o_197989ll618np5s0157gj6t1mt5f.pdf

LIFE10 ENV/RO/000727 

Valorificarea deşeurilor din construcţii şi demolări din judeţul Buzău / VAL-C&D 

COD DE BUNE PRACTICI 

PRIVIND GESTIONAREA DEȘEURILOR DIN CONSTRUCȚII ȘI DEMOLĂRI 


Valorificarea deşeurilor din construcţii şi demolări din judeţul Buzău / 

VAL-C&D 

MARTIE 2012



Elaborat Vasile Muşuroaea S.C. Natura Management S.R.L 

Cristian Agapie 

Mihai Toniuc 

Ghiţă Constantin 

S.C. Natura Management S.R.L 



Verificat Marius Groza S.C. Natura Management S.R.L


Valorificarea deşeurilor din construcţii şi demolări din judeţul Buzău / VAL-C&D



Cuprins 

1 Deșeurile din construcții și demolări – introducere în problemă ................................................2 

2 Autorizarea lucrărilor de construcții ...........................................................................................5 

3 Despre buna practică în domeniul deșeurilor din construcții și demolări ................................. 12 

3.1 Conceptul .......................................................................................................................... 12 

3.2 Practica .............................................................................................................................. 13 

4 Concluzii ................................................................................................................................... 20 

ANEXE 

ANEXA 1 - COD DE BUNE PRACTICI. GENERAREA DEȘEURILOR DE CONSTRUCȚII ȘI DEMOLĂRI ÎN 

GOSPODĂRIE 

ANEXA 2 - COD DE BUNE PRACTICI. GESTIONAREA DEȘEURILOR DE CONSTRUCȚII ȘI DEMOLĂRI ÎN 

ȘANTIERELE DE CONSTRUCȚII 

ANEXA 3 - COD DE BUNE PRACTICI. AUTORITATEA PUBLICĂ LOCALĂ ȘI GESTIONAREA DEȘEURILOR 

DE CONSTRUCȚII ȘI DEMOLĂRI 

i



Index TABELE 

Tabel 2-1. Lista deșeurilor din construcții și demolări ......................................................................................... 6 

Tabel 2-2. Proprietăți ale deșeurilor care fac ca acestea să fie periculoase. ........................................................ 9 

Tabel 3-1. Planificarea activităților legate de gestionarea DCD – etape cheie. .................................................. 16 

Index FIGURI 

Figura 2-1. Responsabilități în gestionarea DCD............................................................................................... 11 

Figura 3-1. Materiale și deșeuri pretabile reutilizării / reciclării ........................................................................ 19 

Figura 3-2. Metodologia demolării selective .................................................................................................... 20 

ii



LISTĂ DE ABREVIERI ŞI ACRONIME 

A.F.M. 

A.N.A.R. 

A.N.P.M. 

A.N.R.S.C. 

A.N.R.S.C.U.P. 

APL 

A.P.M. 

A.R.P.M. 

BAT 

BREF 

CAEN 

CE 

CEE/EEC 

C&D 

DCD 

G.N.M. 

H.G. 

HCL 

I.N.S. 

M.M.P 

O.M. 

O.U.G. 

ONG 

PNGD 

PRGD 

PUG 

PUZ 

SNGD 

UAT 

Administraţia Fondului de Mediu 

Administraţia Naţională “Apele Române” 

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului 

Autoritatea Națională de Reglementare pentru Servicii Comunale 

Autoritatea Națională de Reglementare pentru Servicii Comunale și de Utilitate Publica 

Autoritate Publică Locală 

Agenţia pentru Protecţia Mediului 

Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului 

Cele mai bune tehnici disponibile 

Documente de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile 

Clasificarea Activităţilor din Economia Naţională 

Consiliul Europei 

Comunitatea Economică Europeană 

Construcții și Demolări 

Deșeuri din construcții și demolări 

Garda Naţională de Mediu 

Hotărâre de Guvern 

Hotărâre de Consiliu Local 

Institutul Naţional de Statistică 

Ministerul Mediului și Pădurilor 

Ordin de Ministru 

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 

Organizaţie neguvernamentală 

Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor 

Planul Regional de Gestionare a Deşeurilor 

Plan Urbanistic General 

Plan Urbanistic Zonal 

Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor 

Unitate Administrativ Teritorială 

iii



Executive summary 

The present report was developed within the project LIFE10 ENV/RO/000727 “Recovery of 

construction and demolition waste in Buzau County/ REC-C&D”, activity A.8 – Development of a Code 

of Best Practice for separate collection at source of C&D waste. 

The activity consisted in the revision of document and information available at European and 

national level, establishing of sets of institutional, administrative and technical measures applicable 

at project level, discussions concerning the proposed measures with the stakeholders and 

development of the code of best practice. 

The activity was carried out during January 2012 – March 2012. 

The code of best practice was developed in such a way to cover the three fields considered as 

relevant at the moment in terms of sustainable solving of this issue: 

• the small generator of construction and demolition waste (individual household); 

• the big generator of construction and demolition waste (construction sites); 

• the Public Local Authority, responsible with the regulation of this field. 

A realistic analysis carried out in terms of the structure and content of the information included in 

the three documents, compared to the current status of the practices in terms of C&D waste 

management in the project area (and implicitly Romania), would demonstrate the immense 

difference between the best practice notion (according to the European understanding of the term) 

and the field reality. The depth of the approach levels of the issues in this field is immense – while in 

households asbestos is every day present (under the form of asbestos plates) in the public projects, 

the issue of asbestos removal is treated at a „state of the art” level. 

The aspects related to the costs and the affordability of certain practices in terms of C&D waste 

management have been insufficiently approached and discussed. C&D waste management is surely 

the last area for which waste generators and stakeholders are willing, at this moment, to allocate 

resources. It is obvious that, for this field, the notion of best practice in Romania means at this 

moment a minimum compliance with the applicable legislation. 

However, the ensemble of the problem must be viewed in an objective point of view. Once the 

integrated municipal waste management systems shall be operational and their advantages shall be 

presented in a proper way to the public, the way to the extension of the implementation of the best 

practices also for C&D waste shall be much easier. 

Starting from these realities, the codes of best practice are, at this point, only a guideline for minimal 

compliance of the activity with the provisions regarding C&D waste management. These documents 

shall be periodically revised and up-dated as the project implementation advances and in correlation 

with new developments in the legislative field. 

Graphical editing (printing) and distribution to the stakeholders is planned for the half of 2013. 

iv



Cuvânt introductiv 

Prezentul raport a fost elaborat în cadrul proiectului LIFE10 ENV/RO/000727 “Valorificarea deşeurilor din 

construcţii şi demolări din judeţul Buzău / VAL-C&D”, activitatea A.8 - Realizarea Codului de bune practici 

privind colectarea separată la sursă a deșeurilor C&D. 

Activitatea a presupus o revizuire a documentelor şi informaţiilor disponibile la nivel european și național, 

stabilirea seturilor de măsuri instituţionale, administrative şi tehnice aplicabile la scara proiectului, 

discutarea propunerilor de măsuri cu părțile interesate şi editarea codului de bune practici. 

Activitatea s-a desfășurat în perioada ianuarie 2012 – martie 2012. 

Codul de bune practici a fost structurat astfel încât să acopere trei sectoare considerate în acest moment 

importante în rezolvarea durabilă a acestei probleme: 

• micul generator de deşeuri din construcţii şi demolări (gospodăria individuală); 

• marele generator de deşeuri din construcţii şi demolări (şantierele de construcţii); 

• Autoritatea Publică Locală, care are responsabilitatea reglementării acestui domeniu. 

O analiză obiectivă efectuată asupra structurii și conținutului informației cuprinse în cele trei documente, 

raportat la stadiul actual al practicilor privind problema gestionării DCD în aria de proiect (și implicit în 

România), ar demonstra distanța colosală dintre noțiunea de bună practică (în accepțiunea europenă a 

termenului) și realitatea din teren. Amplitudinea palierelor de abordare a problemelor domeniului este 

colosală – în timp ce în gospodăria individuală azbestul este cotidian omniprezent (sub forma plăcilor de 

azbociment) în proiectele publice, problema dezasbestizării este tratată la nivel „state of the art”. 

Aspectele privind costurile și suportabilitatea anumitor practici legate de gestionarea DCD au fost insuficient 

tratate și discutate. Gestionarea DCD este cu siguranță ultima filieră pentru care generatorii de deșeuri și 

factorii responsabili sunt dispuși în acest moment să aloce resurse. Este evident faptul că, pentru acest 

domeniu, noțiunea de bună practică în România, presupune în acest moment, minima conformare cu cerința 

legală aplicabilă. 

Totuși, ansamblul problemei trebuie privit obiectiv. Odată ce, sistemele de gestionare integrată a deșeurilor 

municipale vor deveni funcționale și beneficiile acestora vor fi în mod corespunzător prezentate publicului, 

calea către extinderea implementării bunelor practici și pentru fluxurile DCD va fi mult mai facilă. 

Pornind de la aceste realități, codurile de bune practici au în acest moment valoare de ghid de conformare 

minimală a activității cu cerințele legale privind gestionarea DCD. Pe măsura progresului în implementarea 

proiectului și corelat cu evoluția reglementării legislative a domeniului, aceste documente vor fi revizuite și 

up-datate periodic. 

Editarea grafică (tipărirea) și diseminarea către factorii interesați este prevăzută pentru jumătatea anului 

2013.



1 Deșeurile din construcții și demolări – introducere în problemă 

Deșeurile din construcţii şi demolări (DCD) reprezintă unul dintre fluxurile importante de deșeuri, atât din 

punct de vedere al dimensiunii fizice (masic și volumic) cât și sub aspect economic. 

Un bun control al gestionării acestui flux de deşeuri, în paralel cu încurajarea acțiunilor de minimizare şi 

reciclare a deşeurilor, va permite companiilor care activează în sectorul de construcţii şi demolări să realizeze 

economii financiare (pornind de la achiziţionarea de materiale dar şi cu privire la costurile de eliminare 

finală). În plus fiecare actor din această piață de servicii va avea o contribuție proprie, indirectă, la beneficiile 

sociale care rezultă dintr- un management durabil al DCD. 

În acest moment, în România, implicarea în sectorul recuperării și reciclării DCD reprezintă un act voluntar. 

Nu a fost încă promovată o reglementare cu acoperire națională care să oblige constructorul sau titularul 

(beneficiarul) construcției la atingerea unor performanțe sau ținte de reciclare. 

Totuși, noua Lege a deșeurilor (Legea 211/2011) impune ca obiectiv național: 

“(2) Producătorii de deşeuri şi autorităţile administraţiei publice locale au următoarele îndatoriri: [...] 

b) să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de 

valorificare materială, inclusiv operaţiuni de umplere rambleiere care utilizează deşeuri pentru a înlocui alte 

materiale, de minimum 70% din masa cantităţilor de deşeuri nepericuloase provenite din activităţi de 

construcţie şi demolări, cu excepţia materialelor geologice naturale definite la categoria 17 05 04 din 

Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare.” 

În aceste condiții, autoritățile publice locale pot (și în unele cazuri au și demarat acest proces) să impună prin 

reglementări locale o serie de condiții privind gestionarea DCD, atât pentru populație cât și pentru 

generatorul direct (compania de construcții). 

Sumar, în categoria DCD intră: 

• toate deşeurile care rezultă din activități de construcţie, renovare şi activităţi de demolare; 

• toate deşeuri menţionate în Capitolul 17 al listei privind deșeurile (a se vedea lista de mai jos); 

• excedentul de produse şi materiale deteriorate sau utilizate temporar care apar pe amplasament în 

timpul lucrărilor de construcţie; 

• nămolul rezultat din dragare. 

DCD pot să apară în diverse situații, tipice fiind: 

• activitățile de renovare / amenajare din gospodărie; 

• demolarea şi/sau reabilitarea amplasamentelor industriale poluate sau nu; 

• reabilitarea construcțiilor; 

• construcții de tip "greenfield"; 

• infrastructura nouă de transport – drumuri și autostrăzi noi sau infrastructura edilitară; 

• reabilitarea infrastructurii (drumuri, căi ferate, etc.). 

2



Termeni și definiții 

Pentru a ușura înțelegerea și a nu lăsa loc de interpretări, considerăm utilă clarificarea unor termeni și 

definiții utilizați frecvent atât în cuprinsul acestui material cât și în practica curentă. 

Deşeuri provenite din activităţi de construcţii - deşeurile din construcţii şi demolări corespunzătoare codurilor 

de deşeuri prevăzute la categoria 17 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările 

ulterioare, inclusiv deşeurile periculoase şi materialele geologice naturale prevăzute la categoria 17 05 04, 

precum şi solurile necontaminate şi alte materiale geologice naturale excavate în timpul activităţilor de 

construcţie, dacă se folosesc în altă locaţie decât locul unde au fost excavate. 

Deținător de deșeuri - producătorul de deşeuri (persoană fizică, persoană fizică autorizată sau persoană 

juridică) ce posedă deşeuri. Se consideră deţinător de deşeuri şi persoana care transportă asemenea 

materiale, pe toată durata transportului, până la livrarea acestora, către alte persoane. 

Deţinător de teren - persoana fizică sau juridică care are dreptul de proprietate sau folosinţă asupra 

terenului. 

Operaţiuni de umplere - operaţiuni de valorificare în cadrul cărora se folosesc deşeuri adecvate, fie în scopuri 

de refacere în zonele în care s-au efectuat excavări, fie în scopuri de amenajare a teritoriului şi în cadrul 

cărora deşeurile înlocuiesc materiale care nu sunt deşeuri. 

Pregătirea pentru reutilizare - operaţiunile de verificare, curăţare sau valorificare prin reparare, prin care 

produsele sau componentele produselor care au devenit deşeuri sunt pregătite pentru a fi reutilizate fără 

nicio altă operaţiune de pre-tratare. 

Reciclare - orice operaţiune de valorificare prin care deşeurile sunt transformate în produse, materiale sau 

substanţe pentru a-şi îndeplini funcţia lor iniţială sau pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea 

materialelor organice, dar nu include valorificarea energetică şi conversia în vederea folosirii materialelor 

drept combustibil sau pentru operaţiunile de umplere. 

Titularul activităţii de construcţii - persoană fizică sau juridică pe numele căreia a fost emisă autorizaţia de 

construire/desfiinţare, care desfăşoară activităţi de construcţii. 

Valorificare - orice operaţiune care are drept rezultat principal faptul că deşeurile servesc unui scop util prin 

înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop, sau faptul că deşeurile sunt pregătite 

pentru a putea servi scopului respectiv, în întreprinderi sau în economie în general. 

Fără a realiza aici o trecere în revistă a textelor legale aplicabile domeniului (mai multe informații pot fi 

accesate pe site-ul www.life-dcd.ro) enunțăm principiile și obligațiile de bază ale actorilor implicați în 

gestionarea DCD. 

3



Astfel: 

• Legea cadru privind deșeurile (Legea 211/2011) impune obligaţia de bază privind prevenirea și 

minimalizarea producerii de deşeuri şi introduce principiul responsabilităţii producătorului; 

• Rolul de bază pentru planificarea gestionării DCD revine în sarcina autorităţilor locale; 

• Planificarea este coordonată la nivel național, regional, județean și, în situații de bună practică, local; 

• Deținătorul cu orice titlu legal al unei cantități de deșeuri (de orice tip) poartă întreaga responsabilitate 

privind efectele negative potențiale ale acestei stări de fapt; 

• Operatorii economici autorizați din punct de vedere al protecției mediului pentru efectuarea 

operațiunilor de colectare și transport au obligația să transporte deșeurile numai la instalații autorizate 

pentru efectuarea operațiunilor de tratare; 

• Deținătorii/Producătorii de deșeuri persoane juridice, comercianții, precum și operatorii economici au 

obligația să desemneze o persoană din rândul angajaților proprii care să urmărească și să asigure 

îndeplinirea obligațiilor prevăzute de prezenta lege sau să delege această obligație unei terțe persoane; 

• Abandonarea deșeurilor este interzisă prin lege; 

• Proprietarul unui teren are o obligație generală de a se îngriji ca acest teren să nu rămână abandonat și 

implicit a risca să devină loc de depozitare pentru deșeuri; 

• În situația apariției depozitelor sălbatice de deșeuri pe terenul aflat în proprietate este necesară 

sesizarea autorităților în drept. În absența unei asemenea notificări, proprietarul (din orice categorie ar fi 

el) sau administratorul terenului (în condițiile existenței unui act de dare în administrare), pot fi asimilați 

unui deținător de deșeuri, cu implicațiile de rigoare ce decurg de aici; 

• Activitățile de umplere și aducere la cotă a excavațiilor sau terenurilor se pot efectua doar în condițiile 

existenței unei avizări sau autorizări prealabile a acestei activități; 

• Materialele utilizate în activități de umplere (DCD inerte) trebuie în prealabil testate sau trebuie 

dovedită (documentat) absența unei contaminări care poate influența calitatea substratului sau apei 

subterane din zona pe care este depus deșeul; 

• Nici o persoană nu are dreptul să depună orice substanţă, material sau obiect, pe un teren astfel încât să 

creeze un nou strat (layer) în absența unei aprobări scrise, emise cel puțin de autoritatea locală; 

• Transportul DCD se realizează în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1061/2008 privind 

transportul deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României. Transportul trebuie însoţit de 

toate documentele necesare, din care să rezulte deţinătorul, destinatarul, tipurile de deşeuri, locul de 

încărcare, locul de destinaţie, cantitatea de deşeuri transportată şi codificarea acestora. 

• Constituie contravenție și, după caz, infracţiune, practica de a transporta și elimina, sau desfăşurarea 

unei activități de afaceri, comerţ, intermediere având ca obiect orice tip de deșeuri în absența unei 

autorizări prealabile; 

• Deșeurile, în accepțiunea dreptului național și european, reprezintă o marfă; 

• Principiul poluatorul plătește se aplică în toate condițiile, contractele comerciale putând transfera 

responsabilități; 

• Pot încheia contracte comerciale având ca obiect activități legate de și privind deșeurile doar 

comercianții autorizați pentru aceste activități; 

• Autoritatea publică locală poate impune condiţii privind anumite practici locale legate de gestiunea DCD 

în condițiile existenței sau emiterii unor Hotărâri de Consiliu Local (orice alte impuneri pot fi considerate 

abuzive); 

• Autorităţile publice executive ale unităţilor administrative teritoriale au obligaţia să organizeze, să 

gestioneze şi să coordoneze activitatea de colectare a deşeurilor provenite de la lucrările pentru care nu 

este necesară emiterea unei autorizaţii de construire potrivit art. 11 din Legea nr. 50/1991, prin 

amplasarea de containere/recipiente specifice în funcţie de densitatea populaţiei, prin ridicarea acestora 

şi transportul către operatori economici autorizaţi pentru sortarea, valorificarea, reutilizarea, reciclarea 

sau eliminarea acestora (această obligație este de obicei transferată operatorului de servicii de 

salubrizare). 

4



• Prevederile legale privind responsabilitatea pentru prejudiciile aduse asupra mediului sunt aplicabile 

întotdeauna așa cum sunt ele definite prin OUG 68/2008; 

• Prevederile legale privind păstrarea evidenței și lista privind deșeurile sunt de asemenea aplicabile așa 

cum sunt stabilite prin HG 856/2005 și Legea 211/2011. 

2 Autorizarea lucrărilor de construcții 

Executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de 

desfiinţare. Autorizaţia de construire sau de desfiinţare se emite la solicitarea deţinătorului titlului de 

proprietate asupra unui imobil - teren şi/sau construcţii - ori a altui act care conferă dreptul de construire 

sau de desfiinţare, în condiţiile legii. 

Procedura de reglementare a modului de obținere a acestor autorizații este stabilită prin Legea 50/1991 

privind Autorizarea în construcții (cu modificările și completările ulterioare). 

Realizarea construcţiilor civile, industriale, agricole sau de orice natură, inclusiv a instalaţiilor aferente 

acestora, se poate efectua numai în baza şi cu respectarea prevederilor unei autorizaţii de construire, emisă 

în temeiul legii şi în conformitate cu prevederile legale privind documentaţiile de urbanism şi de amenajare a 

teritoriului. 

Desfiinţarea (demolarea, dezafectarea, demontarea şi alte asemenea) construcţiilor şi instalaţiilor aferente 

construcţiilor, precum şi a oricăror amenajări se poate face numai pe baza unei autorizaţii de desfiinţare, 

emisă în aceleaşi condiţii cu autorizaţia de construire. 

Autorizaţia de construire constituie actul de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia se 

asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea şi 

funcţionarea construcţiilor. Autorizaţia de construire se emite în temeiul şi cu respectarea prevederilor 

documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii. 

Printre documentele necesare emiterii autorizaţiei de construire şi/sau desfiinţare se află şi acordul de 

mediu, acesta fiind singurul act de reglementare a activităţii din punct de vedere al protecţiei mediului care 

prevede condiţii privind modul de desfăşurare a activităţilor de construire/dezafectare. 

Documentaţia tehnică necesară autorizării proiectului de dezafectare care cuprinde certificat de urbanism şi 

avizele solicitate (inclusiv avizul autorităţii competente pentru protecţia mediului), expertizarea tehnică a 

construcţiilor şi proiectul tehnic de dezafectare. 

Autoritatea emitentă a autorizaţiilor de construire/desfiinţare, potrivit legii, are obligaţia de a informa 

titularul activităţii de construcţii, prin certificatul de urbanism, cu privire la gestionarea deşeurilor şi la 

obligaţia acestuia de a solicita, pentru obţinerea autorizaţiei de construire/desfiinţare, acordul de preluare a 

deşeurilor. Acest acord este emis de obicei de operatorul local de salubrizare sau de operatorul depozitului 

de deșeuri nepericuloase cel mai apropiat. 

Titularul autorizației de construire / dezafectare poate fi o persoană fizică sau juridică, având calitatea de 

proprietar, investitor, administrator al bunului imobil, după caz, care va fi beneficiarul lucrărilor de 

construcții. 

5



Acordul de preluare a deşeurilor reprezintă acceptul exprimat în scris al operatorului economic privind 

gestionarea deşeurilor provenite din activităţile de construcţii, condiţie care se impune în vederea autorizării 

executării lucrărilor de construcţii. 

Deșeurile din activităţile de construcţii provin din lucrările de construire, reconstruire, consolidare, 

transformare, extindere, modificare, amenajare, modernizare, renovare, reabilitare, protejare, restaurare, 

conservare, reparaţii şi altele, sau din lucrările de desfiinţare care cuprind demolare, dezafectare, demontare 

şi altele asemenea. 

Lista deșeurilor din construcții și demolări este redată mai jos, în conformitate cu Hotărârea de Guvern 

856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv 

deșeurile periculoase. Din cele 44 de tipuri de deşeuri din construcţii şi demolări, 16 sunt încadrate ca 

deşeuri periculoase. Pornind de aici a fost considerat util a fi prezentate o serie de informații legate de 

semnificația încadrării în această clasă. 

Tabel 2-1. Lista deșeurilor din construcții și demolări 

17 DEŞEURI DIN CONSTRUCŢII ŞI DEMOLĂRI (INCLUSIV PĂMÂNTUL EXCAVAT DIN SITURI 

CONTAMINATE) 

1701 CIMENT, CĂRĂMIZI, ŢIGLE şi MATERIALE CERAMICE 

170101 Ciment 

170102 Cărămizi 

170103 Ţigle şi ceramică 

170106* Amestecuri sau fracţii separate de beton, cărămizi, ţigle sau materiale ceramice cu conţinut 

de substanţe periculoase 

Este recomandată testarea directă a proprietăţilor periculoase bazată pe cunoaşterea substanțelor și 

originii deșeurilor. Proprietatea H13 ar trebui să fie, de asemenea, luată în considerare. 

DCD menţionate mai sus sunt susceptibile de a fi periculoase, în special dacă provin de la restaurare, 

demolare sau desigilarea de lucrări structurale în, sau pe care au fost manipulate substanţe 

periculoase. Locuri tipice de generare: 

instalaţii industriale 

- Instalaţii în care substanţele periculoase sau preparate sunt utilizate sau se formează timpul 

procesului de fabricaţie 

- Oţelării, fabrici de prelucrare de metal, instalații de galvanizare, construcții de maşini-unelte 

- Instalaţii pentru producerea şi stocare vopsele şi lacuri 

- Cocserii, uzine de gaz, fabrici de brichete, curăţare plante textile 

- Tăbăcării şi în unităţile de prelucrare din piele 

industria autovehiculelor și motoare 

- Ateliere de reparaţii şi vulcanizare 

- Stații de încărcare baterii, staţii de benzină, spălătorii auto, rezervoare de depozitare 

instalaţii de ardere comerciale 

- Coşuri de fum, instalații de purificare a gazelor 

instalaţii feroviare 

- Traverse de cale ferată, platforme de încărcare, ateliere de reparații, stații de combustibil 

- Magazii de ulei, piese de spălat 

întreprinderile agricole 

- Magazii pentru îngrăşăminte sau pesticide 

Acest cod instituie necesitatea ca deşeurile respective să fie colectate separat de restul DCD din 

amplasament. Pentru DCD cu compoziție semnificativă non-minerală verificați și codurile de deşeuri 

din capitolul 17 09. 

6



170107 Amestecuri de beton, cărămizi, ţigle si materiale ceramice, altele decât cele specificate la 17 

01 06 

1702 LEMN, STICLĂ şi PLASTIC 

170201 Lemn 

170202 Sticlă 

170203 Plastic 

170204* Sticlă, plastic şi lemn cu conţinut de sau contaminate cu substanţe periculoase 

O distincţie trebuie făcută între: 

1. lemn tratat (a se vedea, de asemenea, Grupul 03 01). Următoarele aspecte ar trebui să fie luate în 

considerare în special: creozotul cu benzo (a) piren în componenta caracteristică, cu proprietăţi H7 

(R45), H10 (R60/61), H11 (R46), H14 (R50-53), arsenic (săruri CCA), cromat (CFB / CC / CCB / CCF 

săruri), cupru (crom liber și săruri din cupru) și 

2. lemn contaminat cu substanţe specifice de origine şi tip divers. 

Evaluarea se va realiza caz cu caz având în vedere cel puțin situațiile: 

- Sticlă industrială din industria chimică şi laboratoare (poate fi contaminată sau conține substanțe 

periculoase în compoziție); 

- Plastic de origine industrială, de exemplu, pentru conducte, aparate, recipiente, fitinguri, 

rezervoare pt gaze reziduale şi instalaţii de purificare a apei uzate - este susceptibil a fi periculos/ 

contaminat. 

1703 ASFALTURI, GUDROANE DE HUILĂ ŞI PRODUSE CU CONŢINUT DE GUDROANE 

170301* Asfalturi cu conţinut de gudron de huilă 

Constituentul periculos este gudronul de cărbune, care ar trebui să fie clasificat ca fiind cancerigen 

(H7). 

170302 Asfalturi, altele decât cele specificate la 17 03 01 

170303* Gudron de huilă şi produse cu conţinut de gudroane 

Constituentul periculos este gudronul de cărbune, care ar trebui să fie clasificat ca fiind cancerigen 

(H7). 

1704 METALE (INCLUSIV ALIAJELE LOR) 

170401 Cupru, bronz, alamă 

170402 Aluminiu 

170403 Plumb 

170404 Zinc 

170405 Fier şi oţel 

170406 Staniu 

170407 Amestecuri metalice 

170409* Deşeuri metalice contaminate cu substanţe periculoase 


originii deșeurilor. 

170410* Cabluri cu conţinut de ulei, gudron sau alte substanţe periculoase 

Următoarele aspecte trebuie să fie luate în considerare: 

- gudron cu benzo (a) piren în componenta caracteristică, cu proprietăţi H7 (R45), H10 (R60/61), H11 

(R46), H14 (R50-53), 

- Uleiuri minerale (hidrocarburi, uleiuri minerale), cu proprietatea H7 (R45), 

- PCB (regulament special: PCB / PCT). 

170411 Cabluri, altele decât cele specificate la 17 04 10 

1705 PĂMÂNT (INCLUSIV PĂMÂNT EXCAVAT DIN SITURILE CONTAMINATE), PIETRE ŞI 

NĂMOLURI DE DRAGARE 

170503* Pământ şi pietre cu conţinut de substanţe periculoase 

7





DCD menţionate mai sus sunt susceptibile de a fi periculoase, în special dacă provin de la restaurare, 

demolare sau desigilarea de lucrări structurale în, sau pe care au fost manipulate substanţe 

periculoase. Locuri tipice de generare: 

instalaţii industriale 

- Instalaţii în care substanţele periculoase sau preparate sunt utilizate sau se formează timpul 

procesului de fabricaţie 

- Oţelării, fabrici de prelucrare de metal, instalații de galvanizare, construcții de maşini-unelte 

- Instalaţii pentru producerea şi stocare vopsele şi lacuri 

- Cocserii, uzinele de gaz, fabrici de brichete, curăţare plante textile 

- Tăbăcării şi în unităţile de prelucrare din piele 

industria autovehiculelor și motoare 

- Ateliere de reparaţii şi vulcanizare 

- stații de încărcare baterii, staţii de benzină, spălătorii auto, rezervoare de depozitare 

instalaţii de ardere comerciale 

- Coşuri de fum, instalații de purificare a gazelor 

instalaţii feroviare 

- Traverse de cale ferată, platforme de încărcare, ateliere de reparații, stații de combustibil 

- Magazii de ulei, piese de spălat 

întreprinderile agricole 

- Magazii pentru îngrăşăminte sau pesticide 

Instalații de tratare/spălare soluri contaminate 

Contaminare datorată accidentelor / coliziunilor. 

170504 Pământ şi pietre, altele decât cele specificate la 170503 

170505* Nămoluri de dragare cu conţinut de substanţe periculoase 


originii deșeurilor. Proprietatea H13 ar trebui să fie, de asemenea, luată în considerare. Nămolul de 

dragare din porturi comerciale și șantiere navale este de obicei periculos. 

170506 Nămoluri de dragare altele decât cele specificate la 170505 

170507* Resturi de balast cu conţinut de substanţe periculoase 

Susceptibile de a fi periculoase în cazul în care provin de la: 

• comutatoare în puncte, 

• gări şi de parcări, 

• panouri de alimentare, 

• tramvai, căi ferate suburbane şi metrou, 

• piese industriale, 

• contaminării cu substanţe periculoase din cauza accidente sau coliziuni. 

În caz contrar, piesa de balast este considerat echipament nepericulos, cu excepţia situațiilor 

cunoscute, izolate, de contaminări detectate individual, de exemplu cu uleiuri minerale sau HAP. 

170508 Resturi de balast, altele decât cele specificate la 170507 

1706 MATERIALE IZOLANTE 

170601* Materiale izolante cu conţinut de azbest 

Constituentul periculos este azbestul; proprietate periculoasă este H7 (R45). 

Fabricarea și punerea pe piață sunt interzise. 

170603* Alte materiale izolante cu conţinut de o constituiţi din substanţe periculoase 

Necesită evaluare caz cu caz. De exemplu periculoase în cazul deşeurilor care cuprind sau care conţin 

fibre ceramice sau vată minerală fabricate înainte de iunie 2000 

170604 Materiale izolante diverse de cele menţionate la 170601 şi 170603 

170605* Materiale de construcţii cu conţinut de azbest 

Constituentul periculos este azbestul; proprietate periculoasă este H7 (R45). 

Fabricarea și punerea pe piață interzise. 

8



1708 MATERIALE DE CONSTRUCŢIE PE BAZĂ DE GHIPS 

170801* Materiale da construcţii pe bază de ghips contaminate cu substanţe periculoase 


originii deșeurilor. Proprietatea H13 ar trebui să fie, de asemenea, luată în considerare. A se avea în 

vedere încadrarea ca deșeu nepericulos (nu inert) a gipsului (ipsos, plăci rigips) 

170802 Materiale da construcţii pe bază de ghips, altele decât cele menţionate la 170801 

1709 ALTE DEŞEURI DIN ACTIVITATEA DE CONSTRUCŢII ŞI DEMOLĂRI 

170901* Deşeuri din activitatea de construcţii şi demolări cu conţinut de mercur 

Mercur – element toxic. 

170902* Deşeuri din activitatea de construcţii şi demolări cu conţinut de PCB (de ex: cleiuri cu 

conţinut de PCB, duşumele pe bază de răşini cu conţinut de PCB, elemente cu cleiuri de 

glazură cu PCB, sticla ferestre termopan, condensatori cu conţinut de PCB) 

Constituent periculos este PCB - deşeul este periculos în cazul în care conţine mai mult de 

50 mg / kg (PCB regulament special: PCB / PCT) 

170903* Alte deşeuri din activitatea de construcţii şi demolări (inclusiv amestecuri de 

deşeuri) cu conţinut de substanţe periculoase 



170904 Deşeuri din activitatea de construcţii şi demolări, altele decât cele menţionate la 170901, 

170902 şi 170903 

Tabel 2-2. Proprietăți ale deșeurilor care fac ca acestea să fie periculoase. 

H1 

Proprietăți 

Descriere / 

ideograma 

Explozive 

(E) 

Explicații 

Substanțe și preparate care pot exploda sub efectul unei scântei sau 

care sunt mai sensibile la foc ori la frecare decât dinitrobenzenul. 

H2 

Oxidante 

(O) 

Substanțe și preparate care produc reacții puternic exoterme în 

contact cu alte substanțe, mai ales cu cele inflamabile. 

H3-A 

H3-B 

foarte inflamabile 

(F+) 

Inflamabile 

(F) 

• Substanțe lichide și preparate care au punctul de aprindere sub 

21˚C (inclusiv lichide extrem de inflamabile); 

• Substanțe și preparate care se pot încălzi și apoi se pot aprinde în 

contact cu aerul la temperatura mediului ambiant, fără adaos de 

energie suplimentară; 

• Substanțe solide și preparate care iau foc cu ușurință la contactul 

cu o sursă de aprindere și care continuă să ardă sau să se 

consume și dupa îndepărtarea sursei de aprindere; 

• Substanțe gazoase și preparate care sunt inflamabile în aer la 

presiune normală; 

• Substante și preparate care, în contact cu apa sau cu aerul umed, 

produc gaze ușor inflamabile în cantități periculoase. 

Substanțe și preparate lichide care au punctul de aprindere egal sau 

mai mare de 21˚C și mai mic sau egal cu 55˚C. 

9



Proprietăți 

Descriere / 

ideograma 

Explicații 

H4 

Iritante 

(Xi) 

Substanțe și preparate necorosive care, prin contact imediat, 

prelungit sau repetat cu pielea sau cu mucoasele, pot cauza 

imflamații. 

H5 

nocive pentru 

sanatate 

(Xn) 

Substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate ori dacă 

penetrează pielea, pot constitui riscuri limitate pentru sănătate. 

H6 

Toxice 

(T) 

Substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau dacă penetrează 

pielea, pot provoca vătămari serioase, acute sau cronice ale sănătații 

și chiar moartea. 

H7 Cancerigene Substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate ori dacă 

penetrează pielea, pot induce cancer sau un risc crescut de incidență 

a acestuia. 

H8 

Coroziv 

(C) 

Substanțe și preparate care pot distruge țesuturile vii la contactul cu 

acestea. 

H9 Infecțioase Substanțe cu conținut de microorganisme viabile sau toxinele 

acestora, care sunt cunoscute ca producând boli omului sau altor 

organisme vii. 

H10 Teratogene* Substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate ori dacă 

penetrează pielea, pot induce malformații congenitale neereditare 

sau creșterea incidenței acestora. 

H11 Mutagene** Substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate ori dacă 

penetrează pielea, pot produce defecte genetice ereditare sau 

creșterea incidenței acestora. 

H12 -- Substanțe și preparate care, în contact cu apa, cu aerul sau cu un 

acid, produc gaze toxice sau foarte toxice. 

H13 -- Substanțe și preparate capabile ca, după depozitare, să producă pe 

diferite căi altă substanță (de exemplu, levigat), care posedă una 

dintre caracteristicile prezentate mai sus. 

H14 

Ecotoxice 

(N) 

Substanțe si preparate care prezintă sau pot prezenta riscuri imediate 

sau întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului 

(periculos pentru mediu). 

10



O imagine sintetică a aplicării cadrului de reglementare este prezentată în Figura 2-1. Este evidențiată 

existența unei linii de separație raportat la responsabilitățile producătorului de DCD și rolul autorității 

publice în gestionarea acestui flux de deșeuri. 

Gospodării 

individuale 

(reabilitări și 

amenajare) 

Lucrări publice (instituții 

și infrastructura 

edilitară) 

Construcții de mică 

anvergură (privat) 

Proiecte mari de construcții 

(privat) și infrastructura 

mare 

Nu necesită autorizare 

Doar cu autorizare (AC/AD) 

Cantitate DCD 

Responsabilitate deplină 

a APL – regulile trebuie 

definite prin HCL. 

Gestionare prin operator 

delegat – componentă a 

serviciului de salubrizare. 

Responsabilitate deplină a producătorului / 

deținătorului. 

APL poate stabili reguli privind buna practică și 

management al informației dar nu poate impune 

anumite soluții de tratare / valorificare. 

Figura 2-1. Responsabilități în gestionarea DCD 

Alte materiale și documente cu privire la DCD: 

 

 

 

Ghid privind stocarea temporară a deșeurilor nepericuloase din construcții și demolări, Ministerul 

Mediului şi Dezvoltării Durabile, 2008 

Ghid privind stocarea temporară a deșeurilor periculoase din construcții și demolări, Ministerul 

Mediului şi Dezvoltării Durabile, 2008 

Ghid privind gestionarea deșeurilor din construcții și demolări, ARPM Sibiu, Asociația Autorităților 

Locale și Regionale din Norvegia, 2011 (Proiectul “Parteneriat pentru un mediu curat, reducerea 

deşeurilor şi dezvoltare durabilă în regiunea 7 Centru”) 

Aceste documente au valoare informală, fiind totuși utile ca instrumente suport de informare. 

11



3 Despre buna practică în domeniul deșeurilor din construcții și demolări 

3.1 Conceptul 

Noțiunea de bună practică nu se bucură de o definiție unitară. În domeniul tehnic întâlnim situații când prin 

bună practică se subînțelege ultimul stadiu de dezvoltare al practicii și tehnologiei așa cum întâlnim și situații 

de rezolvare a unor probleme prin soluții simple, comune. 

O definiție conceptuală a termenului de bună practică poate fi cea emisă de Bendixsen & Guchteniere (2003) 

care sugerează că termenul “se referă la initiațivele reușite sau la proiectele de model care au o contribuție 

remarcabilă și inovatoare la o problemă”. 

Chiar dacă afirmația de mai sus vine dintr-un alt domeniu al vieții cotidiene (analiza sistemelor politice și 

sociale), noțiunile de reușită și caracter inovator rămân definitorii. 

Pe de altă parte, sectorul protecției mediului a consacrat o serie de teremeni utilizați în aceeași zonă a 

performanței sistemelor - este vorba despre BAT, BATNEEC și BPEO. 

BAT (Best Available Techniques – cele mai bune tehnici disponibile) este definit prin Recomandarea HELCOM 

12/3 ca fiind cel mai actual stadiu de dezvoltare al proceselor, facilităţilor sau metodelor de operare care 

indică cât de adecvată este practic o măsură de limitare a emisiilor poluante. 

BAT a fost de asemenea definit de Directiva IPPC 61/96/EEC, în Articolul 2. Directiva defineşte cele mai 

bune tehnici disponibile ca fiind: 

- B "best" cel mai eficient și înaintat stadiu de dezvoltare al activităților și al metodelor de funcționare 

corespunzătoare, al tehnicilor speciale fiind considerat adecvat și practic, în principal ca bază pentru 

stabilirea valorilor limită de emisie pentru a preveni în general emisiile și efectele asupra întregului 

mediu sau, dacă lucru nu este posibil, atunci să fie reduse; 

- A "disponibile" - tehnicile, dezvoltate la o scară care, considerând relația costuri/beneficii, fac 

posibilă aplicarea în condiții economice și realizabile tehnic în sectorul industrial respectiv, indiferent 

dacă aceste tehnici sunt utilizate sau realizate în statul membru respectiv, întrucât sunt accesibile 

pentru operator în condiții rezonabile; 

- T "tehnicile" și tehnologia aplicată precum și felul și modul cum este instalația planificată, construită, 

exploatată și scoasă din funcțiune - "cele mai bune" - tehnicile cele mai eficiente în atingerea unui 

nivel general ridicat de protecție a mediului, în ansamblul sau". 

Utilizarea BAT este necesară în procedurile de autorizare a activităților industriale importante și potenţial 

poluatoare în conformitate cu sistemul legislativ impus de directiva IPPC. BAT ia în considerare echilibrul 

dintre costurile şi beneficiile de mediu. Obiectivul general este de a asigura un nivel ridicat de protecţie a 

mediului în ansamblul său. 

La nivel de instalaţie / facilitate stabilirea BAT va depinde de factori locali. O evaluare locală a costurilor şi 

beneficiilor opţiunilor disponibile, pot fi necesare pentru a stabili cea mai bună opţiune. Alegerea poate fi 

justificată pe baza: 

12



• caracteristicilor tehnice ale instalaţiei / tehnologiei; 

• condițiilor locale de mediu (caracteristicile amplasamentului și vecinătăți); 

• viabilitatea economică şi tehnică privind modernizarea instalaţiilor existente. 

BATNEEC (Best Available Technology Not Entailing Excessive Cost - cea mai bună tehnologie disponibilă care 

nu antrenează costuri excesive) este un alt concept care are ca obiectiv furnizarea unei liste de tehnologii 

din care utilizatorul (de obicei decidentul care reglementează) evaluează și stabilește pentru contextul supus 

analizei cea mai potrivită soluție. În identificarea de BATNEEC, accentul este pus pe tehnicile de prevenire a 

poluării, inclusiv a tehnologiilor ecologice şi de minimizare a deşeurilor, mai degrabă decât tratamentul endof-pipe. 

Întotdeauna sunt luate în considerare practicile și tehnologiile eficiente energetic. 

Tehnologiile identificate în documentele de orientare BATNEEC sunt considerate a fi cele mai bune practici 

actuale având în vedere cel puțin valorile limită de emisie care pot fi aplicate acestora. 

La determinarea BATNEEC pentru o activitate, trebuie să se aibă în vedere: 

• stadiul actual al cunoştinţelor tehnice; 

• cerinţele de protecţie a mediului aplicabile amplasamentului; 

• aplicarea de măsuri pentru aceste scopuri având în vedere riscul de poluare a mediului, care nu 

presupun costuri excesive, semnificative. 

În timp ce BAT se referă cu precădere la instalaţii, pentru factorii de decizie, de multe ori (în special în 

sectorul gestionării deșeurilor) un alt concept este util și aplicabil - cea mai bună opţiune practicabilă de 

mediu – BPEO (Best Practicable Environmental Option). Utilizat în UK, în domeniul planificării, BPEO 

stabileşte opţiunea care oferă cele mai multe beneficii sau afectează cel mai puţin mediului, ca un întreg, la 

un cost acceptabil, pe termen lung precum şi pe termen scurt, având în vedere un set de obiective de atins. 

O privire de ansamblu asupra celor trei concepte enunțate mai sus pune în evidență cu pregnanță problema 

costurilor, respectiv suportabilitatea pentru beneficiari. Pentru toate verigile cuprinse în lanțul activităților 

de gestionare a deșeurilor (de orice tip ar fi ele) problema conformității și performanței de mediu 

(desfășurarea activității fără a aduce atingere standardelor privind calitatea factorilor de mediu) este strâns 

legată de problema costurilor (capex și opex). Buna practică, respectiv performanța, sunt intrinsec legate de 

aspectele financiare. 

Pornind de aici și având în vedere realitățile socio – economice ale zonei geografice în care este implementat 

proiectul de față, ar trebui clarificată noțiunea de bună practică în scopul obiectivelor proiectului. 

Pornind de la conceptul best practices = aplicarea celor mai potrivite combinaţii de măsuri de control şi 

strategii de mediu pentru atingerea obiectvelor stabilite rezultă ca necesare stabilirea acelor practici 

sustenabile arealului de interes. 

3.2 Practica 

Atingerea unui standard de lucru compatibil cu nivelul de bună practică pe șantier este o provocare. 

Șantierele de dimensiuni mari (lucrări publice sau private) își desfășoară lucrările în baza Planurilor de 

13



management de mediu. Multe dintre companiile de construcții care operează în România au implementat și 

certificat sisteme de management de mediu în conformitate cu cerințele standardului ISO 14001. Cu toate 

acestea rezultatele globale privind practicile de gestionarea deșeurilor C&D sunt încă departe de 

posibilitățile sectorului. 

Cu totul alta este situația pe șantierele de dimensiuni mici și în sectorul privat. Aici cuvântul de ordine privind 

gestionarea DCD este eliminarea 1 . Aproape întreaga cantitate de DCD generată în această zonă de activitate 

este eliminată sau utilizată mai mult sau mai puțin legal în activități de umplere și aducere la cotă. 

Indiferent de categoria de lucrare sau tipul de șantier, un bun management al DCD implică: 

• Elaborarea unui plan de gestionare a deşeurilor pentru fiecare amplasament/șantier/punct de lucru; 

• Desemnarea unui responsabil care va avea responsabilitatea pentru deşeurile generate în cadrul 

șantierului; 

• Implicarea factorilor de management în aceste probleme și comunicarea personală cu angajații din 

șantier; 

• Planificarea corespunzătoare a spațiilor de lucru în șantier și asigurarea zonelor pentru stocare / 

manevrare DCD; 

• Alegerea echipamentului adecvat (unelte de mână, echipamente și mașini pentru demolare, ridicare, 

încărcare, concasare, stocare temporară pe amplasament) şi gestionarea adecvată a șantierului; 

• Depozitarea şi manipularea materialelor de construcţie corect și în condiţii de siguranţă pentru a preveni 

pierderile și deteriorarea materialelor; 

• Păstrarea produselor aprovizionate ambalate până când sunt gata pentru a fi utilizate; 

• Auditarea activităților de gestionare a deșeurilor; 

• Utilizarea de tehnici de demolare pentru reutilizare maximă şi / sau reciclare a deşeurilor. 

Prezentul material are ca obiective principale sprijinirea tuturor factorilor interesați în buna gestionare a 

DCD: 

• pentru a se conforma cu politica, legislaţia şi reglementările privind gestionarea deşeurilor; 

• pentru servicii sustenabile și o alternativă economică viabilă; 

• pentru a elimina practicile ilegale de depozitare necontrolată (dumping) şi efectele negative asociate cu 

impactul asupra peisajului, în special în zonele periurbane și rurale; 

• pentru un mai bun control al eliminării deşeurilor şi costurilor de transport; 

• pentru a conserva resursele naturale şi a reduce dependenţa de materii prime virgine; 

• pentru a reduce volumele de deşeuri generate și eliminate (redirecţionare de la depozitele de deșeuri); 

• pentru a reduce prejudiciul cauzat mediului prin depuneri de deşeuri și a preveni exploatarea ineficientă 

a materialelor virgine (în special pentru umpleri); 

• pentru a utiliza mai puţină energie într-un material / agregat utilizat în construcții. 

Întregul concept de bună practică pornește de la atribuirea unei semnificații corecte acestor activități. 

Interesul și importanța acordată acestor practici pornesc de la noțiunea de purtător de responsabilitate. 

Practic, clarificarea acestei noțiuni constituie baza dezvoltării unui întreg sector de servicii. 

1 Este ilustrativ în acest sens a se menționa că, în condițiile punerii în aplicare a prevederilor Legii 211/2011 privind 

deșeurile, respectiv după data de 1 decembrie 2011, documentațiile de atribuire pentru lucrările de reabilitare termică 

a blocurilor de locuințe din București prevăd, ca singură cerință pentru ofertanți, doar luarea în considerare în prețul 

ofertei a costului de eliminare a DCD la depozitul de deșeuri, fără a face nici o referire la demolare controlată sau 

recuperare de materiale (sticla reprezentând o pierdere netă în acest caz). 

14



Indiferent de tipul și categoria de generator de DCD, aspectele legate de planificarea elementelor cheie 

decizionale sunt cele mai importante. Decizia inițierii și deschiderii unui șantier (în gospodărie sau la nivel de 

dezvoltator sau autoritate publică) trebuie să fie precedată de o analiză a opțiunilor și etapelor ce trebuie 

avute în vedere și pentru a asigura un management corect și performant pentru deșeurile ce vor rezulta din 

acesta. 

Tabelul de mai jos face o trecere în revistă a etapelor decizionale ce trebuie parcurse în acest scop. 

15



Tabel 3-1. Planificarea activităților legate de gestionarea DCD – etape cheie. 

Tipul de generator Etapa proiectului Acțiunea Comentarii 

Gospodărie (lucrări 

mici de construire / 

reabilitare / 

întreținere) 

Înainte de a începe 

lucrările 

Estimați tipurile și cantitățile 

de DCD 

Lucrările de construcții și / sau demolări în gospodărie se lovesc întotdeauna de 

impedimentul spațiului restrâns. Generarea DCD și stocarea lor în locuință (pe 

proprietate) generează dificultăți în organizarea spațiului de lucru. Multe categorii de 

DCD ocupă spații și volume mari dar ar putea fi evacuate separat și eșalonat din 

locuință. 

O evaluare inițială vă folosește atât la o mai bună organizare a spațiului cât și la o 

corectă evaluare a costurilor. În plus, multe materiale considerate inițial deșeuri pot fi 

valorificate de dvs. sau apropiați. Cu cât evaluarea este mai timpurie, cu atât cresc 

șansele de valorificare a mai multor materiale. 

Identificați filiere de 

eliminare/valorificare 

aplicabile (operatori 

autorizați) 

Este recomandat să evaluați realist posibilitățile de valorificare pentru anumite deșeuri 

(metalele, lemnul, plasticul, hârtia și cartonul au soluții de colectare în toate orașele și 

uneori și în spațiul rural). Multe obiecte și materiale pot fi reutilizate în alte construcții 

sau alte scopuri (uși, cercevele de fereastră, sticlă de fereastră, ambalaje mari de la 

vopseluri, grinzi, stâlpi, parchet și dușumea demontate cu atenție, etc). 

Estimați costuri realiste Atunci când evaluați bugetul lucrării includeți și costurile legate de eliminarea / 

valorificarea DCD. 

Perfectați înțelegeri și 

contracte ante șantier cu 

operatori autorizați 

Rețineți faptul că, pentru toate lucrările interioare și exterioare care nu necesită 

obținerea unei autorizații de construire, municipalitatea (primăria) trebuie să vă indice 

modalitatea legală privind eliminarea sau valorificarea DCD. Contactați serviciul de 

specialitate al municipalității sau operatorul de salubritate ca primă opțiune. 

Încheiați înțelegeri cu alți operatori doar în situația în care municipalitatea nu vă poate 

oferi o soluție care să satisfacă necesitățile dvs. Oricum, NU utilizați servicii privind 

eliminarea DCD furnizate de persoane fizice sau juridice neautorizate. 

16




Angajați servicii de 

construire / reabilitare 

impunând un management 

adecvat (legal) al DCD 

Persoanele fizice sau juridice angajate pentru lucrările de construire trebuie avertizate 

asupra “regulilor casei” privind gestionarea DCD. Stabiliți regulile de la bun început și 

comunicați-le corespunzător celor care vor construi în imobilul dvs. 

Pe durata lucrărilor 

Verificați respectarea 

regulilor stabilite de comun 

acord cu constructorul 

angajat 

Rețineți faptul că generatorul deșeurilor nu este meșterul (firma de construcții sau 

zidarul / zugravul / faianțarul / instalatorul angajat) ci proprietarul (sau utilizatorul după 

caz) al imobilului respectiv. În calitate de generator acesta este implicit purtător de 

responsabilitate și obligații. 

Dezvoltator / 

investitor (privat) 

Pregătire 

Angajați sau elaborați 

servicii de proiectare care să 

minimizeze cantitatea de 

DCD generată 

Deșeurile sunt o marfă. În cazul DCD cele mai multe categorii de deșeuri poartă o 

valoare de întrebuințare ulterioară. 

Autoritate 

Contractantă (sector 

public) 

Analizați în detaliu piața 

locală și regională de servicii 

privind colectarea / 

transportul / valorificarea / 

eliminarea DCD 

Este recomandată contactarea APM (serviciul gestiune deșeuri) înainte de a declanșa 

procesul de avizare al proiectului. Rețineți faptul că oferta de servicii în domeniul DCD 

este redusă și costurile de tratare / eliminare pot fi semnificative. 

Planificați realist durata și 

costurile proiectului 

Luați în calcul toate aspectele legate de gestionarea corectă a DCD. 

Autorizați proiectul în 

deplină cunoștință de cauză 

privind posibilitățile reale de 

management pentru DCD 

Nu acceptați în actele de reglementare emise de autorități condiții inaplicabile 

proiectului dvs. (în multe situații nu există nici măcar un amplasament desemnat de APL 

pentru eliminarea DCD inerte). Rețineți faptul că este dificil (în termen de costuri și 

timp) să implementați soluții noi (de tipul înființării unei platforme temporare de 

stocare temporară) amplasate în exteriorul perimetrului șantierului. 

17




Contractare lucrări și 

/ sau servicii 

Șantier 

Transferați prin contractele 

de antrepriză (lucrări) sau 

servicii toate obligațiile ce vă 

revin privind gestionarea 

DCD. 

Verificați sau supervizați 

(direct sau prin intermediari) 

bunul mers al lucrărilor pe 

șantier 

Identificați și încheiați contracte doar cu operatori economici autorizați. 

Solicitați lămuriri privind locurile de valorificare / eliminare precum și despre etapele 

intermediare (eventual tranzit, stocări temporare). 

Atunci când aveți dubii asupra bonității sau capabilității subcontractorilor contactați 

autoritățile pentru clarificări. 

Nu vă limitați la a evalua progresul fizic al lucrărilor. Verificați înregistrările privind 

gestionarea DCD și, în măsura posibilităților verificați prestarea efectivă a serviciului. 

Rețineți faptul că, în absența unui înscris care să prevadă un transfer de responsabilitate 

(contract) încheiat cu un operator economic autorizat, responsabilitatea privind DCD 

generate pe amplasamentul șantierului vă revine. 

18



Pentru creșterea gradului de reciclare/reutilizare/valorificare a DCD este esențială separarea pe fracții a 

deșeurilor generate în timpul construirii sau demolării. 

În România, din punct de vedere al cerințelor legale aplicabile astăzi, nu este obligatorie separarea pe fracții 

a DCD (cu excepția deșeurilor periculoase) în cadrul șantierelor de construcții/demolare. Cerințele aplicabile 

constructorilor și șantierelor derivă din actele de reglementare emise de autoritățile de mediu, respectiv din 

Acordul de mediu. Cu alte cuvinte, chiar dacă nu a fost promulgat un text legislativ cu acoperire națională 

care să impună o asemenea practică (separare pe fracții a DCD nepericuloase și inerte), prin Acordul de 

mediu, autoritatea competentă, poate impune un anume sistem de gestionare a DCD pe șantier. 

Figura 3-1. Materiale și deșeuri pretabile reutilizării / reciclării 

Literatura de specialitate estimează că cca. 15% din volumul de materiale livrate pe amplasamentul 

șantierelor de construcții devin deșeuri (nu-și mai găsesc o întrebuințare conformă scopului aprovizionării). 

19



O eliminare totală a pierderilor nu este posibilă dar, pornind de la o planificare și gestionarea atentă a 

materialelor, se poate realiza o reducere considerabilă a cantității de deşeuri la sursă. Multe materiale pot fi 

folosite de mai multe ori înainte de ajunge în situația eliminării. 

Exemplele tipice privind reutilizarea / reciclarea materialelor sau deșeurilor C&D sunt prezentate în figura de 

mai sus. 

În practică, în România, de cele mai multe ori este oportună tratarea pe amplasament a deşeurilor inerte în 

vederea valorificării, aceasta realizându-se de obicei cu ajutorul unui concasor mobil. Deşeurile sunt 

concasate şi sortate, rezultând sorturi cu dimensiuni diferite ce pot fi ulterior valorificate. 

Demolarea selectivă (sau deconstruire) și separarea la locul de generare sunt tehnici utilizate pentru a 

obține fracții de DCD de înaltă calitate care au potențialul de a fi reutilizate ca materiale de construcție. 

Figura 3-2. Metodologia demolării selective 

Demolarea selectivă presupune îndepărtarea materialelor contaminate și a oricăror elemente ale 

construcției (ex. ferestre, uși, sisteme de încălzire/răcire/climatizare, etc.), urmată de o separare a 

materialelor de construcție (beton, căramizi, țigle, lemn, sticlă, etc.). Se recomandă ca înaintea executării 

unui proiect de demolare selectivă să se întocmească un plan de acțiune privind deconstruirea și care să 

detalieze metodele de valorificare/eliminare. Implicațiile privind costurile adiționale legate de aceste 

activități, durata și necesarul suplimentar de spațiu și efecte logistice trebuie analizate și ele. 

4 Concluzii 

Prezentul “Cod al Bunelor Practici” nu este un document final, el urmând a fi completat şi îmbunătăţit 

treptat, pe măsură ce interacţiunile dintre condiţiile socio-economice, standardele, starea mediului 

ambiental şi cunoştinţele ştiinţifice se modifică. 

Pe de altă parte, forma grafică finală a documentului va fi elaborată în cursul anului 2013 corelat cu punerea 

în funcțiune a instalației pilot promovată în cadrul proiectului LIFE 10/ENV/RO/000727. 

Titlul de Cod de bună practică poate părea exagerat raportat la conținutul și mesajul materialului. Realitățile 

din teren (arealul județului Buzău ca zonă țintă privind diseminarea materialului) au indicat totuși 

necesitatea adaptării conținutului și mesajului la starea de fapt a practicilor din domeniu. 

20



Până la stabilirea unei rețele solide de valorificatori/reciclatori de DCD trebuie oferite alternative pentru 

reutilizarea sau în ultimă instanță eliminarea conformă a acestui flux de deșeuri. 

Progresul ce urmează a fi realizat (ca urmare a aplicării directe a noilor cerințe legislative și bineînțeles ca 

urmare a efectelor directe și indirecte legate de rezultatele prezentului proiect) va conduce la necesitatea 

revizuirii anexelor prezentului material. 

În forma actuală, codul este armonizat cu cerinţele legale aplicabile sectorului gestionării DCD în România, 

iar pe măsură ce acest sector de reglementare se va dezvolta, va fi necesară o revizuire a documentului. 

21

ANEXA 1 


GENERAREA DEȘEURILOR DE CONSTRUCȚII ȘI DEMOLĂRI ÎN GOSPODĂRIE



Aceste pagini se adresează celor care renovează sau reconstruiesc propria locuință (sau componente anexă ale ei) 

şi care, de cele mai multe ori, nu sunt informaţi sau sunt parţial informaţi cu privire la ceea ce trebuie să se 

întâmple cu deşeurile generate prin aceste activităţi. 

Acest ghid se adresează strict gospodăriilor (apartamente în condominiu sau locuințe individuale). 

Modalitatea de abordare a problemei DCD generate de către gospodăria individuală este cât mai simplistă 

deoarece se adresează persoanelor, în general, fără instruire de specialitate. 

Indiferent de tipul de lucrare pe care doriți să o desfășurați, înainte de a vă apuca de lucru, verificați 

următoarele: 

• Faptul că lucrarea respectivă nu necesită obținerea unei autorizări prealabile din partea autorităților; 

• Calendarul și programul de lucru avut în vedere de dvs. nu aduce prejudicii vecinilor (acces, zgomot, 

praf, etc.); 

• Materialele și substanțele pe care le veți utiliza sunt compatibile cu spațiile de lucru și depozitare 

(este vorba despre eventualii solvenți, diluanți, adezivi, butelii cu gaz, etc.) și nu induc riscuri legate 

de securitate și incendiu; 

• Persoanele care vor executa lucrarea au calificările și autorizările necesare pentru asemenea lucrări. 

Trebuie să aveți în vedere faptul că, pentru a asigura un mod de colectare și eliminare corespunzător pentru 

deșeurile care vor rezulta din aceste lucrări, primăria (prin serviciul specializat) și / sau operatorul local de 

salubrizare au, potrivit legii, obligația de a vă indica etapele ce le aveți de urmat. În unele situații serviciul de 

colectare a acestor deșeuri (atunci când dvs. le separați încă din gospodărie) este gratuit. De cele mai multe 

ori, colectarea / tratarea și eliminarea acestora este realizată de operatorul de salubrizare contra cost. 

Este foarte important să estimaţi cantitatea de astfel de deşeuri pe care o veți genera. Făcând acest lucru 

puteţi ajunge la concluzia că cea mai bună opţiune este refolosirea acestor materiale în gospodărie. 

IMPORTANT: Atunci când evaluați bugetul lucrării introduceți în calcul și costul eliminării deșeurilor. 

1



Lucrările de renovare / întreținere sau mică contrucție (care nu necesită obținerea unei autorizații de 

construire) desfășurate în gospodărie conduc la generarea de: 

1. Deşeuri inerte / nepericuloase 

2. Deşeuri periculoase 

1. Deşeurile inerte / nepericuloase 

În general, prin deşeu inert se înţelege deşeul care nu reacţionează cu factorii de mediu sau cu alte materiale 

– respectiv este non reactiv. 

Cele mai comune deşeuri inerte / nepericuloase care sunt generate în activităţile de construire, renovare, 

modernizare sau demolare sunt: 

- beton; 

- cărămidă; 

- țiglă şi material ceramic; 

- lemn; 

- sticlă; 

- material plastic; 

- pământ şi pietre. 

În tabelul de mai jos sunt exprimate căteva modalităţi de refolosire / eliminare a acestor deşeuri. 

Beton 

Denumire deşeu / 

material 

Cărămidă 

Ţiglă şi material ceramic 

Lemn 

Sticlă* 

Stare material 

Spart 

Spartă 

Întreagă 

Spart 

Întreagă 

Deteriorat 

Întreg 

Spartă 

Foaie întreagă 

Modalitate refolosire / eliminare 

Umplutură local sau pe drumurile de țară nemodernizate 

Solicitați serviciul operatorului de salubritate sau, în 

absența operatorului, contactați Primăria care trebuie să 

vă indice un loc de depunere a acestui material. 



absența operatorului contactați Primăria care trebuie să vă 

indice un loc de depunere a acestui material. 

Refolosire în altă zonă a gospodăriei, păstrare pentru 

înlocuire viitoare, vânzare / donare către persoane care au 

nevoie 






înlocuire viitoare, donare către persoane care au nevoie 

Incinerare, combustibil solid în gospodărie 


utilizare viitoare, donare către persoane care au nevoie 

Solicitați serviciu operatorului de salubritate sau, în 




utilizare viitoare, donare către persoane care au nevoie 

2



Material plastic ** 

Valorificați în alte scopuri bidoanele și ambalajele 

nedeteriorate. 

Contactatați operatorul de salubritate sau predați la 

centrele de colectare materiale refolosibile 

Dacă pământul este din primul strat (strat vegetal) nu folosiţi la umpleri – folosiţi la 

amenajare grădină în gospodărie 

Pământ şi pietre 

Dacă pământul este din strat inferior folosiţi la umpleri acolo unde intenţionaţi 

amenajarea unei gradini 

* NU AMESTECAŢI sticla ferestrelor cu celelalte deşeuri. Sticla plată (foaia de geam) ar trebui colectată 

separat – este un material scump. Pentru producerea sticlei este nevoie de consum de energie foarte mare 

** Material plastic provenit din ambalajele materialelor de construcţie – NU AMESTECAŢI cu materialul 

plastic provenit din ambalajele de produse alimentare şi de uz casnic 

Dacă, totuşi, nu aveţi unde refolosi aceste deşeuri în propria gospodărie întrebaţi oameni cunoscuţi (vecini, 

familie, etc.) dacă au nevoie de aceste materiale pentru diverse lucrări sau utilizări 

gospodării. 

în propriile lor 

IMPORTANT: nu aruncaţi aceste deşeuri în locuri nemenajate. Acest lucru poate avea 2 consecinţe majore 

asupra dumneavoastră: 

- Veţi fi amendat pentru depozitarea necontrolată a acestor deşeuri; 

- Veţi plăti taxe de salubrizare mai mari în viitor deoarece APL va trebui să strângă aceste deşeuri. 

Există posibilitatea ca APL să nu vă poată oferi o locaţie de depozitare temporară a acestor deşeuri. 

Dacă acest lucru se întâmplă LUAŢI LEGĂTURA CU OPERATORUL DE SALUBRITATE ce îşi desfăşoară 

activitatea în localitatea dumneavoastră. Prin contractele încheiate cu APL, operatorul este obligat să 

colecteze şi deşeurile provenite din reamenajarea gospodăriilor. 

RECOMANDĂRI: 

a. Sticlă fereastră, feronerie, tâmplărie 

Dacă doriţi schimbarea ferestrelor şi a tâmplariei aferente, de obicei, lucrarea o veţi realiza cu o firmă ce 

prestează acest serviciu. Conveniți cu acest furnizor să vă preia vechile ferestre cu tâmplărie cu tot. 

b. Material plastic 

Dacă utilizaţi vopseluri, lacuri, solvenţi ambalate în containere din plastic stabiliți ca după utilizarea 

materialelor să predaţi aceste ambalaje magazinului sau furnizorului de unde aţi achiziţionat materialele. 

3



2. Deşeuri periculoase 

În cadrul activităţii de renovare / reamenajare pot apărea deşeuri care conţin sau sunt impregante cu 

substanţe periculoase. 

În tabelul de mai jos sunt expuse aceste deşeuri periculoase comune, amplasarea lor şi modalitatea de 

îndepărtare din gospodărie. 

Tip deşeu Descriere Amplasare Eliminare din gospodărie 

Conţin PCB, 

mercur, metale 

grele 

Echipamente electrice 

şi electrocasnice 

Solvenţi organici sau 

uleiuri 

Vopsea, adeziv, 

lac, tuburi de 

spray etc. 

Deşeuri care 

conţin mercur 

Tuburi 

fluorescente 

Materiale 

polimerizate, 

izocianuri şi 

întăritori. 

Cherestea CCA 

impregnată sub 

presiune 

Reprezintă o gamă 

largă de chimicale 

care pot dăuna 

sănătăţii şi pot 

produce incendii 

Pericol de poluare 

prin 

scurgere, dăunător 

pentru oameni şi 

animale 

prin inhalare sau 

înghiţire. 

Mercurul se 

evaporă la 

temperature 

camerei, ceea ce 

face ca toate 

sursele deschise de 

mercur, ca de 

exemplu 

un termometru 

spart, să reprezinte 

un risc pentru 

sănătate. 

Conţin mercur 

Chimicale reactive. 

Conţine cupru, 

crom şi arsenic. 

Arsenicul este 

cancerigen şi poate 

fi toxic, atât acut 

cât şi cronic, chiar 

Tuburi fluorescente, becuri, 

încălzitoare apă, pompe, cabluri 

electrice, contactori, 

întrerupătoare, baterii 

reîncărcabile 

De obicei resturile și ambalajele 

aferente sunt stocate în magazii, 

anexe, debarale 

Se găsesc adesea în 

pivniţe şi anexe. 

Anumite tipuri de 

instrumente de măsurat, ca 

termometre, indicatoare de 

tensiune 

arterială, barometre şi 

manometre, pot 

conţine mercur. De 

altfel, există mercur în 

componentele EE 

(întrerupatoare, 

neoane, lămpi etc.). 

Se găsesc în aproape 

toate construcţiile. 

Reziduuri de la astfel 

de chimicale pot fi 

întalnite în ateliere şi 

subsoluri (spuma poliuretanica, 

epoxidică). 

Printre altele, în 

detaliile de construcţie 

expuse la condiţiile meteo: la 

fundaţii, traverse, terase, 

pervaze etc. 

De obicei sunt de culoare verde 

Predaţi produsele distribuitorului 

sau caravanei de colectare. 

Campaniile de colectare au loc, de 

obicei, de 2 ori/an. 

Se predau colectorilor de deşeuri 

periculoase în amabalajul original. 

Dacă un asemenea serviciu nu este 

disponibil în localitatea dvs. 

contactați operatorul de 

salubrizare. 

Se predau colectorului de deşeuri 

periculoase în ambalajul original. 

Dacă un asemenea serviciu nu este 

disponibil în localitatea dvs. 

contactați operatorul de 

salubrizare. 

Împachetaţi obiectul astfel încât să 

nu se scurgă. Se predă colectorului 

de deşeuri periculoase. 

Evitând spargerea, se predau ca 

DEEE. 

Se predau colectorului de deşeuri 

periculoase în ambalajul original. 

Impregnarea (arsenic) este toxică 

chiar şi după mai mulţi ani. 

Utilizaţi mănuşi de lucru, 

evitaţi sfărâmarea şi aveţi grijă ca 

plăcile sau resturile să nu se 

răspândească. 

4



Deşeuri cu conţinut de 

PCB şi PCT (diverse) 

Deşeuri cu conţinut de 

PCB şi PCT (materiale 

de cimentare). 

Panouri izolante de 

sticla cu conţinut de 

PCB 

Cherestea impregnată 

cu creozot 

Azbest 

în concentrații 

reduse. 

PCB sunt 

amestecuri de 

compuşi înrudiţi 

care conţin clor. 

Pentru oameni, 

aceste substanţe 

sunt cancerigene şi 

pot de asemenea 

scădea sistemul 

imunitar, provoca 

leziuni la nivelul 

sistemului nervos, 

iritarea pielii. 

Uleiul de creozot 

conţine gudron 

(PAH) care este 

cancerigen şi 

de asemenea 

foarte iritant. 

Acestea sunt 

substanţe care se 

pot „scutura” din 

lemn atunci când 

este cald şi pot 

provoca puternice 

reacţii alergice ale 

pielii. 

Cancerigen. Riscul 

apare atunci când 

fibre de azbest 

libere apar sub 

formă de praf care 

poate fi inhalat. 

deschis. 

Răspândire și utilizare redusă în 

gospodării în România. 

Părţile de construcţie/instalaţii 

tehnice care trebuie verificate 

de PCB, în caz că au fost 

instalate înainte de 1980, sunt 

cu perioadă specifică de folosire: 

- Panouri izolante din sticlă 

importate 1950 - 1980 

- Componente electrice, corpuri 

de iluminat – 1980, 

condensatori – 1980, conductori 

electrici – 1980, transformatori 

– 1980 

- Racorduri, în interior şi în afară 

– 1960-1978 

- Vopsea 1952 – 1975 

- Tencuială, şape, adeziv etc. 

1950 – 1980 

Printre altele, în detaliile de 

construcţie expuse la vreme, la 

fundaţia de traverse, stâlpi de 

telefon, stâlpii de la garduri 

şi din grădini. Sunt de culoare 

neagră/maro închis. 

(miros specific – stalp de 

telegraf / traversa de cale 

ferată) 

Se poate găsi, printre altele, în 

plăcile din perete şi plafon, atât 

pentru interior cât şi pentru 

exterior, întrerupatoarele de 

semnalizare incendiu, pardoseli, 

canale de ventilaţie, izolaţie ţevi, 

conducte exterioare din perete 

şi acoperiş, flanşe etc. 

Denumirile produselor: eternit, 

azbociment şi pernit arată faptul 

că plăcile pot conţine azbest. 

Răspândire și utilizare masivă în 

România. 

A se preda separat. Nu este 

permisă refolosirea cherestelei 

impregnate cu CCA. 

Se vor preda colectorilor autorizaţi 

de deşeuri periculoase. Trebuie să 

se utilizeze echipament de 

protecţie. Refolosirea sticlei cu 

conţinut de PCB este interzisă. 

NU utilizați drept combustibil 

uleiuri recuperate din 

echipamente electrice! 

Impregnarea este, printre altele, 

cancerigenă. 

Utilizaţi mănuşi de lucru, evitaţi 

sfărâmarea şi aveti grijă ca plăcile 

şi reziduurile să nu se 

răspândească. 

Se predă la colectorul de deşeuri 

periculoase. 

Un utilizați drept combustibil. 

În mod normal se îndepărtează 

doar de către companii autorizate. 

Deşeurile se împachetează în 

plastic şi se predau colectorilor 

autorizaţi. 

Colectorul trebuie notificat în 

prealabil. Plăcile care conţin 

azbest nu prezintă, în mod normal, 

niciun risc, cu excepţia cazului 

când sunt deteriorate, prelucrate 

sau expuse la presiune. 

În godpodărie resturile plăcilor de 

azbociment trebuie umectate și 

puse în saci din plastic. Se vor 

preda operatorului de salubritate. 

ATENŢIE: luând în considerare slaba dezvoltare a serviciilor privind colectarea de la populaţie a deşeurilor 

periculoase se RECOMANDĂ contactarea operatorului de salubritate care desfăşoară activitatea în 

5



localitatea dumneavoastră. Acesta vă poate îndruma către o soluţie corectă în ceea ce priveşte 

gestionarea acestor deşeuri. 

FOARTE IMPORTANT: nu amestecaţi deşeurile nepericuloase cu cele periculoase! 

6

ANEXA 2 


GESTIONAREA DEȘEURILOR DE CONSTRUCȚII ȘI DEMOLĂRI ÎN 

ȘANTIERELE DE CONSTRUCȚII



Aceste pagini se adresează antreprenorilor și firmelor de construcții. 

Materialul a fost redactat pornind de la ipoteza (confirmată de practică, vizite și interviuri desfășurate în cadrul 

proiectului) că, la nivelul companiilor de construcții există suficientă cunoaștere a problematicii gestionării DCD 

ca și dorință pentru implementarea practicilor conforme. Multe companii de construcții au implementate și 

certificate sisteme de management de mediu, instrumente de tipul Planului de management de mediu sau 

Planului de gestionare DCD fiind utilizate. 

Lipsurile mari ale domeniului vin din zona insuficienței numărului de prestatori autorizați pentru tratare / 

valorificare DCD (inclusiv inerte) și practicile neconcurențiale (atribuierea lucrărilor pe criteriul prețului cel mai 

scăzut a condus în primul rând la abandonarea practicilor conforme privind gestionarea DCD). 

În domeniul construcțiilor există 3 tipuri principale de proiecte, respectiv de șantiere: 

- șantiere pentru construții noi; 

- șantiere pentru activități de renovare/rabilitare; 

- șantiere pentru activități de demolare. 

Șantiere pentru construcții noi 

În cadrul acestor șantiere sunt produse cele mai mici cantități de deșeuri. De asemenea, sortarea 

deșeurilor rezultate în urma activității de construire a unuei clădiri noi este mai facilă decât sortarea 

deșeurilor rezultate din activitatea de reabilitare sau de demolare, deoarece sunt, în general, mai puțin 

numeroase și mixte. 

Șantierele pentru activități de renovare/reabilitare 

Activitatea de renovare/reabilitare include, de obicei, o fază de demolare sau de îndepărtare a unor 

materiale perimate/uzate și utilizarea altor materiale noi. Astfel, din activitatea de reabilitare, avem 2 

surse generatoare de deșeuri. Aceast lucru complică de obicei organizarea spațiilor și logistica aferentă 

aprovizionării cu materiale, inclusiv stocarea și transportul deșeurilor. Organizările de șantier reprezintă 

o provocare, spațiile fiind de obicei limitate (a se vedea programul de reabilitare termică a locuințelor). 

Șantierele pentru activități de demolare 

În cadrul activităților de demolare sunt generate cantitățile cele mai mari de deșeuri, reprezentând mai 

mult de 50 % din totalul deșeurilor generate la nivelul sectorului construcțiilor. 

Activitate de demolare se realizează, în mod convențional “la grămadă” sau selectiv, prin dezasamblarea 

pas cu pas a diferitelor elemente constitutive ale obiectivului și sortarea directă pe șantier. Cele mai mari 

probleme ale acestor tipuri de șantiere derivă din controlul emisiilor (praf, zgomot, gaze de ardere) și 

managementul deșeurilor periculoase (îndepărtarea și stocarea separată a materialelor contaminate). 

1



Indiferent de situația pentru care vă pregătiți, la deschiderea unui nou șantier aveți în vedere: 

• Evaluarea corectă a tuturor costurilor de mediu (în totalitate, incluzând aici și controlul emisiilor și 

eventualele măsuri de protecție pentru vecinătăți – perdele de protecție fonice sau pentru praf, 

perdele de apă, izolare vizuală, managementul deșeurilor, reabilitarea amplasamentului după 

șantier, etc) încă din faza de ofertare. Acest lucru presupune vizitarea amplasamentului viitorului 

șantier și o corectă evaluare tehnică a situației. 

• O cât mai precisă evaluare a tipurilor și cantităților de DCD generate, în special cele periculoase. 

• O evaluare a serviciilor disponibile în zonă pentru transportul, tratarea, valorificarea și în ultimă 

instanță eliminarea DCD. 

• Regulile APL privind gestionarea DCD (chiar dacă de obicei lipsesc, numărul localităților care 

promovează Hotărâri de Consiliu Local pentru acest domeniu este în continuă creștere). 

• Forma contractului de antrepriză (sau subcontractare) și definirea clară a obligațiilor ce vă revin 

raportat la evidențele și gestionarea DCD. 

• Modul de preluare în responsabilitate a terenului pe care se află șantierul și implicațiile privind 

culpa pentru eventuale poluări accidentale. 

• Adaptarea procedurilor existente în sistemul de management al calității și mediului la specificul 

șantierului sau, în absența acestora, îndeplinirea condițiilor din actele de reglementare emise de 

autorități (Acord de mediu, Aviz de gospodărire a apelor, Aviz sanitar sau PSI după caz) referitor la 

acest aspect. 

• Identificarea autorităților cu competență în actul de control și inspecție pe șantier. 

• Atribuirea responsabilităților cu privire la gestionarea problemelor de securitate și sănătate 

ocupațională, mediu și după caz – gestionarea deșeurilor pentru amplasamentul șantierului. 

1. Stocarea pe amplasament a deșeurilor 

Pentru o evaluare corectă a sistemului de gestionare a deșeurilor ce vor fi generate în urma activității de 

șantier este necesar ca, în primul rând, să fie făcute diferențe în ceea ce privește diversele tipuri de deșeuri. 

În general tipurile de deșeuri generate sunt legate de tipul de activitate ce va fi realizată pe șantier (activitate 

de construire, demolare, deconstrucție). 

De asemenea, pentru a se putea face o evaluare cât mai corectă a costurilor implicate în eliminarea 

deșeurilor generate este necesară o evaluare cât mai corectă a potențialelor cantități. 

1.1 Caracterizarea deșeurilor 

Este foarte importantă caracterizarea deșeurilor generate pe șantier prin prisma faptului ca fluxurile de 

deșeuri precum și costurile de eliminare ale acestora variază foarte mult în funcție de tipul deșeului. 

Exemplu: deșeurile inerte pot fi reciclate la un preț de 8 euro/tonă de către un operator în timp ce plăcile de 

azbociment trebuiesc eliminate într-un depozit de deșeuri periculoase după ce, în prealabil, au fost puse în 

saci dubli, la un preț de cca 150 euro/tonă (prețurile sunt indicative). 

De asemenea, identificarea diverselor tipuri de materiale poate duce la o procedură de sortare mult mai 

facilă (cantitate disponibilă, tipuri și numărul de containere necesar, etc.). 

2



Acordați importanța cuvenită utilizării corecte a Listei deșeurilor (conform HG 856/2002). 

Necesitatea atribuirii unui cod cu steluță (* cod deșeu periculos) pentru codurile în oglindă trebuie avută în 

vedere încă din fazele de pregătire a șantierului. Semnificația imediată a generării unui nou deșeu periculos 

pe amplasament constă în costuri adiționale privind eliminarea dar și stocarea separată obligatorie a acestui 

deșeu pe amplasament. 

1.2 Tipuri de șantiere 

Gradul de sortare al deșeurilor pe șantier este dat, în principal, de tipul de imobil construit și de tipul de 

șantier. 

Cănd vorbim despre sectorul lucrărilor publice avem de gestionat, în general, moloz, pământ, deșeuri din 

demolarea structurilor și din inginerie civilă. 

Dacă ne referim la lucrări exterioare localităților (autostrăzi, drumuri) materialele principale care vor fi 

gestionate sunt, în general, material excavat pentru rigole, borduri, pavaje, asfalt. 

Aceste materiale rezultate în cadrul activităților enumerate mai sus sunt clasificate ca inerte, nepericuloase 

și periculoase. 

NOTĂ: demolarea selectivă poate fi mai eficientă, mai simplă și, în general, mai puțin costisitoare decât 

tehnicile tradiționale de demolare putând fi urmată de sortarea deșeurilor în instalații dedicate. Totuși 

costul transportului la unitățile de tratare devine o componentă financiară care trebuie analizată 

corespunzător. 

1.3 Evaluarea cantităților 

Evaluarea cantităților de deșeuri poate fi făcută atât intuitiv cât și pornid de la antecalculațiile proiectului 

tehnic (expertiza imobilului în cazul demolării). 

Deoarece timpul alocat evaluării cantităților de deșeuri ce vor fi generate este redus este necesar un mod 

rapid de evaluare. Astfel, în tabelul de mai jos se regăsesc anumiți indici de generare necesari calculării 

predicției cantității de deșeuri pe șantierele de construcții. 

Exemplu de evaluare a cantităţilor de deşeuri ce vor fi generate pe şantier (construirea unei locuinţe 

individuale – 200 m 2 ) 

Indici de generare Suprafaţă Cantitatea estimată de deşeuri generate 

Tipul deşeului 

Kg/m 2 construit m 2 Kg Tone 

INERTE 10,8 200 2.160 2,160 

METAL 0,36 200 72 0,072 

LEMN 1,04 200 208 0,208 

ALTE DEŞEURI 

NEPERICULOASE 

6,16 200 1.232 1,232 

IPSOS 1,84 200 368 0,368 

HARTIE & CARTON 0,2 200 40 0,04 

3



La utilizarea acestor tehnici pentru evaluarea rapidă a cantității de deșeuri generate puteți avea următoarea 

abordare: 

a) Identificarea diferitelor tipuri de deșeuri; 

b) Evaluarea suprafeței brute; 

c) Evaluarea volumelor de deșeuri generate, pe tipuri de deșeuri prin înmulțirea, pentru fiecare tip de 

deșeu, a indicatorilor de generare cu suprafața construibilă (tone sau kg/m 2 ). 

1.4 Organizarea de șantier 

Organizarea șantierului depinde de caracterizarea acestuia, de evaluarea generării deșeurilor și de gradul de 

sortare a deșeurilor. 

Prin organizarea de șantier se stabilește numărul și dispunerea containelor necesare sortării/depozitării 

temporare a deșeurilor, mijloacele de comunicare și mijloacele de control privind sortarea. 

Există două modalități de sortare a deșeurilor: 

- Sortarea direct pe șantier (separare la sursă); 

- Sortarea în exteriorul șantierului (într-un centru de sortare). 

În tabelul alăturat sunt enumerate criteriile necesarea pentru alegerea celei mai convenabile modalități de 

sortare a deșeurilor. 

Tabel decizional sortare deșeuri pe șantier 

TIMP ORGANIZAREA 

MIJLOACE 

UTILIZATE 

COSTUL ELIMINĂRII 

Sortarea pe șantier ++ + ++ - 

Sortarea în ext. 

șantierului (deșeuri în 

- - + +++ 

amestec) 

Notă: (+) aspect pozitiv; (-) aspect negativ. 

IMPORTANT: 

Nu amestecaţi materialele/deşeurile nepericuloase sau inerte cu materialele/deşeurile periculoase! 

Deşeuri inerte + deşeuri nepericuloase = deşeuri nepericuloase 

Deşeuri inerte + deşeuri periculoase = deşeuri periculoase 

Deşeuri nepericuloase + deşeuri periculoase = deşeuri periculoase 

Deşeuri inerte + deşeuri nepericuloase + deşeuri periculoase = deşeuri periculoase 

4



Sortarea direct la sursă 

Sortarea la sursă poate fi făcută de către angajați în containere separate pentru fiecare tip de deșeu dacă 

acest lucru este posibil. 

Este imperativ necesar să se separe deşeurile inerte şi periculoase/nepericuloase de deşeurile periculoase. 

Sunt esenţiale cel puţin 3 containere pentru categoriile de deşeuri (deşeuri periculoase, nepericuloase, 

reziduale). 

Cărămizi şi beton 

Lemn 

Metal 

Carton 

Plastic 

Materiale reutilizabile 

DEEE-uri 

Materiale periculoase 

Beton contaminat 

Lemn contaminat (cu adezivi, 

vopseluri, lacuri etc) 

Deşeuri reziduale 

În funcţie de spaţiu, importanţa construcţiei, tipurile de deşeuri și cantitate, este recomandabil să existe cât 

mai multe containere pentru o sortare cât mai detaliată. 

Exemplu: pentru un proiect mare: container deşeuri menajere, container deşeuri metalice, container deşeuri 

lemn, container deşeuri materiale plastice, container deşeuri sticlă, container etanş pentru deşeuri 

periculoase, container etanș pentru ipsos și gips (rigips). 

NOTĂ: pentru şantierele cu spaţiu limitat (în interiorul oraşelor) este imposibil ca numărul containerelor 

utilizate să fie cel necesar pentru o sortare optimă de aceea va fi necesară găsirea unui operator economic 

care să poată realiza sortarea deşeurilor în amestec. 

Rețineți faptul că materialele pe bază de gips (ipsos, plăci din gips carton) NU sunt deșeuri inerte și necesită o 

colectare separată de beton, cărămizi sau pietre. 

Este necesară informarea și conștientizarea angajaților de pe șantier pentru ca sortarea să fie făcută corect. 

IMPORTANT: costurile de personal pot crește, dar acestea sunt icomparabil mai reduse decât în cazul în care 

sortarea deșeurilor se face în afara șantierului. 

Sortarea în exteriorul șantierului 

În cazul în care deșeurile generate sunt în amestec acestea ar trebuie să fie transportare la o stație de 

sortare pentru a putea fi acceptate, în final, ca refolosibile sau la depozitare. 

De asemenea, pentru a fi reutlizabile, deșeurile în amestec, trebuie ca în prealabil să fie sortate. 

IMPORTANT: slaba dezvoltare a centrelor de sortare la nivelor local/naţional poate duce la creșterea 

costurilor cu transportul deșeurilor. Pe de altă parte, în cultura profesională a autorităților de reglementare s- 

a împământenit ideea că stocarea temporară și tratarea / sortarea DCD se pot realiza numai în incinta 

5



șantierului. Ca atare, aveți în vedere, încă înainte de deschiderea șantierului, modul practic de rezolvare a 

acestor probleme. 

NOTĂ: oricare ar fi metoda de sortare informaţi personalul de pe şantier prin instruiri şi printr-o semnalizare 

adecvată. Monitorizaţi în mod regulat dacă containerele dedicate anumitor tipuri de deşeuri sunt utilizate 

doar pentru acele deşeuri – evitaţi astfel amestecul şi, în consecinţă, refuzul la depozitare. 

2. Eliminarea 

Metodele de eliminare a DCD depind, în principal, de capacitatea antreprenorului de a se ocupa de 

eliminarea acestor deşeuri, bugetul avut la dispoziție şi de selectarea instalaţiilor de tratare intermediară 

(dacă este cazul). 

2.1 Alegerea operatorilor de transport 

Odată ce volumul deşeurilor ce vor fi generate a fost estimat este necesară furnizarea mijloacelor potrivite 

de recuperare a deşeurilor – containere, tomberoane, pubele etc şi a metodelor de eliminare (colectare, 

recuperare sau depozitare). 

În cazul unor cantităţi importante pot fi utilizate serviciile unui furnizor de servicii care, în general, vor fi de 

eliminare. 

În cazul în care folosiţi serviciile unui furnizor care se va ocupa de eliminarea acestor deşeuri este foarte 

important să fiţi atent la următoarele: 

- Verificaţi dacă operatorul este autorizat pentru transportul deşeurilor respective; 

- Prin contract să se stabiliească o modalitate de trasabilitate a deşeurilor – dovezi scrise 

ATENŢIE: cantitatea de deşeuri ce iese din şantier trebuie să fie aceeaşi cu cea care intră la depozitare 

2.2 Alegerea serviciilor de eliminare a deşeurilor 

Este recomandat ca atunci când căutaţi un furnizor de servicii de eliminare să acordaţi prioritate celor care 

oferă și servicii de reciclare a deşeurilor. 

Decizia poate fi luată prin evaluarea a 3 criterii – fezabilitate economică, fezabilitate tehnică şi mediu – vezi 

tabelul de mai jos. 

Suport decizie privind alegerea instalaţiei de eliminare 

Criteriul economic Criteriul tehnic Criteriul de mediu 

Tarif tratare sau depozitare 

Costul transportului 

Existenţa instalaţiilor de reciclare 

Gradul de impurificare al DCD 

Disponibilitatea utilizării 

materialelor reciclate 

Gradul de interes cu privire la 

recuperarea energiei 

6



Costul transportului este, de obicei, o componentă descurajantă prin marimea sa în valoarea costului total. 

Din acest motiv este probabil ca făcând o analiză corectă să constataţi că este mai avantajos să alegeţi o 

facilitate de tratare mai apropiată de şantier dar cu preţuri mai mari decât o facilitate cu preţuri mai scăzute 

dar aflată la o distanţă apreciabilă. 

Astfel, costul de eliminare depinde, în mod principal, de distanţa de transport al deşeurilor şi de preţurile de 

prelucrare şi stocare în funcţie de cantitate. 

Pentru cantităţi mici de deşeuri (câţiva m 3 ) este recomandabil să apelaţi la operatorii locali de colectare a 

deşeurilor municipale. 

Foto 

Există deşeuri pentru care canalele de reciclare nu sunt disponibile pe plan local. Reciclarea este de multe ori 

din punct de vedere economic şi "ecologic" non-viabil: distanța de transport (costurile ridicate de transport 

şi consumul mare de combustibil) sau punerea în aplicare a reciclării înseamnă emisii mai poluante decât 

deşeurile în sine. De exemplu, deşeuri de ambalaje din polistiren expandat pot fi reciclate: după măcinare şi 

desprafuire, acestea sunt amestecate cu mărgele din polistiren expandat și sunt turnate din nou. Atunci când 

nu sunt disponibile instalații de reciclare viabile (deşeurile sunt murdare, cantitățile foarte mici, generare 

îndepărtată geografic), ele sunt orientate spre o instalație de recuperare a energiei (incinerare cu recuperare 

de energie). Din nefericire, acest material isolator atât de utilizat în ultimii ani nu dispune încă de soluții 

viabile economic de reciclare sau valorificare. 

3. Evaluarea costurilor 

Pasul ce trebuie urmat după caracterizarea deşeurilor şi evaluarea volumului de deşeuri ce vor fi generate 

este cel de evaluarea a costurilor cu eliminarea de pe şantier a acestora. 

Evaluarea costurilor de eliminare a deşeurilor include costul cu inchirierea containerelor, a pubelelor de 

colectare, transportul, cu depozitarea sau prelucrarea (sortare, reciclare sau incinerare). 

Pentru a realiza o evaluare adecvată puteţi urmări abordarea de mai jos: 

Costul cu inchirierea containelor 

Costul de închiriere depinde de volumul containerului, timpii morţi (timpul în care containerul nu este 

folosit) şi costul de inchiriere impus de furnizor. 

7



Costul de transport 

Costul de transport depinde în cea mai mare măsură de distanţa dintre şantierul în care sunt generate 

deşeurile şi facilităţile de depozitare sau de tratare şi de numărul de rotaţii. 

Cunoscând în această etapă volumul deşeurilor ce vor fi eliminate de pe şantier, numărul şi volumul 

containerelor necesare se poate determina numărul de rotaţii. 

Pentru a continua calcului costului de transport este necesar să cunoaşteţi locaţia punctului de eliminare sau 

tratare a deşeurilor. 

Astfel, puteţi calcula costul de transport cu ajutorul formulei de mai jos. 

RECOMANDARE: pentru a reduce costurile de transport căutaţi soluţii de depozitare/tratare cât mai 

apropiate de şantier. În cazul deşeurilor inerte, care reprezintă cele mai importante cantităţi, costul de 

tratare este cel mai puţin costisitor dar depinde foarte mult de distanţa de transport. De asemenea, este 

posibil să puteţi scădea numărul de rute la facilităţile de eliminare/tratare dacă furnizorii de materiale cu 

care aveţi încheiate contracte pot prelua deşeurile provenite din ambalarea materialelor livrate anterior sau 

prin recuperarea/sortarea deşeurilor pe platforme care se găsesc în locul de unde achiziţionaţi materialele 

necesare construirii (exemplu: dacă pe şantier se realizează construcţii metalice puteţi preda resturile 

metalice furnizorului de profile metalice). 

Costul de tratare sau depozitare 

Costul de tratare sau depozitare depinde de tipul de deşeu generat. 

NOTĂ: din cauza slabei dezvoltări a pieţei serviciilor în ceea ce priveşte deşeurile inerte puteţi întâmpina 

probleme în ceea ce priveşte depozitarea conformă (depozit de materiale inerte) a acestor deşeuri 

Tabelul de mai jos prezintă un centralizator ce vă poate ajuta în evaluarea rapidă a costurilor cu eliminarea 

deşeurilor de pe şantier. Este bine ca pentru fiecare șantier în parte să evaluați aceste costuri – vor fi utile în 

propunerile și ofertele viitoare. 

8



Evaluarea costurilor cu eliminarea deşeurilor de pe şantier 

Cantitatea 

estimată de 

deşeuri generate 

INERTE 

METAL 

LEMN 

DEŞEURI ÎN 

AMESTEC 

GIPS 

Numărul de 

containere 

Costul de 

închiriere al 

containerelor 

Numărul de 

rotaţii 

Costul de 

transport 

Costul de 

tratare sau 

depozitare 

Costul estimativ 

de tratare 

tone UM UM/km UM/tonă UM/tonă 

CARTON/ISPOS 

HARTIE & CARTON 

*UM – unitate monetară 

4. Monitorizarea gestiunii DCD 

Instrumentul de bază privind gestionarea DCD este reprezentat de planul de gestionare al DCD. Solicitat prin 

multe acte de reglementare (acord de mediu), planul de gestionare DCD este de obicei parte a planului de 

management de mediu elaborat pentru șantier. 

Fără a insista asupra modului de redactare (care minimal trebuie să acopere cerința privind păstrarea 

evidențelor conform prevederilor stipulate prin HG 856/2002), prezentăm alăturat o listă a tipurilor de 

deșeuri ce trebuie avute în vedere la elaborarea planului. 

Materiale sau deșeuri inerte (DI) 

Amestecuri bituminoase (fără 

gudron) 

Pământ (fără strat vegetal) 

necontaminat 

Beton și piatră 

Țiglă și cărămidă 2 

Ceramică (gresie, faianță și 

sanitare) 

Amestecuri de deșeuri inerte 

(DI) enumerate mai sus fără 

deșeuri nepericuloase (DN) 

Alte deșeuri inerte (detaliate 

obligatoriu la finalul 

tabelului) 3 

Localizarea 

materialelor în 

clădire 

Cantitatea 

UM 

(ml, m 2 ) 

Tone 

Observații privind operațiunile 

specifice ce urmează a fi luate în 

considerare când se face demolarea 

și eventuala reutilizare pe șantier 

2 Precizați eventuala prezență a ipsosului 

3 Exemple: deșeuri provenite din utilizarea clădirii și/sau de ocuparea acesteia 

9



Materiale sau deșeuri nepericuloase (DN) 

Materiale sau deșeuri 

nepericuloase (DN) 

Materiale sau deșeuri periculoase (DP) 

Dale și 

plăci 

Straturi + 

suport 

Tencuieli inert 

Plăci de 

gipscarton 

+ 

izolant 

Netratat 

Lemn 

Friabil ? 

Ferestre și alte materiale 

vitrate 

Metale (a se detalia eventual 

la sfârșitul tabelului) 

Plastic (a se detalia eventual în 

funcție de tipul de plastic – ex: 

PVC) 4 

Materiale de 

izolare 

Vată 

minerală 

Materiale 

plastice 

alveolare ? 

(PSE, XPS, 

PU) 3 

Altele 

Complexe de etanșeitate fără 

gudron (a se detalia eventual 

la finalul tabelului) 

Mochete 

DEEE 3 nepericuloase (a se 

detalia obligatoriu la finalul 

tabelului)* 

Amestec de DN listate mai sus 

Plante și resturi vegetale 

Pamânt vegetal 

Alte DN (a se detalia 


tabelului)* 5 

Materiale 

inerte 

impregnate 

cu azbest ? 

Azbest 

Alte tipuri de 

legături cu 

azbest* 

Azbest friabil 

Amestecuri bituminoase 

conținând gudron 

Complexe de etanșeitate 

conținând gudron 

Vopsele cu conținut de 

substanțe periculoase 6 

Lemn tratat conținând 

substanțe periculoase 

4 PSE (poliester expandat), XPS (poliester extrudat), PU (poliuretan), PVC (policlorură de vinil), DEEE (deșeuri de 

echipamente electronice și electrocasnice) 

5 Plăci de azbociment 

6 Inclusiv materiale impregante cu vopsea cu conținut de plumb 

10



Echipamente de răcire, de 

climatizare sau frigorifice 

conținând agenți de răcire 

periculoși 

Surse de lumină (tuburi 

fluorescente, neoane, becuri 

cu incandescență, lampi LED) 

Alte DEEE 3 conținând 

substanțe periculoase (a se 

detalia obligatoriu la finalul 

tabelului) 2 

Pământ conținând alte 

substanțe periculoase 

Alte DP (a se detalia 


tabelului) 2 

4.1 Monitorizarea costurilor 

Monitorizarea/urmărirea costurilor are multiple avantaje permiţând următoarele: 

- Identificarea căilor utilizate şi a costurilor generate; 

- Rafinarea în privinţa evaluării costurilor de eliminare a deşeurilor; 

- Urmărirea traseelor de eliminare pentru a justifica reglementările privind eliminarea/tratarea 

deşeurilor. 

RECOMANDARE: monitorizarea poate fi îmbunătăţită pentru fiecare cost în parte (chirie, transport, 

depozitare, tratare) – costurile estimate, numele şi adresa facilităţilor de tratare/depozitare, tarife, cantităţi, 

abaterile de la estimare. Această monitorizare trebuie adaptată afacerii şi nevoilor dumneavoastră. 

4.2 Monitorizarea eliminării deşeurilor de pe şantier 

Majoritatea antreprenorilor au impusă monitorizarea deşeurilor prin politicile proprii de mediu şi de calitate. 

Monitorizarea eliminării deşeurilor implică trasabilitatea deşeurilor din şantier până la facilitatea de 

depozitare sau de tratare. Cerințele legale aplicabile privind transportul deșeurilor acoperă această 

necessitate. 

RECOMANDARE: pentru a putea justifica (în fața autorităţilor de control) în orice moment trasabilitatea 

deşeurilor generate pe şantier se recomandă utlizarea notelor de urmărire a deşeurilor care să fie avizate de 

antreprenor, transportator, facilitatea de depozitare sau tratare. Utilizați correct formularele stabilite în 

anexele la HG 1061 /2008 privind transportul deșeurilor. 

11

ANEXA 3 


AUTORITATEA PUBLICĂ LOCALĂ ȘI GESTIONAREA DEȘEURILOR DE 

CONSTRUCȚII ȘI DEMOLĂRI



Autoritatea Publică Locală (APL) este entitatea care, pe lângă reglementările naţionale privind 

deşeurile, stabileşte regulile privind gestionarea deşeurilor în aria administrativă pe care o 

administrează. 

APL este responsabilă cu gestionarea deşeurilor generate în cadrul ariei administrative. 

Orice APL se va regăsi, in ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor, într-una dintre situaţiile următoare: 

1.1 Regulamentul serviciul de salubrizare există 

În general fiecare APL a emis Hotărâri de Consiliu Local (HCL) prin care a fost înfiinţat serviciul public de 

salubritate. 

Dacă din cauza capacităţii tehnice reduse nu există posibilitatea rezolvării problemei DCD prin intermediul 

serviciului dedicat din cadrul APL este recomandabil să concesionaţi acest serviciu către un operator privat. 

Pentru a concesiona serviciul public de salubritate este necesar să urmaţi paşii aplicabili din punct de vedere 

al cadrului instituţional impus de legislaţie. 

Dacă se decide ca serviciul public de salubritate să fie gestionat de către APL este necesară înfiinţarea unei 

entităţi cu personalitate juridică al cărei unic acţionar va fi APL-ul respectiv. 

NOTĂ: pentru a putea opera propriul serviciu de salubritate este obligatoriu ca persoana juridică înfiinţată în 

acest scop să obţină avizele şi licenţele necesare operării. 

Există 

regulament 

serviciu public 

de salubritate 

DA 

Concesiune 

NU 

HCL şi licitație 

Înființare persoană 

juridică cu acționar 

APL 

Licențe de 

operare 

Operator de 

salubritate privat 

Operator de 

salubritate al APL 

1



Dacă serviciul public de salubritate este concesionat unui operator privat rezultă că există şi un contract 

încheiat între operatorul respectiv şi municipalitate. 

În general, atât în documentaţia de concesiune cât şi în contractul comercial privind serviciul de salubritate 

se face referire la un anumit tip de deşeuri asimilabile DCD. 

Astfel, operatorii de salubritate sunt obligaţi să presteze și servicii privind “colectarea, transportul, sortarea, 

valorificarea şi eliminarea deşeurilor provenite din gospodăriile populaţiei, generate de activităţi de 

reamenajare şi reabilitare interioară a locuinţelor/apartamentelor proprietate individuală” (Lege 101/2006 

privind serviciul de salubrizare al localităţilor). 

IMPORTANT: Verificați periodic dacă acest articol contractual este respectat. Colaborați cu autoritățile de 

mediu în acest demers (APM și Comisariatul local al GNM). 

Acest lucru se poate face prin note de transport şi descărcare a deşeurilor la staţiile de tratare sau punctele 

de depozitare temporară sau definitivă (depozit deşeuri inerte sau nepericuloase). 

IMPORTANT: Solicitați în mod regulat (lunar, trimestrial sau semestrial) aceste documente justificative 

pentru vă asigura de respectarea obligaţiilor contractual de către operator. 

Există două posibilităţi în urma acestei cereri de dovadă: 

a. Operatorul va face dovada capacităţii tehnice de rezolvare a problemei DCD 

b. Operatorul nu va reuşi să dovedească această capacitate tehnică necesară îndeplinirii obligaţiilor 

Dacă operatorul se regăseşte în cea de-a doua situaţie, ca APL, aveţi două posibilităţi: 

b.1 urmaţi paşii instituţionali pentru concesionarea strictă a serviciului de salubrizare privind DCD 

b.2 iniţiaţi un dialog constructiv cu operatorul de salubritate prin care să poată fi găsite soluţii acceptabile 

ambelor părţi fără costuri suplimentare 

2



Soluția tipică privind colectarea DCD rezultate din gospodării constă în furnizarea cu o anumită periodicitate 

sau la cerere a containerelor dedicate colectarii (de preferat separate) a acestor deșeuri. Rolul APL constă în 

detalierea în interes general a mecanismului de aplicare și evaluarea corectă a costurilor pentru toate părțile 

implicate (generator / operator). 

1.2 Regulamentul serviciului de salubrizare nu există 

În cazul în care nu aveţi un regulament al serviciului de salubrizare în cadrul UAT administrat luaţi URGENT 

măsura adoptării acestuia prin HCL urmată de concesionarea/administrarea serviciului public de salubrizare. 

2. Categorii de generatori de DCD 

În cadrul unei UAT se regăsesc 2 categorii principale de generator de deşeuri: 

- Micul generator – gospodăria individuală 

- Generatorul mediu şi mare – operatori economici care prestează activităţi de construire, demolare, 

reabilitare, renovare a infrastructurii de orice natură. 

2.1 Micul generator 

În general, micul generator este cel care generează cantităţi mici şi sporadice de deşeuri aflându-se în 

imposibilitatea de a gestiona această problemă de unul singur, fără ajutorul APL. 

Din acest motiv este IMPORTANT ŞI OBLIGATORIU ca cele expuse în Capitolul 2 să aibă urmări clare şi rapide 

în orice UAT. 

3



2.2 Generatorul mediu şi mare 

Când ne referim la generatorul mediu şi mare vorbim despre operatori economici care execută activităţi ce 

implică generarea unor cantităţi mari de deşeuri (peste 1 tonă de deşeuri generate). 

Pentru aceşti generatori infrastructura de colectare a deşeurilor din sistemul public de salubrizare nu este 

suficientă. 

În general este obligaţia operatorilor economici, în cazul în care execută lucrări edilitare, de construire, de 

demolare, etc., să aibă, pentru obţinerea autorizaţiei de construire/demolare un aviz din partea unui 

operator de salubritate autorizat pentru colectarea şi transportul tipurilor de deşeuri generate. 

Ca practică actuală, de foarte multe ori, se rămâne doar la stadiul de aviz ceea ce nu se concretizează în 

contracte de colectare a diverselor tipuri de deşeuri şi evacuarea lor corectă de pe şantier. 

Astfel, este importantă intervenţia APL pentru a susţine colectarea, stocarea temporară, facilitarea evacuării 

corecte a deşeurilor generate de operatorii economici care nu ajung să încheie contracte cu furnizori de 

servicii de colectare/transport a deşeurilor generate. 

RECOMANDARE: susţineţi operatorii economici generatori de deşeuri astfel încât aceştia să nu genereze noi 

depozite sălbatice de deşeuri pe domeniul public. 

Foto depozit salbatic 

Ca abordare se poate urmări asocierea cu alte APL-uri interesate şi vecine pentru construirea unei platforme 

de stocare temporară a DCD care să implice cel puţin o facilitate de sortare. 

ATENŢIE: deşeurile pot fi stocate temporar în vederea refolosirii sau valorificării pe o perioadă de maxim 3 

ani. Amenajarea unui spațiu de stocare temporară presupune în mod obligatoriu avizarea corespunzătoare 

de către autoritățile competente (APM, ANAR) a respectivului proiect. 

Criteriile fundamentale privind decizia înființării unui centru de stocare / sortare pentru DCD trebuie să aibă 

în vedere: 

- Necesitatea unui asemenea serviciu (rata de generare a DCD în aria administrativă impune un 

asemenea proiect); 

- Disponibilitatea de asociere și a altor APL uri; 

4



- Disponibilitatea unui amplasament potrivit ca poziție, topografie, acces rutier, distanțe față de zone 

locuite; 

- Evaluarea corectă a costurilor de înființare și operare; 

- Modul de operare (direct – ca serviciu public sau prin concesionarea serviciului); 

- Politica tarifară – tarifele practicate nu trebuie să descurajeze utilizarea respectivului serviciu; 

- Aranjamentele instituționale necesare implementării unui asemenea proiect (acorduri de asociere, 

hotărâri de consilii locale necesare). 

Pentru a stimula sortarea la sursă este recomandabilă abordarea următoare (vezi schema de mai jos): 

- Pe lângă costul de depozitare impuneţi şi un cost la poartă pentru DCD aduse în amestec 

- Asiguraţi gratuitatea sau impuneţi un cost modic serviciului de depozitare temporară pentru 

deşeurile aduse pe fracţii separate. 

ATENŢIE: NU acceptaţi la stocare temporară deşeurile menajere şi deşeurile periculoase. 

Stocarea temporară a DCD 

APL 1 APL 2 APL 3 

ASOCIERE APL 

1, APL 2, APL 3 

GENERATORUL 

MEDIU ŞI MARE 

SORTAT PE 

FRACȚII 

MICUL 

GENERATOR 

Gratuit / Modic 

VD < 3 tone 

PLATFORMĂ 

DEPOZITARE 

TEMPORARĂ 

ÎN AMESTEC 

GENERATORUL 

MEDIU ŞI MARE 

5



NOTĂ: luaţi în considerare că pentru autorizarea platformei de stocare temporară este necesară parcurgerea 

căilor instituţionale de autorizare – Certificat de urbanism şi Acord de mediu. 

3. Monitorizarea 

Ca APL aveţi dreptul şi obligaţia de a verifica respectarea celor specificate în autorizaţia de construire / 

demolare şi implicit problematica gestionării DCD generate în cadrul activităţilor autorizate în acest sens. 

Astfel, solicitați operatorilor economici și persoanelor fizice titulare ale autorizațiilor de construire dovezi 

scrise în legătură cu modul de gestionare a DCD – note de transport la facilităţi de tratare sau depozitare. 

Puteţi de asemenea, să condiţionaţi recepţia lucrării prin cererea de dovezi scrise cu privire la gestionarea 

DCD. 

ATENŢIE: puteţi impune cele de mai sus doar prin emiterea de HCL . 

4. Impuneri 

Ca APL sunteţi în măsură să impuneţi prin HCL următoarele: 

- Colectarea separată la sursă pe şantierele de construcţii impunând un procent minim din cantitatea 

totală de deşeuri generată; 

- Toate tipurile de deşeuri generate vor fi transportate fie la staţii de sortare/tratare fie la depozitare; 

- Reutilizarea materialelor de construcţii şi a resturilor din activitatea de construire/demolare pentru 

activități de umplere se va face doar dacă acestea nu conţin substanţe periculoase. 

6



Acest raport nu reflectă, în mod necesar, poziţia Comisiei Europene. 

7

o_197989ll618np5s0157gj6t1mt5f.pdf

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?