o_19a87scjhkf61re01cvl1b403lda.pdf

Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui.
Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.
(Romani 12:7)
Dumnezeu să binecuvânteze
România!
1
STUDIEREA ŞI I APROFUNDAREA
DIVERSELOR ASPECTE ŞI I PROBLEME LA:
„MAITREYI” de Mircea Eliade
(plan de idei şi comentariu literar)
Lecţii educative pentru elevii din clasele IX-XIII
Prof. IOAN HAPCA

•Mircea Eliade (1907-1986) 1986) – Date biografice:
Mircea Eliade s-a a născut la 9 martie 1907 în Bucureşti, , fiind
al doilea fiu al căpitanului de infanterie Gheorghe Eliade şi al
Ioanei Eliade, , născută Stoenescu. . Tatăl său purta iniţial
numele de Ieremia, , pe care şi-l schimbă din marea admiraţie pe
care o are pentru personalitatea lui Ion Heliade Rădulescu.
Copilăria şi-o o petrece la Râmnicul Sărat, Cernavodă şi
Bucureşti, , unde tatăl a fost mutat, pe rând, cu garnizoana.
Urmează cursurile Liceului „Spiru Haret”, unde, după primul
an este ameninţat cu repetenţia din cauza corigentelor la limba
română, franceză şi germană, dar este salvat în ultimul moment de
profesorul său de ştiinţele naturii.
Este pasionat de fizică, chimie şi ştiinţele naturii, studiază intens,
după un program riguros de lucru, dormind numai 4 ore pe
noapte. Citeşte mult şi din domenii variate, învaţă persana şi
sanscrita, lucrează la „Romanul adolescentului miop” ” şi
publică povestirea fantastică „Cum am descoperit piatra
filozofală”, lucrare premiată în 1921 de „Ziarul Ştiinţelor
Populare”. 2
Prof. IOAN HAPCA
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

•Mircea Eliade (1907-19861986 – Date biografice:
Din 1925 urmează Facultatea de Litere şi Filozofie din
Bucureşti, , având ca profesori personalităţi ilustre ale culturii
române: Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu, Mircea
Florian, Dimitrie Gusti, Tudor Vianu, Nicolae Iorga.
Cel care a exercitat o puternică influenţă asupra lui Mircea
Eliade este profesorul Nae Ionescu, , titular al cursului de
Logică şi Metafizică, , în al cărui periodic, „Cuvântul”, va
publica.
În 1927 face o călătorie în Italia şi îl vizitează pe Giovanni
Papini, , iar în 1928 revine pentru trei luni la Roma, , de unde
trimite o cerere de bursă pentru studii de filozofie orientală în
India, , primind o invitaţie de a studia cu ilustrul filozof
Dasgupta.
După susţinerea tezei de licenţă la Bucureşti, Eliade pleacă în
India, , la Universitatea din Calcutta, , unde studiază sanscrita
şi filozofia hindusă, locuind o vreme în casa profesorului
Dasgupta, , unde o cunoaşte pe fiica acestuia, Maitreyi.
3
Prof. IOAN HAPCA
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

4
Casa în care a trăit Mircea Eliade
între anii 1934-1940, Prof. IOAN Bulevardul HAPCA Dacia, Bucureşti

•Mircea Eliade (1907-19861986 – Date biografice:
Întors în ţară în 1931 pentru satisfacerea stagiului militar,
fundează o grupare, „Criterion”, împreună cu mai mulţi prieteni,
între care Mircea Vulcănescu, Petre Comarnescu, Mihail
Sebastian, Constantin Noioca şi Emil Cioran.
În 1933 îşi susţine doctoratul în filozofie cu o lucrare despre
Yoga şi devine cadru universitar, calitate în care predă cursuri de
istoria religiilor.
După război se stabileşte la Paris, , unde va preda la Şcoala de
Înalte Studii (Sorbona), apoi la marile universităţi ale lumii.
În 1956 devine profesor la Universitatea din Chicago,
continuându-şi în tot acest timp activitatea publicistică şi literară.
În 1976 începe publicarea operei sale capitale, „Istoria
credinţelor şi ideilor religioase”, care-l va consacra definitiv
între savanţii secolului al XX-lea.
Mircea Eliade moare la Chicago, , la 22 aprilie 1986.
5
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Prof. IOAN HAPCA

•OPERE REPREZENTATIVE ale lui Mircea Eliade (1907-
1986)
Proza literară: „Izabel şi apele diavolului” (1930),
„Maitreyi” (1933), „Lumina ce se stinge”, „Întoarcerea
din rai” (1934), „Şantier”, „Huliganii” (1935),
„Domnişoara Christina” (1936), „Şarpele” (1937),
„Secretul doctorului Honigberger” (1940), „Noaptea de
Sânziene” (1955), „Nuvele” (1963), „Pe strada
Mântuleasa...” (1969), „În curte la Dionis” (1978),
„Nouăsprezece trandafiri”, „Memorii” (1980).
Principatele lucrări ştiinţifice: „Yoga. Essai sur les
origines de la mistique indienne” (1936), „Mitul
reintegrării” (1942), „Tratat de istoria religiilor”, „Mitul
eternei reîntoarceri” (1949), „Sacru şi profan” (1956),
„Aspecte ale mitului” (1963), „De la Zamolxis la Genghis-
Han” (1970), „Istoria credinţelor şi ideilor religioase” - 3
volume (1976-1978).
6
Prof. IOAN HAPCA
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

7
Mircea Eliade – personalitate complexă
a culturii şi literaturii româneşti
• 1. Formaţia sa spirituală este erudită şi
enciclopedică.
• Discipol al filozofului Nae Ionescu, aparţinător
al curentului „gândirist”, Mircea Eliade adoptă
ideile ortodoxiste autohtone, credinţele
populare în Dumnezeu, considerând că
literatura trebuie să ilustreze mitologia
populară românească.
• Ca membru al societăţii „Criterion”, este
considerat „şeful noii generaţii”, din care mai
făceau parte Emil Cioran, Constantin Noica,
Eugen Ionescu, Mircea Vulcănescu, Petre
Ţuţea, Petre Pandrea, Petru Comarnescu.
• CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Prof. IOAN HAPCA

Mircea Eliade – personalitate complexă
a culturii şi literaturii româneşti
• 2. Opera ştiinţifică
• • Lucrările ştiinţifice ale lui Mircea Eliade se caracterizează
prin rigoare erudită şi acoperă cele mai variate domenii: religie,
istorie, lingvistică, antropologie, folclor, literatură şi mitologie.
Mircea Eliade consideră că „literatura este fiica mitologiei”.
• • Debutează cu povestirea ştiinţifico-fantastică fantastică „Cum am
descoperit piatra filozofată”, fiind premiat în 1921 de
„Ziarul Ştiinţelor Populare”.
• • Teza de doctorat este un studiu ştiinţific intitulat
„Psihologia meditaţiei indiene – studii despre yoga”,
susţinută în 1933 şi republicată sub titlul „Yoga. Essai sur
les origines de la mistique indienne”, , în 1936.
• • Predă la Universitatea din Bucureşti cursul de istoria religiilor.
• • Editează revista „Zamolxis”.
• • Până în 1942 publică peste o mie de studii şi articole şi
douăzeci de volume, o operă amplă.
8
• CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Prof. IOAN HAPCA

Mircea Eliade – personalitate complexă
a culturii şi literaturii româneşti
• 3. Tezele fundamentale ale sistemului filozofic – concepte:
• Fenomenologia sacrului: sacrul este revelaţia
realului „întâlnirea cu ceea ce ne mântuieşte, dând sens
existenţei noastre”
• Defineşte conceptele „sacru”” şi „profan”, considerând că ele
se află într-o totală dependenţă, sacrului i se opune profanul,
dar ele sunt „două situaţii existenţiale asumate de om de-a
lungul existenţei sale”.
• Introduce conceptul de „hierofanie”, care este forma de
manifestare a sacrului profan („La ţigănci”).
• „Coincidentia
oppasitorum”(armonizarea
contrariilor) defineşte unitatea dintre ştiinţă şi literatură, ca
fiind „Marele Tot. Ying şi Yang”, componente preluate din
filozofia indiană. Marele Tot, Universul, este alcătuit din
lumi şi spaţii paralele, de aceea spiritele în care sacrul este
foarte puternic, pot depăşi limita timpului şi a spaţiului, pot
accede în lume, în alt timp şi în alt spaţiu.
• Mircea Eliade ilustrează în operele sale mitul ieşirii din
9
timp şi mitul ieşirii din spaţiu.
CLICK/ENTER, după citirea ultimului
cuvânt!
Prof. IOAN HAPCA

10
Mircea Eliade – personalitate complexă
a culturii şi literaturii româneşti
• 4. Mitul „povesteşte o istorie sacră, el
relatează un eveniment care a avut loc într-un
timp primordial, timp fabulos al începuturilor.
Mitul furnizează modele pentru condiţia
umană şi conferă, prin această semnificaţie, şi
valoare existenţei”.
• Mircea Eliade face trimitere la cuvântul
grecesc „mythe”, care înseamnă „vivant, viu”.
• Lucrări de mitologie: „Mitul eternei
reîntoarceri”, „Sacru şi profan”,
„Aspecte ale mitului”, „De la Zamolxis la
Genghis-Han”.
• CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Prof. IOAN HAPCA

• 5. Istoric al religiilor.
11
Mircea Eliade – personalitate complexă
a culturii şi literaturii româneşti
• Mircea Eliade a realizat una din cete mai cutezătoare sinteze
ale experienţei umane, a sacrului din preistorie şi până în
prezent.
• Lucrările: „Tratat de istorie a religiilor”, publicat la Paris
în 1942 şi „Istoria credinţelor şi ideilor religioase”, în 3
volume, elaborat între 1976-1983, 1983, care structurează credinţele
religioase pe epoci istorice.
• 6. Mircea Eliade – scriitor.
• Opera literară este caracterizată de o literatură a autenticităţii,
definită astfel de el însuşi în studiul „Fragmentarium”:
„o
mare creaţie epică reflectează în bună parte şi mijloacele de
cunoaştere ale epocii, sensul vieţii şi valoarea omului,
cunoştinţele ştiinţifice şi filozofice”.
• CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Prof. IOAN HAPCA

12
Mircea Eliade – personalitate complexă
a culturii şi literaturii româneşti
• Creaţia sa literară cunoaşte, în principal, trei faze:
• 1. Epicul pur, , în spiritul lui André Gide, , care evidenţiază
eroul lucid, dominat de dorinţa cunoaşterii de sine, care
încearcă să-şi ordoneze epic experienţele trăite („Maitreyi”,
„Întoarcerea din rai”, „Huliganii”, „Nuntă în cer”).
„Romanul adolescentului miop” ” ilustrează întâmplări ale
autorului din anii de liceu, prezentate şi sub alte aspecte „decât
cele atât de duios evocate de Ionel Teodoreanu” şi se voia a
fi o carte „ştiinţific exactă” ” asupra „acestei misterioase
perioade de trecere de la copilărie la tinereţe”.
• În 1930 scrie „un roman pe jumătate autobiografic, («Izabel
şi apele diavolului») şi altul mai mult sau mai puţin
fantastic, «Lumina ce se stinge», publicat în 1934”
• (Mircea Eliade, Paris, 1980).
• CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Prof. IOAN HAPCA

13
Mircea Eliade – personalitate complexă
a culturii şi literaturii româneşti
• Creaţia sa literară cunoaşte, în principal, trei
faze:
• 2. Proza fantastică, reprezentată încă din 1934 de
primul roman de acest fel, „Lumina ce se stinge”.
• Mircea Eliade fundamentează fantasticul prin mituri
arhaice ale cosmogoniei şi Creaţiei (preluat în bună
măsură din „Sărmanul Dionis” – Mihai
Eminescu), prin visul magic, , ieşiri fabuloase din
timp şi spaţiu („Domnişoara Christina”, „Secretul
doctorului Honigberger”),
mitul totemic
(„Şarpele”),
mituri autohtone (mitul labirintului,
mitul ielelor), mituri indice (mitul eternei reîntoarceri,
dialectica sacrului şi a profanului), mituri universale
(mitul coborârii în Infern), motive magice (strigoiul).
• CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Prof. IOAN HAPCA

14
Mircea Eliade – personalitate complexă
a culturii şi literaturii româneşti
• Creaţia sa literară cunoaşte, în principal, trei
faze:
3. Fantasticul ascuns în banalitatea cotidiană în
romanele şi nuvelele scrise după război, în care „naraţiunea se
desfăşoară pe mai multe planuri, ca să dezvăluie în mod
progresiv fantasticul ascuns în banalitate cotidiană”.
• 3.
• Dialectica „sacru-profan”, definită în studiile filozofice,
acţionează asupra eroilor din aceste creaţii, care parcurg
experienţe spirituale superioare, ieşind din banalitatea
profanului şi intrând în domeniul sacrului.
• Semnificative în acest sens sunt nuvelele adunate în volumul
„În curte la Dionis”: „La ţigănci”, „Douăsprezece mii
de capete de vite”, „O fotografie veche de 14 ani”,
„Podul”, „Adio” etc.
• CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Prof. IOAN HAPCA

15
Mircea Eliade – personalitate complexă
a culturii şi literaturii româneşti
• 7. Complexitatea operei lui Mircea Eliade
este unul din cele mai solide argumente în
susţinerea ideii că unitatea creaţiei sale constă
în profunzimea substanţială a scrierilor,
indiferent că sunt filozofice, ştiinţifice sau
literare: „pentru a judeca ceea ce am scris,
cărţile mele trebuiesc judecate în totalitatea
lor. Dacă ele au vreo valoare, vreo
semnificaţie, atunci, acestea apar numai în
totalitatea operei”.
• Sursa textului „MAITREYI” de Mircea Eliade:
http://www.fileshare.ro/4.51028957525E+12
Prof. IOAN • HAPCA
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

Unul din aspectele esenţiale dezbătute în opera fantastică a lui Mircea Eliade –
esenţial deoarece facilitează în cel mai înalt grad speculaţia metafizică – este acela al
timpului, privit sub două laturi. Prima semnifică identificarea lui cu istoria, cu trecerea
ireversibilă către neant. Acest timp înseamnă o limitare a existenţei umane, un drum
încet, dar sigur către nefiinţă. Cea de a doua marchează, dimpotrivă, abolirea oricăror
limite, trecerea într-un timp sacru, în care degradarea îşi încetează acţiunea malefică.
Ar fi vorba, prin urmare, de intrarea într-un fel de prezent continuu, care neagă
devenirea şi în care existenţa nu se mai îndreaptă înspre neant.
16
Prof. IOAN HAPCA

Înţelegerea literaturii fantastice a lui Mircea Eliade e condiţionată
de cunoaşterea eseurilor sale, eseuri în care scriitorul vorbeşte, şi
o face adeseori, despre legătura dintre sacru şi profan.
În studiul Teme iniţiatice şi teme literare, , publicat în revista
Înşir'te Mărgărite, , în 1952, revistă care în acea perioadă apărea
la Paris pentru românii emigraţi (studiul este republicat în
româneşte în 1993, în volumul de eseuri Împotriva
deznădejdii),
Mircea Eliade face o referire sintetică la teme
mitologice valorificate literar, definind, de asemenea, sensul
cuvintelor iniţiat, erou, pelerinaj, labirint, drum spre
Centru.
Atât iniţiatul cât şi eroul aveau un scop comun: dobândirea
nemuririi.
Deosebirea constă în faptul că eroul îşi cucerea o nemurire
aproape divină, iar iniţiatul îşi asigura o soartă optimă post
mortem: supravieţuirea personalităţii integrale, beatitudinea
finală de ordin metafizic.
17
Înţelegerea literaturii fantastice
Prof. IOAN HAPCA

DEFINIŢIA ŞI APRECIEREA ROMANULUI
•Definiţie:
Romanul este o scriere epică în proză, cu
acţiune complexă, de mare întindere, desfăşurată pe mai
multe planuri, cu personaje numeroase şi cu o intrigă
complicată.
•Romanul are o structură narativă amplă, organizată pe
mai multe planuri paralel sau intersectate, în care se
prezintă un număr mare de personaje, cu o pondere
diferită în structura epică (personaje principale,
secundare, episodice etc.).
•În studiul intitulat „Fragmentarium”, Mircea
Eliade defineşte literatura autenticităţii ca pe o mare
creaţie epică ce „reflectează în bună parte şi mijloacele
de cunoaştere ale epocii, sensul vieţii şi valoarea
omului, cunoaşterile ştiinţifice şi filozofice”.
18
Prof. IOAN HAPCA
•CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

19
PLAN DE IDEI al ROMANULUI
•• Încadrare: Roman al experienţei, modern, cu
caracter de confesiune.
•• Tema: Iubirea imposibilă şi consecinţele ei tragice.
•• Titlul: Numele personajului central feminin al
romanului.
•• Viziunea narativă: subiectivă, naratorul-
protagonist retrăind iubirea de altădată consemnată
într-un jurnal.
•• Construcţia subiectului:
•- Prin anii 1930, Allan, , tânăr inginer englez, îşi găseşte de lucru
în India;
•- Aici se îndrăgosteşte de Maitreyi, , fiica superiorului său;
•- Alungat de tatăl fetei, tânărul trăieşte o mare suferinţă.
Prof. IOAN HAPCA
•CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

20
Tema romanului „Maitreyi”
•Romanul
„Maitreyi” se înscrie în direcţia realistă a
prozei lui Mircea Eliade, , alături de „Isabel şi apele
diavolului” sau „Întoarcerea din rai”.
•Romanul are ca temă o poveste de iubire tristă şi
impresionantă, petrecută în spaţiul exotic şi misterios al
Indiei.
•Caracterizat drept „cea mai integrală şi servilă
întrupare a gidismului în literatura noastră”
(Călinescu), Mircea Eliade este un prozator modern:
eroii săi, în majoritate tineri, au o viaţă afectivă intensă,
în care iubirea, neliniştea, dezorientarea, timpul,
singurătatea, constituie tot atâtea mărci ale existenţei.
•(gidism
= maniera de a crea a lui André Gide)
Prof. IOAN HAPCA
•CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

Discursul narativ al romanului „Maitreyi”
•1. Apărut în 1933, romanul „Maitreyi”, de Mircea Eliade, , este
alcătuit din cincisprezece capitole (numerotate cu cifre romane,
fără titluri). Formula estetică utilizată este modernă, romanul
fiind alcătuit ca o lungă mărturisire pe marginea jurnalului scris
de narator, cu ceva timp în urmă, pe când se afla în India.
•„Maitreyi”” are, prin urmare, caracter confesiv, cel care vorbeşte fiind şi
protagonistul întâmplărilor relatate (narator-protagonist).
•Incipitul
(„Am şovăit atâta în faţa acestui caiet, pentru că n-am
izbutit să aflu încă ziua precisă când am întâlnit-o o pe Maitreyi”),
atestă caracterul confesiv al cărţii şi relevă dorinţa naratorului-
protagonist de a afla adevărul: aflat într-un prezent tern şi sărac,
acesta încearcă să fixeze clipa de graţie a trecutului când o
cunoscuse pe Maitreyi. . Incipitul explică şi titlul romanului.
•Recitirea jurnalului constituie o modalitate optimă pentru a
analiza complicatele trăiri sufleteşti ale tânărului îndrăgostit:
iubirea, nesiguranţa, remuşcările, durerea, neputinţa.
21
CLICK/ENTER
Prof. IOAN HAPCA
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

Discursul narativ al romanului „Maitreyi”
•2.
Finalul relevă starea de incertitudine trăită de naratorul-
protagonist: „... Şi dacă n-ar fi decât o păcăleală a dragostei
mele De ce să cred De unde ştiu Aş vrea să privesc ochii
Maitreyiei.”
•Interogaţiile rămân fără răspuns, ca în vechiul mit indian al ,
vălului Mayiei (care ascunde esenţa lucrurilor).
•3. Romanul este alcătuit din secvenţe narative legate prin
înlănţuire.
•Scris la persoana I, „Maitreyi” este o confesiune duioasă, lucidă
şi amară, în care naratorul-protagonist apelează la fluxul
memoriei, pentru a răspunde la marile lui întrebări.
•Romanul
„Maitreyi” poate fi privit şi ca un poem de dragoste,
cuprinzând două timpuri: al iubirii (timp magic şi mitic, atât de
plin, încât ar putea deveni necronologic) şi al povestirii
(prezentul sărac, din interiorul căruia povestitorul priveşte spre
trecutul pierdut).
22
•CLICK/ENTER
Prof. IOAN HAPCA
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

23
Prof. IOAN HAPCA
Maitreyi i se păru „mult mai
frumoasă”, fata, îmbrăcată „în
sari de culoarea ceaiului
palid, cu papuci albi, cusuţi în
argint, cu şalul asemenea
cireşelor galbene, şi buclele ei
prea negre, ochii ei prea mari,
buzele ei prea roşii”, îi păru
acum miraculoasă.
Admirând vestimentaţia
Maitreyiei, Lucien îşi
notează detalii ale costumului,
bijuteriilor şi ornamentelor
specific indiene, timp în care
tânăra „tremura toată, palidă,
înspăimântată”.

Discursul narativ al romanului „Maitreyi”
•Aceste
două timpuri ar putea explica şi cele două tonalităţi ale confesiunii:
•a)
una lirică (în fragmentele care reconstituie vremea iubirii):
„Eram emoţionat, o mărturisesc, parcă m-aş fi deşteptat dintr-
un coşmar; furia îmi trecuse, şi mă dureau vorbele pe care i le
spusesem”.
•b)
una lucidă (aparţinând prezentului): „Jurnalul acesta este
exasperant. De ce trebuie să sufăr atâta ca să înţeleg un singur
om”.
•O O altă particularitate compoziţională a romanului (tot modernă)
este faptul că acesta pare a fi unitar, , dar, în realitate, este
alcătuit din numeroase episoade în care predomină analiza
gândurilor şi sentimentelor naratorului-protagonist: „văzut de
departe (romanul n.n.), apare ca o singură ţâşnire epică, deşi e
făcut în fond din sfărâmături analitice”. (George
Călinescu).
•Sursa textului în format (pdf):
•http://bookspot.ro/file.axdfile=2010%2F10%2FMircea+Eliade+
http://bookspot.ro/file.axdfile=2010%2F10%2FMircea+Eliade+-+Maitreyi.pdf+Maitreyi.pdf
• CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
24
Prof. IOAN HAPCA

Construcţia subiectului romanului „Maitreyi”
•La un prim nivel de interpretare, acţiunea ar putea fi povestită
astfel:
•Allan
– tânăr inginer european, venit în India la lucru şi stabilit
la Calcutta, , face cunoştinţă cu Maitreyi (fiica lui Narendra
Sen – superiorul ierarhic al lui Allan).
•Invitat să locuiască în casa familiei Sen, , tânărul va avea revelaţia
unei lumi misterioase şi ciudate, axate pe alte valori morale decât
cele ale europenilor şi suficientă sieşi.
•În această lume, Maitreyi constituie şi ea o revelaţie: este primitivă, dar şi
cultivată (cunoscută fiind în cercurile de intelectuali bengaleze, prin poemele
filozofice pe care le scria, apreciate chiar de marele scriitor Tagore); tandră,
dar şi capricioasă, „fiinţă umană şi aspiraţie metafizică” (Pompiliu
Constantinescu), Maitreyi îi apare oaspetelui cu o înfăţişare mereu nouă,
învăluită în mister: „Dacă mă gândeam adesea la Maitreyi (...), dacă, mai
ales, mă tulbura şi mă neliniştea, aceasta se datora straniului şi neînţelesului
din ochii din răspunsurile, din râsul ei (...). Nu ştiu ce farmec şi ce chemare
aveau până şi paşii ei”.
25
Prof. IOAN HAPCA
•CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

Maitreyi devine mai
prietenoasă,
interesându-se se de
obiceiurile europenilor,
presupunând că în ţara
lui este foarte frig, de
aceea sunt aşa de albi:
„Sunteţi foarte frumoşi.
Şi eu aş vrea să fiu albă,
nu se poate asta, nu e
aşa”.
26
Prof. IOAN HAPCA

Construcţia subiectului romanului „Maitreyi”
•Viaţa lui Allan cunoaşte astfel două ipostaze: una profană
(constând în activitatea curentă şi în relaţiile cu ceilalţi europeni
din India) şi una sacră, , întrucât în proza lui Mircea Eliade,
fiecare poveste de dragoste este o hierofanie. . (hierofanie
=
revelare a sacrului)
•Cei doi tineri se întâlnesc mereu: în bibliotecă, (unde lucrează la
clasificarea cărţilor familiei), la masă, pe terasa casei; uneori, ei se
plimbă cu maşina, sub cerul plin de stele al Bengalului sau
poartă lungi discuţii (la care ia parte şi Chabu – sora mai mică a
Maitreyiei).
•Câtva timp, Allan îşi păstrează luciditatea, fiind chiar deranjat de
atitudinea prea îngăduitoare a familiei Sen: : „Când ni se
încurajează şi glumele sentimentale, mă dezgustă. Mi se părea că
e un complot general la mijloc, ca să mă îndrăgostesc de
Maitreyi” (în realitate, familia Sen urmărea să-l l înfieze pe Allan
pentru ca, la bătrâneţe, să poată pleca în Anglia).
27
Prof. IOAN HAPCA •CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

Construcţia subiectului romanului „Maitreyi”
•Treptat, tânărul este prins în jocul iubirii (de o nesfârşită
suavitate) pe care îl evocă în acorduri înalte, poematice: „ Când voi
găsi liniştea, omule, Dumnezeule, prietenul meu”
•Fiecare întâlnire cu Maitreyi relevă o altă faţetă a acestei fiinţe
misterioase şi nefericite, alcătuite din îndrăzneală şi ingenuitate,
vis magic şi naivitate, imposibil de cunoscut ca însăşi Mama
Pământ.
•Iubirea constituie un miracol, dar şi o modalitate de încadrare în
armonia cosmică; de aici, frumuseţea nopţii bengaleze (cu cerul
plin de stele şi arborii plini de licurici); de aici, natura luxuriantă a
Indiei – ipostază a unui Cosmos purificat, în care se săvârşesc
mistere:
•„Cine ştie ce minuni se urzeau atunci printre lotuşii cu frunzele strânse, în
apa aceea fără tresărire în care se oglin­deau zborurile boabelor de aur Mă
scuturam mereu pentru că preajma noastră se prefăcuse în basm, şi omul
tânăr din mine, omul ceasului aceluia de amăgiri, se lăsa adormit de sfinţenia
şi irealul prezenţei noastre în faţa acestui eleşteu încremenit”.
28
Prof. IOAN HAPCA •CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

Construcţia subiectului romanului „Maitreyi”
•Când Maitreyi începe să-l l viziteze, noaptea, pe Allan, , bucuria şi
extazul se împletesc în sufletul ei cu conştiinţa că a păcătuit, că a
tulburat marele Ritm în care se încadrează toate.
•De aceea, va oficia un ritual al logodnei, neaşteptat şi pur, în care
cuvintele se convertesc în incantaţii înalte, tulburătoare ca muzica
sferelor: „Mă leg pe tine, pământule că eu voi fi a lui Allan şi a
nimănui altuia. Voi creşte din el ca iarba din tine. Şi cum aştepţi
tu ploaia, aşa îi voi aştepta eu venirea, şi cum îţi sunt ţie razele,
aşa va fi trupul lui mie (...). Tu mă auzi, mamă pământ, tu nu mă
minţi, maica mea”.
•Locul în care se va desfăşura acest ritual devine astfel Centru al
Lumii şi poartă de comunicare cu marele Univers; ; prin ritual,
cuplul se întoarce în timpul mitic, devenind arhetip.
•Autorul transformă iubirea celor doi într-o „universalia” şi îi
conferă virtuţi ontologice, fiecare îndrăgostit devenind un Pelerin
spre Absolut, , spre iniţiatica „nuntă în cer”.
29
Prof. IOAN HAPCA •CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

Construcţia subiectului romanului „Maitreyi”
•Trădaţi involuntar de Chabu, , cei doi îndrăgostiţi sunt despărţiţi în mod brutal
de Sen care-i cere lui Allan să plece şi să întrerupă orice legături cu fiica sa.
•Chinuit de amintiri, tânărul se retrage în Himalaia; ; mai târziu află că, dorind
să fie alungată din casă spre a-l l urma, Maitreyi i se dăruise vânzătorului de
fructe.
•Nimic nu poate schimba însă hotărârea tatălui, iar povestea de dragoste capătă
o aură tragică.
•Atâta vreme cât căsătoria ar fi trebuit să fie o reiterare a Cosmogoniei (prin
constituirea întregului), interzicerea ei conduce la pierderea contactului cu
frumuseţea lumii.
•De aici, cele două viziuni din jurnal, asupra aceleiaşi realităţi: una
luminoasă corespunzând timpului iubirii şi alta interogativ-
sceptică cea a timpului amintirii: parantezele arată o tristă
oboseală cosmică transformată în luciditate.
•Maitreyi
– ale cărei dimensiuni sunt de mare eroină tragică, îşi
va călca jurământul faţă de Muma Pământ şi-şi va realiza
destinul fără Allan, , pe care îl va mai vedea într-o „nuntă în cer”
către sfârşitul secolului trecut, în care le-a fost dat să trăiască.
30
Prof. IOAN HAPCA •CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

Personajele romanului „Maitreyi”
•Allan
este personaj principal complex şi schimbător.
Totodată, Allan este un personaj modern, care trăieşte o
experienţă existenţială unică, pe care o analizează cu luciditate.
•În fiecare moment al acestei experienţe, tânărul trece prin
frământările specifice omului modern: neliniştea, incertitudinea,
chinul, neputinţa.
•În planul concret al romanului, Allan este un tânăr
inginer englez venit la lucru în India.
•Mândru
de originea sa europeană, ambiţios şi
harnic, inteligent şi dedicat muncii sale de
pionierat, el este apreciat de superiori, cu deosebire de
Narendra Sen.
•În planul mitic, personajul ar putea fi privit în două ipostaze:
•a) ipostaza adamică;
•b) ipostaza luciferică;
31
Prof. IOAN HAPCA
•CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

32
Personajele romanului „Maitreyi”
•a)
Ipostaza adamică a lui Allan corespunde unui timp
sacru, pentru autor, fiecare poveste de iubire echivalând
cu o hierofanie: : din această pricină, timpul iubirii nu
curge cronologic, durata fiind încremenită ca înainte de
primul impuls dat roatei timpului.
•În casa lui Narendra Sen (spaţiu armonios, sugerând
încadrarea, prin iubire, în armonia cosmică), cel dintâi reper al
sacrului este chiar Maitreyi: : culoarea „de lut şi de ceară” a
braţelor ei, trezeşte în sufletul tânărului sentimentul că se află în
faţa unei zeiţe, ca în vechiul mit al zeiţelor mame (atât de prezent
în India, , unde fiecare femeie este o „devi”).[devi = zeiţă]
•Dar iubirea interzisă constituie un păcat de care Allan nu poate fi
izbăvit nici prin ritualul logodnei mistice şi izgonirea din timpul
sacru îi provoacă tânărului sentimentul prăbuşirii totale.
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Prof. IOAN HAPCA

33
Personajele romanului „Maitreyi”
•b) Din acest moment, Allan va repeta destinul luciferic
al „căderii”” din rai: în noua lui casă, tânărul inginer este
terorizat de amintiri şi trăieşte o suferinţă hohotitoare.
•După retragerea în munţi, sâmburele luciferic al
îndoielii va arunca peste poemul iubirii, recea plasă a
interogaţiilor sceptice.
•Nici vestea sacrificiului făcut de Maitreyi nu-l va
vindeca de acuta luciditate şi finalul va deveni expresia
unei chinuitoare îndoieli.
•Redobândirea condiţiei adamice (prin lectura
jurnalului) se dovedeşte a fi o iluzie, întrucât eroul este o
natură dilematică, prea sceptică şi neliniştită pentru a
putea recupera timpul sacru.
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Prof. IOAN HAPCA

34
Personajele romanului „Maitreyi”
•2.
Maitreyi este personajul central şi eponim al
romanu­lui, a cărui complexitate este sporită prin nota
de mister pe care o degajă: „Ceea ce constituie nota
particulară, de o indicibilă prospeţime a cărţii e
misterul care se degajă permanent din gesturile
eroinei” (D. Micu).
•În 1990, când adevărata Maitreyi Devi se contopea, întru
Atman, , cu marele Tot, , cel care în roman îşi spusese Allan (şi
care se numea Mircea Eliade) ) murise, şi el, de patru ani.
•Rămăseseră în veac numai cuvintele lui, închinate
ceasului de amăgiri (care fusese perioada indiană) cu
duioasa iubire pentru Maitreyi: „Îţi mai aminteşti de
mine, Maitreyi Şi dacă da, ai putut să mă ierţi”
(dedicaţie în limba bengali, la roman).
•CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Prof. IOAN HAPCA

Personajele romanului „Maitreyi”
• Romanul lui Mircea Eliade prezintă cel puţin trei trăsături
care îl fac unic în literatura română:
• 1. Este povestea unei iubiri misterioase şi tulburător de triste,
petrecută într-un cadru exotic (roman exotic şi al experienţei).
• 2. Cei doi protagonişti ai emoţionantului episod erotic au
existat în realitate; dincolo de eventualele aspecte care ţin de
ficţiune, romanul Dragostea nu moare (scris de Maitreyi
Devi) ) reînvie perioada iubirii şi conferă dragostei (eternizată
chiar prin titlu) caracter de mit.
• 3. În romanul lui Mircea Eliade, , fiinţa interioară a lui
Maitreyi este greu de descoperit, de parcă autorul ar fi aruncat
peste întâmplări vălul Mayei: : amintirea tinerei fete se
încheagă din nişte mărturisiri mereu retractate, sporindu-i
misterul.
• [Vălul Mayei = concepţie potrivit căreia realitatea este iluzorie]
35
Prof. IOAN HAPCA • CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

36
Personajele romanului „Maitreyi”
• O cercetare mai atentă a personajului, relevă mai multe ipostaze
care-i i subliniază complexitatea:
• a) ipostaza reală;
• b) ipostaza sacră;
• c) ipostaza de mireasă într-o viitoare „nuntă în cer”.
• a) În planul real al romanului, Maitreyi este o tânără de 16 ani,
fiica inginerului Narendra Sen din Calcutta; făptură
misterioasă şi schimbătoare, stranie şi ciudată ca însăşi
bătrâna Indie, Maitreyi îi oferă europeanului mereu o altă
revelaţie: „0 priveam cu oarecare curiozitate, căci nu izbuteam
să înţeleg ce taină ascunde făptura aceasta în mişcările ei moi,
de mătase, în zâmbetul timid, preliminat de panică, şi mai ales
în glasul ei atât de schimbat în fiecare clipă...”
• După ce Allan se mută în casa inginerului, apropierea de
Maitreyi îi relevă o fiinţă pură, o „primitivă”” în sensul
inocenţei, care crede că arborii au suflet şi se simte jignită până
la lacrimi, atunci când un bărbat îi atinge braţul.
• CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Prof. IOAN HAPCA

Personajele romanului „Maitreyi”
• Plină de sensibilitate (atunci când îi dăruieşte lui Allan o floare
în care împletise un fir din părul ei), mândră şi dispreţuitoare în
alte momente, cântând de una singură şi întristându-se se dintr-o
dată, Maitreyi arată mereu o altă înfăţişare.
• Ceea ce impresionează la această orientală este amestecul de
nevinovăţie şi senzualitate, de la jocul copilăresc şi naiv, până la
dăruirea totală, (din clipele de dragoste).
• Caracterizată drept „cea mai talentată şi mai enigmatică fată
din câte am cunoscut”, Maitreyi este instruită şi cultă,
apreciată în cercurile bengaleze de intelectuali, dar păstrând
totodată în suflet, un amestec de păgânism şi iraţional care o
face unică.
• Dar, în planul real al romanului, căsătoria cu Maitreyi (dorită
de Allan) ) este imposibilă, căci aceasta ar atrage oprobriul
public asupra familiei. De aici, alungarea din casă a oaspetelui şi
imensul sacrificiu pe care-l l va face tânăra pentru a-şi câştiga
dreptul la dragoste.
37
• CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Prof. IOAN HAPCA

•Ceea ce impresionează la această orientală este amestecul de
nevinovăţie şi senzualitate, de la jocul copilăresc şi naiv, până la
dăruirea 38
totală, (din clipele de dragoste).
Prof. IOAN HAPCA

39
Personajele romanului „Maitreyi”
• b) Ipostaza sacră a Maitreyei derivă din chiar numele ei: în mitologia
indiană, acest nume era purtat de soţia unui mare înţelept şi le simboliza pe
femeile superioare intelectualiceşte; în termenii mitului, Maitreyi era o
iniţiată, însetată de cunoaşterea adevărului absolut. Aceasta este revelaţia pe
care i-o o oferă şi lui Allan – care o vede uneori ca pe o zeiţă sau ca pe o
sfântă: „Alergam într-o o maşină a secolului al XX-lea şi alături de mine
aveam un suflet nepătruns şi neînţeles, tot atât de himeric şi de sfânt ca şi
al celeilalte Maitreyi, , sihastra din Upanishade”.
[Upanishade
= scriere
sacră indiană]
• Parcă ar fi avut un nume predestinat, tânăra bengaleză conferenţiază despre
frumos şi scrie poeme filosofice apreciate chiar de marele scriitor Tagore; ; şi
tot în termenii mitului, iubirea mistică pentru bătrânul poet, poate fi
interpretată ca o reminiscenţă a respectului pentru cel care o iniţiase în
tainele cunoaşterii religioase.
• Dacă ipostaza reală a fetei acceptă iubirea totală, ipostaza ei sacră este
înfricoşată la ideea că păcatul va fi pedepsit de acea forţă superioară pe care
indienii o numesc Karma. . Numele eroinei mai trimite, prin asemănare, la o
altă zeitate: Maitreya, , în traducere „Cel legat întru prietenie”; poate şi din
acest motiv, dăruindu-i i o carte lui Allan, , ea i-o o dedică, simplu,
„Prietenului”.
• CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Prof. IOAN HAPCA

Personajele romanului „Maitreyi”
• c) Ipostaza de mireasă pentru o viitoare „nuntă în cer” se
conturează în ultima parte a romanului când, după dramatica
lor despărţire, Maitreyi îi spune lui Allan: „În viaţa viitoare
ne vom întâlni iar, dragule. Ai să mă recunoşti atunci”
• Tragică interogaţie şi fără răspuns; în Univers era târziu şi
asfinţise steaua iubirii. Şi totuşi, în romanul ei, Maitreyi Devi
şi-a a spus Amrita (în mit, băutura de nemurire, hărăzită celor
care ajung în cer).
• CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
40
Prof. IOAN HAPCA

41
Caracterizarea lui ALLAN
• Principala coordonată a romanului „Maitreyi”” este erosul, care se
manifestă ca dimensiune esenţială a experienţei omeneşti, acel prea plin al
sufletului, văzut ca trăire limită.
• Allan este într-o o permanentă derută interioară, când este un observator
rece, când exaltat, când copleşit de fericire deplină, dar principala
dominantă a eroului rămâne luciditatea, percepţia raţională a propriilor
trăiri şi a celor din jur.
• Mircea Eliade, , în ipostaza personajului european, Allan, , readuce adesea
în subiectul romanului jurnalul, care devine un pretext literar şi o modalitate
de confesiune şi rememorare: „Totuşi n-am scris nimic în jurnalul meu, şi
astăzi, când caut în acele caiete orice urmă care să mi-o poată evoca pe
Maitreyi, , nu găsesc nimic. E ciudat cât de incapabil sunt să prind
evenimentele esenţiale, să ghicesc oamenii care schimbă mai târziu firul
vieţii mele”.
• Începutul relaţiei dintre Allan şi Maitreyi este total lipsit fie şi de intuiţia
erosului, de acea iluminare spontană a „dragostei la prima vedere”.
„Niciodată nu m-am gândit la dragoste în primele cinci luni” –
mărturiseşte Allan cercetând jurnalul şi căutând cu înfrigurare momentul
exact în care s-a a aprins flacăra iubirii.
Prof. IOAN HAPCA
• CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

Caracterizarea personajului ALLAN
• Sentimentul se instalează lent, se infiltrează în sufletul tânărului
pe nesimţite, întâmplările consemnate urmând a fi
reconsiderate cu alţi ochi atunci când scrie romanul.
• Allan este un personaj analitic, taie firul în patru, caută
explicaţii, întoarce pe toate feţele stările prin care trece, fapt ce
argumentează trăsătura de autenticitate a romanului, gidismul
evidenţiat de critica literară.
• Asemenea personajelor lui Camil Petrescu, Allan este un
pasionat lucid, observând şi observându-se cu febrilitate,
formulând ipoteze, un erou în căutare de certitudini.
• Dominat aşadar de incertitudini, Allan construieşte situaţii pe
baza unor argumente lucide, apoi tot el le respinge, pentru a le
înlocui cu altele care i se par mai potrivite, analizează fiecare
gest, fiecare atitudine şi fiecare cuvânt şi mereu este surprins de
imprevizibila Maitreyi şi de ospitaliera sa familie.
• Audio integral „MAITREYI” de Mircea Eliade durează 103 minute,
39’ http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/maitreyi-mircea-eliadeeliade
42
Prof. IOAN HAPCA
• CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

Caracterizarea personajului ALLAN
• Tulburările şi frământările permanente ilustrează firea
dilematică a eroului, care analizează în mod obiectiv
evenimentele realităţii trăite, deşi acestea îl nedumeresc, îl
descumpănesc, neputând înţelege atitudinea inginerului Sen,
care îl tratează ca făcând parte din familie.
• Căldura cu care este primit în casa acestuia, grija afectuoasă şi
onoarea cu care este tratat de către toţi membrii familiei par să
încurajeze până la complicitate apropierea dintre cei doi tineri,
prin crearea de ocazii prielnice (de exemplu, lecţiile de
franceză-bengaleză au loc în camera lui Allan, , nu în bibliotecă;
inginerul Sen încearcă să scuze atitudinea distantă a
Maitreyiei de la început etc.), prin consimţiri subînţelese, prin
insinuări transparente privind eventuala lor unire.
• Mentalitatea de european al lui Allan îl face să interpreteze
atitudinea lor ocrotitoare ca pe un imbold spre mariaj, când – în
fond – ei îl adoptaseră altfel, spiritual, dar fără să treacă totuşi
graniţele impuse de religia lor, dovadă fiind respingerea totală a
dorinţei lui Allan de a trece la hinduism.
• Şi atunci, cum poate înţelege eroul izbucnirea furibundă şi
43
izgonirea sa din casa familiei Sen, , ce părea să fie şi a lui
Prof. IOAN HAPCA
• CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

Caracterizarea personajului ALLAN
• Maitreyi însăşi are un comportament ambiguu, pe care el îl percepe ca fiind
altceva decât o strategie feminină de a flirta, fapt ce-l contrariază pe Allan,
deoarece nu poate înţelege sinuozităţile subtile ale atitudinii sale, nu o poate
cunoaşte ca pe o europeană.
• Lucid şi analitic, Allan o vede uneori „rece şi dispreţuitoare” („Adesea, la
masă, îi surprindeam un zâmbet distant şi puţin răutăcios... Mă întrebam,
mai ales, dacă e stupidă ca toate celelalte fete sau dacă e, într-adevăr,
simplă ca o primitivă”).
• Alteori, dominat de natura sa pasională, este exaltat, întrebându-se cum „am
să pot eu sugera privirile ei, niciodată aceleaşi, niciodată”.
• Allan parcurge un drum al suferinţei, meandrele trăirilor sale ilustrând un
adevărat proces lăuntric dominat de o conştiinţă mereu în alertă, atentă,
analitică.
• De la primele percepţii, când „nu o iubesc”, la emoţia provocată de
intimitatea cu o indiancă ce „mă tulbură, mă fascinează, dar nu sunt
îndrăgostit”, apoi recunoaşterea efectului bulversant căruia nu i se poate
împotrivi („Nici o femeie nu m-a a tulburat atâta. Suferinţa mea senzuală e
un blestem.”), considerându-se se vrăjit, nu îndrăgostit.
44
Prof. IOAN HAPCA
• CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

Caracterizarea personajului ALLAN
•După ce i se dăruieşte, Maitreyi îi stârneşte suspiciunea, alte întrebări vin să
tulbure sufletul îndrăgostitului în căutare de certitudini, în încercarea lui de a
afla sensul exact al acestei contopiri:
•„Oare
Maitreyi n-a a activat ca o hipnotizată, ca un automat, de când m-a
sărutat întâia oară Şi spontaneitatea, vastitatea dragostei ei faţă de mine
nu sunt oare simple căderi, acte determinate de conştiinţa ei barbară,
superstiţioasă”
•Aceeaşi luciditate devoratoare îl face pe erou să întrevadă, în plină fascinaţie a
iubirii, eventualitatea efemerităţii sentimentului: „Strângând-o o în braţe, am
simţit pentru întâia dată teama că dragostea Maitreyiei ar putea cândva să
mă obosească. (...) Când aveam nevoie de singurătate, de ce nu mi-o o ghicea
De ce nici dragostea cea mai mare nu poate ghici dorinţa celuilalt”.
•Despărţirea brutală şi năucitoare de Maitreyi îi provoacă lui Allan o
nesfârşită suferinţă, o puternică şi profundă durere, devine patetic, plânge, are
gânduri negre de sinucidere.
•Reacţia lui este impetuoasă, cu gesturi nestăpânite, impresionante,
chinuitoare: „am avut o noapte sălbatecă”; „zadarnic muşcam perna,
zadarnic mă muşcam să nu ţip”, „Să mă înec în Gange şi să afle Sen cât de
curat o iubeam pe Maitreyi”.
45
Prof. IOAN HAPCA
•CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

Caracterizarea personajului ALLAN
•De altfel, drama întregii familii este cutremurătoare: „Pe Maitreyi au vrut
mărite, dar ea a ţipat că va mărturisi soţului, în noaptea nunţii, că s-a a culcat
cu mine şi va compromite întreaga familie, căci va fi dată afară cu scandal şi
tot oraşul va afla de ruşinea ei. Inginerul, auzind-o, a lovit-o o o dată peste
faţă, de a trântit-o la pământ în sânge. Dar a avut şi el imediat un atac şi a
fost dus la spital. Nu mai vede deloc. I se va face operaţia într-o zi sau două,
dacă se va linişti. (...) Pe Maitreyi au închis-o într-o o odaie, după ce doamna
Sen a chemat şoferul s-o bată cu vergile în faţa ei, până când căzut în
nesimţire. (...) Chabu a încercat să se sinucidă cu creolină.”
•Finalul romanului descrie încercările eroului de a se consola,
„gândul sinuciderii mi-a a apărut deodată în toată laşitatea şi
ridicolul lui”.
•Retras în munţii Himalaya, , o cunoaşte pe Jenia Isaac, , o
„tânără fără expresie”, dintr-o o familie de evrei finlandezi şi
venită aici în căutarea absolutului prin mănăstirile acestor locuri.
•Allan
are cu ea o scurtă relaţie, continuând să-şi analizeze
stările, gândurile, reacţiile în raport cu alte femei.
•CLICK/ENTER
46
Prof. IOAN HAPCA
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

Caracterizarea personajului ALLAN
•O O altă relaţie, de data aceasta din interese materiale, o stabileşte
cu Geurtie, „o fată bună, admirabilă”, dar continuă să se
gândească la Maitreyi cu aceeaşi iubire tulburătoare, încercând
să desluşească motivele pentru care tânăra se dăduse unui
vânzător de fructe.
•Răsfoind nişte hârtii vechi, Allan găseşte o scrisoare a unui
bărbat necunoscut către Maitreyi din care reiese că fata mai
avusese o iubire, pe care n-o o mărturisise nimănui, nici lui, măcar
aluziv.
•Contrarietatea lui Allan sporeşte, el înmărmureşte surprins de
această nouă enigmă, adăugată misterioasei Maitreyi.
•Ultimul gând al lui Allan, , cu care se şi termină romanul,
sugestiv pentru natura eroului dominat de incertitudini: „Şi dacă
n-ar fi decât o păcăleală a dragostei mele De ce să cred De
unde ştiu Aş vrea să privesc ochii Maitreyiei.”
47
Prof. IOAN HAPCA
•CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

„MAITREYI” – ROMAN SUBIECTIV
• „Maitreyi”, de Mircea Eliade, , este un roman modern, de
tip subiectiv, întrunind următoarele caracteristici:
• • Este alcătuit ca un jurnal a cărui substanţă o constituie
trăirile interioare ale unui tânăr, analizate cu luciditate;
• • Perspectiva narativă este subiectivă, cel care îşi reciteşte
jurnalul fiind profund implicat în retrăirea aventurii sale
existenţiale;
• • Instanţele comunicării narative (autorul, naratorul,
personajele şi cititorul) se modifică în comparaţie cu romanul
de tip obiectiv; cel care povesteşte este şi personaj principal al
romanului (narator-personaj,
viziunea „împreună cu”);
• • Sursa de inspiraţie o constituie lumea interioară a acestuia,
în prezentarea căreia un rol important îl are memoria;
• • Relatarea se face la persoana I, iar focalizarea este
internă.
48
Prof. IOAN HAPCA • CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

Citat din Nicolae Manolescu, „Arca Noe”
•„Nimeni n-a a ieşit nevătămat din jocurile
Maitreiyei. . Să fie pierderea minţilor sau
moartea singura ieşire din toate marile pasiuni
•Chiar de-ar fi aşa cum ne învaţă cazul lui
Tristan şi al Isoldei, , al lui Romeo şi al
Julietei, , putem fi oare absolut siguri că, Allan,
care la sfârşit doreşte din tot sufletul să mai
privească o dată în ochii Maitreyiei, , ca să
înţeleagă, n-a pierit el însuşi, în nesiguranţă şi
durere Ce mai ştim noi despre el, o dată
manuscrisul romanului încheiat” (pag. 219)
49
Prof. IOAN HAPCA
•CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

Citat din http://www.ziare-pe-net.ro
•Romanul Maitreyi scris de Mircea Eliade
descrie o frumoasă poveste de dragoste
consumată între autor şi Maitreyi Devi.
•Asta reiese dintr-o o primă lecturare a
cărţii, care de obicei este citită în
adolescenţă.
•Dacă o reciteşti după 30 de ani, realizezi
că este mult mai mult, pentru că o înţelegi
altfel, raportând evenimentele petrecute în
naraţiunea autorului, la momentele din
viaţa 50
personală. Prof. CLICK/ENTER
IOAN HAPCA
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

Audio integral „MAITREYI” de Mircea Eliade durează 103 minute, 39’
http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/maitreyi-mircea-eliadeeliade
Trei citate din „Întoarcerea din rai” de Mircea Eliade:”
„Niciun om nu decide în dragoste. Aşa se petrece cu toată viaţa; numai întâmplarea alege, ea adună şi desparte,
mai ales în iubire, şi aceasta e tragic, e inuman; că întâmplarea decide mai ales în iubire."
„Niciun alt om nu ştie nimic despre dragostea altuia. Este întotdeauna un alt miracol sau un alt blestem – şi
fiecare om este destinat să şi-l poarte singur, fără putinţă de evadare, fără nădejdea unei destăinuiri care să
comunice cu adevărat substanţa. Zadarnice sunt toate confesiunile în dragoste; chiar dacă e mărturisită, rămâne
neînţeleasă celuilalt, fiecare o traduce prin experienţa lui, şi deci nimeni nu o poate judeca."
„Şi pentru că niciodată nu putem întreba pe cel căruia i se cuvine întrebarea, ne adresăm oricui, la întâmplare, şi
51
poate chiar dragostea, chiar cunoaşterea Prof. o alegem IOAN la HAPCA
întâmplare; sau poate ne aleg ele pe noi, cine ştie"

„Numai moartea e absolută, numai ea îţi va spune dacă ai
făcut bine sau ai făcut rău, dacă te-ai înălţat cu adevărat,
sau ai trăit o iluzorie ascensiune.”
„Doamne, de ce nu pot comunica oamenii, de ce rămân
întotdeauna închişi, încercuiţi”
„Am impresia că fiecare om îşi întâlneşte moartea pe
care şi-a a conceput-o.” o.”
„Poate toate problemele ne apar din cauza absenţelor, a
lucrurilor pe cari nu le avem şi după care tânjim...”
Patru citate din „Întoarcerea din rai” de Mircea Eliade”
Celor care n-au îndurat niciodată lupta pentru împlinirea unei
absurdităţi
li se pare nebunie orice le depăşeşte slăbiciunea şi mediocritatea.
Mircea Eliade, Gaudeamus
52
Prof. IOAN HAPCA

53
Prof. IOAN HAPCA

54
Despre Mircea Eliade
• Mircea Eliade a devenit azi o figură de prim ordin în ştiinţa miturilor şi
istoria religiilor, cărţile lui (Aspecte ale mitului, Sacrul şi profanul,
Şamanismul şi tehnicele arhaice ale extazului, Yoga, imoralitate
şi libertate şi, mai ales, Tratatul de istoria religiilor) reprezintă
puncte de referinţă într-o disciplină de care se interesează majoritatea
curentelor de idei din epocă. Psihanaliza, antropologia structurală, critica
psiho-tematică etc. cercetează din unghiuri diferite miturile şi arhetipurile,
reintrate şi altfel, pe calea ficţiunii, în spiritualitatea modernă obsedată de
ceea ce a pierdut: sentimentul sacrului.
• Mircea Eliade ocupă un loc special, prin metodă şi amploarea cercetării, în
acest vast proces de revalorizare a gândirii arhaice.
• În timp ce majoritatea metodelor moderne tind să demitizeze existenţa şi
expresiile ei arhaice descoperind profanul în sacru, Eliade urmează o
cale inversă : scopul lui este să „identifice prezenţa miticului în experienţa
umană” (Fragments d’un journal, ed. Gallimard, 1973, p. 315).
• Aşadar, preocuparea este de a vedea sacrul în profan, manifestarea
arhetipului, miticului în faptele comune ale vieţii. Literatura modernă n-ar fi
străină de această operaţie, cu atât mai necesară cât ea se dezvoltă într-o
lume (societatea industrială) din care Dumnezeu (religia) a dispărut.
Renaşterea artei ar fi posibilă prin redescoperirea funcţiilor mitului. În felul
acesta, ea şi-ar recăpăta „demnitatea metafizică” ” pe care a pierdut-o.
CLICK/ENTER, Prof. IOAN HAPCA
după citirea ultimului cuvânt!

55
Despre Mircea Eliade
• Câteva din ideile omului de ştiinţă trec şi în opera de ficţiune.
• Profesor de istoria religiilor la Universitatea din Chicago, Mircea
Eliade continuă să scrie în limba română nuvele şi romane de un fantastic
intelectualizat. O nuvelă mai întinsă reia cu elemente de viaţă modernă
vechiul simbol al Sheherezadei. . Născocirea (povestirea) este o formă de
salvare, ficţiunea concurează şi înfruntă, în cele din urmă, moartea. Pentru
a-şi prelungi viaţa, un bătrân institutor bucureştean îşi creează o biografie
fabuloasă. Imaginarul, miticul reprezintă o cale de mântuire.
• Mai documentat psihologic şi mai complex ca structură epică este Noaptea
de sânziene, publicat mai întâi în franţuzeşte sub titlul Foret interdite. E
vorba de o carte iniţiatică în care până şi elementele cele mai banale
(maşina) au o valoare arhetipală.
• Miticul continuă, deci, să existe într-o lume desacralizată, transcendentul
se manifestă în gesturile cele mai banale ale individului care, fără să ştie,
poartă cu sine tiparele, riturile străvechi. Tema de aici o regăsim tratată mai
concentrat şi cu efecte uneori de mare subtilitate în Nuvele (Madrid, 1963)
de un realism tulburat din loc în loc de rupturi voite şi substituiri de planuri
temporale. Volumul La ţigănci (KP.L., 1969) reia sumarul culegerii din
1963 adăugind două povestiri noi (Adio, Podul) şi altele vechi
(Domnişoara Cristina, Şarpele, Secretul doctorului
Honigberger, Nopţi la Serampore), scrieri ce fac din Mircea Eliade
cel mai important scriitor fantastic în proza română modernă, comparabil cu
Lovecraft şi Tolkien.
Prof. IOAN HAPCA
• CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

Despre Mircea Eliade
• Concepţia lui asupra fantasticului nu se abate prea mult de la
teoria orientalistului asupra dialecticii sacrului: după
incarnaţie transcendentul se camuflează în lume (istorie),
rolul literaturii este să înregistreze hierophaniile
(manifestările sacrului) într-o o naraţiune care îmbrăţişează
direct faptele fără a le sofistica prin comentarii parazitare.
• Însă pe măsură ce miticul se revelă, ceva se ascunde, devine
criptic. Literatura, interesată în astfel de lucruri, dezvăluie,
lămureşte şi, în acelaşi timp, obnubilează, adânceşte misterul.
• Fantasticul modern (citim în Jurnal) şi-a îmbogăţit considerabil
subiectele şi metoda din contactul cu psihanaliza, etnologia,
istoria religiilor şi, mai ales, din experienţele paranormale
ale tinerilor care consumă droguri halucinogene. Este posibil să
se nască o literatură „inteligibilă şi semnificativă”, implicată în
istorie şi realitate, cu rol pedagogic superior, căci ea
deschide o fereastră spre sensul adânc al fenomenelor.
Fantasticul din secolul al XIX-lea cultiva evaziunea,
fantasticul modern, fecundat de noile experienţe, propune
tinerilor derutaţi (,,închişi în propriul vid”) o mitologic nouă.
56
Prof. IOAN HAPCA
• CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

Despre Mircea Eliade
• Discutabilă ideea lui Eliade că senzaţiile pe care le produc
halucinogenele pot duce la o redimensionare a fantasticului !
• Ar trebui mai întâi să avem certitudinea că autorul de proze
fantastice încearcă puterea drogurilor (operaţie ce s-a făcut, în
poezie, cu mescalină) rămânând în acelaşi timp în istorie,
realitate. De reţinut însă ideea că fantasticul modern nu mai
poate ocoli noţiunile din urmă şi, în genere, că literatura poate
câştiga sugestii noi folosind descoperirile metodelor moderne
de cunoaştere. O cerinţă asemănătoare formula cu patru decenii
în urmă şi Camil Petrescu, , enervat de stereotipia vechiului
realism. Metodele, între timp, s-au schimbat şi literatura de azi
foloseşte (nu numai cea fantastică) multe din documentele
psihologice pe care i le pun la dispoziţie, de pildă, psihanaliza
sau sociologia. Din consultarea miturilor poate ieşi o nouă
mitologie, şi acesta este sensul spre care împinge (cu
îndreptăţire) Mircea Eliade fantasticul. El experimentează în
câteva nuvele temele pe care le-a analizat mai întâi ca om de
57
ştiinţă.
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Prof. IOAN HAPCA

58
Prof. IOAN HAPCA

VALORI pe tema conştiinţei naţionale:
• Patriotism – Punem ţara înainte de orice,
datoria înainte de propria persoană, suntem
mândri ştiind că tot ceea ce facem este pentru
elevii din România şi Diaspora.
Integritate – Promovăm cele mai înalte
standarde de etică, onestitate şi corectitudine.
Respectându-ne ne beneficiarii ne respectăm pe
noi.
Excelenţă profesională – Avem standarde
înalte de calitate. Acţionăm cu profesionalism şi
pragmatism. Dăm tot ce e mai bun pentru că
doar aşa ne putem atinge ţelurile.
59
• Documentează-te, te, descoperă şi spune-le tuturor că ştiinţa e viitorul.
Prof. IOAN HAPCA
• CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!

„MAITREYI” de Mircea Eliade
(comentariu literar)
Lecţii educative pentru elevii din clasele IX-XIIIXIII
Concept original şi realizare:
Numai pentru UZ INTERN la
ŞCOALA CU CLASELE I-VIII
Vişeu de Jos ~ Jud. MARAMUREŞ
str. Principală, nr. 1111
Tel. 0262-368013
E-mail:
ihapca2002@yahoo.com
60
DĂ UN CLICK ŞI VIZITEAZĂ Ă ACUM!!!
http://sites.google.com/site/ihapca20
Prof. IOAN HAPCA
02/