Echipaţi pentru performanţă - Sibiu 100

12 SFATUL SPECIALISTULUI
Sibiu 100%
Sub dife
ri t e
forme, cu
toţii avem
nevoie de
apreciere. Creştem depinzând
de cât de mult ne apreciază
cei din jur pentru că, într­un
fel sau altul, aprecierea lor ne
a sigură supravieţuirea.
Pri mim astfel me sajul că
tre buie să fim plăcuţi, pentru
că preţul res pingerii este
prea dureros. Răs punsurile
celorlalţi reprezintă oglinda
care ne reflectă valoarea şi
creştem crezând că avem
nevoie de oglinzi favorabile,
pentru că altfel nu ştim
să trăim. Aprecierea al tora
ne în vaţă să ne apreciem,
şi dacă nu o primim când
avem nevoie de ea, vom fi
în căutarea ei cu un efort
Nevoia de apreciere...
continuu de a umple un gol,
fără să reuşim. De­a lungul
vieţii învăţăm că aprecierea
ne e oferită condiţionat, ca şi
acceptarea şi iubirea, atunci
când reuşim să împlinim
dorinţe, să satisfacem nevoi
şi să răspundem aşteptărilor
celorlalţi.
Puţini avem şansa de ocazii
în care părinţi price puţi şi
plini de căl dură, to leranţă
şi iubire ştiu să ne confirme
existenţa necondiţionată a
valorii noastre ca persoane,
apreciindu­ne pentru ceea ce
suntem şi iubindu­ne doar
pentru că existăm. Aceşti
părinţi ştiu să co recteze
comportamentele, să iubească
şi să valorizeze persoana.
Un ajutor nepreţuit oferit
celor care ajung apoi să vadă
viaţa cu mai multă încredere
şi s­o trăiască cu mai mult
curaj fără a fi prizonierii
nevoii de apreciere oferite
de ceilalţi. O doresc, ştiu s­o
primească cu eleganţă, dar
nu sunt dependenţi de ea.
Nu au nevoie de confirmări
la nesfârşit, nu vor să fie
validaţi mereu, pentru că ştiu
că au girul propriei aprecieri
şi acceptări. Îşi cunosc potenţialul
şi limitele ştiind că
valoarea nu le depinde de
ceea ce fac. Se au pe ei, sunt
împăcaţi cu cine sunt şi nu
tânjesc după confirmarea
altora. Sunt mulţumiţi.
Mulţi alţii, care poartă cu
ei această rană a neaprecierii,
duc cu ei povara respingerii
propriei persoane, a
neacceptării, a influenţei exercitate
de părerea altora.
Aceştia îşi sacrifică energia,
dorinţele, alegerile, împli
nirea, viaţa, alergând după
himere. Până când nu
ne descoperim urmele trecu
tului care ne­a rănit, nu
ne pu tem vin deca pre zentul.
Pâ nă când nu ne privim
cu toleranţă şi acceptare, cu
blândeţe şi iubire, până când
nu ne dăm noi aprecierea,
nu o vom găsi cu adevărat
nicăieri altundeva. Unii aflăm
asta mai devreme, alţii mai
târziu, alţii, din păcate, poate
niciodată.
Numai gânduri bune.
Aveţi grijă de voi şi de toţi cei
dragi vouă!
Aniela Minu
Psiholog clinician -
psihoterapeut
anielaminu.blogspot.com