caiet modul 2 - Societatea Română de Homeopatie

sã spunem asa, acolo unde suferintele pãrtilor individuale vizibile restului organismului
viu n-ar sti nimic *.
* Aceasta este una din multele absurditãti periculoase ale vechilor practicieni.
189. Si totusi este evident chiar la cea mai usoarã reflectie cã nici o boalã externã
nedatoratã vreunei injurii particulare din afarã nu poate apare si-si mentine locul, sau
chiar sã se agraveze, fãrã o cauzã interioarã, fãrã implicarea întregului organism - care în
consecintã este bolnav. Ele n-ar putea apãrea fãrã încuviintarea întregului rest al
economiei si fãrã participarea întregului viu - adicã a principiului vital ce pãtrunde toate
celelalte pãrti sensibile si .... ale organismului. într-adevãr este de neconceput ca ele sã se
dezvolte fãrã a fi puse în miscare de întreaga viatã perturbatã (dezarmonizatã) , atât de
strâns sunt interconectate toate pãrtile organismului, formând un întreg indivizibil de
simtire si functie. Nu existã eruptie a buzei, nici panaritiu ci persoana este bolnavã în
interior înainte de aceasta si atâta timp cât dureazã.
190. Orice tratament medical corect al unei afectiuni apãrute pe pãrtile externe ale
corpului determinatã de o injurie din afarã minorã sau deloc trebuie de aceea directionat
cãtre totalitate, cãtre anihilarea si vindecarea maladiei generale prin folosirea remedilor
interne dacã se vrea ca el sã fie eficace, sigur, plin de succes si complet (profund).
191. Aceasta este categoric confirmatã de experientã care aratã în toate cazurile cã
imediat dupã ce sunt luate, fiecare medicament intern activ produce în asa-numitele boli
locale, chiar în cele mai îndepãrtate extremitãti ale corpului, schimbãri semnificative în
special în pãrtile externe afectate - considedrate de vechea scoalã ca fiind izolate - ca si în
orice altã parte a organismului de asemenea.
Dacã medicamentul intern prescris pentru totalitate este corect homeopatic aceste
schimbãri vor fi de bun augur; ele reprezintã vindecarea omului în totalitate împreunã cu
disparitia afectiunii lui externe (fãrã folosirea vreunui remediu extern).
192. Aceasta poate fi cel mai bine fãcutã dacã, atunci când medicul ia cazul,
caracteristicile exacte ale maladiei locale sunt considerate împreunã cu toate schimbãrile,
tulburãrile, si simptome perceptibile în restul economiei (inclusiv cele observate anterior
când nu lua medicament) pentru a schita astfel imaginea completã a bolii înainte de
alegerea, dintre remediile ale cãror actiuni caracteristice sunt cunoscute, pe acela ce
corespunde homeopatic acestei totalitatti a simptomelor.
193. Acest medicament administrat doar intern înlãturã si vindecã simultan atât boala
localã cât si starea morbidã concomitentã din organism si dacã afectinea este recentã
realizeazã aceasta chiar de la prima dozã. Asta dovedeste cã boala localã depinde
exclusiv de o boalã a restului organismului si trebuie privitã doar ca o parte inseparabilã a
întregii boli, ca unul din cele mai importante si izbitoare simptome.
194. Nici în bolile locale care sunt acute si se dezvoltã rapid nici în cele vechi nu este de
folos sã se maseze sau sã se aplice pe zona afectatã vreun remediu extern, nici chiar cel
specific, homeopatic si nici dacã acesta este administrat intern în acelasi timp. Asta
pentru cã afectiunile acute locale - de exemplu inflamatii ale pãrtilor individuale, erizipel
etc - care-si datoreazã originea nu unei injurii externe de o violentã proportionalã ci unei
cauze dinamice, interioare, rãspund cel mai bine (de obicei fãrã alt ajutor) la remediile
interne alese dintre medicamentele experimentate si care sunt potrivite homeopatic
simptomelor interne si externe la timpul respectiv. Dar dacã aceste boli nu cedeazã
complet la medicament si dacã, desi pacientul are un mod de viatã echilibrat, mai persistã
încã în partea suferindã si în intreaga economie un reziduu al bolii atunci, si asta se
6