, după germ. Wachmeister).
Vedem, aşadar, că influenţa limbii germane asupra
graiului din Mărginimea Sibiului s-a manifestat, cu deosebire,
în lexic, termenii împrumutaţi de mărgineni referindu-se, aşa
cum am văzut, în primul rând la cultura materială din zonă şi,
mai puţin, la administraţie.
Fenomenele fonetice pătrunse în acest grai, odată cu
elementele lexicale, se manifestă doar ca nişte accidente
fonetice.
Aceste elemente de origine germană (alături şi de unele de
origine maghiară) contribuie la individualizarea graiului din
Mărginimea Sibiului atât în cadrul grupului de graiuri
transilvănene, din care face parte, cât şi în cadrul mai larg al
graiurilor dacoromâne 7 .
Note:
* Comunicare susţinută în cadrul simpozionului internaţional Confluenţe
Culturale Româno-Germane , Sibiu, 13-14 mai 2005.
1. Cf. Aurel Dumitrescu-Jippa, Nicolae Nistor, Sibiul şi ţinutul în lumina
istoriei, I, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1976, p. 24-28; Thomas Nägler,
Aşezarea saşilor în Transilvania, Bucureşti, Editura Kriterion, 1992, p. 127-
173.
2. Toate localităţile din zona cercetată de noi (de la Răşinari până la Jina)
au fost înglobate, din 1472, în sistemul administrativ-domenial al Celor
şapte Juzi, coordonat de Universitas Saxorum („Obştea Saşilor“) din Sibiu.
Vezi Aurel Dumitrescu-Jippa, Nicolae Nistor, op. cit., p. 136-154. Dintre
localităţile anchetate de noi, doar în Amnaş se (mai) află populaţie
germană (saşi).
3. Cf. şi Vasile Arvinte, Raporturile lingvistice germano-române, în „Anuar de
lingvistică şi istorie literară“, XIX, 1968, p. 21; Vasile Frăţilă, Probleme
speciale de dialectologie, Timişoara, Tipografia Universităţii din Timişoara,
1982, p. 222.
4. Desigur, numărul elementelor lexicale de origine germană pătrunse în
graiul mărginenilor este mai mare, însă, datorită spaţiului restrâns al
prezentei comunicări, ne rezumăm doar la termenii notaţi.
5. Cf. şi Boris Cazacu, Procesul de diferenţiere în graiul unei comune (Meria – reg.
Hunedoara) în idem, Studii de dialectologie română, Bucureşti, Editura
Ţtiinţifică, 1966, p. 120.
6. Locuitorii din Rod sunt numiţi de vecinii lor din Mărginime
„crumpănari“; în localitatea Poiana Sibiului sunt mai multe locuri numite
Crumpănare, unde se cultivau cartofi.
7. Afirmaţia este valabilă şi pentru alte graiuri româneşti din Transilvania;
cf. M Marin, B. Marinescu, Graiurile din Transilvania, în Tratat de dialectologie
românească, Craiova, Editura Scrisul Românesc, p. 382-387; Vasile Frăţilă,
Probleme de dialectologie română, Timişoara, Tipografia Universităţii din
Timişoara, 1987, p. 137-141; Vasile Ursan, Graiuri româneşti din Transilvania,
Sibiu, Editura „Alma Mater“, 2004, p. 48-53; idem, Graiul din Mărginimea
Sibiului (teză de doctorat), Timişoara, 2004, p. 299-301.
Abrevieri
austr. = austriac(ă);
cf. = confer;
dial. = dialectal(ă)
germ. = german(ă);
magh. = maghiar(ă);
op. cit. = opera citată;
p. = pagina;
p. ext. = prin extensie;
pl. = plural;
rom. = român(ă);
săs. = săsesc, săsească;
sg. = singular;
v. = vezi
Tilişca
56