AUREL DAVID

Aurel David
mă „încarc” cu mirificul, necunoscutul, neasemuitul „oraş
al luminilor”. Într-o după-amiază de vineri din mijloc de
iulie, Licuţa şi cu mine ne-am urcat la bordul Loganului
şi-am purces către Bucureşti. Avionul pentru care ni se
procurase bilete spre Franţa avea plecarea de pe Aeroportul
Internaţional „Henri Coandă” a doua zi cam devreme. Am
dormit, cu destule întreruperi, în casa lui Cezar situată
undeva lângă „Biofarm”. La şapte fără un sfert ne aflam la
bordul unui avion al companiei Air France. Întâmplarea a
făcut să căpătăm locuri undeva chiar în coada-cozii, acolo
unde, de obicei, scuturăturile atmosferice se resimt destul
de neprietenoase. Cam două ore şi jumătate a durat zborul,
reamintindu-mi
de sele escapade
pe care eu însumi
le făcusem în
tinereţe ca pilotcomandantinstructor
de zbor.
Numai că, în
acea plăcută depla
sare aeriană
aveam să survolez
numeroase lanţuri
muntoase, Alpii,
mai ales, trecând
destul de aproape
de veşnicul în zăpezit
Mont Blanc.
Bucuroşi de revedere, la aeroport...
14