Efrem Athonitul - Despre credinta si mantuire.pdf

Evanghelie a lui Hristos aduce multă mângâiere şi vă povăŃuiesc mereu să o cercetaŃi ca să aveŃi lumina
Lui în viaŃa voastră.
* Cum va şterge Dumnezeu toate volumele în care sunt scrise păcatele noastre, când noi nu vrem să
ştergem nici măcar o pagină din greşelile fratelui nostru E nevoie de luptă împotriva Ńinerii de minte a
răului, împotriva duşmăniei şi a răzbunării.
Ce au câştigat toŃi cei care au plecat fără să-i ierte pe ceilalŃi Nu se vor căi acum amarnic, fără folos
şi fără îndreptare... De vreme ce ne aflăm încă în această viaŃă, de vreme ce cortina teatrului lumii
prezente nu a căzut şi firul vieŃii noastre nu s-a rupt, mai putem încă ierta.
* Hristosul nostru este o rugă desăvârşită, mângâiere înaltă, largă şi întinsă; nu are măsură. Prin
urmare trebuie să-L iubim şi să pomenim cât putem de des numele Lui sfânt.
* Hristos a venit să ne înveŃe cu întreaga Lui viaŃă şi exemplul Lui, cu felul în care a trăit, cum
trebuie să trăim şi noi. Hristosul nostru este îndurare, dragoste şi milostivire către aproapele nostru... De
aceea noi toŃi ar trebui, cu duhul recunoştinŃei noastre, să-L iubim pe Hristos, să-L cinstim, să cugetăm la
El. Să-I promitem că vom asculta voia Lui. Să ne recunoaştem păcatele şi să-I mulŃumim pentru îndurările
Sale. MulŃumirea noastră împlineşte o datorie de recunoştinŃă către Dumnezeu şi totodată Îl provoacă şi Îl
îndeamnă pe Dumnezeu să ne dea şi mai multe harisme decât ne-a dat până acum.
* Noi, oamenii, vrem multe de la Dumnezeu. Vrem să ne iubească, să ne ierte, să ne poarte de grijă,
să ne ocrotească... Dar pentru a dobândi acestea de la Dumnezeu, trebuie să le dăm noi mai întâi
aproapelui nostru şi atunci le vom primi. Vom dărui iubire, blândeŃe, nejudecare, milostivire, ajutor şi le
vom primi cu siguranŃă de la Dumnezeu.
Va trebui să ne petrecem cât mai mult timp cu Hristosul nostru. Să-L iubim, să-L cinstim, să-L
slăvim, să ne închinăm Lui, să-L mărturisim şi să-L urmăm în exemplul Său. Când vom face toate
acestea, să credem neîndoielnic că luăm în noi însuşirile lui Hristos.
Despre necazuri
* Când aveŃi un necaz, o ispită, o supărare sufletească, economică, trupească, fie că-i boală, fie
ispită sau orice alt rău, îngenuncheaŃi şi rugaŃi-vă să se facă voia lui Dumnezeu şi nu a voastră... Domnul,
Care a îngăduit ispita, îi dă totodată omului şi mijlocul prin care să o depăşească.
* În orice ispită am cădea, dacă nu îngenunchem, dacă nu ridicăm mâinile şi nu vărsăm lacrimi de
implorare, ispita nu se îndepărtează... Ajutorul îl vom lua de la Hristos numai prin rugăciune.
* Dacă suntem nepăsători şi trândavi în înfruntarea ispitelor, acestea se întăresc, devin mai
ameninŃătoare, şi păcatul devine mai primejdios.
* Rugăciunile pe care le facem cu căldură, de bunăvoie, cu durere şi lacrimi vor fi ascultate.
* E cu neputinŃă ca Dumnezeu să-l lase să piară pe omul pocăinŃei şi al rugăciunii; e imposibil.
* Ceea ce vrea Hristos de la noi e să înŃelegem păcătoşenia noastră, să avem cunoaştere de sine, să
cerem iertare şi să-L iubim sincer. Această iubire o cere Dumnezeu de la om, că altfel îl iubim pe diavol şi
ne ducem în iad.
* Dumnezeu nu va nesocoti rugăciunea smerită în duhul adevărului, ci se va îngriji şi o va răsplăti.
Când rugăciunea noastră este smerită, când este însoŃită de faptele iubirii şi milosteniei, Dumnezeu o va
asculta şi va răspunde.
* Prin ispitele de folos trebuie să trecem ca să ne mântuim, dar să ne rugăm la Dumnezeu să nu ne
lase să trecem prin cele fără de folos şi primejdioase.
Despre ascultare
* Ascultarea dăruieşte lipsa de griji, căci grija este o tuberculoză duhovnicească, care încet-încet,
precum microbul tuberculozei otrăveşte viaŃa omului, sufletul şi trupul, şi treptat aduce moartea. Aşa face
grija vieŃii, îl macină pe om ca microbul şi îi ucide sufletul.
* Ascultarea se raportează la Hristos şi nu la omul de care ascultă cineva. Şi când ucenicul ascultă
fără gânduri ascunse, ci doar din iubirea pentru Hristos, atunci ascultarea lui este cuviincioasă înaintea lui
34