AUREL DAVID

Aurel David
4
Timpul „tropotirii”
Tentaţia călătoriei (homo viator!) şi a zborului
re pre zintă coordonate esenţiale ale scrisului
lui Aurel David. Un neastâmpăr generat de
nevoia de a descoperi oameni şi locuri, spectacolul unic
al lumii în care trăim – îşi gă seş te împlinirea în pagina
scrisă, care reprezintă o sursă a bucuriei de a trăi şi de
a se raporta la realitate. Alt fel cum s-ar putea explica
zelul cu care scoate cărţi (douăzeci şi cinci, cu vo lu mul
de fa ţă) pen tru că nu e puţin lu cru să rămâi con sec vent
şi dă ruit paginii. Re prezintă a ceastă pasiune şi expresia
în ţe legerii şi asu mării sume ţi ei de a mar ca tim pul –
atât cel al „marii treceri”, adică al trăirii, dar şi acela al
peregrinării pe drumurile îndepărtate şi necunoscute ale
lumii în care trăim – în paralel. Din această înţelegere
se naşte şi plăcerea descoperirii spectacolului grandios al
existenţei noastre.
Alternând între proza de ficţiune şi formula specială a
literaturii de interferenţă (jurnal de călătorie, memorii,
evocări...), volumul „Tropotind prin Paris” realizează
o schimbare de perspectivă, depăşind orizontul cris pat
din unele volume anterioare „Un cancer de vân za re”,
„Luptător” ş.a. Călătorul este detaşat şi „tro po teşte” cu
dezinvoltură şi plăcere printr-un Paris cu ce ri tor, acaparant,
chiar „cotropitor” prin densitatea sem ni fi ca ţi ilor
locurilor, întâmplărilor şi spiritualitate.
Participarea la „spectacolul” parizian nu se poate