analiza filierei sectorului legume - fructe în românia - ArsAcademica

Adrian TUREK RAHOVEANU
(coordonator)
Magdalena TUREK Letiţia ZAHIU Raluca ION
Constantin ZAHARIA
Anca DACHIN
Nicolae ISTUDOR
Victor MANOLE
Iuliana DOBRE
Raluca IGNAT
ANALIZA FILIEREI
SECTORULUI
LEGUME - FRUCTE
ÎN ROMÂNIA
Bucureşti, 2008

Editura Cartea Universitară
Str. Hiramului nr. 11, sector 3, Bucureşti
Telefon: 021 589 1055
e-mail: office@carteauniversitara.ro
www.carteauniversitara.ro
© Copyright Editura Cartea Universitară
Editură acreditată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin
Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior.
Descrierea CIP a Bibliotecii CIP Naţionale a României
TUREK-RAHOVEANU, ADRIAN
Analiza filierei sectorului legume-fructe în România/Adrian
Turek Rahoveanu. - Bucureşti : Cartea Universitară, 2008
Bibliogr.
ISBN 978-973-731-613-4
635.1/.8
634.1

Lucrarea Analiza filierei sectorului legume-fructe în România
a fost publicată prin finanţarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării
Rurale pe baza cercetărilor efectuate în cadrul Planului sectorial
de cercetare - dezvoltare, contract nr. 367/2006: „Soluţii pentru
creşterea competitivităţii pe filieră”, încheiat între Ministerul Agriculturii
şi Dezvoltării Rurale şi Institutul de Cercetare pentru
Economia Agriculturii şi Dezvoltare Rurală.
Coordonator: Dr. ing. Adrian TUREK RAHOVEANU
Autorii:
Prof. dr. Anca DACHIN – ASE Bucureşti
Conf. dr. Iuliana DOBRE – ASE Bucureşti
Drd. ec. Raluca IGNAT – ASE Bucureşti
Lector dr. Raluca ION – ASE Bucureşti
Prof. dr. Nicolae ISTUDOR – ASE Bucureşti
Dr. ing. Adrian TUREK RAHOVEANU – ICEADR
Dr. ec. Magdalena TUREK RAHOVEANU – ICEADR
Prof. dr. Manole Victor – ASE Bucureşti
Dr. ing. Constantin ZAHARIA – Universitatea din Craiova
Prof. dr. Letiţia ZAHIU – Membru corespondent ASAS
Coperta: Ing. Victor OLTEANU

Cuprins
Cap. 1. Cadrul instituţional de reglementare a Organizării Comune
de Piaţă pentru legume şi fructe în UE
(Letiţia Zahiu, Anca Dachin) ................................................................................. 1
1.1. OCP a sectorului legume-fructe până la reforma PAC din 2003 ................... 2
1.2. OCP a sectorului legume-fructe proaspete în contextul reformei
din 2007/2008 .................................................................................................... 4
1.3. OCP a sectorului legume-fructe procesate...................................................... 23
Cap. 2. Particularităţile filierei sectorului legume-fructe în România
(Adrian Turek, Magdalena Turek)....................................................................... 28
2.1. Importanţa economico-socială a pomiculturii şi legumiculturii.................... 28
2.2. Particularităţile şi funcţiile sectorului legume-fructe ..................................... 30
2.3. Evoluţia sectorului legume-fructe; fluxul
pe filiera legume-fructe .................................................................................... 35
Cap. 3. Caracterizarea tehnologiilor de producere şi procesare
a legumelor şi fructelor (Constantin Zaharia) .................................................. 46
3.1. Tehnologiile de producere a legumelor şi fructelor ...................................... 46
3.2. Tehnologiile de procesare a legumelor şi fructelor ....................................... 74
3.3. Implementarea normelor de calitate conform reglementărilor
comunitare şi naţionale ................................................................................. 108
Cap. 4. Etapele filierelor pe produs în sectorul legume-fructe .................... 128
4.1. Agricultura (Raluca Ion, Magdalena Turek) ............................................. 128
4.1.1. Suprafeţele cultivate şi producţiile de legume ................................... 130
4.1.2. Suprafeţele cu plantaţii pomicole şi producţiile de fructe ................. 154
4.1.3. Organizaţiile şi grupurile de producători din sectorul
legume-fructe; organizaţii interprofesionale ..................................... 170
4.2. Colectarea, transportul şi depozitarea legumelor şi fructelor
(Nicolae Istudor) .................................................................................................. 180
4.2.1. Colectarea legumelor şi fructelor ...................................................... 181
4.2.2. Transportul legumelor şi fructelor ...................................................... 184
4.2.3. Depozitarea legumelor şi fructelor ..................................................... 190

4.3. Procesarea legumelor şi fructelor (Raluca Ignat, Iuliana Dobre) ............ 209
4.3.1. Principalii agenţi economici
din sectorul procesare legume-fructe .................................................. 209
4.3.2. Capacităţi de producţie şi producţia industrializată .......................... 210
4.4. Piaţa legumelor şi fructelor (Manole Victor, AdrianTurek ) ..................... 218
4.4.1. Cererea şi oferta de legume şi fructe .................................................. 218
4.4.2. Standardele de comercializare a legumelor şi fructelor .................... 230
4.4.3. Distribuţia şi comercializarea legumelor şi fructelor ........................ 231
4.4.4. Preţurile legumelor şi fructelor ........................................................... 238
4.4.5. Consumul de legume şi fructe ............................................................ 245
4.5. Comerţul exterior cu legume şi fructe (Raluca Ion) ................................... 261
4.5.1. Importul de legume şi fructe .............................................................. 263
4.5.2. Exportul de legume şi fructe .............................................................. 265
4.5.3. Balanţa comercială a României pentru legume şi fructe ................. 267
4.5.4. Principalii parteneri ai României în comerţul
cu legume şi fructe .............................................................................. 270
4.6. Mecanisme de susţinere a sectorului legume-fructe
(Letiţia Zahiu, Anca Dachin) ............................................................................. 272
Cap. 5. Performanţa economică a producţiei de legume
şi fructe – studii de caz (Adrian Turek, Letiţia Zahiu, Raluca Ion) .............. 287
Bibiografie ............................................................................................................ 340

1.
CADRUL INSTITUŢIONAL
DE REGLEMENTARE A ORGANIZĂRII
COMUNE DE PIAŢĂ A LEGUMELOR
ŞI FRUCTELOR ÎN UNIUNEA
EUROPEANĂ
Producţia de legume şi fructe deţine circa 17% în
totalul producţiei agricole a Uniunii Europene. Consumul
mediu zilnic de legume recomandat de Organizaţia Mondială a
Sănătăţii este de cca. 400 grame. Acest nivel se atinge în
majoritatea statelor membre. Realizarea unui consum
satisfăcător constituie un obiectiv important în viitor pentru
îmbunătăţirea structurii alimentaţiei populaţiilor din statele
membre ale UE, ca element al unui model de consum durabil.
Sectorul legume-fructe a fost orientat spre îmbunătăţirea
calităţii produselor şi creşterea exportului.
Uniunea Europeană este al doilea mare producător
mondial şi un mare consumator de legume şi fructe. Oferta de
legume pe piaţa UE se asigură, prioritar, din interiorul acestui
spaţiu, statele mediteraneene şi Olanda fiind cele mai mari
producătoare de legume şi citrice. Diversificarea consumului
de legume-fructe se asigură însă şi pe seama importurilor.
Totodată, ţările mari producătoare exportă cantităţi importante
din unele sortimente de legume şi fructe, mai ales procesate.
Organizarea pieţei unice de legume şi fructe la nivel
comunitar asigură importante beneficii producătorilor şi
satisfacerea nevoilor calitative şi de preţ pentru consumatorii
din statele membre. Acestor deziderate răspunde Organizarea
Comună de Piaţă a legumelor şi fructelor.
Piaţa legumelor şi fructelor este supusă unor puternice
presiuni concurenţiale în interiorul fiecărei ţări membre, la
nivel comunitar, dar şi pe plan mondial. De aceea au fost
1

necesare măsuri de organizare a pieţei şi pentru acest sector.
Pentru legumele şi fructele proaspete primele măsuri pentru
Organizarea Comună de Piaţă s-au luat în 1962, iar pentru
legumele şi fructele procesate în 1968.
Organizările Comune de Piaţă au ca scop realizarea
obiectivelor Politicii Agricole Comune: stabilizarea pieţelor,
asigurarea unui nivel echitabil al veniturilor agricultorilor,
realizarea unor producţii de calitate pentru satisfacerea
cerinţelor consumatorilor, etc.
Cadrul general al Organizărilor Comune de Piaţă era
iniţial valabil pentru toate produsele şi grupele de produse
vegetale. Ulterior, acesta s-a adaptat pe grupe de produse
vegetale la cerinţele pieţei. Numărul Organizărilor Comune de
Piaţă a crescut pe parcurs la 21, pe măsura necesităţii
menţinerii echilibrului structural al pieţelor şi a stabilirii
politicilor de urmat pentru fiecare sector.
În fiecare stat membru se respectă reglementările
comune de piaţă, dar se organizează filiere de comercializare
care funcţionează în funcţie de specificul naţional şi local.
Pentru fiecare tip de OCP s-au elaborat regulamente de
bază şi alte reglementări specifice, ca şi reglementări comune
pentru mai multe OCP. Conţinutul acestor regulamente s-a
schimbat pe parcursul anilor, unele au fost modificate, altele
abrogate.
1.1. Organizarea Comună de Piaţă a sectorului legumefructe
până la reforma Politicii Agricole Comune
din 2003
În anul 1968 a fost aprobat de către Consiliu
Regulamentul (CE) nr. 234 care stabilea cadrul pentru
Organizarea Comună de Piaţă în sectorul culturii plantelor de
câmp şi al produselor din floricultură. Pe parcursul timpului,
acest regulament a fost modificat. La 28 octombrie 1996 s-a
aprobat Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2200/96 privind
2

Organizarea Comună de Piaţă în sectorul fructelor şi al
legumelor transformate, acesta din urmă fiind deasemenea
modificat în repetate rânduri, în funcţie de evoluţiile pieţei.
Reglementările cuprinse în aceste documente de bază sunt
completate şi de alte regulemente ale Consiliului. Astfel,
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2200/96 a fost amendat de
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2699/2000 şi Regulamentul
Comisiei nr. 1432/2003, care stabileşte suprafeţele garantate
pentru nuci.
Măsurile de reformă a PAC după anul 1992 au urmărit
simplificarea cadrului de reglementare a OCP. A fost creat
astfel cadrul juridic orizontal pentru toate plăţile directe, care
asigură un regim de plată unică aplicat ulterior în baza
Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1782/2003 privind
stabilirea normelor comune pentru schemele de sprijin direct în
cadrul PAC şi a sprijinului pentru agricultori.
Reglementările privind OCP a legumelor şi fructelor s-
au simplificat semnificativ prin reducerea şi eliminarea unor
subvenţii şi restrângerea susţinerii pentru retragerea unor
produse de pe piaţă, urmărindu-se încurajarea producătorilor
pentru a se orienta spre cerinţele pieţei. S-a redus treptat
compensaţia de retragere pentru cultura de conopidă, dar a
rămas preţul de intrare pe piaţă (din exterior) la tomate,
castraveţi şi unele sortimente de fructe. S-au eliminat ajutoarele
de producţie şi preţul minim la producător şi s-a introdus, din
2001-2002, un ajutor pentru materia primă destinată
industrializării tomatelor.
În urma măsurilor de reformă din anul 2000 s-au
încurajat producătorii agricoli să se grupeze în „organizaţii de
producători” în vederea întăririi rolului lor pe piaţă şi a
integrării avantajoase pe filiera de comercializare a legumelor
şi fructelor.
O modificare de substanţă a OCP în sectorul fructelor a
avut loc în anul 2001, când s-a înlocuit plafonul dublu al
3

ajutorului comunitar pentru fondurile operaţionale destinate
organizaţiilor de producători cu un plafon unic.
La nivelul UE15 erau, după măsurile de reformă din
2003, cca. 1400 organizaţii de producători, care deţineau cca.
40% din volumul total al producţiei de legume şi fructe.
Totodată, a avut loc un proces de concentrare a
suprafeţelor şi a producţiilor pe exploataţie. Din 63000
exploataţii la nivelul UE15 care produceau legume şi fructe
pentru comercializare numai cca. 14,5% erau specializate în
producţia de fructe şi legume. În anul 2003, exploataţiile
comerciale, de dimensiune economică europeană (cca. 16
UDE) aveau o suprafaţă medie de peste 22,5 ha. Dar,
exploataţiile specializate în producerea de legume şi fructe
aveau o dimensiune medie de numai 4,1 ha. Fructele şi
legumele se produc nu numai în exploataţii specializate, ci şi în
exploataţii mixte.
Numărul şi dimensiunile exploataţiilor, ca şi a
grupurilor de producători de legume şi fructe, diferă de la ţară
la ţară.
1.2. Organizarea Comună de Piaţă a sectorului legumefructe
proaspete în contextul reformei din 2007 - 2008
Reforma sectorului legume-fructe urmăreşte alinierea la
celelalte sectoare, unde reforma a început din anul 2003.
Scopul urmărit este creşterea competitivităţii agriculturii
europene şi orientarea mai fermă către piaţă. Esenţa
mecanismelor de sprijin a agricultorilor constă în înlocuirea
plăţilor directe cuplate cu plăţile unice decuplate de producţie,
stimularea formării grupurilor de producători, promovarea
produselor organice, desfiinţarea subvenţiilor la export.
Măsurile de reformă urmează să intre în vigoare din 2008.
Reforma sectorului legume-fructe are la bază normele
generale pentru toate OCP, cuprinse în Regulamentul
Consiliului (CE) nr. 1234 din 22 octombrie 2007 şi
4