Scrisoare Teodor Susman - Despre demnitate

Domnule Pretor (tăiat ulterior - n.n.)
Declaraţie (cu alt tip de scris şi altă cerneală - n.n.)
$ Subsemnatul nu voiu a stărui să arat numai câteva date din trecutu meu, aci în
comună. M-am născut aci din părinţi săraci şi muncitori, am muncit şi eu aci 30 de ani cu
soţia mea. În acest interval de timp nu am cumpărat imobile ci am vândut şi din ce am avut
ca moştenire.
$
$ Am fost acuzat că eu am exploatat pădurile. Nu am exploatat nici o pădure ce (ci -
n.n.) am cumpărat material lucrat şi parcele ca orice locuitor din comună şi orice străin. Mă
întreb, nu aveam acest drept de a munci ca alţi[i] pentru că aceie (sic!) ce mă acuză în
frunte cu Suciu Paşc au făcut şi el şi fraţii lui acel lucru. Ba mai mult numitu în timpu cât a
fost primar sub Manişti au cumpărat terenuri întinse de pământ. Tata lui şi fraţii lui au luat
bucata de pământ de la mai mulţi săraci cum e cazu familiei Ilaş şi Ţule şi altele. Numitu
Suciu Paşc nu a avut moştenire, ci toată averea lui au făcut-o în timpu cât a fost primar în
mai multe rânduri sub manişti şi sub liberali. Aceasta se poate dovedi nu cu fraţii lui şi cu
cei din organizaţie (organizaţia PCR - n.n.) care stau sub influienţa lui, ci cu locuitori din
comună.
$ Am fost acuzat că am bătut p[r]in 1935 oameni. Nu este adevărat, că în aceia
vreme numitul era primar, când au făcut cea mai mare agitaţie şi propagandă contra
sovitelor () împreună cu mai marii zilei, în frunte cu Dunca, care pe aceia vreme era
prefect de Cluj. Spuneau atunci că au avioane de s-ar întuneca ceru. Recunosc că am
bătut pe câţiva beţivi scoţându-i din crâşmă şi pe ei şi pe femeile lor care stătea[u] prin
crâşme zile dearându şi copiii lor în şcoală erau cu păduchi. Da i-am scos din crâşme şi i-
am îndemnat la muncă. Asta a fost prin 1925, după ce prin grele suferinţe am câştigat
pentru comună păşuni şi păduri.
$
$ Era firesc lucru să-i scot din crâşme la muncă după ce erau ei stăpâni pe întinsele
şi vaste terenuri smulse din mâna latifundiarilor şi acoliţilor lor pentru care curaj am fost
pus în temniţă şi am avut un proces în care am fost acuzat de şef de rebeliune,
judecându-mă timp de 4 ani. Da, i-am scos din crâşme căci mi-au fost dragi, că nu-i
puteam vedea căzuţi în ruină şi în robia alco[o]lului dându-le sfaturi şi îndemnându-i la
muncă. Toate aceste acte se află la Tribunal Cluj ca acte doveditoare la cele afirmate. Am
fost acuzat că am fost legionar. Nu am fost, că acei ce mă acuză au fost cu sumanu negru
la Alba Iulia, Suciu Paşc, Giurgiu Ioan şi Giurgi Petre Tarlachi şi alţi[i] au defilat în faţa lui
Horia Sima. Da este evident, am fost mereu ameninţat de Suciu Paşc şi alţi[i] în epoca
legionară că voi fi dus la Călăţele la torturi şi acuzându-mă că sunt jidănit şi că nu se
formează cuiburi din cauza mea, asta se poate dovedi cu Ungur Iuliu şi Balaş Toader din
Răchiţele.
$ Am fost acuzat că sunt ostil organizaţiei tot numai de aceşti discipoli ai lui Horia
Sima, că din cauza mea nu se înscrie oamenii în organizaţie. Nu este adevărat, întrucât
Suciu Paşc forţat de faptele lui de tâlhăria cu spargerea prăvălii au trecut în tabăra lui
Tătărescu, unde Duca li-au salvat, având mare influienţă şi pe urmă au trecut comunist
sub mască. Eu am fost din 1923 şi până în 1928 în fruntea poporului nu ca politician, ci
ducând o luptă pentru drepturile maselor proletare. Pot să afirm că atunci Suciu Paşc şi
rudile lui m-au acuzat atunci de agitator şi de revoluţionar. Asta a făcut cu manişti, oameni
mari ai timpurilor de atunci au scris un Rebreanu articole de calomnie în ziarul Patria
numai pentru motivu că eu nu eram manist.

$ Menţionez că aproape reuşisem prin 1927 să formăm un partid muncitoresc în
munţi, dar am fost împiedecat de manişti în frunte cu Suciu Paşc şi de alţi[i].
$ Trecutu meu este cunoscut de oameni cu judecată de prin toate comunile din munţi,
cari pot dovedi oricând că am fost omu care am apărat drepturile poporului sub toate
guvernele de ciocoi. Am fost primar până în 1946 unde am stat la postu meu şi am
îndeplinit cu punctualitate toate ordinele şi cerinţele posibile ce a contribuit Comuna
noastră săracă pentru viteaza Armată Roşie care ne-au eliberat de sub jugul nazist, am
dat sfaturi pentru a îndeplini condiţiile armistiţiului, nu am fost ostil ci mi-am făcut datoria.
Să ştie că în 1922 contra mea au făcut denunţ că am fost contra contra dinasti[ei], că în
acel an am spus primarului Bălaş Gh. că şi ţara noastră ar putea fi republică condusă de
un preşedinte. Acesta am spus-o cu ocazia încoronării.
$ Declar că aş fi lucrat la organizaţia partidului dar am fost împiedecat sistematic prin
faptul că din 1946 în toate întrunirile poporului am fost criticat şi acuzat din ură de către
Suciu Paşc, tâlharu ticălos, până ce masele poporului s-au scandalizat de atâta invidie şi
ură din partea lui.
$ Nu am nici o vină şi sunt mândru de mine că am muncit pentru popor şi în cele mai
grele vremuri, şi am ajutat chiat pe acei ce azi vânează capul meu cu minciuni, ca la
adăpostul acestor uneltiri să poată duce în eroare organele de conducere al organizaţiei şi
să-şi mascheze prin uneltiri viclene de care numai Suciu Paşc e în stare să conducă
mişcările anti democratice.
$ Ar fi un păcat strigător la cer ca numai la simplele afirmaţii mincinoase să fie acuzat
şi învinuit pe nedrept un om, căci unde ar fi dreptatea lui Dumnezeu atunci şi dreptatea
oamenilor pe pământ.
$ Aceste sunt numai o mică parte din filele vieţii mele şi din trecutu de luptă ce l-am
avut pentru consăteni[i] mei de aci din comună precum şi numai câteva date luate aşa, la
întâmplare, pentru a mă apăra contra unei şarlatanii puse la cale de un instrument de
minciună din clica manistă.
$ Rugându-vă D-le pretor a cerceta şi a vă convinge de nevinovăţia mea şi de
netemeinicia declaraţiilor, date numai din ură, cunoscând trecutu persoanelor care
semnează aceste declaraţii.
Răchiţele la 18 III 1948
Cu supunere şi respect.
Trăiască Republica
Șușman Teodor