caiet modul 2 - Societatea Română de Homeopatie

întâmplã destul de des, afectiunea localã acutã se datoreazã unei izbucniri a psorei pânã
atunci latentã si acum gata sã se dezvolte într-o adevãratã boalã cronicã.
195. În asemenea cazuri, care nu sunt rare, dupã ce starea acutã a fost învinsã pe cât de
mult s-a putut, un tratament antipsoric adecvat trebuie întreprins pentru simptome
reziduale si pentru aparenta stare de sãnãtate anterioarã a pacientului pentru a obtine o
vindecare completã. În bolile cronice locale care evident nu sunt venerice vindecarea
internã antipsoricã este necesarã în orice caz *.
* Asa cum am arãtat în cartea mea Bolile cronice.
196. S-ar putea crede cã vindecarea unor astfel de boli ar fi acceleratã prin folosirea
remediului gãsit a fi corect hoemopatic pentru totalitate simptomelor nu numai intern dar
si extern, pa baza ideii cã actiunea directã a medicament asupra locului unde este
localizatã boala ar produce o schimbare mai rapidã în ea.
197. Dar un astfel de tratament este complet condamnabil, nu numai pentru simptomele
locale apãrute din miasma psoricã ci si pentru acelea din miasma sifiliticã sau sicoticã,
pentru cã a folosi local un remediu în acelasi timp cu administrarea lui internã în bolile
care prezintã o afectiune localã persistentã drept simptomul lor principal, are seriosul
dezavantaj cã, prin aplicarea localã, acest simptom principal (boalã localã) *, de obicei
dispare vederii înainte ca boala internã sã fie distrusã si astfel ne însalã cu aparenta unei
vindecãri complete. Aceastã disparitie prematurã a simptomului local face, cel putin, mult
mai dificilã si uneori aproape imposibilã judecarea dacã întreaga boalã a fost distrusã de
folosirea simultanã a medicament intern.
198. Pentru acelasi motiv este condamnabil sã se foloseascã un remediu ce are puterea de
a vindeca atunci când este administrat intern doar aplicându-l extern la nivelul
simptomelor locale ale bolii cronice miasmatice. Pentru cã dacã simptomul local al bolii
cronice este înlãturat doar prin mijloace externe, deficiente, tratamentul intern care este
esential pentru restaurarea completã a sãnãtãtii rãmâne în obscuritate. Simptomul
principal (boala localã) a dispãrut lãsând în urmã altele mai greu de distins care sunt mai
putin stabile si constante decât el si adesea nici nu sunt suficient de caracteristice pentru a
furniza o schitã clarã si completã a imaginii bolii.
199. Mai mult dacã remediul homeopatic potrivit bolii nu a fost încã gãsit la momentul
când simptomul local este distrus de un remediu extern caustic sau desicativ ori
chirurgical *, cazul devine mult mai dificil pentru cã simptomele ce rãmân sunt prea vagi,
necaracteristice si fluctuante si pentru cã nu mai putem vedea simtomul principal extern
care ar fi putut, cel mai bine dintre toate, sã ajute la alegerea remediului corect si sã ne
determine la a-l administra intern, distrugând astfel complet boala.
200. Dacã simptomele ar fi fost încã acolo în timpul tratamentului intern medicul ar fi
fost capabil sã gãseascã remediul homeopatic pentru întreaga boalã. Odatã ce acesta a
fost gãsit si cât timp el a fost administrat intern prezenta continuã a bolii locale ar arãta cã
vindecarea nu este încã completã; pe de altã parte dacã boala localã a fost vindecatã fãrã
nici o interferentã externã supresivã asta ar arãta de necombãtut cã afectiunea a fost
dezrãdãcinatã si cã vindecarea asteptatã a întregii boli s-a realizat - deci este un ajutor
inestimabil, indispensabil în obtinerea unei vindecãri complete.
201. Se pare cã atunci când este împovãratã cu o boalã cronicã pe care nu o poate învinge
cu propriile ei mijloace, forta vitalã decide (în mod caracteristic) sã formeze o boalã
localã pe una din pãrtile externe, cu singurul scop de a alina boala internã care altfel ar
ameninta organele vitale si viata pacientului. Ea creeazã si mentine o boalã într-o zonã
7