o_19h0gp4id1mkid5knpasr31sgoa.pdf

lSTORlA ROMÃNlLOR
DIN ARDEAL ÅI UNGARIA
(De la miÅcarea lui Horea panÄ astÄzi)
:: CU O PREFAÅ¢A ::
DESPRE EPOCA MAI VECHE
LecÅ£ii Å£inute la Universitatea din BucureÅti
de
N. IORGA
BUCUREÅTI
1915.

l
/â¬/

xai twv TOxXouwv tac fotopîac avaY'.vwaxojASv, |ii oXov OTOO eîvat
irapeXTjXo6

MEMORIEI SFINTE
A
TINERILOR ROMÃNI
CARI AU CÄZUT
SUPT STEAGUL UNGARIEI
ÃN RÄZBOIUL EUROPEAN
ÃN SPERANÅ¢A
RÄSCUMPÄRÄRI! NAÅ¢IUNII LOR.

PREFAÅ¢Ä.
Romînil sînt cel mal vechi locuitori al Ardealului Åi pÄrÅ£ilor vecine,âafirmÄm
noi; Romînil aÄ venit cîndva, prin secolul al XlII-lea,
din Peninsula BalcanicÄ,âsusÅ£ine o ÅcoalÄ care, pornind de la un publicist
doritor de noutate Åi lipsit de orice pregÄtiri istoricÄ specialÄ,
tipÄrindu-Ål opera sensaÅ£ionalÄ supt un pseudonim (Robert Rosler),
s'a desvoltat apoî în Ungaria supt înrîurirea unor interese speciale
maghiare.
Xu se poate vorbi despre trecutul neamului nostru în Carpaţil ardeleni
Åi maramurÄÅenl, în vÄile CriÅurilor, MurÄÅulul Åi TimiÅului
JÄrÄ sÄ se atingÄ aceastÄ chestie, care, dacÄ pentru ÅtiinÅ£Ä a ajuns,
cum se zice âoÅ£ioasÄ", nimic noii neputîndu-se aduce înnainte de adversarii
continuitÄÅ£ii, cari totuÅi, din alte motive, nu înÅ£eleg a renunÅ£a
la punctul lor de vedere, continuu sÄ se amestece, ca element de scÄdere
pentru noi Åi de întÄrire pentru alÅ£ii, în polemicele politice.
AceastÄ prefaÅ£Ä nu cautÄ sÄ presinte toate ideile generale ce se
vor gÄsi în cursul ce se va Å£ineaâdacÄ vor îngÄdui împrejurÄrileâ
de la 1-iil lanuar W15 înnainte despre viaţa Romînilor ardeleni de
la început panÄ la rÄscoala Iul Horea. Ea vrea numal sÄ dea lÄmuririle
de nevoie pentru cine tea, astÄzi, în mînÄ aceastÄ carte.
Aceluia îl putem spune încÄ de aici cÄ teoria pÄrÄsirii teritoriului .
dacic de cÄtre Romînl, timp de vre-o mie de ani, se sprijinÄ pe douÄ
credinÅ£e, de o potrivÄ de greÅite.
întÄia, cÄ numal aici în Dacia vechiul substrat tracic a fost desnaÅ£ionalisat
de Romani Åi anume supt forma cuceririi militare a Iul
Troian, aÅa încît, dacÄ, peste DunÄre, se aflÄ Romînl pe la anul
1000, el trebuie sÄ fie veniÅ£i de aici. Pe cînd, de Japt, desnaÅ£ionalisarea
pomenitÄ s'a JÄcut asupra Å£eranilor traci prin înceata Åi ne-

VIII
contenita pÄtrundere a Å£eranilor romani din Italia, iar Dacia n'a
fost decît ultimul punct spre Nord pe care l-a atins aceastÄ expansiune
supt scutul luptÄtorilor Iul Traian. Dar administraÅ£ia englesÄ
ar putea sÄ plece din Canada, fÄrÄ ca populaÅ£ia de limba englesÄ de
acolo sÄ se iea dupÄ dînÅii. Tot aÅa s'a petrecut cfnd Aurelian Åi-a
retras legiunile din Dacia pe la 271. Ori, darÄ s'au retras legiunile
din Britania, coloniÅtii romani aii plecat Åi el de acolo ?
Al doilea, cÄ Ã®n Balcani s'ar Ji petrecut în ultimele veacuri din
evul mediu ceva care sÄ Ã®ndemne la o trecere spre. Nord. Aceste
veacuri din urmÄ sînt însÄ tocmai acelea în care pe malul sttng era
dominaţia nomazilor turanici, iar pe cel drept domniei, oricum, ordinea
de Stat a Taratului bulgÄresc.
FiinÅ£a Romînilor în Ardeal .Åi pÄrÅ£ile vecine din cele mal vechi
timpuri o dovedeÅte întÄiu nomenclatura geograficÄ, în care numele de
astÄzi, saÄ vechile nume care se ivesc în documente, sînt slavo-romÄneÅtl.
NicÄirl aiurea în Ungaria nu se întîlneÅte o asemenea înfÄÅ£iÅare a
numelor de rîurl â care sînt strÄvechi â, de munÅ£i Åi de aÅezÄri
omeneÅti, ci pretutindeni ni se înfÄÅ£iÅeazÄ formaÅ£iuni ungureÅti specifice.
Numele vechi slave vin toate prin mijlocirea Romînilor. DacÄ ar
fi altfel, ele ar fi tratate ca acelea din alte pÄrÅ£i ale regatului. Nici
într'un cas, Romînil n'au putut aduce în veacul al XIH-lea ori în
al XlV-lea nume slave, cÄci ei ar fi stabilit mal curînd exclusiv nume
în legÄturÄ cu colonisarea, nume de acelea în âni Å£i âÅti de care
se întîlnesc pe tot teritoriul naţional.
AÅezarea SaÅilor în veacul al Xll-lea nu s'a putut foxe în
âpustiul" de care vorbesc documentele si care era tot aÅa de puÅ£in
deÅert * cum e âpustiul" basarabean din documentele de proprietate
moldoveneÅti ale veacului al XV-lea: de fapt, pustiu însemna lipsa
unei proprietÄÅ£i recunoscute de Stat, deci prete.rtul pentru aÅezarea
altor locuitori. Cu nevoile lor superioare de culturÄ, coloniÅtii de la
Rin cereau neapÄrat o pregÄtire a terenului Åi un ajutor, pe care nu-
- mal Romînil H puteau- da. De la dinÅil aii luat noii stÄpînl al pÄmîntulul
datinele de plugÄrie, de creÅtere a vitelor, Åi, dacÄ nu forma
locuinÅ£elor Åi curÅ£ilorâcare a rÄmas panÄ astÄzi caracteristic germanÄâ.dar
îmbrÄcÄmintea Åi tot ce e în legÄturÄ cu dînsa. Cuvinte
sÄseÅti n'are Å£eranul rontîn de loc, pe cînd numÄrul cuvintelor romaneÅti
e foarte mareîn dialectele SaÅilor, Åi el atinge mal totdeauna noÅ£iuni
de culturÄ elementarÄ. Pe lingÄ aceasta ele se deosebesc de la un Å¢inut
sÄsesc la altul: de la Sibiiu la BraÅov Åi de la BraÅov la BistriÅ£a: ceia

IX
ce înseamnÄ cÄ atingerea s'a fÄcut treptat Åi deosebit. Astfel s'a fÄcut
însÄ aÅezarea SaÅilor, pe cînd venirea, nÄvÄlirea Romînilor ar fi
fost un fenomen unitar, care ar fi adus aceleaÅi cuvinte, Åi numal
pentru noÅ£iuni de rÄzboift, iar, în schimb, feranul romîn venetic ar Ji
luat noÅ£iunile de culturÄ. SÄ se compare în aceastÄ privinÅ£Ä cuvintele
france, germane, în limba JrancesÄ, începînd cu guerre (tcar, englezeÅte),
Åi cuvintele greceÅti în limbile TÄtarilor Åi Turcilor otomani
(giimruk, vamÄ, de la -/.ojj.|j.Ef>x'.ov, capudan, %a;;etâvo~, galeong't, etc.).
înlÄturîndu-se acte vÄdit nÄscocite în vremi mal nouÄ, Romînl se
gÄsesc în actele ungure.Åtl înnainte de anul 1220, Åi trebuie sÄ se Å£ie
seamÄ de /aptul cÄ mal toate arhivele regatului au perii CM prilejul
nÄvÄlirii TÄtarilor pe la 1250, cÄ n'avem decît aproape numal actele
sÄseÅti ori actele înregistrate, copiate, intercalate la Curia romanÄ.
în niciunul din aceste acte nu se constatÄ vre-o imigrare, ci
toÅ£i cîţi apar sînt locuitori vecftl, aÅezaÅ£i de multÄ vreme. K-> sî-nt
agricultori, chiar dacÄ dreptul la pÄdure înseamnÄ creÅtere de turme,
cum, de alminterea, .fÄceau Åi SaÅii în aceste âpÄduri ale Valahilor Åi
Pecenegilor" (adecÄ Romînilor cari fuseserÄ Ã®nnainte supt stÄpînirea acestora).
Actul de donaÅ£ie a Olteniei cÄtre Cavalerii loaniÅ£i în 1247 aratÄ
de altfel o Å£arÄ desvoltatÄ supt raportul economic, Åi aici nu erau decît
aceiaÅi Rominl cari se aJlau în Ardeal. Åi, dacÄ atunci s'ar Ji petrecut
venirea de peste DunÄre a Romînilor, am pune douÄ Ã®ntrebÄri.
Cum des'aJÄcut imediat aÅezarea lor in sate cu ogoare Åi mori, pÄÅuni,
pescÄrii, cu fruntaÅi, cu cneji (âjuzt) Åi Voevozi, Åi cum de s'au sim-
Å£it Romhiil îndemnaÅ£i a trece vadurile tocmal cînd vijelia tÄtÄreascÄ
strÄbÄtea distrugÄtoare în pÄrÅ£ile de la Nordul DunÄrii ? Traducerea
unor nume romaneÅti de localitate în ungureÅte Åi sÄseÅte nu trebuie
sÄ ne înÅele: în Apus se fÄcea din âMimars" âMedius-Mars", Åi
diecil slavoni de la noi prefÄceau nu odatÄ Ã®n limba documentelor
numele obiÅnuite în popor. SÄ amintim Åi prefaceri aÅa de ciudate
ca Rufa Arbor pentru RucÄr, în acte mal nouÄ.
De alminterea e dovedit cÄ mimal în vremea regelui Åtefan, dupÄ
anul 1000, cele d'intÄiu cete ungureÅtiâpoate chiar fÄrÄ a excepta
pe grÄnicerii secul de la hotarul rÄsÄritean al CarpaÅ£ilorâpÄtrunserÄ
pe valea MurÄÅulul, pe la cetatea slavÄ a BÄlgradulul (=Cetatea-
AlbÄ), cÄreia-l zicem Alba-Iulia, în acest teritoriu, din care au cunoscut
âpÄdurea" munÅ£ilor apuseni, âpÄdurea regelui", pÄstratÄ pentru
(inul. din numele unguresc al cÄreia, âKirâly Erdely", s'a fÄcut
âArdealul". Pe urmÄ numal, trecîndu-se de hotarele el se ajunse la

noÅ£iunea de Transilvania, â(ara de dincolo de pÄdure", cum Å¢ara-
RomÄneascÄ'a fost apoi âTransalpina", Å£ara de peste munte. Åi chiar
Jelui acesta de numire nu e unguresc: doar pÄmîntul de dincolo de
Balcani se zicea la Bulgari Zagora, nume care ajunse a însemna
Bulgaria. Cele d'intÄiu aÅezÄri unguresti furÄ numal cetÄÅ£i: vÄr, în
locul gradurilor slavone (ruinele lor sînt âgrÄdiÅtile", care corespund
tîrgoviÅtilor, pentru locuri neîntÄrite).
S'a dovedit cÄ povestea în latineÅte despre cucerirea Åi aÅezarea Ungurilor
care se zice: ânotariul anonim al regelui Bela" e alcÄtuitÄ
numal la începutul veacului al XllI-lea Åi cÄ la basa ei sînt cîntece
populare, balade. In aceastÄ cronicÄ se pomenesc însÄ lupte Åi învoieli
cu âduci" (adecÄ Voevozi) âvalahi" Åi âbulgari" (dupÄ exemplul celor
din împÄrÄÅ£ia Iui loniÅ£Ä, contemporanÄ cu scriitorul). DacÄ numele
Åi faptele ar fi potrivite cu adevÄrul, am avea de sigur o mÄrturie
a prezenţei mai vechi a Romînilor în aceste locuri, unde au fost aflaţi
de nÄvÄlitori. Dar tocmal pÄstrarea prin legendÄ, prin cîntec a acestor
amintiri, oricît de schimbate. fireÅte, în amÄnunte, aratÄ mai mult
decît o adevÄratÄ mÄrturie patrioticÄ, Åi anume adînca întipÄrire pe
care aceste lupte grele au lÄsat-o|în sufletul popular al cuceritorilor.
Ardealul a rÄmas un Voevodat, în margeni care nu cuprindeau însÄ
Å¢ara Oltului. Å¢ara HaÅ£egului Åi Å¢ara Bîrsei care deci vor fi fost în
â¢\ tarÄ de pÄmîntul regal. Caracterul deosebit al acestor Å¢inuturi se vede
din aceia cÄ ele erau. desfÄcute pentru donaÅ£ii: cÄtre Teutoni (Å¢ara
Bîrsei, dupÄ 1200), cÄtre Domnii munteni (Å¢ara Oltului. dupÄ 1360),
precum erau desfÄcute (pe la 1250) pentru loaniÅ£i: (ara Jiiulul
(cu loan si FÄrcaÅ), Å£ara Lotrului (cu LitovoiÄ Åi BÄrbat), â dar
nu Åi Å£ara HaÅ£egului, â Å£ara Oltului (poate pe amtndouÄ malurile),
a Iui Seneslav din Arge*, apoi a Iui Basarab Åi a urmaÅilor sai.
NicÄiri decît în Ardeal nu se aflÄ, supt coroana Ungariei, un Voevod.âceia
ce înseamnÄ cÄ el a fost gÄsit aici. Rosturile Iui, âdescÄlecÄrile"
(descensus) ce le fÄcea, în activitatea Iul de judecÄtor Åi
strîugÄtor de bir regal, sînt cu totul ca ale Voevozilor de dincoace
de munţi, la începuturile lor.
Ardelenii Åi-au zis Romîni ca si noi. Alte neamuri au fost Turci
Åi Tatari, Greci, NemÅ£i, Sîrbi, Åchei, Lesi, Litenl (Litvani). Numele
de âRomîni" înseamnÄ Ã®tisÄ lipsa unei dominaÅ£ii barbare în
formÄ de Stat. Dar pentru aceasta trebuie ca populaÅ£ia romanicÄ
ce-l pÄstra sÄ fi avut un teritoriu, sÄ fi avut înnainte de toate
un teritoriu, iar nu un simplu cîmp de rÄtÄcire.

XI
II.
DacÄ, Romînii n'ar fi fost bÄÅtinaÅi, situaÅ£ia lor ar fi fost mal
bunÄ, nu mal rea decît aceia pe care o constatÄm în vremuri mal
nouÄ Åi pe care o putem urmÄri în dezvoltarea el necontenit aproape
descendentÄ.
SÄ ne gîndim în adevar la alte populaÅ£ii admigrate. La cele care
au f ost chemate: SaÅii din Ardeal, Germanii, Armenii din Polonia,
minierii din Bosnia, ba chiar sÄtenii din Moldova cari au fost colonisaÅ£i
în veacul al XVl-lea pe pÄmînturile regelui polon, la strÄinii
aÅezaÅ£i în sloboziile moldoveneÅti Åi muntene. El au toÅ£i privilegii, largi,
solemne, statornice. Aborigenii nu le pot înfÄÅ£iÅa niciodatÄ, chiar
dacÄ, nefiind pe deplin organisaÅ£i politic, nu dau ei asemenea privilegii
acelora pe cari-l poJtesc la dînÅil.
DacÄ o populaÅ£ie admigratÄ a venit de la sine, ea luptÄ, distruge
ori e distrusÄ, Åi lucrul se pomeneÅte în izvoare. Sau localnicii admit
elementul cel nuu Åi-i dau imediat Åi neapÄrat o situaÅ£ie legalÄ.
AstJel Å¢iganii, cu Voevozil lor purtînd semne domneÅti Åi avînd
dreptul de viaÅ£Ä Åi de moarte asupra celor ce li erau supuÅi,âÅ¢iganii
cari pÄstreazÄ situaÅ£ia lor privilegiatÄ Åi în Å£erile dunÄrene Åi
în Ungaria Åi pretutindeni unde se rÄspîndesc. Astfel Eureil, legaÅ£i
pretutindeni de CÄmara stÄpînitorulul, pe care o hrÄniau cu birul lor
special.
Voevozil, cnejii Romînilor n'au f ost, ca acel ce au condus pe coloniÅtii
cel noi în Polonia mal tÄrziu, ÅeJl de emigranÅ£i, asemenea cu gherebil,
cu conÅ£ii SaÅilor. Altfel el ar fi avut, ca aceÅtia, un rost cu mult
mal mare Åi cu mult mal mic. N'ar fi ajuns stÄpînitorl de Å£arÄ une
ori Åi, alte ori, simpli birÄl, Juzi de sat. DacÄ-l aflÄm în veacul al
XlV-lea supt acest aspect, aceasta se datoreÅte unor mÄsuri ale regilor
angevinl, cari, în dorinÅ£a lor de a stabili aceiaÅi ordine în tot
regatul, nu coborau la o situaÅ£ie mult mal modestÄ duci degeneraÅ£i, ci, ca
Turcii de mal tÄrziu cari au pus, la Galata, Constantinopolel un Voevod
care nu mal fusese panÄ atunci,întrebuinÅ£au nn vechia nume de conducÄtor,
care avuse odinioarÄ cu totul alt rost, pentru a Åti cÄtre cine
sÄ se îndrepte în sate pentru a-Ål avea veniturile Åi ajutorul militar.
Acest ajutor se cerea de la Romînl. De la Ţigani, de la Evrei,
nu; de la SaÅi numal în margenile locale prevÄzute de privilegii. în
Ungaria au mal intrat însÄ Pecenegi, Cumani, IsmaeliÅ£i sau Bosormenl,
cum intraserÄ Ã®nnainte de aceasta atîţia cavaleri germani. ToÅ£i

XlI
fac parte din garda personalÄ a regelui. rÄmîn simple bande în
jurul acestuia, în aceastÄ calitate se consumÄ Åi pier. Romînii sînt
iobagi. dupÄ o datinÄ care nu e ungureascÄ, ci pecenegÄ, din vremea
unei stÄpîniri barbare anterioare; rostul lor e la cetÄÅ£i mai ales. Åi
în apÄrarea cetÄÅ£ilor la noi nu se întrebuinÅ£au niciodatÄ elemente
admigrate, robite, Tatari de pildÄ, ci satele vecine, vechile sate din
jurul cetÄÅ£ii care se ridicase.
Mai târzii), în veacul al XV-lea, lancu din Inidoara, loan Hunyady,
unul din ai lor, împarte pe R aminti grÄniceri în Scaune
(sedes). âScaunele" însÄ sînt âScaune de judecatÄ", judeÅ£e prin urmare,
întocmal ca judeÅ£ele de la noi. Scaunele sÄseÅti nu sînt ele
însele decît o imitaţie a regimului romanesc, de juzl, supt Voevozi,
eare se gÄsise înnainte.
PÄnÄ supt Angevini, pÄnÄ Ã®n veacul al XlV-lea,se întîlnesc nobili
ronrfni, â sÄ amintim numeroÅii âbani" din veacul al XlII-lea, cîte
un meÅter, âmagister", din aceiaÅi epocÄ â¢â. cari sînt puÅi în rosturi
mari Åi de încredere: ia ocne Åi la alte venituri regale. Nobili cumani
însÄ sau nobili Å£igÄneÅti nu se întîlnesc nici dupÄ creÅtinarea
acestor strÄini. Un popor venetic poate pÄstra clasele Iui superioare
în organisaÅ£ia proprie care i se recunoaÅte, dar el nu poate da elemente
nobiliare care sÄ rÄmîie în mijlocul neamului Åi totuÅi sÄ figureze
alÄturi cu elemente asemÄnÄtoare din mijlocul stÄpînilor.
DecÄderea elementului Å£erÄnesc din Ardeal â alcÄtuit din Romîni
în cea mai mare parte â, decÄdere pe care o zguduie revoluÅ£ii (cea
din 1437 de la muntele Sobîlna, a âÅ¢arului Negru" pe la 1520, a
Iul Doja Secuiul îndatÄ dupÄ aceasta), se petrece într'o vreme cînd
în Europa apuseanÄ clasa ruralÄ tocmal se ridicÄ. Fenomenul acesta
se întîlneste numal în trei Å£eri: Ungaria Åi mai ales Ardealul, Principatele
romÄneÅti Åi Polonia (unde se provoacÄ rÄscoala socialÄ a
Cazacilor în veacul al XVIl-lea). Condiiii speciale acestei regiuni au
hotÄrît aceasta. AceleaÅi condiÅ£ii, â Åi oare în Polonia, în Moldova, în
Å¢ara-RomÄneascÄ se apasÄ strÄinii, fiindcÄ sini strÄini, mi poporul
de jos ?
III.
încÄ de la început, Romînii ardeleni Åi ungureni au fÄcut parte
din aceiaÅi BisericÄ cu noi, BisericÄ a cârii existenÅ£Ä se constatÄ
documentar, ca fiind rÄsÄriteanÄ, cu VlÄdici, în stare a duce lupte
eu catolicismul Teutonilor, SaÅilor, Ungurilor, la 1234.

xin
Nimeni nu pretinde cÄ Rotnîniî ar fi venit din Balcani ca pagini,
ci se admite cÄ ei aduceau cu dînÅii creÅtinismul ortodox. DacÄ ar fi
fost venetici, oare clerul catolic ar fi îngÄduit aceastÄ divergenÅ£Ä religioasÄ
? Åi oare, tngÄduind-o, nu s'ar fi cÄutat a se fixÄ Åi o nouÄ
organisaÅ£ie ierarhicÄ, potrivitÄ cu interesele Regatului ? SÄ se gîndeascÄ
numal cineva la îndelungatele discuÅ£ii ce se fac in jurul atîrnÄrii
religioase a SaÅilor Åi a legÄturii decanatelor lor cu episcopia
ardeleanÄ, la conflictele, în rîndul întÄiu ierarhice, dintre viaÅ£a religioasÄ
specialÄ a Teutonilor colonisaÅ£i Åi între Biserica regelui!
Oricum, mÄcar în vremea de catolicism ofensiv, prigonitor, a Angevinilor,
s'ar fi cheltuit mari silinÅ£e pentru a rupe legÄtura dintre
ortodoxia Romînilor de peste munÅ£i Åi a noastrÄ, care ea însaÅi era
sÄpatÄ de propaganda Dominicanilor Åi a Franciscanilor. Atîta era
hotÄrît cÄ nu poate fi nobil, fÄrÄ a face convertirea sa, cel de lege
rÄsÄriteanÄ.
Ei bine, nu. într'o vreme cînd toÅ£i RuÅii din Polonia tyi sfinÅ£iau
preoÅ£ii în Moldova, pÄnÄ la mÄsurile ce furÄ luate la începutul veacului
al XVI-lea de regele Sigismund, atîrnarea ierarhicÄ a ortodocÅilor
ardeleni de noi era absolutÄ. DacÄ se fac episcopii ardelene,
ele se datoresc Domnilor noÅtri, cînd îÅi au feude ardelene. Aceia de
la GalaÅ£ii FÄgÄraÅului poate fi în legÄturÄ chiar Åi cu mÄsurile de
organisare ale Iui Vlaicu- VodÄ; Åtefan-cel-Mare, cÄpÄtînd Ciceul,
întemeia în apropiere, la vadul SomeÅului, episcopia Vadului; presenÅ£a
Iui Radu de la AfumaÅ£i ca stÄpîn de moÅie la StremÅ£ fu pricina
întemeierii episcopiei Geoagiului. De o episcopie de Feleac nu se
poate vorbi, ci numai de un VlÄdicÄ grec oploÅit în acest sat de la
porÅ£ile Clujului Åi care-Åi lÄsÄ urmaÅi la cîÅtigul sÄu.
Numal calvinismul, cu tendinÅ£e energice de BisericÄ de Stat, încercÄ
sÄ atragÄ pe Romîni la biserica domnului Å£erii. Supt loan-
Sigismund Zâpolya, al doilea principe al Ardealului, se încercÄ, pe
la 1560, un superintendent, pe care-l gÄsim, nu în vechi sÄlaÅuri de
VlÄdici (Vad, Geoagiu), ci în apropierea Capitalei politice. Astfel el
putu sÄ se apropie de Scaunul BÄlgradului, unde-Åi avu un popas.
Inrîurirea Iui Mihai Viteazul îi dÄdu un caracter permanent Åi legal,
care se întÄri prin cucerirea Ardealului de Domnul romîn Åi rÄmase
.Åi pe urmÄ, ca Mitropolit, fÄrÄ a putea înlÄtura alÅ£i VlÄdici cari
se menÅ£ineau, prin Bihor, prin MaramurÄÅ, unde separatismul ierarhic
se pÄstrÄ pÄnÄ Ã®n veacul al XVIII-lea.
Calvinismul fusese biruit. RelaÅ£iile cu Å¢ara-RomÄneascÄ ale Mi-

X1V
tropoliÅ£ilor trecuserÄ Ã®n tradiÅ£iile oficiale ale Guvernului ardelean.
Prin ele cÄpÄtÄ VlÄdica Åi o însemnÄtate politicÄ tot mai mare,
care, opritÄ prin persecuÅ£ii, supt lorest, se impuse, cu toate aceste
persecuÅ£ii, prin Sava Brancovici. Numal în pÄrÅ£i bÄnÄÅ£ene, ca în
Lugoj, în CaransebeÅ, reforma se menÅ£inu cîtva timp. Impunerea unor
programe în sensul calvin pentru fiecare episcop noÄ rÄmînea fÄrÄ
nicio urmare realÄ, un neascultÄtor venind dupÄ altul.
StrÄbÄtutÄ de elemente din Principate, ba chiar de elemente greceÅti,
aceastÄ BisericÄ ajunse din ce în ce mai mult sÄ fie o formÄ
culturalÄ Åi politicÄ unitarÄ a Romtnilor din toate provinciile de
peste munÅ£i Åi cea mai strînsÄ legÄturÄ cu viaÅ£a liberÄ a Romînilor
din Principate.
IV.
Atunci veni cucerirea austriacÄ, pe care o consfinÅ£i pacea de la
Carlovm, în 1699.
împÄratul aducea cu el propaganda catolicÄ a lesuiÅ£ilor. Ea lucrÄ
iute Åi cn succes, înlÄturînd resturile calvine din Biserica Eomînilor
*i întrebuinţtnd inferioritatea de situaţie a clerului romîn, umilinţa
Å£i nemulţâmirile saie pentru a-l cîÅtiga. Prin actul din 1697 supt
VlÄdica Teofil, prin cri din 1701 al Iui Atanasie se primia unirea
eu Roma, precisîndu-se patru puncte capitale de dogmÄ.
Dar acest episcop unit nu putea sÄ steie în situaÅ£ie de paritate
JîngÄ acela al catolicismului curat Åi deplin. Alba-Julia nu putea sÄ
încapÄ canonic doi arhierei rivali. Åi acela care nu trecuse cu totul
la legea romanÄ nu putea fii ca .Mitropolit, un arhiepiscop. VlÄdica
ne prefÄcu deci într'un episcop simplu, si reÅedinÅ£a i se mutÄ, la cel
d'intÄiÄ pretext bine venit, în FÄgÄraÅ, veche reÅedinÅ£Ä de protopopie
ealvinÄ Åi centrul Oltului romanesc. Apoi de aici el fu adÄpostit definitiv
într'un simplu sat, precum Armenilor uniÅ£i U se dÄduse
Gherla în condiÅ£ii asÄmÄnÄtoare de dotaÅ£ic .Åi supraveghere.
LegÄtura cu Å£erile noastre era ruptÄ. în zÄdar protestÄ Mitropolitul
muntean Teodosie si însuÅi VodÄ Brîncoveanu. Austria nu admitea
ca vre-o putere de peste hotare sÄ lucreze, în orice domeniu, pe
pÄmîntul sÄu ardelean. Brîncoveanu fu bruscat Åi ameninÅ£at la cea
d'intÄiu încercare. PânÄ Åi cÄrÅ£ile ereticilor furÄ oprite.
O miÅcare de împotrivire se datori, nu atîta fanatismului religios,
tît instinctului naÅ£ional de apÄrare. Se fÄcurÄ Åi la Petersburg plîn-

-XV
gerl, care nu rÄmaserÄ fÄrÄ urmÄri. în jur ui unor cÄlugÄri sîrbl (Visarion
Sarai), ort unor popi romînl (Sofronie, Nicolae din Balomir)
se duse lupta. Ea nu putu smulge altceva decît dreptul pentru episcopul
sirb din Buda de a îngriji Åi Ardealul (1761), unde patru
VlÄdici se succedarÄ Ã®n aceastÄ calitate.
Prin aceasta se salvÄ Åi partea unitÄ a Romînilor de o confundare
cu catolicii. Caracterul romÄnesc osebit trebui sÄ se afirme tot mal
mult pentru a împiedeca întinderea desertÄrilor- loan Inochentie Clain,
al treilea episcop dupÄ Atanasie, deveni un campion al drepturilor
romÄneÅti politice pînÄ la suferinÅ£Ä Åi exil. Blajul se isolÄ tot mal
mult de catolicism, iar aducerea, supt Petru Pavel Aaron, pentru
studii, la Viena Åi Roma a tinerilor clerici de aice â- Samuil Clain,
Gheorghe Åincal, Petru Maior â n'avu urmÄrile prevÄzute. Prin Roma
bisericeascÄ el vÄzurÄ Roma Iul Traian Åt prin aceasta el se întoarserÄ
cu toÅ£ii, foarte reci în materie de confesiune, la poporul romÄnesc, pe
care se silirÄ a-l înnÄlÅ£a supt raportul politic la romanitate.
în aceste împrejurÄri apare cel d'intÄiu fenomen politic popular la
Romînil de dincolo si numal la dînÅil, fÄrÄ amestec social cu alte
naÅ£ii, ca în veacurile al XV-lea Åi al XVI-lea, la rÄscoala Iul Horea,
cu care începe acest volum l.
i DeocamdatÄ, amÄnunte pentru epoca schiÅ£atÄ pÄnÄ aici, în N. lorga, Sate
fi preoÅ£i din Ardeal (în , Noua RevistÄ RomîcÄ', 1901-2, Åi aparte, 1902).

L
înnainte de rÄscoala luî Horea.
E nevoie a se cunoaÅte întÄiu situaÅ£ia supt raportul politic
a deosebitelor elemente din care se alcÄtuia dincolo de munÅ£i na-
Å£iunea romÄneascÄ Ã®n general în momentul rÄscoalei lui Horea, pe
care este bine s'o trecem, ea Åi multe alte lucrÄri, din domeniul
sentimentelor, din domeniul exagerÄrilor, care, într'o formÄ Åtiin-
Å£ificÄ, se întîlneÅte oarecum Åi în lucrarea, aÅa de bunÄ, de
almintrelea, a lui Nicolae DensuÅianu, într'o altÄ formÄ, care sÄ
fie aceia a realitÄÅ£ilor istorice.
în poporul romîn de dincolo la 1780 nu se poate zice cÄ existaÅ£i
clase bine determinate.
Astfel de clase bine determinate n'ar exista într'un anume
sens nici astÄzi, de oare ce elementele clasei conducÄtoare se recruteazÄ
necontenit din Å£erÄnime. Clasele ce para exista astÄzi
sînt cu totul noi; aceste clase nu au basele statornice pe care
le au clasele aiurea, în mÄsurÄ bine definitÄ, în situaÅ£ie legalÄ,
prin legi fÄcute anume în acest scop. Åi astÄzi clasa care
dominÄ âdincolo" în sens absolut. prin numÄr, prin valoare, dacÄ
nu prin manifestarea în fiecare moment în viaÅ£a publicÄ, este
tot clasa Å£erÄneascÄ. AcelaÅi lucru, natural, în mal mare mÄsurÄ
se întîmpla Åi la 1780.
Cu toate acestea, începuturi de osebiri sociale, mai mult osebiri
pe profesiuni, pe chemÄri decît pe clase în adevÄratul în-
Å£eles al cuvîntului, asemenea osebiri se întîlnesc Åi atunci. Avem
trei începuturi de osebiri de acestea sociale si, înnainte de a

ajunge la Å£erÄnime, cÄreia îl revine Åi meritul Åi dementul acestei
miÅcÄri, trebuie sÄ vedem cum se înfÄÅ£iÅa clerul romÄnesc de
atunci Åi, în al doilea rînd, cum se înfÄÅ£iÅa inteligenÅ£a romÄneascÄ
din acel timp. Natural cÄ, în treacÄt, vom vorbi Åi despre
rolul pe care putea sÄ-1 aibÄ un slab început de viaÅ£Ä orÄÅeneascÄ,
în legÄturÄ cu comerÅ£ul si industria, în viaÅ£a Romînilor
de dincolo.
O castÄ. de preoÅ£i, o lume clericalÄ n'a existat la fraÅ£ii noÅtri
din Ungaria niciodatÄ. în ceia ce priveÅte vechea lor viaÅ£Ä bisericeascÄ,
aceasta, care-Åi are o importanÅ£Ä escepÅ£ionalÄ, represintînd
pÄrÅ£ile culminante, visibile, acelea care se pot urmÄri de un istoric
politic, în ceia ce priveÅte deci pe preoÅ£ii lor. cu protopopi, cu
VlÄdici în frunte, situaÅ£ia lor era a unor oameni nu prea intelectuali,
Å£erani trÄind în mediu Å£erÄnesc, influenÅ£aÅ£i de tendin-
Å£ele Åi moravurile acestea Å£erÄneÅti. Preotimea noastrÄ pÄnÄ la
începutul veacului al XVII-1ea avea un numÄr excesiv de restrîns
de cÄrturari.
Aceasta explicÄ, de altfel, Åi uÅurinÅ£a cu care anumite curente
pot sÄ se strecoare Åi tind sÄ trÄiascÄ Ã®n aceastÄ lume de preoÅ£i.
Foarte mulÅ£i din ei în veacul al XVIII-1ea aveau ca singurÄ* învÄÅ£ÄturÄ
ÅtiinÅ£a pe de rost a unor anumite rugÄciuni Åi molitfe.
Preotul, care pe lîngÄ ÅtiinÅ£a cetitului avea Åi pe aceia a scrisului,
putea sÄ figureze între marii învÄÅ£aÅ£i ai naÅ£iunii. AÅa erau
împrejurÄrile, Åi sÄ ne felicitÄm cÄ era mÄcar atîta. Din punctul
de vedere al spiritului dogmatic nu se puteau cere cunoÅtinÅ£e întinse
nici din partea fruntaÅilor acestei clase ; aceasta explicÄ
Åi uÅurinÅ£a cu care anumite învÄÅ£Äturi dogmatice erau primite
mai mult de formÄ de truntaÅii acestei clase. Era foarte uÅor
pentru un propagandist sÄ cîÅtige la confesiunea sa pe cea mai
mare parte din clerul romîn. De aceia discuÅ£iile dacÄ ei, înnainte
de unirea cu Biserica romanÄ, erau ori nu erau calvinisanÅ£i,
nu ati absolut niciun rost. Aceasta ar însemna ca Åi cum s'ar
întreba un absolvent de patru clase primare care sînt pÄrerile
sale asupra filosofiei lui Schopenhauer sau asupra ideilor despre
istorie ale Iui Lamprecht.
Deci, dacÄ prin alte lucruri decît prin înÅ£elegere aceste lucruri
strÄbÄtuserÄ Ã®n sufletul lor, adesiunea pe care li-au dat-o nu avea
niciun folos. De aceia preoÅ£ii,âÅi ei nu erau aÅa de slabi de fire,
cum s'ar pÄrea prin cedarea lor imediatÄ faÅ£Ä de o propagandÄ

o
religioasÄ strÄinÄ, nici atîta de stîngacl cum s'ar pÄrea în schimbarea
unei îndreptÄri confesionale cu alta,âcari au încheiat la sfîrÅitul
veacului al XVII-Iea, printr'un act formal, Åi la începutul veacului
al XVIII-lea printr'un alt act formal art confirmat, în cea mal mare
parte a lor. am zice: în majoritatea evidentÄ a acelora cari erau
în stare sÄ iea o hotÄrîre si s'o iscÄleascÄ, pentru întÄia oarÄ
un act scris de alianÅ£Ä, nu de contopire, cu altÄ lege, nu puteau
da o valoare teologicÄ acestui act.
Acesta este actul de unire, care act de unire poate sÄ fie
încÄ multÄ vreme un subiect de discuÅ£ie pasionatÄ Ã®ntre represintanÅ£iJ,
mal ales din cler, al inteligenţei Romînilor de dincolo.
Lucru foarte regretabil, dar, pe lîngÄ caracterul acesta regretabil,
pasionat, al acestei lupte în jurul valorii actului de unire
cu Biserica catolicÄ Åi în jurul caracterului sÄu efectiv Åi al efectelor
sale bune sau rele, pe lîngÄ aceasta, discuÅ£ia are Åi o
parte folositoare, Åi anume pentru cÄ scotoceÅte toate punctele
acestui eveniment istoric, ceia ce pentru o naţiune cum este a
noastrÄ, neavînd un interes escepÅ£ional pentru lucruri spiritului,
face ca problema trecutului sÄ fie de un interes actual.
Din punctul nostru de vedere, ne intereseazÄ actul acesta al
Unirii numal în ceia ce priveÅte influenÅ£a pe care a putut-o avea
asupra caracterului politic al preoţimii romîne de ambele confesiuni.
Actul unirii ni putem închipui foarte bine cÄ n'a fost un act
de convingere religioasÄ, cÄci asemenea acte vin totdeauna dintr'o
îndelungatÄ propagandÄ. O problemÄ trebuie sÄ fie agitatÄ multÄ
vreme prin scris Åi prin graiu, pentru ca ea sÄ pÄtrundÄ Ã®n conÅtiinÅ£e
Åi sÄ ajungÄ a transforma conÅtiinÅ£ele acestea în alt sens decît în
sensul în care erau îndreptate la început. De fapt, dacÄ unii din
protopopii de dincolo Åi doi VlÄdici, cari stÄteafl în fruntea lor
în momentul în care se introduce stÄpînirea austriacÄ Ã®n Ardeal
pe basa tratatului de la Carlovitz, la 1699, în locul cîrmuirii maghiare,
prin prinţi independenţi, se supuneau unor motive de ordin
politic. dacÄ se supuneau si unui îndemn de convenienÅ£Ä particularÄ
sau de convenienÅ£Ä de clasÄ, dar ei se supuneau, în acelaÅi timp,
Åi în rîndul întîiu,âÅi aceasta este mal important pentru noi,âunor
motive de ordin politic general, naţional. Se supuneau unor motive
personale, fiindcÄ, natural, decît sÄ fii VlÄdica Atanasie, care
nu porÅ£i lanÅ£ de aur la gît, care nu eÅti consilier imperial, care
nu eÅti primit în audienÅ£Ä la Viena, care nu te bucuri de aten-

Å£iunea cercurilor oficiale, care nu iei parte la ÅedinÅ£ele dietei ardelene,
cÄruia nu Å£i se acordÄ titlurile cele mari ale lumii oficiale
austriaco, e mai bine sÄ le capeÅ£i pe toate printr'o simplÄ iscÄliturÄ
înseilatÄ supt o hotÄrîre de valoarea dogmaticÄ a cÄreianici nu-Å£i dal
sama. Este o pornire explicabilÄ din partea cÄrturarilor uniÅ£i de a
presinta, dacÄ nu pe Teofil, care nu este acela care a încheiat definitiv
unirea, ci acela care a îndrumat-o numal, mÄcar pe Atanasie,
urmaÅul sÄu, ca pe o personalitate de valoare. Toate aceste încercÄri
rÄmîn însÄ zÄdarnice. Era un bÄiat de Å£eran, care s'a fÄcut
VlÄdicÄ aici, dar care a practicat moravurile pe care le vÄzuse
în casa pÄrinteascÄ sau în lumea satului de unde plecase ; un
om de petreceri, cu lÄutari, cu vinuri bune la masÄ, Åi prin urmare
unui astfel de om nu i se poate cere eroismul de a spune :
arunc blidul de linte Åi pÄstrez tradiÅ£iunea noastrÄ bisericeascÄ,
de care este legatÄ Åi demnitatea Åi mîndria noastrÄ naÅ£ionalÄ.
Nu trebuie sÄ fim nici prea aspri pentru dînsul, dar nici închinÄtori
faÅ£Ä de o moralÄ omeneascÄ absolut mediocrÄ.
Iar protopopii cari au iscÄlit împreunÄ cu dînsul actul se gîndiau
fÄrÄ Ã®ndoialÄ Åi la interesul lor de clasÄ. Ei vedeau ce este
popa ungur, calvin, ce este popa sÄsesc, luteran. Popii aceÅtia
aveau pÄmînt, aveau venituri garantate de Stat; prin urmare,
alÄturi de credincioÅi mal bogaÅ£i decît cum erati credincioÅii romîni,
era Åi o favorisare, manifestatÄ prin venituri, din partea
Statului. Pe vremea principilor ardeleni ii se zicea: d-voastrÄ nu
sînteţi o naţiune ; naţiuni sînt acelea care s'au întemeiat în evul
mediu Åi s'au legat apoi prin unirea celor trei naÅ£iuni, âunio trium
nationum", care a servit ca basÄ a dreptului public ardelean.
D-voastrÄ nu sînteÅ£i o naÅ£iune, si pentru clerul care nu este al
unei naţiuni, noi nu avem nimic. Treceţi la calvinism, întraţi în
naÅ£iunea politicÄ ungarÄânu li se cerea sacrificiul de limbÄ; era de
ajuns sacrificiul deosebirii confesionaleâ, Åi atunci vÄ veÅ£i bucura
de toate drepturile pe care le acordÄm, acestei naÅ£iuni. cler Åi
credincioÅi. Unii primiau.
De ce n'au trecut cu toÅ£ii în masÄ, iscÄlind un act de uniune
cu caivinismul ? RÄspunsul este foarte uÅor de dat. Ba chiar sînt
douÄ rÄspunsuri. Unul este cÄ poporul nostru a Å£inut totdeauna
ca anumite forme ale cultului sÄ fie pÄstrate ; formele acestea
i-au fost nesfîrÅit de scumpe. Sînt popoare abstracte care ridicÄ
lucrurile concrete la abstracÅ£iile cu care sînt deprinse sÄ trÄiascÄ,

dar sint Åi popoare care reduc toate abstracÅ£iile la icoanele
vieÅ£ii reale, concrete, cu care sînt deprinse Åi pentru care sînt
fÄcute a trÄi. Un cult fÄrÄ icoane, un cult tÄrÄ lucruri visibile
nu zicea nimic sufletului poporului nostru. Pe de altÄ parte,
poporul nostru a avut totdeauna scîrbÄ pentru renegarea sensibilÄ.
Renegarea în materie de idei poate sÄ fie indiferentÄ pentru
cineva care nu a avut de fapt ideile pe care le-a pÄrÄsit,
cum n'o sÄ aibÄ niciodatÄ ideile pe care le-a îmbrÄÅ£iÅat. Dar este
un lucru dureros pentru un popor pe treapta aceasta de culturÄ,
sÄ treacÄ de la o situaÅ£ie în care se vede într'o situaÅ£ie în care
nu se mai vede. Åi calvinismul cerea curÄÅ£area, purificarea de
toate urmele eresiei : înlÄturarea icoanelor, înlÄturarea molitfelor,
înlÄturarea a tot ceia ce în cursul veacurilor ajunsese sÄ fie mai
strîns legat de sufletul Romînului.
în al doilea rînd ar fi trebuit sÄ cedeze principelui Ardealului, cÄruia
locuitorii romîni îi ziceau âCraiu", cum i-au zis Åi lui Mihai
Viteazul în lunile lui de stare în Ardeal. Craiul n'are dreptul
de a i se jertfi legea. Acuma însÄ, la 1699, era împÄratul, la
numele cÄruia înviau amintiri din poveÅti. ToatÄ imaginaÅ£ia poporului
nostru a fost plinÄ de icoana împÄratului. Åi astÄzi chiar,
cÄrturari cari umblÄ Ã®n redingotÄ, cÄrturari cari au toatÄ aparenÅ£a
Åi toate elementele interne ce formeazÄ omul cult, la
singurÄ noÅ£iunea de împÄrat se emoÅ£ioneazÄ. Dar cu cît mai
mult elemente din poporul nostru care ati trÄit mai ales în contact
cu viaÅ£a popularÄ Åi fÄrÄ voie au luat o parte din sufletul poporului
în ele, puteau fi dispuse sÄ se miÅte cînd venia vorba de
împÄrat. Åi legea se dÄ pentru împÄrat !
Prin urmare era Åi motivul acesta cînd se închei^ actul Unirii
cu Roma. Dar mai erau multe. Alt motiv era tendinÅ£a instinctivÄ
a unui popor ale cÄrui puteri au crescut în toate domeniile,
Åi în domeniul cultural, si întru cîtva, în unele pÄrÅ£i, Åi
în domeniul economic, tendinÅ£ele fireÅti ale acelui popor de a se manifesta
Åi în chip politic. Nimic nu poate împiedeca un neam
care dispune de avere Åi culturÄ de a avea o tendinÅ£Ä spre viaÅ£a
politicÄ activÄ. Nu este nevoie de exemple, dar aceasta se vede
în fiecare moment. CÄ este bine, cÄ este rÄu, cÄ trebuie sÄ se
împiedece sau nu, este altceva, dar cine-Åi închipue cÄ poate sÄ
lase pe cineva a se împÄrtÄÅi de avere, de culturÄ, fÄrÄ ca a doua
zi sÄ cearÄ sÄ iea parte si la viaÅ£a politicÄ, acela se însalÄ. Prin

urmare poporul romîn avea nevoia de a se manifesta în viaţa
politicÄ, Åi nu se putea manifesta.
Pentru toate aceste cause s'a încheiat actul de unire, despre
care unii zic cÄ este un act de pÄrÄsire a dreptului sÄti naÅ£ional
din partea poporului romîn. âNaÅ£iune" însemneazÄ Ã®n diferite timpuri
lucruri foarte deosebite, Åi ceia ce e naÅ£iunea acum, naÅ£iune
etnograficÄ, nu avea sens la 1700, cînd în toatÄ lumea ânaÅ£iune"
însemna alt lucru, însemna: naÅ£iunea politicÄ, privilegiatÄ. AstÄzi,
pentru ca o naÅ£ie sÄ dovedeascÄ altora cÄ existÄ, trebuie sÄ vorbeascÄ
o limbÄ, trebuie sÄ aibÄ un trecut, trebuie sÄ ajungÄ a
represinta în forme superioare de culturÄ viaÅ£a sa. Acestea sînt
documentele unei naţiuni. De aceia, înnainte de a ne întreba:
sîntem o naÅ£iune, sau nu ?. trebuie sÄ ne întrebÄm : cultivÄm
limba noastrÄ, sîutem în stare sÄ represintÄm în forme proprii
viaÅ£a noastrÄ ? DupÄ cum vi s'o pÄrea într'un fel sau într'altul,
veÅ£i da rÄspunsul la întrebarea dacÄ sîntem sau nu o naÅ£iune.
Pentru filosofii francesi de la 1789, ânaÅ£iune" însemna un grup
de cîteva mii de oameni la disposiÅ£ia cluburilor, cari vin Åi fac
scandal în parlament, cerînd libertate, egalitate Åi fraternitate Åi a-
meninţind cu cuţitul ghilotinei naţionale francese. Aceasta e o
concepÅ£iune absolut inferioarÄ Åi de o valoare istoricÄ cu totul
relativÄ, de care nu ne ocupÄm.
Pentru tot evul mediu Åi o bunÄ parte a timpurilor moderne,
pÄnÄ s'a ajuns la concepÅ£ia organicÄ a unei naÅ£iuni, pe care
nici acum 30 °/0 a oamenilor de Stat n'o ati â de aceia fac diplomaÅ£ia
pe care o fac si ajung unde au ajuns â, naÅ£iunea se
documenta prin privilegii. Ungurii aveau privilegiul episcopatului
de Alba-Iulia, aveau privilegiile lor de nobleÅ£Ä, â erati o
naÅ£iune ; SaÅii aveau privilegiile lor de întemeietori, de descÄlecÄtori
orÄÅeneÅti si sÄteÅti â, erau o naÅ£iune ; Secuii aveau privilegiul
lor de apÄrÄtori ai graniÅ£elor CarpaÅ£ilor într'o anumitÄ
direcÅ£ie â, erati o naÅ£iune. âAi carte, al parte." Noi, ca sÄ avem
parte, trebuia sÄ avem âcarte". Actul de unire « fost o carte pentru
noi. întram printr'un lucru scris în viaţa naţiunilor recunoscute
de Imperiu. Åi, într'o Å£arÄ care pÄnÄ astÄzi pÄstreazÄ ceva
din principiile monarhiilor veacului al XV-1ea, actele acestea, privilegiile
acestea sînt de o însemnatÄ valoare. ToÅ£i domnii aceia
cari-Åi închipuie cÄ este destul sÄ aleagÄ pe un popÄ oarecare ca
VlÄdicÄ pentru a face alÄturi de dînsul viaÅ£a politicÄ a poporului

omîn de dincolo, nu pricep nimica. Nu are decît sÄ fi ascultat
cineva zece lecÅ£iunî de drept public unguresc pentru a Åti cît de
mult drept medieval se gÄseÅte în dreptul acesta. Åi, de oare ce
toÅ£i oamenii culÅ£i din Ungaria au învÄÅ£at acest drept, felul lor
de a judeca toate chestiunile va fi tot felul de vedere al oamenilor
din veacul al XVIII-lea. Acolo este o Å£arÄ veche : nu se
judecÄ acolo cum se judecÄ aici, la noi, numal cu lucruri scoase
din viaÅ£a de astÄzi Åi din teoriile generale filosofice francese sau
din dreptul roman.
Prin urmare actul de unire se explicÄ, se legitimeazÄ prin
aceastÄ tendinÅ£Ä de a se valorifica viaÅ£a noastrÄ naÅ£ionalÄ pe
basa unor privilegii fÄrÄ de care intrarea în congresul naÅ£iunilor
ardelene era imposibilÄ. DovadÄ cÄ aÅa era, cÄ acesta era
sensul, este cÄ n'au trecut decît 30 â 40 ani Åi s'a vÄzut un VlÄdicÄ,
loan Inochentie Klein. care, ca membru al dietei ardelene, ca
represintant politic al poporului sÄu, a cerut crearea noii naÅ£iuni
politice romîne. N'a izbutit, s'a retras la Roma, a murit acolo ;
urmaÅii sÄi s'au ocupat cu clÄdiri de Åcoli, foarte folositoare fÄrÄ
îndoialÄ, în care nu trÄia însÄ decît spiritul seminariilor Åi colegiilor
iesuite din veacul al XVIII-lea. Nu vreau sÄ critic pe
Petru Pavel Aron. întemeietorul acestor Åcoli, care si-a gÄsit apÄrÄtorii
sÄi între oamenii de frunte al Ardealului; trebuiau scoli,
dar Åcoala nu foloseÅte prin clasele ei, nici prin mijloacele bÄneÅti
care stau la îndemînÄ, nici prin programe, nici chiar prin valoarea
ÅtiinÅ£ificÄ a profesorilor. Din punctul de vedere al unei naÅ£iuni,
Åcoala foloseÅte cît spiritul care se desface, cît sufletul care emanÄ
din ea Iar din Åcolile lui Petru Pavel Aaron nu ieÅia niclun suflet
decît iubirea pentru Dumnezeii Åi pentru împÄrÄteasa Maria-
Teresa, la moartea cÄreia s'au vÄrsat lacrimi dureroase din partea
tuturor Romînilor.
AÅa dar aspiraÅ£iile clerului format dupÄ Unire nu s'au realisat,
nici în tabÄra unitÄ, nici în tabÄra care se desfÄcuse de Unire,
pentru cÄ fÄgÄduielile fÄcute de Austriaci nu se îndepliniserÄ,
pentru cÄ, Åi supt raportul financiar Åi economic, Åi supt raportul
politic, vorbele împÄratului se dovediserÄ zÄdarnice. PreoÅ£imea
noastrÄ rÄmÄsese în cea mal mare parte o preoÅ£ime foarte sÄracÄ,
foarte incultÄ si aproape fÄrÄ nicio împÄrtÄÅire la viaÅ£a
culturalÄ superioarÄ, însufleÅ£itÄ de un ideal. Ce-am folosi dacÄ
am zice altfel. cînd mii de documente ar rÄsÄri din toate pÄr-

Q
Å£ile ca sÄ ni .dovedeascÄ adevÄrul ? iJn popor se ridicÄ, nu prin
ascunderea pÄcatelor sale, ci, din contra, prin recunoaÅterea lor,
Åi, cu cît va fi mai dureroasÄ aceastÄ conÅtiinÅ£Ä. cu atît va fi mal
puternicÄ tendinÅ£aVie a îndrepta starea de lucruri care s'a vÄzut.
Avem o sumedenie de acte referitoare la preoÅ£imea romînÄ
prin anil 1760-1770, cînd a fost crisa Bisericii ortodoxe, cînd
s'a pus întrebarea : Guvernul ardelean va permite oare existenţa
unei Biserici romÄneÅti ortodoxe aici, fie în orgariisarea
veche, fie numal ca un episcopat? Natural, s'a zis din partea
administraÅ£iei: Noi am fÄcut o BisericÄ, una singurÄ; am instalat-o
într'un colÅ£iÅor din FÄgÄraÅ; poate cÄ pe urmÄ s'o mutÄm
la locul dorit de noi Åi cu veniturile curgînd din tesaurul împÄrÄtesc,
la Blaj; Biserica romînÄ Ã®Åi va avea forma ei ierarhicÄ:
una, mai multe nu. Austria era foarte bucuroasÄ de faptul a-
cesta. PreoÅ£imea unitÄ putea sÄ aibÄ legÄturi cu catolicismul
maghiarâ, cum a Åi avut, cum. din nenorocire, mai are Åi acum,
de multe ori prea puternice, cÄci astÄzi este vorba sÄ participe
preoÅ£imea noastrÄ la congrese catoliceâ;dacÄ Ã®nsÄ se formeazÄ
o BisericÄ romînÄ ortodoxÄ, ea va avea legÄturi, nu cu lumea
catolicÄ maghiarÄ, nu cu lumea oficialÄ austriacÄ, nu cu Tyrnau,
cu Buda Åi cu Viena, ci cu Principatele romîne, Åi erau prea
mulÅ£ÄmiÅ£i cîrmuitorii austriaci al Ardealului de faptul cÄ vechile
legÄturi între Biserica ardeleanÄ Åi Biserica Å¢erii-RomÄneÅti Åi a
Moldovei fuseserÄ rupte, cÄ VlÄdicii nu se mai sfinÅ£iau la BucureÅti,
cÄ nu mai veniau de la noi cÄrÅ£ile de slujbÄ Åi învÄÅ£ÄturÄ
dogmaticÄ, cÄ orice pas care s'ar fi fÄcut dincoace de CarpaÅ£i,
ar fi putut sÄ fie interpretat, din punctul lor de vedere, ca
un act de trÄdare, în acelaÅi timp religioasÄ, pentru cÄ se mergea
la schismatici, Åi politicÄ, pentru cÄ se mergea la Turci-
Deci, în anii aceÅtia de crisÄ, în cari preoÅ£imea noastrÄ de legea
veche se luptÄ pentru a avea mÄcar un episcopat, cînd ati venit
Åi misionari sîrbi, Åi mai buni Åi mai rÄi, în vremea cînd lumea
ortodoxÄ se agita pentru crearea unei organisaÅ£ii, avem o sumedenie
de documente din arhiva celui d'intÄiu episcop care
s'a dat pentru noi ca Åi pentru Sîrbii lui, din Buda, Dionisie Novacovici,âacte
pÄstrate în arhivele din Buda. Nu le-am tipÄrit,
cÄci unele din ele sînt indecente. ViaÅ£a acesta era atît de grosolanÄ,
lipsitÄ, nu numal de bunacuviinÅ£Ä religioasÄ, dar Åi de orice

â 9 â
*
bunÄcuviinÅ£Ä umanÄ, încît nu se poate tipÄri orice; multe se pot
numal întrebuinÅ£a în oarecare direcÅ£ie. Din actele acestea resultÄ
cÄ era o luptÄ Ã®nvierÅunatÄ Ã®ntre popii uniÅ£i Åi cei neuniÅ£i;
îÅi smulgeau bisericile unii de la alÅ£ii, .Åi acela care lua biserica
de la cellalt o considera ca o bisericÄ spurcatÄ Åi trebuia sÄ
facÄ ceremonii pentru sfinÅ£irea ei. între preoÅ£i si credincioÅi domniati
relaţii care, adese ori, de o parte, nu puteau servi ca exemplu
de decenÅ£Ä si, de altÄ parte, nu erau o dovadÄ de ascultare în
cele duhovniceÅti. Cutare preot era denunÅ£at cÄ joacÄ, el sau
preoteasa lui, cu cÄtanele din sat, Åi altele. Nici preotul unit, nici
preotul neunit însÄ nu aveau conÅtiinÅ£a exactÄ a deosebirii dintre
unul Åi altul, nici unul, nici altul neavînd o pregÄtire teologicÄ.
Acesta era clerul de atunci, de la 1780. Clerul acesta nu numal
cÄ nu avea o valoare într'un sens general, dar nu avea o
valoare nici mÄcar relativÄ, faÅ£Ä de poporul nostru. El nu era în
stare sÄ funcÅ£ioneze în calitate de conducÄtor al poporului romîn.
VeÅ£i zice: dar VlÄdica si canonicii lui de la Blaj ? Este vorba
de VlÄdica unit, naÅ£ional, nu de VlÄdica neunit, care era Sîrb,
prin urmare nenaÅ£ional, Åi care trÄia în împrejurÄri de o toleranÅ£Ä
umilitoare. LîngÄ SibiiÅ£i, la RÄÅinari, unde a fost inaugurat
monumentul lui Åaguna, se vÄd încÄperile unde au locuit
episcopii aceÅtia sîrbi, trei la numÄr: locuinÅ£a aceasta e ca a unui
simplu Å£eran, iar Curtea VlÄdicÄi se alcÄtuia dintr'un scriitor
care-i scria romÄneÅte, fiindcÄ el nu Åtia, Åi un preot, doi, cari
stÄteau lîngÄ biroul Prea-SfinÅ£iei Sale. Nici nu era episcop de
ceva; era, pe lîngÄ toate, Åi episcop al Romînilor cari nu îmbrÄÅ£iÅaserÄ
confesiunea catolicÄ.
Dar noi ne gîndim numal la lumea bogatÄ, cultÄ, cu legÄturi
oficiale, de la Blaj. Lumea aceasta putea ea funcţiona la 1780,
In momentul crisei, ca o lume conducÄtoare ?
RÄspunsul este: nu. Ortodoxia are o mulÅ£ime de neajunsuri.
Preotul, trÄind încunjurat de familia sa, cu toate neajunsurile
acestei familii, poate sÄ nu fie de multe ori edificant, în anumite
împrejurÄri, dar lumea s'a obiÅnuit sÄ deosebeascÄ darurile
preoÅ£eÅti, sfinte, de apucÄturile preotului, lumeÅti. Ortodoxia
noastrÄ Ã®nsÄ Ã®n ceia ce priveÅte clerul, are un mare avantagiu:
acest cler crescut Åi trÄit în mijlocul mirenilor, acest cler care
este interesat în tot ceia ce priveÅte viaÅ£a mirenilor, prin întregul
viitor al unei familii, de obiceiu destul de numeroasÄ, e cu

â 10 â
mult mal potrivit peutru a juca o misiune naÅ£ionalÄ decît clerul
catolic. Clerul catolic pe basa tradiţiei romane, tinde, de la sine,
chiar cînd este numai un cler unit, care primeÅte cÄsÄtoria, de Åi recomandÄ
celibatul Åi-1 impune canonicilor, sÄ se alcÄtuiascÄ Ã®n clasÄ,
în castÄ. Blajul avea ziduri de cetate, care nusevedeau. Atîtea
iniţiative frumoase au plecat din Blaj: loan Inochentie Clain
a fost cel d'intÄiu apÄrÄtor al drepturilor politice romÄneÅti; urmaÅul
sÄf l a întemeiat Åcoli care trebuiafl sÄ se desvolte mal tÄrziu;
mal apoi, VlÄdica Maior a plecat cu lacrÄmile pe obraz din palatul
episcopal; din vechiul castel de magnat ungur pe care 1-am
putea numi palat episcopal, a plecat în pribegie fiindcÄ n'a putut
apÄra pe deplin causa poporului sÄu. Dar în general viaÅ£a
de acolo era o viaÅ£Ä localÄ, o viaÅ£Ä specialÄ. O viaÅ£Ä localÄ, nu
numal în ceia ce priveÅte pÄmîntul, în ceia ce priveÅte anumite
tradiÅ£ii, care se fixaserÄ odatÄ pentru totdeauna pe acelpÄmînt;
legaţi foarte mult de o oficialitate, legaţi destul de mult de Roma,
aceÅti fii de Å£erani, aceÅti învÄÅ£Ätori de fii al Å£eranilor, cari se
grÄmÄdiau la Åcoala din Blaj, erau prea puÅ£in Å£erani eî înÅii pentru
ca în cugetul lor sÄ se poatÄ Ã®nfiripa visul ardelean al naivilor si
simplilor, la 1780.
Aceasta era situaÅ£ia clerului nostru în Ardeal. Pe lîngÄ acest
cler mal era o clasÄ care se ridicase, clasa intelectualilor mireni.
Ea se ridicase, fÄrÄ a face parte dintr'un cler sau dintr'altul, tot
din mijlocul Å£eranilor Åi tindea sÄ se organ iseze;'era o clasÄ de
funcÅ£ionari laici. Acum, din clasa de intelectuali mireni fÄceau
parte Åi oameni, cari purtaÅ£i, cu toate acestea, veÅmîntul preo-
Å£esc. dar cari n'au ajuns niciodatÄ mÄcar canonici, necum
episcopi, Åi al cÄror punct de vedere era aÅa de puÅ£in fixat Åi
aÅa de puÅ£in interesant în fond. încît el au putut sÄ critice, fÄcînd
parte din Biserica unitÄ, cu cea mal mare asprime defectele
acestei Biserici: casul lui Gheorghe Åincal Åilui Petru Maior,
al lui Samuil Clain, care, într'un anume moment, a trecut aproape
de la Biserica unitÄ la Biserica neunitÄ.
învÄÅ£Ätorii cei mari al neamului romÄnesc din Ardeal, de si
purtaÅ£i haina preoÅ£eascÄ, fÄrÄ care n'ar fi putut sÄ capete învÄ-
Å£Ätura Åi n'ar fi fost în stare sÄ desvolte o activitate culturalÄ si
literarÄ,âpe care n'au desvoltat-o laicii, de si aceÅtia erau mal
independenÅ£i de tradiÅ£iile bisericeÅti decît clericii,ân'au fost niciodatÄ
în legÄturÄ prea strînsÄ cu ierarhia bisericeascÄ. El în-

â 11 â
vÄÅ£au la Åcolile din strÄinÄtate. unde nu bÄtea numai vîntul
ideilor religioase, Åi încÄ mai puÅ£in al ideilor profesionale. întorÅi
în Å£arÄ, erau în legÄturi cu Romîni din aceia cari nu erau numal
Romîni; îi vedeau pe aceÅtia alergînd dupÄ funcÅ£iuni laice, trÄind
ca niÅte dregÄtori ai Statului cu o ocupaÅ£ie laicÄ.
în afarÄ de aceÅti cÄlugÄri însÄ Åi protopopi, era deci o lume
mireanÄ, care, negÄsindu-Åi rostul în viaÅ£a naÅ£ionalÄ a Romînilor,
ce nu era garantatÄ Ã®ncÄ, prin recunoaÅterea noastrÄ ca naÅ£ie,
intrau în serviciul unui Stat care din ce în ce mai mult devenia
interconfesional, pÄnÄ sÄ ajungÄ nereligios si ireligios, Åi din ce
în ce mai mult devenia internaţional din punctul de vedere german,
introducînd lîmba germanÄ ca limbÄ de ÅcoalÄ, ca limbÄ de Stat
fiindcÄ limba represinta singurÄ forma sufleteascÄ internaÅ£ionalÄ Ã®n
care puteau trÄi deosebitele naÅ£iuni din monarhia habsburgicÄ.
A trÄi în funcÅ£iune de Stat pe vremea aceia nu însemna o
trÄdare faÅ£Ä de naÅ£iune. Ar fi aÅa ceva în timpul nostru, în care
se cere un act de renegare, pe care niciun om nu poate sÄ-1
facÄ. Lipsa de interes pentru viaÅ£a culturalÄ a poporului nostru,
schimbarea numelui pretind o abdicare de conÅtiinÅ£Ä. Cineva zicea
dÄunÄzi: âla noi sînt uÅile deschise", dar peutru aceasta trebuie
mai întÄiu o pregÄtire, o prefacere, Åi aceasta este lucrul cel mai
greu pentru omul care are un suflet. Åi acesta e casul pentru
cineva care, în împrejurÄrile de astÄzi. ar cÄuta sÄ facÄ parte
din lumea politicÄ ungarÄ, ce trebuie sÄ fie o lume politicÄ maghiarÄ.
Atunci nu era aÅa. Un funcÅ£ionar era un dregÄtor al
împÄratului, un om al împÄratului, Åi, fiindcÄ Å£eranul însuÅi se
simÅ£ia al împÄratului. fiindcÄ Biserica însÄÅi era a împÄratului,
el nu se desfÄcea din lumea ideilor fundamentale ale naÅ£iunii
sale.
Se gÄsiau atîţia administratori. atîţia judecÄtori mai tÄrziu
(Petru Dobra), cari, fÄrÄ sÄ se desfacÄ din viaÅ£a naÅ£ionalÄ romÄmÄneascÄ
îndepliniau din bunÄvoinÅ£a împÄratului Åi pentru folosul
Statului împÄrÄtesc o anumitÄ funcÅ£iune. Nenorocirea însÄ era cÄ
aceÅti oameni nu puteaÄ sÄ Ã®ndeplineascÄ un rol naÅ£ional. Åi aceasta
se observÄ Ã®n cursul rÄscoalei chiar la unul din fruntaÅii lor, la
acela care putea sÄ se destineze Åi ÅtiinÅ£ei Åi vieÅ£ii culturale
mai mult decît oricare altul, la dr. loan Molnar von Miillersheim
(ceia ce nu înseamnÄ dedt Ion Morariu), care era oculist, vestit
doctor de ochi. care Åtia sÄ dea leacuri spre a reda vederea bol-

â 12 â
navilor de ochi, dar n'a putut reda orbilor politici vederea intereselor
lor reale.
Prin urmare nici cercul acesta nu putea funcţiona naţional,
dind o aspiraÅ£ie politicÄ bine definitÄ. TendinÅ£ele instinctive ale
unei naÅ£iuni sînt de sigur cea mai gravÄ nenorocire pentru acea
naÅ£iune care în anumite împrejurÄri este aÅa de nenorocitÄ Ã®ncît
nu poate da, prin clasa ei suprapusÄ, aspiraÅ£iuni superioare culturale
sati politice, ce trebuiesc neapÄrat date de dînsa, pentru cÄ
aÅa-numitele clase inferioare nu sînt capabile decît de a da o interpretare
pasionalÄ, tragicÄ, tendinÅ£elor instinctive cÄtre viaÅ£a
politicÄ. Ei bine, s'a vÄzut în rÄscoala lui Horea aceastÄ manifestare
pasionalÄ, care, afarÄ de casuri extraordinar de favorabile, Åtim
bine la ce duce: duce la desastrul unei represiuni, la urmÄrile
de prigonire ale acestei represiuni. De aceia nu poate sÄ fie nimic
mai necesar pentru un popor decît a readuce, fie Åi cu sila\
clasa sa dominantÄ Ã®n margenile nevoilor naÅ£ionale. ForÅ£at trebuie
sÄ fie adusÄ la locul ei, sau, altfel, clasa conducÄtoare sÄ
fie înlocuitÄ imediat prin alta, în legÄturÄ cu poporul. capabilÄ
de a-1 înţelege, de a-1 rcpresinta.
RÄmînea deci clasa Å£erÄneascÄ, Åi atunci. dacÄ ne punem din
punctul de vedere al lui Nicolae DensuÅianu. Å£eranii romîni aveau
la 1780 o nemulÅ£Ämire socialÄ atît de puternicÄ, încît ârevoluÅ£ia"
trebuia neapÄrat sÄ se îndeplineascÄ. Åi, al doilea, de oare ce
apÄsÄtorii apar în rîndul întÄiu ca Maghiari, cÄci Secuii represintau
numal o populaÅ£ie de graniÅ£Ä. iar SaÅii erau locuitori
din oraÅe, cari aveau Åi domeniile lor agrare, dar pe dînsele Romînii
aveati o viaÅ£Ä cu mult mai bunÄ decît pe domeniile aristocraÅ£iei
ungare,âei bine, miÅcarea contra tiraniei fedale, ridicarea
Åerbilor împotriva domnilor usurpatori al pÄmînturilor, trebuia
sÄ se manifeste de la început cu un caracter naÅ£ional bine definit.
AÅ recomanda, pentru cine vrea sÄ Ã®nÅ£eleagÄ miÅcarea lui
Tudor Vladimirescu de la 1821, încunjuratÄ de atîtea legende Åi
interpretatÄ Ã®ntr'un chip ânaÅ£ional" atît de puÅ£in inteligent, sÄ
studieze miÅcarea lui Horea, Åi. pentru cine ar vrea sÄ Ã®nÅ£eleagÄ
miÅcarea lui Horea, s'o studieze pe aceia a lui Tudor Vladimirescu.
Iar, pentru cine vrea sÄ le înÅ£eleagÄ mai bine pe amîndouÄ,
sÄ studieze toate miÅcÄrile populare ale Romînilor din Ar-

â 13 â
deal, Åi încÄ miÅcÄrile Å£erÄneÅtî analoage din vremile corespunzÄtoare
la alte popoare,âcum este miÅcarea Sîrbilor împotriva
unei anumite oligarhii otomane, iar nici de cum împotriva Sultanului,
care a rÄmas pÄnÄ la sfîrÅit foarte respectat d& rÄsculaÅ£i.
Ca sÄ Ã®nÅ£elegem miÅcarea lui Horea, trebuie sÄ ne gîndim deci
întÄiu la deosebitele miÅcÄri prin care poporul romîn a dovedit
în timpuri deosebite aspiraÅ£iile Åi nemulÅ£Ämirile sale.
Noi avem înnainte de veacul al XVIK-lea douÄ mari miÅcÄri
Å£erÄneÅti în Ardeal si pÄrÅ£ile ungureÅti vecine. Una este aceia
de la sfîrÅitul domniei regelui Åi împÄrat Sigismund, cealaltÄ, miÅcarea
lui Doja, la începutul veacului al XVI-lea, care, de Åi era
condusÄ de un Secuiu, de Åi avea în fruntea sa o mulÅ£ime de e-
lemente strÄine, cuprindea Åi o mare parte de Romîni, Åi în
legÄtur? cu aceasta am putea pune Åi miÅcarea, ceva mal
tÄrzie, a lui loan cel Negru âÅ¢arul Ivan".
IatÄ ce sînt aceste miÅcÄri: La sfîrÅitul domniei Iui Sigismund
se poartÄ o luptÄ Ã®nvierÅunatÄ Ã®mpotriva Turcilor Pe vremea a-
ceia o mare parte din Å£eranii romîni erau Åerbi, dar trÄiau în
anume locuri alÅ£ii, cari se gÄsiau într'o situaÅ£ie de independenÅ£Ä,
de importanÅ£Ä militarÄ Åi, supt raportul moral, aveau toate elementele
sufleteÅti, de mîndrie care derivÄ dintr'un rol militar
îndeplinit zi de zi; erafl aÅa-numiÅ£ii castrenses sau iobagiones, â
iobag fiind atunci un titlu de cinste.
Pentru înlÄturarea acestei primejdii turceÅti, pÄrÅ£ile apusene
din Ardeal cÄpÄtaserÄ o organisaÅ£ie specialÄ. Era încÄ apropiatÄ
vremea cînd din mijlocul acestor funcţionari militari al clasei
de Å£erani romîni se ridicaserÄ cei doi Hunyady, loan Åi fiul
sÄu Matei Corvinul, cari, Romîni, Åi-af l pÄrÄsit ceva din caracterul
lor naÅ£ional ca sÄ joace un rol politic, mal întÄiu, în
Ungaria Åi, apoi, un rol universal în viaÅ£a lumii, luind rolul de
apÄrÄtori al creÅtinÄtÄÅ£ii împotriva Turcilor. Atunci, la sfîrÅitul
domniei lui Sigismund, erau elemente care puteau sÄ rÄscoale pe
Romîni. Este totdeauna periculos pentru o cîrmuire strÄinÄ, sau
pentru o apÄsare socialÄ, cînd în naÅ£ia sau clasa apÄsatÄ existÄ
mal multe grade: totdeauna acela care se gÄseÅte într'un grad
inferior tinde sÄ aibÄ locul acelui care stÄ Ã®n gradul superior lui.
O parte din Romîni era liberi, puteau sÄ dea cÄpetenii împotriva
Turcilor, puteau sÄ ajungÄ unii din ei guvernatori în Ungaria,

â 14 â
puteau sÄ hotÄrascÄ pe care frunte va sta coroana ungarÄ, Åi
atunci se întrebau ceilalÅ£i: de ce ei da Åi noi nu ?
Al doilea, niciun popor nu rÄmîne fÄrÄ conÅtiinÅ£a cÄ un Stat
se sprijinÄ pe dînsul, Åi vin anume ocasii cînd el o poate constata.
Starea sufleteascÄ a Å£eranului nostru în momentul de faÅ£Ä
vine din faptul cÄ a cÄpÄtat credinÅ£a cum cÄ Statul romîn, conservarea
Åi înnaintarea Iui, se razimÄ pe umerii lui, Åi aceasta.
credinÅ£Ä produce stÄri sufleteÅti cu urmÄri incalculabile.
Apoi gÄsim pe Romînii ce au luptat supt Doja Secuiul, care
a fost învins, pus pe scaunul înroÅit în foc, cu coroana cea de
batjocurÄ Åi de torturÄ pe frunte. De ce atunci, Åi nu altÄ datÄ.
s'a manifestat iarÄÅi tendinÅ£a aceasta revoluÅ£ionarÄ la Romîni?
RÄspunsul este foarte uÅor. Pentru cÄ Ã®n vremea aceia armatele
ungare erau ameninÅ£ate în fiecare moment de Turci, pentru cÄ
se fÄcea apel la elementul popular spre salvarea acestor armate.
Atunci oamenii Åi-au dat din not i samÄ cÄ soarta Statului
se razimÄ pe umerii lor Åi Åi-au pus din not i întrebarea: de ce
noi sÄ fim într'un fel Åi ceilalÅ£i sÄ fie într'altfel ? Åi ei Åi-au
reclamat valoarea politicÄ pe basa însemnÄtÄÅ£ii lor reale în viaÅ£a
Statului Åi pe basa situaÅ£iei privilegiate acordate unora din ei,
pentru serviciile pe care toÅ£i le fÄceau sau erau în stare sÄ le
facÄ.
S'a ajuns apoi la epoca aceia de luptÄ pentru Ardeal, care
Å£ine de dupÄ 1550 pÄnÄ la jumÄtatea veacului al XVII-1ea.
Acum, încÄ din vremea lui Mihal Viteazul, care a întrat în Ardeal
ca domn, un început de rÄscoalÄ Å£erÄneascÄ s'a produs,
Oriunde trecea Mihal, lumea satelor se ridica, tÄia drumurile Åi
ardea castelele. Mihal Viteazul însÄ, cu o lealitate perfectÄ faÅ£Ä
de împÄrat Åi cu o conÅtiinÅ£Ä deplinÄ a datoriei sale faÅ£Ä de întreaga
populaţie a unei ţeri care i se supusese, a împiedecat a-
cest proces.
Dar, mai tÄrziu, cînd Gheorghe al II-lea RÄkdczy cade victimÄ
a Turcilor, cînd ei aÅeazÄ Ã®n loc pe un Romîn, AcaÅ£iu Barcsai, pe
care pÄnÄ la sfîrÅit adversarii sÄi politici 1-au tratat cu cuvîntul
de batjocurÄ de âValah", în momentul acela Å£eranii au fost
iarÄÅi solicitaÅ£i sÄ lupte de o parte Åi de alta. Åi au luptat.
Iar în sufletul poporului s'a întÄrit conÅtiinÅ£a de valoarea sa
politicÄ.
A mai trecut vreme : au venit Austriacii, Åi împotriva lor s'a

â 15 â
-
ridicat elementul calvin, elementul unguresc. A tost rÄscoala
lui Francisc RÄkoczy, care a stîrnit masele populare ungare
pentru causa independenţei maghiare în Ardeal si comitatele
vecine, causÄ pe care instinctiv o simÅ£iau cÄ este a lor. S'a
dat o luptÄ Ã®ndelungatÄ, la care au participat, cum o recunoaÅte
toatÄ lumea, în foarte largÄ mÄsurÄ Åi Romînii. Åi steagurile cucerite
de Romînii aceÅtia se pÄstreazÄ Åi acum în cutare biserici
maramureÅene, steaguri smulse de la duÅman în luptÄ dreaptÄ.
Si aceastÄ agitaÅ£ie rÄzboinicÄ, fÄrÄ succes, n'a rÄmas însÄ Åi
fÄrÄ urmÄri.
Si acum încep turburÄrile în contra Unirii, fÄcute din neghiobia
Guvernului austriac, care a lÄsat pe loan Inochentie Clain sÄ
cadÄ faÅ£Ä de intrigile Ungurilor. Pe cînd era posibil ca Romînii
sÄ aibÄ o viaÅ£Ä politicÄ a lor, concentratÄ Ã®n mînile episcopului
unit, care atîrna mal mult decît oricine de Austriaci, stÄpînii
Å£erii au fÄcut formidabila greÅalÄ de Å£a lÄsa ca episcopul unit
sÄ se închidÄ Ã®n lumea sa bisericeascÄ de la Blaj, crezînd cÄ Ã®n
felul acesta misiunea politicÄ pe. care el o pÄrÄsia nu va fi reluatÄ
de nimeni. Åi, atunci, el neputînd s'o lase clasei intelectualilor
laici, a luat-o adîncul naÅ£iei, aii luat-o masele populare, âceia
ce nu prevedeau Austriacii. în luptele acestea, cete întregi Å£erÄnesti
încunjurau pe cîte un predicator în folosul vechii tradiţii ortodoxe.
Popa Visarion Sarai a tîrît dupÄ sine întregi mulÅ£imi de
Å£erani Åi, dupÄ ce se isprÄvia în fiecare sat lupta religioasÄ, Å£eranii
se simÅ£iafl pregÄtiÅ£i pentru o altÄ luptÄ, de alt fel. CÄci
omul nu se specialiseazÄ pentru o singurÄ luptÄ; dacÄ este odatÄ
pregÄtit pentru una, cînd va veni ocasia, va Åti sÄ-Ål întrebuin-
Å£eze pregÄtirea cîÅtigatÄ Åi pentru alta.
Åi nu e numal atît. într'un moment Statul austriac, foarte
strîmtorat, neavînd forÅ£ele militare necesare ca sÄ Å£ie piept, pe
de o parte, înnaintÄril Prusiei în Germania Åi, pe de altÄ parte,
revanÅei turceÅti dincoace de CarpaÅ£i, a cÄutat forÅ£e militare
ieftene. Statul cel mal lacom, condus de contabili perfeeţi al valorii
fiscale Åi militare a supuÅilor sÄi, a fost Statul austriac.
Apelul la Romîui a fost însÄ o lipsÄ de inteligenÅ£Ä din partea administraÅ£iei
austriace, o lipsÄ de inteligenÅ£Ä mal mult decît de
orînduialÄ. Un Stat care nu represinta o naÅ£ie avînd tendinÅ£e spre
progres, un Stat care avea de apÄrat teritorii atît de întinse Åi,
pe lîngÄ aceasta, Åi prestigiul coroanei imperiale, un astfel de

â 16 â
Stat, care înÅ£elegea sÄ joace un rol aÅa de mare cu mijloace
umane, mai ales cu mijloace morale umane aÅa de puÅ£ine Åi t;u
mijloace financiare aÅa de mult întrebuinÅ£ate, trebuia sÄ se adreseze,
în ultima instanÅ£Ä, la populaÅ£ie. Ceia ce a salvat tronul
Mariei-Teresei ati fost cetele acelea de TalpaÅi, de CroaÅ£i, de Unguri,
care încunjurau cu anarhia lor zburdalnicÄ tronul în primejdie
al reginei ungare. Åi mai departe s'a cÄutat aceastÄ Ã®ntrebuinÅ£are
a naÅ£iunilor supuse pentru scopurile monarhiei, Åi
atunci s'a creat instituÅ£iunea grÄnicerilor. S'au alcÄtuit grÄniceri
pe lîngÄ Secui si pe lîngÄ Sîrbi, cari Åi de mai înnainte erati
aÅezaÅ£i în numÄr mare pe pÄmînturile Habsburgilor, cu privilegii
foarte întinse, ca sÄ joace un rol militar.
Åi, anume, s'au tÄcut trei mari grupe de grÄniceri romîni: un
grup care avea de apÄrat hotarul cÄtre Å¢ara-RomÄneascÄ, pornind
de unde isprÄviaÄ Secuii, din împrejurimile BraÅovului, Åi
întinzîndu se pÄnÄ Ã®n Å£ara HaÅ£egului, pÄnÄ la PorÅ£ile-de-Fier. Åi
astÄzi, n'are decît sÄ cutreiere cineva satele din vecinÄtatea Sibiiului,
ca sÄ observe în cultura Åi în apucÄturile oamenilor. în
situaÅ£ia lor economicÄ, culturalÄ Åi bisericeascÄ, urmele acestei
organisÄri grÄnicereÅti. CÄci grÄnicerii erat i soldaÅ£i, dar stÄteati
acasÄ Åi totuÅi ei puteau sÄ fie întrebuinÅ£aÅ£i în orice moment;
cu alte cuvinte, un lagÄr permanent, care ducea în împrejurÄri
obiÅnuite viaÅ£a Å£erÄneascÄ.
Al doilea grup de grÄniceri pornia din regiunile de cÄtre Moldova,
tot de unde isprÄviau Secuii. la Nord. Åi se întindea pÄnÄ
în vecinÄtatea MaramurÄÅului. Erau, între alte multe, acele sate
care au fost botezate de administraţie cu numele latine din formula.
simpaticÄ nouÄ: Salve, Romuli, Parva, Nepos.
în sfîrÅit era Åi un grup militar de dragoni. de cavaleri, rÄspîndit
într'o mulţime de locuri.
Organisarea aceasta grÄnicereascÄ a avut pentru poporul românesc
exact acelaÅi efect pe care-1 avusese chemarea la luptÄ
împotriva Turcilor la stîrÅitul domniei lui Sigismund, apoi în
urma luptei de la MohÄcs, Åi, în veacul al XVIl-1ea, în momentul
crisei ungare. Oamenii at i alergat bucuros de pretutindeni si
s'au înscris supt steag. De o bucatÄ de vreme, nici nu mai era
nevoie, dar tot veniau din toate pÄrÅ£ile. cu vechea furie credincioasÄ
a neamului. în general rÄscoala lui Horea prinse o sumÄ
de Å£erani de aceÅtia, cari mergeat i la cutare sau cutare colonel,

â 17 â
pentru a-î ins'rui Åi înscrie în rîndurile grÄnicerilor. MiÅcarea era
odatÄ determinatÄ, Åi Å£eranii îÅi dÄdeau seamÄ cÄ ei pot fi Åi
altceva decît ce fuseserÄ mal înnainte. în zÄdar li se spunea cÄ
este de ajuns, în zÄdar observaserÄ oficialii mÄrimea primejdiei;
miÅcarea pornise, Åi cine-Åi închipuie cÄ poate sÄ dea drumul zÄgazurilor,
sÄ porneascÄ valurile unui popor, fÄrÄ ca aceste valuri
sÄ-Ål cheltuiascÄ toate puterile de mult acumulate în ele, acela
nu-sl dÄ seamÄ de marile fenomene populare.
Ce ar fi putut sÄ scape principatul ardelean, asupra cÄruia era
îndreptatÄ aceastÄ furie Å£erÄneascÄ? Doar un mare rÄzboiu împotriva
Turciei sau împotriva Rusiei. Dar n'afost. Åi oprirea aceasta
a lÄsat întregi puterile, care au trebuit sÄ-Ål caute drum în altÄ
parte.
Aceasta era starea clasei Å£erÄneÅti în ajunul revoluÅ£iei lui Horea.
O parte din Å£erani eraÅ£i iobagi Åi doriau sÄ nu mal fie, fiindcÄ
vedeau pe alÅ£ii cÄ erau, sau mal liberi, pe pÄmînturile sÄseÅti.
sau liberi cu totul, în schimbul unei anumite plÄÅ£i în bani, pe
pÄmîntul Statului, pe domeniul erariului împÄrÄtesc, pe cînd atîţia
erau în sfîrÅit liberaÅ£i în calitatea lor de grÄniceri. Cei cari fuseserÄ
liberi totdeauna supt administraÅ£ia austriacÄ, care, cu toate defectele
ei â le vom vedea â, garantÄ Ã®ntru cîtva pacea, liniÅtea,
erafl Å£eranî privilegiaÅ£i, gata sÄ se puie în fruntea unei
miÅcÄri pornitÄ de la tovarÄÅii lor de ocupaÅ£ie si de viaÅ£Ä ruralÄ.
mal nenorociţi si mal mulţi decît el.
Hnn»înilor din U»»ynria.

n.
împÄratul Åi rÄscoala lui Horea.
în cercetarea împrejurÄrilor revoluÅ£ionare din 1784 s'a comis
greÅeala istoricÄ, foarte simplistÄ, care s'a comis Åi faÅ£Ä de miÅcarea
lui Tudor Vladimirescu, de a vedea în acest fenomen un act
de ridicare socialÄ, cu conÅtiinÅ£Ä de clasÄ, Åi cu tendinÅ£Ä naÅ£ionalÄ,
venitÄ dintr'o conÅtiinÅ£Ä generalÄ.
Natural cÄ este foarte comod sÄ se presinte lucrurile aÅa, însÄ
evenimentele istorice de obiceiu au cause mult mal complicate
Åi aspecte mult mal tulburi, mal nelÄmurite de cum crede
cineva. A fost Åi aÅa ceva, dar nu numal atît.
Pe de altÄ parte, în judecarea miÅcÄrii acesteia a lui Horea
s'a mal sÄvîrÅit Åi greÅeala, care este în legÄturÄ cu o anumitÄ
direcÅ£ie politicÄ permanentÄ Ã®n viaÅ£a Romînilor de peste munÅ£i,â
Åi astÄzi poate fi în legÄturÄ cu forma cea mal recentÄ pe care
o înfÄÅ£iÅeazÄ aceastÄ direcÅ£ie. Romînii de peste munÅ£i au Å£inut
totdeauna la împÄrat, sau, cum se spune în termini mal familiari,
la âdrÄguÅ£ul de împÄrat" 1.
în legÄturÄ cu aceastÄ iubire exclusivÄ- plinÄ de încredere, de
adoraÅ£ie cÄtre împÄrat, care era un fel de continuare a împÄ-
1 V. plîngerea episcopului Grigorie Maior (Maier) pentru moartea Mariei
Teresa (3 Decembre 1780): âfostu-ne-au adevÄratÄ Ã®mpÄrÄteasÄ, darÄ ni-au
fost adevÄratÄ Åi maicÄ... DÄruitu-ne-au Åi pre noi, nevrednicii, cu toate a-
cestea ce vedeÅ£i în Blaj Åi aiurea prin Å£arÄ; fÄcut-au acum nu de mult acolo
în lÄuntru în cetatea Beciului pe sama neamului nostru un Coleghium minunat
Åi bisericÄ maî minunatÄ decît aceasta din Blajul nostru". Se amintesc
fundaÅ£iile din Sibiiu, darea de odÄjdii, suma lÄsatÄ pe patul de moarte
pentru sÄracii romînî (Xtudil Å£i doc., Xii, pop. 292-3, no. xxvm).

â 19 â
raÅ£ilor romani de odinioarÄ, a împÄratului din basme, povestea,
atît de interesantÄ de la un capÄt la altul si tragicÄ la sfîrÅit,
a Iui Horea Åi a tovarÄÅilor sÄi de rÄscoalÄ se înfÄÅ£iÅeazÄ cam
aÅa:
A fost cîndva un împÄrat bun Åi niÅte Unguri rÄi. Åi împÄraratul
acesta bun,â de altmintrelea ca toÅ£i împÄraÅ£ii, cari au fost
Åi pot sÄ fie,âîmpÄratul acesta era gata sÄ acorde Romînilor cele
mal largi concesii politice. Din nenorocire erau Ungurii rÄi. Te
întrebi dacÄ Ã®mpÄratul bun este fÄcut pentru Ungurii rÄi sau
Ungurii rÄi pentru împÄratul bun. Eu cred cÄ Åi una Åi alta.
Ce ar tace Ungurii rÄl dacÄ n'ar fi împÄratul bun? Ar fi revoluÅ£ie.
Åi ce ar face împÄratul bun dacÄ n'ar fi Ungurii rÄi? Ar
fi dreptate naÅ£ionalÄ. Si, cum nu întîlnim nici revoluÅ£ie, nici
dreptate naÅ£ionalÄ, atunci trebuie sÄ ajungem la conclusia aceasta
cÄ, în adevÄr, pentru împÄratul bun au fost fÄcuÅ£i Ungurii rÄi
tot aÅa de mult pe cît pentru Ungurii rÄi a fost fÄcut împÄratul
bun.
Va sÄ zicÄ Ã®mpÄratul losif al II-lea, pe care toatÄ lumea îl
cunoaÅte, din rolul pe care 1-a jucat în istoria universalÄ, ca un
iubitor de popor. un duÅman al tiraniei de clasÄ. un prieten al
Åerbilor, un adversar al privilegiilor istorice, un raÅ£ionalist filosofic
dupÄ moda veacului al XVIII-lea, în sensul lui Voltaire,
Rousseau, Diderot. împÄratul losif al II-lea, care a provocat o
nemulÅ£Ämire generalÄ Ã®n toatÄ ungurimea Åi o nemulÅ£Ämire specialÄ
în Å¢erile-de-Jos autonome, fiindcÄ era revoluÅ£ionar în sonsul
acela de a ridica pe cei de jos sus Åi pe cei apÄsaÅ£i de-asupra
apÄsÄtorilor. pe cei cari dupÄ raÅ£iunea politicÄ trebuiau sÄ
însemne ceva, faÅ£Ä de aceia cari însemnau ceva numal în puterea
forÅ£ei politice, el, bunul Åi dreptul, a vrut sÄ facÄ acelaÅi
lucru Åi în Ardeal. â Ef l spun povestea. â Åi atunci s'a întîmplat
ceia ce se întîmplase si pe vremea lui loan Inochentie Clain.
Pe vremea aceia împÄratul dÄduse ce putea fi mal preÅ£ios, din
mînile sale: diplome. Cîte diplome n'afl primit cei de dincolo, din
Ardeal. Åi tot nu s'afl sÄturat pÄnÄ acuma, â nu-Ål poate închipui
cineva! Va sÄ zicÄ Ã®mpÄratul dÄduse diplome, dÄduse episcopilor
romîni lanÅ£uri de aur, dÄduse titluri de consilier imperial;
deschisese uÅile dietei ardelene lui Clain însuÅi. împÄratul
admitea ca acest represintant al Romînilor sÄ cearÄ pentru na-
Å£ia sa egalisarea naÅ£ionalÄ, primirea la privilegii, împÄrtÄÅirea de

â 20 â
situaÅ£ii mai ridicate, ca Åi celelalte naÅ£iuni. Era liber loan Inochentie
Clain sÄ apere interesele poporului sÄu în Adunarea ardeleanÄ
; nimeni nu-1 împiedeca, Åi chiar. dacÄ ar fi biruit el, ar
fi primit felicitÄri din partea CurÅ£ii. Dar pentru ca el sÄ poatÄ
birui nu-î erati de ajuns puterile lui. E întocmal cum ai deschide
uÅile peÅterii lupilor pentru un miel ambiÅ£ios! Misiunea
aceluia care a deschis uÅa nu este sÄ stea de-o parte si
sÄ vadÄ cum se descurcÄ mielul cu lupii ca sÄ-î presinte felicitÄrile
sale cele mai cÄlduroase în casul cînd i-ar mînca pe toÅ£i,
sau condoleanÅ£e din adîncul inimii sale dacÄ s'ar întîmpla contrariul
si lupii ar porni ei sÄ-1 mÄnînce. Aceasta era însÄ situa-
Å£ia VlÄdicÄi romÄnesc. Sînt persoane care-Åi închipuie cÄ Viena
nu este inteligentÄ astÄzi sau cÄ n'a fost inteligentÄ altÄ datÄ.
Viena a fost totdeauna foarte inteligentÄ. A avut tocmal inteligenÅ£a
ce-i trebuia pentru naţiuni mai puţin inteligente sau care
Åtiu mai puÅ£in sÄ se foloseascÄ de inteligenÅ£a lor. Foarte inteligentÄ
Viena! InteligentÄ fiindcÄ Åtia foarte bine cÄ cine va ieÅi
din dietÄ nu va fi naÅ£iunea maghiarÄ, umilitÄ faÅ£Ä de cealaltÄ
naÅ£iune, ci bietul cÄlngÄr romîn, care abia Åtia niÅ£el ungureÅte,
care învÄÅ£ase o latineascÄ de seminariu, care avea ideile politice
pe care le putuse cÄpÄta în cei cîţiva ani de zile de învÄ-
Å£ÄturÄ la o vrîstÄ Ã®nnaintatÄ Åi care gÄsia în jurul lui numal
duÅmani si niciun prieten. Clain, nereuÅind, a plecat la Roma,
unde a Åi murit. Ce-1 priviau însÄ pe împÄrat lucrurile acestea ?
El era împÄrat pentru toate naÅ£iile din Imperiul sÄu. CÄ unul
din aceste âmeine Volker"- n'a putut sÄ izbuteascÄâ.regretabil,
dar nu era nimic de fÄcut. DacÄ acest lucru s'ar fi întîmplat si
dupÄ trecerea de o jumÄtate de veac cu Å£eranii din Ardeal, împÄratul
ar fi cÄutat sÄ-i îndemne la luptÄ Åi ar fi pîndit ceasul
cînd sÄ poatÄ aplauda victoria lor. N'au izbutit; natural, au tras
ei consecinÅ£ele. Dar, trÄgînd consecinÅ£ele învinÅii, împÄratul rÄmînea
totuÅi în lumea lui superioarÄ, fÄcÄtor de dreptate, judecÄtor
fÄrÄ pÄrtenire între deosebitele naÅ£iuni, deosebit sprijinitor
al causelor populare, al celor sÄraci Åi nedreptÄÅ£iÅ£i de pe
lumea aceasta.
Aceasta este legenda, care se menÅ£ine cu îndÄrÄtnicie, Åi în
contra cÄreia mÄ Ã®nscriÅ£i de la început. Cred cÄ voiu dovedi cÄ
lucrurile n'au fost tocmal aÅa, cÄ, unde a fost bunÄvoinÅ£Ä, n'a
fost în acelaÅi timp Åi acÅ£iune în sensul acestei bunevoinÅ£e Åi

cÄ din aceastÄ unire a unei bunÄvoinÅ£i. pe care o admit ipotetic,
cu lipsa de acÅ£iune, au resultat între al noÅtri încurcÄturi
mal mari decît dacÄ n'ar fi fost nici bunÄvoinÅ£a.
Dar, pe de altÄ parte, mÄ Ã®ntreb: dacÄ aceastÄ bunÄvoinÅ£Ä
exista într'adevÄr, împÄratul avea motive s'o manifeste prin cuvinte?
Ca sÄ rÄspundem la aceastÄ Ã®ntrebare si ca sÄ nu mal
silim, cine Åtie, pe alÅ£i Å£eranî în viitor sÄ umble tot aÅa cu hîrtii
împÄrÄteÅti, adevÄrate sau nu, si cu cruci blagoslovite de la
Viena, spre a termina pe roatÄ, pentru aceasta este bine sÄ
urmÄrim politica austriacÄ Ã®n Ardeal încÄ de la început.
O greÅealÄ foarte obiÅnuitÄ este aceia de a vedea toate Statele,
toate autoritÄÅ£ile, toate Guvernele supt raportul formei lor
politice, fie Åi supt raportul formei lor naÅ£ionale, supt raportul,
une ori, Åi al formei lor culturale, Åi nu din punctul de vedere
al esenÅ£ei lor. FindcÄ Ã®ntre un împÄrat Åi alt împÄrat, între o
monarhie si altÄ monarhie, între un Stat european Åi alt Stat
european în orice epocÄ este o foarte mare deosebire. Numele
nu sînt acolo ca sÄ ascundÄ lucrurile, ci, din potrivÄ, ele îngÄduie sÄ
înÅ£elegem lucrurile pe carele represintÄ. Cuvîntul,cum s'amalzis,
este fÄcut une ori Åi ca sÄ ascundÄ ideia, ca s'o facÄ adese ori inutilÄ;
dar oricine vrea sÄ Ã®nÅ£eleagÄ lucrul, trebuie sÄ Ã®nlÄture acest
cuvînt. care este une ori o formÄ fÄrÄ legÄturÄ neapÄratÄ cu
marfa pe care o represintÄ Åi mal ales cu calitatea mÄrfii, Åi
trebuie sÄ vadÄ ce însemneazÄ marfa însÄÅi care se vinde de
fapt, ori care stÄ Ã®n prÄvÄlie.
⢠Prin urmare ca sÄ Ã®nÅ£elegem istoria politicei romÄneÅti în Ardeal
timp de aproape 100 de ani, trebuie sÄ ne gîndim la înseÅi
principiile politice ale puterii austriace. în veacul al XVlIf-lea
existaÅ£i mal multe monarhii în Europa Monarhiile acestea sÄmÄnau
în aparenÅ£Ä, n.aveau însÄ acelaÅi fond, cum nu aveaÅ£i
aveaÅ£i aceiaÅi origine Åi, deci, nu puteau sÄ aibÄ aceiaÅi direcÅ£ie.
Cutare monarhie ajunsese sÄ represinte o naÅ£iune fÄrÄ sÄ fi plecat
de la cerinÅ£ele naÅ£ionale; ajunsese sÄ fie echivalentÄ, în ceia
ce priveÅte rasa. limba, sufletul locuitorilor, cu o naÅ£iune. Nu na-
Å£iunea francesÄ a întemeiat monarhia lui Ludovic al Xl-lea si
a lui Ludovic al XlV-lea, dar la capÄtul acestei monarhii francese.
la stlrÅitul veacului al XVIII-lea, la falimentul absolutismului,
de si naÅ£iunea se ridicÄ Ã®mpotriva acestei monarhii, ea re-

â 22 â
presintÄ. în ceia ce priveÅte calitatea naÅ£ionalÄ a. supuÅilor sÄî.
aproape în întregime naÅ£iunea francesÄ. O persoanÄ, ° familie,
prin urmare o dinastie pot sÄ creeze anumite forme politice cu
anumite tendinÅ£e, însÄ de la o bucatÄ de vreme se substituie
tendinţelor pe care le-au avut ei, tendinţa care se desface din
lucrurile însele. âL'homme propose, Dieu dispose." âL'homme
propose", de sigur, dar acel Dumnezeu care dispune sînt condi-
Å£iile inexorabile pe care de la o bucatÄ de vreme izbuteÅte a le
impune, a le face sÄ biruiascÄ, realitatea.
Anume monarhii au putut de la o bucatÄ de vreme sÄrepresinte
interese economice în rîndul întÄiu: Monarhia englesÄ. Statul
la început n'a avut însÄ tendinÅ£a economicÄ pe care ajunge
s'o aibÄ pe la jumÄtatea veacului al XVII-lea Åi care represintÄ
în rîndul întÄiu nevoia de acaparare a tîrgurilor mari ale globului,
de dominaÅ£ie asupra Oceanelor Åi MÄrilor lumii întregi,
de avînt Åi de triumf al unei rase supt raportul producÅ£iei Åi
schimbului mÄrfurilor.
Åi în monarhia francesÄ, pe lîngÄ motive naÅ£ionale, se mal
întîlnesc Åi alte motive care o susÅ£in Åi o legitimeazÄ Ã®n ochii
omenirii. O legitimeazÄ chiar pe vremea lui Ludovic al XlV-lea,
Åi legitimarea continuÄ Åi supt Domniile cele din urmÄ. Motive
ca: necesitatea culturii francese pentru stratele de sus ale âspiritului"
ca Åi ale naÅterii, culturÄ care capÄtÄ un caracter general
european Åi pÄtrunde pretutindeni. Astfel iatÄ o monarhie, care,
creatÄ pentru scopuri egoiste, de persoanÄ sau de familie, ajunge
sÄ aibÄ un sens naÅ£ional Åi cultural, cum monarhia, feodalÄ ca
origine, din Anglia ajunge sÄ aibÄ un sens economic.
Dar Austria, monarhia habsburgicÄ, a avut ea vre-odatÄ, fie
un sens politic, naţional, fie un sens economic, fie un sens cultural?
RÄspunsul este: nu. Ca sÄ represinte naÅ£iunea germanÄ
a trebuit sÄ aparÄ, în veacul al XVII-lea Åi mal ales în veacul
al XVIII-lea, o nouÄ formaÅ£iune politicÄ; a apÄrut Prusia, care este
în luptÄ cu Casa de Austria. împotriva voinÅ£ii chiar a dinastiei
â tatÄl lui Frederic-cel-Mare era un credincios în serviciul Habsburgilor,
dar necesitatea lucrurilor împotriva voinţei dinastiei a
fÄcut ca Prusia sÄ joace un rol duÅman Austriei, pe care apoi
a putut s'o Åi înlÄture din confederaÅ£ia germanicÄ. De atîtea ori
Austria a încercat sÄ joace rolul de represintantÄ a poporului
german, dar n'a izbutit. A încercat o ultimÄ oarÄ Ã®n timpul rÄz-

â 23" â
boiului Crimeii. Supt pretext cÄ ea înfÄÅ£iÅeazÄ poporul german
Åi cÄ poporul german e în plin âDrang nach Osten" Åi cÄ drumul
pentru aceasta e pe la DunÄre,- Åi Principatele îl stÄteau în cale
aici, a vroit sÄ treacÄ peste noi. A socotit însÄ fÄrÄ poporul
nostru, care a rÄmas în fiinÅ£Ä, pentru cÄ noi sîntem cu rÄdÄcinile
aici, pe cînd ea întindea numal asupra acestor locuri ultimele
ramuri ale ambiÅ£iei sale; cum se ridicÄ o ceaÅ£Ä la rÄsÄritul
soarelui, aÅa s'a risipit Åi ceaÅ£a austriacÄ la rÄsÄritul
soarelui culturii noastre.
Sens naÅ£ional n'a avut, astfel, monarhia austriacÄ. Numal în
însuÅirile lui aparente losif al IMea este un German, întru cît
poate sÄ fie cineva German în veacul al XVIII-lea, cînd deosebirile
naÅ£ionale nu erau atît de lÄmurite... DacÄ voiÅ£i, fac o concesie:
este mal german losif al Il-lea decît Frederic al II-lea. losif vorbeÅte
franÅ£uzeÅte mal prost, fiindcÄ a cetit mal puÅ£inÄ literaturÄ
francesÄ, fiindcÄ nu are, ca Frederic, o lume întreagÄ de
comensali francesl Åi de parasiÅ£i francesl în jurul lui, fiindcÄ n'a
întemeiat nicio Academie cu limbÄ de comunicaÅ£ie francesÄ,
fiindcÄ n'a jignit de hatîrul ei pe niclun scriitor german, cum
obiÅnuia sÄ facÄ totdeauna Frederic. El este German, vorbeÅte
nemÅ£eÅte, mama lui, Maria-Teresa, era o gospodinÄ germanÄ tipicÄ.
El a fundat doar Åcoala laicÄ de limbÄ germanÄ pentru
toate provinciile Imperiului sÄu. Åi Åcoala aceasta s'a întins în
dauna Åcolii de limbÄ latinÄ a clerului catolic, pe care nu-1 putea
suferi, de Åi nu era indiferent în materie de religie. S'a mal întins
Åi în dauna Åcolii ungureÅti începÄtoare, Åi se putea întinde
foarte bine Åi în dauna Åcolii romÄneÅti a cÄlugÄrilor de la Blaj
Åi din alte pÄrÅ£i. Numal, dacÄ se uitÄ cineva bine la aceastÄ
ÅcoalÄ germanÄ, poate vedea cÄ ea nu însemneazÄ nimic naÅ£ional
german. Limba germanÄ este pentru dînsa ceia ce era limba romanÄ
pe vremea lui Traian, care era originar din Peninsula IbericÄ
Åi colonisa Dacia cu ce-i cÄdea în mînÄ, aducînd acolo pÄnÄ
Åi pe Idumeeni. GermanÄ era limba de guvernÄmînt, singura
limbÄ prin care se putea realisa Åi menÅ£inea unitatea. Åi limba
aceasta era menitÄ sÄ Ã®nlÄture si limba unui popor nÄbÄdÄios
cum sînt Ungurii Åi sÄ Ã®mpiedece, în vederea cine Åtie cÄror
scisiuni ce ar putea sÄ se producÄ, ridicarea limbilor naÅ£ionalitÄ-
Å£ilor necultivate încÄ, precum eram noi! A întrebuinÅ£atâvom vedea-oâÅi
pe Gheorghe Sincal în calitate de pedagog. Dar, încÄ odatÄ,

â 24 â
întinderea acestei miÅcÄri culturale germane nu însemneazÄ cÄ
naÅ£iunea germanÄ represinta pentru el un suflet german. El nu
s'a gîndit niciodatÄ la acest lucru. Åi. dacÄ s'ar fi gîndit, 1-ar fi
combÄtut, pentru cÄ lui îi trebuia numal Statul, proprietate a
Suveranului, Åi naÅ£iunile îi erau în unele casuri indiferente si în
cele mai multe casuri protivnice. El n'a înÅ£eles niciodatÄ cÄ Romînii
sînt o naÅ£iune. Nici nu voia sÄ Ã®nÅ£eleagÄ aÅa ceva, nici nu
întra în calculele lui cÄ existÄ o naÅ£iune romînÄ, ci vedea numal
supuÅi de limbÄ romînÄ pânÄ vor învÄÅ£a nemÅ£eÅte. Åi era de
dorit sÄ Ã®nveÅ£e nemÅ£eÅte, Åi nici nu se putea ca ei sÄ fie oameni
pÄnÄ nu învÄÅ£ati nemÅ£eÅte.
Dar prin rÄspunsul pe care 1-am dat la întrebarea dacÄ monarhia
aceasta a Habsburgilor suptlosif al II-1ea represinta o na-
Å£iune, am dat Åi rÄspunsul la întrebarea cealaltÄ: avea aceastÄ monarhie
o menire culturalÄ ? RÄspunsul este: nu. Nu rÄspîndind limba
unui popor face cineva culturÄ, ci ajutînd spiritul care se desface
din acea limbÄ. Ce, oare fÄceau învÄÅ£aÅ£ii RenaÅterii în veacul
al XV-1ea propagandÄ latinÄ prin faptul cÄ ei vorbiau limba
latinÄ? Sau fÄcea propagandÄ elenicÄ Melanchthon cînd se cÄznia
din rÄsputeri sÄ scrie o scrisoare în greceÅte, pe care n'o pot
ceti astÄzi Grecii din Constantinopol fÄrÄ sÄ zîmbeascÄ ? O limbÄ
nu poate trÄi cu adevÄrat în afarÄ de naÅ£ionalitatea din care
derivÄ.
Prin urmare nici misiune culturalÄ nu avea Austria aceasta,
care întrebuinÅ£a limba germanÄ ca o limbÄ de dominaÅ£ie. Atunci,
poate misiune economicÄ? La misiunea economicÄ s'a trezit
Austria foarte tÄrziu, Åi aceasta nu din causa incapacitÄÅ£ii de a
înÅ£elege aÅa ceva din partea persoanelor care au condus-o. Este
adevÄrat cÄ Austria n'a avut un Colbert al sÄu, n'a avut economiÅti
cari sÄ se poatÄ pune alÄturi de economiÅtii englesi, în
timpul cînd economia politicÄ era un monopol anglo-frances. Dar
Austria nu poate represinta un curent economic particular Åi o
formaÅ£ie pe basa acestui curent Åi din douÄ alte motive Era
atît de pestriÅ£ alcÄtuitÄ aceastÄ monarhie, încît era imposibil ca
în ea sÄ se producÄ o miÅcare economicÄ unitarÄ. Este aÅa de
curioasÄ, de fÄrÄ sens alcÄtuirea monarhiei austriace supt raportul
economic. pÄnÄ Ã®n zilele noastre. încît o direcÅ£ie economicÄ
unitarÄ n'au fost în stare cei din Viena, cu toate teritoriile
lor, s'o stabileascÄ nici pÄnÄ astÄzi. Teoriile actuale de dominaÅ£ie

â 25 â
economicÄ Ã®n Peninsula BalcanicÄ se lovesc de faptul acesta cÄ
jumÄtate de monarhie are anumite interese Åi altÄ jumÄtate alte
interese. Åi, cum monarhia nu este dispusÄ sÄ se desfacÄ Ã®n
douÄ pÄrÅ£i bine delimitate supt raportul politic, ca sÄ fie douÄ
unitÄÅ£i economice, din aceastÄ causÄ nu merge în aceastÄ privinÅ£Ä.
nici pÄnÄ astÄzi. cum nu mergea nici pe vremea Iui
losif al II-lea, cînd debuÅeurile din Turcia erau ocupate de alÅ£ii.
CÄci odinioarÄ toate pieÅ£ele Turciei eraÅ£i acaparate de Olandesi.
cari în urmÄ au cedat locul Francesilor si aceÅtia s'au învoit ca
tovarÄÅi de negoÅ£ cu Englesii, ocupînd apoi Anglia un rol din ce
în ce mal mare.
Åi mal esle ceva: Acele State din epoca modernÄ pot sÄ aibÄ
o activitate economicÄ realÄ, care se gîndesc înnainte de toate
la substratul popular pe care se sprijinÄ viaÅ£a politicÄ. Dar
Austria nu s'a gîndit Åi nu se gîndeÅte la aÅa ceva. DacÄ a
existat Å£arÄ Ã®n care totul e pentru dinastie, apoi de sigur este
Monarhia habsburgicÄ. întemeiat de o dinastie prin cuceririle ei,
prin legÄturile ei de familie, prin foile de zestre ale e!, complexul
acesta de ţeri a aparţinut totdeauna dinastiei. Dinaslia a fost
conÅtientÄ cÄ Statul îl aparÅ£ine. Åi astÄzi întîlnim alte Å£eri. cum
este Prusia, care pare a fi a împÄratului Wilhelm, dupÄ felul
cum intervine împÄratul în anumite momente. Acest Stat este
produsul familiei Hohenzollernilor, cu marca de fabricÄ, dupÄ
cum Statul turcesc a aparÅ£inut Osmanilor pÄnÄ Ã®n ultimul moment,
Åi de aceia se si numesc âOsmanlîl". Dar nicÄiri acest caracter
de existenÅ£Ä realÄ a dinastiei sigure nu e mal vÄdit decît
în Austria, înlÄturînd astfel orice planuri de înnoire pentru viitor-
Atunci, ce ar fi putut însemna ea, supt raportul supuÅilor, în
ceia ce priveÅte legÄturile dintre Stat si aceÅti supuÅi? Ce putea însemna
Monarhia HabsburgicÄ pentru alÅ£ii Åi, prin urmare, Åi
pentru Romîni, cînd ea nu fÄcea decît sÄ exploateze un lucru
cÄpÄtat sau moÅtenit?
SupuÅii Statului austriac eraf l proprietatea dinastiei. la discre-
Å£iunea acestei dinastii, si, dacÄ ni dÄm samÄ de lucrul acesta,
cÄ supuÅii în afarÄ de dinastie nu sînt nimic, atunci înÅ£elegem
foarte bine Åi filantropia Austriei faÅ£Ä de naÅ£ionalitÄÅ£ile sÄrace,
rÄmase în urmÄ, apÄsate. dar tot odatÄ perfect supuse Åi lipsite
de viitor. Popoare ca acestea sînt popoare ideale, turma cuvîntÄtoare
care paste unde vrei Åi cÄreia îl culegi lîna cînd pof-

â 26
testi. Animale fÄrÄ coarne sati cu coarnele întoarse în aÅa fel
încît nu înÅ£eapÄ. De aceia cînd vine Casa de Austria în Ardeal
Åi întîlneÅte mai multe naÅ£ionalitÄÅ£i, ea Åtia ce însemneazÄ
aceasta. Ungurii îi erau foarte displÄcuÅ£i supt douÄ raporturi.
întÄiu supt raportul tradiÅ£iunii politicei medievale. feodale, care
se pÄstreazÄ Ã®ncÄ Ã®n Ungaria Åi care trebuie sÄ fie o groazÄ
pentru o monarhie absolutistÄ. Ungurul a rÄmas feodal pÄnÄ Ã®n
zilele noastre Åi nu se poate desface de mentalitatea feodalÄ:
unii au rÄmas Åerbi, iar ceilalÅ£i, domui de pÄmînt, cu mîna
pe bichl Pe de altÄ parte, Ungurii ardeleni represintau o formÄ
religioasÄ divergentÄ de a Casei de Austria. ofensÄtoare pentru
conÅtiinÅ£a dinastiei. A mai fost o monarhie catolicÄ desfÄcutÄ
într'un anume moment din unitatea habsburgicÄ a celor d'intÄiu
secole, monarhia spaniolÄ, Åi poate ca aparenÅ£Ä au fost mai
catolici regii spanioli decît împÄraÅ£ii germani din Casa de
Austria; cu toate acestea în fond nu este nicio deosebire. Habsburgii
din Spania ati expulsat pe Evrei Åi pe Mauri, indiferent de
pagubele momentane. pentru a realisa unitatea absolutÄ de credinÅ£Ä,
â aceasta fiindcÄ erau mai puÅ£in inteligenÅ£i, în ceasul
acela, decît Habsburgii din împÄrÄÅ£ie. Austria Åi ea a voit sÄ niveleze
din punctul de vedere religios pe toÅ£i Åi a fÄcut sacrificii
foarte importante pentru aceasta; adese ort politica ei a fost
determinatÄ de tendinÅ£a chiar de a face sÄ fie o turmÄ Åi un
pÄstor supt raportul religios. Astfel, Ungurii fiind calvini Åi feudali,
ni putem închipui cu ce ochi îi putea privi o monarhie
care era înnainte de toate represintanta monarhiei absolute Åi
represintanta catolicismului.
Dar. pe de altÄ parte, Casa de Austria â Åi este locul s'o spunem
aici â, a avut totdeauna procedeurile sale particulare. âAustriac"
este Åi un mod de a guverna, un mod de a fi. Modalitatea
austriacÄ stÄ Ã®n aceia de a culege cu minimum de sforÅ£Äri, Åi
întrebuinÅ£ind, dacÄ se poate. alte puteri decît puterile proprii,
cel mai mare cîÅtig. Aceasta este formula politicei austriace, care
bate totdeauna cu mînÄ strÄinÄ Åi tot cu mîna altuia iea castanele
din foc. SÄ distrugi prin urmare pe cineva fÄrÄ sÄ simÅ£Ä
cÄ tu îl distrugi. DacÄ ar fi luat taurul de coarne si ar fi pornit
în luptÄ Ã®ndrÄzneaÅ£Ä, ce s'ar fi întîmplat ? Åtia foarte bine
Casa de Austria ce s'ar fi întîmplat, printr'o astfel de politicÄ Ã®mpotriva
Ungurilor: s'ar fi întimplat o rÄscoalÄ a tuturor. Dar Åi

â 27 â
â¢
fÄrÄ sÄ facÄ aceastÄ politicÄ, au fost la începutul veacului s\
XVIlI-1ea un Åir de rÄscoale în Ardeal, Åi aceste rÄscoale vin îndatÄ
dupÄ rÄscoala Maghiarilor din Ung.iria propriu zisÄ. Prin
1680 a avut Austria rÄscoala lui Tokoly, proclamat rege al Ungariei,
Åi, dupÄ ce Habsburgii au întrat în stÄpînirea Ardealului,
s'au rÄsculat si Ungurii de aici în frunte cu Francisc RÄkoczy,
Åi împrejurÄri învÄlmÄÅite au Å£inut mai mulÅ£i ani de zile, fiind
chiar momente cînd se putea întreba cineva dacÄ se va mai
putea menţinea sau ba Guvernul austriac în Ardeal.
Cii atît mai mult. cu cît el era silit sÄ Ã®ntrebuinÅ£eze pentru
moment tot elemente ungureÅti. Sasul este bun administrator în
margenile oraÅului lui, dar capacitÄÅ£i politice superioare sÄseÅti,
în stare sÄ administreze o Å£arÄ, pÄnÄ acum n'au rÄsÄrit. ViaÅ£a
lor localÄ i-a fÄcut oameni cu vedere scurtÄ. SaÅii erati admirabili
biurocraÅ£i, Åtiind sÄ alcÄtuiascÄ si sÄ pÄstreze cancelariile
austriace, purtînd registrele lor administrative cum purtau registrele
lor negustoreÅti. Dar, cînd era vorba de oameni cu autoiitate
în provincie, de oameni cari sÄ Åtie umbla cu lumea, cari
sÄ aibÄ prestigiul Åi, în acelaÅi timp, Åi tradiÅ£iunea, atunci trebuia
sÄ se adreseze cineva la Unguri.
Cine a fost acela care a administrat întÄiu Ardealul pentru
împÄrat ? Gheorghe BÄnffy, înnaintaÅului vestitului Desideriu BÄnffy
cÄruia i se cuvine laudÄ din partea noastrÄ, cei duÅmÄniÅ£i de el,
fiindcÄ a fost mÄcar sincer. Casa de Austria nu putea sÄ rÄmînÄ
însÄ aici numal o formÄ constituÅ£ionalÄ. Ea însÄÅi rÄzimatÄ pe
pergamente pecetluite, nu putea sÄ fie împotriva pergamentelor
pecetluite. Nu avea nici puterea, nici libertatea de spirit,
nici independenÅ£a faÅ£Ä de tradiÅ£iuni, care se cer pentru a inova
în sens realist, revoluÅ£ionar, cum a fÄcut Frederic al Il-1ea în
Prusia, care, el, a avut înnaintea ochilor numal interesele Statului
Åi a cÄlcat toate tradiÅ£iile, fÄrÄ milÄ Åi fÄrÄ fricÄ. Dar a-
ceasta pentru cÄ Frederic avea, pe lîngÄ inteligenÅ£a lui superioarÄ,
sprijinul unei administraÅ£ii Åi unei armate create de el, care
erau capabile de orice pentru dînsul, ceia ce nu avea Austria.
CÄci pÄnÄ Åi armata ei era peticitÄ din deosebite naÅ£iuni, Åi administraÅ£ia
ei se alcÄtuia din tot ce gÄsise în diferitele provincii Åi
din oameni cari erau deprinÅi a guverna în modul cum se guverneazÄ
acolo. Dietele ardelene trebuiau menţinute; în dietele
acestea ardelene trebuia sÄ fie însÄ un numÄr mare de Unguri.

â 28 â
â¢
Si dacÄ ar fi fost o minoritate de Unguri, dar totuÅi aceÅtia erau
nobili rÄmînînd conÅtienÅ£i de puterea lor exercitatÄ secole întregi.
Ar fi avut îndrÄznealÄ negustorul sas, sat i bietul soldat de graniÅ£Ä
secuiu, sau VlÄdica romîn sÄ stea pe picior de egalitate
de nobilii unguri în dietÄ? Nu! Aceasta este însemnÄtatea strÄmosilor:
fiecare se simte si dupÄ ce este în urma lui. Aceasta
este importanta moÅtenire pe care o naÅ£iune sau o clasÄ o lasÄ
urmaÅilor sÄi. Un om este în funcÅ£iune de trecutul ce se isprÄveÅte
în persoana lui Åi este în funcÅ£iune de viitorul care se
deschide de la persoana lui innainte.
Prin urmare în împrejurÄrile acestea Casa de Austria nu suferia
pe Unguri supt niciun raport : îi voiÄ pe toÅ£i NemÅ£i Åi catolici
în cel mai scurt timp, dar se feria ca de foc sÄ se atingÄ
de ei.
Nu avea însÄ niciun mijloc de a-i înlÄtura ea însÄÅi. Dar dacÄ
îi înlÄturau alÅ£ii ? S'a întîmplat! AÄ avut alÅ£ii puterea de s'au
ridicat împotriva Ungurilor, Åi i aÄ biruit! Ce putea face atunci
împÄratul ? Cu mîna lui însÄ, n'ar fi intervenit niciodatÄ ca sÄ
doboare duÅmanul, în politica internÄ ca Åi în politica externÄ,
decît doar cînd era silit,âÅi atunci încÄ se întîmpla cÄ nu-i mergea
bine. O politicÄ ce se repetÄ si astÄzi. Åi va fi Åi în viitor
cînd se va mai putea vedea un nou losif al IMea bÄtînd cu ciocan
valah în capul Ungurului.
Astfel au gÄsit Austriecii pe Unguri în Ardeal. Au mai gÄsit
Åi pe SaÅi. Pentru aceÅtia Casa de Austria a avut toatÄ tragerea
de inimÄ: i-a înobilat, a fÄcut din ei baroni (baronul Bruckenthal),
i-a ridicat în cele d'intÄiu rînduri ale cancelariei imperiale.
Natural însÄ cÄ n'a putut face mai mult decît' ce se putea face
din materialul ce-i stÄtea laîndemînÄ. X u se improviseazÄdintr'o
democraÅ£ie orÄÅeneascÄ, dintr'o burghesie comercialÄ o clasÄ militarÄ
Åi dominantÄ. Aceasta ar însemna ca din Armenii din Turcia
sÄ se tacÄ o clasÄ de soldaÅ£i curagioÅi Åi de profunzi bÄrbaÅ£i
politici. Nu se poate! De altmintrelea între Casa de Austria
Åi între SaÅii din Ardeal erau legÄturi foarte vechi Doar SaÅii
din Ardeal susÅ£inuserÄ, în momentul deschiderii succesiunii lui
Ludovic al IMea, alipirea Ardealului la Casa de Austria. Åi ei au
fost ferdinandiÅti pÄnÄ la stîrsit. PÄnÄ si supt presiunea militarÄ
a lui Petru RareÅ, ei au resistat, din toate puterile. Pe vremea

â 29 â
lui Mihai Viteazul,âcare a fost bine primit de SaÅi ca represintant
al împÄratului,âcînd, mai tÄrziti, s'a vÄzut cÄ el mai represintÄ
si altceva, instinctiv naÅ£ional, precum si ceva personal, îndatÄ
SaÅii au plecat Åi s'au aÅezat în fruntea coaliÅ£iei nobililor
maghiari. cu toate cÄ âprecum am spusâla început toÅ£i îi ieÅiserÄ
înnainte, crezînd cÄ vine cu pecetea de la împÄrat si pentru
a împlini o funcÅ£iune în numele împÄratului.
De Secui nu mai este vorba; eî existati doar ca o urmÄ a trecutului
Åi din ei se puteati face numal regimente de grÄniceri,
cum s'au fÄcut Åi din Romîni.
Astfel, Casa de Austria, care venia acolo pentru a stabili monarhia
absolutÄ si catolicismul, din punctul de vedere al ideilor,
dar, înnainte de toate, pentru a face din aceastÄ Å£arÄ o minÄ
cît mai rentabilÄ, pentru a culege venituri cît mai multe de la
supuÅii cei noi, pe cari i-î dÄduse Dumnezeul catolicismului, Casa
de Austria, trebuia, neapÄrat, sÄ se gîndeascÄ si la cel de-al treilea
element: Romînii. Romînii erau cei cei mai mulţi, cei mai
supuÅi, cei mai inculÅ£i, erau aceia cÄrora, cu multÄ probabilitate,
li se putea denega orice viitor. Pe lîngÄ aceasta, între Ungurii
din Ardeal si cei din Ungaria nu se putea trage o graniÅ£Ä. ComunicaÅ£ia
politicÄ, sufleteascÄ Ã®ntre unii Åi ceilalÅ£i trebuia sÄ se
producÄ. Pe cînd aceia dintre Romîni cari ajunseserÄ sÄ aibÄ o
viaÅ£Ä politicÄ, sÄ aibÄ Domni încunjuraÅ£i de trupe, sÄ aibÄ Åcoli
în limba naÅ£ionalÄ. aceia erau în Turda; era o graniÅ£Ä, pe care
o pÄziau grÄnicerii, cari erau Åi eî în parte tot Romîni Åi Å£erani.
Acesta pÄrea a fi poporul ;mume lÄsat de Dumnezeu pentru a fi
stÄpînit de Austria în Ardeal, ca s'o îmbogÄÅ£eascÄ, s'o fericeascÄ.
IatÄ, încÄ odatÄ, cum se explicÄ deci toatÄ bunÄvoinÅ£a Casei de
Austria, toatÄ acea filantropie care nu trebuie sÄ Ã®ndemne la niciun
fel de focotealÄ recunoscÄtoare. pentru astÄzi Åi pentru mîne. Nu
este o tradiţie de sentimente; este o tradiţie de interese. Nu
putea sÄ fie altfel Austria. Åi nu trebuie sÄ se supere cineva cÄ
este aÅa. Nu trebuie sÄ Ã®ntrebuinÅ£Äm cuvinte de criticÄ severÄ
faÅ£Ä de un organism care represintÄ nevoile sale interioare. Nu
trebuie sÄ se supere cineva cÄ nu înnoatÄ un urs sau cÄ nu poate
zbura ! NecesitÄÅ£ile interne ale organismului sÄu îl silesc la aceasta.
Deci al noÅtri s'au înfÄÅ£iÅat de la început ca elementul uman
cel mai comod pentru scopurile monarhice. De aici Unirea cu

â 30 â
Biserica romanÄ, îndemnatÄ de Austria; de aici fÄgÄduielile unei
mal bune situaÅ£ii sociale pentru preoÅ£ii noÅtri; de aici perspectiva
realisÄrii unui viitor politic naÅ£ional, ca naÅ£iune privilegiatÄ.
pentru Romîni; de aici îngrijirea specialÄ a administraÅ£iei pentru
Romîni; de aici, incontestabil, ridicarea economicÄ si culturalÄ a
Romînilor; de aici însÄ, fÄrÄ voia Casei de Austria, creÅterea
conÅtiinÅ£ei politice a neamului nostru.
FiindcÄ sÄ nu creadÄ cineva cÄ Åi minÅ£ind pe oameni cu fÄgÄduieli
nu li foloseÅti cu ceva. Li foloseÅti din douÄ puncte de vedere: întÄiu,
fiindcÄ minciuna li strecoarÄ Ã®n spirit o ideie pe care înnainte n'o a-
veau Åi, al doilea, fiindcÄ, vÄzînd cÄ vorba nu se îndeplineÅte, eiîţi
poartÄ sîmbetele pe urmÄ. Nu se poate sÄ voieÅti a face rÄfl, fÄrÄ ca
prin aceasta sÄ nu fii silit a face Åi un bine, care bine va durÄ pÄnÄ
va dispÄrea cu desÄvîrÅire tot rÄul pe care al vrui sÄ-1 introduci
Åi din care a ieÅit totuÅi aceastÄ sÄmînÅ£Ä a binelui. FiindcÄ a-
devÄrul Åi binele încolÅ£esc, pe cîtÄ vreme minciuna si rÄul sînt
menite sÄ putrezeascÄ. Cele d'intÄiu singure cuprind principiile
vieţii.
Åi tot aÅa Åi cu Biserica strÄinÄ. Ea Åi-a îndeplinit misiunea,âÅi
aceasta nu cere în schimb sentimente. Biserica romanÄ este tot
Roma cea veche. Crucea ei înÅ£eapÄ si taie întocmal ca Åi sabia
împÄraÅ£ilor romani de odinioarÄ; ea Åi-a vÄpsit veÅmintele cardinalilor
cu sîngele care a curs prin arma tÄioasÄ a Romei e-
clesiastice de pe vremuri. Roma cuceritoare a Papei s'a îndreptat
cÄtre Romîni din tendinÅ£a ei fireascÄ de proselitism. Dar nu se
poate o astfel de tendinÅ£Ä, fÄrÄ ca din ea sÄ nu fi profitat viaÅ£a
sufleteascÄ a Romînilor. Din aceasta în adevÄr am profitat; dar
este o neînţelegere a lucrurilor istorice în cerinţa de a ne îndrepta
azi cu recunoÅtinÅ£Ä Ã®n toate pÄrÅ£ile, atunci cînd avem
altceva de fÄcut, cu noi Åi pentru noi, exclusiv.
â¢
Dar, în acelaÅi timp, cînd ea ridica pe Romînii de peste munÅ£i,
Casa de Austria pregÄtia si rÄscoala lui Horea. Tot felul special
de guvernare Åi de administraÅ£ie austriacÄ a pregÄtit Åi rÄscoala
din 1784, Åi nu pe calea ce se crede. CÄci unii cred cÄ aceastÄ
rÄscoalÄ a fost pregÄtitÄ prin imprudenÅ£a sentimentalÄ a lui
losif al II-lea.
losif al Il-lea ţinea, ce e drept, foarte mult, ca toţii suveranii din
vremea lui. sÄ aibÄ aparenÅ£a âpopularitÄÅ£ii". a iubirii de naÅ£ie. AÅa
cetia el în toate cÄrÅ£ile cÄ trebuie sÄ fie, Åi aÅa Å£inea sÄ fie. Era

un spectacol aÅa de frumos sÄ vezî pe un suveran admiÅ£ind pe
Å£eran înnaintea MÄriei Sale Cesarul.... Lumea vedea, Åi, vÄzînd,
lÄuda pe acela care se apropie aÅa de mult de ânaÅ£iunea sa".
împÄratul, deci, nu este un tiran... Åi nu-i era permis niclunui suveran
pe vremea aceia sÄ aibÄ aparenÅ£e tiranice, ci împÄratul
era în teorie un bun pÄrinte pentru toÅ£i supuÅii sÄi. Pe atunci
dacÄ vroial sÄ-î faci plÄcerea unui împÄrat, trebuia sÄ insiÅti
înnainte de toate asupra caracterului pÄrintesc cu privire
la legÄtura ce existÄ Ã®ntre el Åi supuÅii sÄi. Mal cÄ ar fi primit
în audienÅ£Ä fÄrÄ maestru de ceremonii pe oricine... Å¢eranii noÅtri,
precum aveau voie sÄ facÄ petiÅ£iunî la erariul ardelean, la administraÅ£ia
financiarÄ din Ardeal, tot aÅa aveaÅ£i voie sÄ facÄ petiÅ£iunî
la împÄrat, gata sÄ-i primeascÄ si de-a dreptul ca sÄ se
minuneze lumea. Era Åi interesant...
Prin urmare Horea s'a dus Ia Viena; a stat chiar mal multe
luni de zile. Åi nu s'a dus numal odatÄ; s'a dus de patru ori la
Viena. Åi acolo a aÅteptat sÄ fie primit de împÄratul. Ar fi foarte
interesant sÄ Åtim ce legÄturi a avut el la Viena în timpul cît
a aÅteptat pe MÄria Sa. N'avem arhivele poliÅ£iei din 1780 ca sÄ
Åtim pe cine a frecventat el, Åi de un Å£eran ca acesta nu se o-
cupa doar nimeni, nebÄnuind cÄ va fi un temut Åefde rÄscoalÄ,
de care se va cutremura o provincie. Natural cÄ trebuie sÄ fi
frecventat lumea care se ducea prin hanurile pentru ţerani. De
acolo va fi auzit el despre împÄrat cÄ urÄÅte pe nobili, cÄ Å£ine
cu Åerbii, cÄ doreÅte o reformÄ. De sigur cÄ aceste lucruri s'aii
prins de sufletul lui. A fost primit în sfîrÅit în audienÅ£Ä, Åi se
zice cÄ Ã®mpÄratul i-a vorbit foarte binevoitor. Nu i-a zis fÄrÄ
îndoialÄ ceia ce mal tÄrziu au afirmat povestitorii (âthut
ihr das!"), cum nu mal discutÄ nimeni astÄzi cÄ nu de la împÄrat
a avut el crucea pe care o arÄta, Åi diploma. Pe diplomÄ era
scris ceva, Åi era si pecetea împÄrÄteascÄ, dar nu-1 privia pe el
ce era scris acolo. O fi cumpÄrat-o de undeva... Era Åi o Åiretenie
Å£erÄneascÄ; Åtia cÄrui public se adreseazÄ, Åtia care este sistemul
politic austriac, cÄ totul se face cu carte, pecete, cruce,
pergamente cÄpÄtate de la feÅ£ele luminate, Åi a întrebuinÅ£at Åi
el sistemul care era necesar sÄ fie întrebuinÅ£at în aceste împrejurÄri.
Dar lucrurile se înfÄÅ£iÅeazÄ de obiceiu cam aÅa: cÄ Ã®mpÄratul
era un reformator romantic, cÄ Ã®n frasele lui faÅ£Ä de
Horea ar fi lÄsat sÄ se înÅ£eleagÄ cum cÄ este un duÅman al

â 32 â
Ungurilor si cÄ n'ar fi rea o miÅcare Å£erÄneascÄ. pe care nu era
el chemat s'o determine, dar care, dacÄ s'ar întîmpla, ei bine, â
s'a întîmplat!
RÄscoala s'a întîmplat, de sigur, din causa lui losif al Il-lea, dar nu
din causa acestei atitudini de filantropie imprudentÄ ce ar fi avut-o el
faÅ£Ä de Horea la Viena, ci prin întreg sistemul austriac, în primul
rînd, Åi, al doilea, prin anume manifestÄri anterioare care
aveau loc în Ardeal Åi care eraÅ£i îndreptate numal cÄtre Romîni,
manifestÄri cu care se simÅ£ia dator împÄratul faÅ£Ä de clasa
sÄracÄ a populaÅ£iei ardelene.
SÄ le luÄm pe rînd.
Ardealul era, cum am spus, o moÅie pentru Casa de Austria.
o moÅie care trebuia sÄ raporteze. Pentru aceasta sistemul era
cunoscut: se instala într'o provincie cuceritÄ de Casa de Austria
lesuitul, ca sÄ represinte direcÅ£ia religioasÄ a dinastiei Åi,
lîngÄ el, agentul fiscal. Agentul fiscal este cel d'intÄiu funcÅ£ionar
care apare în Å£ara reunitÄ la patrimoniul Casei habsburgice. Agentul
fiscal austriac nu-Ål avea pÄreche decît în tefterdarul turcesc
din veacul al XVI-lea sau în vechiul dregÄtor mongolic al lui Ginghiz-Han,
în ceia ce priveÅte precisia nemiloasÄ a îndeplinirii datoriei
sale. Aceluia care era înscris în registre cu atîta avere i se
fixÄ. ce bani va da împÄratului, ce muncÄ va face pentru împÄrat,
Åi lucrurile acestea erau neschimbate. Ori de era secetÄ, ori
de era ploaie, ori de era an bun ori de era an rÄu, ori de era
pace, ori de era rÄzboiu, contabilitatea trebuia sÄ meargÄ Ã®nnainte.
De sigur tot este mal bine, decît sÄ plÄteascÄ cineva de
nu Åtiu cîte ori o dare micÄ, sÄ plÄteascÄ odatÄ, si la un termin
bine cunoscut, o dare mare; tot este mal bun sistemul a-
cesta modern de regularitate în administraÅ£ia financiarÄ decît
sistemul tradiÅ£ional în care se amestecÄ datorii venite din epoce
deosebite. Dar pentru anume populaÅ£ii. care se gÄsesc pe o anume
treaptÄ de desvoltare economicÄ Åi culturalÄ, este mal bun
sistemul cellalt, în care cineva are în faÅ£Ä un om Åi o împrejurare,
decît acest sistem în care are în faÅ£Ä un edict Åi o condicÄ.
Cu edictul Åi cu condica nu te poÅ£i înÅ£elege; nu pricepe
nici lipsa d-tale, nici nevoia d-tale, nici desnÄdejdea d-tale. Pe
cînd sistemul celÄlalt, tradiÅ£ional, cu amînÄri, cu pÄsuiri, cu cÄderi
la învoialÄ, convine mal bine omului nevoiaÅ. Sistemul aus-

â 33 â
â¢
triac a fost întrebuinÅ£at în Oltenia. care DumnezeÄ stie cît a
fost bÄtutÄ de biruri, la 1718, dar, cînd a plecat dupÄ 25 Åi mai bine
administraÅ£ia austriacÄ din Oltenia, toatÄ lumea s'a felicitat cÄ
a scÄpat de dînsa. Nu erau birurile în totdeauna mai grele, dar
caracterul lor punctual, nemilos nu se potriveÅte cu viaÅ£a
populaÅ£iilor orientale. Acest lucru se repetÄ acum în Bosnia: Turcii
cereau cu mult mai mult Åi erau mal brutali decît Austriacii
Åi, cu toate acestea, mulÅ£i din Bosniaci Åi HerÅ£egovineni regretÄ
timpurile acelea, cînd cu PaÅa Åi cu agenÅ£ii lui de încasare
puteau sÄ stea de vorbÄ, lucru care nu se poate face cu
administraÅ£ia imperialÄ.
Nu numal cÄ sistemul fiscal austriac, pentru care Austria cucerise
Ardealul si pentru care îl pÄstra, era în nepotrivire cu
tradiÅ£iile provinciei, dar mai era ceva: Casa de Austria, ca Åi
toate monarhiile din veacul al XVIII-1ea, nu cunoÅtea sistemul
împlinirii directe prin agenţi ai Statului, ai Coroanei, ci prefera
totdeauna. sistemul arendÄrii, cum este, de pildÄ, Åi casul Franciei
înnainte de RevoluÅ£ia francesÄ. Veniturile Statului se arendau,
Åi arendaÅii deveniau supuÅi privilegiaÅ£i: ei aveau dreptate
în cele mai multe casuri. în ceia ce priveÅte naÅ£ionalitatea, apucÄturile,
tendinÅ£ele arendaÅilor, nu era niciun scrupul. Se luau
aceia cari se presintau Åi dÄdeau mai mult.
Ce s'a întîmplat în Ardeal? în pÄrÅ£ile romÄneÅti care se Å£ineau,
nu de SaÅi Åi nu de Unguri. ci de-a dreptul de împÄratul,
arendaÅii au fost. natural, dintre capitaliÅtii pe cari i-a gÄsit regimul
imperial, Åi anume dintre capitaliÅtii gata sÄ se apuce de
întreprinderi noi, riscate, fiindcÄ de la Å£erani se putea încasa ce
sta scris pe chitanÅ£Ä, se putea încasa încÄ mai mult,âdar se
putea încasa Åi ceva bÄtaie. Deci negustorul, capitalistul sas
prefera sÄ se Å£ie de vechiul lui negoÅ£, de vechile lui mijloace
de a cîÅtiga, decît sÄ se facÄ arendaÅ de imposite. Trebuiau
aventurieri economici cari sÄ iea asupra lor sarcina aceasta de
percepere a unor drepturi care se fÄceau din ce în ce mai apÄsÄtoare,
prin necesitatea fireascÄ a lucrurilor. Se îngrÄÅa puÅ£in
âUnterthana-ul? îl supuneau la dÄri mai mari. Cum se vede, este
o deosebire între acest sistem Åi sistemul care consistÄ Ã®n a
lÄsa supusului unui Stat o parte din economia produsului muncii
sale, pentru ca prin aceastÄ parte ce i s'a lÄsat sÄ se poatÄ
ridica ţi el.
Istoria Homiiiilor din Ungarta. 3

â 34 â
â¢
Prin urmare, pentru a încasa dÄri antipatice de la un contribuabil
care Åtia sÄ-Ål întoarcÄ cojocul pe dos, se întrebuinÅ£aÅ£i
fel de fel de oameni, Armeni. NemÅ£i, Onguri, Romîni fÄrÄ rost
romÄnesc. El strÄbÄteau lacomi satele erariului, în regiunile miniere
din Apus. Å¢eranii de acolo trebuiafl sÄ fie mal necÄjiÅ£i decît
ceilalÅ£i; nu mal nenorociÅ£i, cÄci este o mare deosebire: omul
nenorocit te lasÄ sÄ faci adese ori cu el tot ce vrei, omul nÄcÄjit,
nu.
De aceia miÅcarea n'a pornit de Ia supuÅii Ungurilor, nici de
la supuÅii SaÅilor, ci a pornit de la turma privilegiatÄ a împÄratului.
N'are decît sÄ caute cineva în cartea lui Nicolae DensuÅianu
ca sÄ vadÄ cîteva puncte din prefaÅ£a acestei rÄscoale.
Se Å£inea un tîrg de Å£arÄ. La asemenea tîrguri Romînii erau deprinÅi
sÄ vîndÄ ei înÅii vinul sau rachiul lor. De la o-bucatÄ.de
vreme cîrmuirea împÄrÄteascÄ, ce se substituise drepturilor nobilimii
de odinioarÄ, â cÄci nobilii înnainte aveau, acolo ca Åi la
noi, supt vechiul regim, privilegiul cîrciumelor,âoprise pe oricine de
a vinde vin sau rachiÅ£L S'a mal întîmplat Åi la noi aÅa ceva, dar totdeauna
se gÄsia, supt administraÅ£ia financiarÄ fanariotÄ, cÄ erai Åi
terani cari aveaÅ£i voie sÄ vîndÄ, sÄ-Ål aibÄ deci cramele Åi zÄcÄtoarele
de rachiu de prune; se gÄsia totdeauna un chip de înÅ£elegere, fiindcÄ
administraÅ£ia fanariotÄ de la noi pÄstrase o mulÅ£ime de elemente
tradiÅ£ionale. Vindea boierul Åi Statul, dar lÄsa Åi pe om sÄ vîndÄ.
Dincolo, nu s'a luat o mÄsurÄ ca aceasta. MÄsura era generalÄ
absolutÄ si neschimbatÄ. âMusal!" Si atunci oamenii s'au supÄrat,
Åi au dat drumul cepului de la butoaiele oficiale.
PagubÄ mare pentru arendaÅi! în mintea tuturor cîrmuitorilor
Ardealului întrase ideia cÄ Romînul se conduce numal cu
ochii la spînzurÄtoare. DacÄ un Sas ar fi scos cepul de
la butoiu, el ar fi fost condamnat sÄ plÄteascÄ preÅ£ul vinului
sau al rachiului vÄrsat Åi o amendÄ oarecare. Romînul însÄ nu
înÅ£elege de aÅa ceva... Åi atunci s'au Åi osîndit la spînzurÄtoare
cîţiva Å£erani în pÄrÅ£ile Abrudu ui.
Pentru un Guvern ardelean nu era nimic mal uÅor decît sÄ
spînzure o sumÄ de Romîni. Dar era acum o instanÅ£Ä superioarÄ:
apelul ia Viena. De oare ce Guvernul austriac ţinea ca
viaÅ£a politicÄ particularÄ a Ardealului sÄ disparÄ cu desÄvîrÅire,
Åi cît se poate mal rÄpede, se instituise acest apel la Viena pentru
toÅ£i aceia cari eraÅ£i nemulÅ£ÄmiÅ£i cu judecata ce li se fÄcea

â 35 â
în Ardeal, de instanţele administrative de acolo. Apelul la Viena
era dar primit cu foarte multÄ bunÄvoinÅ£Ä. în casul ce ne intereseazÄ,
sentinÅ£a n'a fost executatÄ.
DublÄ greÅealÄ. întÄiu, cÄ nu trebuia sÄ-i condamne, al doilea cÄ,
dacÄ i-a condamnat, trebuia sÄ-i Åi spînzure. Nu existÄ o mai mare
greÅealÄ decît aceia de a ameninÅ£a pe un om cu un lucru pe care
nu-1 îndeplineÅti. Pe urmÄ nu mai crede. Romînii au tras învÄ-
Å£ÄturÄ cÄ ei se pot opune la ortce mÄsurÄ a Cîrmuirii Åi, cÄ,
orice va zice dieta ardeleanÄ, existÄ o instanÅ£Ä superioarÄ la
Viena.
S'a mai întîmplat ceva,âîl cunoaÅtem. Era vremea cînd Casa
de Austria simÅ£ia nevoia de trupe nouÄ, de creÅterea grÄnicerilor.
Era în preajmÄ rÄzboiul general de împÄrÅ£ire a Turciei, dupÄ Ã®nvoiala
pe care o va face losif al H-1ea cu Ecaterina a Rusiei. Prin urmare
'forÅ£ele militare ardelene trebuiau sÄ fie mult întÄrite. Åi
atunci li s'a dat Å£eranilor romîni speranÅ£a de a scÄpa din iobÄgie
Åi de apÄsÄrile fiscale, întrînd printre grÄniceri. S'au format a-
tunci cete de Romîni, pe cari îi primia ort nu Cîrmuirea ca
grÄniceri, dar ei erau hotÄrîţi sÄ nu se mai întoarcÄ Ã®nnapoi din
situaÅ£ia aceasta. Se mai adÄuga prin urmare încÄ un element de
sprijin pentru o eventualÄ rÄscoalÄ.
în sfîrÅit ultimul element era credinÅ£a cÄ Ã®mpÄratul ar fi favorabil
acestei miÅcÄri. De ce? împÄratul fusese prin Ardeal la
1773, cînd ajunsese Åi pÄnÄ la BraÅov. de a primit pe lenÄchiÅ£Ä
VÄcÄrescu, care povesteÅte în memoriile sale aceastÄ Ã®ntîlnire;
nu i-a ieÅit din minte niciodatÄ conversaÅ£ia în italieneÅte pe care
a avut-o cu împÄratul! El a revenit în 1783, cînd a uÅurat situaÅ£ia
iobagilor, pe cari Åi aici avea de gînd sÄ-i libereze. Dar,
cum nu i-a ieÅit din minte lui lenÄchiÅ£Ä VÄcÄrescu aceastÄ conversaÅ£ie,
tot aÅa nu li-a ieÅit din minte Å£eranilor romîni din Ardeal
conduita specialÄ a împÄratului. EiÅtiat i pe domnul de pÄmînt care
loveÅte fÄrÄ milÄ, Åi vedeau acuma un domn, pe cel mai mare
care li s'a înfÄÅ£iÅat lor vre-odatÄ, plin de bunÄvoinÅ£Ä faÅ£Ä de
sÄteni. A vorbit cu ei romÄneÅte. Åtia atîta romÄneÅte, cît sÄ li
spuie sJt'se ridice, cÄci ei se aruncati în genunchi înnaintea MÄriei
Sale; Åtia atîta romÄneÅte cît sÄ adauge âvoiti vedea". Pentru
Romîni era mare lucru: Un împÄrat, care vine Åi vorbeÅte
cu ei în limba lor, care-i ridicÄ de jos, cu care stau faÅ£Ä Ã®n

â 30 â
faÅ£Ä, ei, cari ziceau âMÄria Ta" Åi celui din urmÄ agent al nobililimii
ungureÅti Åi celui din urmÄ represintant al burghesieî sÄseÅti!
Pe lîngÄ aceasta. împÄratul si judeca. I se spusese lui cÄ
în Orient asa este obiceiul, cÄ trebuie sÄ intervie Suveranul direct
Åi sÄ facÄ judecatÄ alia turca, Åi prin urmare fÄcea Åi el
judecata aÅa. AÄ venit într'un loc sÄ i se plîngÄ SaÅii cÄ ticÄloÅii
de Valahi li-au usurpat locuinÅ£ele Åi cÄ trebuia sÄ-i scoatÄ
de acolo. S'a interesat împÄratul Åi, vÄzînd cÄ Romînii aveau
dreptate, s'a indignat. Romînii au Åtiut aceasta, Åi atunci Åi-au
zis cÄ poate sÄ existe Åi o altÄ dreptate decît dreptatea veche,
totdeauna în paguba lor, pe care o fÄceau organele feodale, sau
influenţate de feodalitate, ale administraţiei sau agenţilor locali.
împÄratul Åi-o fi zis cÄ prin aceasta liniÅteÅte, împacÄ populaÅ£ia.
De loc. FiindcÄ, dacÄ faci odatÄ un act de dreptate Åi vrei
pace, trebuie sÄ fii în mÄsurÄ sÄ-1 faci totdeauna, sau sÄ se facÄ
totdeauna în numele tÄu. GreÅeala cea mare a lui losif al II-lea
u fost aceasta : el a crezut cÄ lucrurile acestea se uitÄ. Dreptatea
este însÄ un lucru aÅa de elementar pentru orice suflet
omenesc, încît, odatÄ ce a gÄsit-o cineva, nu consimte cu niclun
preÅ£ sÄ se întoarcÄ Ã®nnapoi în temniÅ£a nedreptÄÅ£ii. Åi atunci
împÄratul, care li vorbise de dreptate Åi o dÄduse momentan,
dar nu era în stare s'o garanteze, a fÄcut, în momentul acela
de luminÄ Ã®nnaintea ochilor setoÅl de dînsa al Å£eranilor, a fÄcut
de fapt pregÄtirea revoluÅ£iei generale.
Dreptatea existÄ, prin urmare, Åi o Åtie Åi împÄratul, Åi a dat-o,
dar n'o poate garantÄ. Atunci, vor veni Romînii în massÄ si si-o
vor lua singuri!

111.
Izvoarele miÅcÄrii lui Horea Åi caracterul eî.
Din tot ce s'a spus pÄnÄ acum s'a putut vedea cÄ miÅcarea
Iui Vasile Ursu zis Nicola Horea. din Albac (n. c. 1730) Åi a
celor doi tovarÄÅi al lui, loan OargÄ zis CloÅca (n. 1755, în CÄrpeniÅ),
Åi Gheorghe Marcu, zis GriÅan, (n. 1733, în Vaca), n'a avut
Åi nu putea sÄ aibÄ, date fiind împrejurÄrile în care s'a produs
Åi starea generalÄ a societÄÅ£ii romîne de atunci, cîtuÅl de puÅ£in
un caracter pregÄtit, plÄnuit.
în aceastÄ privinÅ£Ä nu trebuie sÄ ne înÅele cîtuÅl de puÅ£in a-
numite izvoare. Izvoarele sînt date totdeauna ca sÄ fie interpretate,
Åi prin urmare este o greÅalÄ a le lua aÅa cum se presintÄ,
fÄrÄ sÄ se cerceteze starea de spirit specialÄ, de multe
ori influenÅ£atÄ de prejudecÄÅ£i, a acelora cari au redactat aceste
izvoare.
Kî bine, în izvoarele privitoare la miÅcarea lui Horea sînt categorii
suspecte, si, cum aceste categorii suspecte sînt cele mal
bine scrise Åi cele mal interesante, mal pline de coloare, Åi cum,
de obiceiu, istoricii, chiar aceia cu o pregÄtire specialÄ, aÅ£ i o deosebitÄ
slÄbiciune pentru izvoarele bine redactate, natural cÄ pe
aceste douÄ categorii de izvoare, suspecte, se sprijinÄ toatÄ povestirea,
aÅa cum o cunoaÅtem.
SÄ observÄm cÄ niclun Romîn de pe acel timp n'a lÄsat povestirea
celor sÄvîrÅite de Å£eranii rÄsculaÅ£i. Avem numal izvoarele
scrise în lumea maghiarÄ din Ardeal safl în lumea austriacÄ
din aceastÄ provincie, care presintÄ fireÅte miÅcarea numal supt

â 38 â
o anumitÄ Ã®nfÄÅ£iÅare. Åi nu numal supt aceia a prietenului o-
morît orî a celui cu casa arsÄ Åi rudele prinse de revoltaÅ£ii însÄlbÄtÄciÅ£i.
Izvoarele acestea cautÄ sÄ explice miÅcarea în acelaÅi
fel în care s'au explicat atunci deosebite alte miÅcÄri Å£erÄneÅtî
sau populare, mal mult sau mal puÅ£in asÄmÄnÄtoare cu miÅcarea
din Ardeal Åi, în orice cas, foarte puÅ£in asÄmÄnÄtoare cu ea în
ce priveÅte substratul omenesc.
în secolul al XVIlI-lea a existat o întreagÄ categorie de scrieri
care aveaf l pe jumÄtate caracterul istoric Åi pe jumÄtate caracterul
polemic, filosofic. si care se intitulaÅ£l âRevolutions",â aceasta
înnainte de revoluÅ£ia francesÄ, care a fost în mare parte îndrumatÄ
pe basa cunoÅtinÅ£elor cÄpÄtate din scrierile de acest fel.
âRevoluÅ£iile" acestea, ca sÄ Ie numim dupÄ titlul lor comun, aii
un caracter care le deosebeÅte de alte producÅ£iuni istorice sau
polemice, contimporane. Se cautÄ prin ele sÄ se arÄte cÄ nu este
bine ca poporul de jos sÄ fie apÄsat Åi cÄ, atunci cînd apÄsarea
aceasta se întîmpinÄ din partea tiranilor de sus â orice
autoritate cÄuta sÄ fie consideratÄ Ã®n veacul al XVIII-lea ca o
tiranie, precum orice credinÅ£Ä era stampilatÄ ca o superstiÅ£ie,â
poporul, naÅ£iunea se revoltÄ. ConcepÅ£ie familiarÄ nouÄ, cÄci ea a
întrat pe urmÄ Ã®n capitalul de idei al partidului liberal de pretutindeni.
-
Prin urmare scrierile acestea privitoare la rÄscoala lui Horea,
broÅurile de felul acesta, broÅuri pe care le enumerÄ Åi le întrebuinÅ£eazÄ
foarte adese ori ca însÄÅi basÄ a naraÅ£iunii sale Nicolae
DensuÅianu, cautÄ sÄ facÄ din Horea, CloÅca Åi CriÅan,âtrei
simpli Å£erani, oameni ca pentru un sfat de Å£arÄ. viteji într'o încleÅtare
cu duÅmanii lor sociali sau cu duÅmanii pe cari instinctiv
îl simÅ£iau Åi ca duÅmani al naÅ£iunii lor,âun fel de Mazaniello din
Neapole, duÅmanul, sprijinit pe lazzaroni-\ de acolo, al dominaÅ£iei
spaniole în Sudul Italiei, niÅte oameni cari ar represinta în idei
Åi în tendinÅ£e suferinÅ£ele si speranÅ£ele unui popor, cari ar fi fost
în stare deci sÄ dea acestor suferinÅ£e si acestor speranÅ£e o expresie
politicÄ bine determinatÄ.
.Prin asemenea scrise se atrÄgea atenÅ£ia împÄratului, a func-
Å£ionarilor superiori Åi inferiori Åi a întregii societÄÅ£i culte a secolului
al XVIII-lea asupra nevoii de a îndeplini reforme întinse
Åi reforme esenÅ£iale care sÄ dea poporului o altÄ viaÅ£Ä decît
viaÅ£a pe care o avuse pÄnÄ atunci.

â 39 â
O altÄ categorie de izvoare privitoare la aceastÄ rÄscoalÄ, izvoare
din care, iarÄÅi, se ieau fel de fel de elemente privitoare
la intenÅ£iile superioare pe care le-ar fi avut conducÄtorii revoluÅ£iei,
la planul general de transformare socialÄ. politicÄ Åi na-
Å£ionalÄ a societÄÅ£ii ardelene pe care 1-ar fi avut în gînd, sînt
mÄrturisirile acelora cari au fost prinÅi în luna lui lanuar 1785.
Trei din cÄpeteniile rÄscoalei au fost prinÅi Åi, pÄnÄ Ia judecarea
procesului, pÄnÄ Ia sinuciderea lui CriÅan Åi tragerea pe
roatÄ a lui Horea Åi CloÅca, s'a încercat, â cum cere totdeauna
înÅ£elepciunea poliÅ£ieneascÄ Ã®n asemenea împrejurÄri, chiar cînd
are de lucru cu miÅcÄri de un caracter spontanefl visibil pentru
oricine, â sÄ gÄseascÄ firul acestei miÅcÄri: Cine au fost aceia
cari aţi dat ideia ? Cu ce persoane de ordin mal ridicat, în ceia
ce priveÅte viaÅ£a culturalÄ, socialÄ sau politicÄ, au stat persoanele
acestea în legÄturÄ?
Acuma, natural cÄ avem a face. nu cu mÄrturisirile aÅa cum
au fost rostite, de Åi Horea Åtia sÄ scrie, ci avem a face cu felul
cum mÄrturisirile acestea au fost puse în scris de persoane a
cÄror minte nu era tabula rasa, ci era plinÄ de idei Åi prejudecÄÅ£i
pe care cÄutaÅ£i sÄ le valorifice în cursul interogatoriului, Åi prin
urmare mÄrturisirile acestea au cÄpÄtat un anume caracter în
legÄturÄ cu o lume de idei care nu era de sigur lumea de idei
a Å£erÄnimii ardelene, Åi a nicîunui fel de Å£erÄnime, nici din Ardeal,
nici de aiurea, nici din 1784, nici din alte timpuri, pÄnÄ
în timpurile noastre. â¢
întîlnim declaraÅ£ii de felul urmÄtor, de pildÄ : Ungurii sÄ meargÄ
în Å¢ara UngureascÄ, iar Romînii sÄ rÄmînÄ Ã®n Å£ara lor ; provinciile
sÄ nu mal fie administrate aÅa cum erau pÄnÄ atunci, ci sÄ fie
administrate de Romîni, cari ar fi numiÅ£i de Horea Åi de CloÅca; o
singurÄ naÅ£iune trebuie sÄ domneascÄ Ã®n pÄrÅ£ile acestea, Åi a-
ceastÄ naÅ£iune trebuie sÄ fie naÅ£iunea romÄneascÄ, iar acei dintre
Unguri cari vor sÄ rÄmînÄ Ã®n mijlocul Romînilor nu au decît sÄ
se confunde cu elementul romÄnesc de acolo. Se ajunge la conclusia
cÄ era o ideie naÅ£ionalÄ atît de puternicÄ Åi de exclusivÄ, încît
tÄgÄduia pe pÄmînt ardelenesc dreptul de a trÄi al oricÄrii altei
naÅ£iuni. N'ar fi fost vorba numal ca Romînil din Ardeal sÄ se
libereze, dar Åi de aceia ca prin liberarea lor sÄ iea în stÄpînire
tot pÄmîntul ardelenesc: fund-us regius ca Åi stÄpînirile nobililor
si erariul împÄratului, sÄ Ã®nlÄture orice element eterogen. chiar

â 40 â
cu sila, arzînd castelele, pustiind holdele, omorînd pe bÄrbaÅ£i Åi
silind pe vÄduve sÄ se îmbrace romÄneÅte, sÄ se mÄrite cu
Romîni Åi sÄ Ã®ngrijeascÄ de gospodÄria Å£erÄneascÄ a soÅ£ilor celor
noi: sÄ producÄ decî un tel de desnaÅ£ionalisare revoluÅ£ionarÄ,
imediatÄ, a acelora cari pÄnÄ atunci fuseserÄ domni, jupîni, stÄpîni
sociali, civili Åi militari.
Nu mi se pare cÄ pe elementele cÄpÄtate în împrejurÄrile speciale
în care s'au cÄpÄtat mÄrturisirile conducÄtorilor miÅcÄrii
de la 1784, Åi mal ales fiind ele redactate de cine le-a redactat
Åi în felul cum au fost redactate, se poate întemeia o explicaÅ£ie
generalÄ Ã®n adevÄr întemeiatÄ a unei miÅcÄri de acest caracter.
MiÅcÄrile Å£erÄneÅti, mal mult decît miÅcÄrile populare din oraÅe.
au oarecum un caracter ambiguÅ£i: plecate din cÄrÅ£i Åi trecute
prin multe intermediare, ele se rÄspîndesc Åi printre cei de la sate,
astfel încît miÅcÄrile acestea au toate un caracter puÅ£in cam confus
în ceia ce priveÅte ideia; este un vuiet, nu este un glas. Acum,
cÄ Ã®n vuietul acesta se pot deosebi anumite glasuri de suferinÅ£Ä
Åi desnÄdejde, este de netÄgÄduit, dar trebuie o ureche foarte finÄ
ca sÄ se poatÄ deosebi în ele Åi concepÅ£ia, planul, scopul deci, aÅa
încît ele pot sÄ fie lÄmurite de fiecare dupÄ ideile pe care le aduce
însuÅi cu dînsul Åi dupÄ sentimentele de care el însuÅi este agitat.
Atunci vine întrebarea: dacÄ lucrurile nu trebuiesc povestite
Åi deslegate pe basa acestor douÄ categorii de izvoare, dintre
care unul are avantagiul cÄ se înfÄÅ£iÅeazÄ cu un caracter istoric
isprÄvit, âacheve"", iar cellalt are mÄcar caracterul tragic al mÄrturisirilor
directe din partea unor oameni cari peste cîteva zile vor
fi traÅi pe roatÄ, pe ce ne vom întemeia ca sÄ Ã®nvederÄm Åi sÄ
interpretÄm miÅcarea Å£erÄneascÄ de la 1784-1785?
Pe actele oficiale, va fi rÄspunsul. Acum, am putea sÄ avem
un izvor Åi mal potrivit decît acesta chiar. Åi decît acela pe care
ni 1-ar da o nouÄ cercetare, atentÄ, în actele de toate categoriile
pe care le pÄstreazÄ archivele de multe feluri din Viena. Izvorul
acesta va fi existînd, Åi, dacÄ nu-1 avem la îndemînÄ acum, a-
ceasta se datoreÅte unui defect general al naÅ£iunii noastre. în
archivele din Blaj se gÄsesc protocoale încÄ din timpurile îndepÄrtate
ale veacului al XVIII-lea; protocoalele acestea nu s'au
tipÄrit niciodatÄ. Sînt Åi archive de biserici, sînt archive de protopopii,
sînt archive de comitate, în care se poate întra Åi lucra.

â 41 â
Lucrurile acestea noi mi le avem, Åi, natural, avîndti-1e, dacÄ
n'am explica absolut altfel revoluÅ£ia lui Horea, â fiindcÄ socot cÄ
totuÅi se poate gÄsi nota justÄ si cu izvoarele pe care le avem
astÄzi, â dar expunerea ar cîÅtiga foarte mult în ce priveÅte lÄrgimea
ei Åi caracterul amÄnunÅ£it. Åi cred cÄ Nicolae DensuÅianu
a comis o mare greÅealÄ cînd, înnainte de povestirea sa, n'a
tipÄrit bogatul material ce-1 strînsese, fÄcîndu-ni une ori cu neputinÅ£Ä
controlul Åi întregirea. Cei cari nu pot cerceta pe îndelete
caietele lui din Biblioteca Academiei Romîne trebuie sÄ ne
mulÅ£Ämim cu partea din izvoare pe care a gÄsit cu cale s'o dea
în notele povestirii sale, cuprinzînd, neapÄrat, tÄlmÄcirea specialÄ
pe care a dat-o evenimentelor.
în volumul al XV-1ea din colecÅ£ia Hurmuzaki am tipÄrit
actele oficiale ale comitatului Bihorului Åi SÄtmarului în acest
timp, dupÄ copii dubioase, dar totuÅi folositoare, în lipsa altora.
Astfel de cercetÄri s'ar putea tace în toate comitatele care au
fost cuprinse de rÄscoalÄ. Si de rÄscoala aceasta au fost cuprinse
Åi comitatul Inidoarei, al Clujului Åi al Albei Inferioare. Åi, de
oare ce în aceastÄ miÅcare s'a amestecat ca element oficial împÄciuitor
Åi episcopul Budei Åi Ardealului, Ghedeon Nichitici, de
sigur cÄ Ã®n actele, aÅa de numeroase, privitoare la acest episcopat,
care se pÄstreazÄ Ã®n Archivele din Buda, s'ar gÄsi lÄmuriri
Åi în ce priveÅte miÅcarea revoluÅ£ionarÄ de la 1784.
întÄiu repetÄm cÄ nu de la toÅ£i Romînii din Ardeal a plecat
miÅcarea, nu de la elementele cele mai nedreptÄÅ£ite, cele mai
sÄrace, ci tocmal de la elementele care aveau oarecare independenÅ£Ä
economicÄ Åi erau capabile de oarecare aspiraÅ£ii politice.
Aceste elemente erau Romînii aÅezaÅ£i pe pÄmînturile erariului,
cari duceau o viaÅ£Ä Ã®ntru cîtva binecuvîntatÄ faÅ£Ä de viaÅ£a
pe care o duceau ceilalţi; erau aceia cari lucrau la minele de
sare Åi Ia minele de aur din pÄrÅ£ile Abrudului, atunci ca Åi astÄzi.
De la aceste elemente prin urmare a plecat miÅcarea, Åi a-
tunci ea a trebuit sÄ fie întipÄritÄ de tendinÅ£ele pe care numal
aceastÄ parte din populaÅ£iunea romÄneascÄ putea sÄ le aibÄ.
Åi, iarÄÅi, cum am spus. s'au raliat doritorii de cÄtÄnie grÄnicereascÄ,
pe cari frica Guvernului i-a oprit prea tÄrziti de a se
presinta înnaintea recrutorilor.
Atunci s'ati gÄsit printre Romîni de aceia cari ati organisat

-- 42 -
resistenÅ£a. Se vorbeÅte de adunarea Å£erÄneascÄ chematÄ Åi condusÄ
de Horea, care ar fi avut loc supt bÄtrînul copac, âgorunul"
ce se pÄstreazÄ Åi acuma; ea ar fi luat hotÄrîrea rÄscoalei,
într'un anume moment Åi într'un anume loc. Toate aceste sînt lucruri
pe care le Åtie cineva din tradiÅ£ia popularÄ sau din mÄrturisiri
mai mult sau mai puÅ£in îngÄimate. Cine poate spune exact
ce s'a petrecut acolo? Un lucru însÄ se poate Åti, dupÄ mÄsurile
care s'au luat pe urmÄ. â un fel indirect de a cunoaÅte împrejurÄrile,
cÄci, cînd, mai tÄrziu, întîmpinÄm, într'un plan de reforme
saÅ£Ä de mÄsuri de înfrînare, cÄ se opreÅte anume un lucru>
aceasta însemneazÄ cÄ tocmal acest lucru fusese fÄcut înnainte.
Era foarte rÄspîndit pe vremea aceia, â n'aÅ zice numal de Iu
miÅcarea religioasÄ a Å£eranilor împotriva Unirii cu Roma,âobiceiul
de a se face frÄÅ£ii de rruce politice, dupÄ o datinÄ popularÄ strÄveche,
rÄspînditÄ pretutindeni. în toate teritoriile locuite de Romîni.
Oamenii se adunau Åi jurau. Jurati pentru lucruri pe care
nu Åi le lÄmuriati tocmal bine, dar înnainte de toate jurati sa
se ajute pÄnÄ la capÄt. FrÄÅ£ia de cruce prin urmare însemna o
legÄturÄ moralÄ fÄrÄ termin.
O astfel de înfrÄÅ£ire s'a fÄcut fÄrÄ Ã®ndoialÄ, Åi ceia ce s'a recomandat
în primul rînd a tost sÄ se ducÄ la BÄlgrad Åi sÄ iea
arme. Åi forma supt care s'a fÄcut aceastÄ recomandaÅ£ie represintÄ
un fenomen psihologic elementar. O clasÄ de jos continut
i
apÄsatÄ Åi care nu crede niciun moment cÄ de la sine, fÄrÄ un
ordin superior, poate sÄ Ã®nlÄture o stare de lucruri de care sufere,
nu poate fi hotÄrîtÄ sÄ se miÅte decît numal cînd i se a-
ratÄ cÄ e îndemnatÄ la revoltÄ printr'un ordin dat de o parte
din acei stÄpînitori în potriva celorlalÅ£i. Exact acelaÅi lucru care
s'a întîmplat în rÄscoalele Å£erÄneÅtî din 1907, cînd cea mai mare
parte din rÄsculaÅ£i credea cÄ a venit un ordin, care se zicea cÄ
este de la Regina, ca ei sÄ se punÄ Ã®n posesiunea pÄmînturilor
boiereÅti.
în rÄscoala lui Horea, se spunea cÄ Ã®mpÄratul a dat ordin sÄ-i
aducÄ acolo la tabla cea mare din Alba-Iulia, Åi de acolo, înnarmaÅ£i,
sÄ facÄ ce Åtiu ei, adecÄ ce a spus împÄratul, deÅi, cum am spus,
împÄratul nu-i comunicase nimic lui Horea.
Din localitatea Curechiu a pornit, â dupÄ ce CriÅan strînsese
pe oamenii din MestecÄniÅ, ca sÄ facÄ din ei ostaÅi â miÅcarea.
Localitatea aceasta se gÄseÅte într'un Å¢inut de munte, cu un ca-

â 43 â
racter particular. DacÄ ar fi fost o miÅcare generalÄ Åi ar fi fost
pregÄtitÄ prin cine Åtie ce propagandÄ, dacÄ ar fi fost în legÄturÄ
cu cine Åtie ce organisatori, dacÄ anumite elemente din
clerul cult, â mulÅ£! preoÅ£i au fost arestaÅ£i Åi puÅi supt cercetare,âsau
din clasa intelectualÄ, amestecatÄ, din funcÅ£ionari,
ar fi avut cunoÅtinÅ£Ä de lucrurile acestea. caracterul n'ar fi fost
local. Ea ar fi izbucnit în mal multe locuri, Åi, oricum- în centre
mari, dcminînd drumuri. N'avem însÄ a face cu o miÅcare generalÄ
romÄneascÄ, Åi nici nu trebuie sÄ ni treacÄ prin minte cÄ
miÅcarea aceasta a avut un caracter. fie Åi numal Å£erÄnesc, dar(
întinzîndu-se asupra tuturor Ţinuturilor locuite de Romîni. De fapt.
într'o mulÅ£ime de Å¢inuturi nu s'a avut decît o noÅ£iune foarte vagÄ
despre rÄscoala aceasta, localisatÄ Ã®ntr'o anume provincie, în provincia
romÄneascÄ a erariului împÄrÄtesc.
CÄci avem, din veacul al XVIII-lea, o mulÅ£ime de notiÅ£e scrise
de SaÅii din BraÅov, din Sibiiu Åi din oraÅele mal mici, Åi am
cÄutat într'însele fÄrÄ a gÄsi nimic. Niclunul din SaÅii aceÅtia
nu vorbeÅte despre rÄscoala lui Horea. în 1784 se întîmplÄ furturi,
arderi de case, se publicÄ mÄsuri administrative, se fac
schimbÄri de popi, pe acolo pe unde se scrie, dar de rÄscoala
lui Horea nu vorbeÅte nimeni. Dar, dacÄ miÅcarea aceasta ar fi
avut un caracter general, sau dacÄ s'ar fi crezut cÄ poate sÄ capete
un caracter general, nu s'ar fi pomenit ea în vre una din
însemnÄrile acestea ? Se poate ca în vre-un punct din FranÅ£a
anului 1789 notele particulare sÄ nu vorbeascÄ de miÅcarea revoluÅ£ionarÄ
?
La început s'a vÄzut în aceastÄ miÅcare numal o hoÅ£ie. un
brigandagiu, care nu era nou. în general prin pÄrÅ£ile acestea de
lîngÄ MunÅ£ii Apuseni erau totdeauna elemente- romÄneÅti neastîmpÄrate,
cÄci Åi era multÄ sÄrÄcie. Din causa lipsei de administraÅ£ie
Åi, mal ales, din causa diversitÄÅ£ii de administraÅ£ie, puteal
foarte bine sÄ treci dintr'un loc într'altul Åi sÄ Å£i se piardÄ
urma.
Astfel de prÄdÄciuni din partea elementului romÄnesc sÄrac
existau, Åi nu numal individual, dar supt forma de mici bande,
care se întîlniau totdeauna în pÄrÅ£ile de la Apusul munÅ£ilor do
hotar al Ardealului, prin regiunile Aradului Åi Oradiei. Anumite localitÄÅ£i
eraÄ bîntuite endemic de acest flagel al neastîmpÄrului
âprÄdÄtorilor valahi". De altfel era Åi foarte uÅor sÄ se petreacÄ

â 44 â
aÅa ceva acolo, cum era Åi la noi, îu epoca Fanari6Å£ilor, care
opocÄ nu înseamnÄ decît o opresiune fiscalÄ prin strÄini, precum
în Ardeal. în veacul al XVIIl-lea, dominaÅ£iunea austriacÄ nu înseamnÄ
altceva decît tot opresiunea fiscalÄ prin strÄini si în
profitul strÄinilor. Precum la noi erau haiducii, tot aÅa era Åi
dincolo, Åi pentru aceleaÅi motive îi ajutau oamenii cari lucrau
în cîmp, ciobanii cari se gÄsiau cu turmele în cutare parte, marele
numÄr de elemente care se desfÄceau din sate necontenit,
cÄlÄtorind pentru a-Åi vinde fie oile, fie lîna ori sÄul vitelor, Åi
cari toÅ£i aveati cu dînÅii mijloace de hranÄ din care ajutati pe
drumeÅ£i, suspecÅ£i ori ba. Åi haiducii aceÅtia de dincolo aveai! un
nume special, în legÄturÄ cu balada veche; li se zicea: haramii,
â nume de care se pomeneÅte Åi în legenda lui âMihu Copilul".
în cele d'intÄiu timpuri însÄ nu Romînilor exclusiv li se zicea
haramii, ci haramiii aceÅtia represintau un fel de tumultos rusticu*,
de Åi nu numal decît un tumultus valachicus. MiÅcarea aceasta a baramiilor
se îndrepta împotriva locuinţelor isolate, împotriva circiumelor
ce se gÄsiau în drum. Cutare raport spune, de ex., cÄ o
ceatÄ de acestea a atacat cîrciuma; cîrciumarul nu era acolo,
dar era cîrciumÄriÅ£a, pe care au" lÄsat-o în pace, dar au furat
tot ce se gÄsia în prÄvÄlie, etc. Casuri de acestea se întîmplati
aproape în fiecare zi. Din povestirile obiÅnuite, ni-am putea închipui
cÄ s'a creat un fel de armatÄ de Å£erani. Nu; era un fenomen
ca acela din 1789 în FranÅ£a, cînd, dupÄ cele întîmplate
la Versailles, dupÄ ce Adunarea în revoltÄ s'a fost mutat la Paris,
mici cete Å£erÄneÅti prÄdarÄ aproape toate castelele din FranÅ£a si
arserÄ titlurile de proprietate, precum, la noi, se ardeau, în 1907,
cÄrÅ£ile de socoteli ale proprietarilor.
Dar, dacÄ n'a fost âarmata de HOâ 4»>.(XX) de oameni", numÄr
la care s'ar fi ridicat toate cetele laolaltÄ, fÄrÄ Ã®nsÄ sÄ formeze
o singurÄ trupÄ, dacÄ miÅcarea aceasta, prin urmare, n'a avut o
unitate, un Åef, o tendinÅ£Ä, dacÄ nu s'a desvoltat dupÄ un plan,
dacÄ nu s'a produs instantaneu în toate pÄrÅ£ile, atunci de ce
oare nu s'a putut ea stinge de la început ? Dar de ce nu s'a putut
stînge miÅcarea din FranÅ£a la 1789 ? FiindcÄ lipsia guvernul central,
lipsia unitatea de acÅ£iune Åi lipsiau mijloacele de acÅ£iune.
în Ardeal însÄ la 1784 era alt motiv pentru care miÅcarea nu
se putea opri. Erau acolo o mulÅ£ime de administraÅ£ii. nu una singurÄ,
Åi aceste administraÅ£ii nu era numal variate, dar erati Åi

â 45 â
opuse; bÄnuielnice unele faÅ£Ä de altele, ele cÄutaÅ£i sÄ se împiedece
în acÅ£iunea lor, fiindcÄ fiecare se temea de resultatele ultime
ale uneî intervenÅ£ii puÅ£in energice Åi puÅ£in dibace din partea
celorlalţi.
Era mal întÄiu Viena, care voia sÄ facÄ toate direct, dar pÄnÄ
la care se cerea vreme ca sÄ ajungÄ Åtirile, cu Åtafetele cÄlÄri
care trebuiaÅ£i sÄ treacÄ prin atîtea filiere pÄnÄ sÄ se Åtie sus de
tot. Dar la Viena, era, pe lîngÄ atîtea Consilii speciale, voinÅ£a
însÄÅi, decisivÄ, a împÄratului, Åi ce pÄrere avea împÄratul despre
Romîni, se poate vedea din telul cum este exprimatÄ undeva
dupÄ aceastÄ rÄscoalÄ. .,Afîta vreme cît Romînilor nu li se va da
o culturÄ suficientÄ prin ÅcoalÄ-, etc., liniÅle la aceÅti oameni
nenorociţi nu va fi.
Åi împÄratul mal Åtia cÄ existÄ o neînvinsÄ tradiÅ£ie de urÄ
între naÅ£iunea romÄneascÄ, de o parte, Åi cea ungureascÄ de altÄ
parte. El era convins, prin urmare.âsi aceasta o spun Åi ofiÅ£erii
lui toÅ£i, aceia cari veniserÄ Ã®n atingere cu Romînii Åi cari. cum
mÄrturiseÅte un contimporan, îl încredinÅ£aÅ£i cÄ Romînii sînt âo na-
Å£iune bunÄ, dar apÄsatÄ",âcÄ Romînii sînt cei mal vechi locuitori
al pÄmînturilor acestora, cÄ ei sînt apÄsaÅ£i, cÄ ar dori sÄ
se înÅ£eleagÄ, dar nu li se oferÄ ocasia, cÄ Ã®ntre dînÅii Åi Unguri
existÄ o duÅmÄnie care nu se poate înlÄtura. Din aceste convingeri,
la care trebuie sÄ se adauge Åi planurile de reformÄ ale
lui losif al II-lea, care tindeau la înlÄturarea iobÄgiei, pretutindeni,
Åi la sprijinirea elementului rural, pentru ca el însuÅi sÄ
poatÄ ajuta la aceastÄ operÄ, se vede în ce chip ar fi privit el
o protestare violentÄ a Å£eranilor. dar mal puÅ£in sîngeroasÄ, aÅa
ca liniÅtea publicÄ sÄ poatÄ fi stabilitÄ fÄrÄ condamnÄri Åi omoruri.
El ar fi fÄcut reforma îndatÄ dupÄ miÅcarea Å£oranilor romîni,
cu cea mal mare recunoÅtinÅ£Ä pentru dînÅii, pentru cÄ au
ajutat acest lucru. Dar nu pentru cÄ erau Romîni â aceasta nu-i
stÄtea în minte â, ci, cum am spus, pentru cÄ ei erau cei mal
buni platnici, pentru cÄ formau clasa care dÄdea tot Åi nu
cerea nimic. Din potrivÄ, Romîni, Åerbi ori liberi, nu-i trebuiafl
lui, cel atît de mult duÅman al deosebirilor dintre naÅ£iuni, încît
era de pÄrere ca. dacÄ s'ar putea confunda toÅ£i supuÅii sÄi în-'
tr'o singurÄ naÅ£iune, ar fi cel mal mare bine si se plîngea cÄ
nu se mÄritÄ SÄsoaicele cu Ungurii ori Unguroaicele cu Romînii-
In al doilea rînd, erau, la faţa locului, în provincie chiar, oft-

ciulii împÄrÄteÅti, cari doriau, fireÅte, ca ordinea sÄ fie pastratÄ.
indiferent pe ce se razimÄ aceastÄ ordine. Pentru dînÅii orice
miÅcare împotriva ordinii era anarhie, care trebuia reprimatÄ
Anarhia valoreazÄ Ã®nsÄ cît valoreazÄ Åi âarhia'l pe care vrea s'o
suprime. Stnt anarhii mal rele decît aceastÄ âarhie", dar sînt Åi
âarhii- cu mult mal rele decît orice anarhie. Este natural cÄ
acela care represintÄ orice guvern sÄ fie contra oricÄrii miÅcÄri
care tinde sÄ-1 înlÄture, dar este, iarÄÅi, foarte legitim ca istoricul
Åi, în general, oricine cerceteazÄ faptele sociale, sÄ nu plece
din punctul lui de vedere. ci une ori Åi din al celorlalÅ£i.
Prin urmare toÅ£i aceÅtia din âConsiliul belic" saÅ£ i din âConsiliul
regal" pentru Ardeal, pentru Ungaria, toÅ£i aceÅtia îÅi dÄdeafl
toate silinÅ£ile pentru represiune, rÄmînînd ca pe urmÄ sÄ âaviseze"
împÄratul. Aceasta pe dînÅii nu-l mal privia; pe dînÅii îl
privia, exclusiv, represiunea.
Dar nu erau numal ei, oamenii împÄratului; erau Åi organele
ardelene Åi organele ungureÅti. Noul guvern austriac nu suprimase
de loc, Åi nu putea sÄ suprime, Åi nu ar fi avut îndrÄzneala sÄ
încerce a suprima, viaÅ£a comitatelor, care exista în Ardeal Åi Ungaria
în foarte largi proporţii.
Comitatul îÅi avea tesaurul sÄu, armata sa, ordinarÄ Åi extraordinarÄ,
îÅi avea gornitil (pÄdurarii) sÄi Åi plÄieÅil sÄi si, pe lîngÄ
aceasta, avea mijlocul extraordinarâpe lîngÄ acela de a angaja
cete de mercenari, mijloc care fusese totdeauna îngÄduit,âde a
ordona o ridicare în masÄ, o insurredio, un Aufgebot al întregii
stÄri nobiliare. Comitatele represintau înnainte de toate elementul
maghiar, care intrase în primejdie dupÄ ce se isprÄvise cu cîrciumarii,
cu vice-Åpanii omorîţi la început; acum Å£eranii mergeau
la castelele nobililor, cÄci, în aceastÄ stare de spirit, într'un mod
elementar omul distruge ceia ce gÄseÅte înnnintea ochilor. Pornirea
nu este positivÄ Ã®n miÅcÄrile Å£erÄnesti, ea este negativÄ,
Åi pentru o miÅcare negativÄ im este nevoie de program: el se
formeazÄ prin ispita din fiecare zi. Ue fapt însÄ n'au fost nici
lf>0 de jertfe.
OdatÄ ce lucrul era aÅa, odatÄ ce pÄtimia nobilimea maghiarÄ,
de ce nu interveniau însÄ comitatele ?
Pentru cÄ, mal întÄiu, comitatele so cerea sÄ se înÅ£eleagÄ Ã®ntre
ele, Åi multe coli de hîrtie trebuie sÄ se fi înnegrit cu rapoar-

tele. Pe urmÄ, comitatele aveau de multe ori interese rivale. Åi
unele doriau ca miÅcarea din vecinÄtate sÄ rÄmîie mÄcar acolo.
Åi, în sfîrÅit, nu era numal atît: administraÅ£ia centralÄ se temea
de autonomia comitatelor, Åi de aceia ignora primejdia Åi nu
ajuta represiunea.
Dar mal era un mijloc de a potoli rÄscoala, Åi încÄ foarte rÄpede:
intervenÅ£ia imediatÄ a armatei, âKaiserlich-Konigliche Miliz".
Dar ea nu atîrna de comitate, ci direct de Viena, Åi ea n'avea
nimic a face cu clasa dominantÄ Ã®n pÄrÅ£ile acestea, care clasÄ-i
era foarte antipaticÄ pentru cÄ represinta trecutul; ea nu asculta
nici mÄcar de Guvernul ardelenesc, care, numit de împÄrat, avea
puteri civile, dar puteri militare nu. Si nu era nici, cum a fost
în anumite timpuri, un comandament general al trupelor ardelene,
de care sÄ atîrne, ci fiecare regiment avea rosturile lui speciale,
Åi grÄnicerii, nici vorbÄ cÄ nu puteau fi întrebuinÅ£aÅ£i împotriva
celorlalÅ£i Romîni. din cari abia se desfÄcuserÄ supt presiunea
suferinÅ£ilor Åi de ispita speranÅ£elor. Erau Åi celelalte regimente,
strÄine, dar fiecare avea alt rost, alt proprietar, altÄ atîrnare.
Åi, atunci. pentru ca armata sÄ intervie, a trebuit ca împÄratul
sÄ numeascÄ anumiÅ£i comisari, între cari pe Jancovich, din TimiÅoara,
un Sîrb, Åi pe Mihail Bruckenthal, din Sibiiu, un Sas. Dar
oricine Åtie cit este de greu sÄ lucreze autoritÄÅ£i civile, rivale, cu
autoritÄÅ£i militare. Åi nu trebuie sÄ mal uitÄm un lucru: cÄ aceste
trupe se Å£ineau cu multÄ cheltuialÄ, cu o grijÄ deosebitÄ, cÄ li
se cruÅ£a orice fel de pierderi Åi chiar orice fel de ostenealÄ.
Interveniau, dar trebuia â o spun ei expresâ sÄ li se asigure
cvartir bun Åi comodâ. prin locuri de pustiuri Åi de stîne. Si erau
si caii, cari nu trebuiau betegiÅ£i, cÄciâcostafl scump.
Acum se înţelege, cred, de ce miscarea aceasta s'a putut desvolta
liber din primÄvarÄ pÄnÄ Ã®n Novembre, fÄrÄ ca mÄsuri reale
de represiune sÄ se fi luat.
în sfîrÅit, abia dupÄ un an de zile s'aii înÅ£eles toate organele
administrative. S'a încercat întÄiii o împÄcare, trimeÅ£indu-se Nichiticl,
care, fiind Sîrb, abia dacÄ putea sÄ se înÅ£eleagÄ cu oamenii.
S'a trimes pe urmÄ un cÄrturar de felul lui Molnar. care
avea însÄ atîta curaj, atîta tragere de inimÄ pentru poporul lui,
încît, în Februar 1785, cînd încÄ nu se isprÄvise rÄscoala, el era
la Viena Åi da consultaÅ£ii de specialitate.

â 4R â
Prin urmare nici intervenÅ£ia unui VlÄdicÄ, Sîrb, care nu Åtia
romÄneÅte, nici intervenÅ£ia unui oculist romîn. care nu simÅ£ia
romÄneÅte, nu putea sÄ ducÄ la un resultat.
Deci s'a ajuns la acÅ£iunea militarÄ adevÄratÄ, care a putut.
împrÄÅtia uÅor o ceatÄ de Å£erani, iar pe Horea Åi pe tovarÄÅii
lui i-a prins, cu ajutorul unor preoÅ£i si Å£erani. învierÅunaÅ£i ori
cumpÄraÅ£i, în pÄdure la ScorÄcet (27 Decembre 1784), pentru a trage
apoi pe roatÄ. a rupe, la 2 Februar 1785, în Alba-Iulia, pe Horea Åi
CloÅca, dupÄ ce CriÅan îÅi fÄcuse singur seamÄ.
în felul acesta s'a mîntuit miÅcarea.
înnainte de a încheia, trebuie sÄ urmÄrim anumite conclusiuni
care s'au tras din aceastÄ miÅcare de cÄtre lumea oficialÄ.
împÄratul, care vÄzuse Åi înnainte de aceasta care este starea
realÄ a Romînilor din Ardeal. natural cÄ a cÄutat încÄ mai mult
sÄ iea mÄsuri pentru ca asemenea împrejurÄri sÄ nu se mai
repete. Foarte trist cÄ lumea este aÅa alcÄtuitÄ, încît dreptatea
nu se Å£ine în samÄ pÄnÄ nu Å£ipÄ Åi nu este satisfÄcutÄ panÄ nu
loveÅte, dar nimeni nu cedeazÄ bucuros de la sine. printr'un
mare act de filantropie. locul pe care-1 ocupÄ Ã®n dauna altuia.
A trebuit miÅcarea aceasta sîngeroasÄ pentru ca împÄratul sÄ
vadÄ cÄ blinda oaie valahÄ, tunsÄ prea de aproape, cu foarfece
prea ascuÅ£ite, se poate preface într'o teribilÄ fiarÄ. Atunci Åi-a
adus aminte cÄ aceÅtia sînt vechii locuitori ai pÄmîntului, cÄ
sînt totuÅi cei mai apÄsaÅ£i, Åi s'a coborît sÄ iea mÄsuri, care
sînt de un caracter îndoit. /
întÄiu a chibzuit ca, în mod material, sÄ facÄ imposibilÄ o
asemenea rÄscoalÄ de aici înnainte, Åi a gÄsit cu cale sÄ iea o
mÄsurÄ pe care numal un filosof de aceÅtia poate s'o conceapÄ,
cÄci este în adevÄr extraordinarÄ. De aici înnainte judecÄtorii Åi
juraÅ£ii din satele romÄneÅti vor trebui sÄ fie oameni foarte siguri.
Vor cerceta pe toÅ£i consÄtenii lor, Åi în fiecare noapte vor
trezi pe fiecare gospodar ca sÄ vadÄ dacÄ e acasÄ ori nu. DacÄ
i se va spune cÄ nu e acasÄ, sÄ Ã®ntrebe unde se aflÄ; dacÄ-1 va
putea gÄsi acolo unde i s'a spus cÄ este. bine; dacÄ nu, sÄ aÅtepte
pÄnÄ se va întoarce acasÄ. Åi atunci sÄ-1 întrebe unde a
fost Åi sÄ-i cearÄ a aduce dovezi pentru aceasta. Ciobanii sÄ nu
fie mai mulÅ£i din fiecare sat, ci toate satele sÄ delege un cioban,
care singur sÄ se ducÄ cu oile tuturora. Pentru ca în sate ur-

â 40 â
mÄrirea sÄ fie mal uÅoarÄ. aceia cari au casele risipite sÄ fie siliÅ£i
sÄ le pÄrÄseascÄ Åi sÄ-Åi facÄ alte case, la linie, aÅa încît inspecÅ£ia
sÄ fie mal uÅoarÄ; dacÄ au livezi de prune, casÄ nu piardÄ
livezile, sÄ li se dea voie sÄ vinÄ la dînsele, pÄnÄ se vor gîndi
sÄ planteze altele, dupÄ un sistem nou. DacÄ se va înlîmpla ca
unul sÄ se rÄscoale, el plÄteÅte. bine înÅ£eles, dar familia Iui va
fi strÄmutatÄ de acolo, iar în casele sale vor fi aÅezaÅ£i alÅ£ii.
Mal sînt Åi multe alte curiositÄÅ£i de acestea. care amintesc
legea de responsabilitatea colectivÄ a sÄtenilor pentru tulburÄri
votatÄ la noi în 1907, dar neaplicatÄ, ori regulamentele de ordine
ale administraÅ£iei sîrbeÅti în Macedonia. Aceia cari se duc prin
pÄdure nu vor avea dreptul sÄ iea mîncare pentru mal multe
zile, Åi tot aÅa Åi ciobanii nu pot avea în traistÄ brînzÄ pentru
o sÄptÄmînÄ Ã®ntreagÄ, fiindcÄ se poate întîmpla ca hoÅ£ii trecînd
pe acolo sÄ gÄseascÄ mijlocul de a se hrÄni ; se opriau Romînii
de a cumpÄra arme Åi praf de puÅcÄ. Praf de puÅcÄ n.avea voie
sÄ vîndÄ oricine decît în urma unei Å£idule datÄ de administraÅ£ie,
si cantitatea de praf de puÅcÄ ce o are negustorul trebuie cercetatÄ
din cînd în cînd. RÄmînea doar ca hoÅ£ii sÄ fie datori sÄ
se presinte înnaintea autoritÄÅ£ii arÄtînd care este direcÅ£iunea pe
oare au intenÅ£ia de a o lua Åi în acelaÅi timp sÄ dea puÅca si
praful de puÅcÄ Ã®n mîna represintantului poliÅ£iei, iar, pentru a fi
Åi mal siguri cÄ nu vor face nimica, sÄ li se taie Åi unghiile cu
foarfece speciale furnisate de administraţie! Orice om cu bun
simÅ£ vede cÄ mÄsurile acestea nu înseamnÄ nimic1.
Pe de altÄ parte, s'a mal gîndit Guvernul Åi la partea moralÄ.
Komînii aceÅtia nu cunosc morala si religia. cÄci altfel n'ar fi
fÄcut lucrurile pe care le-au fÄcut. Sînt o naÅ£iune înnapoiatÄ.
Pentru aceasta trebuie sÄ li se schimbe rostul. De aceia bietul
Ghedeon Xichitici a trebuit sÄ trimeatÄ o mulÅ£ime de circulÄri
invitînd pe toÅ£i protopopii sÄ fie mal cum se cade, sÄ vorbeascÄ
numai de datoriile cÄtre Dumnezeii si cÄtre stÄpînire Åi în fiecare
an sÄ Ã®nnainteze fiecare protopop lista tuturor predicelor Å£inute.
Oamenii îÅi vor trimete toÅ£i copiii la ÅcoalÄ, unde trebuie
sÄ rÄmînÄ panÄ la 20 do ani, cÄci aii a sta la ÅcoalÄ pÄnÄ la 14
ani si apoi de la 14 la 20 în fiecare DuminecÄ trebuie sÄ iie duÅi
1 Hurmuzaki, XV, p. 1780 Åi urm.
Istoria Homînilor din Ungaria-

â SOla
anumite cursuri speciale, ca sÄ Ã®nveÅ£e sÄ nu mai facÄ ce fÄcuserÄ
la 1781l. Natural cÄ dupÄ toate mÄsurile acestea naÅ£iunea
romÄneascÄ s'ar fi fÄcut o naÅ£iune model.
Ceva lipsia însÄ: lipsiau preoÅ£ii cari sÄ fie în stare sÄ Å£ie predici,
Åi împÄratul, convingîndu-se de aceasta, a vrut sÄ Ã®ntemeieze
o nouÄ ÅcoalÄ teologicÄ, pe care însÄ n'a întemeiat-o.
în al treilea rînd însÄ, Romînii, cea mai mare parte din ei,
erau iobagi, Åi iobÄgia lor consista ca. la noi, înnainte de Regulamentul
Organic si dupÄ aceia, în a face din Åepte zile alesÄptÄmînii
cel puÅ£in zece zile de lucru. Åi trebuia descoperit care
vor fi zilele pe care Å£eranii le pot consacra Åcolii de adulÅ£i sau
ascultÄrii predicilor, pentru cÄ erau siliÅ£i sÄ lucreze Åi Dumineca
Åi serbÄtorile Åi tot nu se ajungea.
De fapt însÄ este de netÄgÄduit lucrul cÄ, întrînd frica si în
clasa administrativÄ Åi în clasa oficialÄ, care apÄsaserÄ pÄnÄ a-
tunci pe poporul romîn din Ardeal, o îmbunÄtÄÅ£ire a condiÅ£iunilor
acestui popor s'a observat pe alÄturi de circulÄrile împÄratului,
Åi nu din causa acestor circulÄri.
Dar se fÄcuse apel la Biserica romÄneascÄ,âÅi nu la Biserica
unitÄ, care intervenise foarte puÅ£in, fiindcÄ rÄscoala se petrecuse
în mijlocul ortodocÅilor, ci se fÄcuse apel pentru ca sÄ Ã®mpace pÄtura
popularÄ la acea BisericÄ faÅ£Ä de care pÄnÄ atunci se avuse aÅa
de puÅ£inÄ stimÄ Åi grijÄ. Biserica aceasta crescuse extraordinar
ca importanÅ£Ä, cÄci se vÄzuse cÄ ea represintÄ cea mai mare
parte din populaÅ£ia romÄneascÄ a Ardealului. Deci, precum uniÅ£ii
aveau ca represintant naÅ£ional pe Åeful lor din Blaj, tot aÅa era
sÄ se acorde Åi neuniÅ£ilor un represintant naÅ£ional, cu caracter politic,
dîndu-1i-se putinÅ£a sÄ formeze o adevÄratÄ BisericÄ, provisorie,
numal a lor, fie Åi supt un vicariti supus VlÄdicÄi din Buda. Astfel,
cruţarea Romînilor supt raportul economic, de frica unei
noi rÄscoale, o mai bunÄ administraÅ£ie a domeniilor împÄrÄteÅti
supt raportul tratÄrii supuÅilor Åi, în sfîrÅit, o ridicare a acelei
Biserici neunite, care înfÄÅ£iÅa Åi supt raportul politic cea mai
mare parte din Romînii ardeleni Åi ungureni, acestea au fost foloasele
miÅcÄrii lui Horea.
1 Ilarion PuÅcariu, Documente de iimbÄ Å£i istorie, Sibiifl, 1889, p. 156 Åi urm.

w.
MÄsuri legislative Åi schimbÄri constituÅ£ionale supt
losif al II-lea Åi Leopold al II-lea1
înnainte ca losif al II-1ea sÄ ajungÄ la reforma cea mare, prin
care desfiinÅ£eazÄ de formÄ ÅerbiaâÅerbia nu are dreptul cineva
s'o declare desfiinÅ£atÄ cînd nu distruge înseÅi condiÅ£iunile economice,
culturale Åi politice care au fÄcut-o, într'un moment, sÄ
se nascÄ, Åi care apoi au impus-o, Åi fÄrÄ dispariÅ£iunea cÄrora
nu dispare nici Åerbia â, el iea, în mijlocul tulburÄrilor chiar, o
altÄ mÄsurÄ. în Iulie 1784 hotÄrÄÅte o nouÄ Ã®mpÄrÅ£ire a Ardealului,
care distruge cu desÄvîrÅire rÄmÄÅiÅ£ele, pÄstrate în alcÄtuirea
de comitate, de districte, de scaune, ale evului mediu.
CÄci gîndul cel mare al lui losif al II-1ea era acesta : sÄ facÄ
o lume nouÄ, distrugînd lumea cea veche în tot ce o represinta
Åi o amintia. Prin urmare, de oare ce acele comitate, districte,
scaune, ale Ungurilor, SaÅilor, Secuilor nu sînt decît forme
ale evului mediu, care trÄiesc în epoca modernÄ, el va distruge
aceste forme pentru a pune în loc împÄrÅ£iri raÅ£ionale, logice,
împÄrÅ£iri naturale, determinate de extensiunea teritoriilor, de
cursul rîurilor, de culmile munţilor, etc. El era astfel un precursor
încoronat al oamenilor RevoluÅ£iei francese, cari au fÄcut de la
1789 înnainte în FranÅ£a exact acelaÅi lucru pe care losif îl fÄcea
acum în Ardeal.
De acum înnainte erau sÄ fie în Ardeal zece comitate, avînd
în fruntea lor cîte un Obergespann. Pe lîngÄ aceasta, pentru ordinea
1 Cf. Ziegiauer, Die poiitische iieformbewegwtg in Siebtnbilrţien zur '/.e\t
Jose/s 1I. nnd Leopoid >t IL, Viena 1885.

â 52 â
HnanciarÄ, un perceptor, un âfiscal", pentru ordinea judecÄtoreascÄ
o âtabulÄ", cu notar superior si vice-notar.
Prin urmare era o totalÄ prefacere a condiÅ£iunilor în care trÄise
pÄnÄ atunci provincia. Natural cÄ o mÄsurÄ ca aceasta trebuia
sÄ supere peste mÄsurÄ pe aceia cari beneficiaÅ£i pÄnÄ atunci de
împÄrÅ£irea cea veche a Å£erii, pentru cari nu era numal o chestiune
de onoare, ori pÄstrarea unei tradiÅ£iuni istorice care se
conlunda cu însÄÅi viaÅ£a lor, dar era Åi o chestiune de drept
actual, de interes al momentului, ca aceastÄ Ã®mpÄrÅ£ire sÄ se
pÄstreze.
Comitatele cele noi ale lui losif al II-lea cuprindeau pe toatÄ
lumea de o potrivÄ: erau comitate Åi pentru Unguri, Åi pentru
SaÅi, Åi pentru Secui, Åi pentru Romîni; fiindcÄ Ã®mpÄratul reformelor
nu cunoÅtea principiul existenÅ£ei acestor naÅ£iuni. Dar SaÅii
aveau tot interesul sÄ rÄmîie în vechile lor organisÄri. scaune Åi
districte, care se strîngeau la un loc Åi formau acea âUniversitas
Saxonum" în care se alcÄtuiserÄ Ã®n epoca ocupÄrii acestor provincii
ale pÄmîntului ardelean. Secuilor de asemenea li convenia
vechea împÄrÅ£ire în scaune, care li asigura o viaÅ£Ä deosebitÄ.
Iar, în ceia ce priveÅte pe Unguri, clasa dominantÄ, comitatele
noi nu mal represintau pentru ei ceia ce represintaserÄ comitatele
cele vechi, ieÅite din desvoltarea lor istoricÄ Åi care li dÄdeaf
l privilegiul de a se manifesta. de a stÄpîni Åi de a se folosi
numal ei, pe cînd acestelalte împÄrÅ£iri erau numal ale Guvernului
ardelean Åi, prin urmare, ale împÄratului.
De almintrelea împÄratul se purtase cu o lipsÄ de cruÅ£are absolutÄ,
decretînd pÄnÄ Åi înlÄturarea numelui de Sas, pÄnÄ si
confiscarea archivei sÄseÅti, care pÄstra toate amintirile istorice
ale naÅ£iei, Åi alipirea acestei archive la Guvernul central al Ardealului.
Åi pe lîngÄ aceasta el decretase si confiscarea întregii
averi a UniversitÄÅ£ii sÄseÅti, care trebuia sÄ Ã®ntre în mînile aceleiaÅi
Cîrmuiri ardelene atîrnînd de împÄrat.
Dar natural cÄ Ã®n aceastÄ nouÄ Ã®mpÄrÅ£ealÄ, în care regiunile
romÄneÅti erau sÄ depindÄ de împÄrat Åi de organele de cîrmuire
numite Åi controlate de dînsul, situaÅ£ia Romînilor a fost mal
bunÄ decît în vechea împÄrÅ£ire, în care se loviau necontenit de
un privilegiu sÄsesc, secuiesc safl nobilitar unguresc, care însemna
însÄÅi denegarea existenÅ£ei lor legale Åi naÅ£ionale. CÄci, în genere.
cînd o naÅ£iune se gÄseÅte într'o stare aÅa de nenorocitÄ

â 53 â
cum era starea Romînilor din Ardeal la 1784, orice reformÄ, bunÄrea,
H foloseÅte într'un sens sart într'altul; nu se poate sÄ nu-I
foloseascÄ supt un raport sau supt altul. E ca un biet om strivit
supt o mulÅ£ime de lucruri care s'au dÄrîmat pe el: ori din ce
parte se va ridica de cineva grÄmada aceia de pietre Åi lemne,
el totuÅi va fi uÅurat, în adîncimea unde se gÄseÅte.
Dar pentru Romîni în special s'a luat o mÄsurÄ, la 1785, care
întregia mÄsura anterioarÄ, menitÄ a pregÄti desfiinÅ£area iobÄgiei.
încÄ odatÄ Ã®nsÄ, aceasta nu însemneazÄ cîtuÅl de puÅ£in cÄ
însuÅi împÄratul îÅi pusese în gînd sÄ foloseascÄ Romînilor ca
naÅ£iune, ci numal cÄ din mÄsura pe care a luat-o el, condus de
motive generale, abstracte, au folosit Romînii Åi ca naÅ£iune.
încÄ de mal nainte se dÄduse drept Åerbilor sÄ aibÄ averea lor.
sÄ se cÄsÄtoreascÄ Ã®n voie, cerînd numal permisiunea de la
âdomnul pÄmîntului", sÄ Ã®nveÅ£e meÅteÅuguri1; se fixeazÄ apoi
condiÅ£iunile în care sînt legaÅ£i de pÄmînt, hotÄrînd cÄ nimeni
n'are voie sÄ-i scoatÄ cu de-a sila Åi sÄ-i mute în contra voinÅ£ei
lor. Se plÄnuise a se face o patentÄ Ã®mpÄrÄteascÄ Ã®n ceia ce priveÅte
drepturile stÄpînului de pÄmînt faÅ£Ä de muncitorii agricoli,
se dÄduse ordin organelor administrative ale comitatelor ca, în
neînÅ£elegerile dintre domnii de pÄmînt Åi Åerbi, sÄ iea, pe cît se
poate, partea celor de al doilea, cari fÄrÄ Ã®ndoialÄ erau cei cu
dreptatea Åi cu suferinÅ£a. Iar dupÄ miÅcarea lui Horea, la 22
August 1785, se luÄ hotÄrîrea generalÄ cÄ nu va mal fi iobÄgie
de acum înnainte în Ardeal. Acela- care se numiaînnainte iobag
safl Åerb, va fi de acum înnainte colon, Å£enm. El va putea pÄrÄsi
teritoriul pe care îl locuieÅte; libertatea lui umanÄ va fi recÄpÄtatÄ.
Procesele începute în contra ţeranilor vor li oprite; claca
nu se va mal face în vechile condiÅ£iuni, ci va fi cu platÄ, sart
se va trece în sama muncii pe care o datoreÅte fiecare Å£eran
domnului sÄu. în sfîrÅit Å£eranul capÄtÄ voia de a vinde Åi cumpÄra
Åi în ce priveÅte pÄmîntul. O mÄsurÄ de felul acesta, mal
uÅoarÄ, fiindcÄ aici nu era vorba de Åerbi legali, ci de Å£erani
cari cÄzuserÄ, împotriva dreptÄÅ£ii, într'o situaÅ£ie asÄmÄnÄtoare
cu Åerbii, tusese luatÄ Ã®n Principate, atît cel muntenesc, cît Åi
In al Moldovei, cu 40 de ani înnainte, de Constautin-VodÄ Ma-
1 înnainte, se citeazÄ casul de copii romîni goniÅ£i de la ÅcoalÄ pÄnÄ-1 bÄgaÅ£i
In glrlÄ!

â 54 â
vrocordat, care decisese cÄ teranul va fi de acum înnainte liber,
cÄ boierul nu-1 va mai putea reÅ£inea pe moÅia lui, fiind el
despÄgubit pentru paguba pe care o suferia din aceastÄ liberare
a ţeranilor.
Dar, dacÄ amin tese aceastÄ mÄsurÄ aiui Constantin Mavrocordat,
nu este numal ca sÄ pun în legÄturÄ ce se sÄvîrÅeÅte acum
pentru clasa, apÄsatÄ, a Romînilor din Ardeal cu ceia ce se sÄvîrÅise
înnainte, în folosul clasei, apÄsate, a Romînilor din Principate,
dar Åi din alt motiv.
Reforma lui Constantin Mavrocordat a fost privitÄ din deosebite
puncte de vedere. Unii au vÄzut în ea un mare act : liberarea
de fapt a Å£eranilor. AlÅ£ii au vÄzut numal un act formal,
fÄrÄ niciun fel de efect, care a lÄsat clasa în folosul cÄreia fusese
decretat, în aceiaÅi stare în care era mai nainte.
Nu e nici una, nici alta. Din mÄsura lui Constantin Mavrocordat
Å£erÄnimea a folosit ceva. A da în mîna unui om un act
pe care sÄ se poatÄ sprijini pentru a presinta la momentul cuvenit
anumite revendicÄri, nu este niciodatÄ indiferent. Este o
sentinÅ£Ä judecÄtoreascÄ de care nu te poÅ£i folosi oricînd pentru
a o executa, dar aÅtepÅ£i sÄ te foloseÅti de ea cînd se vor
schimba anume împrejurÄri. E de sigur adevÄrat cÄ Å£erÄnimea
noastrÄ n'a luat un avînt însemnat de la mÄsura lui Constantin
Mavrocordat înnainte. însÄ condiÅ£iunile în care trÄia faÅ£Ä de proprietari
erati de aÅa naturÄ, încît actul acesta, foarte frumos, rÄmînea
în cea mai mare parte fÄrÄ nicio aplicare practicÄ.
Åi ceia ce s'a îutîmplat cu Å£eranii din Moldova Åi din Tara-
RomÄneascÄ dupÄ mÄsura lui Mavrocordat, era natural sÄ se întîmple
si cu Å£eranii din Ardeal dupÄ mÄsura lui losif al II-1ea.
De almintrelea, el nici n'a avut prilejul sÄ vadÄ ultimele consecinÅ£e
ale acestei mÄsuri, ci, fiind încÄ Ã®n viaÅ£Ä, toate reformele
pe care le decretase a trebuit sÄ le retragÄ. Austria lui se gÄsia
într'o posiÅ£ie foarte grea din punctul de vedere al legÄturilor cu
strÄinÄtatea. Se începuse rÄzboiul împotriva Turcilor, care a fost
un nenorocit rÄzboiu. FÄcut în tovÄrÄÅie cu Rusia. el a procurat
acesteia toatÄ gloria Åi toate foloasele, pe cînd Austria a rÄmas
într'o situaÅ£ie inferioarÄ, umilitoare adese ori, losif însuÅi fiind
bÄtut Åi silit sÄ fugÄ Ã®nnaintea Marelui-Vizir, pÄnÄ cînd interven-
ţii diplomatice au impus în 1791 negocierile de pace care duc la

â 55 â
tratatul de la SiÅtov, prin care monarhia a fost silitÄ sÄ renunÅ£e
la posesiunea unei pÄrÅ£i din Moldova, a Å¢erii-RomÄneÅti Åi a Olteniei,
pe care le Å£inea ocupate de mal multÄ vreme.
în împrejurÄri de acestea : un rÄzboiu greu, nenorocit, o pace
umilitoare, echivalînd cu o pierdere pentru împÄrÄÅ£ie, Åi, sÄ a-
dÄugim : revolta din Å¢erile-de-Jos, continuu-biruitoare în multe
privinÅ£e, înnaintea cÄreia abdica autoritatea împÄratului, înÅ£elegem
cum losif al 11-lea, împotriva voinÅ£ei lui, deschizîndu-Åi astfel
mormîntul, grÄbindu-Ål moartea, a trebuit sÄ renunÅ£e la visul
lui cel mare de a întemeia o nouÄ monarhie austriacÄ, rÄzimatÄ
pe dreptatea interpretatÄ Ã®n sens raÅ£ional Åi servitÄ de instituÅ£ii
noi, determinate de concepţii metafisice superioare. Atunci a
.intervenit edictul lui din lanuar 1790, prin care retrÄgea toate
mÄsurile sale anterioare ârevocatio ordinationum", o abdicare
sufleteascÄ.
Acum, de obiceiu o reformÄ radicalÄ provoacÄ turburÄri. TurburÄrile
acestea nu însemneazÄ numal decît revoltÄ, ci o zguduire
în viaÅ£a paÅnicÄ a oamenilor. Cele mal mari turburÄrî însÄ
le provoacÄ retragerea unei reforme radicale. Aceasta este tot
ce poate fi mal nenorocit; fiindcÄ, dacÄ reforma radicalÄ, natural,
creiazÄ o mulÅ£ime- de greutÄÅ£i în ceia ce priveÅte aplicarea ei,
retragerea acestei reforme distruge o mulţime de speranţe, de
sentimente omeneÅti, de interese sociale, pe care reforma le
provocase.
Astfel retragerea reformelor iosefine la începutul anului 1790
produce haosul desÄvîrÅit. DacÄ se mal adaogÄ pe lîngÄ aceasta
moartea, peste puÅ£inÄ vreme, a împÄratului, suirea pe tron, în împrsjurÄri
foarte grele, a noului Suveran, dificultÄÅ£ile interioare de
multe feluri Åi înteÅ£irea RevoluÅ£iei francese, care cerea neapÄrat
ca Austria sÄ-Ål pronunÅ£e punctul de vedere, trebuind s'o ducÄ
pe încetul la o intervenÅ£ie armatÄ Åi la înfrîngerea oÅtirilor sale
de cÄtre oÅtirile revoluÅ£ionare francese, dacÄ se Å£ine seamÄ de
toate lucrurile acestea, se va înţelege actul de abdicare, în ceia
ce priveÅte starea privilegiaÅ£ilor din Ardeal, cu care începe domnia
lui Leopold al II-lea.
Nu e de mirare deci cÄ el se adreseazÄ cÄtre Statele ardelene,
cÄtre privilegiaÅ£ii pe cari losif voise sÄ-i distrugÄ Åi cari dovediserÄ
cÄ sînt în stare sÄ trÄiascÄ Åi dupÄ loviturile ce li le dÄ-

â 56 â
duse împÄratul reformator, Åi li cere sfat. Va sÄ zicÄ, nu va mal
li nici starea de odinioarÄ, nici starea decretatÄ de losif al II-lea,
ci o stare nouÄ, mijlocie.
Atunci se Å£ine întÄiu o adunare a SaÅilor Åi, dupÄ aceasta,
dieta generalÄ ardeleanÄ. Ce s'a fÄcut la adunarea SaÅilor, ne priveÅte
mal puţin. Sînt interese cu totul particulare. Ceia ce s'a
petrecut însÄ Ã®n adunarea generalÄ a Ardealului, este de cel mal
mare interes pentru noi, fiindcÄ represintÄ un capitol nof l al
vieÅ£ii Romînilor din aceastÄ provincie, capitol care ar putea fi
numit dupÄ actul de plîngere. de propunere a unor reforme în
folosul Romînilor, Supplex libellus.
Dieta aceasta ardeleanÄ din Cluj s'a deschis la 21 Decembre
1790 Åi a durat o mulÅ£ime de vreme. Oameni cu totul neobiÅnuiÅ£i
în discuţia chestiunilor politice le agitau în forme ridicole.
Astfel, într'o ÅedinÅ£Ä, a venit un nobil spunînd cÄ o anume chestie
foarte grea, pe care niclunul din eî n'o putuse desluÅi. a resulvat-o
bÄiatul de 12 ani al unui prieten al lui; Åi el aducea aceastÄ
snluÅ£iune a bÄiatului, care fu primitÄ cu multÄ bucurie.
Din dieta aceasta natural cÄ nu,fÄceafl parte, dupÄ vechiul
drept ardelean, decît numal acei Romînî cari se despÄrÅ£iserÄ de
religia lor, ca sÄ intre într'o naÅ£iune avînd drepturi istorice. Numal
aceia puteau sÄ iea parte la discuÅ£ii, în calitate de aleÅi
â aleÅii erau foarte puÅ£ini; din 400 Åi mal bine, 100 Åi cevaâ,
pe cînd erau 232 aÅa-numiÅ£ii âregaliÅti", pe cari împÄratul. în
calitatea lui de Rege al Ungariei Åi Principe al Transilvaniei, îl
numia ca membri în dietÄ1. De fapt, era aici un singur Romîn
care trebuia sÄ cearÄ dreptatea Romînilor, Åi încÄ nu în calitatea
lui de Romîn se gÄsia acolo, ci pentru cÄ era acela dintre cei doi
episcop! romîni a cÄrui confesiune fusese pecetluitÄ cu pecetea
împÄrÄteascÄ, prin urmare decretatÄ de cancelaria împÄratului.
Era episcopul cel unit loan Bob, un foarte bun gospodar, distins cÄrturar,
binecuvîntat de Dumnezeu cu o stÄpînire foarte lungÄ, om
ambiÅ£ios, creator al canonicilor de la Blaj Åi al tutulor pompelor,
ce s'au pÄstrat Åi pÄnÄ acum; puÅ£in cam invidios faÅ£Ä de cÄrturarii
superiori lui, Åi în ceia ce priveÅte cunostinÅ£ele, Åi îu
ceia ce priveÅte inteligenÅ£a, nesuferind pe lîngÄ el pe un Clain.
Åincal Åi Maior, pe cari i-a lÄsat sÄ pribegeascÄ Ã®a protopopii
' O. c., pp. 138-9.

â 57- â
îndepÄrtate sau prin lucrÄri

â 58 â
Evident cÄ astfel de idei nu sint rodnice. Ce poate sÄ iasÄ
din astfel de cereri ? Sau o nouÄ miÅcare pentru a obÅ£inea ceia
ce întÄia miÅcare n'a dat, sau represiunea, întovÄrÄÅitÄ de reacÅ£iunea
fireascÄ, â ceia ce s'a Åi întîmplat.
Pe de altÄ parte, cum s'a vÄzut, elementul intelectual romÄnesc
Åi elementul oficial romÄnesc nu s'au amestecat în aceastÄ
rÄscoalÄ. A intervenit episcopul special pentru rÄsculaÅ£i, adecÄ
acela de confesiunea cÄruia erau cei mai mulÅ£i dintre dînÅii;
a intervenit episcopul neunit, Åi pentru cÄ fusese invitat de guvern,
Åi unul singur din cÄrturari, Molnar. Arhidiaconul losif Adamovici
a uneltit doar trÄdarea Åetului rÄscoalei Åi a primit platÄ
pentru aceasta.
Dar viaÅ£a omeneascÄ nu se alcÄtuieÅte numal din acte con-
Åtiente, ci, în cea mai mare parte Åi din alte lucruri: pasiuni,
instincte, miÅcÄri spontane. Este imposibil ca o miÅcare spontanÄ
sÄ se producÄ Ã®n mijlocul unui popor fÄrÄ ca toate elementele
care alcÄtuiesc acest popor sÄ nu se resimtÄ. Chiar elementele
care protestÄ contra unor idei periculoase vor fi Åi ele cîÅtigate
întru cîtva de aceste idei. Puteau sÄ vadÄ clericii, puteau sÄ
vadÄ cÄrturarii Åi dregÄtorii romîni în miÅcarea Å£eranilor înnainte
de toate o manifestare socialÄ, condamnabilÄ din punctul de vedere
Åi al moralei creÅtine, care nu zice sÄ arzi casa altuia cÄci
îi faci o nedreptate, Åi din punctul de vedere al legalitÄÅ£ii, cÄci legalitatea
interzice chiar pentru acela cÄruia i se închid cÄile
legalitÄÅ£ii, apucarea altor cÄi, care sînt alÄturea de lege. Dar a-
ceasta nu împiedecÄ molipsirea urii.
DacÄ ar fi fost însÄ numal atît, evident cÄ n'am fi avut pe
Supplex libellus, cÄlÄtoria episcopilor la Viena Åi întreagÄ acea
agitaÅ£ie, care a înrîurit Åi asupra desvoltÄrii legale, în formÄ
literarÄ, a populaÅ£iei romÄneÅti. S'au mai adaus însÄ douÄ lucruri
alÄturi de opera de decrete Åi de interpretare, de combinaÅ£ie
a decretelor, care se fÄcea în folosul poporului romîn din partea
Guvernului imperial. în cursul veacului al XVIII-1ea se desfÄÅoarÄ
o literaturÄ romÄneascÄ cu caracter specific ardelean, în legÄturÄ
cu împrejurÄrile, cu nevoile Åi cu aspiraÅ£iile de acolo, o literaturÄ
care este, dacÄ voiÅ£i, foarte puÅ£in literarÄ, care nu se ocupÄ
de formÄ, de stil, de frumuseÅ£Ä. Regretabil dintr'un anume punct
de vedere. pentru cÄ numal aceia ce se întrupeazÄ Ã®n frumu-

â 59 â
seÅ£Ä se poate coborî pÄnÄ Ã®n adîncul sufletului mulÅ£imii, dar împrejurÄrile
erau astfel, încît nimeni nu putea sÄse gîndeascÄ la
aÅa ceva. Åi a mai fost, iarÄÅi, o literaturÄ ÅtiinÅ£ificÄ, cÄreia-i
lipsia însÄ caracterul obiectiv.
Acum, este foarte uÅor sÄ judeci din punctnl de vedere al
estetului (ciudatÄ fiinÅ£Ä modernÄ !) Åi din punctul de vedere al
savantului obiectiv â un profesionist foarte onorabil, dar une
ori destul de puÅ£in inteligent â viaÅ£a culturalÄ ardeleanÄ Ã®n formele
ei proprii din veacul al XVIII-1ea. Eresii de limbÄ, de filologie.
cîte vrei; colosale greÅeli de istorie. construcÅ£iuni care erau
menite sÄ se dÄrîme la cea d'intÄiu atingere cu adevÄrata ÅtiinÅ£Ä.
Numal cît, cu toate aceste neajunsuri, prin aceste construcţiuni
fantastice, prin aceste erori grosolane, de multe ori voite, prin
aceste exagerÄri caricaturale s'a putut formÄ o naÅ£ie. Åi sÄ-mi
daÅ£i voie sÄ gÄsesc cÄ este mult mai bine sÄ trÄieÅti în haine
zdrenÅ£uite decît sÄ mori în cel mai frumos complect, pe care
Å£i-1 taie croitorul de la Londra, cu foarfecele lui cele mai meÅtere.
Vorba este cÄ prin aceastÄ literaturÄ a trÄit naÅ£iunea noastrÄ
acolo, în veacul al XVIII-lea. întÄiu s'a cetit mai puÅ£in, pe urmÄ
mai mult. întÄiu s'a protestat împotriva acestor idei, pe urmÄ,
încetul cu încetul, ideile au rÄzbit. Acesta este caracterul mÄreÅ£
al infiltraÅ£iilor culturale. Nu se observÄ, Åi, într'un moment, iatÄ,
se produce catastrofa. S'ar putea întreba cineva: cum s'a fÄcut
aceastÄ prÄbuÅire uriaÅÄ ? Nimeni n'a lovit la suprafaÅ£Ä, ci puterile
au strÄbÄtut pe încetul în adîncime. Se întîmplÄ une ori,
cînd e sÄ se producÄ o astfel de cufundare, ca unul sÄ dea o
loviturÄ cu sapa sau cu ciocanul, si în acel moment cataclismul
sÄ se producÄ. SÄ fiÅ£i siguri cÄ acela va zice cÄ el e cu lovitura
lui de sapÄ sat i de ciocan a produs prÄbuÅirea. O loviturÄ
ca oricare alta, cÄci noi Åtim cÄ schimbarea catastrofalÄ n'a
produs-o el, cÄ h'a putut-o produce el, ci forÅ£ele acelea, care,
rÄbdÄtoare, modeste, obscure, ati lucrat în adînc.
Prin urmare activitatea lui Clain, lui Åincai, lui Petru Maior
îÅi dÄduse în mare parte resultatele. CÄrÅ£ile cele mai însemnate
ale lui Petru Maior nu apÄruserÄ. Cronica lui Åincai era în manuscris.
Dar cineva nu vorbeÅte numal prin cÄrÅ£ile lui, ci Åi prin
graiul Åi viaÅ£a lui, Åi, înnainte de a scrie o carte, poate sÄ aibÄ
astfel o influenÅ£Ä mai adîncÄ decît toatÄ influenÅ£a pe care este
menitÄ s'o exercite cartea lui. De fapt, prin cÄrticelele acelea de

â 60 â
gramaticÄ, prin calendarele acelea, prin articolele acelea fÄrÄ
nicîun fel de înfÄÅ£iÅare literarÄ saf l ÅtiinÅ£ificÄ se produsese o
schimbare în sufletul clasei conducÄtoare a Romînilor din Ardeal.
Si sensul în care s'a produs aceastÄ schimbare era uÅor
de prevÄzut: întÄiu o conÅtiinÅ£Ä de mîndrie venind din originea
romanÄ Ã®nÅ£eleasÄ absolut Åi absurd. Poate cÄ trebuia aÅa. CredeÅ£i
d-voastrÄ oare cÄ prin cele mal rafinate combinaÅ£iuni musicale se
poate începe desvoltarea sentimentului pentru frumosul sunetelor
la o naÅ£iune ? CredeÅ£i d-voastrÄ oare cÄ prin tot ce poate fi mal a-
lambicat în materie de literaturÄ se va produce pentru întÄia oarÄ
o manifestare de gust, de iubire pentru scris într'un popor ? Åi credeÅ£i
d-voastrÄ oare cÄ prin resultatele cele mal sigure ale ÅtiinÅ£ei
critice ajung anumîte adevÄruri sÄ pÄtrundÄ Ã®n sufletul unei na-
Å£iuni? GrosolÄnia aceasta exageratÄ este o necesitate în multe
casuri. Åi e bine cÄ aceia cari au fÄcut âSupplex libellus" erau
convinÅi cum cÄ este o continuitate de viaÅ£Ä, Åi numal romanÄ, din
vremurile lui Traian pÄnÄ la 1791, cÄci altfel n'ar fi pus în carte
cuvinte atît de energice Åi de revoluÅ£ionare cum sînt acestea:
âNu este venitÄ de aiurea, ci este veche, Åi mal veche decît
toate celelalte naÅ£iuni, naÅ£iunea romînÄ din Ardeal". Deci cea
din urmÄ naÅ£iune, în ceia ce priveÅte situaÅ£ia culturalÄ, cuteza
sÄ pronunÅ£e în faÅ£a împÄratului Åi în obrazul naÅ£iunilor
celorlalte aceste cuvinte: Noi sîntem naÅ£iunea cea mal bÄtrînÄ,
cu mult mal bÄtrînÄ decît voi toÅ£i, si înÅ£elegem sÄ tragem toate
drepturile care derivÄ din aceastÄ afirmaÅ£ie!
Astfel o pregÄtire în acest sens fusese absolut necesarÄ. Nu
ajungeaÅ£i amintirile rÄscoalei lui Horea, acÅ£iunea instinctivÄ
pe care aceastÄ rÄscoalÄ o exercitase asupra tuturor claselor din
care se alcÄtuia neamul romÄnesc din Ardeal. Pentru ca su-
.ferinÅ£ile si aspiraÅ£iile neamului romanesc din Ardeal sÄ ajungÄ
vocale Åi sÄ capete înfÄÅ£iÅare scrisÄ, trebuia pentru aceasta
pregÄtirea culturalÄ de care am vorbit.
Dar Åi cu aceastÄ pregÄtire culturalÄ nu s'ar fi ajuus totuÅi
la manifestarea noua, din 1791-1792, fÄrÄ alte douÄ elemente.
Cine cunoaÅte politica dinastiei de Habsburg, nu poate decît
sÄ rÄmîie mirat cînd vede cîte le îngÄduie împÄratul Leopold al
Il-lea dietei ardelene, care se eternisa. în dieta aceasta se manifestafl
unele tendinÅ£e de âdreptate" jignitoare pentru orice îm-

pÄrat, chiar pentru un împÄrat care represinta reacÅ£iunea împotriva
mÄsurilor adoptate de predecesorul sÄu. FiindcÄ se cerea
trimeterea înnapoi, acasÄ, în Å£ara nemÅ£eascÄ,âcum se striga în
dietÄ,âtrimeterea în Å£ara lor nemÅ£eascÄ a funcÅ£ionarilor numiÅ£i
pentru a introduce limba germanÄ pe care losif al II-lea voise
s'o impuie pretutindenea în locul limbii latine, dar Åi pentru a
împiedeca o stÄpînire în actele oficiale a limbii maghiare. Aceasta
suna cam revoluÅ£ionar; Ungurii au fÄcut-o însÄ. Nobilimea ungureascÄ
de multe ori, în forma cea mal grosolanÄ, a cerut introducerea,
pÄnÄ Åi în actele camerale, a limbii sale, considerînd
limba germanÄ ca o limbÄ strÄinÄ, intrusÄ, pe care lumea n'o înÅ£elege
Åi care trebuie sÄ fie înlÄturatÄ. Cu formula cu care în Parlamentul
ungar de atîtea ori se trimet în RomÄnia deputaÅ£ii romîni,
se trimeteau atunci în patria germanÄ toÅ£i funcÅ£ionarii
nemÅ£i în general, cu cari împÄnase Ardealul losif al 11-lea.
Casa de Austria sÄ Ã®ngÄduie aÅa ceva? împÄratul acela încunjurat
de formele unei devoÅ£iuni aproape religioase sÄ asculte
astfel de lucruri? S'ar aÅtepta cineva ca trÄsnetul oficial sÄcadÄ
imediat asupra vinovaÅ£ilor, ori vre-un rescript sÄ ordone rebelilor
moderaÅ£ia! Dar n'a fost nicio rupturÄ Ã®ntre dietÄ si Curte. De
ce? Pentru cÄ fiecare naÅ£iune îÅi permite nu numal cît poate ea,
dar cît vede cÄ fac altele. Si Åtim ce-Ål puteafl permite în 1791
supuÅii de odinioarÄ al Iui Ludovic al XVI-lea. regele Franciei.
Åi soÅ£ia lui Ludovic era însÄÅi sora lui Leopold, si, chiar atunci
cînd este îmbÄtat de o putere moÅtenitÄ, se gîndeÅte cineva
cÄ unele lucruri care se întîmplÄ Ã®ntr'un loc, se pot întîmpla
si în altul. Si, prin urmare. dacÄ, fereascÄ Dumnezeu. s'ar petrece
Åi în Ardeal lucruri ca acelea care se /petrecuserÄ la Versailles
Åi la Paris... Astfel oamenii erau lÄsaÅ£i aici sÄ facÄ fel de
fel de teorii de drept constituÅ£ional, sÄ ridice fel de fel de revendicÄri,
unele mal îndrÄzneÅ£e decît altele, Åtiind împÄratul Åi
miniÅtrii lui un lucru: cÄ multe se spun,dar puÅ£ine se fac Åi ca
aceiaÅi stare de lucruri nu dureazÄ pentru totdeauna. Si la Viena
era speranÅ£a sÄ se potoleascÄ Ã®n scurtÄ vreme, prin înfrîngerea
RevoluÅ£iei Åi împÄrÅ£irea teritoriilor francese, focarul cel mare,
de unde luase puÅ£intel foc Åi Ardealul,âfocarul parisian. DacÄ
focarul acesta era potolit. dacÄ revolutionarii erafl pedepsiÅ£i pentru
cutezanÅ£a lor, de sigur cÄ Åi în alte pÄrÅ£i, cum era Ardealul,
vechea stare de lucruri s'ar li întors, cu toate sancţiunile

â 62 â
penale împotriva acelora cari ceruserÄ lucruri ce nu li se puteaÅ£i
da Åi vorbiserÄ altfel decît cum trebuia. DeocamdatÄ vîntul revoluÅ£ionar
înnebunise lumea.
Contagiunea aceasta revoluÅ£ionarÄ este însÄ curioasÄ. Nu vorbesc
numai pasiunile, apetiturile la aceia cari sînt cuceriţi de
dînsa, ci vorbeÅte Åi ambiÅ£ia de a nu se lÄsa nimeni întrecut de
altul. Cutare a fÄcut cutare lucru, de ce eu, care mÄ gÄsesc în
aceiaÅi situaÅ£ie, sÄ fac mal puÅ£in? Oamenii considerÄ deci ca o
datorie pentru eî sÄ fie Åi dînÅii revoluÅ£ionari.
Dar, dacÄ se simÅ£iau Ungurii datori sÄ fie revoluÅ£ionariâsi cu
aceasta se potrivia Åi temperamentul lor naÅ£ionalâ, dacÄ se
simÅ£iau datori sÄ fie revoluÅ£ionari SaÅiiâceia ce li se potrivia cu
mult mal puÅ£in -, dar Romînii de ce sÄ nu se simtÄ Åi ei datori,
în puterea suferinÅ£ei, mal sfintÄ decît ambiÅ£iaâ, a presinta
programe ? Clasa intelectualÄ a Romînilor, clerici Åi mireni, 'doria
sÄ ieie Åi ea parte la manifestÄri analoage cu acelea care se petreceau
supt ochii lor Åi poate chiar cu manifestÄrile, mult mal
drastice, pe care le cunoÅteau din cetirea foilor austriacoâ, cÄci e
momentul cînd încep sÄ aparÄ cele d'intÄiu reviste cu caracter
pe jumÄtate de ziar, Åi chiar cele d'intÄiu publicaÅ£ii de Åtiri,
analoage cu corespondenţele ziarelor din timpurile noastre. Doar
pe vremea aceasta (1793) se alcÄtuise, la Sibiiu, chiar o tovÄrÄÅie
romÄneascÄ pentru a scoate un jurnal Åi se fÄcuserÄ
Åi paÅii cei d'intÄiu pentru a cÄpÄta permisiunea din partea
censurei. Era vorba, pe lîngÄ aceasta, sÄ se tipÄreascÄ un
fel de bibliotecÄ enciclopedicÄ romÄneascÄ, dupÄ imitaÅ£ia Enciclopediei
francese, Åi dacÄ ar fi ieÅit aceastÄ publicaÅ£ie, la
care erau Å£inuÅ£i sÄ colaboreze Moinar Åi alÅ£i cÄrturari âfilosofi",
cu tendinÅ£e doctrinare, ea nu ar fi fost cu mult deosebitÄ
de tendinÅ£ele înnaintate, sociale Åi politice, ale revoluÅ£ionarilor
raÅ£ionaliÅti din Enciclopedia francesÄ1. Prin urmare, dacÄ si la
Romîni, în starea în care se gÄsiaÄ ei ca numÄr de cetitori,
putea sÄ se iveascÄ planul, care numal din întîmplare nu s'a
realisat, ni putem închipui cÄ la naÅ£iunile mal înnaintate, cum
erau Ål Ungurii, intenÅ£iile acestea au Åi fost aduse la îndeplinire,
Åi publicaÅ£iunile jurnalistice au apÄrut. Iar, mulÅ£ÄmitÄ rÄspîndirii
limbii germane în Ardeal, publicaÅ£iile tipÄrite în nemÅ£eÅte se celorjÅ£a,
Istoria literaturii romîne în secolul al XVIlI-lea, Ii. p. 333 Åi urm.

â 63 â
tiaţţi foarte mult. Viena trimetea o sumedenie de ziare, care se
cÄutau Åi de boierii noÅtri pe vremea aceia, ca Åi gazetele francese
sau gazetele din Londra.
Pe atîtea cÄt se exercita deci Åi asupra Åefilor intelectuali al
naÅ£iunii romîne o influenÅ£Ä revoluÅ£ionarÄ. Omul care nu fÄcea
pe vremea aceasta un proiect, era considerat doar ca un imbecil...
Acum, proiectele de felul acesta sînt une ori naive Åi n'aÅ£
i
nicio importanÅ£Ä; alte ori, din potrivÄ, ele cuprind expresia unei
întregi clase sau naţiuni. Era casul pentru Romîni.
Åi mal era încÄ un motiv care îndemna la o asemenea manifestaÅ£ie
scrisÄ pe Romînii din Ardeal. De o bucatÄ de vreme,
prÄpastia care exista odinioarÄ Ã®ntre clericii unei confesiuni Åi
clericii altei confesiuni dispÄruse; dispÄruse prin slÄbirea caracterului
confesional Åi chiar prin slÄbirea caracterului religios al
vieÅ£ii clasei bisericeÅti. Åincal este aproape interconfesional, Clain
a fost gata sÄ treacÄ la neuniÅ£i, Åi, dacÄ Roma si deosebitele
congregaÅ£ii care aÅ£i grija de a controla adevÄrul dogmatic, ar
fi cunoscut toate scrierile lui Petru Maior, nu cred sÄ-i fi dat
absoluÅ£iunea, fie chiar Åi în articulo morÅ£is.
Prin urmare din ce în ce mal liberi eraÅ£i, Åi nu numal în viaÅ£a
confesionalÄ, represintanÅ£ii clerului din Ardeal, Åi acest lucru era
necesar fiindcÄ doar în acest fel se putea face, pe de o parte,
apropierea între cele douÄ confesiuni Åi, pe de altÄ parte. apropierea
între lumea clericÄ Åi cea mireanÄ; doar în acest fel
se putea ajunge la o manifestare perfect unitarÄ a naÅ£iunii romîne
întregi.
Precum rÄscoala lui Horea a avut Åi acest lucru bun cÄ, mÄcar
în anumite împrejurÄri, a pus în legÄturÄ masele Å£erÄneÅti
cu pacificatorii, fie Åi cu trÄdÄtorii culturii Åi Bisericii, tot aÅa activitatea
revoluÅ£ionarÄ Ã®n domeniul spiritual a celor trei fruntaÅi
al Åcolii ardelene a avut fericitul efect cÄ a nivelat deosebirea
între cei cu anterifl Åi cei în redingotÄ, al naÅ£iei romÄneÅti.
ImpacienÅ£i faÅ£Ä de apÄsarea prea mare a dogmei Åi a ierarhiei,
cei trei fruntaÅi al Åcolii ardelene, ca atîţia abbfs critici
din FranÅ£a contemporanÄ, erau niÅte frondeurs Åi faÅ£Ä de confesiunea
lor.
Aceste condiÅ£ii fiind date, era natural sÄ se producÄ aceia ce

â 64 â
s'a produs în Mart 1791. Atunci se trimete Ia Viena prin postÄâ
cÄci era mal prudent sÄ se întrebuinÅ£eze aceastÄ caleâSupplex libellus,
pe care-1 iscÄleÅte âclerul Åi nobilimea Åi cetÄÅ£enii (civicus status)
al întregii naÅ£iuni din Ardeal a Valahilor". Nobilimea Åerbilor din
Ardeal! Ce îndrÄznealÄ Ã®n chiar aceastÄ iscÄliturÄ! Deci Åi ca
nobili, ca Burgerstand, oameni deplin îndreptÄÅ£iÅ£i la viaÅ£a politicÄ,
demni a sta alÄturi cu ceilalÅ£i, Åi cu Ungurii Åi cu SaÅii Åi
cu Secuii, ca represintanÅ£i al unei nouÄ naÅ£io valachica în Transilvania.-..
Mal revoluţionar din punctul de vedere al ideilor primite
decît aceastÄ iscÄliturÄ nu se putea, si mal unitar din punctul
de vedere naÅ£ional decît dînsa iarÄÅi nu. Era o afirmare de
libertate Åi una de unitate, tot odatÄ.
Supplex libellus a mers astfel la Viena Åi numal pe urmÄ s'a tipÄrit,
cu datÄ falsÄ Åi ca loc de tipÄrire: IaÅi, în realitate Buda
ori Cluj. El are în amîndouÄ aceste dÄÅ£i iscÄlitura episcopilor, a
lui Bob, de Åi mal mult catolic decît Romîn, Åi a lui Adamovicl,
care cÄuta acum sÄ fie din ce în ce mal mult Romîn; e-
piscopul cel unit cu episcopul neunit. în sfîrÅit s'a tipÄrit a treia
oarÄ la Cluj, cu scopuri de polemicÄ, de Eder.
Memoriul era fÄcut exclusiv pentru Curte. Nu e o operÄ caldÄ,
cu destinaÅ£ie popularÄ. De almintrelea foarte nemerit, date fiind
împrejurÄrile în care se presinta cererea Åi scopul ce se urmÄria,
ca Åi lumea de idei pe care trebuia s.o facÄ a se naÅte Åi
de care trebuia sÄ se foloseascÄ.
Ce li se zicea Romînilor? SînteÅ£i veniÅ£i de ieri, de alaltÄieri.
Trecutul Å£erii nu vÄ cunoaÅte, legile Å£erii vÄ Ã®nlÄturÄ. Actualitatea
ţerii nu are nevoie de voi decît numal în calitate de plebe,
fÄrÄ niclun caracter naÅ£ional.
El bine, âSupplex libellus" rÄspundea, potrivit cu concepÅ£ia Åi
cu gradul de cunoÅtinÅ£e istorice ale timpului, la toate aceste trei
obiecÅ£iuni. Åi rÄspundea impresionant, cÄci împÄratul Leopokl era
dispus sÄ se lase impresionat pÄnÄ Ã®n oarecare mÄsurÄ. Se arÄta,
întÄifl, cu Romînii sînt vechii locuitori al Å£erii. Se rÄspingeaii
toate aserÅ£iunile de venire de pe aiurea, de care s'a fÄcut us si
abus împotriva lor. De la Traian pÄnÄ la 1791 în mod neîntrerupt
am fost în Å¢inuturile colonisate "n veacul al Il-lea dupÄ
Hristos; prin urmare avem o vechime de 1000 de ani pe aceste
locuri!
Al doilea: se interpretafl legile de odinioarÄ, si pentru aceasta

â 05 â
se întrebuinţau scrierile lui Clain. Si aici memoriul este extrem
de probant; cÄci el a fost alcÄtuit de un funcÅ£ionar luat dinrîndurile
Romînilor, anume losif MeheÅ, fifl de protopop, ridicat în rîndurile
superioare ale oficialitÄÅ£ii ardelene Åi care cunoÅtea, deci,
forma în care astfel de acte trebuiafl alcÄtuite. Se încerca a dovedi
Åi aceia cÄ, acolo unde se vorbeÅte de trei naÅ£iuni, de fapt
nu e vorba de cele trei naţiuni care se întîlnesc de obiceiu, ci
Åi de naÅ£iunea romînÄ, pentru cÄ Ã®mpÄrÅ£irea aceasta nu este fÄcutÄ
din punct de vedere naţional, Secuii represintînd numal o
origine, iar nobilii numal o clasÄ. Nu era adevÄrat, dar pentru
moment prindea bine.
în sfîrÅit, în partea a treia, care trebuia sÄ impresioneze mal
mult. se valorifica însemnÄtatea poporului romîn pentru Å£arÄ Åi
pentru împÄrat, se arÄta cÄ, dupÄ conscripÅ£ia din 1760, Romînii
represintÄ douÄ treimi din populaÅ£ia ardeleanÄ, cÄ de atunci proporÅ£ia
aceasta s'a schimbat încÄ mal mult în folosul lor, cÄ pentru
moment Romînii puteau- sÄ Ã®nsemne Åi pÄnÄ la un milion de
locuitori. Se mal atrÄgea atenÅ£ia asupra faptului cÄ ei au dat
douÄ regimente de graniÅ£Ä, cÄ Ã®n regimentele celelalte totuÅi au
douÄ treimi, cÄ pÄnÄ Åi în cÄlÄrimea secuiascÄ Romînii represintÄ
mal mult de o treime. Åi, atunci, dacÄ ei formeazÄ cea mal mare
parte din populaÅ£ie, dacÄ el dau cel mal însemnat contingent militar,
dacÄ ei plÄtesc impositele cele mal grele, â relativ, faÅ£Ä de
sÄrÄcia lor, â dacÄ asupra lor apasÄ mal mult Statul, dacÄ ei au
fost cei mal rÄbdÄtori, cei mal supuÅi, trebuie ei sÄ capete
si drepturi, sÄ formeze a patra naÅ£iune Åi religia lor sÄ fie a-
daosÄ pe lîngÄ religiile celelalte ca religie recunoscutÄ ? RÄspunsul
trebuia sÄ fie, fÄrÄ Ã®ndoialÄ: da.
Dar ei mergeau Åi mal departe Åi ziceau: Romînul de aiurea,
din Banat, care este un teritoriu de colonisare â Åi unde este colonisare,
sînt Åi privilegii, â Romînul din Banat, deci, este alÄturi
de Sîrb Åi are o situaÅ£ie foarte bunÄ, de Åi în afarÄ de o
viaÅ£Ä politicÄ regionalÄ ca aceia a Ardelenilor. De ce aceastÄ
situaÅ£ie sÄ nu se recunoascÄ Åi Romînilor din Ardeal?
Acestea erau basele ÅtiinÅ£ifice, Åi aceasta era argumentaÅ£ia lui
âSupplex libellus". Dar el mal cuprindea încÄ o cerere, care este
de cea mal mare însemnÄtate pentru îndrÄzneala ei. IatÄ anume
ce voiau Romînii prin cererea lor. De la 1791, pretutindeni. în
toatÄ Austria. situatia lor sÄ fie asimilatÄ cu situaÅ£ia celorlalÅ£i lo-
Isloria numinitur din Ardeal. '.,

â 66 â
cuitori. Å¢eranul romîn sÄ fie întocmai ca Å£eranul ungur; nobilul
romîn, fÄrÄ a se despÄrÅ£i de naÅ£iunea din care face parte, sÄ fie
întocmal ca nobilul ungur; clericul romîn sÄ fie întocmal cum este
clericul celorlalte confesiuni. Prin urmare, dupÄ cum clericii celorlalte
confesiuni ieau anumite venituri, cu aprobare Åi cu constrîngere
din partea Statului, tot aÅa în folosul popei romÄnesc din
sate trebuie sÄ curgÄ aceleaÅi venituri, cu recunoaÅterea Åi garantarea
din partea Statului.
Dar nu era numal atît. De oare ce se fÄcea o nouÄ Ã®mpÄrÅ£ire
în comitate, Åi comitatele acestea, împotriva ideilor lui losif al
II-lea, eraÅ£i sÄ aibÄ chiar Åi un oaracter naÅ£ional, Romînii cereau ca,
în locurile unde formeazÄ ei marea majoritate, aceste comitate
sÄ poarte un nume romÄnesc. Ni putem închipui ce extraordinar
de obraznic putea sÄ sune aceastÄ cerere! Åi aceasta sÄ se
facÄ Åi acolo unde este numal o parte din populaÅ£ie romaneascÄ.
Mi se pare cÄ n'ar face rÄu domnii cari negociazÄ a-
cum la Pesta dacÄ ar ceti âSupplex libellus", fiindcÄ s'ar putea
sÄ cearÄ acum mal puÅ£in. Åi ziceaÅ£i: dacÄ nu se poate ca noi
sÄ participÄm la numirea noului teritoriu al Å£erii, sÄ se numeascÄ
dupÄ rîuri, dupÄ munÅ£i, dar nu numal cu un alt caracter
naÅ£ional. Mal mult încÄ: Romînii sÄ poatÄ fi funcÅ£ionari în acelaÅi
grad, potrivit cu însemnÄtatea lor, ca si celelalte naÅ£iuni,â
prin urmare sÄ fie Åi un funcÅ£ionarism romîn, cum se ceruse,
de alminterea, Åi de nobilii romînî1.
în sfîrÅit, ultima cerere a lor era aceia cÄ, precum Sîrbii din
Banat au dreptul sÄ-Åi aleagÄ Ã®ntr'o adunare specialÄ, cu caracter
religios Åi naÅ£ional, deputaÅ£i al lor, cari sÄ-i represinte la Curte,
acelaÅi lucru sÄ li se îngÄduie Åi Romînilor. Un congres, un congres
naÅ£ional sÄ se aleagÄ astfel, din delegaÅ£i cu cari Curtea din
Viena sÄ stea în legÄturÄ necontenitÄ.
Acum, fireÅte, cînd s'a comunicat, la 21 Iunie 1791 cererea
aceasta dietei ardelene, s'a trezit o uriaÅÄ indignare. Cu atît
mal mult, cu cît împÄratul, trimeÅ£ind-o, vorbia Åi el de âîntreaga
naÅ£iune valahÄ din Ardeal", de datoria lor de a propune
âfÄrÄ zÄbavÄ" mÄsurile necesare pentru a i se acorda, âcu privire
la binele de obÅte" -bucurarea" de concivilitate, Åi tot odatÄ,
1 Foaie pentru minte, inimÄ Å£i literatura, 1863. no. 11.

â 67 â
,.liberul exerciÅ£iu al religiei fÄrÄ deosebire de rit"- cu grijÄ pentru
întreÅ£inerea clerului Åi întemeierea Åcolilor1.
Mal întÄiu aÅ£i stat amuÅ£iÅ£i; nu li venia sÄ-Ål creadÄ urechilor
cÄ s'a putut face o astfel de cerere, cÄ de la Curte au putut sÄ
aibÄ ideia ciudatÄ de a li-o supune. în vremea aceia se anunÅ£ase
cÄ undeva este foc, Åi o parte din deputaÅ£i plecarÄ crezînd fiecare
cÄ poate arde la el acasÄ; s'a spus însÄ cÄ focul este departe.
Atunci preÅedintele i-a invitat sÄ-Ål reiea locurile pentru
cÄ, zicea el, aici se pregÄteÅte un foc mal straÅnic decît focul
care arde acolo. Bob desaprobÄ numal stilul si tendinÅ£a de a
impune o a patra naÅ£iune. Apoi, cum se întîmplÄ Ã®n mod firesc
în asemenea ocasii, discuÅ£ia a fost zÄbovitÄ Ã®n aceastÄ
privinÅ£Ä Åi a fost rugat un istoric sÄ facÄ un raport asupra vechimii
Romînilor din Ardeal, ca sÄ se arÄte cÄ tot ce se spune
în âSupplex libellus" sînt niÅte închipuiri, care nu se sprijine pe
niclun fel de izvoare.
La capÄt, dupÄ ce s'a isprÄvit cu asemenea cercetÄri, s'a admis,
calificîndu-se memoriul ca opera unor âtulburÄtori", cÄ, la
urma urmelor, Romînii, cari, totuÅi, sînt strÄini, de oare ce doreÅte
Curtea, pot sÄ fie admiÅi a împÄrtÄÅi situaÅ£ia socialÄ a elementelor
de alte naÅ£iuni care se gÄsesc pe aceiaÅi treaptÄ si în
acelaÅi loc cu dînÅii. Va sÄ zicÄ se poate ca aÅa cum este Å£eranul
ungur sÄ fie Åi Å£eranul romîn, cum este clericul ungur sÄ fie
si clericul romîn. Episcopul neunit va fi recunoscut legal în dreptul
sÄu de supraveghere Åi se va purta grija întemeierii de seminare
pentru amîndouÄ confesiunile. însÄ un lucru â nu, Åi tocinal
acesta era punctul de cÄpetenie, lucrul în care culmina petiÅ£ia
episcopilor: o a patra naÅ£iune, o nouÄ religie, acestea niciodatÄ.
Prin urmare, rÄspingînd basa istoricÄ Åi înlÄturînd cererea de
cÄpetenie a Romînilor, erau dispuÅi membrii dietei sÄ acorde
oarecare concesiuni de un caracter material inferior, ce n'ar fi
prejudecat întru nimic viaÅ£a constituÅ£ionalÄ de pÄnÄ atunci a
Ardealului, care discalifica pe âValahi" în teorie Åi-î rÄspingea de
la exerciÅ£iul practic al drepturilor cetÄÅ£eneÅti.
Curtea a primit aceastÄ soluÅ£ie.
i Zieglauer, /. c., pp. 5^9-30.

â 08 â
Dar important nu este numal faptul cÄ âSupplex libellus"
a putut sÄ fie redactat, cÄ a putut sÄ fie iscÄlit, ci si acela
cÄ, dupÄ rÄspingerea acestei cereri de drepturi, lupta a continuat'.
E uÅor mai la urma urmei sÄ se capete iscÄliturile si
sprijinul elementelor rivale, dar este mult mai greu sÄ se hotÄrascÄ
un episcop favorisat de Guvern a merge umÄr la umÄr
cu rivalul a cÄrui creÅtere însemna scÄderea lui, a cÄrui înnÄl-
Å£are însemna scoborîrea lui, a cÄrui presenÅ£Ä Ã®nsÄÅi însemna supt
un anume raport denegarea dreptului sÄti de existenÅ£Ä. Cu atît
mai mult, cu cît chiar în 1791 clerul unit petiÅ£ionase Åi aparte.
Eî bine, s'a vÄzut aceastÄ minune: ati mers cei doi episcopi
împreunÄ, Sîrbul ca Romîn, â Sîrbul care se simÅ£ia dator sÄ fie
Romîn,âÅi Romînul care, în dietÄ, pÄruse a ceda înnaintea duÅmanului.
Cînd Gherasim Adamovici mergea cu o nouÄ plîngere la
Viena, putea Bob sÄ rÄmîie indiferent? Åi un lucru interesant
este cÄ neunitul n'a plecat pÄnÄ nu s'a Å£inut, la 14 Septembre
1791, o adunare de protopopi romîni, care i-a dat mandat imperativ,
calificînd aspru atitudinea dietei,âprotopopi romîni,
strînÅi pentru omagiul împÄratului, cari represintau singura formÄ
de organisaÅ£ie naÅ£ionalÄ. AceÅtia 1-au invitat pe VlÄdica lor sÄ
meargÄ la Viena, unde Curtea împÄrÄteascÄ voiÄ sÄ facÄ ceva
pentru Romîni, dar în aÅa fel încît sÄ nu se supere Ungurii. Åi era
vorba de a se cere sÄ se îngÄduie Å£inerea unei adunÄri naÅ£ionale,
cu âcler, militari, nemeÅi si popor de rînd"'.
Ambii episcopi s'au dus deci la Viena înnainte de sfîrsitul a-
nului âîn trebile neamului", si au presintat noul memoriu. El cuprinde
în adevÄr Åi puncte care nu se gÄsesc în celÄlalt, aÅa
încît era în adevÄr o petiÅ£ie nouÄ aceia care se presinta, la 30
Mart 1792, împÄratului Francisc al II-1ea. Se cerea iarÄÅi ca Romînii
sÄ fie aleÅi în dietÄ Åi numiÅ£i ca âregaliÅti"; mai departe, ca
sÄ fie, de fapt Åi pretutindeni, admiÅi în funcÅ£iuni; ca preoÅ£ilor
sÄ li se facÄ parte din veniturile satelor, ca Å£erani romînii sÄ
fie recunoscuÅ£i ca fÄcînd parte din âStaturile ardelene". Astfel
se pretindea recunoaÅterea naÅ£iunii romÄneÅti ca naÅ£iune le-
1 V. foiietonui pÄrintelui i. LupaÅ, în âTeiegrafui Romîn" pe 1912 (separat su;jt
titlul: Misiunea episeopiior Gherasim AdamovicI ţi loan Bob ia Curtea din
Viena in anui 7795, Sibiiu 1912). Actele de sprijin au apÄrut în âLuceafÄrul",
1907, n-ie 4-5. C-f. Åi Siiviu Dragomir, în Revista teoiogicÄ, 1911, p.^OOÅi urm.
2 LupaÅ, în broÅura citatÄ, p. 15.

â 69 â
galÄ alÄturi cu naÅ£iile celelalte. în sfîrÅit punctul cu adunarea
naÅ£ionalÄ era precisat: se spunea anume cÄ, aÅa precum Sîrbii
îÅi au sinodul lor, tot aÅa sÄ capete Åi Romînii un sinod, Åi acest
sinod sÄ fie apÄrat la nevoie, împotriva acelora cari aveati interes
sÄ nu se Å£inÄ, de torÅ£ele militare din Ardeal ale împÄratului;
sÄ se adune prin urmare supt paza militarÄ.
Bine înÅ£eles, Curtea din Viena nu era în mÄsurÄ, în 1792, cînd
fierbea RevoluÅ£ia francesÄ, sÄ primeascÄ Ã®n întregime o astfel de
cerere. Ea fÄcu însÄ o mal bunÄ situaÅ£ie episcopului neunit Åi
deschise Åi neuniÅ£ilor accesul la funcÅ£iuni. Atunci s'au fÄcut oarecare
observaÅ£ii episcopilor romîni cÄ au venit fÄrÄ voie cu caracterul
de deputaÅ£i naÅ£ionali, cÄ prin cererea lor aduc Statelor
ardelene învinuiri neîngÄduite. Avem Åi scrisoarea prin care s'a
rÄspuns din partea lor, Åi petiÅ£ia a treia, din Iulie 1792, e unul
din cele mai vrednice acte care ati ieÅit vre-odatÄ de supt condeiul
unui Romîn din Ardeal. ApÄrîndu-Åi drepturile, ei arÄtau cÄ
de fapt acesta e caracterul, recunoscut Åi oficial, al misiunii lor;
dacÄ, poate, s'au spus cuvinte grele în ceia ce priveÅte Statele
din Ardeal, cuvintele acestea, pe care se declarÄ gata a le retrage,
din respect pentru Suveran, sînt meritate prin atitudinea
pe care a avut-o dieta Statelor acestora ardelene faÅ£Ä de clerul
lor Åi de naÅ£iunea romînÄ. Se cerea o hotÄrîre inspiratÄ numal
de âechitate si dreptate", prin care sÄ se opreascÄ Ã®nsÄ tulburÄri
posibile. Iar, dacÄ e vorba de pÄstrarea pÄcii cu conlocuitorii,
sÄ Ã®nceapÄ ceilalÅ£i, batjocuritorii Åi apÄsÄtorii!
Ceia ce se cîÅtigase ca mîndrie, ca simÅ£ de demnitate, ca dorinÅ£a
de luptÄ prin actele de la 1791-1792 trebuia sÄ rÄmîie în
patrimoniul moral al naţiei noastre.

v.
. Romîniî în cursul rÄzboaielor napoleoniene.
în puÅ£inele însemnÄri privitoare la istoria Romînilor de dincolo
nu se pomeneÅte aproape de loc de vremea care se strecoarÄ
între reacÅ£iunea leopoldinÄ Ã®mpotriva reformelor lui losif
al II-1ea. reacÅ£iune care n'a lÄsat cu totul la o parte nedreptÄ-
Å£ile legale, constituÅ£ionale ale poporului romîn, Åi între noua erÄ
de agitaţie privitoare la drepturile naţionale ale Romînilor, care
este provocatÄ de o agitaÅ£ie în mijlocul Ungurilor, împotriva împÄratului
si care, pornind de prin anii 1830, merge pÄnÄ la
1847.
Numal cît datoria istoricului este sÄ Ã®nfÄÅ£iÅeze o continuitate
neîntreruptÄ Ã®n desvoltarea unui popor, în desvoltarea unei clase
sociale, a unei instituÅ£ii, a unei culturi, dupÄ punctul de vedere
în care se aÅeazÄ. Nu-i este permis istoricului sÄ tacÄ atunci
cînd tac izvoarele, ci trebuie ca din izvoare anterioare sau mai
tÄrzii sÄ tragÄ lumini asupra pÄrÅ£ii în care izvoarele directe lipsesc.
TotuÅi izvoare sînt: cutare circularÄ adresatÄ din partea
organelor bisericeÅti superioare, în care se cuprind felurite constatÄri
ale stÄrii de lucruri, inscripÅ£ii de bisericÄ, însemnÄri pe
cÄrÅ£ile de slujbÄ, protocoale privitoare la Biserica unitÄ din
Blaj, care de mult trebuiau sÄ fie tipÄrite spre cel mai mare
folos al ÅtiinÅ£ei, acte din archivele deosebitelor protopopii care n'au
fost niciodatÄ Ã®ntrebuinÅ£ate ca basÄ a unei publicaÅ£ii. Avem, pentru
elementul orÄÅenesc al Roinînilor din Ardeal, archiva Companiei
Grecilor. cari din ce în ce erau mai mult Romîni, cari cedau din
ce în ce mai mult bisericile lor. Åcolile lor, bogÄÅ£iile lor. Romî.

â 71 â
nilor. Mal sînt si scrisorile caselor de comerţ ale Romînilor de
dincolo. pe care numal întîmplarea le-a fÄcut sÄ fie cunoscute.
dÄunÄzi, în legÄturile ce au avut cu lumea de aici. SÄ adÄugim
pe lîngÄ acestea archivele orÄÅeneÅti. archivele administrative,
care cuprind, fÄrÄ Ã®ndoialÄ, si într'un numÄr foarte
mare, acte privitoare la viaÅ£a Romînilor; archivele. pÄstrate neapÄrat
Åi Å£inute de sigur în bunÄ rînduialÄ, ale episcopiei sîrbeÅti
din Buda, de care erau legaÅ£i ortodocÅii Ardealului, Åi ale
episcopiilor bÄnÄÅ£ene; în sfîrÅit archivele Mitropoliei sîrbeÅti din
CarlovÄÅ£, din care doar d. Silviu Dragomir a luat actele pe care
le-a tipÄrit în Kevista TeologicÄ din Sibiiu pe anul 1911.
Pe lîngÄ foloasele cîÅtigate de Romînî în era precedentÄ, el
capÄtÄ printr'u luptÄ, care nu era romÄneascÄ, ci lupta naÅ£iunii
âilirice", a Sîrbilor, din care fÄceau parte, politiceÅte, Åi Romînii
din pÄrÅ£ile BÄnatului, dreptul ca episcopii neuniÅ£i sÄ poatÄ Åi ei
face parte din DietÄ. Deci, mal tÄrziÅ£i, eî se pot sprijini pe aceste
concesiuni cîÅtigate în numele Sîrbilor, pentru ca, dacÄ se alegea
un episcop romîn la cutare diocesÄ. sÄ poatÄ lua parte Åi
el la viaÅ£a constituÅ£ionalÄ a Å£erii.
Ceva mal important decît aceasta a fost rÄspîndirea în diferitele
clase a ideilor cuprinse în âSupplex libellus" Åi în petiÅ£iunile
care i-au urmat. în âCartea de Aur" a d-lui PÄcÄÅ£ianu se
aflÄ astfel, fÄrÄ indicaÅ£ia izvorului, o petiÅ£ie îndreptatÄ de Romînii
din pÄrÅ£ile Aradului, la 1814, cÄtre împÄrat, în vederea
scopului pe care cel din regiunile bÄnÄÅ£ene Åi pÄrÅ£ile vecine 1-aii
urmÄrit pÄnÄ Ã®n zilele lui ÅÄguna: crearea cu elemente romÄneÅti
a unei Biserici ortodoxe deosebite de Biserica sîrbeascÄ.
ce ar fi rÄmas numal pentru elementul naÅ£ional sîrbesc. întÄiu
se face o statisticÄ, foarte interesantÄ, în care se aratÄ cîţi Romînî
sînt în aceste pÄrÅ£i: în 1777 s'au constatat în diecesa Aradului
480 de preoÅ£i cu 12fi de ajutoare, romînî; în pÄrÅ£ile Timi-
Åoarei Romînii au 287 locuri de preoÅ£i, în ale VîrÅeÅ£ului, unde
Sîrbii ocupÄ locul de cÄpetenie numal în oraÅe, sînt 239 de parohii;
în stîrÅit, dupÄ statistica din 1769, din 450.000 de locuitori,
în toate pÄrÅ£ile acestea, numal 80.000 erau Sîrbl, iar restul
Romîni. Apoi se exprimÄ idei ca acelea ce urmeazÄ: âînsÄÅi
mama, Å£ara ungureascÄ, pe neamul acesta romÄnesc mal vechia
decît sine 1-a Å£inut Åi 1-a crescut ca pe un fiu al sÄu, necÄutînd
la deschilinirea limbii Åi a legii". âRomînii, cu locuinÅ£a în pÄrÅ£ile...

care de demult se chema Dacia. mal nainte de a lua Ungurii
stÄpînirea în pÄrÅ£ile acestea, cu mulÅ£i ani sînt maî vechi." Åi,
ca Åi în actul din 1791, se atribuie numai împrejurÄrilor politice
Åi sociale rele, starea nenorocitÄ Ã®n care se gÄsesc Romînii. âDe
ce neamul romînesc de-abia ajunge la treapta cea mal de jos a
învÄÅ£Äturilor ? De ce neamul acesta mal totdeauna este gata la
turburÄri din lÄuntru ? Rar este sÄ fie Romînul lucrÄtor, rar
aÅijderea si norocos-.
De sigur. Natural cÄ hÄrnicia unul popor atîrnÄ Åi de folosul
material Åi moral pe care-1 trage din aceastÄ hÄrnicie. DacÄ vei
pune pe cineva sÄ Ã®nvîrteascÄ roata unei fîntînî din care nu iese
nicio picÄturÄ de apÄ, el nu va putea lucra. Orice activitate care
nu foloseÅte degenereazÄ Ã®ntr'un formalism sterp. Ar fi sÄ se
cearÄ virtuÅ£i de sfînt unei naÅ£iuni întregi ca sÄ se întîmple altfel.
Poate cÄ sînt si în naÅ£iunea romînÄ oameni de aceÅtia cari
învîrtesc într'una la roatÄ fÄrÄ sÄ iasÄ apÄ din adînc, dar ei
Åi-au propus sÄ trÄiascÄ aÅa Åi dacÄ li este uÅor sau greu o sÄ
se vadÄ mal tÄrziu. In orice cas nu se.poate cere unei naÅ£iuni
întregi sÄ facÄ lucrul acesta.
Evident cÄ din agitaÅ£ia constituÅ£ionalÄ a anilor 1790-1792 resultaserÄ
foloase morale pentru naÅ£iunea întreagÄ, o conÅtiinÅ£Ä
de dreptate, o aspiraÅ£iune cÄtre viitor, o credinÅ£Ä cÄ viitorul
acesta se poate smulge de la duÅmani. cÄ se poate impune împÄratului,
conÅtiinÅ£Ä care de sigur cÄ Ã®nnainte nu exista. Acum.
dacÄ Romînii ar fi pÄstrat ilusia cÄ prin împÄrat se poate face
ceva Åi de acum înnainte, ar fi sÄvîrsit una din cele mal grosolane
erori, mal grea decît înnainte chiar, cînd împÄratul purta
grija sÄracilor sÄi.
Si iatÄ de ce: De la 1792 pÄnÄ aproape de anul 18i>0 împÄtul
cel nou al Austriei, Francisc al II-lea ca împÄrat german,
Francisc I-iu ca împÄrat austriac prin voinÅ£a lui Napoleon, are
cu totul alte griji decît aceia de a cerceta din noţi privilegiile
naÅ£iunilor care locuiesc în monarhia lui sau de a urmÄri din
punctul de vedere logic drepturile. si pretenţiile întemeiate
pe aceste drepturi, ale lor. însÄÅi Monarhia se preface. AceastÄ
Monarhie, care credea cÄ poate sÄ se pÄstreze supt forma austriacÄ-germanÄ
Åi pe întregul popor german sÄ-1 mîne dupÄ
scopurile speciale habsburgice, ce eraÅ£i îndreptate Åi spre Rin
Åi spre Italia Åi spre Peninsula BalcanicÄ, trebuie sÄ-Ål fixeze a-

â 73 â
cum altfel cercul de acÅ£iune, în era cea nouÄ deschisÄ de RevoluÅ£ia
francesÄ. DespÄrÅ£irea. naturalÄ de multÄ vreme, dar acum
devenitÄ necesarÄ, între ceia ce este german Åi ceia ce este austriac,
se îndeplineÅte. Si, pe lîngÄ aceasta, RevoluÅ£ia francesÄ a-
duce o necontenitÄ turburare a ordinii politice în Europa întreagÄ.
O miÅcare de idei, un cutremur de nemulÅ£Ämire, o ilusie
de viitor se produc, supt înrîurirea ei, Åi în mijlocul poporului
maghiar. Ungurii din Ardeal cîrtiserÄ Ã®ncÄ de la începutul domniei
lui Leopold al IMea; dar nu aceÅti Unguri erati cei mai periculoÅi
pentru unitatea absolutistÄ a Statului. Erau la o parte,
amestecaÅ£i cu SaÅii, îngroziÅ£i de Romîni prin rÄscoala lui Horea.
Un cÄlÄtor din 1770 spune cÄ viaÅ£a magnaÅ£ilor unguri din Ardeal
nu poate fi înÅ£eleasÄ decît dacÄ se gîndeÅte cineva la cum
trÄiati seniorii feodali în secolul al XlII-1ea'.
Natural cu totul alta era viaÅ£a nobilimii ungureÅti din Ungaria
propriu-zisÄ, din Ungaria SuperioarÄ Åi ApuseanÄ: acolo se
scriati gazetele, acolo se cetiati cÄrÅ£ile, acolo era schimbul de
idei, acolo se pregÄtia viitorul naÅ£iunii ungureÅti. Chiar în revendicÄrile
lor ungureÅti, magnaÅ£ii din Ardeal au avut totdeauna
o notÄ oarecum ardeleanÄ, de vreme ce trÄiau într'o epocÄ Ã®n
care reminiscenÅ£ele trecutului nu dispÄruserÄ, ci, din potrivÄ, ele
hotÄrati; Åi, dacÄ privilegii existati si dincolo, ele nu veniau din
tradiţia principilor transilvani, ci cuprindeau drepturile constitu-
Å£ionale ale regatului ungar. Acolo s'au alcÄtuit comploturi adevÄrate,
care ati dus pe unii la eÅafod, comploturi inspirate Åi de
instinctul naÅ£iei ungureÅti care doria sÄ trÄiascÄ o viaÅ£Ä proprie,
Åi de ideile care, din Apus, trecuserÄ aici Åi ameninÅ£au stÄpînirea
Habsburgilor cu distrugerea. Cu Unguri, Croaţi, Slovaci, Poloni,
încercÄ IgnaÅ£iu Martinovici conspiraÅ£ia care, descoperitÄ, îl
fÄcu sÄ piarÄ de mîna calÄului. Se urmÄria, de fapt, dacÄ nu
independenÅ£a naÅ£ionalÄ absolutÄ, mÄcar restabilirea regatului
Ungariei pe base noi democratice.
în timpuri aÅa de grele, astfel de chestiuni ca a dreptului Romînilor
sînt, fireÅte, amînate pentru un viitor mai mult sau mai
puÅ£in îndepÄrtat. Dintre deosebitele naÅ£iuni se favoriseazÄ nu acea
naÅ£iune care trebuie organisatÄ Ã®ntÄiii pentru ca ea sÄ sprijine pe
urmÄ, ci aceia care,- fiind organisatÄ de la sine, Åi de multÄ
iorga. .îfantnÅ£iÅ£uri istoricedin Ungaria (din âLuceafÄrul"), Budapesta 1904.

â 74 â
vreme, putea, în schimbul acelei favorisÄri. sÄ susÅ£ie pe împÄrat.
Un lucru bun Å£ie învÄÅ£at Åi în timpul nostru. Romînii din
Ardeal conteazÄ astÄzî cum o sÄ fie împÄratul viitor. de ce fire o
sÄ fie; dar sÄ ne gîndim cÄ una este pacea. si alta rÄzboiul. SÄ ni
închipuim o EuropÄ tulburatÄ de la un capÄt la altul, de cine Åtie
ce rÄzboiu, care este totdeauna posibil, tocmal fiindcÄ toatÄ lumea
cautÄ sÄ-1 evite. Si oare, în aceastÄ stare de lucruri, viitorul
împÄrat ar avea el ca grijÄ de cÄpetenie sÄ satisfacÄ cerinÅ£ele
Romînilor din Monarhia sa, cari, am spus-o, au nevoie
de o organisare prealabilÄ pentru a sprijini trÄinicia Åi desvoltarea
Statului. orî s'ar adresa elementului unguresc, de multÄ
vreme organisat. cu conÅtiinÅ£Ä de puterea sa, cu aspiraÅ£ii pe
care nimeni nu le poate înlÄtura Åi care, în schimbul unor anumite
concesiuni, de sigur cÄ ar susÅ£inea un Imperiu ce ar însemna
în rîndul întÄiu puterea maghiarÄ Åi ambiÅ£iile Maghiarilor1 y
Prin urmare de la 1792 pÄnÄ la definitiva înfrîngere a lui Napoleon,
pÄnÄ la isprÄvirea tratatelor din Viena Åi la închiderea
tuturor conflictelor, revoltelor Åi primejdiilor pe care le-au trezit
ele în anumite naÅ£iuni. o politicÄ internÄ austriacÄ nu putea sÄ
existe. Ori ea putea sÄ consiste numal în aÅ£ipirea tuturor revehdicaÅ£iilor,
în amuţirea tuturor glasurilor care cereau reforme. în
împÄcarea violentÄ, prin execuÅ£iuni, sau blindÄ, prin concesiuni,
a tuturor antagonismelor care erau sÄ existe în deosebitele provincii.
în aceastÄ fasÄ, chestia romÄneascÄ nu se mal presintÄ deci
cum se presinta în fasa anterioarÄ, cînd factorii principali, persoanele
de cÄpetenie ale dramei- erau împÄratul Åi poporul romîn.
De acum înnainte nici împÄratul nu poate sÄ joace rolul
unui element de iniÅ£iativÄ personalÄ, de hotÄrî re proprie, de concepÅ£ii
originale, fÄcînd toate prin el, ci din ce în ce mal mult
el .se retrage în dosul unui Guvern de neadormitÄ vigilenÅ£Ä pentru
salvarea resturilor vechiului regim, Åi nici Romînii nu-I mal
pot sta alÄturi în situaÅ£ia de credincioÅi fÄrÄ reserve, de odinioarÄ.
Ceia ce nu înseamnÄ cÄ Romînii nu mal joacÄ niclun rol.
' PregÄtesc de tipar aceste note stenografice, din care nu schimb nimic,
îu toiul rÄzboitul european, dupÄ ce ca âhonvezi maghiari" ori ca âsoldaÅ£i
auati-o-ungari" au perit zeci de mii do Rornlnl fÄrÄ nicîun folos pentru na-
Å£ia lor!

â 75 â
CÄci nu numal cÄ regimentele în luptÄ sînt interesante din
punctul de vedere militar, exclusiv romÄnesc, dar ele aduc înnaintea
noastrÄ Åi o anumitÄ situaÅ£ie în timp de pace a elementului
din care se compuneau. Eraf l sate care trÄiau în forma
aceasta a regimentelor grÄnicereÅti. Biserica, Åcoala, judecata,
totul atîrna de instanÅ£ele militare. Icî-colo am gÄsit Åi eu cîteva
acte de acestea, hotÄrîri venite de la tribunalele militare, scrisori
de ofiţeri, etc. Dar aceasta nu ajunge. Prin archivele de
primÄrii Åi, înnainte de toate, prin archivele militare din Pesta
Åi Viena trebuie sÄ se caute istoria acestor regimente, în hîrtiile
lor. Åi asa»ceva s'ar putea urmÄri Åi în regimentele âcampestre",âcelelalte
eraf l regimente de hotar, âmuntene".
Ar mal fi capitolul situaţiei fiscale a Romînilor pe vremea
rÄzboaielor napoleoniene. RÄzboaiele acestea au cerut cheltuieli
foarte mari. Casa de Habsburg dispunea de un tesaur anumit,
care însÄ se cheltuia de obiceiu cu întreÅ£inerea celei mal luxoase
si mal complicate Curţi din Europa, cu acordarea de favoruri
pentru nobilimea aceia care Åi astÄzi, ca guvernatori de provincii,
formeazÄ sprijinul de cÄpetenie al monarhiei austriace. Åi
au plÄtit Åi al noÅtri, cu inima îndoitÄ, însemnînd -banii de
hîrtie'' între alte nenorociri trimese de Dumnezeii asupra lor.
SÄrÄcirea satelor în aceÅti ani de lipsÄ a tuturora, simÅ£itÄ mal
ales de cel sÄrac, ar putea fi încÄ un obiect de studiu pentru cine
înÅ£elege cÄ istoria politicÄ e numai o parte din viaÅ£a unui
neam, Åi numal o micÄ parte, atunci cînd acest neam se aflÄ Ã®ntr'un
Stat care nu e al lui.
Dar Åi în ceia ce priveÅte ideile politice, era, în aceste timpuri
grele, cînd Åi sînge romÄnesc curgea pe toate cîmpurile de luptÄ
din Europa, o înnaintare, de Åi lentÄ. Cei ce vÄzuserÄ alÅ£i oameni
Åi alte Å£eri, aceia cari se frÄmîntaserÄ cu soldaÅ£ii Revolu-
Å£iei Åi al lui Napoleonâdîrze suflete libere-. aceia cari, ca lorgovici,
gramaticul, prinÅi si ei de patima rÄtÄcirii. mergeau de
la Viena la Paris ca sÄ vadÄ cum cade un cap de rege, Åi la
Londra, ca sÄ Ã®nÅ£eleagÄ de ce acolo aÅa ceva era cu neputinÅ£Ä,
âse schimbaserÄ pe aceastÄ cale. AlÅ£ii, cu o viaÅ£Ä mal paÅnicÄ,
folosiaÄ doarÄ prin cetiri. CÄci Åi literatura zilei din Europa se
întindea din ce în ce mal mult. Exportul de cSrÅ£i cÄtre RÄsÄrit
cÄpÄta o însemnÄtate tot mal mare. Domnii de la noi luau mÄsuri
foarte aspre în aceastÄ privinÅ£Ä, dar, totuÅi, prin consulatul

â 76 â
austriac se rÄspîndiau Åi în Principate publicatii de acestea apusene.
Si, natural. dacÄ la noi era aÅa. dincoace de CarpaÅ£i cu
atît mal mult trebuia sÄ se ceteascÄ stirilo ce zguduiau, îndemnurile
ce rÄscoliau. Cine era sÄ Ã®mpiedece pe un Molnar, profesor
de Universitate, formînd oculiÅt! dintre SaÅi Åi a!te naÅ£ii, om
foarte respectat pentru ÅtiinÅ£a lui, foarte influent în toate cercurile,
de a ceti necontenit publicaţiile trancese saţi pe acelea influenţate
de cele francese ?
FuncÅ£ionarii superiori, pe cari situaÅ£ia lor îl scÄpa de la un
control prea aproape, se inspiraÅ£i Åi eiâdovadÄ MeheÅâde la
literatura politicÄ a timpului. Åi n'are decît sSf iea cineva tot
ceia ce a scris un Åincai, un Petru Maior, mal mult decît un
Clain, ca sÄ-Åi dea seamÄ de influenÅ£a aceasta a spiritului contemporan,
care era laic, egalitar, radical, revoluÅ£ionar Åi s'a arÄtat,
de d. Gh. Bogdan-DuicÄ1, gradul în care âÅ¢iganiada" lui Budal-Deleanu
e strÄbÄtutÄ de propaganda liberalÄ iosefinÄ, si chiar
revoluÅ£ionarÄ, a timpului.
SÄ nu uitÄm cÄ, ajunÅi corectori de tipografie, avînd legÄturile
lor cu Pesta, cu Viena. unii din fruntaÅii intelectuali romîni
din aceastÄ vreme erau necontenit supt influenÅ£a acestor idei.
VeÅnicul nemulÅ£Ämit Moise Nico;irÄ, pe care-1 cunoaÅtem prea
puţin din cîteva foiletoane în ,Tribuna" de la Arad, e doar un
perfect Iacobin. Åi acei negustori cari trÄiafl lîngÄ Rhigas cînd
acesta se afla la Viena, cari sorbirÄ de la el si de la alÅ£i fanatici
idealul de înnoire Åi ridicam prin arme, acei membri romînî
al Companiei Grecilor nu erau si ei, în chip firesc, printre pregÄtitorii
unei nouÄ ere politice si pentru Romînî'P Si, încÄ odatÄ, nu
trebuie sÄ ne gîndim numal la ce aÅ£i scris oamenii, cÄci influenÅ£a
unui om nu se exercitÄ numal prin scris, ci se exercitÄ Åi prin
graiÅ£i. Fiecare din aceÅtia avea un cerc mal larg sau mal strîns
în care se exercita influenÅ£a lui, Åi natural fiecare tÄlmÄceÅte un
lucru dupÄ durerea lui. Acei cari erau apÄsaÅ£i supt raportul social
înÅ£elegeau revoluÅ£ia înnainte de toate ca o liberare socialÄ,
dar aceÅtia, cari se simÅ£iau apÄsaÅ£i supt raportul naÅ£ional, trebuiau
sÄ o înÅ£eleagÄ Ã®nnainte de toate ca o miÅcare pentru scoaterea
din lanţuri a tuturor naţiunilor.
Era Åi calea cealaltÄ, a literaturii romÄneÅti. Am aÅtepta
Convorbiri literare, anul 1901, p 438 Åi urm.

â 77 â
mult, poate prea mult, de la dînsa. CÄci istoricii literari obiÅnuiesc
sÄ confunde douÄ lucruri: cartea care s'a scris Åi cartea
care s'a Åi cetit. în ce priveÅte spiritul public, trebuie sÄ se facÄ
deosebire între cartea care nu s'a tipÄrit în niciun fel, între cartea
care a fost tipÄritÄ parÅ£ial Åi între cartea care a ajuns întreagÄ
în mînile tuturora. Ue multe ori iniluenţa nu vine de la
promotorii de curente, ci de la popularisatorul care apare mai
tÄrziu. Calendarele de dincolo au avut de sigur mai multÄ influenÅ£Ä
asupra formÄrii unei conÅtiinÅ£e naÅ£ionale, asupra creaÅ£iunii
unui spirit noÄ decît toate folositoarele opere scrise în latineÅte
;ile lui Samuil Clain, decît marea compilaţie a lui Sincai, care a
vÄzut mai tÄrziti lumina, decît alte lucrÄri care prin caracterul
lor special nu erau la îndemîna tuturora.
Oricum sÄ fie însÄ, literatura aceasta se desvoltÄ Ã®ntr'un sens
care pe încetul o apropie de naÅ£iune. Åi oricine a studiat-o, fie
cît de superficial, Åtie foarte bine cÄ Ã®ntr'însa se cuprinde un
spirit îndrÄzneÅ£ de revendicÄri, o manifestare limpede de aspiraÅ£ii,
care se desprind de pe fiecare paginÄ a ei.
Åi, iarÄÅi, aici trebuie de fÄcut o deosebire. Se poate o literaturÄ
care-Åi propune su fie popularÄ si care, din anumite motive,
nu exercitÄ nicio influenÅ£Ä, Åi se poate o literaturÄ care nu
este de loc popularÄ Ã®n aparenÅ£Ä si care, ulterior, în anumite împrejurÄri,
exercitÄ aceastÄ influenÅ£Ä. O carte de istorie în timpurile
noastre abia dacÄ se ceteÅte. Sînt azi lucruri mai uÅoare
si, pentru atîţia, mai plÄcute, dar un popor ce n'are niciun altfel
de literaturÄ va ceti singura literaturÄ pe care o aflÄ, fiindcÄ
el trebuie sÄ ceteascÄ Ã®n limba lui. în felul acesta au ajuns cÄrÅ£i
populareâse mirÄ cinevaâlucrÄri ca a lui Raid pentru Sîrbi
âo istorie a neamului sîrbesc cu o înfÄÅ£iÅare foarte rebarbativÄâ
Åi pentru Bulgari acea compilaÅ£ie confusÄ Åi naivÄ a pÄrintelui
Paisie.
Åi cînd vedem cÄ, la 1798, se propune, la moartea lui Nichitici
alegerea unui singur VlÄdicÄ pentru .toÅ£i Romînii, cînd, la
1810, locul vacant de episcop neunit se oferÄ lui Petru Maior *,
cînd, în sfîrÅit, canonicul Nichita Horvat de la Oradea-Mare publicÄ
o carte, Poslania, din Viena. 1787, prin care âcei uniÅ£i so
Convorbiri iiterare. anul 11)10, pp. 331-4.

VI.
Vasile Moga, episcop neunit în Ardeal.
Nici epoca din istoria Romînilor, care începe,âdupÄ lunga administraÅ£ie
ca âvicarisi" de episcop neunit în Ardeal a lui loan
Popovici de Hondol (1796-1805), a lui Nicolae Huţovici (1805)
Åi a lui Aron Budal (1805-10),âcu alegerea lui Vasile Moga
ca episcop al Romînilor neuniţi, nu este una din acelea cu privire
la care sa avem proiecte constituÅ£ionale, tînguirî cÄtre deosebitele
instanţe de Guvern ale terii, lupte pentru o prefacere
radicalÄ Ã®n condiÅ£ia Romînilor din Ardeal. TotuÅi si aceastÄ epocÄ
de modeste silinÅ£i spre organisare Åi culturÄ Ã®Åi are interesul. Si
aceasta fÄrÄ a comenta protocoalele lui Vasile Moga, tipÄrite de
arhimandritul Ilarion PuÅcariu din Sibiiti1: intervenÅ£ii din porunca
Guvernului ca sÄ se dea ajutoare cutÄrui sat care a ars
sau sÄ se sprijine cine Åtie ce causÄ umanitarÄ dintr'o regiune
austriacÄ foarte depÄrtatÄ. Supt cei trei vicari romîni, cu âagendele"
lor administrative purtate în limba romÄneascÄ, Åi din
ce în ce mai mult cu grijÄ specialÄ pentru acel neam romÄnesc
de care vorbesc prefeÅ£ele cÄrÅ£ilor Åi titlurile lor 8, s'a desÄvîrÅit
întÄiu, în sens naÅ£ional. viaÅ£a confesionalÄ a Rcmînilor neuniÅ£i.
Deci n'a fost în 1810, prin alegerea, de cÄtre protopqpi, fÄcutÄ
în Septembre. si prin confirmarea, sÄvîrÅitÄ Ã®n Decembre, a
1 Documente pentru iimbÄ Åi istorie, I.
2 Aiegerea din toatÄ Psaitirea de la 17% e âpentru folosul neamului romînesc".

â 80 â
Iui Vasile Moga1, o inovaţie care se introducea în viaţa Romînilor
de dincolo.
Åi era numal ultima consecinÅ£Ä trasÄ dintr'o stare de lucruri
care exista de o mulÅ£ime de vreme, pe tÄcutele, fÄrÄ o hotÄrîre
împÄrÄteascÄ lÄmuritÄ", fÄrÄ o resoluÅ£ie pusÄ pe o nouÄ plîngere
din partea Romînilor ca aceia care aduse decisia din 1809 dea
se ârestaura" Scaunul episcopal, alegîndu-se, din clerul romÄnesc
nem»it chiar, un om âharnic Åi cunoscÄtor al limbilor naÅ£ionale si
mal ales al celei romÄneÅti, precum Åi al drepturilor Åi aÅezÄmintelor
(constitutionum) Åi datinelor aceloraÅi naÅ£ii". Se recunoÅtea
prin urmare din partea Cîrmuirii împÄrÄteÅti cÄ Romîniî neunitî
represintÄ supt raportul confesional un factor care nu se poate
înlÄtura Åi care trebuie sÄ fie legalisat. Se mal recunoscuse
încÄ ceva: cÄ factorul acesta demn de legalisarea oficialÄ nu
este numal un factor confesional, ci este în acelaÅi timp si un
factor naÅ£ional. DovadÄ Ã®ntre altele Åi trimeterea unui Romîn,
Åtefan Costa, pentru instalarea noului ales.
De ce alegerea s'a fÄcut în persoana lui Vasile Moga, care nu
era fÄrÄ Ã®ndoialÄ cine Åtie ce personalitate escepÅ£ionalÄ? Avea
o caligrafie solemnÄ, cu litere aplecate de toatÄ frumuseÅ£a.
cÄpÄtase la Alba-Iulia Åi Cluj oarecare cunoÅtinÅ£e, dovedise
aoracare tragere de inimÄ, Åi era sÄ aibÄ ani destui de la Dumnezeu
ca sÄ cîrmuiascÄ multÄ vreme diocesa sa, ca Åi norocul de a
se gÄsi tocmal atunci cînd naÅ£iunea romînÄ lua un noii avînt
supt raportul culturii Åi al organisÄrii bisericeÅti. înnainte de
alegere însÄ, Vasile Moga era un element foarte modest în viaÅ£a
religioasÄ si culturalÄ a Romînilor din Ardeal. FiO de preot, frate
de protopop, avuse parohia de la Sas-SebeÅ, unde stÄtea în
legÄturi excelente cu credincioÅii sÄi-, bun gospodar, om foarte
popular,âacestea au fost doarÄ Ã®nsuÅirile care 1-au fÄcut sÄ fie
ales. Poate cÄ oamenii ceilalÅ£i, mal bine înzestraÅ£i, se înfÄÅ£iÅau
faÅ£Ä de cler în aÅa fel încît treziau bÄnuieli, Åi atunci Vasile
Moga, cu modestele însuÅiri ale sale, s'a impus.
Fiind ales episcop, el nu represinta fÄrÄ Ã®ndoialÄ un program,
dar acest program s'a îndeplinit de la sine supt pÄstorirea lui.
1 Pentru alegere v. Convorbiri literare pe 1910, p. 331 Åi urm.; I. LupaÅ, în
liinerica ortodoxÄ romînit, XXXV, p. 781 Åi urm. Avea un frate mal mare.
Zaharia, care Åi în timpul VlÄdicieî lui rÄmase protopop al SebeÅului; LupaÅ,
/. c.; Sludil ţi doc., XIii, p. 173, no. 597.

â 81 â
întÄiu, el este acela care, dupÄ ce i se rînduise sÄ resideze la
Cluj, la îndemîna Guvernului, fiind un fel de agent bisericesc
pentru neuniÅ£ii Statului ardelean,ââepiscopus graeci ritus non
unitorum Transylvaniae", spune pecetea saâa stÄruit sÄ iasÄ
din mediul acela clujan, care era destul de puÅ£in romÄnesc' Åi
care, în ceia ce priveÅte confesiunea pe care o represinta, nu
era un centru desemnat, un centru necesar, pentru ca sÄ se
aÅeze la Sibiiu, lîngÄ RÄÅinarii înnaintasilor sÄi.
Prin urmare, pe cînd episcopii sîrbi de odinioarÄ stÄteati în
bietele colibe care se vÄd Åi acum la RÄÅinari, în margenea ora-
Åului, el este acela care a stÄruit sÄ facÄ din acest oraŠînsuÅi
Capitala elementului romÄnesc rÄmas ortodox, Åi care a izbutit
s'o Åi facÄ. Åi el este acela care a cules bani din toate pÄr-
Å£ile, de la Romînii de la Compania GreceascÄ. despre care vom
vorbi îndatÄ, de la persoanele generoase, chiar de la strÄini.
pentru ca sÄ Ã®ntemeieze acolo un sÄlaÅ episcopal Åi, dupÄ fÄgÄduiala
ce dÄduse, un seminariu.
Nu era puÅ£in lucru aceastÄ strÄmutare de la sat într'unul din
oraÅele cele mai însemnate ale Ardealului Åi anume în oraÅul
acela care, prin caracterul sÄti german, trebuia sÄ se impuie
din ce în ce mai mult în viaÅ£a nouÄ, cîrmuitÄ de Habsburgi,
a provinciei. Åi tot el a avut marele noroc de a face sÄ se
contopeascÄ cu credincioÅii sÄi ortodocÅi, cari erati în cea mai
mare parte oameni destul de sÄraci Åi absolut inculÅ£iâ, dacÄ nu
în forma desÄvîrÅitÄ, în care s'a sÄvîrsit contopirea aceasta în
vremea lui Åaguna, cel puÅ£in într'o formÄ Ã®ndestulÄtoare pentru
interesele naÅ£ionale ale Romînilorâ, burghesia ortodoxÄ represintatÄ
de Compania GreceascÄ.
întemeiatÄ Ã®ncÄ din veacul al XVI-lea, cu privilegii de la Habsburgî
ca regi al Ungariei8, ea avea punctele sale principale de
acÅ£iune, nu numal în oraÅele din Ardeal, dar Åi în multe din
oraÅele Ungariei, Åi lucra în Principate, în Bulgaria Åi în tot Imperiul
otoman. CÄci Compania GreceascÄ avea, expres, misiunea
de a mijloci între comerÅ£ul apusean Åi comerÅ£ul rÄsÄritean. Erau
oameni veniÅ£i din toatÄ Peninsula BalcanicÄ, de naÅ£ionalitate
1 In biserica de acoio se pÄstreazÄ Apostolui dat de Molnar la 1777 (Studii
Å£i doc., X1ii, p. 80, no. 197).
J V. Studii Å£i doc, Xii, p. xix Åi urm.
Iftnria Romtnilor Uin Ardeal. t

â 83 â
putut sprijini pe romanisarea treptatÄ a acestor bogÄtaÅi Åi fruntaÅi
cetÄÅ£eni, cari-Ål aveau legÄturile lor în toate centrele Monarhiei
habsburgice. De sigur unul din cele mal însemnate lucruri
care s'au petrecut în istoria naÅ£ionalÄ a Romînilor de dincolo la
începutul veacului al XlX-lea.
Dar Vasile Moga a mal fost norocos Åi în altÄ privinÅ£Ä: a avut
norocul cÄ Romînii pe vremea lui aÅ£i întregit Åi consolidat o întreagÄ
operÄ de pregÄtire ÅcolarÄ care începe din vremuri mal
îndepÄrtate. S'a vÄzut cÄ, printre consecinÅ£ele pe care le-a avut
miÅcarea lui Horea, a fost Åi îndeplinirea fÄgÄduielii împÄrÄteÅti
date, la 22 April 1784, de losif al n-lea, care era om de cuvînt,
în ce priveste ridicarea culturalÄ Åi moralÄ a naÅ£iunii romîne,
atribuindu-se miÅcarea aceasta Åi suferinÅ£elor îndelungate ale Romînilor,
dar. în ceia ce priveÅte felul cum s'a manifestat, actele de
cruzime de care a fost plinÄ, atribuind-o Åi unei stÄri sufleteÅti
întunecate. losif a cÄutat sÄ Ã®ntemeieze Åcoli. DacÄ nu le-a întemeiat
unde spusese, în momentul cînd declarase cÄ le va
deschide Åi cu caracterul pe care li-1 destinase, cu toate acestea
astfel de Åcolî au fost întemeiate. Dar trebuie sÄ adÄogim, pentru
a nu ne arunca într'o prea mare admiraţie pentru epoca
iosefinÄ, cÄ aceastÄ creare a Åcolilor romÄneÅti a mal fost determinatÄ
Åi de dorinÅ£a împÄratului de a amalgama supt raportul
naÅ£ional pe toÅ£i supuÅii sÄi, creînd un tip unic, care ar fi
avut ca limbÄ de înÅ£elegere Åi de legÄturÄ cu Statul limba germanÄ:
der ijsterreichische lrnterthan. Ca sÄ devinÄ badea Ion âosterreichischer
Unterthan", pentru aceasta mijloacele nu sînt
multe. A-i vorbi de Stat austriac, sau de menirea Casei de Habsburg,
ori a-i presinta istoria desvoltÄrii Statelor ereditare, inutil
cÄci nu va pricepe nimic; dar, dacÄ badea Ion, din cea mal fragedÄ
copilÄrie, va fi dus la o ÅcoalÄ Ã®n care va învÄÅ£a nemÅ£eÅte
pe UngÄ romÄneÅte, mÄcar atîta cît sÄ-i poatÄ folosi pentru în-
Å£elegerea comandelor care i se vor da în regimentul grÄniceresc
sau activ în care va ti înrolat mal tÄrziu, dacÄ Ã®n aceastÄ ÅcoalÄ.
pe lîngÄ Ã®nvÄÅ£Ämîntul limbii germane, se va preda necontenit
datoria supunerii cÄtre suveranâPflichten des Unterthansâ, dacÄ
i se va vorbi necontenit de âpatria" lui, un vast raferland, întinzîndu-se
de la Vistula pÄnÄ la Rin Åi de la Marea Balticii
pÄnÄ la strîmtoarea de Sicilia, evident cÄ ceva din ceia ce doria

â 84 â
losif al II-1ea se va realisa în mintea Romînului chemat sÄ Ã®ndeplineascÄ
anumite rosturi în Stat, mai tÄrziÄ.
IatÄ pentru ce, iarÄÅi, trebuia sÄ se creeze Åcoala primarÄ,
Åcoala elementarÄ sau, cum se zicea pe vremea aceia, Åcoala
âtrivialÄ", dupÄ trivium din evul mediu, în care se întîlniati trei
ramuri de cunoÅtinÅ£i Åi care deschidea drumul la (jnadrivium, cu
patru. Åcoala aceasta elementarÄ, de tendinÅ£Ä loaialistÄ,â s'aiî
hotÄrît deocamdatÄ 12, dar Åincai singur fÄcu apoi, între uniÅ£ii
sÄi, 300 * â trebuia sÄ fie marele instrument de prefacere, în
curs de cîteva decenii, a tuturor naÅ£iunilor înduÅmÄnite într'o
singurÄ naÅ£iune, vorbind, cel puÅ£in în viaÅ£a publicÄ, Åi scriind o
limbÄ care nu era consideratÄ, cum s'a mai spus, supt raportul
naÅ£ional, ci supt raportul utilitÄÅ£ii sale dinastice.
S'ati Åi dat fel de fel de îndreptÄri în sensul acesta de la
1780 înnainte, Åi acum rÄmînea ca, pe basa acestor îndreptÄri.
sÄ se întemeieze Åcoli. Åi, fireÅte, de oare ce Romînii neuniÅ£i erau
în numÄr mai mare decît Romînii uniÅ£i, mai multe s'ati întemeiat
pentru cei d'intÄiÄ decît pentru ceÅti din urmÄ.
Dar Romînii uniÅ£i aveati Åcoli, Åi Åcolile acestea pÄstrati o tendinÅ£Ä
proprie, pej.care puteau sÄ Ã®ndrÄzneascÄ, Åi împotriva cererii
Statului, a o manifesta. Åcolile acestea, oricît s'ar fi respectat
ritul, erati, în ceia ce priveÅte credinÅ£a, dogma, ca Åi în ceia
ce priveÅte tradiÅ£ia scolasticÄ si modul spiritual care domina
întreg acest învÄÅ£Ämînt, Åcoli catolice. învÄÅ£Ätorii acestor Åcoli.
profesorii mai înnalÅ£i, dascÄlii cei mari de teologie, toÅ£i aceÅtia
îÅi fÄcuserÄ stagiul pe bÄncile de la Tîrnava-Mare, de la Viena.
Prin urmare ei creÅteau aÅa cum fuseserÄ crescuÅ£i. Numal oamenii
cu totul superiori,âprecum Åi oamenii cu totul inferiori.â
sînt în stare sÄ se emancipeze complect de ceia ce li s'a impus
pe bÄncile Åcolii.
Åi, precum astÄzi vedem o mulÅ£ime de oameni de merit, dacÄ
nu oameni superiori, întorcîndu-se la Blaj din Roma, unde ati
fÄcut studii frumoase. unde au primit anumite tendinÅ£e Åi, nedîndu-Åi
seamÄ cÄ acasÄ sînt cu totul alte lucruri de fÄcut, alte
tendinÅ£e de represintat Åi, chiar din punctul de vedere religios.
1 iorga, 1storia iiteraturii romtne in stcoiui ai XViI1-ita, 1l. p. 205.

â 85 â
cu totul alte lucruri de îndeplinit, se apucÄ a impune punctul
de vedere roman, tot aÅa era Åi în Åcolile din Blaj.
SÄ nu uitÄm, apoi, cÄ aceste Åcoli, pe vremea lui losif al II-1ea
încÄ, aveau un trecut, dacÄ nu mare, de o bunÄ jumÄtate de
veac, cÄ-Åi apucaserÄ drumul lor Åi prin urmare era foarte greu
sÄ le îndepÄrteze cineva din acest drum. Åcoala din Blaj, care
era de sigur ÅcoalÄ romÄneascÄ, cÄci n'ar fi dat altfel pe Samuil
Clain, pe Gheorghe Sincai, pe Petru Maior, era ÅcoalÄ
episcopalÄ, susÅ£inutÄ de episcop, fÄcutÄ une ori chiar în curtea
episcopului sau, în orice cas, trÄind supt influenÅ£a episcopului Åi
primind controlul episcopului; Åcolile acestea erau înnainte de
toate scoli religionare. Se puteau ele transforma oare imediat în
Åcoli aÅa cum le voiÄ Statul? Statul acesta, care era interconfesional,
si nu numal atît, dar era chiar duÅmanul tuturor confesiunilor?
Doar losif al II-1ea, în afarÄ de anumite credinÅ£i Åi
prejudiÅ£ii care au rÄmas în sufletul lui, era un duÅman al religiei
amestecate în rosturi de Stat? Åi, chiar în ce priveÅte con-
ÅtiinÅ£a lui religioasÄ, cine Åtie ce cuprindea exact aceastÄ conÅtiinÅ£Ä
supt raportul catolic ?
Prin urmare, cînd s'a lansat lozinca nouÄ: scoalÄ pentru
popor, ÅcoalÄ trivialÄ, ÅcoalÄ Ã®mpÄrÄteascÄ, ÅcoalÄ romîno-germanÄ,
neuniÅ£ii, cari nu aveati niciun fel de ÅcoalÄ, au primit-o
cu cea mai mare bucurie. Åcoala aceasta împÄrÄteascÄ
deveni, cu adevÄrat, Åcoala lor naÅ£ionalÄ. în ce priveÅte însÄ pe
uniÅ£i, lucrul nu era tocmal aÅa. UniÅ£ii, natural, fiindcÄ voiÄ Ã®mpÄratul,
trebuirÄ sÄ primeascÄ Åcolile de Stat elementare, dar mai
aveau Åi Åcolile lor superioare, care trebuiau sÄ influenÅ£eze pÄnÄ
si Åcolile elementare, ce se întemeiati acum.
SÄ ne uitÄm numal la aceia cari conduc aceste organisaÅ£ii
Åcolare, de o parte Åi de alta. La Blaj este Sincai, care, în calitate
de âdirector Åi catehet al scoalei cei normÄleÅti din Blaj",
al âîntÄii Åcoale naÅ£ionale din Blaj" â âvalahico-naÅ£ionalÄ" â, de
âdirector normal" ânormÄlesc" cu leafÄ de 300 de florini pe an.
apoi âdirector peste Åcoalele greco-catolice ale Romînilor din Ardeal",
în numÄr de 300 (1782-1794), tipÄreÅte o sumÄ de cÄrÅ£i
pentru noile instituÅ£ii1: Catehism, Alfabet, AritmeticÄ, GramaticÄ
latinÄ, Istorie naturalÄ. Gîndul lui se vede însÄ foarte bine cÄ
nu este, înnainte de toate, la Åcoala aceasta elementarÄ. Este
1 V. ibid. H, pp. 203-6, 410 nota 8 Åi aiurea.

â 86 â
omul care mal are Åi altceva în minte, care, Åi din punctul de
vedere religios. ca membru al Bisericii unite, Åi din punctul de
vedere naÅ£ional, ca unul al cÄrui gînd se ridicÄ foarte sus, doreÅte
ridicarea prin învÄÅ£ÄturÄ a omului simplu pÄnÄ la oarecare
înnÄlÅ£ime în ce priveÅte conÅtiinÅ£a Iul Åi aptitudinile pornite din
aceastÄ conÅtiinÅ£Ä.
SÄ ne uitÄm însÄ Åi de partea cealaltÄ. Aici fervet opus, âfierbe
munca". Aici sînt oameni cari în adevÄr se consacrÄ, în întregime,
acestei opere de educaÅ£ie popularÄ. LuaÅ£i-I pe rînd: Dimitrie
Eustatievicl, fiul preotului din BraÅov, al lui Statie Grid, care
a mers în Rusia, a învÄÅ£at carte acolo, s'a întors cu diplomÄ de
la Chiev, a iscodit o gramaticÄ romÄneascÄ (1757) Åi s'a ocupat
Åi cu opere de traduceri, dintre care una a vÄzut lumina zilei.
e, încÄ din 1790. âdirectorul scoalelor neunite naÅ£ionaliceÅti"1.
Mal tÄrziu (c. 1800) Radu Tempe^ îÅi sacrificÄ toate puterile sufletului
sÄu pentru ridicarea acestei Åcoli elementare. Gheorghe
Haines, diacon în 1789, apoi protopop al Sibiiului Åi dascÄl în
acelaÅi oraÅ2, încheie seria (c. 1810).
Pentru uniÅ£i era un dar, care se adÄugia pe lîngÄ alte daruri
împÄrÄteÅti, dar pentru neuniÅ£i era cel d'intÄifl si singurul dar
împÄrÄtesc, Åi toate puterile de care putea sÄ dispunÄ Ã®n momentul
acela ortodoxia romanÄ, erau consacrate acestei Åcoli e-
lementare.
De sigur cÄ din punctul de vedere literar cÄrÅ£ile care se tipÄresc,
în mulÅ£imea întreagÄ de tipÄrituri ale vremii acesteia,
de conducÄtorii învÄÅ£Ämîntului popular al Romînilor neuniÅ£i, ca
Åi de fruntaÅii confesiunii, n'au o importanÅ£Ä mare; cu toate a-
cestea un cercetÄtor mal atent ar descoperi Åi pÄrÅ£i originale.
Ele sînt foarte importante însÄ din punctul de vedere didactic
Åi din punctul de vedere al pregÄtirii naÅ£ionale generale pe
care o represintÄ, cÄci cealaltÄ, a Åcolii filosofice Åi istorice, nu
putea sÄ aibÄ deocamdatÄ o acÅ£iune directÄ asupra celor mal
mulţi.
Am putea sÄ asÄmÄnÄm pe uniÅ£i în ceia ce priveÅte felul cum
s'a desvoltat inteligenţa lor, cu Romînii din Principate în seco-
1 Ibid. H, p. 271 Åi urm.
2 La 1807, protopop la BraÅov, fost capelan militar; ibid., p. 470; BianuÅi
HodoÅ, Bibliografia, Il, pp. 334, 335, 499.

â 87 â
Iul al XlX-1ea, cari supt influenÅ£a francesÄ s'au ridicat foarte rÄpede
la înnÄlÅ£imea culturalÄ a unor oameni avînd UniversitÄÅ£i.
Academii, societÄÅ£i de tot felul, publicînd lucrÄri importante în
deosebitele domenii ale ÅtiinÅ£ei Åi lucrÄri, de multe ori de un
caracter abstrus, neinteligibil, în domeniul literaturii, iar pe ceilalţi,
pe neuniÅ£i. am putea sÄ-i asÄmÄnÄm cu vecinii noÅtri de
peste DunÄre, cari au întemeiat, netÄgÄduit, o ÅcoalÄ elementarÄ
mai practicÄ decît a noastrÄ, care a costat mai puÅ£in Åi care în
timp mai scurt a dat resultate mai bune. UniÅ£ii erau însÄ de
aceiaÅi rasÄ cu neuniÅ£ii. Deci prin pregÄtirea culturalÄ datÄ de
Åcolile împÄrÄteÅti în mijlocul lor trebuia sÄ se producÄ pe încetul
Åi o nouÄ miÅcare culturalÄ, capabilÄ de a atinge, la un moment
dat, si culmi mai înnalte ale ocupaţiilor intelectuale comune.
Ca sÄ se vadÄ cîfc de întinsÄ a fost opera îndeplinitÄ de aceste
scoli elementare, am cÄutat sÄ fixez numÄrul bucoavnelor tipÄrite
de pe la 1785 la 1810, pÄnÄ Ã®n epoca lui Moga, deci, la care
am ajuns.
Cel d'intÄiu Alfavit sau BucoavnÄ, mai tÄrziu âBucoavnÄ pentru
pruncii cei rumîneÅti" â romîno-germanÄ â a fost tipÄrit în
Blaj Åi Sibiul' la 1783, apoi în 1788 la Sibiiu, în Viena la 1790,
îo Sibiiu la 1795 Åi 1797, în BraÅov la 1805, în Sibiiu la 1808
(alte forme, Åi cu text unguresc-1atinesc, în Blaj, 1796 Åi Buda,
1797). Åi cÄrÅ£ile acestea nu se tipÄresc în cîteva sute, ci în
mii de exemplare, Åi, cînd gÄsim în curs de treizeci de ani
tipÄrindu-se manualele de basÄ ale învÄÅ£Ämîntului romÄnesc
într'un numÄr aÅa de mare, trebuie sÄ ni dÄm seamÄ de un
fapt: cÄ aici n'avem a face cu Åcoala numal dupÄ nume,
ci avem a face cu Åcoala necontenitÄ a hÄrniciei Åi a muncii,
1 Sibiienii scot cu totui iiterele ciriiice, BiÄjenii le pÄstreazÄ pe alocurea.
Bucoavna din Biaj de la 1777 e numai romÄneascÄ ai e Åi reiigioasÄ, âia cetanie
Åi ia temeiuiu învÄÅ£Äturii creÅtineÅti'-, cu hinecuvîntarea episcopuiui,
dar nu represintÄ decît un sfert din tipÄritura de ia 1783. Ceie din Viena,
Bucvareir. din 1771, au un caracter reiigios generai Åi curat romÄnesc. Ele
sînt, de sigur, opera Iul bamuii Ciain, care era pe atunci ia Viena. Bucvarui
din 1777 Åi 1781 (actui ?) pare a fi fost modeiul ceiui din 1788, dar era pentru
Ungaria, nu pentru Ardeal. In principate, Bucvarui de IaÅi are abia 32 de
foi Åi ei, Åi cuprinde numal rugÄciuni Åi âcredinÅ£a cathoiiceascÄ". Bucoavna
'lin Cluj, a iui Mihai Becskereki, tipÄritÄ ia âcinstita Academie", cred cÄ e
o lucrare de propagandÄ calvinÄ.

â 88 â
care singura e în stare sÄ producÄ cele mai marî resultate. CÄci.
totdeauna cînd vorbeÅte cineva de ÅcoalÄ, este bine sÄ-Åi dea
seamÄ de acÅ£iunea realÄ pe care aceastÄ ÅcoalÄ o exercitÄ.
AcÅ£iunea realÄ exercitatÄ de Åcolile romÄneÅti, mai ales neunite,
din Ardeal Åi Ungaria, Åi cu deosebire din Ardeal, în veacul
al XVIII-1ea Åi începutul celui al XlX-1ea, a fost foarte profundÄ.
Pe lîngÄ bucoavnele cu care începe învÄÅ£Ämîntul se întîlneÅte
tot ceia ce mai trebuie pentru ca el sÄ fie complect potrivit
cu scopul propus. GÄsim un Åir întreg de Aritmetici (Viena.
1777, 1785 ^ Blaj, 1785, a lui Åincai, mai scurtÄ; Buda, 1806); de
gramatici (a lui Tempea, de la 1797, tipÄritÄ de Radu Verzea, un
modest preot din SÄcele. care 'din economiile lui Å£ine sÄ publice
o gramaticÄ romÄneascÄ: a lui Molnar. romîno-germanÄ.
nu e pentru Åcolile biglote, ci pentru strÄini), o Caligrafie (âDucere
de mînÄ cÄtrÄ frumoasÄ scriere rumîneascÄ". Viena, 1792),..un Scurt
izvod pentru scrisori" (din slavoneÅte) al lui Eustatievici (Sibiiu.
1792), un Epistolariti sau âînvÄÅ£ÄturÄ pentru tacerea rÄvaÅelor"
(Sibiiu, 1802) (nu se specificÄ Ã®nsÄ a fi pentru Åcoli). Pe lîngÄ
acestea, cÄrÅ£i în care se cuprind îndreptÄri morale si cetÄÅ£eneÅti:
âDucere de mînÄ cÄtrÄ cinsta Åi direptate, adeacÄ la copii rumuneÅtii
neuniÅ£ii cei ce în Åcolele ceale mici sÄ Ã®nvaÅ£Ä spre cetanie
rÄnduitÄ carte'' (germano-romînÄ), lucrare tipÄritÄ Ã®n Viena
la 1788 Åi care-Åi are imediat alte douÄ ediÅ£ii (Viena, 1793 Åi
Buda, 1798). Åi în afarÄ de toate cele înÅirate mai este o întreagÄ
literaturÄ bisericeascÄ Ã®n legÄturÄ cu caracterul de atunci
al învÄÅ£Ämîntului, menitÄ, prin urmare, nu pentru preoÅ£i Åi credincioÅi
maturi, ci pentru copii: âDesvoaltele Åi tîlcuitele Evanghelii"
de Eustatievici (Sibiiu, 1796), ..Sinopsis, adecÄ cuprindere
în scurt a Biblii" (Sibiiu, 1791) de acelaÅi (preÅ£ul 11 crÄiÅ£ari),
âPsaltirea" lui Bart (Sibiiu, 1791), care putea servi si ca o carte
de cetire, de Åi PrefaÅ£a o pune numal alÄturi de âalte cÄrÅ£i, ce
spre trebuinÅ£a Åcoalelor normaliceÅti neunite am tipÄrit".
FiindcÄ este vorba de Petru Bart, trebuie sÄ spunem cÄ
el a fost tipograful privilegiat, cu privilegii de la împÄratul losif
al Il-1ea, pe care 1-a binecuvîntat, el Åi urmaÅii sÄi, multÄ vreme.
El a desfÄÅurat în ce priveÅte cÄrÅ£ile romÄneÅti o activitate cu
1 Fiind pentru neuniÅ£i numal, nu i se poate fixÄ autorul. Åincai nu mÄrgoneÅte
lucrarea sa numai la uniţi.

â 89 â
totul extraordinarÄ, date fiind condiÅ£iile economice Åi culturale
ale poporului cÄtre care se îndrepta. Timp de douÄzeci de ani,
teascurile sale din Sibiiu au dat un numÄr în adevÄr uimitor
de mare de cÄrÅ£i Åcolare Åi cÄrÅ£i religioase în legÄturÄ cu Åcoala.,
pe lîngÄ care au produs Åi fel de fel de alte tipÄrituri: Alexandrii,
povestiri în versuri, etc. Åi un popor pentru care se editeazÄ
atîtea cÄrÅ£i avînd un caracter Åcolar ort popular se aflÄ, de sigur,
în plinÄ desvoltare culturalÄ.
AlÄturi de cÄrÅ£ile acestea, care se îndreptau cÄtre Åcolari, erau
însÄ Åi cÄrÅ£ile care se îndreptati cÄtre preoÅ£i Åi învÄÅ£Ätori: âCarte
trebuincioasÄ pentru dascÄlii Åcoalelor de jos rumînesti neunite"
(Viena; 2 ediÅ£ii într'un an, 1785), âînvÄÅ£Äturi creÅtineÅti'' (Viena,
1785), âPreoÅ£ia sau îndreptarea preoÅ£ilor", de Gheorghe Haines
Sibiianul (Viena, 1786), care are o ediÅ£ie nouÄ Ã®n Sibiiu (1789);
âScurtÄ Ã®nvÄÅ£ÄturÄ pÄrinÅ£ilor duhovniceÅti" (Viena, 1789). Ele
erau destinate, fÄrÄ Ã®ndoialÄ, preoÅ£ilor neuniÅ£i, fiindcÄ preoÅ£ii
uniÅ£i aveau literatura lor specialÄ la Blaj, o literaturÄ mai veche,
Åi ei cÄutau sÄ se separe oarecum de ceilalÅ£i, Å£inîndu-se în direcÅ£ia
lor culturalÄ deosebitÄ.
Acuma, putem înÅ£elege de ce VlÄdica Moga era în mÄsurÄ sÄ
lucreze cu totul altfel decît cum se lucra înnainte de dînsul.
Åcoala aceasta popularÄ a produs imediat necesitatea unei
culturi ceva mai înnalte, Åi întîlnim în adevÄr, pe lîngÄ cÄrÅ£ile
acestea pentru copii mici, pentru dascÄli Åi preoÅ£i, pentru âeconomi"
(ale lui Molnar Åi altele strÄine), cÄrÅ£i pentru studenÅ£i,
pentru âelevii Åcolilor secundare" care Åi pÄnÄ acum trÄiesc în
Ardeal, ca Åi pentru ascultÄtorii universitari, studenÅ£ii. în felul
acesta este âRetorica" lui Molnar (Buda, 1798) âLogica" Baumeister-Klein
(Buda, 1799); âFilosofia cea lucrÄtoare" a lui Clain
(Sibiiu, 1800), âIstoria UniversalÄ" a lui Millot-Molnar (Buda 1800),
etc., în vremea cînd în Blaj se tipÄriat i lucrÄrile de teologie
ale lui Samuil Clain (Teologia MoralÄ, 1796; Teologia DogmaticÄ,
1801-2). Cînd, prin urmare, pe lucrÄrile acestea de teologie se
sprijinia înnainte de toate învÄÅ£Ämîntul superior pentru Romînii
uniÅ£i. pentru Romînii neuniÅ£i, prin îngrijirile lui Molnar Åi altora,
se tipÄriaiî cÄrÅ£i care, Å£inîndu-se de cultura superioarÄ, nu aveau
cu toate acestea caracterul bisericesc în rîndul întÄiu.
încÄ o deosebire foarte importantÄ Ã®ntre uniÅ£i Åi neuniÅ£i. Prin Åco-

â 90 â
Iile ce le fÄcuserÄ, prin direcÅ£ia întemeiatÄ de aceste Åcoli, prin
calitatea religioasÄ pe care o pÄstra cultura lor, UniÅ£ii trebuiau
sÄ se îndrepte, cînd se ridicau peste o pregÄtire elementarÄ, înnainte
de toate cÄtre studiul teologiei.
Dar nu numai atît: episcopul ce era pe vremea aceia, om invidios
Åi meschin, care totuÅi a fÄcut epocÄ prin lunga lui pÄstorire
si mulţimea fundaţiilor ce au plecat de la el, Bob, a ţinut
ca toatÄ cultura blÄjeanÄ sÄ rÄmînÄ pe drumul lui Petru Pavel
Aaron, Åi nu pe drumul îndrÄzneÅ£ei politice a lui Clain, a lui
Gheorghe Åincai, a lui Petru Maior. în rîndul întÄiu, el a voit ca
aceastÄ culturÄ, rÄmînînd bisericeascÄ, sÄ se pÄstreze supt umbra
aripilor sale episcopale. Åi a crezut cÄ face lucrul cel mal
mare pentru viitorul poporului sÄu, cînd, cu voie de la împÄratul
si cu cheltuiala, foarte însemnatÄ, a sa. a întemeiat acea curte
de canonici, care forma gloria cîrmuirii sale Åi pe care a consacrat-o
într'o carte specialÄ.
Iar dincoace, prin amestecul unor oameni ca Molnar, Eustatievicl,
prin legÄtura mal strînsÄ. cu cîrmuirea împÄrÄteascÄ, cu
tendinÅ£ele cele noi al Statului, cultura capÄtÄ un caracter liberal,
laic.
Vasile Moga nu era o personalitate care sÄ poatÄ Ã®mpiedeca
aceastÄ tendinÅ£Ä. El a lÄsat ca lucrurile sÄ se petreacÄ aÅa cum
trebuiaţţi sÄ se petreacÄ, deci cum era în firea lor sÄ se petreacÄ.
Dar, în acelaÅi timp, el era prea sÄrac, prea puÅ£in considerat sus,
dispunînd de prea puÅ£ine legÄturi în toate pÄrÅ£ile, pentru ca a-
cest curent laic de cÄrturari, acest curent cÄtre ÅcoalÄ pentru
ÅcoalÄ sau cÄtre ÅcoalÄ pentru Stat, luind însÄ destul Åi pentru
scopurile sale proprii, sÄ rÄmînÄ alipit de Biserica lui.
El a fÄcut pentru aceastÄ BisericÄ tot ce i-a stat prin putinÅ£Ä.
A întemeiat în toate pÄrÅ£ile Åcoli, a cÄutat ca seminariul âcandidaÅ£ilor
de preoÅ£ie", pe lîngÄ cîntÄrile cerute, sÄ aibÄ un caracter
cît se poate de serios Åi de demn. în instracÅ£ia de pe vremea
lui se vorbeÅte de Åcolarii aceia sfioÅi, cari se ascundeau dupÄ
uÅÄ, âse trÄgeau la uÅÄ", cînd venia episcopul âîn ÅcoalÄ, în capelÄ,
la slujbÄ "'. Åcolarii trebuie sÄ se deprindÄ, spune dascÄlul
Simion Jinariul, întÄiu la Josephstadt din Sibiul8, a sta âcu trupul
1 Studii ţi documente, XIi, p. 208, no. LIV; p. 201.
2 V. Åi ibid., p. 209, no. LVI.

â 91 â
drept Åi cu pÄrul chieptÄnat, cu unghiile tÄiate, cu faÅ£a Åi cu
mînile spÄlate"; trebuie sÄ Ã®nveÅ£e slovele ârumîneÅti", cele âlatineÅti"
Åi chiar ungureÅti. ceia ce însemna sÄ se deprindÄ a putea
scrie Åi ungureÅte, sÄ Åtie ortografia, cu âlovitoarea, apÄsÄtoarea,
împreunÄtoarea, iarÄ la încheieturi coma", catehismul cel
mic, cetirea âfÄrÄ de nice o trÄgÄnare, gîngÄvie sau poftorire".
aritmetica In cele patru pÄrÅ£i Åi tabela, pe lîngÄ cele bisericeÅti cerute.
Cînd a venit mal tÄrziu Åaguna. a fost, fireÅte. foarte nemulÅ£Ämit
de seminariul moÅtenit de la Vasile Moga. Bietul om fÄcuse însÄ
ce i-a fost posibil cu mijloacele de care dispunea Åi în mijlocul
oamenilor de cari se putea servi pe vremea aceia.
Se mal desvoltase în lumea romÄneascÄ din Ardeal Åi ceva
care nu putea sÄ Ã®ncapÄ nici în viaÅ£a culturalÄ a Blajului, nicî
în viaÅ£a culturalÄ a Sibiiului, o activitate culturalÄ pe care nu
trebuie s'o trecem cu vederea, ci s'o ridicÄm mal sus de cum
a fost pÄnÄ acuma, puind-o alÄturi cu opera sÄvîrÅitÄ de celelalte
Åcoli: este vorba de Åcoala militarÄ romÄneascÄ, pe care.
pe toatÄ Ã®ntinderea cordonului grÄniceresc, prin urmare Åi în
regiunile Sibiiului Åi a NÄsÄudului, o întemeiase împÄratul de-a
dreptul. Avem pagini scrise de aceÅti grÄniceri, într'o foarte
frumoasÄ caligrafie cirilicÄ Åi cu o alcÄtuire stilisticÄ foarte
bunÄ. DacÄ ar cÄuta cineva prin archivele centrelor grÄnicereÅti,
unde ni spune rÄposatul I. PuÅcariu cÄ s'au depus, în
vederea afacerilor de proprietate, actele acestei instituţii, la desfiinţarea
ei, s'ar gÄsi, de sigur, o sumÄ de lucruri culturale interesante.
în pÄrÅ£ile HaÅ£egului1, ale Sibiiului, ale NÄsÄudului2,
erau dascÄli nemÅ£eÅti Åi romÄneÅti alÄturea. PÄnÄ la 1790, BÄnÄÅ£enii
avurÄ cinci Åcoli âtriviale" Åi 85 âcomunale", pe lîngÄ
Åcoala de fete din CaransebeÅ; o ÅcoalÄ normalÄ-matematicÄ era
sÄ fie creatÄ Ã®n 18073. Sibiienii cÄpÄtaserÄ Åcoala ânormalÄ" din
Orlat Åi Åcoli de iarnÄ Ã®n mal toate satele. La NÄsÄud,âcentru a
44 de comune militarisateâera vorba, încÄ din 1770,sÄse facÄ
âo ÅcoalÄ germanÄ Åi un gimnasiu cu patru cÄlugÄri basilitani
de ales din cele douÄ seminarii existente la Blaj, ce sînt supt
1 V. lacob Radu, Istoria vicariatului HaÅ£egului, Lugoj 1918, p. 142 Åi urm.
Ibid., p. 375, Åcoala de mÄnÄstire la Prislop, în 1770.
2 V. mal jos.
3 Balan Åi Ghidîu, Monografia oraÅului CaransebeÅ 1909, p. 248.
L ^

â 92 â
supravegherea episcopului unit", pe lîngÄ patru âÅcoli inferioare-.
La 1777 funcÅ£iona numai, pe lîngÄ cea âtrivialÄ", Åcoala normalÄ.
dar niclunul din cÄlugÄri nu venise încÄ; activitatea BlÄjenilor
începe numal în anul urmÄtor. înnainte de rÄscoala lui Horea,
în toamna anului 1784, se înfiinÅ£a însÄ la NÄsÄud o ÅcoalÄ superioarÄ
pentru creÅterea subofiÅ£erilor romîni ; ea primia totuÅi.
ca externi, Åi copii de altÄ naÅ£ie Åi întreaga educaÅ£ie era germanÄ.
De la 1820, Åi Sibiienii, âOrlÄÅ£enii", cari nu dobîndiserÄ voia de
a-sl face gimnasiul lor deosebit, îÅi trimeteau un numÄr însemnat
de Åcolari aice. DupÄ 1820, Åcolile âtriviale"' germanisîndu-se
cu totul, se înfiinÅ£arÄ mal pretutindeni, din ordinul Consiliului
de RÄzboiu, Åcoli comunale, romÄneÅti. DupÄ 1830 erau sÄ se
deschidÄ Åi preparandii grÄnicereÅti pentru învÄÅ£Ätori1.
1 SÄ adÄogim si însemnÄtatea crescîndÄ a Åcolilor întemeiate
pentru Romîni în Banat. CÄci sÄ nu se uite cÄ la sfîrÅitul veacului
al XVIII-lea viaÅ£a în monarhie nu este împÄrÅ£itÄ pe naÅ£ionalitÄÅ£i,
ci pe provincii. cÄ eraÅ£i, prin urmare, aÅa-numitele teritorii
de drept austriac Åi, deci, dacÄ o naÅ£iune era împÄrÅ£itÄ
între douÄ teritorii de acestea, trebuia sÄ trÄiascÄ Ã®n fiecare din
ele 'n chip deosebit Åi, cînd vorbim de Åcolile romÄneÅti din
Ungaria în secolul al XVIIl-lea Åi al XIX-lea. trebuie sÄ facem
totdeauna o deosebire : trebuie sÄ spunem, dacÄ e vorba de
Åcoala Marelui-Principat al Ardealului sau de Åcoala Ungariei
propriu-zise. De aceia în Banat Åi în pÄrÅ£ile romÄneÅti vecine s'a
întemeiat o viaÅ£Ä romÄneascÄ cu totul deosebitÄ, cu care trebuie
sÄ facem cunoÅtinÅ£Ä acuma.
în Banat erau foarte mulţi Rornîni, dar amestecaţi cu Sîrbl,
cari fuseserÄ aduÅi în mÄsurÄ mal micÄ Ã®n veacurile al XV-lea
Åi al XVI-lea, dar mal ales în ultimele douÄ decenii înnainte de
1700, în cursul rÄzboaielor pe care Casa de Austria le-a purtat cu
Turcii. Ei n'afl fost desnaÅ£ionalisaÅ£i de nimeni Åi n'au putut nici
ei sÄ desnaÅ£ionaliseze în masÄ pe Romîni, â aceasta nu numai
în pÄrÅ£ile Lugojului Åi CaransebeÅului, unde aceÅtia erau vechi
ostaÅi de graniÅ£Ä privilegiaÅ£i, pe cari Åi noua alcÄtuire i-a pÄs-
1 Transilvania, anul 1885, n-le 9-10. Cf. G. Bariţ, Istoria regimentului al
ll-lea rom. grÄniÅ£aresc transilvan, BraÅov, 1874 Åi Virgil Åotropa Åi dr. N.
DrÄganu, Istoria Åcoalelor nÄsÄudene, NÄsÄud 1918, pp. 4, 12, 115.

â 93 â
â¢
trat în rosturile lor. Pretutindeni proporţia Romînilor era destul
de mare ca aceste naÅ£iuni sÄ-Åi poatÄ sta faÅ£Ä Ã®n faÅ£Ä.
Evident cÄ, dintre ele douÄ, Sîrbii aveau o situaÅ£ie culturalÄ
mai bunÄ. Aceasta nu însemna cÄ Sîrbii veniserÄ cu mai multÄ
învÄÅ£ÄturÄ decît o aveati Romînii, dar ei cÄpÄtaserÄ privilegii
militare superioare, ei formati prin urmare o castÄ militarÄ mai
privilegiatÄ decît cea mai mare parte dintre Romîni. Statul li-a
dat o atenÅ£ie pe care n'a dat-o Romînilor, Åi aceasta pentru cÄ
totdeauna aborigenul este neglijat în folosul coloniÅtilor.
în legÄturÄ cu Biserica lor mai bine organisatÄ, avîndu-Åi Mitropolitul-Patriarh
Åi o întreagÄ ceatÄ de nouÄ episcopi', deci
în legÄturÄ cu aceastÄ organisare religioasÄ deplinÄ, ei ati putut
sÄ desvolte, supt influenÅ£a unor vecini în general mai înnaintaÅ£i, o
culturÄ superioarÄ, pe care o ajuta Åi faptul cÄ viaÅ£a orÄÅeneascÄ
liberÄ a Sîrbilor, de la început, a fost cu mult mai solidÄ Åi mai
intensÄ decît viaÅ£a orÄÅeneascÄ a Romînilor. DupÄ reformele lui
losif al H-1ea, Åi Åcolile lor s'au întemeiat pe altÄ basÄ, mai largÄ:
s'a pus în fruntea lor un inspector general, s'a întemeiat o
preparandie.
Vechiul plan de ÅcoalÄ romÄneascÄ la TimiÅoara, pe care-I
fÄcuse losif, pe la 1780, .în altÄ formÄ mÄcar Åi-a gÄsit întocmirea
prin Åcolile din Arad Åi, în general, toate Åcolile âna-
Å£ionaliceÅti", care au lucrat foarte mult pentru desvoltarea culturalÄ
a Romînilor din veacul al XVIII-1ea Åi al XlX-1ea.
Se zice pretudindeni âÅcoalÄ naÅ£ionaliceascÄ". De ce aceastÄ
deosebire de titlu faÅ£Ä de Åcolile ânormaliceÅti" din Ardeal ? Pentru
cÄ Sîrbii, prin privilegiile lor, aveati dreptul la o scoalÄ naÅ£ionalÄ.
Romînii din Ardeal n'aveau însÄ nici un privilegiu; Åcolile lor erau,
prin urmare, sau Åcoli confesionale saÄ Åcoli împÄrÄteÅti, dar în
niciun cas Åcoli naÅ£ionale. Åcoala romÄneascÄ din Banat nu avea
o existenÅ£Ä absolut deosebitÄ de Åcoala sîrbeascÄ, ba, supt multe
raporturi, ea se confunda cu dînsa, Åi prin urmare era supusÄ
aceluiaÅi control, pentru cÄ fÄcea parte din aceiaÅi organisaÅ£ie
generalÄ. Astfel Åi ea s'a numit tot scoalÄ naÅ£ionalÄ.
Chiar Åi literatura care se tipÄreÅte în pÄrÅ£ile acestea are un
alt caracter decît literatura care se tipÄreÅte în pÄrÅ£ile ardelene.
Ardelenii publicÄ saÅ£Ä cÄrÅ£i de erudiÅ£ie, care nu gÄsesc o râs-
1 V. Åi iorga, 1storia Stateior baicanice, pp. 103-4.

â 94 â
pîndire mai largÄ. apÄrînd prin calendare, prin broÅuri care nu se
continuÄ, sau lucrÄri pentru Åcolile elementare, fÄrÄ sÄ se afirme
în fiecare moment caracterul naÅ£ional al acestor lucrÄri. în
Banat e altfel: de oare ce Sîrbii, mulÅ£ÄmitÄ condiÅ£iunilor favorabile
în care se gÄsiau, afirmau din ce în ce mai mult, desvoltau
din ce în ce mai neted caracterul lor naţional, Romînii,
cari se aflau în vecinÄtatea lor, cari participati la viaÅ£a lor.
cari-Åi aveati Åi ei rostul în aceastÄ lume privilegiatÄ, sînt Åi ei
îndemnaÅ£i sÄ producÄ o literaturÄ corespunzÄtoare cu spiritul
din ÅcoalÄ, afirmînd tot mal mult, într'o formÄ popularÄ, nu eruditÄ,
caracterul neamului pentru care este destinatÄ.
Cel mai însemnat dintre cÄrturarii romîni ai Banatului în a-
ceastÄ epocÄ, autorul unor lucrÄri care au fost tipÄrite toate Åi
care au avut o destul de mare rÄspîndire, este învÄÅ£Ätorul Dimitrie
Å¢ichindel, învÄÅ£Ätor ânaÅ£ionalicesc" â aÅa iscÄleÅte totdeauna
â, Åi cÄrÅ£ile pe care le traduce el, sînt inspirate de ale
lui Dosofteiu Obradovici în rîndul jntîiu. Pentru ca sÄ-Åi dea cineva
însÄ seama de ce urmÄreÅte aceastÄ literaturÄ a lui Å¢ichindel,
trebuie sÄ Åtie însÄ ce însemneazÄ Dosofteiu Obradovici în
literatura sîrbeascÄ.
înnaintea catedralei din Belgrad sînt douÄ pietre de mormînt;
una a lui Obradovicî Åi alta a lui Vuc Caragici. RÄposatul rege
Alexandru a adus rÄmÄÅiÅ£ele acestor doi oameiji mari ai na-
Å£innii sale Åi le-a aÅezat în acest loc de frunte, aÅa încît sÄ nu
poatÄ cineva întra în biserica unde e îngropat MiloÅ, creatorul
Statului, fÄrÄ ca mai întîit i sÄ salute pe cei doi oameni cari
au fÄcut mai mult pentru înnÄlÅ£area culturalÄ a neamului. Cum
Åi, de fapt, prin culturÄ se merge la neatîrnarea Åi organisarea
politicÄ, Dosofteiu Obradovici a tost trezitorul spiritului naÅ£ional
sîrbesc. Toate cÄrÅ£ile lui de moralÄ, toate povestirile lui cu tendinÅ£Ä
eticÄ au înnainte de toate scopul de a ridica naÅ£ia lui. A
prelucra pe Obradovici, fie Åi în graiul cel mai încîlcit Åi în
forma stilisticÄ cea mal modestÄ, însemneazÄ deci a introduce în
viaÅ£a poporului romîn aceiaÅi conÅtiinÅ£Ä de neam. Åi chiar numal
a urmÄri cineva ceia ce se tipÄreÅte, cu un zel neslîrÅit, de
conducÄtorii Åcolilor romÄneÅti din aceste pÄrÅ£i, un Grigore
Obradovici de pildÄ,âe foarte greu sÄ deosebeÅti în aceastÄ vreme
pe Romîni de Sîrbi, cînd Romînul Murgu îÅi adÄugia sufixul slav
ca sÄ se cheme Murgulovici â ajunge pentru a-Å£i da seamÄ de ce

â 95 â
fierbea în Åcoala ceastÄlaltÄ, bÄnÄÅ£eanÄ. Libertate, îndrÄznealÄ,
avînt politic, acestea sînt elemente nouÄ, care de aicea vin.
Åi lista susÅ£inÄtorilor, ajutÄtorilor de tipar. în care se gÄseÅte
Åi cîte un ofiÅ£er de grÄniceri, aratÄ cît de rÄspînditÄ era aceastÄ
conÅtiinÅ£Ä.
Pe lîngÄ aceste trei curente: cel din Blaj, cel legat de Åcolile
neunite Åi curentul popular-naÅ£ional. cu tendinÅ£Ä politicÄ, la neuniÅ£i
din regiunile bÄnÄÅ£ene, se ridicÄ Ã®n sfîrÅit, la începutul veacului
al XlX-lea, Åi un al patrulea curent. Nu pleacÄ nici din solemnul
Blaj conservativ Åi ieratic al lui Bob, nici din Sibiiu, unde
vegeta slÄbiciunea culturalÄ Åi neînsemnÄtatea politicÄ a lui Vasile
Moga Åi nici din pÄrÅ£ile bÄnÄÅ£ene, unde o viaÅ£Ä culturalÄ
superioarÄ romÄneascÄ Ã®n formele cele mal înnalte era încÄ imposibilÄ,
ci din Åcolile cele mari ale monarhiei, prin pregÄtirea
tinerilor Romîni cari, dupÄ ce isprÄvesc Åcoala din Blaj sau
dupÄ ce învaÅ£Ä la gimnasiile celor douÄ naÅ£iuni mal culte din
Ardeal.âcÄci noi n'aveam Åcoli secundare, afarÄ de cele din Blaj,
Åi cererea de gimnasiu la HaÅ£eg a vicariului Chirii Topa, în 1810,
nu izbuti i â, trec la Universitatea din Buda sau din Viena. Åi
nu este v< irba aici de aceia cari se mal duc la Viena anume pentru
a întra la Sf. Barbara, la Åcoala bisericeascÄ, menitÄ lor, Åi
a trece de acolo la Roma, cum nu este vorba de aceia cari stau
la Tîrnava-Mare sau cari cautÄ la Buda înnainte de toate un
acoperemînt catolic. Ci este vorba de tinerii cari au învÄÅ£at carte
bisericeascÄ, dar s'au despÄrÅ£it de dînsa, cari vÄd mal departe
decît dînsa sau pe alÄturi de dînsa, sau, în sfîrÅit. de tineri, cari
au început cultura profanÄ de jos, cari Åi-au desÄvîrÅit aceastÄ
culturÄ profanÄ, fÄrÄ a se amesteca în cea bisericeascÄ, în Åcolile
celorlalte naÅ£iuni ardelene Åi cari apoi mergeau sÄ Ã®nveÅ£e, ca
Åi colegii lor strÄini, ÅtiinÅ£e înnalte aiurea.
în aceastÄ privinÅ£Ä, ar trebui sÄ se tacÄ de sigur un loc foarte
însemnat lui Molnar, profesorul de oculisticÄ, medicul cu reputaÅ£ie
mare, foarte apreciat Åi de naÅ£iile celelalte din Ardeal. Nobil,
împodobit cu toate favorurile oficialitÄÅ£ii, el a luat supt aripa
sa o mulÅ£ime de tineri romîni. Se poate zice cÄ Ã®n tendinÅ£a
cÄtre UniversitÄÅ£i a tinerilor unei naÅ£iuni care nici nu visase aÅa
1 lacob Radu, loc. cit., p. 145.

â 96 â
ceva cu cîteva decenii înnainte, â decît doar în ceia ce priveÅte
drumul bisericesc la Roma al lui Gheorghe Åincai Åi Petru
Maior, â stÄ marea însemnÄtate a lui Molnar.
ToÅ£i aceÅti tineri merg sÄ Ã®nveÅ£e ÅtiinÅ£ele, medicina, ingineria;
în marile centre culturale unde se duc, ei aflÄ Romîni din alte
pÄrÅ£f, Åi o unitate culturalÄ romÄneascÄ se stabileÅte astfel pe
pÄmînt strÄin. AceÅti studenÅ£i ajung, la 1810â1820, sÄ formeze
o nouÄ putere culturalÄ, dînd un noti ideal politic, u nouÄ concepÅ£ie
naÅ£ionalÄ Ã®n viaÅ£a Romînilor de dincolo.
Vor da ei Åi o luptÄ pentru dînsa ?

VlI.
EmigraÅ£ia intelectualilor ardeleni Åi bÄnÄÅ£eni
în Principate.
DupÄ 1820 însÄ, si mal ales dupÄ 1830, prin urmare In deceniile
acelea care urmeazÄ liniÅtirea politicÄ Åi militarÄ a Europei
si stabilirea aÅa-numitului regim metternichian, regim de o-
presiune poliÅ£ieneascÄ, de împiedecare a libertÄÅ£ii cuvîntulul Åi
a presei în toatÄ Europa, se produce o emigraÅ£ie a fruntaÅilor
romîni din Ardeal în Principate.
FÄrÄ Ã®ndoialÄ cÄ acesta este unul din faptele cele mal importante
din istoria legÄturilor noastre cu fraÅ£ii de dincolo: unul
din cele mal importante fapte pentru noi, în ce priveÅte prefacerea
vieÅ£ii noastre morale, cÄpÄtarea unui sentiment superior
de seriositate, de demnitate omeneascÄ, de scop înnalt al activitÄÅ£ii,
iar, pentru ei, încÄ un lucru foarte important în ceia ce
priveÅte contactul lor cu o civilisaÅ£ie romÄneascÄ liberÄ.
lenÄchiÅ£Ä VÄcÄrescu mersese la BraÅov numal ca sÄ se presinte
lui losif al Il-lea. în adevÄr legÄturile dintre fruntaÅii culturii Romînilor
din Ardeal si Romînii din Principate în veacul al XVIII-lea au
fost aproape nule. Boieri în treacÄt, un Barbu Åtirbei, un Dinu
Golescu, abia-i vÄd pe Ardeleni. Cel d'intÄiu, care trece la Karlsbad
în 1796, prin Turnu-RoÅu, are a face numal cu vechiul sÄu.
furnisor sibiian, Hagi Constantin Pop, înrudit cu boierii olteni,
de care se-ajutÄ Ã®n contactul cu o lume strÄinÄ, necunoscutÄ lui.
La TimiÅoara cerceteazÄ pe generalul Lebzeltern, pe ofiÅ£eri, asistÄ
la âcomedie", mÄnîncÄ la groful Sora; la Pesta se presintÄ ge-
Istoria Romînllor din Ungaria. ~

â 98 â
neralului Barko, tot cunoÅtinÅ£i din vremea, abia trecutÄ, a ocupaÅ£iei
austriaco în Craiova. Dintre toÅ£i aceÅti Romîni ardeleni,
are a face doar cu Molnar, si la Praga e cercetat de sora lui,
âmadam Suzana langhicl, cÄpitÄniÅ£a" l. Din âÅ¢inutul Sibenbirghin",
Golescu alege numal sarmalele preoÅ£ilor din pÄrÅ£ile BraÅovului:
nicîun cuvînt despre puternica viaÅ£Ä romÄneascÄ din acest oraÅ
ori din Å¢ara Oltului, din Avrigul lui LazÄr, care, acum, îÅi îndeplinise
rolul în Å¢ara-RomÄneascÄ, din Sibiiu, unde putea gÄsi pe
VlÄdica Moga, pe Moise Fulea Åi tot clerul superior din âconzistorium"-ul
neuniÅ£ilor,din Sas-SebeÅ,âlÄcuitde domniÅi neguÅ£Ätori
Åi meÅteri-, din BÄlgrad, Alba-lulia lui Mihal Viteazul, pe care-1
pomeneÅte numal Ia cele trei movili de lîngÄ Turda:ââacolo s'af
t
omorît prea-slÄvitul Domn Mihal-VodÄ Viteazul, în bÄtaia ce au
avut cu Austria" (!),âdin Cluj, unde-1 intereseazÄ caii ce se vînd
Ia noi. din Oradea episcopului Samuil Vulcan 2. Ce Åtia el de un
Clain. un Sincal, un Petru Maior, Åi aceasta dupÄ predica entusiastÄ
a unui LazÄr, cînd âMoldovean" i se pare o naÅ£ie Åi .,Romîn"
alta8! Doar de 1-au interesat âlÄcuitorii neaoÅi Rumîni, si
în vorbÄ si în port", din cÄlÄrimea grÄnicerilor, cari, pÄzindu-1 pe
cale. îl face sÄ simtÄ bucurie cÄ sînt âîndemnaÅ£i în calea fericirii
Åi a cinstii.' Åi durere pentru stareaRomînilor sÄi de acasÄ*.
Chesarie episcopul de Rîmnic, losif de ArgeÅ, ale cÄror scrisori
cÄtre Hagi Constantin Pop din Sibiiu le avem5, n'au a face în Ardeal
decît cu Petru Bart pentru hîrtie, cu Molnar, care era finul acelui
negustor (mort, se vede, de aici, între 1815 Åi 1816), pentru alcÄtuirea
unui noii corp de Mineie, tipÄrit la Buda, si losif laudÄ
ârîvna ce are pentru procopsirea Åi întemeierea neam ului nostru".
Molnar e Åi singurul care trecu munÅ£ii, cÄci la 1783 el venia sÄ
urmÄreascÄ aici pe un âbirurg" care-i fugise'.
DascÄlii apuseni, de cari aveau nevoie tot mal mult boierii noÅtri,
nu se aduc, pÄnÄ tÄrziu, pe la 1820 Åi dupÄ aceastÄ datÄ,
1 Analele Academiei Romîne, XXIX, p. 215 Åi urm.
- însemnare a dtldtoriri mele, ed. Nerva HodoÅ, BucureÅti, 1910.
3 /&»

â 99 â
din Ardeal: la Zorlenii lui Alecu Callimachi, la Åcoala de preoÅ£i,
din laÅi, a Mitropolitului Veniamin. Auditoriul loan Horvat, de
Ja regimentul ilirico-valahic din Banat, care tradusese o carte
despre âDrepturile oraÅu'ui cealea de obÅte" (Drept civil) Åi
âDreptul firii" (Dreptul natural), ceru în zÄdar, din Mehadia, la
1786, ca lucrarea sÄ i se tipÄreascÄ la Rîmnic: petiÅ£ia lui cÄtre
Domn rÄmase nedeschisÄ1.
Numal Zaharia Carcalechi, cu editura sa de la Buda, izbuti doar
sÄ lege relaÅ£ii, care erau numal de afaceri, cu un GhiÅ£Ä Opran,
care venia Åi pe la OrÅova, Åi alÅ£i boieri olteni Åi munteni.
Ardelenii, necunoscuÅ£i Åi neÅ£inuÅ£i în seamÄ, au întrebuinÅ£at
însÄ ceva de la noi. Scrierile lor fiind pe jumÄtate istorice, o
lucrare istoricÄ era imposibilÄ fÄrÄ a întrebuinÅ£a ceia ce se cÄpÄtase
la noi ca resultate ultime ale cercetÄrilor fÄcute de boieri,
fie Åi într'o formÄ naivÄ, neîndestulÄtoare din punctul de vedere
ÅtiinÅ£ific, cu privire la originea romanÄ a Romînilor, Åi chiar cu
privire la desvoltarea acelor forme libere, mai tÄrziu rÄmase autonome,
care sînt Principatele noastre.
Ceia ce au scris însÄ acei boieri nu s'a tipÄrit Åi nu a circulat
nici mÄcar în manuscris, care poate fi o jumÄtate de tipar, cÄci
cuprinsul unora din cronici le fÄcea sÄ fie copiate numal cu
discreţie, în cercul unor anumite familii sau partide. Ce scriau
pe basa lor Ardelenii, putea sÄ aibÄ oare o rÄspîndire mai
largÄ? RÄspundem lÄmurit: nu. Operele istorice ale lui Clain Åi
Sincai n'au fost tipÄrite decît fragmentar, Åi n'avem mai multe
manuscripte ale lor. Iar scrierile lui Petru Maior. âIstoria pentru
începutul Romînilor în Dacia" Åi âIstoria bisericeascÄ", n'au vÄzut
lumina decît tÄrziu, la 1812 Åi 1821, Åi încÄ Ã®ntÄia fu opritÄ
un an de zile, iar cealaltÄ, care aÅteptase opt ani întregi, nu fu
distribuitÄ decît în chip necomplect, cu suprimarea foilor pe
care erau pasagii încriminate.
între hîrtiile boierului Nicolae Glogoveanu, care cÄlÄtorise în
strÄinÄtate, care avea vechi legÄturi cu Tudor Vladimirescu Åi
al cÄrui fiu, Costachi, învÄÅ£Ä la Sibiiu, â dar la Sasul Trautroann
â am gÄsit pÄrÅ£i dintr'o copie, foarte îngrijitÄ, a lui Åincal.
între cÄrÅ£ile pe care, pe la 1840, le avea o familie din BotoÅani,
se aflÄ Åi âPetru Maiorul"'. Dar, în general. scrierile
1 1bid., pp. 56-7.
2 Studii ţi doc., Vii p. 148, no. 108.

â 100 â
celor trei fruntaÅi istorici de peste munÅ£i, consacrate unui îndepÄrtat
trecut roman, care n'avea la noi mulÅ£i credincioÅi, Åi
unei vieÅ£i bisericeÅti strÄine de a noastrÄ, nu puteau sÄ pasioneze,
nici mÄcar sÄ trezeascÄ un deosebit interes. Pornite, în spiritul
lor, de la noi, ele nu se puteau întoarce la noi, pentru a contribui
la progresul aceluiaÅi spirit.
CÄci, de fapt, în scrierile fruntaÅilor ardeleni din veacul al
XVIII-lea, Principatele joacÄ un rol foarte mic. Pe Petru Maior
nici nu-1 preocupÄ istoria noastrÄ contemporanÄ, în sensul în care
am putea utilisa pentru acel timp cuvîntul de contemporan. El
este ocupat de originile glorioase, de latinitatea primitivÄ. N'are
prilejul sÄ se ocupe de noi în cartea lui de cÄpetenie. Dar în
cartea cealaltÄ, neisprÄvitÄ, confiscatÄ Åi pÄstratÄ numal în anumite
exemplare, Åi acelea mutilate, âIstoria bisericeascÄ", el putea
sÄ vorbeascÄ, nu numal de comunitatea romÄneascÄ iniÅ£ialÄ
supt raportul religios, înnainte de a se tÄia graniÅ£ele, ci putea,
tot aÅa de bine cum fÄcuse istoria Bisericii ardelene, sÄ facÄ Åi
istoria Bisericii din Moldova Åi Å¢ara-BomÄneascÄ. N'a fâcut-o. Cu
toate acestea â o dovedesc cercetÄrile acestui timp â este imposibil
sÄ scrie cineva istoria bisericeascÄ a Ardealului Åi a comitatelor
vecine fÄrÄ sÄ studieze în acelaÅi timp Åi istoria
bisericeascÄ a Å£erilor noastre. Pentru noi ar fi mal slabÄ paguba
dacÄ cineva n'ar studia, paralel cu istoria Bisericii din Ardeal Åi
din regiunile supuse Principatului ardelean sau din pÄrÅ£ile Ungariei,
Åi istoria bisericeascÄ de la noi, fiindcÄ de acolo ni-au venit,
în rîndul întÄiu, influenÅ£e culturale, Åi nu influenÅ£e ierarhice,
dar pentru ei este imposibil sÄ se facÄ o istorie complect inteligibilÄ
fÄrÄ aceste elemente.
Clain s'a ocupat Åi el de istoria acestor Principate, însÄ fÄrÄ
tragere de inimÄ; se încÄlzeÅte Åi nu prea. Sînt lucruri mari în
istoria Moldovei Åi a Å¢erii-RomÄneÅti, mari în ele înseÅi, dar mal
ales mari fiindcÄ, în afarÄ de Moldova Åi Å¢ara-RomÄneascÄ, neamul
romÄnesc n'a îndeplinit astfel de fapte. Lucrurile acestea
sînt de naturÄ a face sÄ creascÄ inima oricÄrui Romîn. Pentru
Clain nu e acesta casul. Asemenea întîmplÄri se spun de dînsul
pentru cÄ ele nu trebuiau sÄ lipseascÄ din carte supt raportul,
ÅtiinÅ£ific, al redacÅ£iei Åi organisÄrii, iar nu supt raportul spiritului,
al sentimentului provocat de acest spirit.

â 101 â
în sflrÅit Åincal se întrebuinÅ£eazÄ, fÄrÄ Ã®ndoialÄ, Åi astÄzi, supt
raportul informaţiilor privitoare la Principatele noastre, ca unul
ce dÄ clarificarea cronologicÄ, foarte comodÄ, a izvoarelor. dintre
care unele sînt Åi pierdute astÄzi. Åi generaÅ£iile mal vechi scbtociau
larg din opera lui Åincal. Cu toate acestea, din punctul
de vedere al unitÄÅ£ii romÄneÅti nu este ce am fi aÅteptat.
Cetise cronicile: a cunoscut pe cele mal multe dintre dînsele,
moldoveneÅti Åi muntene. Dar sufletul acesta tare, aspru, sufletul
acesta luptÄtor n'are în elementele lui de viaÅ£Ä Åi un element
care sÄ plece din desvoltarea rÄzboinicÄ a Romînilor de
aici, de la DunÄre. în catalogul lui cronologic ni face partea care
se datoreÅte faptelor, nu partea care se datoreÅte sensului lor,
care, acesta, nu a pÄtruns în sufletul lui. N'am putea arÄta o
paginÄ a lui Åincal privitoare la Stefan-cel-Mare, o paginÄ a lui,
nu ce a reprodus de la alÅ£ii, dupÄ cum a zis unul sat! a zis altul.
Prin urmare lipsÄ de interes din partea boierilor, cari, înnainte
de toate, erau boieri faÅ£Ä de Ardeleni, lipsÄ de interes, într'un
anume sens, din partea fruntaÅilor cugetÄrii Åi scrisului
din Ardeal faÅ£Ä de trecutul Principatelor. Mal întÄiu, oamenii erau
hrÄniÅ£i, â cum sînt Åi în timpurile noastre, în rîndul întÄiu cei din
Bucovina â, cu fel de fel de prejudecÄÅ£i rÄspîndite de stÄpînirea
Å£erii, în interesul de a ne despÄrÅ£i întÄiu Åi apoi a ne face sÄ
ne urîm unii pe alţii. Romînii de dincoace aveaţi o mulţime de
pÄcate, de sigur. între pÄcatele omeneÅti însÄ trebuie sÄ se facÄ
o deosebire: pÄcatul pe care Å£i-1 dÄ mediul Åi nu eÅti în stare
sÄ-1 scuturi, Åi pÄcatul pe care Å£i-1 dai singur, care singur duce
de-a dreptul în Iad, pe cînd, dacÄ suferi însuÅ£i de pe urma celui
lalt, nu se cere osîndÄ,âci caritate, caritate frÄÅ£eascÄ.
Dar punctul acesta de vedere, istoric, nu s'a impus celor de
dincolo în judecarea celor de aici, cari, de alminterea, Åi ei, au
rÄspuns în acelaÅi fel. El au rîs de viciile, de luxul, de înstrÄinarea
celor de dincoace â pe dreptate în absolut, pe mal puÅ£inÄ
dreptate în relativâ; aceÅtia au rîs de graiul, de obiceiurile sociale
deosebite ale celor de dincolo.
Vorba e cÄ de aceia viaÅ£a din Principate nu-i atrÄgea pe Ardeleni în
veacul al XVHI-lea. Pe boieri îi despreÅ£uirÄ multÄ vreme, Åi înÅ£elegem
de ce. Dar nu erau numal boierii, mal erau Åi alÅ£ii. Mal era,
cum Åtia un Aaron Florian sau un loan Maiorescu, ÅiÅ£eranul a-
cela care se hrÄnia cu mÄmÄligÄ de meiu, care Å£inea în spina-

â 102 â
rea lui rÄnitÄ toatÄ greutatea unei societÄÅ£i conrupte, Åi ei, cari
Åtiau de acasÄ ce e viaÅ£a satelor, se puteau gîndi cÄ, odaiÄ ce
trÄieÅte acesta, al lui va fi viitorul în ambele Å£eri romÄneÅti, care
de batîrul lui trebuie iubite. Pentru parasiţii de sus nu trebuia
sÄ se osîndeascÄ Åi muncitorii de jos.
PÄnÄ Ã®ntr'atîta erau fruntaÅii Åcolii ardelene strÄini de cunoÅtinÅ£a
realÄ a lucrurilor de la noi, încît niclunul n'a venit de
aceastÄ parte pÄnÄ la însuÅi LazÄr, trecut, cum vom vedea, accidental.
Petru Maior îÅi avea Scaunul de protopop la Regbinul-SÄsesc,
la doi paÅi de judeÅ£ele ⢠de munte ale Moldovei.
Aici fugiau numal clericii cari fÄcuserÄ dincolo un pÄcat faÅ£Ä
de legi sau de morala publicÄ: paradisus peccatorum. Dar. daca
preoÅ£i se sfinÅ£iau la Roman, aducînd antimise care se mal vÄd
dincolo, în pÄrÅ£ile muntoase, ori dacÄ se cÄpÄtau pentru biserici tipÄriturile
de la laÅi, nu ne cunoÅtea Maior. acela care cu atîta trudÄ si-a
cÄpÄtat locul de corector la Buda. Decît sÄ creascÄ pui de Ungur
la Åina, murind acolo la 1816. cu un an înnainte ca LazÄr
sÄ treacÄ la noi cu copiii BÄrcÄneascÄi, Sincal ar fi putut sÄ creascÄ
la IaÅi si la BucureÅti â ca DosofteiÅ£ i Obradovici, Sîrbul, â niÅte
copii de boier romîn, din cari ar fi fÄcut. prin cugetÄri înnalte.
podoaba neamului lor. Lucruri asÄmÄnÄtoare s'ar putea spune
Åi despre Clain, care era gata doar sÄ se facÄ VlÄdicÄ neunit la
Sibiiu Åi, deci, se putea gîndi cÄ este Åi o altÄ pîne, poate tot aÅa
de albÄ, în orice cas cîÅtigatÄ cu mal mult folos pentru naÅ£ie
dincoace, în Principate. La aceasta însÄ nici el nit s'a gîndit.
DacÄ pÄnÄ pe la 1820 n'au venit Ardelenii la noi, aceasta se
datoreÅte Åi altor cause.
înnainte de revoluÅ£ia Grecilor, de represiunea turceascÄ, de
seria întreagÄ de mÄsuri care au lovit pe Greci în averea. în
situaţia lor, în veniturile lor din Principate, în rolul pe care-1
jucau aici, ar fi putut sÄ vie Romînii din Ardeal numal într.o
singurÄ calitate, afarÄ de aceia de negustori. Erau. de fapt, plini
BucureÅtii Åi IaÅii de Ardeleni, cum era plin muntele de altÄ categorie
de Ardeleni, de la munte, Mocanii. Ei veniau pentru pÄ-
Åunatul oilor, cei de-al doilea pentru negoÅ£ul lor special de bra-
Åovenie. Se simÅ£iau însÄ,strÄini de Å£arÄ. Vindeau marfa lor
Åi apoi, adesea, se întorceau. InfluenÅ£Ä culturalÄ, doar în a»
farÄ de mobilierul casei Åi de îmbrÄcÄmintea nemÅ£eascÄ, nu se

putea cere de la niÅte oameni cari stÄteau toatÄ ziua între rafturi
Åi tarabÄ. DacÄ negustorii aceÅtia, în Ioc de BraÅoveni, ar
ii fost Veneţieni, Germani, Francesi, ar fi fost altceva. Dar oamenii
erau cum puteau sÄ fie, fÄrÄ alt ideal decît al cotului si
al preţului.
Mai puteati sÄ vie â am spus-o â în calitate de perceptori,
de învÄÅ£Ätori de casÄ. Numal cît, dacÄ ei n'au cerut â Åi-i Å£inem
de rÄu â¢â, nici nu erau ceruÅ£i. Boierii aveati de la o bucatÄ de
vreme necesitÄÅ£i occidentale, Åi dascÄlul ardelean putea sÄ Ã®ntre
si el în rîndul lor ca represintînd âOccidentul" cel mai apropiat.
A venit doar bietul MaramurÄsean Vida, de care, cu toatÄ
haina de cÄlugÄr pe care o îmbrÄcase, îÅi fÄceau rîs copiii de
boieri, dintre cari Vasile Alecsandri si Mihai KogÄlniceanu â, de
si poate lui i se datoreÅte faptul cÄ, în adolescenÅ£a lui, acesta
din urmÄ cetia pe Petru Maior, pe care pe urmÄ Åi-1 cere în
strÄinÄtate. Dar boierii erau obiÅnuiÅ£i sÄ aducÄ pentru pregÄtirea
fiilor Åi fetelor lor oameni de altÄ naÅ£ie. Grecul începea, dar
pe urmÄ trebuia sÄ'vie celÄlalt, âNeamÅ£ul", fie Åi numal Sas din
Ardeal sat i Åvab din Banat, ori mai ales Francesul, Francesa. cu
danÅ£ul, clavirul, harpa Åi restul educaÅ£iei pe care Cucoana ChiriÅ£a
o dÄdu lui GuliÅ£Ä, bÄiatul ei. O adevÄratÄ invasie de strÄini
de tot felul, Åi mai buni, si mai rÄi, Åi mai învÄÅ£aÅ£i, si mai pu-
Å£in învÄÅ£aÅ£i, unii din ei cÄpÄtînd cunoÅtinÅ£ele gramaticei Åi aritmeticei
împreunÄ cu elevii lor.
Din Ardeal, âSibenbirghin", se aduceau bucÄtari pentru alte
gusturi nouÄ, se aduceau grÄdinari ca sÄ facÄ grÄdini englezeÅti, se
aduceau feciori în casÄ, sufragii, vizitii unguri, cari sÄ Åtie mînu,
caii focoÅi. Aceasta era ce se cerea Åi se aducea din Ardeal. Dar
sÄ se cearÄ din Ardeal Åi un dascÄl romîn? Lucrul s'ar fi pÄrut
multora foarte curios. DacÄ s'au adus totuÅi la IaÅi, la Zorleni,
era pentru reputaÅ£ia lor de cunoscÄtori ai limbii latine, cum
a fost Åi, la BucureÅti, la Åcoala greceascÄ, un Erdeli, Ladislau
Erdeliotul, din 1817l.
Deci nu din voia lui Gheorghe (din botez Eustratie) LazÄr (n.
5 Iunie 1779), nici din voia acelor cari-1 adoptarÄ se începu misiunea
lui fecundÄ.
Feciorul de Å£eran din Avrig, urmaÅul de iobag al lui Bruckenthal,
1 1st. iit. rom. în secoiui ai XV1I 1-iea, ii, p. 53.

â 104 â
învÄÅ£ase si el la Åcolile secundare ale strÄinilor, si anume
la Sibiiu Åi la Cluj. Cu banii Consistoriului neunit merse apoi
(1806) la Viena, în vederea unei situaÅ£ii Åcolare preponderante
în clerul naÅ£iunii sale. De Åi âstudent în drept"âastfel de studii
se fÄceaÅ£i în cursul superior al liceului clujean â, el se îndatori
a studia pentru aceasta teologia. Era la Sibiiu, dupÄ ce-Ål isprÄvise
studiile, care îmbrÄÅ£iÅaserÄ Åi ÅtiinÅ£ele, în special aritmetica,
spre sfîrÅitul anului 1809. Ca unuia ce era suspect de shismÄ Åi
necunoscÄtor de slavoneÅte, CarlovÄÅ£ul îl refusÄ Ã®nsÄ hirotonirea.
Se întoarse deci la Viena. în tot acest timp el tradusese, din
nemÅ£eÅte, o carte a arhiepiscopului rus Platon, un âSittenbuchel
fur Schulkinder", care se întîlneÅte în vestitul sÄÄ âPovÄÅ£uitor",
de mal tÄrziu, o povestire moralÄ despre împÄratul Octavian,
alta de acelaÅi fel, o Geografie matematicÄ (din ungureÅte) Åi o
Pedagogie. DupÄ alegerea lui Moga, stipendiul sÄu încetÄ Åi, fÄrÄ
a i se da rolul de învÄÅ£Ätor în Seminariul, încÄ neînfiinÅ£at, al
âclerului tînÄr", el primi ordin de la împÄratul, de care depindea
direct, de a se întoarce în Ardeal, la începutul anului 1811.
Trei ani dupÄ aceasta, ArÄdanii îÅi doriau un episcop romîn.
împÄratul ceru Guvernului ardelean sÄ i se propuie candidaÅ£i,
Åi, pe lîngÄ Nicolae HuÅ£ovici, fostul vicariu ardelean, care avuse
mal multe voturi ca Moga, dar fusese rÄspins pentru o cercetare
de mal mult deschisÄ Ã®mpotriva lui, pe lîngÄ Moise Fulea,
studentul loan Moga Åi doi capelani militari, el înnaintÄ Åi pe
Gheorghe LazÄr, care era acuma profesor seminarial cum dorise.
Birui însÄ Radu Tempea. care se arÄta gata a trece la cÄlugÄrie,
despÄrÅ£indu-se de soÅ£ie.
De fapt, episcopia era sÄ Ã®nceapÄ, cu altul, numal în 1829, dar
LazÄr se credea lovit în drepturi pe care avea convingerea cÄ
nu le poate împÄrÅ£i cu nimeni altul. Åcoala unde preda era aÅa
cum am descris-o mal sus, desmorţind abia barbaria candidaţilor:
ea nu-1 putea deci interesa pe dînsul, care nu se simţia chemat
a face popi pe pospÄitele. îndrÄznind a începe apoi Åi ceva
politicÄ naÅ£ionalÄ, mÄcar în cuvîntÄrf festive, el se fÄcu imposibil.
Atunci, în 1816 â fÄrÄ sÄ putem Åti bine împrejurÄrile â, el
se oferi pentru a creÅte copiii doamnei BÄrcÄnescu, sora lui Grigore-VodÄ
Ghica, Åi veni cu dînÅii la BucureÅti, unde numal în
1817 i se încredinÅ£a întÄiu un învÄÅ£Ämînt filosofic general, apoi,

â 105 â
de boierii doritori de a-Ål avea ingineri, un curs de matematici
practice1.
Deci socotinÅ£a obiÅnuitÄ cÄ ar fi venit la noi un candidat de
episcop pe care al sÄi n'ar fi voit sÄ-1 aleagÄ, cÄ de aceia el sl-ar
fi pÄrÄsit Å£ara, care aÅa de mult avea nevoie de dînsul, si neamul
din acele pÄrÅ£i, despre lipsurile culturale generale Åi adîncl
ale cÄruia avea ÅtiinÅ£Ä, cÄ, neputînd fi acolo episcop, a preferat
sÄ fie la noi învÄÅ£Ätor într'o casÄ boiereascÄ mal sÄracÄ, ce nu
putea sÄ-Ål plÄteascÄ, necum un Frances, dar nici mÄcar un
NeamÅ£ adevÄrat, cade. Åi e bine cÄ izvoare nouÄ-1 presintÄ astfel,
cÄ numal în urma neînÅ£elegerilor cu un episcop care privia spiritul
liber ca o ofensÄ Åi ca o primejdie s'a hotÄrît el sÄ caute
la noi ucenici cum nu-i putea gÄsi acolo Åi ocrotitori cum nu i-î
putea da Ardealul sSÅ£i, â pentru rÄspîndirea unui ideal a cÄrui
cultivare era suprema nevoie a sufletului sÄu.
El a primit, Åi astfel LazÄr a ajuns dascÄl la Sf. Sava. Si dÄscÄlia
lui a fost cum era fixatÄ de la început în sufletul lui;
a fost o renovaÅ£ie totalÄ a sufletului învÄÅ£Äceilor. Au alergat de
la Åcoala greceascÄ, din toate pÄrÅ£ile, ca sÄ vadÄ aceastÄ minune:
un om care vorbeÅte despre lucruri de pe lumea aceasta, pe
cînd ceilalÅ£i vorbiau mal mult despre cele de pe lumea cealaltÄ.
Li-a vorbit de strÄmoÅi. de starea Å£eranilor din timpul lui, de
menirea naÅ£iei. Åi ceva a vibrat în sufletele acestea nÄscute
veÅtede. BÄtrîncioÅii aceÅtia au cÄpÄtat noÅ£iunea tinereÅ£ii pentru
întîia oarÄ. Åi, dacÄ, pe urmÄ, din causa mediului în care
trÄiau toÅ£i aceÅti oameni, mult din entusiasmul acesta s'a pierdut,
ceva a rÄmas la oamenii cari au învÄÅ£at de la LazÄr. El însÄ,
dupÄ revoluÅ£ia din 1821, bolnav, a plecat, în vara anului 1823,
în Ardealul sÄu, de unde nu s'a mal întors2.
SÄ nu credem însÄ cÄ LazÄr a dat tot ce putea acestei societÄÅ£i.
Nebun era, dar nu aÅa de mult încît sÄ dea unei societÄÅ£i
pÄnÄ la sfîrÅit ce nu-l trebuia.
Prin puÅ£inul ce a scris, el n'a putut sÄ transforme întreaga
societate. Dar sÄmînÅ£a fusese aruncatÄ. Se cerea deci neapÄrat
sÄ fie dascÄli din Ardeal, sÄ mal vie oameni Åi suflete în societatea
aceasta, care avea aÅa multÄ nevoie de oameni Åi de su-
1 Avram SÄdeanu, Date nouÄ despre Gheorghe Laz/Ir, Arad, 1914.
» V. In aceasta privinÅ£Ä Analele AHademie^Bomine, XXIX (1906), p. 186 Åi
urm. Actul a fost tipÄrit puÅ£in dupÄ aceia Åi în Convorbiri Literarc.

â 100 â
flete. Åi causa pentru care ati venit, a fost ceva de ordin practic.
De la LazÄr pÄnÄ ia 1834, din Ardeal nu se mai vÄzuse nimeni
pe aici, venirea dascÄlului de la Sf. Sava fiind ea însÄÅi un
simplu accident fericit. Nu se determinase un curent de emigrare
într'acoace. Doar Asachi, din Moldova, Åi el singur dascÄl
de matematicÄ, a sfÄtuit pe Mitropolitul Veniamin sÄ aducÄ, în
1820, pe Vasile Pop. pe loan Costea, pe Manfi si pe Fabian-Bob,
a cÄror acÅ£iune însÄ, în curs de biete trei luni, nu înseamnÄ nimic
în ce priveÅte propaganda de ideal Åi strîngerea de relaÅ£ii între
Romînii de aici si cei de dincolo. De almintrelea, nici experienţa
pe care o aducea LazÄr de la noi, cînd s'a întors zdrobit si desgustat.
nu era de naturÄ sÄ Ã®ndemne pe alÅ£ii. Ceia ce a atras
apoi pe Ardeleni a fost o necesitate de ordin material.
A venit Regulamentul Organic, care cerea. întîiu, sÄ se întemeieze
neapÄrat Åcoli de preoÅ£i pe lingÄ fiecare episcopie.
Apoi era prevÄzut în noua lege fundamentalÄ sÄ existe Åcoli primare
Åi, pe lîngÄ Åcolile primare, Åcoli secundare, gimnasii. cu o
portiÅ£Ä deschisÄ pantru posibilitatea organisÄrii unui învÄÅ£Ämînt
superior,âclasele complementare, din care sÄ se poatÄ desvolta o
Universitate, cum, de fapt, din Academia MihÄileanÄ, din Åcoala
de la Sf. Sava, s'au desvoltat UniversitÄÅ£ile de astÄzi.
Pentru aceasta însÄ trebuiau forÅ£e. De unde sa se iea ? Era
mai uÅor sÄ se punÄ Ã®n Regulament astfel de desiderate decît
sÄ se afle oamenii, cari, deci, trebuiau aduÅi de aiurea. Atunci.
mai ales în Muntenia, s'au adresat la Ardeleni. Åi ei au venit în
numÄr destul de mare. Era rînduialÄ acum în Å£arÄ, erau legi.
era un element occidental, pe care Regulamentul Organic îl introdusese,
era Domnia naÅ£ionalÄ a lui Alexandru Ghica în Muntenia,
a lui Mihai Sturza în Moldova. Å¢erile noastre nu mai pÄreau
aÅa de strÄine descÄlecÄtorilor. FÄrÄ sÄ mai amintim de trecerea
pe la noi a interesantului I. Codru DrÄguÅânu, care a
jucat apoi. dupÄ lungi cÄlÄtorii în Europa, descrise cu un mare
talent, un rol de frunte acasÄ la el în Å¢ara Oltului, dar care n'a
fost aici decît un tînÄr aventurier l, a fost vorba sÄ se aducÄ
Moise NicoarÄ, care Åtia bine franÅ£uzeÅte (LazÄr, mai puÅ£in.).
Era un revoluÅ£ionar în sensul frumos al cuvîntului; nu se Åtia
i V. CÄiÄtoriiie unul Romln ardeiean. VÄienii-de-Munte, 1910.

â 107 â
nici de VodÄ, Åi pe Mihal Sturza 1-a cam speriat, nefiind deprins
cu genuflecÅ£iunile. Cu toate cÄ a fÄcut o mulÅ£ime de memorii,
n'a putut rÄmînea. Dar, în schimb, aÅ£i rÄmas alÅ£ii.
La Seminariul din Rîmnic au venit însÄ o sumÄ de tineri din
Ardeal. A venit acolo, la Rîmnic, Tempea, care a cîntat oÅtirea cea
nouÄ; lîngÄ dînsul lucra alt Ardelean, preotul Vasile Teodorescu.
Apoi se adauserÄ loan Procopie Åi VingÄrdeanul Gavril I. Munteanu.
La BuzÄÅ£i, unde era Åi o tradiÅ£iune ardeleanÄ, po care o
represintÄ pe urmÄ episcopul Dionisio RomanO, de loc din SÄcele,
s'a stabilit Munteanu (n. 1812), fiÅ£i de cîntÄreÅ£, fost
factor postai Åi student tot odatÄ, apoi pedagog la Sf. Sava, care
a fost apoi Åi director la BraÅov. Unul din cei mal buni traducÄtori
din latineÅte. David AlmÄsanu. începu cariera sa la VÄleniide-Munte,
din care tîrg erau originari Åi pÄrinÅ£ii episcopului Popazu.
Prin urmare, pe de o parte în Åcoala bisericeascÄ, pe de altÄ
parte în gimnasiile întemeiate din nou, Åi chiar în Åcolile primare
de oraÅe (Biirgerschulen) s'au introdus Ardelenii. înnainte
de loan Maiorescu, care la început era teologul Trifu saf l Trifon
si pe urmÄ Åi-a zis Åi Maioreanu (începe ca profesor la Åcoala
fundaÅ£ionalÄ din CerneÅ£i, care funcÅ£iona Åi pe la 1810), vine Aaron
Florian, originar dintr'un sat în apropierea Sibiiului, din Rod.
Avem o scrisoare foarte frumoasÄ a lui cÄtre un prieten, pe
care-1 roagÄ sÄ aibÄ grijÄ de tatÄl sÄu Åi sÄ-i spuie cÄ el se
gîndeÅte totdeauna la el, cÄ-i trimete ajutorul obiÅnuit si, dacÄ
poate, sÄ transmitÄ suma pe care o datoreÅte tatÄlui sÄu bÄtrîn.
BÄiat de preot sÄtesc din pÄrÅ£ile acestea ale munÅ£ilor Sibiiului;
dupÄ ce învÄÅ£ase la Sibiiu, Blaj Åi Pesta, Golescu-1 adusese întÄiu
la Åcoala sa de sat, la moÅie; de aici, în 1830 \ trecu la
Craiova, pentru ca pe urmÄ sÄ se aÅeze la BucureÅti. Probabil
cÄ de dincolo erau Åi unii dintre colegii sÄi, ca Gheorghe Pop, de
aritmeticÄ, cu loan Pop. Nicolae BÄlÄÅescu, de lîngÄ Sibiiu, era
profesor la Seminariul bucureÅtean încÄ din 1836.
Pe urmÄ numÄrul Ardelenilor a crescut în ambele Principate.
Au venit din Banat Eftimie Murgu, Bojinca, pentru a juca la
IaÅi, alÄturi de Flechtenmacher, rolul de mare expert în materie
de drept (nomofilax), Dimitrie Stoica, Åi el profesor de latineÅte,
M. Cîmpeanu (Maler) Å. a.
1 V. Gr. Popp, Conspect, II, p. 131.

â 108 â
Ardelenii aceÅtia n'aÄ fost încîntaÅ£i de noi. în âIstoria Literaturii
romÄneÅti în veacul al XlX-1ea", I, se pot gÄsi grelele aprecieriâreproduse
apoi si în memoriul miet i la Academie despre
âPartea Ardelenilor în cultura romÄneasca"âce le aruncÄ Aaron
Florian sau Maiorescu asupra societÄÅ£ii romÄneÅti, pe care o
acusÄ de internaÅ£ionalism, de înstrÄinare, de lipsÄ de seriositate,
ca Åi, chiar, de lipsÄ de demnitate omeneascÄ. Aaron Florian
scria lucrurile acestea numal în rÄvaÅele pe care le trimetea
dincolo, Maiorescu le-a Åi tipÄrit în âFoaia" de la BraÅovâdespre
care ne vom ocupa pe urmÄâa Iui BariÅ£. A fost pîrît de însuÅi
Aaron Florian pentru cÄ ar fi calificat de âmascÄ fÄrÄ creieri"
civilisaÅ£ia noastrÄ Ã®ncepÄtoare. S'a cerut atunci lui Petrachi Poenaru,
directorul învÄÅ£Ämîntului, pur Åi simplu sÄ-1 dea afarÄ.
AmeninÅ£ind cÄ se sinucide, bietul om a trebuit sÄ Ã®nghitÄ pe e
pur Åi muove, sÄ iacÄ retractare publicÄ faÅ£Ä de aceia cari se
credeai calomniaÅ£i de el; Dumnezeu singur Åtie cu cîtÄ greutate
a fost menÅ£inut la catedra lui. Dar s'a jurat cÄ niciodatÄ
nu va mai spune ceia ce spusese pe vremuri. Situaţia lui de
familie o cerea, dar cred cÄ ar fi fost mai bine sÄ fi putut continuÄ,
pentru cÄ Ã®mbogÄÅ£irea moralitÄÅ£ii publice ar fi fost servitÄ
mai radical prin aceasta decît prin Canossa lui înnaintea
directorului învÄÅ£Ämîutului.
Nu-î chemase nimeni însÄ ca moralisator, fiindcÄ de o anumitÄ
moralÄ nu simÅ£iati încÄ nevoia stratele de sus. Numai
ca dascÄli cu scop practic au venit toÅ£i aceÅtia la noi. Au suferit
de pe urma acestei societÄÅ£i în mijlocul cÄreia se coborîserÄ, au
despreÅ£uit-o Åi combÄtut-o, întru cît li era îngÄduit, în condiÅ£iile
detestabile ale situaÅ£iei lor materiale, sÄ facÄ acest lucru.
în scrierile lor însÄ nu se putea cuprinde încÄ un lucru: influenÅ£a
bunÄ, care, fÄrÄ sÄ-Åi dea ei seamÄ chiar, venia Åi asupra
lor din caracterul naÅ£ional al societÄÅ£ii în mijlocul cÄreia se aÅezaserÄ.
Ei gÄsiserÄ aici o Domnie romÄneascÄ, un Domn romîn stînd
pe Scaun de stÄpînire autonomÄ, gÄsiserÄ aici miniÅtri romîni,
dregÄtori romîni, pÄnÄ la cel din urmÄ, gÄsiserÄ limba romaneascÄ
întrebuinÅ£atÄ tradiÅ£ional, din vechi, strÄvechi, în toate
administraÅ£iile. Nu Åtif i ce vorbesc aceia cari cred cÄ Ã®n epoca
fanariotÄ se fÄcea administraÅ£ie în greceÅte. Atît de puÅ£in se
fÄcea administraÅ£ie în greceÅte, încît Constantin-VodÄ Mavrocor-

â 109 â
dat adresÄ observaÅ£iuni acelora cari-i trimeteau rapoarte în aceastÄ
limbÄ, atît de puÅ£in, încît Domnii noÅtri acordati privilegii Mitropoliilor
din Orient, ca acea din Mesembria, Åi locurilor sfinte, ca A-
thosul, în romÄneÅte. Limba romÄneascÄ stÄpîniÄ, cum stÄpînise totdeauna,
de la un capÄt la altul al Å£erii. Ardelenii gÄsiau învÄÅ£Ämîntul în
aceastÄ limbÄ biruitor cu totul asupra celui grecesc, care nu se
mai simÅ£ia decît prin saloane, unde pieria pe încetul limba la modÄ.
GÄsiserÄ Ã®nsÄ Ã®nnainte de toate o armatÄ Åi un steagâ, Åi nu în
zÄdar glasul lui Tempea BraÅoveanul se unise întru salutarea ei
cu al lui Cîrlova Åi al lui Grigore Alexandrescu. CunoÅtinÅ£a
posibilitÄÅ£ii unei vieÅ£i romÄneÅti independente, acesta a fost
elementul pe care Romînii de dincolo coborîţi aici pentru a dascÄli,
îl puteau duce sau vesti în Ardealul lor.
CÄci emigraÅ£ii Åi cei mulÅ£i cari rÄmâseserÄ acasÄ erau în continuÄ
corespondenÅ£Ä, Åi a venit o vreme, cînd informaÅ£iile din
Å¢ara-RomÄneascÄ Åi din Moldova au trecut din bielÅug dincolo
pentru a fi cuprinse în foile culturale Åi politice pe care Romînii
ardeleni începuserÄ sÄ le scoatÄ. Este vremea cînd âFoaia" din
BraÅov se ridicÄ, tocmai prin aceastÄ comunitate sufleteascÄ Ã®ntre
represintanÅ£ii aceleiaÅi generaÅ£ii ardelene, parte aÅezaÅ£i la noi,
parte rÄmaÅi acasÄ, la însemnÄtatea de întÄiul organ pan-romÄnesc,
întÄia gazetÄ cuprinzînd informaÅ£iuni despre toÅ£i Romînii
In acest spirit al culturii romÄneÅti unice.

â111 â
t oare pentru public, cu paragrafele lor erudite. cu stilul lor special,
nu numal aceasta trebuia. S'ar fi putut face foarte mult prin
lucrÄri anume menite poporului. LucrÄri de acestea Åi erau. Numal
cît ele aveau înnainte de toate un scop Åcolar, erau înnainte de
toate cÄrÅ£i de cetire pentru copii, cÄrÅ£i de învÄÅ£ÄturÄ pentru anii
urmÄtori ai aceloraÅi copii. Dar ceva care sÄ fie fÄcut, nu pentru
ÅcoalÄ Ã®ntÄiu Åi pentru viaÅ£Ä pe urmÄ. dacÄ viaÅ£a vrea sÄ primeascÄ
Åi ea o asemenea carte, ci care sÄ fie alcÄtuit în
rîndul întÄiu pentru viaÅ£Ä, o carte de felul acesta lipsia. Åi. din
nenorocire, manualele acelea, care erafl numeroase Åi în care se
afirma totuÅi la fiecare pas ideia naÅ£ionalÄ, ort mÄcar existenÅ£a
poporului nostru ca naÅ£iune deosebitÄ, avînd tendinÅ£ele sale speciale,
erau lucrate dupÄ modele strÄine. E aÅa de rar sÄ se gÄseascÄ
scrieri, cum a fost âPovÄÅ£uitorul" lui Gheorghe LazÄr,â
fÄcut, ce e dreptul, nu pentru Romînii de peste munÅ£i, ci pentru
Åcoala nouÄ Ã®ntemeiatÄ Ã®n BucureÅti,âcare sÄ fie, Åi supt raportul
formei, al frumuseţii literare, si supt raportul cuprinsului,
al originalitÄÅ£ii ideilor Åi tendinÅ£elor morale. cu totul individuale,
în legÄturÄ cu sufletul nostru.
Da, cÄrÅ£ile curente în Åcolile de dincolo erau fÄcute dupÄ modelele
strÄine, Åi înnainte de toate dupÄ cele germane, austriace.
Si oricine cunoaÅte literatura ÅcolarÄ austriacÄ Åtie cÄ-i lipseÅte
ele la început ceia ce trebuie înnainte de toate unei cÄrÅ£i de
scoalÄ, partea, am zice sentimentalÄ, partea cÄlduroasÄ, partea
moralÄ vie. Evident cÄ nu prin astfel de cÄrÅ£i se putea crea
conÅtiinÅ£a generalÄ romÄneascÄ, cu caracter naÅ£ional Åi cu tendinÅ£Ä
activÄ Åi, dacÄ voiÅ£i, chiar cu o tendinÅ£Ä activÄ revoluÅ£ioiuirÄ,
care era necesarÄ pentru a se cîÅtiga altÄ soartÄ Romînilor
din Ardeal. Åi tocmal lipsei acestei conÅtiinÅ£e generale cu
caracter activ revoluţionar i se datoresc acele cîteva decenii în
care naÅ£iunea noastrÄ nu s'a manifestat, acolo, aproape de loc.
Evident cÄ au fost Åi împrejurÄri externe: regimul metternichian,
tendinÅ£a austriacÄ de a suprima manifestÄrile naÅ£ionale cu un
caracter prea definit; ati fost Åi atîtea împrejurÄri speciale ale
Ardealului, Åi mai ales greutatea de a trece dintr'o inculturÄ
absolutÄ la forme superioare ale culturii politice; vor fi tost toate
lucrurile acestea, dar mai era ceva: lipsia mijlocul de înrîurire,
prin graiti sau prin scris, asupra mulţimilor.
Predica la noi aproape nu exista. Acum, existau dincolo pre-

â 112 â
dici, Åi una din colecÅ£iunile acestea a avut acum vre-o zece ani
o ediÅ£ie nouÄ. Erau Predicile lui Samuel Clain Åi Predicile lui
Petru Maior, bune Åi astÄzi, Åi care s'ar putea întrebuinÅ£a. Dar
predicile acelea se vede foarte bine cÄ au un '.caracter general
creÅtinesc Åi moral. nu unul local Åi naÅ£ional. Åi acesta este marele
lor defect. Evident cÄ Åi Clain Åi Petru Maior au avut înnaintea
lor îndreptare strÄine, fÄrÄ sÄ putem spune încÄ Ã®ntru cît
lucrÄrile acestea strÄine sînt redate Åi întru cît se adÄuga ceva
care aparÅ£ine prelucrÄtorilor.
S'ar fi putut face ceva Åi prin calendare. Nu-Åi poate închipui
cineva cît de mult se poate face pentru omul cu puÅ£inÄ luminfl
prin calendare, cÄci ele i se impun prin laturea lor practicÄ pentru
a-1 luminÄ.
Dar calendarele, puÅ£ine Åi stîngace, ale Romînilor de dincolo,
începînd cu traducerea din sîrbeÅte a lui Petcu Åoanul, din 1733
(comparÄ pe cel din Viena, 1794, pentru Sîrbi Åi Romîni). n'au
jucat rolul pe care-1 puteati juca. Ele erau â e drept â în
mîna unui Romîn, de Åi de origine greceascÄ, dintre coborîtorii
membrilor companiilor greceÅti din Ardeal Åi Ungaria, dar acesta
nu s'a ridicat niciodatÄ peste concepÅ£ia unui simplu negustor.
Zaharia Carcalechi, un simplu profesionist, cu dragoste pentru
naţie întru cît îi procura clienţi, a dat deci calendare. Aceste
calendare, âde Buda", erau foarte cÄutate, Åi de boierii noÅtri sau
de negustorii noÅtri, cînd se rÄtÄciau în preajma editorului sau
âferlegÄrului" de la Buda, care nu uitÄ sÄ-î pomeneascÄ. Numal
cît âferlegÄrul" acesta se gîndia, cum am spus, mai mult la cîÅtigul
lui. Punea, de sigur, din cînd în cînd Åi.cîte o bucatÄ care
ar fi fost de naturÄ sÄ Ã®nnalÅ£e sufletul cetitorilor, dar bucata
aceia era acolo întîmplÄtor; fiindcÄ se presintase, de aceia o
pusese, iar, dacÄ s'ar fi presintat o alta, ar fi pus-o pe aceia.
N'a fost niciodatÄ o tendinÅ£Ä generalÄ pronunÅ£atÄ a calendarului
sÄu. De altmintrelea ce era Carcalechi, s'a vÄzut dupÄ ce s'a
mutat la noi: un biet om veÅnic îngenunchiat înnaintea cîrmuirii,
potrivindu-Åi micile lui rosturi negustoreÅti Åi incapabil, prin cultura
Åi însuÅirile lui, de a vedea mai departe.
Pe de altÄ parte, acel calendar din Buda sÄ nu credem cÄ s'a
rÄspîndit prea mult în popor. El putea sÄ aibÄ chiar, în ce priveÅte
poporul, o notÄ, n'aÅ zice antipaticÄ, dar o notÄ dubioasÄ.
Anume, Å£eranul trÄia în forma sa bisericeascÄ confesionalÄ.'Ca-

â 113 â
lendarele lui Carcalechi erau însÄ calendare laice, care nu erau
legate de o anumitÄ confesiune, Åi nici Blajul, nici Sibiiul nu
dÄdeau deci calendarelor lui o deosebitÄ atenÅ£ie. Prin urmare
calendarul Sasului Bart, care era un eretic, calendarul mireanului
Carcalechi, care nu servia viaÅ£a bisericeascÄ supt niclun
raport, trebuiau sÄ fie privite de preoÅ£i cu oarecare neîncredere.
Nu era calendarul creÅtinesc, unit sau neunit, care, acela, ar fi
gÄsit o mal largÄ rÄspîndire. AÅa încît nici prin calendare nu
s'a putut face o astfel de operÄ.
Natural, mÄ gîndesc înnainte de toate la masele cele mari, la
sÄteni Åi la preoÅ£i, din cari se alcÄtuia mal ales viaÅ£a noastrÄ
naÅ£ionalÄ Ã®n Ardeal Åi Ungaria,âpe vremurile acelea în mÄsurÄ
cu mult mal mare chiar decît în timpurile noastre. Dar mÄ gîndesc
Åi la lumea orÄÅeneascÄ, care exista, lume cultÄ romÄneascÄ,
împestriÅ£atÄ une ori cu elemente greceÅti,' bulgÄreÅti, macedonene,
din vechile Companii greceÅti de negustori. CunoaÅtem importanÅ£a
pe care o avea elementul orÄÅenesc al Romînilor din
Ardeal, în BraÅov, de exemplu. Åi nici ei nu aveau lectura care
li trebuia.
în oraÅe se cetia Alexandria; avem cîteva ediÅ£ii din Alexandrie,
care erau, mal tÄrziu, în legÄturÄ cu specula deosebiÅ£ilor
tipografi saÅi (1794, 1810). CÄci, precum tipografii saÅi din a
doua jumÄtate a secolului al XVI-lea scoteau cÄrÅ£i bisericeÅti,
tot aÅa tipografii saÅi din a doua jumÄtate a secolului al XVIII-lea
Åi începutul secolului al XlX-lea au început sÄ tipÄreascÄ Åi cÄrÅ£i
de acestea profane, potrivite cu gustul de atunci. Se cetiau pe
lîngÄ aceasta lucruri ca Visul Maicei Domnului, deosebite apocrife
bisericeÅti Åi apoi poveÅti versificate, din toatÄ lumea, fie
din literatura popularÄ, fie din poesia germanÄ Ã®n special, lucrÄri
ca ale lui Vasile Aron Åi ale translatorului braÅovean Barac.
Oameni cu uÅurinÅ£Ä de viers transmiteau, în banal Åi în diluat,
literatura popularÄ, plinÄ de suflet Åi scurtÄ Ã®n original,
fiindcÄ oamenii n'o fac la birou, cu cerneala care se tot întinde.
La noi dincoace, dupÄ 1820 începuse o destul de bunÄ literaturÄ
pentru un public mal larg, si literatura aceasta, în oarecare
mÄsurÄ, pÄtrundea Åi dincolo. N'aÅ avea decît sÄ pomenesc
traducerile aÅa de curgÄtoare ale lui Gorjan din Halimaua persanÄ.
Dar pentru Ardeal nu era îndestul nici atîta. Ardealul avea
Istoria Rominilor din Ardeal. g

â 114 â
nevoie, chiar în ceia ce priveÅte lumea aceasta orÄÅeneascÄ, de
o literaturÄ cu anumite tendinÅ£e, pe care n'o dÄdea nici cartea
de ÅcoalÄ, nici calendarele, nici chiar cartea popularÄ. Atunci
întîmplarea a fÄcut ca în 1837-1838 sÄ aparÄ aceia de care
tocmai era nevoie pentru formarea unui spirit public. AceastÄ
literaturÄ a fÄcut nemuritor pentru toate timpurile pe Gheorghe
Bariţ, care este în Ardeal creatorul literaturii pentru toţi, pe
care n'a avut mijloacele s'o înfÄÅ£iÅeze în forma de broÅuri, dar
a înfÄÅ£iÅat-o, supt raportul literar, moral, naÅ£ional, în acea publicaÅ£ie,
începutÄ de Barac, continuatÄ, dupÄ cîteva luni, de el însuÅi.
cu sprijinul unui Romîn, Rudolf Orghidan, Åi al unui editor sas,
Gott1, Åi care a purtat diferite nume, pÄnÄ a ajuns la âFoaia" pentru
minte, inimÄ Åi literaturÄ". ApariÅ£ia ei constituie un eveniment
colosal pentru viaţa Romînilor de dincolo.
Trebuie s'o lÄmurim aici din alt punct de vedere decît al unei
istorii a literaturii *, Åi anume supt raportul politic, educativ politic.
Ziaristica la noi nu plecase din hotÄrîrea unor oameni cari
voiau sÄ scoatÄ o foaie. Foile apÄrute în Å£arÄ, atît a lui Eliad
în Muntenia, cît Åi a lui Asachi în Moldova, sînt comandate. Cum
o societate financiarÄ Ã®Åi presintÄ bilanÅ£ul ca sÄ se publice, tot
aÅa presintau RuÅii armatei de ocupaÅ£ie bilanÅ£ul lor administrativ
ca sÄ-1 publice cei doi fruntaÅi intelectuali din Principate. Ei
aveati nevoie de o foaie de înÅtiinÅ£Äri. Prin urmare aÅa au fost
înnainte de toate âCurierul" la BucureÅti Åi âAlbina" la IaÅi.
StrÄinul, din causa nevoilor sale practice, a contactului sau zilnic
cu societatea romÄneascÄ, din causa furniturilor sale ca Åi
a proclamaÅ£iilor sale. ni-a dat foile cele d'intÄiu, afarÄ doar de
âFama LipseÄi", o încercare despre care avem numal o cunoÅtinÅ£Ä
indirectÄ, vagÄ, jurnal de strÄinÄtate, alcÄtuit de un student.
De multe ort însÄ lucrurile se desfÄÅoarÄ, nu cum avea cineva
de gînd, cînd le-a provocat, ci cum este în firea lor sÄ se desfÄÅoare.
Vechiul proverb: âNu este pentru cine se gÄteÅte, ci
pentru cine se nemereÅte" e foarte potrivit si în acest do-
1 A publicat Åi cÄrÅ£i bisericeÅti.
3 iorga, Tst. iiteraturii romaneÅti in secoiui ni XlX-iea, i, p. 304 Åi urm.

â 115 â
meniu. Deci RuÅii s'au dus, dar foaia a rÄmas. Necesitatea lor a
dispÄrut. dar necesitatea ei, permanentÄ, s'a desvoltat mai departe.
PublicaÅ£ia a devenit literarÄ, din literarÄ a trecut la un
caracter cultural mai general; însÄ s'a desvoltat, cum se întîmplÄ
totdeauna, Åi o tendinÅ£Ä politicÄ. Astfel s'a ivit o întreagÄ literaturÄ,
culturalÄ Åi politicÄ, cÄreia nu putem sÄ spunem în de
ajuns cît H datorim.
Ei bine, cum la noi desvoltarea presei n'a plecat dintr'o nevoie
a noastrÄ, tot aÅa s'a întîmplat Åi în Ardeal. Pentru ca sÄ
aparÄ foile de la BraÅov, ati trebuit multe elemente care nu erau
în legÄturÄ cu cerinÅ£ele obÅteÅti ale poporului romîn de dincolo
de CarpaÅ£i. A trebuit întÄiu cunoÅtinÅ£a pe care o cÄpÄtaserÄ editorii
strÄini cÄ se poate cîÅtiga de la Romîni. Åi adevÄrat cÄ
Romînii din clasele de jos cÄutati sÄ ceteascÄ tot ce se poate
ceti. Din tipÄrirea calendarelor, a povestirilor despre frumoasa
Ileana Cosinzeana, despre Patimile lui Isus Hristos, vÄzuserÄ
SaÅii cÄ se cîÅtigÄ. AceastÄ conÅtiinÅ£Ä de valoarea mercantilÄ a
scrierilor romÄneÅti pe care au avut-o editorii strÄini a fost un
element foarte folositor, cÄci, dacÄ Eliad avea o tipografie în
Muntenia Åi Asachi avea o tipografie în Moldova, dincolo însÄ
nu existau tipografii care sÄ poatÄ scoate o foaie romÄneascÄ.
Ea plecÄ de la o tipografie strÄinÄ Åi a rÄmas o mulÅ£ime de
vreme în tipografia strÄinÄ. Mai tÄrziu numai, s'au fundat Åi tipografiile
noastre, Åi BariÅ£ însuÅi a întemeiat chiar o fabricÄ de
hîrtie, care însÄ n'a prosperat.
Al doilea. în tendinÅ£ele chiar ale Guvernului austriac era Åi
cultura poporului, o anumitÄ culturÄ a poporului. Åi de unde
venia aceastÄ tendinÅ£Ä a administraÅ£iei strÄine, o Åtim acuma
foarte bine.
Mai era, pe lîngÄ aceasta, încÄ un lucru. Societatea orÄÅeneascÄ,
nu de oriunde, nu din centrele mici, unde nu fusese niciodatÄ
o Companie de comerţ, ci din cele mari, unde exista biserica
âgreceascÄ", de Åi acum se cînta înlÄuntru Åi romÄneÅte, Åi Åcoala
greceascÄ, avea nevoi spirituale de un ordin mai înnalt. Ele nu
erau însÄ nevoi naÅ£ionale, ci dorinÅ£a unei beletristice cu un caracter
popular Åi dorinÅ£a de informaÅ£ii. Atîta cereau cercurile
acestea. Åi pÄnÄ azi, de alminterea, dÄinuieÅte, la BraÅov Åi aiurea
tipul vechiului cetitor de gazetÄ de la 1820-1830, cÄruia îl trebuiati
novitale, cum se zicea pe atunci, sau âhavadiÅurile" unui

â 116 â
âPolitischer Kannengiesser" care vrea sÄ fie lÄmurit asupra tuturor
vorbelor Åi gesturilor oamenilor politici din Europa. Negustorul
acela, dupÄ ce-Ål mîntuia afacerile, dupÄ ce se îmbrÄca
pentru casÄ, avea nevoie ca înnainte de a adormi sÄ se punÄ Ã®n
curent cu revoluÅ£iile Åi cu Guvernele din lumea întreagÄ, Åi, pe
lîngÄ aceasta, soÅ£ia Åi fiicele, copiii încÄ nevrîstnicl pentru politicÄ
aveau Åi ei nevoie sÄ Åtie lucruri minunate: Åerpi zburÄtori,
maimuţe cu chip de om, biografii de oameni extraordinari
cari af l sÄvîrÅit lucruri pe care nu al putea crede ca o fiinÅ£Ä
omeneascÄ e în stare a le sÄvîrÅi vre-odatÄ, rÄtÄciri prin lum
necunoscute... Un fel de âZiarul CÄlÄtoriilor', Åi al Minunilor, si
al... Minciunilor.
Atunci se întîmplÄ cÄ Gheorghe BariÅ£, nÄscut în pÄrÅ£ile nordvestice
ale Ardealului (la 1812, în comitatul Clujului), profesor
de fisicÄ la Blaj Åi menit sÄ trÄiascÄ Ã®n lumea oficialÄ blÄjeanÄ
între canonici erudiÅ£i, profesori de teologie Åi filosofie, sÄ se imobiliseze
deci, sÄ se anchiloseze în aceastÄ lume de tradiÅ£ii foarte
respectate. dar pÄrÄsite de viaÅ£Ä Ã®ncÄ multÄ vreme, cÄ BariÅ£
deci, bÄiat sÄrac, oferindu-i-se ocasia de a pregÄti copii de negustori
la BraÅov, se mutÄ acolo. Cînd aii vÄzut BraÅovenii cÄ
dascÄlul este bun, cÄ este simpatic, cÄ se poartÄ frumos, cÄ vorbeÅte
bine, s'afl gîndit: decît sÄ avem un dascÄl pentru douÄtrei
familii negustoreÅti, de ce nu 1-am avea pentru toatÄ lumea?
SÄ facem deci o ÅcoalÄ, o scoalÄ comercialÄ, fiindcÄ avem dascÄl.
Astfel BariÅ£ s'a aÅezat la hotarele noastre, Åi s'a fÄcut Åcoala.
Un capitol foarte important din viaţa culturii noastre1.
Pe atunci însÄ dascÄl de bisericÄ, dascÄl de ÅcoalÄ, dascÄl de
literaturÄ erau însuÅiri care se concentraÅ£i uÅor în persoana aceluiaÅi
om. Doar literatura se fÄcea în rîndul întÄiu de dascÄli.
Unde era dascÄlul, trebuia sÄ iasÄ neapÄrat Åi cartea, Åi, cum se
gîndiserÄ negustorii de acolo cÄ, dacÄ este un dascÄl pentru douÄ
familii, de ce n'ar fi pentru toÅ£i, tot aÅa s.o fi gîndit Åi BariÅ£ cÄ,
decît literaturÄ si cÄrÅ£i pentru cîţiva, de ce n'ar fi literaturÄ Ã®n
foaie pentru toatÄ lumea? Atunci a început opera lui, care, am
spus-o, este de cea mal mare importanÅ£Ä, â Åi anume din multe
puncte de vedere:
întÄiu, ea a creat stilul bun, care este înnainte de toate stilul
1 Andrei Bîrseanu, Istoria Å£coaielor din BraÅov, p. 30 Åi urm. Cf. lorga,
Ist. Ut. in veacul al XlX-lea, I, p. 303 Åi urm.

â 117 â
universal, stilul normal, stilul sÄnÄtos, presupuind înÅ£elegere deplinÄ,
Åi la acela care scrie, si la acela cÄtre care se adreseazÄ.
Al doilea, aceastÄ foaie atingea pentru întÄia oarÄ toate subiectele.
într'o carte de cetire chiar, nu se pot presinta decît un
numÄr restrîns de subiecte, pe cînd foaia culturalÄ are acest
avantagiu mare: ea este datoare sÄ se intereseze de toate chestiile
la ordinea zilei. DacÄ un popor este mal desvoltat, chestiile
acestea se trateazÄ pe urmÄ Åi în amÄnunte; dacÄ poporul este
mal puÅ£in desvoltat, ajunge mÄcar cÄ lucrurile acestea aÅ£i fost
semnalate, dîndu-se o îndrumare, în foaia aceasta pentru toatÄ lumea.
Åi astfel în foaie se pronunÅ£Ä pe încetul punctul de vedere
naÅ£ional privitor la toate problemele culturale. IatÄ resultatul cel
neobiÅnuit al foii din BraÅov.
Nu era numal atîta. AceastÄ foaie se ocupa Åi de fenomenele
care se petreceau în viaţa celorlalte popoare conlocuitoare.
Era o foaie ardeleanÄ, o foaie a Romînilor din Ardeal.
Astfel încÄ de atunci ajunge a se osebi punctul de vedere din
care Romînii din deosebitele provincii priviau anumite chestiuni.
Dar foaia aceasta nu se putea îndestula prin sine. Bariţ
a scris mult. însÄ n'o putea redacta întreagÄ. Ca toÅ£i oamenii
crescuÅ£i la Åcoala germanÄ, cÄrora li se iea puÅ£in din spontaneitate
prin aceastÄ educaÅ£ie, ca toÅ£i oamenii cari au început
prin a fi pedagogi Åi cari pÄstreazÄ ifosul dÄscÄlesc, BariÅ£ scria
cu oarecare greutate. Ceia ce nu înseamnÄ de loc cÄ nu dÄdea
de multe ori lucruri foarte frumoase. I s'a ridicat la Sibiiu o statuie,
pe care mentalitatea sÄseascÄ n'a primit-o în piaÅ£a publicÄ
Åi care a trebuit sÄ fie aÅezatÄ Ã®ntr'o curte particularÄ. E foarte
bine cÄ i s'a ridicat statuie lui BariÅ£, dar cel mal bun lucru ar
ii fost sÄ se lÄmureascÄ Ã®ntÄiu oamenii cine a fost BariÅ£. care
a murit de destul de multÄ vreme pentru aceasta si care, de
altfel. îÅi încheiase rolul cu mulÅ£i ani înnainte de moarte. Era
necesarÄ, si este, o culegere a articolelor principale pe care le-a
scris BariÅ£ si dintro care unele sînt vrednice de a fi puse alÄturi
cu tot ce a dat mal bun un Eliad RÄdulescu â, nu mal vorbim
de Asachi. Un Å£eran cuminte, BariÅ£. pÄstrînd toatÄ cumpÄna
sufletului Å£erÄnesc, capabil de toatÄ chibzuiala înÅ£eleaptÄ a omului
pornit de la sat.
Dar, pentru a-Ål complectÄ foaia. BariÅ£ trebuia sÄ facÄ apel la
o mulÅ£ime de lume, invitînd-o sÄ-i colaboreze la gazetÄ. Scriau

Åi studenÅ£i, dintr'o speÅ£Ä de mult dispÄrutÄ. ColaboraÅ£i Åi mici func-
Å£ionari, din cîţi îl primia administraÅ£ia austriacÄ din Ardeal. Erau
bucuroÅi sÄ ajute Åi militari pensionaÅ£i, strÄini. CÄci acei cari
primiau foaia aveaÅ£i o continuÄ comunitate sufleteascÄ cu dînsa.
Dar nici asa nu se umpleau paginile pe deplin, si atunci Bariţ
s'a gîndit sÄ iea din literatura romÄneascÄ de aiurea, Åi a luat, nu
devergondagiile sentimentale sau romantice ale literaturii din
Principate, ci tocmal ce era mal viu, mal original, ce era mal
pe gustul Å£erÄnesc sÄnÄtos al Romînulul de dincolo. AÅa s'a deprins
a face cu literatura, Åi aÅa a fÄcut Åi cu politica. De cînd
a apÄrut âGazeta Transilvaniei" (1837-8; întÄiu âGazeta de Transilvania"),
ea a fost o foaie generalÄ romÄneascÄ.
Ceia ce nu izbutiserÄ deci sÄ facÄ IeÅenii, invidiaÅ£i de cei din
BucureÅti, sau BucureÅtenii, invidiaÅ£i de cei din IaÅi, acest lucru
1-au fÄcut Ardelenii la BraÅov, care a ajuns astfel sÄ fie, pÄnÄ la
1848 Åi dupÄ aceasta, centrul firesc al conÅtiinÅ£ei romÄneÅti,
punctul în care se concentrau, prin aceastÄ oglindÄ a muncii lui,
razele culturii romÄneÅti întregi, pregÄtind sufletul poporului
pentru care aceastÄ culturÄ era fÄcutÄ.
Ce pÄcat cÄ nu ni s'a pÄstrat, nu archiva tipografiei în care
s'au tipÄrit foile acestea, dar ceva din hîrtiile administraÅ£iei de
la 1830-1850! Ce interesant ar fi sÄ avem lista tuturor persoanelor
cÄrora li se trimetea cutare sau cutare foaie a lui BariÅ£ prin
anii aceÅtia, sÄ putem face noi statistica pentru cît întra din foile
acestea în sate Åi în care sate! De multe ori un capitol de istorie
culturalÄ se poate scrie pe basa unei liste de abonamente,
unor registre de expediÅ£ie, care, natural, se distrug Åi e firesc
sÄ se distrugÄ.
Dar cît de caracteristice pentru cugetarea romÄneascÄ a timpului
au fost aceste foi, o aratÄ Åi douÄ petiÅ£ii politice contemporane,
care formeazÄ ca o urmare, dupÄ aproape o jumÄtate de
de veac, a âsuplicelor" din 1791-1792.
Aceste douÄ actel sînt: petiÅ£ia din 1843 a celor doi episcopi
cu privire la Romînii de pe teritoriul regesc de odinioarÄ,
de pe domeniul regilor Ungariei de pe vremuri, trecut aproape
1 Publicate în PÄcÄÅ£ianu, Cartea de aur, I.

â 119 â
în totalitate 'n mînile colonilor aÅezaÅ£i de dînÅii în veacurile al
XIMea Åi al XHI-lea, în mînile SaÅilor, deci, iar cellalt act, petiÅ£ia
care se fÄcuse la moartea lui Moga (11 Oct^mbre 1845 *) în vederea
aceluia care va fi numit în locul sÄu.
Cea mal însemnatÄ cu mult din aceste petiÅ£ii este fireÅte aceia
privitoare la situaţia Romînilor de pe domeniul regal.
In ea se atacaii SaÅii. Atacurile acestea ar fi fost poate rÄu
primite dacÄ s'ar fi produs cu douÄzeci de ani înnainte, cînd
sistemul iosefin era încÄ Ã®n vigoare, cînd, acest sistem tinzînd spre
asimilarea naÅ£iunilor în forma germanÄ, acela din popoarele supuse
împÄratului Åi Rege al Ungariei care avea mal puÅ£inÄ con-
ÅtiinÅ£Ä naÅ£ionalÄ, mal puÅ£inÄ valoare culturalÄ independentÄ Åi,
tot odatÄ, mal multÄ menire de a represinta limba germanÄ, era
preferat. natural, înnaintea tuturor celorlalte. Acelea au fost zilele
de aur ale SaÅilor, fiindcÄ vorbiaii nemÅ£eÅte, fiindcÄ, apoi,
cultura lor era înnainte de toate o culturÄ bisericeascÄ Åi ÅcolarÄ
fÄrÄ tendinÅ£Ä politicÄ Åi fiindcÄ, în ceia ce priveÅte temperamentul,
eraÅ£i â SaÅi.
DupÄ 1820 însÄ, Åi pÄnÄ Ã®n apropierea lui 1840, se petrecuserÄ
schimbÄri mari în felul cum Viena privia naÅ£ionalitÄÅ£ile.
Se stabilise sistemul metternichian: nu mal erau SaÅi, Romînî.
Unguri, ci era numal poliÅ£ie Åi clienÅ£i al poliÅ£iei. Prin urmare un
guvern care sÄ intenteze supuÅilor procese, sÄ-i condamne la a-
mendÄ Åi sÄ-î bage la temniÅ£Ä, sau, pentru supusul care înÅ£elegea
datoria sa Å£aÅ£Ä de cîrmuire, o indulgenÅ£Ä patriarhalÄ.
A trecut Åi sistemul metternichian, Åi, pe de altÄ parte, se
vedea foarte bine cÄ pretutindeni naÅ£iunile, în ciuda silinÅ£elor
de a le desfiinÅ£a, cÄpÄtaserÄ o conÅtiinÅ£Ä puternicÄ de ele însele,
cÄ pornesc la luptÄ, sînt gata sÄ sacrifice toate puterile lor
pentru a cÄpÄta cît mal mult. Din mijlocul poporului maghiara
rÄsÄrit un om, care a avut darul de a-1 preface în întregime. Åi
o naÅ£iune nervoasÄ Åi mîndrÄ de sine însÄÅi, cum este naÅ£iunea
maghiarÄ, îndatÄ ce întîlneÅte un om de energie, îl dÄ tot sprijinul.
S'a ridicat din mijlocul ei Sz6chenyi.
El a început âfilosofic" Åi âfilantropic", cu o liniÅte de teoretician
si o distincÅ£ie de vechiu Åi adevÄrat nobil, o epocÄ de
propagandÄ culturalÄ mÄsuratÄ, chibzuitÄ, omenoasÄ, tinzînd,
1 Inscripţia de pe mormînt, în Studii ţi doc., XiII, p. 181, no. 616»

â 120 â
fireÅte, la dispariÅ£ia naÅ£ionalitÄÅ£ilor, dar pe o cale de seninÄ demonstraÅ£ie
a unei superioritÄÅ£i fatale.
Pentru aceasla a întemeiat, din largile contribuţii oferite cu
entusiasm de tinerii magnaÅ£i, Academia MaghiarÄ, -cÄreia însuÅi
i-a constituit un fond de 60.000 de florini, a lucrat pentru crearea
unui Museu, unui Teatru, a sprijinit cu energia Åi banul sÄu
pÄnÄ Åi marile întreprinderi de ordin material care trebuiau sÄ
puie în relief chemarea stÄpînitoare a rasei sale.
De atîtea ori s'au exprimat aceste scopuri si în literatura na-
Å£ionalÄ maghiarÄ a anilor 1830, influenÅ£atÄ de dînsul. Se zicea:
naÅ£iunea maghiarÄ este atît de nobilÄ, atît de bine înzestratÄ,
atît de evident creatÄ de Dumnezeti el însuÅi pentru a stÄpîni
Åi a înnÄlÅ£a pe oamenii cari locuiesc pe teritoriul ei, ea e un fenomen
divin aÅa de clar în viaÅ£a popoarelor conlocuitoare, încît,
luate mai cu biniÅorul, ele însele trebuie sÄ recunoascÄ aceastÄ
fericitÄ fatalitate.
Marea AdriaticÄ, Marea NeagrÄ vor deveni âiarÄÅi" maghiare.
Åi va veni ceasul cînd lumea întreagÄ va primi înrîurirea înnÄl-
Å£Ätoare a acestei superioritÄÅ£i. CÄci e scris, spune poetul Vorosmarty,
ca âtot omul pe care-1 poartÄ pÄmîntul Åi cerul îl acopere,
sÄ fie om - - Åi Maghiar"l.
în ce priveÅte mijloacele însÄ, s'a ajuns rÄpede la unele foarte
drastice, în curentul, ceva mai violent, al lui Wessele"nyi, care nu
recunoÅtea Slavilor si Romînilor decît dreptul la o limbÄ de întrebuinÅ£are
în familie si cerea ţeranilor maghiarisarea pentru a
se împÄrtÄÅi de drepturi politice depline. S'a dat luptÄ din rÄsputeri
în dietele ungare si ardelene, restabilite în 1834,âde care
sistemul metternichian avea totuÅi nevoie pentru a evita alte
manifestÄri ale spiritului naÅ£ional, mai revoluÅ£ionare, mai moderne,
mai periculoase,âpentru ca limba oficialÄ a legilor, textul sÄ fie
cel maghiar (1830): o lege, cînd se raporta cineva la dînsa, trebuia
sÄ se înfÄÅ£iÅeze în termini maghiari. Judecata întreagÄ a-
junge a se face în aceastÄ limbÄ âde Stat". ComunicaÅ£iile cu
Guvernul central din ce în ce mai mult pierd caracterul lor general
pentru a cÄpÄta caracterul maghiar. Pe lîngÄ aceasta se
cerea ca în oÅtirile împÄratului, unde sînt soldaÅ£i de origine un-
1 Analisa exceientÄ a acestor concepÅ£ii în Papiu ilarian, Istoria Rominiior
din Dacia superioant, iI, Viena 1852, p XVIII $i urm.

â 121 â
gureascÄ, limba întrebuinÅ£atÄ â ceia ce s'a cerut Åi în timpurile
din urmÄ, Åi s'a cÄpÄtat â sÄ fie cea maghiarÄ, în ceia ce priveÅte
corespondenÅ£a, adecÄ nu limba de comandament. SaÅilor li s'a
interzis a întrebuinÅ£a un singur moment altÄ limbÄ decît cea
maghiarÄ Ã®n viaÅ£a publicÄ si, pe urmÄ, cînd s'a revenit asupra
acestei mÄsuri, în urma protestÄrii lor energice, s'a zis cÄ
vor putea sÄ Ã®ntrebuinÅ£eze altÄ limbÄ, dar în comunicaÅ£iile cu
Guvernul central vor întrebuinÅ£a doar limba latinÄ, iar nici de
cum limba lor naÅ£ionalÄ. La 1836 se hotÄrîse redactarea în limba
maghiarÄ a matriculelor din acele comune unde se predicÄ Ã®n
aceastÄ limbÄ, la 1840 se prevedea cÄ Ã®n curînd toate matriculele
vor trebui Å£inute aÅa, admiÅ£indu-se la posturi bisericeÅti numal
acei ce ar fi în stare sÄ o facÄ. învÄÅ£Ätorii trebuiau sÄ fie
îndreptaÅ£i spre cunoaÅterea din ÅcoalÄ a acestei limbi, singura
de drept public.
Asilurile de copiiâ-âaÅezÄminte cereÅti"â, cu limba de prevedere
numal maghiarÄ, începeau sÄ se ridice spre a pregÄti pentru
Åcoala primarÄ, Åi se aÅtepta de Ia ele, de Wessele"nyi, totala
desnaÅ£ionalisare în douÄzeci de ani!
Se recomandati colonisÄrile, în care ar fi sÄ se amestece Åi
CiangÄii din Moldova, întru cît lipsa lor de acolo n'ar slÄbi drepturile
Coroanei ungare asupra Å£erii. în ceia ce priveÅte Biserica
romÄneascÄ, se merse aÅa de departe cu cotropirea. încît se
fixÄ un anume termin în care Biserica unitÄ ca Åi cealaltÄ trebuie
sÄ introducÄ limba maghiarÄ. NiciodatÄ n'au ajuns Ungurii,
fie Åi în cea mai caracteristicÄ nebunie politicÄ a lor din
timpul din urmÄ, pÄnÄ unde merserÄ pÄrinÅ£ii lor în aspiraÅ£iile
epocei romantice de la 1830â40. La Blaj, unde totusi, la curtea
lui Bob (f 1830) Åi a urmaÅului sÄti loan de Lemenyi, moda
era maghiarÄ, s'a trezit atunci o împotrivire energicÄ. Se fÄcurÄ
representaÅ£ii Guvernului, se luarÄ mÄsuri pentru a se asigura,
potrivit tratatului cu Roma, Bisericii romÄneÅti limba romÄneascÄ
în slujbÄ, în scoalÄ, în corespondenÅ£Ä.
â¢
Acum deci. în momentul cînd de la Viena se lÄsa frîna aÅa
de liberÄ Ungurilor, nu era momentul potrivit ca sÄ se deschidÄ
chestiunea romÄneascÄ pe acest termen, al legÄturii cu Ungurii.
Ungurii erau în fruntea bucatelor, Ungurii erau elementul de
care Viena avea mai multÄ nevoie. Si la 1830 Romînii de din-

â 122 â
colo erati cuminÅ£i Åi Åtiati cÄ Viena coace în cuptorul unora saâ
altora totdeauna numai turtele ei, Åi ei Åi-au zis: sÄ atacÄm mÄcar
naÅ£iunea pe care azi o pÄrÄseÅte Viena, reservîndu-ne ca, în
momentul cînd Viena va pÄrÄsi pe o alta, s'o atacÄm Åi pe
aceia.
Åi, atunci, în legÄtura cea mai strînsÄ cu actul din 1791, referindu-se
la toate temeiurile de drept ale naţiunii noastre în
regatul Ungariei, la vechimea ei mai mare, la numÄrul ei superior,
Ia sarcinile mai grele pe care le poartÄ supt raportul fiscal
Åi militar, la nevoia mai mare de ocrotire ce o are o na-
Å£iune rÄmasÄ, Åi nu din vina ei, în urmÄ, faÅ£Ä de naÅ£iunile celelalte,
se cerea egalisarea cu SaÅii, â ceia ce în ochii SaÅilor trebuia
sÄ fie o scandaloasÄ obrÄznicie, â pe teritoriul acesta al vechiului
domeniu regal, invocîndu-se chiar Åi acte publice din deosebite
secole, acte care nu recunoÅteau o calitate naÅ£ionalÄ locuitorilor
fondului regal, ci-1 declarati pe toÅ£i liberi Åi egal îndreptÄÅ£iÅ£i
la folosirea acestui domeniu supt toate raporturile. ca
pÄmînt, ca pÄdure, ca apÄ, ca orice alt drept, cum era, de pildÄ,
dreptul de cîrciumÄrit. Romînii sÄ nu mai poatÄ fi încÄlcaÅ£i în
ceia ce priveÅte hotarele de cÄtre SaÅi, sÄ nu mai fie datori a
plÄti popilor sÄseÅti dijma pe care eraQ gata s'o plÄteascÄ preo-
Å£ilor lor, Åi pe care, oricum, o Åi plÄtiaÅ£Ä; sÄ fie scutiÅ£i aceÅti preoÅ£i
de sarcini servile. sÄ fie aÅezaÅ£i popii lor în aceiaÅi situaÅ£ie în care
se gÄsiaÅ£l represintanÅ£ii religioÅi ai conlocuitorilor lor saÅi, Åi, pe
lÄngÄ aceasta, în aÅa-numitele âantistii comunale" (consilii comunale),
Romînii sÄ joace acelaÅi rol ca SaÅii, sÄ poatÄ alege Åi
sÄ poatÄ fi aleÅi, pe cînd pÄnÄ atunci era o escepÅ£ie sÄ se vadÄ
Romînii participînd la magistraturile comunale. Ba cereau mai
mult Åi decît atîta: ca, în mÄsura numÄrului Åi ÅtiinÅ£ii lor de
carte, a valorii lor politice, sÄ fie întrebuinÅ£aÅ£i Åi Romînii în toate
dregÄtoriile care atîrnati de alcÄtuirea specialÄ a domeniului regal.
Åi se insista asupra faptului cÄ o mulÅ£ime de tineri cari de
la Åcoala din Blaj plecaserÄ la Åcoala de drept din Cluj, cari
trecuserÄ apoi la Åcolile mai înnalte din Capitala Ungaiiei, erau
înlÄturaÅ£i numal din causa calitÄÅ£ii lor de Romîni: ei nu puteau
fi nici advocaÅ£i, nici funcÅ£ionari Åi nu erau admiÅi, supt niciun
raport, în legÄturÄ cu viaÅ£a publicÄ, din causa acestui defect
iniţial al fiinţei lor, care era calitatea de Romîn.
IscÄlit de amîndoi episcopii, actul a fost înnaintat dietei. Dieta

â 123 â
1-a trimes la obiÅnuita comisiune specialÄ a refusurilor. Comisiunea
aceia avea aierul cÄ vrea sÄ studieze actul; nu 1-a studiat.
PreÅedintele însuÅi era un nemeÅ interesat ca petiÅ£iunea sÄ nu fie
luatÄ Ã®n consideraÅ£ie.
Dar nu este necesar numal decît ca o cerere politicÄ sÄ biruiascÄ
pentru ca ea sÄ-Ål aibÄ Ã®nsemnÄtatea ei în desvoltarea
uneî naÅ£iuni: este de ajuns ca prin formularea ei sÄ se arate cÄ
aceastÄ naÅ£iune a ajuns gradul de maturitate, de îndrÄznealÄ
trebuitoare ca sÄ manifeste astfel de tendinÅ£e.
PuÅ£ine luni dupÄ aceasta, murind episcopul din Sibiiu,ââepiscopul
de rit grecesc al neuniţilor ardeleni", se spune în inscripţia
de pe mormîntul sÄu, â Romînii se îndreaptÄ cÄtre împÄrat cerîndu-î
sÄ continue favoarea pe care o începuse Ia numirea lui
Moga: sÄ li se dea episcop romîn, care sÄ fie ales, nu numai
de clerici, dar Åi de mireni. Aceasta însemna, fÄrÄ Ã®ndoialÄ, un
sinod de alegere episcopalÄ, cu caracterul de sinod general na-
Å£ional al Romînilor de confesiune ortodoxÄ. Åi li s'a acordat
numai dreptul de a-Ål alege trei candidaÅ£i dintre cari rÄmînea
sÄ se numeascÄ unul la Curte.
A fost numit Åaguna.

IX.
Personalitatea lui Andrei Åaguna.
Am vÄzut din ce pÄrÅ£i curgeau izvoarele de viaÅ£Ä Ã®n desvoltarea
romînimii de peste CarpaÅ£i. Am vÄzut cÄ o viaÅ£Ä politicÄ
Å£erÄneascÄ din nenorocire nu exista,âînÅ£eleg o viaÅ£Ä capabilÄ de
acÅ£iuni politice. Dar în alte pÄrÅ£i erau elemente de conÅtiinÅ£Ä, care
puteau sÄ trezeascÄ Åi sÄ conducÄ o luptÄ. Am urmÄrit pe fiecare
din elementele. acestea în desvoltarea lor pÄnÄ Ã®n apropierea
anului 1840, si am vÄzut, în rîndul întÄiu, organisarea Bisericii
romÄneÅti, transformÄrile adînci pe care aceastÄ BisericÄ le suferise
dupÄ anii 1760, si mai ales dupÄ rÄscoala lui Horea, transformÄri
care se observÄ mai ales în ceia ce priveÅte Biserica
ortodoxÄ, a majoritÄÅ£ii Romînilor din Ungaria.
Biserica aceasta de la o bucatÄ de vreme îsî schimbase caracterul
ei primitiv. de confesiune toleratÄ fÄrÄ caracter na-
Å£ional, ajungînd o BisericÄ pentru Romîni si exclusiv pentru Romîni;
ea cÄpÄtase si un caracter cultural pe care nu-1 putu desÄvîrÅi
deplin însÄ Ã®nnainte de Åaguna. Existau Åcolile de preoÅ£i, dar
aceste Åcoli erau încÄ tot vechile Åcoli elementare; teologie, lucruri
mai înnalte nu se învÄÅ£ari nici dupÄ plecarea lui LazÄr,
Åi cea mai mare parte din preoÅ£i aparÅ£ineau clerului aceluia modest
pe care-1 cunoaÅtem încÄ din veacul al XVIII-1ea. Biserica
aceasta represinta însÄ cea mai mare forÅ£Ä organisatÄ a poporului
romÄnesc de supt Coroana Sf. Åtefan. Prin numÄrul credincioÅilor.
prin valoarea lor de puritate naÅ£ionalÄ, prin legÄturile
mai strînse pe care puteau sÄ le aibÄ cu viaÅ£a bisericeascÄ a
Romînilor din celelalte pÄrÅ£i, aceastÄ BisericÄ, datÄ pe mîna unui

â 125 â
adevÄrat om, nu a unui biet funcÅ£ionar eclesiastic, totdeauna cu
frica în spate, cum fusese Vasile Moga, putea sÄ constituie elementul
de cÄpetenie de trezire, nu numal a unei vieÅ£i "culturale
energice, dar si a uneî manifestÄri politice în sensul pur naÅ£ional.
Mal puÅ£in înrîuritÄ de strÄini, avînd mal puÅ£ine legÄturi cu strÄinÄtatea
bisericeascÄ a Romei Åi a Statului, ea se desvoltase,
oricît de slab Åi de încet. dar înnainte de toate prin mijloacele
el proprii, Åi aceasta-i constituia puterea: singurÄ energia vitalÄ
a neamului o produsese, prin cele mal dureroase silinţi ale instinctului
sÄu de conservare.
Numal cît aceastÄ BisericÄ trebuia sÄ-Ål recunoascÄ puterea ei,
sÄ Åi-o organiseze mal bine, s'o puie într'o legÄturÄ nouÄ, cerutÄ
de vremurile care se deschideau, cu Statul, sÄ Åtie întrebuinÅ£a
noile împrejurÄri politice pentru a trage din ce în ce mal
multÄ putere Åi înrîurire cÄtre aceastÄ formÄ dominantÄ a na-
Å£iunii noastre care era Biserica.
Åi nu era numal atît: pe lîngÄ marile eî însuÅiri Åi foloasele
pe care le putea da prin situaÅ£iunea ei oarecum privilegiatÄ, ea
avea Åi scÄderi. Una era aceia cÄ, pe basa vechii organisÄri politice
a Romînilor din Ardeal, ea nu avea supt cîrja ei arhi-pÄstoreascÄ
Åi pe alÅ£i Romîni, foarte numeroÅi, foarte culÅ£i, dispunînd
de o gospodÄrie mult mal bunÄ, în calitatea lor de coloniÅti sau
amestecaÅ£i printre coloniÅti, cu drepturi politice mal mari decît
Romînii din Ardeal. E vorba de Romînii din comitatele exterioare,
Åi mal ales din pÄrÅ£ile Banatului Åi Aradului, pÄrÅ£i fericite din
monarhia austro-ungarÄ, pÄrÅ£i pe care monarhia trebuise sÄ le
facÄ fericite, pentru a atrage Åi a menÅ£inea pe coloniÅtii de deosebite
neamuri cari se aÅezarÄ acolo.
Åi acolo se dusese o luptÄ pentru întÄrirea, Åi mal ales pentru
isolarea bisericeascÄ a Romînilor. CÄci întÄrire si isolare sînt
pentru naÅ£iunea noastrÄ. Åi aici si aiurea, condiÅ£iuni neapÄrate
de viaÅ£Ä, ca unii cari, â Åi într'o parte, Åi într'alta, cel puÅ£in în
ceia ce priveÅte anume Å¢inuturi care au si o populaÅ£ie strÄinÄ,
ce are asupra noastrÄ sau predominarea unei dominaÅ£ii istorice
tradiÅ£ionale sau o superioritate de culturÄ, pe care nu trebuie
s'o tÄgÄduim, safl, în stîrÅit. avantagii economice,ânu ne putem
întÄri fÄrÄ a ne isola Åi nu ne putem isola fÄrÄ a ne Åi întÄri.
Biserica aceasta romÄneascÄ din pÄrÅ£ile exterioare ale Ardealului
avea nevoie, deci, pentru a se întÄri,întÄiCi de isolare, Åi, în

â 126 â
primul rînd, faÅ£Ä de elementul sîrbesc. Ca naÅ£iune n'avem, natural,
nimic, nicio duÅmÄnie, faÅ£Ä de Sîrbî; dar poate sÄ se întîmple
ca pe un anumit teritoriu interesele noastre sÄ nu poatÄ trÄi
alÄturi cu interesele de desvoltare asimilantÄ ale naÅ£iunii sîrbeÅti.
Åi a fost, Åi este Åi acum, o luptÄ continuÄ, tÄcutÄ, â ce
nu influenÅ£eazÄ politica noastrÄ naÅ£ionalÄ Ã®n genere â. o luptÄ
localÄ,âde concurenÅ£Ä, de întrecere, nu de duÅmÄnie,- între'noT
Åi Sîrbi. Biserica sîrbeascÄ era cea cu privilegiile; noi eram credincioÅii
cari, scoÅi din vechi rosturi ierarhice, ne întruniserÄm în
jurul acestei Biserici. înnainte de cele douÄ mari curente ale
venirii Sirbilor, Banatul nu fusese o terra deserta, un pÄmînt nelocuit.
Asupra vechii noastre vieÅ£i patriarhale, fÄrÄ privilegii, se
aÅternuse însÄ viaÅ£a aceasta sîrbeascÄ nouÄ, cu drepturi mari.
Åi prin urmare viaÅ£a noastrÄ se confundase în aceasta.
De aceia nevoia cea mare era de a se smulge Romînii din
aceastÄ atîrnare sîrbeascÄ. Åi i-a ajutat în aceastÄ privinÅ£Ä cultura,
care este un lucru binecuvîntat: în ortce formÄ s'ar primi,
ea ajunge pÄnÄ Ã®n sfîrÅit Ia osebirile naÅ£ionale care stau în esenÅ£a
ei însÄÅi.
Cultura aceasta romÄneascÄ din Banat, a unui lorgovici, a
unui Å¢ichindel, a unui Diaconovici-Loga, fie Åi cu nota generalÄ
ortodoxÄ, fie Åi cu influenÅ£Ä sîrbeascÄ Ã®ntr'însa, fie, în ceia
ce priveÅte elementele sale mai înnalte, de tipic vienes, oficial,
stampilat de guvern, cultura aceasta ajungea sÄ facÄ pe Romînîi
din Banat Åi pÄrÅ£ile Aradului a simÅ£i nevoia unei vieÅ£i sufleteÅti
deosebite.
Se cÄpÄtÄ,âÅi în urma silinÅ£ilor pasionate ale lui Moise NicoarÄ,
pe care Moga refusÄ sÄ-I ajute,âpalsprezece ani dupÄ zadarnica
petiÅ£ie de despÄrÅ£ire din 1814, dreptul de a pune Romîni în
Scaunul Aradului,âla VîrÅeÅ£ Åi TimiÅoara rÄmînînd sÄ fie numal
Sîrbî cunoscÄtori de romÄneÅte. ArÄdanul Nestor loanovici era
deci Romîn declarat, iar colegul sÄu din VîrÅeÅ£, apoi din Timi-
Åoara, Maxim Manuiloviei, un Romîn ascuns. Era totuÅi ceva.
Dar desrobitorul mult aÅteptat a fost numal Åaguna (n. 20 Decembre
1808)l. Åi el venia de la Sîrbi, ca fost ucenic de teologie
la VîrÅeÅ£, Åi poate cÄ este mai bine cÄ venia de la Sîrbi, fiindcÄ
1 Pentru tot ce-1 priveÅte v., în genere, i. LupaÅ, Mitropoiitui Andreiii
Åaguna, ed. a 2-a, Sibiiil 1911.

- 127 â
astfel cunoÅtea toatÄ practica lor administrativÄ. Toate inten-
Å£iunile lor ierarhice erau astfel absolut familiare omului care fusese
ani de zile dupÄ absolvirea studiilor secretar intim al Mitropolitului
sîrbesc din CarlovÄÅ£, Åtefan Stratimirovici.
Åaguna a avut norocul încÄ de la început cÄ s'a gÄsit â de
la 1842 â Åi ca egumen la vechea mÄnÄstire Opovo, din Sirmiu,
în aceastÄ lume de cÄlugÄri ortodocÅi ai Banatului. în care na-
Å£iunea Ini avea de reclamat drepturi.
Astfel la moartea lui Moga se fÄcuse ceva pentru întrunirea
supt aceiaÅi cîrjÄ a tuturor Romînilor de peste munÅ£i, precum
se fÄcuse mult pentru ridicarea prestigiului acestei cîrje romÄneÅti,
care era singurul sceptru naţional posibil.
Dar Biserica însÄÅi n'ar fi fost suficientÄ pentru a cîÅtiga tot
ce s'a cîÅtigat în preajma anului 1848. în acest an Åi în aceia
cari urmeazÄ dupÄ dînsul mai iese la ivealÄ Åi alte elemente.
Biserica aceasta nu era bogatÄ. Biserica aceasta nu fusese dotatÄ
niciodatÄ cum fusese aceia din Blaj sau cum fusese Åi mai
mult dotatÄ â Åi se pare cÄ ghiftuirea aceasta de la început a
imobilisat-o pentru totdeauna â Biserica din Oradea-Mare, bogatÄ,
luxoasÄ, dar care nu miÅcÄ nici mÄcar cît o protopqpie
ortodoxÄ din locurile cele mai sÄrace Åi bÄtute de Dumnezet
i
ale Romînilor de dincolo. Åi Biserica aceasta era în cea mai
mare parte incultÄ. Cine nu-Åi aduce aminte â legenda pÄstreazÄ
amintirea acestor lucruri â de inspecÅ£iile lui Åaguna tînÄr prin
satele barbare, de preoÅ£ii cari parcÄ ieÅiau din fundul pÄmîntului,
cari Åtiau sÄ ceteascÄ numal pe o anume carte Åi într'un
anume loc, cari erau îmbrÄcaÅ£i ca Å£eranii Åi trÄiau ca Å£eranii,â
Åi nu trÄiau prin partea cea mai bunÄ a vieÅ£ii Å£erÄneÅti, ci tocmal
prin pÄrÅ£ile cele mai rele. PreoÅ£i de turmÄ, de cîrciumÄ Åi
de horÄ. Se mai pot vedea Åi azi astfel de exemplare. Atunci însÄ
acest tip de preot era aproape general, Åi ni putem închipui cÄ finul
spirit care era Åaguna, aristocratic prin educaÅ£ie,ânepot de bogat
negustor aromîn, âgrec", din Pesta, susÅ£inÄtor al culturii, Atanasie
Grabovschi (din Grabova), nobil de âApadia", Åi el însuÅi
crescut în Capitala Ungariei Åi la Viena, â trebuie sÄ fi avut un
sentiment de oroare la înfÄÅ£iÅarea acestor pÄstori antediluvieni,
mai mult gîcitori Åi fermecÄtori decît luminaÅ£i slujbaÅi ai Domnului.

â 128 â
Pentru o îndreptare, se putea gîndi cineva la elementele romÄneÅti
care se ridicaserÄ prin UniversitÄÅ£ile strÄine Åi jucau
un rol mal mult sau mal puÅ£in însemnat, crescînd însÄ. în orice
cas, în viaÅ£a oficialÄ, administrativÄ. judecÄtoreascÄ a provinciei.
FuncÅ£ionarii aceÅtia erau mulÅ£i, Åi atîţia dintre ei cu bune inten-
Å£ii, Åi cari se manifestafl- cum am vÄzut, Åi în cultura începÄtoare
a poporului lor, ca doctorul Vasicifl de la contumacia TemeÅului,
care a ajuns Åi membru al Academiei Romîne.
Din nenorocire însÄ, ei nu trÄiserÄ Ã®ntr'un mediu romÄnesc, Åi.
dacÄ aceasta nu-i înstrÄinase de cultura neamului, îl fÄcuse însÄ
foarte puţin proprii pentru a represinta, în cadrul funcţiunilor
lor, în locul unde fuseserÄ aÅezaÅ£i prin cariera lor administrativÄ
safl judecÄtoreascÄ, aspiraÅ£iile politice ale poporului romÄnesc.
Mal tÄrziii numal, cercetÄtorii UniversitÄÅ£ilor strÄine vor deveni
factori importanţi în viaţa Romînilor din Ardeal: cei de la
la 1848, cari însÄ nu erau bÄtrîni. Eî aparÅ£in la douÄ categorii.
întÄiu profesorii tineri de drept, de filosofie, din rîndul cÄrora tace
parte Åi Simion BÄrnuÅ£ (nÄscut la 1808. în satul BocÅa-RomînÄ,
din pÄrÅ£ile Crasnei, format la ÅimlÄu. Careii-Marî si Blaj; profesor
aici din 1831), care este însuÅi represintantul tip al acestor oameni
nÄscuÅ£i din pÄrinÅ£i Å£erani, învÄÅ£ind Åcolile elementare în preajma
casei pÄrinteÅti, trecînd pe urmÄ la Universitatea ardeleanÄ
spre a urmÄ altceva decît teologia pentru care erafl meniÅ£i, Åi
cari, ajungînd sÄ aibÄ cunoÅtinÅ£a legilor omeneÅti si a unei filosofii
ce-Ål are fÄrÄ Ã®ndoialÄ legÄturile sale cu teologia, dar cu
altÄ tendinÅ£Ä, se bucurÄ de altÄ libertate a spiritului. BÄrnuÅ£
â o clipÄ Åi notariu consistorial (1835)1 â intra- de la început
în conflict cu cercurile blÄjene. Neducînd sufleteÅte viaÅ£a tipicÄ
din epoca lui Petru Pavel Aaron, continuatÄ de VlÄdica Leme"nyi,
el ajunse la certuri cu acesta. la luptÄ Ã®mpotriva celor din stînta
odaie cu uÅile Åi fereÅtile lÄcÄtuite, la. împotrivirea dîrzÄ, desperatÄ
faÅ£Ä de asfixia blÄjeanÄ. A spart geamurile Åi a strigat, Åi,
cînd au vrut sÄ-1 tragÄ Ã®nlÄuntru, închizîndu-se din nof l toate comunicaÅ£iile,
el s'a arÄtat gata sÄ se desfacÄ din lumea ÅcolarÄ
care-I cerea sacrificiul vieÅ£ii sale de om liber. La 1838 încÄ, el
trecea la Sibiiu pentru a-sî termina studiile de drept.
Dar mal era Åi o altÄ categorie: studenÅ£ii tineri de Ia drept
1 V. Gr. Pop, l. c., II, p. 39. Cf. Ist. Ut. rom., l. c., pp. 800-1.

â 129 â
ein 1840, aceia cari avuserÄ pÄnÄ atunci alte rosturi Åi cari luaserÄ
de la cultura ungureascÄ, singura cunoscutÄ lor, un lucru
foarte folositor. Cultura aceasta era combativÄ, revoluÅ£ionarÄ, cuprinsÄ
de o nebiruitÄ patimÄ de a schimba lucrurile Åi, pe de
altÄ parte, de o încredere absolutÄ Ã®n resultatele acestor stor-
Å£Äri. Tineretul unguresc de pe vremurile acelea era absolut nebun
supt raportul politic, si de aceastÄ nebunie s'au molipsit Åi
tinerii Romîni. Cine ar crede, în epoce liniÅtite, ca un grup de
studenÅ£i, sÄ poatÄ sÄ transforme viaÅ£a unei naÅ£iuni îSînt vremuri
însÄ cînd se poate aÅa ceva.
Dar mal era un lucru: studenÅ£ii aceÅtia nu erafl bogaÅ£i Åi nu
aveau relaÅ£ii, care pot lî foarte importante Åi folositoare, Åi ei nu
aveau noţiunea vieţii practice într'un sens mal înnalt. Aceste trei
calitÄÅ£i se puteaÅ£i însÄ cÄpÄta pentru neam de aiurea. Am vÄzut
cum elementul romÄnesc de origine balcanicÄ cîÅtigase o situa-
Å£ie preponderantÄ supt raportul avuÅ£iilor în viaÅ£a Ungariei Åi
cum acest element pe încetul si-a pierdut caracterul sÄfl osebitor,
astfel încît, nu numal cÄ Macedonenii se simÅ£iau Romîni ca
toÅ£i ceilalÅ£i, sacrificînd sume importante pentru cultura noastrÄ,
dar elementul grecesc pur se desnaţionalisase. El au întrat, cu
toatÄ avuÅ£ia lor, cu bisericile lor, cu Åcolile, cu bibliotecile, cu
prÄvÄliile lor, în curentul cel nou, activ, al vieÅ£ii romÄneÅti. La
Pesta Åi Viena existaÅ£i astfel de colonii, care numal pe urmÄ Åi-au
pierdut biserica Åi conÅtiinÅ£a naÅ£ionalÄ: cu un Dumba, un Åina.
Familiile acestea, cu biserica în care se slujia romÄneÅte Åi greceÅte,
cu o ÅcoalÄ care avea în calitate de conducÄtor pe un
Boiagi â s'au gÄsit Åi chitanÅ£ele acestui dascÄl macedonean la
Åcolile romÄneÅti din CapitalÄ1â, constituiau o clasÄ bogatÄ, influentÄ,
avînd legÄturi în toate pÄrÅ£ile, nobilitatÄ adesea dupÄ o
îndelungatÄ activitate spornicÄ. Ea putea sÄ dea Romînilor de
dincolo tocmal ceia ce li lipsia, cÄci bietul preot ardelean saÄ
bÄnÄÅ£ean, studentul sÄrac, funcÅ£ionarul smerit nici n'arfiîndrÄsnit
sÄ calce pragul caselor în care un Grabovschi de Apadia se
simÅ£ia ca la el acasÄ. Si, pe de altÄ parte, aceÅti oameni nu represintau
numal atît, ci Åi o culturÄ laicÄ, foarte modestÄ poate, care
se sprijinia pe o situaţie la care studenţii în drept de la Cluj, pier-
1 Analele Academiei Romîne, XXiX, p. l Åi urm.
litoria Homtnilor din Ungaria.

â 130 â
duÅ£i prin cine Åtie ce colÅ£uri ale Ardealului ca judecÄtori Åi func-
ţionari administrativi, nu puteaţi rîvni.
Ca sÄ se întîmple actul acela hotÄrîtor de manifestare politicÄ
nouÄ a naÅ£iunii în 1848, cînd alte naÅ£iuni cu glas tare
cereafl pretutindeni drepturi corespunzÄtoare aspiraÅ£iilor lor seculare,
pentru aceasta trebuia un om care sÄ Ã®ntruneascÄ anume
calitÄÅ£i: calitatea de Romîn, conducÄtor al organisaÅ£ieî eclesiastice
celei mal largi a Romînilor din Ardeal; al doilea, sÄ aibÄ
acele cunoÅtinÅ£e superioare pe care le putea .cÄpÄta cineva din
alte scoli decît din Åcolile noastre de teologie. cunoÅtinÅ£e înnalte
de drept, si, în sfîrsit. acest om trebuia sÄ fie un om de Capital?,
de oraŠmare. deprins a se presinta în saloane, a vorbi cu
represintanÅ£ii de cÄpetenie al lumii austriace, totdeauna roabÄ
a formelor.
Åi norocul cel mare al nostru a fost cÄ ele s'au putut gÄsi
întrunite în personalitatea superioarÄ a lui Åaguna. Dar toatÄ
inteligenÅ£a lui organisatoare n'ar fi servit la nimic dacÄ n'ar fi
avut în acelaÅi timp aceste trei calitÄÅ£i. Åi, dacÄ ar fi avut Åi a
patra calitate, pe care nici n'a putut-o cîÅtiga, dacÄ ar fi prins
rÄdÄcini în viaÅ£a Å£eranului romîn, dacÄ ar fi ajuns la tormula
âprin noi înÅine", dacÄ ar fi crezut în ridicarea neamului prin
forţele lui proprii, pactînd cu cine vrea el pentru singura zi în
care e nevoie de acest pact, misiunea lui ar fi fost mult maî
glorioasÄ Åi mal fecundÄ. A fost însÄ eroul forÅ£elor sale proprii,
aÅa de mari, fÄrÄ ca Å¢Ärina-MamÄ sÄ-i adauge acele uriaÅe
energii elementare care fÄceau nebiruit, în fabulÄ, pe Anteu.
PÄrintele loan LupaÅ, în lucrarea-î comemorativÄ despre Åaguna,
a arÄtat timpurile de tinereÅ£Ä ale viitorului Mitropolit, în
care el însuÅi Åi fratele Åi sora lui au fost ameninÅ£aÅ£i de primejdia
â din punctul de vedere ortodox â a catolicismului.
Familia fiind sÄracÄ, si avînd nevoie de sprijin din partea autoritÄÅ£ii
bisericeÅti, si cea mal apropiatÄ autoritate bisericeascÄ.
din MiÅcolÅ£, nefiind cea ortodoxÄ, copiii au trecut la confesiunea
romanÄ. Mama nu s'a învoit la aceastÄ schimbare, si stÄruinÅ£ile
ei au învins.
FÄrÄ a face niclun fel de sentimentalism, e evident cÄ, dacÄ
Åaguna ar fi rÄmas catolic, ar fi fost o mare pierdere pentru
naÅ£iunea noastrÄ. Pe atîtea cÄi era îndreptat cÄtre strÄinÄtate,

â 131 â
lucru de care trebuie sÄ se Å£ie samÄ. Era îndreptat cÄtre strÄinÄtate
prin toate legÄturile familiei sale, care la începtul veacului
al XlX-1ea era mai mult sau mal puÅ£in amestecatÄ cu viaÅ£a
strÄinÄ din Capitalele sau centrele celor mari de negoÅ£ ale Ungariei.
EducaÅ£ia primitÄ de la început nu era de sigur o educaÅ£ie
romÄneascÄ. TînÄrul Anastasie, cÄlugÄrul Andrei s'a reromanisat.
Åi s'a reromanisat, n'as zice numal decît din voinÅ£Äânu trebuie
sÄ exagerÄmâ, ci prin împrejurÄrile vieÅ£ii sale. N'a fÄcut-o din
interes â ar fi o insultÄ s'o spunem â, dar nici dintr'o con-
ÅtiinÅ£Ä romÄneascÄ superioarÄ, ceia ce ar fi iarÄÅi o exagerare.
oricît de folositoare ar putea fi în starea actualÄ de lucruri. A
revenit prin BisericÄ Åi prin anumite accidente întîmplÄtoare în
cariera lui bisericeascÄ, accidente, care, ca oricare altele, s'au
întîmplat, dar puteau foarte bine sÄ nu se întîmple. Pe lîngÄ
aceasta un om de calitatea lui nu era cerut de naÅ£iunea romÄneascÄ,
â trebuie s'o recunoaÅtem. Sînt casuri în care o naÅ£iune
este rÄu servitÄ, prea rÄu servitÄ de cineva dintre fiii sÄi Åi
atunci îl înlÄturÄ pentru nevrednicie; dar sînt casuri în care o
naÅ£iune ar putea fi prea bine servitÄ de cÄtre unul din fiii sÄi Åi
atunci îl înlÄturÄ, cu Åi mai multÄ Ã®nvierÅunare, pentru vrednicie.
Da, naÅ£iunea romÄneascÄ de dincolo, la începutul veacului al
XlX-1ea, n'avea nevoie de Åaguna, supt niciun raport. O viaÅ£Ä
întreagÄ s'a sbÄtut el ca sÄ Ã®mpace naÅ£iunea romînÄ cu superioritatea
lui, Åi n'a izbutit. A trÄit niÅte ani teribili la sfîrÅit.
ToatÄ activitatea politicÄ a Romînilor se îndepÄrtase de la el.
Era socotit ca un greÅit. Åi, dacÄ ar fi fost considerat ca un
greÅit din punctul de vedere al lipsei de contact cu poporul,
dacÄ aceasta 1-ar fi îndepÄrtat pe el, care era omul Vienei, în
legÄturi cu cercurile oficiale, care-Åi trÄgea puterea din aceste
cercuri oficiale, Åi nu atît din viaÅ£a maselor naÅ£iunii, s'ar înÅ£elege.
Dar, chiar dacÄ n'ar fi fost înlÄturat de niÅte oameni cari
represintau o politicÄ mai bunÄ decît a lui, încÄ ar mai fi o explica
Å£ie, cum e în totdeauna cînd înlÄturarea cuiva vine de la oameni
cari-i sînt superiori sati cari sînt puÅi în împrejurÄri de acelea
în care într'un chip superior fac aceiaÅi politicÄ, cu însuÅirile Åi
neajunsurile sale. Dar nu; el a fost înlÄturat de coaliÅ£ia incapacitÄÅ£ilor
Åi a nepregÄtirilor, care de cele mai multe ori are
biruinÅ£a împotriva oamenilor ce-Åi simt o menire pe lume.
Prin urmare, prin calitÄÅ£ile lui, Åaguna nu era chemat a juca

â 132 â
un rol mare între Romîni. Romînii aveati nevoie de altceva, de
un gospodar bisericesc bun, care sÄ facÄ Åcoli elementare, care
sÄ supravegheze învÄÅ£Ämîntul în aceste Åcoli, sÄ Ã®ngrijeascÄ a nu -I
lipsi niciodatÄ nimÄnui mijloacele simple pentru educaÅ£ia religioasÄ
a sufletului sÄu. De aceasta aveau nevoie: de un om foarte
respectuos faÅ£Ä de CoroanÄ, care sÄ nu amestece naÅ£iunea sa în
niciun fel de greutÄÅ£i, care de trei ori sÄ Ã®ntrebe pe cel de sus
înnainte de a îndrÄzni sÄ facÄ un lucru pentru cei de jos. Na-
Å£iunii nu-i trebuia Moga â e drept â, dar numal fiindcÄ Moga
îmbÄtrînise; îi trebuia însÄ o reîntinerire a lui Moga, cu oarecare
calitÄÅ£i de instrucÅ£ie superioare acelora de care se putuse învrednici,
în vremurile sale, acesta. Atîta-i trebuia ortodoxiei de dincolo,
Åi nu o superioritate, care ar fi fost Åi jignitoare. De sigur, dacÄ
Swift ar fi continuat povestea lui Gulliver duÅmÄnit de pitici,
s'ar fi vÄzut cÄ, dupÄ multe firicele de pÄianjen rupte de miÅcÄrile
sale, totuÅi Liliputienii au isprÄvit prin a-1 lega cobzÄ.
Åi apoi, pornind oarecum din lumea oficialitÄÅ£ii, Åaguna avea o
chemare de a trÄi în lumea aceasta superioarÄ, în care se cer
fÄrÄ Ã®ndoialÄ anumite cunoÅtinÅ£e, pe care nu toatÄ lumea le are Åi
pe care el le avea într'un grad înnalt, dar pe care Romînii ceilalţi,
în genere, nici nu le aveau, nici nu le puteau preţui. El
însuÅi nu se simÅ£ia atras de la început cÄtre moravurile primitive
ale Bisericii romÄneÅti. Va fi jignit Åi el, dar Åi pe el 1-a jignit
Biserica încredinÅ£atÄ lui, de atîtea ort. Åi totuÅi i s'a jertfit.
singura cale pe care putea s'o înnalţe, de atîtea ori.
TotuÅi niciodatÄ n'a fost încunjurat, propriu vorbind, de clerul
sÄu întreg, ci a avut pe lîngÄ sine unul sau doi crescuÅ£i în spiritul
lui, â Veniamini pÄstrÄtori ai gîndurilor sale Åi cÄrora li
încredinţa adîncile sale dureri intime.
Pe de altÄ parte, Romînii de atunci nu înÅ£elegeau nici marele
folos care ar putea resulta pentru ei din anumite legÄturi cu anumite
cercuri vienese. Acele cercuri vienese existau, precum
exista puterea fundamentalÄ a naÅ£iunii romîne, dar între un
factor Åi altul nu se stabiliserÄ alte legÄturi decît a birului, a serviciului
militar, a îndeplinirii datoriilor de supuÅi. Nu se putea
prevedea vremea cînd Viena va avea nevoie de Romîni supt un
alt raport decît supt raportul de buni supuÅi, de îndeplinitori
punctuali ai datoriei lor faÅ£Ä de Cîrmuire, de zestre omeneascÄ
ereditarÄ a MÄriei Sale Chesaro-CrÄieÅti.

â 133 â
Deci, dacÄ Åaguna ar fi rÄmas în catolicism, toate acestea
nu se fÄceau, ori mÄcar nu se fÄceau atunci, ceia ce are importanÅ£a
sa. S'a întîmplat cÄ a fost altfel.
Intimitatea Iui Åaguna atunci, adîncul sincer al cugetului sÄÅ£i
nu le cunoaÅtem, fiindcÄ n'avem scrisorile lui particulare. Va fi
existat â cÄci omul era prea superior ca sÄ nu fi existat,âva fi
existat o tragedie intimÄ Ã®n sufletul lui, în care au stat, o mul-
Å£ime de vreme, anumite elemente în luptÄ. Nu i-a bÄnuit nimeni
ortodoxia, dar romînitatea i-a bÄnuit-o, Åi chiar conÅtiinÅ£a romÄneascÄ
cÄpÄtatÄ mal tÄrziu i-au bÄnuit-o mulÅ£i, vÄzîndu-se, între
altele, Åi prin aceia cÄ, în alegerea de episcop de la Turda (1-iu
Decembre st. n. 1847), dupÄ cîteva luni de vicariat (început în
August 1846), el a fost în rîndul al treilea. Era tînÄr, frumos, învÄÅ£at,
avea talente sociale, era harnic â minune mare la o naÅ£iune care se
fereÅte adesea de acest defect â. prin urmare avea o mulÅ£ime
de calitÄÅ£i; dar tocmal de aceia a fost în rîndul al treilea. Doi
alÅ£ii i-au rÄsÄrit înnainte: pe lîngÄ sîrguinciosul director Åcolar
Moise Fulea, Åi înnaintea acestuia chiar, un membru al familiei
Moga, loan. Åi atunci Duhul Sfînt, care uitase sÄ inspire pe protopopii
adunaţi pentru alegerea succesorului lui Vasilie Moga, a
inspirat pe împÄrat â Åi acesta lucru destul de rar â Åi la 24
lanuar 18481 1-a ales pe dînsul.
OdatÄ ce el venia de la împÄrat. inferioritatea lui dispÄruse.
Din vicariul suspect ce era pÄnÄ atunci, a devenit VlÄdica cel bun.
Omul nu fÄcuse nimic ca sÄ ajungÄ Ã®n rîndul al treilea ; din
potrivÄ, în cele cîteva luni de vicariat, cercetase diocesa sa,
intrase în legÄturi cu preoÅ£ii, pentru scoalÄ Ã®Åi formase un program
de îmbunÄtÄÅ£ire. Åi dupÄ aceasta era sÄ meargÄ pe ace
iaÅi cale.
Acei mulÅ£i cari s'au simÅ£it jigniÅ£i în sufletul lor cÄ s'a ales Åaguna,
persistau totuÅi sÄ vadÄ Ã®n el un Sîrb. El a întrebuinÅ£at, pÄnÄ
foarte tÄrziÅ£i, pentru studiile sale, cÄrÅ£i slavoneÅti; lucrÄrile lui,
cum este Istoria bisericeascÄ, sînt fÄcute dupÄ modele sîrbeÅti.
Cetirea lui a fost în mare parte Åi latinÄ : pe una o avea din cariera
de ortodox, iar pe cealaltÄ, cetirea latinÄ, germanÄ Åi ungureascÄ,
o avea din studiile lui anterioare la MiÅcolÅ£ Åi Pesta.
El a vorbit însÄ celor de jos Åi a predicat romÄneÅte. A Åtiut
1 înnainte de alegerea lui Cuza-VodÄ tocmai cu unsprezece ani.

â 134 â
bine romÄneÅte, fÄrÄ Ã®ndoialÄ; scrisorile lui sînt într'o limbÄ
destul de bunÄ, dar cu toate acestea în intimitatea lui el vorbia
mai mult nemÅ£eÅte; glumele lui cu cei mai de aproape, poreclele
pe care li le dÄdea, toate acestea erau nemÅ£eÅti. în acest cerc
larg al activitÄÅ£ii sale, nu-Åi avea nici rudele Åi nici mormintele.
Avem, de Åi nu le-a adunat încÄ nimeni, circulÄrile lui. Ele
Å£intesc toate de-a dreptul la neajunsurile timpului. Se vede foarte
bine un ochiu clar, prevenitor, care nu se sfieÅte de nimic, care
aratÄ orice este rÄu Åi vede imediat mijlocul de îndreptare. A
fost un admirabil om practic. RÄul cînd 1-a vÄzut, nici n'a
avut vreme sÄ zicÄ nu, ci fapta lui a trecut de odatÄ la da.
PÄcatul cel mare pentru Åaguna însÄ este cÄ le spunea în
felul în care le-ar fi putut spune Åi un guvernator de provincie
de la Graz, Åi un episcop catolic de la Briinn, Åi oricare func-
Å£ionar eclesiastic sau laic din orice provincie a Imperiului. Cugetul
lui nu era romÄnesc, felul cum el gîndia era al scoalelor
unde învÄÅ£ase. Lumea din care plecase el, nu avea o vatrÄ romÄneascÄ
în mijlocul casei. De aceia a rÄmas imperialist Åi austriac.
Si de aceia multe din formulele pe care le-a gÄsit nu
s'au prefÄcut în realitÄÅ£i binefÄcÄtoare pentru neamul a cÄrui
BisericÄ o organisase.
Poate dacÄ cerea mai puÅ£in Åi cerea altfel, ar fi mers lucrurile
mai bine. însÄ el a cerut aÅa de înnalt Åi aÅa de complect,
încît a descurajat pe mulÅ£i oameni, cari n'au mai fÄcut nirm'c.
Cum era Åaguna, Åi cît timp a pÄstorit Åaguna, Åi cît de bine
a fost servit Åaguna, Åi de naturÄ Åi de împrejurÄri, cÄci nu-î
lipsia nimic omului ca om, Åi nici în ce priveÅte elementele
care-i stÄteau la îndemînÄ dincolo de margenile poporului sÄu!
NiciodatÄ n'a fost Romîn care sÄ porunceascÄ mai mult. Acesta
n'a cerut, a pretins, Åi de aceia a cÄpÄtat. El a Åtiut cine sînt
NemÅ£ii din Viena Åi Ungurii din Pesta. Nu se întrÄ la ei Återgîndu-Å£i
de o sutÄ de ori tÄlpile pe covoarele de la uÅÄ Åi îndoindu-Å£i
mijlocul în faţa tuturor lacheilor cari iese în cale.
Trebuie sÄ Ã®ntri cu conÅtiinÅ£a cÄ represinÅ£i un popor, indiferent
de-cum te-ar chema. ConÅtiinÅ£a aceasta a avut-o el. Åi, dacÄ cu
toate acestea, Åaguna, avînd însuÅirile Åi îndemÄnÄrile acestea excepÅ£ionale,
nu a putut face Åi mai mari luoruri, dacÄ pe urma
pÄstoriei sale îndelungate au rÄmas încÄ preoÅ£i cari abia Åtiau
carte Åi au rÄmas Åcoli care numal de formÄ figureazÄ astfel,

dacÄ literatura romÄneascÄ nu s'a îmbogÄÅ£it esenÅ£ial, aceasta
se datoreÅte faptului cÄ acest Abstand, aceastÄ deosebire de
situaÅ£ie între o parte Åi alta, era aÅa de mare, încît asupra
ei nu se putea întinde o punte. între el Åi ai lui era o incapacitate
de a se înÅ£elege, Åi nu poÅ£i servi pe cineva bine pÄnÄ
nu 1-al înţeles deplin.
Åi acest caracter mai puÅ£in fericit al personalitÄÅ£ii sale a rÄmas
pÄnÄ la sfîrÅit, cînd i se isprÄveÅte stÄpînirea. Cînd dispare
un om a cÄrui viaÅ£Ä a însemnat un contact sufletesc continua
între el însuÅi Åi aceia asupra cÄrora s'a întins activitatea lui,
âcea mai fericitÄ misiune pe care o poate avea un om pe
lameâ,cel ce vine dupÄ dînsul trebuie sÄ-Åi facÄ Ã®ntÄiu un examen
de conÅtiinÅ£Ä: Vin dupÄ un duhovnic; pot fi eu un pÄstrÄtoi
de taine Åi un deslegÄtor de pÄcate? Pe cînd, în casul cellalt,
întrebarea aceasta nu se pune. S'a fÄcut cutare lucru; lucrul
acesta a avut un înţeles formal. a încremenit în caracterul
acesta formal. Åi care este omul care sÄ nu zicÄ: dar Åi eu pot
sÄ Ã®ndeplinesc aceastÄ formÄ! Aceasta este cheia succesiunii lui
Åaguna.
De aceia nu este om care sÄ se fi cutremurat înnainte de a
cÄlca pragul ReÅedinÅ£ei din Sibiiu. Nu este unul care sÄ fi vÄzut
pe Åaguna însuÅi stînd în prag Åi cerîndu-i socotealÄ de ce este
Åi de ce poate. Nimeni n'a vÄzut fiinÅ£a lui Åaguna în locurile
pe care le întemeiase Åi le umpluse de viaÅ£Ä, ci a vÄzut cancelaria
lui Åaguna, care se poate continuÄ lesne pornind de la cel
din urmÄ numÄr de ordine.
Da, este incontestabil cÄ un anume formalism de origine austriacÄ,
un anume spirit de cancelarie a pÄtruns în lumea romÄneascÄ
prin Åaguna. De almintrelea, ca sÄ Ã®nÅ£eleagÄ cineva acest
lucru, trebuie sÄ-Åi aminteascÄ Åi cariera lui. înnainte de a veni
în mijlocul Romînilor, el a petrecut cîtva timp în lumea mÄnÄstireascÄ.
Dar nu s'a împÄrtÄÅit de viaÅ£a cÄlugÄreascÄ, aÅa
de nodestÄ Åi intimÄ. VlÄdicii cari au fost cÄlugÄri se deosebesc
totdeauna printr'un fel de adîncÄ intimitate, printr'o umilinÅ£Ä
atingÄtoare, miÅcÄtoare, contagioasÄ, am zice, a spiritului
lor. Cel mai mare teolog nu are nota aceasta. Aceasta nu se
învaÅ£Ä, se capÄtÄ Ã®n anii aceia îndelungaÅ£i de singurÄtate, în înfÄÅ£iÅarea
aceia zilnicÄ a sufletului înnaintea lui Dumnezeu. Åa-

â 136 â
guna n'a fost om de mÄnÄstire. El a trecut doar printr'o mÄnÄstire
de lux, cum sînt mÄnÄstirile ortodoxe din Austro-Ungariacare
au prea puÅ£in din spiritul monastic rÄsÄritean, din spiritul
acela de isolare asceticÄ, de îndepÄrtare de lume.
Apoi a fost funcÅ£ionar de cancelarie în lumea bisericeascÄ a
Sîrbilor. A stat pe lîngÄ Mitropolitul din CarlovÄÅ£, intim al lui.
DupÄ tradiÅ£ie Åi dupÄ privilegiile care s'au acordat Sîrbilor cînd
s'au aÅezat în regatul Ungariei. âPatriarhii" aceÅtia din CarlovÄÅ£
sînt înnainte de toate Åefii naÅ£iunii lor. Deci Åi pe la 1830-40
erau oameni cari fÄceau politicÄ de pe Scaunul metropolitan. si
ceia ce a învÄÅ£at Åaguna la dînÅii n'au fost atîta lucruri bisericeÅti,
pe care le Åtia si din ÅcoalÄ, ci cum se face singura politicÄ
posibilÄ pentru o naÅ£iune ortodoxÄ din monarhie. Un Stiatimirovici
era ca un suveran între ai sÄi Åi secretarii lui erau
ca secretarii intimi ai unui cap încoronat.
Venind deci Åaguna în Ardeal, el a vrut sÄ fieâ, Åi a fost. a
izbutit sÄ fie prin calitÄÅ£ile sale superioareâun Patriarh al Romînilor.
Ce erau pentru el uniÅ£ii ? O grÄmadÄ de rebeli, pe
cari-i domina el cu personalitatea lui, Åi, dacÄ ar fi reuÅit sÄ-I
aducÄ la vechea lor credinÅ£Ä ortodoxÄ, rolul sÄÄ patriarhal, am
putea zice rolul sÄÄ regal, s'ar fi pronunÅ£at încÄ mai mdt. DacÄ
i-ar fi oferit cineva sÄ conducÄ o BisericÄ fÄrÄ caracter de represintanÅ£Ä
naÅ£ionalÄ, o BisericÄ fÄrÄ legÄturi posibile cu Curtea.
o BisericÄ Ã®n care sÄ nu se petreacÄ lupte politice, pe care el
sÄ se simtÄ chemat a le domina, mÄ Ã®ntreb dacÄ Åaguna ar
mai fi pÄstrat pe el haina pe care a purtat-o.
Åi naÅ£ia sîrbeascÄ exista de la cel d'intÄiu act împÄrÄtesc pecetluit
care se dÄduse Åefilor ei. O naÅ£ie romÄneascÄ Ã®nsÄ nu
exista înnainte de 1848, oricît de mult ar fi fost cerutÄ de la
torurile înnalte de aceia cari se simÅ£iau fÄcînd parte dintr'insa.
Asupra teritoriului locuit de Romîni, întinzîndu-se, în cursul
desvoltÄrii istorice, deosebite regimuri, care nu erau determinate
de Romîni Åi de desvoltarea Romînilor însÄÅi, s'ati gÄsit Romîni
de mai multe clase, din punctul de vedere constituţional: Romînii
de pe moÅiile regale vechi, de pe fundus regius, Rooaînii
de pe moÅiile fiscale ale împÄratului, Romînii de pe moÅiile Bisericii,
Romînii din vechile districte militare, cari se bucurati de
drepturi nobiliare din generaţie în generaţie, Romînii din regimentele
cele noi, din alcÄtuirile grÄnicereÅti, care se fÄcuserÄ pe

â 137 â
vremea Mariei-Teresei Åi a lui losif alll-1ea; tot telul deRomîni.
Din punctul de vedere constituţional, existaţ1 numai aceste categorii;
nu exista o naÅ£iune, superioarÄ Åi mai veche decît aceste
categorii. Åi categoriile nu plecaserÄ din naÅ£iunea însÄÅi, nu era
aceastÄ naÅ£iune la izvorul lor, ci ele plecaserÄ din anumite necesitÄÅ£i
de politicÄ austriacÄ, sau, înnainte de aceasta, de politicÄ
regalÄ ungureascÄ. NaÅ£iunea, care la Sîrbi era la început,
la Romîni trebuia sÄ fie tocmal la stîrÅit.
Acestea fiind împrejurÄrile în care trÄiesc Romînii Åi în epoca
lui Åaguna, îÅi poate închipui cineva cÄ el a trecut dincolo
de drepturile sale, a trecut dincolo de chemarea sa naturalÄ
jucînd rolul patriarhal pe care 1-a jucat. Dar el de la început
n'a avut altceva înnaintea ochilor decît acest lucru. DupÄ cum
Sîrbii erau cu toÅ£ii strînÅiîn umbra Mitropolitului din CarlovÄÅ£, dupÄ
cum acesta avea dreptul sÄ vorbeascÄ Vienei în numele tuturor
Sirbilor, dupÄ cum nu exista pentru Sîrbi nici culturÄ, nici drept în
afarÄ de organisaÅ£ia bisericeascÄ, tot aÅa pentru Romîni nu trebuia
sÄ existe nimic în afarÄ de aceastÄ organisaÅ£ie a Bisericii lor.
Aici însÄ a fost o slÄbiciune în acÅ£iunea Iui Åaguna. El a
împiedecat alcÄtuirea în afarÄ de BisericÄ a unei forÅ£e culturale
politice Åi sociale romÄneÅti. O parte din duÅmÄnia care se îndreaptÄ
cÄtre el în cursul luptelor constituÅ£ionale ale Romînilor
din Ungaria, dupÄ Ã®ndeplinirea organisaÅ£iei bisericeÅti, se explicÄ
Åi prin faptul cÄ elementul laic avea Åi el oarecare drepturi.
Oricît de mult o naÅ£iune ar fi legatÄ de tradiÅ£ia religioasÄ, de
o tradiÅ£ie ierarhicÄ â Åi mai mult decît era legatÄ naÅ£iunea
romÄneascÄ Ã®n Ardeal Åi Ungaria nu se putea â, cu toate acestea
este bine sÄ existe ceva Åi în afarÄ de aceastÄ organisaÅ£ie-
în general se poate zice un lucru: orice tel de organisaÅ£ie fundamentalÄ
ar exista la un popor, în orice domeniu, este bine
sa existe ceva în afarÄ de aceastÄ organisaÅ£ie, fiindcÄ numal
aceasta permite un control.
Un control nu era necesar în vremea lui Åaguna. Ar fi fost
dÄunÄtor dacÄ s'ar fi fÄcut în contra unui om cum era Åaguna.
Si totuÅi a fost un asemenea control. De cîte ori însÄ s'a uitat
cineva in socotelile politice ale lui Åaguna, a încurcat lucrurile.
El era în stare sÄ-Åi îndeplineascÄ funcÅ£iunile politice ce Åi le
însuÅise fÄrÄ amestecul nimÄnui. Dar. dacÄ cineva nu poate sÄ

â 138 â
fie sigur ce va fi succesorul din sîngele sÄu, cum poate sti ce
poate fi acela resultat dintr'o alegere influenÅ£atÄ de atîtea interese
omeneÅti Åi putînd sÄ ridice cine Åtie ce incapacitate
comodÄ!
Åaguna însuÅi a creat, cum vom vedea, un sinod naÅ£ional :
cea mai mare inovaÅ£ie a lui Åaguna, determinatÄ Ã®nsÄ si de
concepÅ£ia lui de a porunci prin BisericÄ. A voit sÄ dea voie Åi
celorlalÅ£i sÄ se manifeste ca naÅ£iune doar cu ocasia alegerilor
episcopale Åi âagendelor". Puteau Åi mirenii sÄ se amestece în
viaÅ£a bisericeascÄ, dar rÄmînînd mireni. Cine-i pregÄtise însÄ
pe aceÅti mireni de un rol politic ? El însuÅi n'a avut legÄturi
cu ei; a rÄmas preot pÄnÄ la stîrÅit, încunjurat numal de ucenicii
lui bisericeÅti. Poate cÄ vre unul din laici ar fi putut sÄ
fie cîÅtigat. La dînsul însÄ nu se întra cu uÅurinÅ£Ä, se pÄtrundea
greu. PÄnÄ Åi strÄinii aveati o sfialÄ de a veni în faÅ£a lui Åaguna.
IatÄ ce spune un Ungur cuiva care mergea în Ardeal:
âîntrÄ Ã®n Ardeal Åi cautÄ sÄ vezi pe Åaguna. SÄ Åtii însÄ cÄ
acela este un om pe care nu-1 poate cuprinde o Å£arÄ".
Prin urmare mirenii au rÄmas needucaÅ£i politiceÅte în tot
acest timp, Åi din acest fapt, din aceastÄ needucare a mirenilor
au resultat greÅelile lor, cu totul fÄrÄ coordonare logicÄ,
de a juca un rol politic împotriva lui, cînd poate ar fi fost cu
putinÅ£Ä sÄ joace un rol politic alÄturi de dînsul si în sensul vederilor
Åi acÅ£iunii întreprinse de Åaguna.
în sfîrÅit voiu încheia cu o constatare, care, aceia, desÄvîrÅeÅte
icoana pe care trebuie sÄ ni-o facem despre Åaguna.
Åaguna a fost guvernamental de la început pÄnÄ la sfîrÅit.
Dar poate fi cineva fi guvernamental în mai multe feluri.
Åaguna a fost guvernamental de gradul cel mai înnalt. Nicio
hotÄrîre de-a lui n'a plecat fÄrÄ asentimentul CurÅ£ii, nicio hotÄrîre
a lui nu s'a lovit de punctul de vedere al Curţii. Atît numal
cÄ a -Åtiut sÄ pregÄteascÄ Curtea într'un anume sens. E un corectiv,
dar el a existat numal pentru el, nu Åi pentru alÅ£ii. A
fost un Austriac, imperialist Åi habsburgic, Åi s'a creat de atunci
un obiceiu în acest sens. Dar pe urmÄ Viena s'a mutat, în ce
priveÅte pe Romîni, la Pesta, Åi succesorii lui, cari au fÄcut politica
Pestei, revendicÄ pentru Åaguna originalitatea detestabilei
lor politice. Åaguna nu întreba pe miniÅtri, ci pe împÄrat. Dar

x.
PregÄtirea miÅcÄrii de la 1848.
DupÄ ce s'a schiÅ£at psihologia lui Åaguna, care, am spus-o.
nu a fost încÄ un factor de iniÅ£iativÄ Åi de conducere în miÅcarea
de la 1848 a Romînilor din Ungaria, venim la însÄÅi
aceastÄ miÅcare, prin urmare la seria de evenimente care se
petrec la Romînii supuÅi Coroanei Sf. Åtefan, Romînii ardeleni
în special Åi Romînii din comitatele exterioare, între luna lui
Mart Åi luna lui Maiu 1848.
Se Åtie cÄ Ã®n 1848 miÅcarea revoluÅ£ionarÄ a plecat din anumite
centre apusene Åi din aceste centre s'a întins pe urmÄ
asupra restului Europei. A fost o miÅcare pornitÄ din Paris, unul
din ultimele ecouri ale marilor schimbÄri petrecute în 1789, una
din ultimele lupte care se daÅ£i împotriva regalitÄÅ£ii, fie Åi de
voinÅ£Ä naÅ£ionalÄ. De acolo miÅcarea se întinde pÄnÄ la capÄtul
celÄlalt al Europei, avînd un rÄsunet pÄnÄ Ã®n regiunile acelea ruseÅti
care se poate zice cÄ, la dreptul vorbind, nici nu aparÅ£in
strict Europei.
Acum causa întinderii acestei miÅcÄri â Åi noi nu vorbim de
miÅcarea de la 1848 în general, ci atîta numal cît este de nevoie
ca sÄ se înÅ£eleagÄ ce s'a petrecut dincolo de munÅ£iâ, causa, zic.
pentru care aceastÄ miÅcare din 1848 s'a putut rÄspîndi aÅa de
rÄpede, nu este numal contagiunea revoluÅ£ionarÄ. Evident cÄ o
revoluÅ£ie este contagioasÄ. Se simte cineva oarecum dator, de
o datorie de onoare, ca, atunci cînd s'a fÄcut ceva aiurea, sÄ
se facÄ Åi la el acasÄ; dar, în afarÄ de faptul cÄ miÅcÄrile revo-

â141â'
luÅ£ionare au un caracter contagios â pe cît sînt de puÅ£in molipsitoare
miÅcÄrile fÄcute pentru a le doborî â, pentru ca miÅcarea
revoluÅ£ionarÄ din 1848 sÄ capete intensitatea pe care i-o constatÄm
în deosebitele centre a trebuit sÄ se mal adaoge încÄ un lucru:
anume pregÄtirea unei clase capabile de a represinta cu lupte Åi
cu sacrificii idealul revoluţionar în deosebitele ţeri europene.
Evident cÄ turburÄri ar fi fost în Capitalele deosebitelor State
din Europa centralÄ Åi orientalÄ, chiar dacÄ n'ar fi existat o
clasÄ capabilÄ de a porni Åi de a urmÄri o luptÄ. Aici sîntem încÄ
In domeniul contagiunii, dar ea rÄmîne superficialÄ atîta vreme
cît nu existÄ factorul interior, care s'o ajute.
în centrul Europei existau asemenea factori cari trebuiau sÄ dea
miÅcÄrii un caracter serios dramatic Åi un caracter transformator
pentru viaţa ţerilor în care revoluţia s'a manifestat. La Germani
exista o burghesie, pe care oficialitatea nu voia s'o recunoascÄ,
mÄcar în oarecare mÄsurÄ. RevoluÅ£ia de la 1789 se
întinsese în Germania odatÄ cu armele Republicei Åi ale lui Napoleon,
Åi adusese oarecare schimbÄri în domeniul legal, administrativ,
de Åi transformÄri profunde în domeniul social nu fuseserÄ
aduse. Nu fuseserÄ, ca în.FranÅ£a, schimbÄri în ce priveÅte
însuÅi regimul proprietÄÅ£ii, nu se dobîndise libertatea totalÄ a
comerÅ£ului Åi a industriei din legÄturile lor medievale. Si de aceia
burghesia nu se putea ridica în mÄsura în care s'a ridicat în
FranÅ£a. TotuÅi aceastÄ burghesie, cu tradiÅ£ii, avea destulÄ moÅtenire
politicÄ Åi destulÄ putere actualÄ ca sÄ poatÄ juca rolul
de cÄpetenie în Stat.
Åi, dacÄ acest substrat de nemulÅ£Ämirî Åi aspiraÅ£ii se întîlneÅte
în Å£erile germanice, cum putea sÄ nu se întindÄ miÅcarea
în Italia anului 1848, cînd acolo existau douÄ lucruri hotÄrîtoare
în aceastÄ privinÅ£Ä: o naÅ£ionalitate iritatÄ, supusÄ dominaÅ£iei
strÄine, direct safl indirect, o conÅtiinÅ£Ä naÅ£ionalÄ care
tindea cÄtre unitate, pe care o predicaserÄ generaÅ£ii întregi de
scriitori, existau vechi familii cu glorioase anale care se acomodau
foarte greu cu un regim de Curte, represintat de strÄini, Åi cu un
regim de funcţionari, servit de cei mal cruzi tirani al naţiunii
italiene?
Åi în Spania era o întreagÄ viaÅ£Ä civilÄ Åi militarÄ Ã®nnÄbuÅitÄ
de regimul preoÅ£ilor, în Polonia ruseascÄ un mare popor, aÅ£ipit

â 142 â
numal prin cucerire, o nobilime mîndrÄ Åi încÄ bogatÄ, arzînd
de dorinÅ£a epocelor mari din viaÅ£a naÅ£iunii, condusÄ de iniÅ£iativa
ei vitregÄ Åi turbulentÄ. La noi, în Principate, era icoana lui
Åtefan-cel-Mare, a lui Mihal Viteazul, a Vladimirescului, era un
tineret boieresc cu mintea exaltatÄ de doctrinele francese sorbite
în anii de educaţie la Paris.
Dar, la Romînii, din Ungaria, în momentul cînd revoluţia
întra în Yiena, cînd fenomenele pregÄtitoare apÄreaÅ£i la Pesta.
eînd ideile lui Kossuth, Slovacul entusiast, fanaticul Slav. serdte
de tumultuoasa poesie a lui Petuffy, alt Slav, biruia asupra
teoriilor lui Szechenyi, care era clasa Åi care era curentul de
ideî capabile de a susţinea o revoluţie ?
Venim întÄiu la clase. Ce înÅ£elegea Å£erÄnimea din Ardeal din
ideile revoluÅ£iei de la 1789, în numele cÄrora se ridicaserÄ popoarele
acum a patra oarÄ Ã®n 1848 ? Cultura se întinsese foarte
slab asupra lor, Åi cultura de scris Åi cetit este Åi mal mult Åi
maî puÅ£in decît o ideie politicÄ: mai puÅ£in, fiindcÄ anumite lueruri
politice nu se pot judeca de cine Åtie' sÄ ceteascÄ Åi- sÄ
scrie. Åi este mal mult decît o ideie politicÄ, fiindcÄ, fÄrÄ sÄ al
patru clase primare. anumite- lucruri care te intereseazÄ de
aproape le înveÅ£i, cÄci altfel îţi merge rÄu.
Å¢erÄnimea avea în sufletul ei numal douÄ elemente politice
saft politico-sociale: avea, întÄiu, amintirea lucrurilor din 1784.
Amintirile acestea se transmit straÅnic din generaÅ£ie în generaÅ£ie.
Åi, chiar dacÄ miÅcarea lui Horea nu se întinsese asupra tuturor
Å¢inuturilor ardelene, faima zburase apoi pretutindeni. De atunci se
încercaserÄ a i se uÅura suferinÅ£ele prin urbarii impuse în locul
vechilor condice feudale. Cel din 1819 cuprinde însÄ sarcini Åi
raaî aspre Åi o micÅorare prin înÅelÄciune a dreptului la pÄmînt.
Iar cel de la 1847 avea astfel de prescripÅ£ii, â cedîndu-se totnl
âdomnului" de odinioarÄ, care putea sÄ Åi izgoneascÄ pe fostul
sÄu Åerb, â încît Guvernul nu îndrÄzni mÄcar sÄ-1 publice *.
Al doilea element politico-social ar fi putut sÄ-1 constituie cugetarea
Romînilor din Ardeal: dar ea nu consista decît în con-
ÅtiinÅ£a de drept popularÄ, pe care au avut-o Åi Romînii din Ar-
1 DupÄ BariÅ£, PflrÅ£i alese din Istoria Transilvaniei, în lorga, Geschichte du
rumuuischen Volkes, iI, pp. 279-80.

â 143 â
deal ca Åi Romînii de dincoace Åi pe care nimic nu este în stare
sÄ li-o scoatÄ din minte. De fapt, Romînii din Ardeal mal ales
trÄiaÅ£l în împrejurÄri cu totul împovÄrÄtoare. SÄ nu credem ceia
ce se spune, din necunoÅtinÅ£Ä sau din interes, cu privire la admirabilul
regim la care erau supuÅi Å£eranii de acolo în veacul al
XVIII-!ea, supt Maria-Teresa, âmaica noastrÄ", supt losif al II-lea.
reformatorul. Nu; era mal bunÄ situaÅ£ia Å£eranilor de aici decît
aceia a fraÅ£ilor lor din monarhia austriacÄ. Ai noÅtri trÄiau în
sate rari, cu pÄduri fÄrÄ stÄpîn, cu ape în care nimeni nu împiedeca
pescuitul, cu o concepÅ£ie foarte largÄ a dreptului stÄpînului
asupra cîrciumei, asupra morii, cu un Domn guvernînd
dupÄ sistemul democratic turcesc, care cere ca sÄracul sÄ fie
mulÅ£Ämit, chiar de ar peri Voevodul.
în împrejurÄrile acestea, Å£erÄnimea de la noi, pe basa vechiului
drept romÄnesc, care-i tot numal adevÄratÄ âegalitate, libertate
Åi fraternitate", era mult mal fericitÄ, cu toatÄ asprimea
Åi abusurile unei fiscalitÄÅ£i împotriva cÄreia stÄtea deschisÄ calea
plîngerilor si a intervenÅ£iilor pe lîngÄ factorii decisivi în viaÅ£a
Principatelor. Am vÄzut cÄ Ã®ncercÄrile de reformÄ socialÄÅi agrarÄ
profundÄ se loviserÄ Ã®n Ardeal de resistenÅ£a, zgomotoasÄ sau tÄcutÄ.
dar cu atît mal îndÄrÄtnicÄ, a claselor superioare, usurpatoare.
Deci pentru libertate de sarcini, pentru dreptul asupra muncii
sale, pentru stÄpînirea asupra pÄmîntului care nu cunoscuse
vre-odatÄ alÅ£i muncitori decît neamul, decît sîngele sÄu. erafl
gata sÄ se rÄscoale, ca bunicii Åi pÄrinÅ£ii lor odinioarÄ, toÅ£i a-
ceÅti fii neîndreptÄÅ£iÅ£i Åi batjocuriÅ£i al Å£erii.
Si era de ajuns sÄ i se fi vorbit Å£eranului romîn de la 1848
de aceste chestiuni pentru ca sÄ se ridice Åi pentru ideile politice
ale predicatorului, pe care el însuÅi nu le înÅ£elegea. Numal
sÄ disparÄ tradiÅ£ia slujbelor, slova strÄinÄ, asprÄ, a urbanilor!
Acum, de la un timp, este adevÄrat, atenÅ£ia Ungurilor nu mal
era îndreptatÄ asupra urbariilor. Dominau cu totul ideile revolu-
Å£ionare ale lui Kossuth toatÄ ordinea politicÄ Åi ordinea socialÄ.
Prin urmare- de ce sÄ se mal discute, dacÄ Å£erÄnimea o sÄ aibÄ
atîtea drepturi, de ce sÄ se cearÄ ceva mal mult sau ceva mal
puÅ£in, cînd o sÄ vie vremea în curînd sÄ se schimbe toate lucrurile
? Cînd o prefacere radicalÄ apare la orizont, cine se mal
ocupÄ de amÄnuntele situaÅ£iei presente!
Dar, în orice cas, ce-i pÄsa Å£eranului âvalah" de ce scrie Kos-

â 144 â
suth la Pesta. cînd el vroia sÄ meargÄ la pÄdure Åi nu avea
voie, vroia sÄ meargÄ la apÄ Åi nu avea voie, vroia sÄ macine
singur grîul Åi, nu avea voie, vroia sÄ-Åi vînzÄ vinul cum îi convenia
Åi nu avea voie. Un ânem lehet" de la un capÄt la altul
al teritoriului supus Coroanei ungare pe care locuiau Romînii.
Åi omul este o ciudatÄ creaturÄ: pe dînsul nu-1 revoltÄ ce
pÄgubeÅte, cît însuÅi actul de a-1 împiedeca sÄ facÄ anumite lucruri.
âNem lehet" acesta este de fapt cel mai teribil strigÄt
revoluţionar care se poate închipui. Regimul perpetuu negativ
era prin aceasta chiar un regim exasperant.
Mai gÄsim însÄ Åi un al treilea element revoluÅ£ionar în massa
Å£erÄneascÄ. O parte din Å£eranii romîni locuiaÅ£Ä pe pÄmîntul domnilor,
dar alta pe vechiul âtundus regius", pe moÅiile MÄriei Sale,
care fuseserÄ dÄruite pe urmÄ SaÅilor.
Aici el vedea Å£erani mai bine împÄrÅ£iÅ£i în toate privinÅ£ele
decît dînsul. Nu âjupîni" din oraÅe, ci plugari ca Åi dînsul Åi
cari nu-i impuneaÄ nici prin aspect, nici prin inteligenÅ£Ä, nici
prin destoinicie. Åi el nu putea fi ca dînÅii. Cellalt, cu âcizmele
mari", Romînul, cu picioarele goale; cellalt, îmbrÄcat bine, solid,
dupÄ anotimpuri, Romînul, cu biata lui cÄmaÅÄ cÄptuÅitÄ cu crivÄÅ£,
iarna. Åi de o bucatÄ de vreme el mai vedea un lucru, ori cel
puÅ£in îl vedea mai bine. Sasul putea face din fiul sÄu un meÅter.
un negustor, un advocat, un medic, un funcÅ£ionar. Romînul însÄ
trebuia sÄ fie ceia ce fusese tatÄl lui,âÅi ceva mai sÄrac decît
tatÄl lui, fiindcÄ el fusese unul Åi fiii erau în cele mai multe
casuri foarte mulÅ£i, dupÄ datina naÅ£ionalÄ. ComparaÅ£ia aceasta
cu Sasul îl durea pe Romîn mai mult decît tovÄrÄÅia cu Ungurul
de pe moÅiile domnilor de pÄmînt. Astfel de comparaÅ£ii
îndeamnÄ Ã®nsÄ Ã®ntÄiu la plîngeri â le-am vÄzut â, pe urmÄ la
luptÄ, la lupta înteÅ£itÄ, oarbÄ, pÄnÄ la biruinÅ£Ä.
Dar, pÄnÄ acum, cum vedem, nu sînt decît elemente sociale:
elemente politice, propriu vorbind, nu sînt. Nici nu mai vorbim
de o organisaÅ£ie politicÄ: aceia vine mai tÄrziu, dupÄ ce elementele
politice au cÄpÄtat conÅtiinÅ£a puterii care derivÄ din unirea
Åi din subordonarea lor,âpentru cÄ unire fÄrÄ subordonare nu
se poate.
Dar în afarÄ de acestea, din sate, care erau oare elementele ce puteati
fi cîÅtigate pentru o luptÄ revoluÅ£ionarÄ Ã®n sensul frances.

â 145 â
în sensul german, în sensul italian, în sensul polon de la 1848 ?
Romînii din Ungaria nu aveau o burghesie formatÄ din ei
înÅii. Era însÄ Compania greceascÄ, pe încetul romanisatÄ. Negustori
bogaÅ£i, oameni isteÅ£i, ei aveaf l Åi ambiÅ£ii sociale: sÄ li
se reserve cutare stranÄ Ã®n bisericÄ, potrivit cu însemnÄtatea
capitalului întrebuinÅ£at de fiecare în afaceri. De sigur cÄ Å£ineau
ca, atunci cînd nevestele lor ieÅiau la primblare, toatÄ lumea mal
sÄracÄ sÄ se dea în lÄturi. La moartea lor trebuiau sÄ sune clopotele
mal mult decît la cetÄÅ£enii obiÅnuiÅ£i; lumea trebuia sÄ
meargÄ dupÄ dînÅii în numÄr mal mare Åi mormîntul lor sÄ fie
mal frumos decît al unui simplu om sÄrac. Dar aici se mÄrgeniau
ambiţiile acestor oameni.
âGrecii" erau cel puÅ£in de trei generaÅ£ii negustori în aceste
locuri. Dar o clasÄ negustoreascÄ nu poate sÄ fie pregÄtitÄ pentru
un curent politic decît cînd a trecut multÄ vreme si ea a
prins puteri foarte însemnate, cînd s'a legat de dînsa o anumitÄ
culturÄ superioarÄ. Åi ce culturÄ superioarÄ se putea lipi de
Grecii aceÅtia, cari nici nu mal cetiau romÄneÅte ? Si, apoi, cum
am spus, viaÅ£a socialÄ superioarÄ, de limbÄ germanÄ, ni-I rÄpia
tot mal mult. Nu s'a fÄcut oare din fiul lui Hagi Constantin Pop
de la Sibiiu Åi al jupÄnesei PÄunica, înruditÄ cu familii boiereÅti
oltene, din Zenobie, crescut la DomniÅ£a BalaÅa din BucureÅti, de
marele dascÄl Lambru, întÄiu un cochet ofiÅ£er imperial Åi apoi
âbolÅ£ile sibiiene rÄmînînd pustii Åi scaunul ctitorului gol în biserica
din GroapÄâ, d. Zenobie Pop, baron de BOhmstetten Åi
director al BÄncii Imperiale din Viena? Ori poate, de Åi corespundea
cu Åaguna, ca Åi cu Mitropolitul Veniamin Åi alÅ£i fruntaÅi
din Principate, mal avea el, mal putea el avea un rol de
frunte în marile schimbÄri ce aÅteptau naÅ£ia sa?
în genere, astfel de oameni nu se pun în fruntea unei miÅcÄri
revoluţionare, nu-sî primejduiesc capitalurile, prin care, singure,
el trÄiesc, prin care se impun Åi au un rol social Åi-Ål pot manifesta
o ambiÅ£ie politicÄ. Pe aceÅtia dar nu se putea conta. RevoluÅ£ia
însemna obloanele lÄsate în jos, lacÄtul pus la deposit,
banii ascunÅi în pÄmînt, strÄmoÅeÅte.
O clasÄ Ã®n adevÄr aristocraticÄ este un element nepreÅ£uit într'o
miÅcare revoluÅ£ionarÄ. AristocraÅ£ii, cînd sînt adevÄrat aristocraÅ£i,
au multe defecte, dar au Åi însuÅiri. Die generaÅ£ie în generaÅ£ie
sînt deprinÅi a comandÄ; este un fel de mîndrieinstincjstoria
Itom»nllur din 1.ngnria. 10

â 146 â
tivÄ Ã®n ei. Cum nu pot rÄbda ofensa personalÄ pe care li-o face
cineva, tot aÅa nu pot sÄ rabde nici ofensa care se aduce clasei
ori naÅ£iunii lor. De-odatÄ un jucÄtor de cÄrÅ£i, un bÄutor de
Åampnnie, un fanatic de sporturi peste mÄsurÄ, un cutreierÄtor
de Å£eri Åi de lumi se preface în erou naÅ£ional. Este de sigur folositor
sÄ aibÄ un popor o astfel de aristocraÅ£ie, care represintÄ,
în forma cea mai sensibilÄ Åi cea mai gata de apÄrare, întÄiu,
Åi, pe urmÄ. de atac, sentimentul naÅ£ional.
Dar boierii ardeleni, aristocraÅ£ii âvalahi", coborîtorii Voevozilor,
cnezilor de odinioarÄ din Ardeal, aceia formau nobilimea
ungureascÄ âde opincÄ", de care rîdea nobilimea cealaltÄ, Åi
care cu toate acestea se ţinea pe urmele nobilimii maghiare autentice
Åi cÄuta s'o imite. Niciunul din ei n'a avut o tresÄrire
de conÅtiinÅ£Ä naÅ£ionalÄ romÄneascÄ.
Dar nobilii pot sÄ fie înlocuiÅ£i în anumite împrejurÄri prin intelectuali,
Åi mai ales prin intelectualii cari n'au ajuns la o anumitÄ
vrîstÄ, la care devin înÅ£elepÅ£i înnainte de orice: vrîsta lefii,
vrîsta zestrii, vrîsta unei situaÅ£ii care presintÄ atîtea avantagii.
Intelectualii aceÅtia mai tineri, începînd de la studenÅ£i, pot
juca rolul conducÄtor într'o revoluÅ£ie. A fost, în Viena, foarte interesantÄ
legÄtura între turbulentul ascultÄtor al cursurilor UniversitÄÅ£ii,
între intelectualul romantic, Åi bunul burghes âtilistean",
care-Åi apÄrase pÄnÄ atunci punga, nevasta, fata de unul ca Åi
de cellalt.
Dar, la Romînii de peste munÅ£i, o asemenea legÄturÄ nu se
putea face între âGrecul" companist, timid Åi incult, Åi cÄrturarul
tînÄr care nu-Åi gÄsia ocupaÅ£ie acasÄ si Statul nu-1 întrebuinÅ£a
Åi atunci, cum am vÄzut, el trebuia sÄ se ducÄ aiurea, unde
atîţia dintre ei se asimilau. în grija de avere, în âsevas faÅ£Ä
de ocîrmuire".
în ceia ce priveÅte pe studenÅ£ii romîni de dincolo, aceÅti studenÅ£i
erau puÅ£ini, eraa sÄraci, Åi prin urmare atîrnau de o mul-
Å£ime de lume, tot cu frica în spate sÄ nu-Åi piardÄ pînea, cu
care se Å£ineau. Pe lîngÄ aceasta erau crescuÅ£i prin Åcoli superioare
deosebite, din care niciuna nu era romaneascÄ. Abia se întemeiase,
de BariÅ£, gimnasiul din BraÅov, Åi cel din Blaj fusese
radical curÄÅ£it de propagandele politice primejdioase. Unii învÄ-
Å£au la Åcolile ungureÅti, alÅ£ii la Åcolile sÄseÅti, mai pe urmÄ toÅ£i
la Åcolile din Pesta Åi Viena, unde li trebuia timp ca sÄ se

â 147 â
înÅ£eleagÄ Ã®ntre dînÅii. Nu vorbiau aceiaÅi limbÄ decît în ceia ce
priveÅte sunetul cuvintelor, dar, în ceia ce priveÅte ideile, vorbiau
fiecare un limbagiu deosebit. Cea mal mare nenorocire pentru
un popor: sÄ nu capete în întregimea lui cultura din acelaÅi
izvor, în acelaÅi spirit...
Doar cÄ, de la un timp, începînd sÄ fie primiÅ£i Åi unii Romîni
în locuri administrative inferioare, mulÅ£i învÄÅ£au âdrepturile",
iura, la Sibiiu. Nu teoriile care se predaÅ£i acum Åi din care
iese concepÅ£ia metafieicÄ a dreptului constituÅ£ional maghiar, care
tulburÄ minÅ£ile tuturor celor ce se apropie de el, ci un fel de
drept administrativ înnainte de toate, care nu cuprindea nici filosufie,
nici ideal; el Å£intia mal ales la cunoaÅterea cît mal deplinÄ
Åi predicarea cît mal cÄlduroasÄ a datoriilor supuÅilor (Pflichten

â 148 â
în Ardeal Åi sentimentul not i de putere al elementului romÄnesc
în aceastÄ provincie. Erau pregÄtiÅ£i pentru a da aceastÄ soluÅ£ie.
erau aderenÅ£i convinÅi Åi cÄlduroÅi ai crezului celui nou. Åi te
prinde mila cînd, în amintirile lui Papiu Ilarian, pline încÄ de
speranÅ£ele lui ca student â Åi ca student a jucat un rol mare în
aceastÄ miÅcare â, vezi urmele nesiguranÅ£ei. Åi pe Romîni îi solicita
aceiaÅi întrebare Åi erau puÅi în faÅ£a necesitÄÅ£ii absolute a
unei probleme imediate. Dar rÄspunsul nu-1 puteau da; unul îl
înÅ£elegea într'un fel, altul în alt fel. ToÅ£i eraÅ£i, în fond, înÅelaÅ£i, ilusionaţî
pentru unirea cu Ungaria. Doar aÅa credea Åi învÄÅ£atul
profesor tînÄr din Blaj, Timoteiu Cipariu, care fusese Åi pe Ia
noi, care avea legÄturi cu intelectualii din Principate Åi care începuse
a scoate o foaie politicÄ, âOrganul LuminÄrii", tocmai
pentru a se sprijini aceastÄ causÄ. Iar care dintre tineri, dupÄ
acceptarea unirii, dupÄ iscÄlirea actelor presintate, încerca a mai
vorbi de Romîni si de un viitor romÄnesc. era întrerupt de strigÄtele
furioase ale colegilor maghiari, cari-i amintiau cÄ acel ce
a votat unirea e Ungur, cetÄÅ£ean ungar, si alta nimic ! Åi atunci
cea mai mare parte din ei s'au simÅ£it aÅa de rÄtÄciÅ£i, înÅ£elegînd
datoria de a face ceva, dar incapabili de a Åti ce anume trebuie
sÄ facÄ...
AÅa e totdeauna cînd lipseÅte substratul adînc al unei culturi
naÅ£ionale, unicÄ Åi sigurÄ stÄpînÄ peste sunetele tuturora.

XI.
MiÅcarea de la 1848: ziua de 3 Maiu.
Izvoarele nu lipsesc, în aparenÅ£Ä, pentru miÅcarea Ardealului
din 1848. Avem expunerea lui Papiu Ilarian, unul din iniţiatorii
ei, avem pe a lui BariÅ£, avem, de curînd, notele scurte Åi exacte
ale lui loan PuÅcariu. âCartea de aur" a d-1ui PÄcÄÅ£ian înfÄÅ£i-
ÅeazÄ un numÄr din actele autentice. CorespondenÅ£a lui BariÅ£,
din care numal o micÄ parte, de la început, s'a tipÄrit de d.
G. Bogdan-DuicÄ. în foiletonul âTribunei", poate fi deosebit de
preÅ£ioasÄ; a lui Åaguna se cuprinde, tot în micÄ parte, în apendicele
întÄii ediÅ£ii din cartea pÄrintelui I. LupaÅ; alte acte sînt
date de pÄrintele vicariu Ilarion PuÅoariu în Metropolia Romînilor
ortodoxi din Ungaria .fi Transilvania, Sibiiu, 1900.
încÄ un material pe care 1-am aÅtepta ar fi acela care s'ar
putea scoate din izvoarele oficiale, din actele administrative Åi
constituÅ£ionale, sÄ zicem, ale principatului ardelean. Comisari,
trimiÅi pe basa unor anumite hotÄrîri, ati redactat o serie întreagÄ
de rapoarte. Nu cunoaÅtem poate cuprinsul lor decît în
parte.
Cele douÄ Biserici apoi au Åi ele în archivele lor un bogat material,
încÄ absolut inedit.
DupÄ lÄmuririle acestea de naturÄ bibliograficÄ criticÄ sÄ venim
acum la însÄÅi desvoltarea revoluÅ£iei, începînd cu note privitoare
la presa romÄneascÄ din 1848.
Exista o singurÄ foaie culturalÄ, âFoaia pentru minte", inimÄ
Åi literaturÄ", cu anexa ei de informaÅ£ii politice care era âGazeta

â 150 â
Transilvaniei". Ele eraÅ£i strÄbÄtute în de ajuns de tendinÅ£e politice
ca sÄ Ã®nÅ£elegem jocul de idei al timpului, aplicat Ia împrejurÄrile
în care trÄiau Romînii. Ele erau moderate. represintind
mal ales vederile burghesiel de negustori din oraÅul de graniÅ£Ä.
Clasa aceasta burghesÄ nu cetia însÄ numai âGazeta Transilvaniei",
ci Åi gazete strÄine. MulÅ£i stiafl greceÅte Åi cetiau de
preferinÅ£Ä foile care sosiau din Grecia nouÄ. liberÄ. Iar la Blaj.
unde, pe lîngÄ Cipariu, lumea profesoralÄ era alcÄtuitÄ din oameni
obscuri â sÄ nu uitÄm cÄ BÄrnuÅ£ plecase, supÄratâ:un
Ladoi, âprofesor poesiei", un Moldvai, âprofesor normal", un Dimitrie
Boer. un Vasile Pop,â âOrganul LuminÄrii" n'avea o valoare
represintativÄ. TotuÅi mulÅ£i credeau acolo, în Blaj, cÄ Ã®n adevÄr
limba maghiarÄ are o prioritate legitimÄ ca âlimbÄ diplomaticÄ,
în administraÅ£ia publicÄ Åi ÅtiinÅ£ele mal înnalte" si cÄ âuniunea
ca Ungaria nu numal preste tot, ci chiar Åi pentru Romîni. din
multe cÄutÄri, e de dorit". O uniune cu Principatele, revoluÅ£ionate
Åi ele, ar formÄ apoi â aÅa credea Åi BÄlcescu â un puternic
zÄgaz contra absolutismuluiJ. Iar, puÅ£in dupÄ aceia3. se cerea de
la noua Ungarie unitÄ... recunoaÅterea unei naÅ£iuni romîne -recepte"
dupÄ dreptul Ardealului, a legii âgreco-romÄneÅti" întregi
Åi a dreptului Romînilor de a-Ål alege deputaÅ£i.
Se punea si pentru aceastÄ presÄ chestiunea, foarte importantÄ.
dacÄ Ardealul trebuie sÄ trÄiascÄ de sine, sau dacÄ trebuie
sÄ se confunde cu regatul Ungariei. Cum este mal drept? Cum
este mal logic? Cum este mÄ1! natural si mal prielnic pentru
Romîni ?
Cum este mal drept din punctul de vedere istoric? Fusese întÄiu
de toate Voevodatul, apoi principatul Ardealului. Prin urmare
soluÅ£ia nu putea sÄ fie în favoarea tesei ungureÅti.
Cum este mal logic? AtîrnÄ dupÄ poporul de la care pleci.
Ungurii porniau de la dînÅii Åi ziceafl: Unguri sînt stÄpînî în
Ardeal, Åi tot Ungurii stÄpînî în Ungaria. De ce, prin urmare,
stÄpînirea Ungariei sÄ fie tÄiatÄ Ã®n douÄ jumÄtÄÅ£i, în loc ca ele
sÄ fie reunite supt numele de Regatul Ungariei?
Cum este mal favorabil? AtîrnÄ de categoria de oameni care
trebuia sÄ tragÄ foloase din noua stare de lucruri. Pentru Unguri
1 I. Rus, Icoana pdmintulul, IU, Blaj, 1842, lista prenumeranţilor.
2 V. Åi în Papiu Ilarian, /. c., p. 76 Åi urm.
3 Lbid., p. 87.

â 151 â
era cu mult mal favorabil ca Ardealul sÄ se alipeascÄ la Coroana
Ungariei. Ar fi încercat ei a colonisa apoi Ardealul cu indivizi
de pe pustÄ, dacÄ n'ar fi fost reunit cu coroana Ungariei? Evident
cÄ nu. ViaÅ£a, înnainte de toate austriacÄ, basatÄ Ã®nsÄ pe temelii
seculare, a Ardealului, s'ar fi putut ea desface cu totul, ca sÄ
fie unificatÄ, în formele unei legislaÅ£iuni recente, cu viaÅ£a ungureascÄ,
dacÄ principatul Transilvaniei ar fi pÄstrat ceva din
vechea lui legislaÅ£ie? FÄrÄ Ã®ndoialÄ cÄ nu.
Dar întrebarea cea mal însemnatÄ pentru noi era aceasta :
XouÄ ni vine la socotealÄ sÄ fim împreunÄ cu Regatul Ungariei
saţ i nu? Argumentul cel puternic pentru unire era primejdia
care ameninÅ£a pe Romînii, mult mal numeroÅi Åi într'o situaÅ£ie
privilegiatÄ, cari se gÄsiau dincolo de hotarele Ardealului. Åi
atunci se spunea: de ce n'am fi toÅ£i Romînii laolaltÄ ? N'ar fi
mal bine sÄ se gÄseascÄ o formÄ naÅ£ionalÄ comunÄ?
Dar unificarea administrativÄ putea ea sÄ fie Åi o unificare naÅ£ionalÄ?
MulÅ£i credeau cÄ se poate, dacÄ vrea împÄratul. Ori, ca
la BraÅov, se evita un rÄspuns. Dumnezeu era rugat sÄ lumineze
minÅ£ile în vederea âlucrurilor, pe cît de mÄreÅ£e, pe atît de
sfinte, din a cÄror înfiinÅ£are nu poate sÄ rÄsarÄ decît binecuvîntare
Åi fericire pentru întreaga noastrÄ patrie muntoasÄ "'.Åi
ânoua limbÄ diplomaticÄ" era cÄlduros salutatÄ Åi acolo, dar exclusiv
în domeniul strict politic5; numal âconservatismul" sÄ cadÄ" 3!
în faÅ£a acestor rÄtÄciri Åi ÅovÄieli stÄtea, întemeiatÄ pe concepÅ£ii
severe de drept roman, pe neclintite idei de âfilosofie
naturalÄ", concepÅ£ia, care a triumfat, a lui BÄrnuÅ£. El judeca
evenimentele politice actuale din punctul de vedere al unei justiţii
absolute, care trebuia sÄ fie servitÄ de oameni ideali ca pe
vremea lui Plutarh. Åi, de oare ce âRoman" Åi âRomîn" erau
cam acelaÅi lucru pentru un BÄrnuÅ£, ei bine, vremurile romane
trebuiau înviate, Åi ca drept, Åi ca organisare, în viaÅ£a cea
nouÄ a Romînilor. ToatÄ lumea din Tit-Liviu era sÄ Ã®nvie. Acei
bieÅ£i scobitori de ciubere Åi de cofe al MunÅ£ilor Apuseni, acei
bieÅ£i muncitori de pÄmînt strÄin din restul Ardealului aveau sÄ
devie niÅte âcives romani", cari sÄ se adune, ca în Roma cea
1 Ibid., pp. 75-6.
- Ibid., p. 88 Åi urm.
3 Ibid, p. 91. Iar despre totala desorientare a naÅ£iei, mÄrturisitÄ naiv de
aceiaÅi, ibid., pp. 95-6.

â¢Â»
'
veche, în adunarea poporului, care, sprijinindu-se pe principiul
dreptului etern, va lua anumite hotÄrîrf, pe care nicio putere
din lume nu le putea sfÄrîma, fiindcÄ âvox populi, vox Dei". â
lucruri care pe vremea aceia erau niÅte sfinte adevÄruri, pentru
care (imul mergea chiar la moarte Åi care, astÄzi, pe noi ne fac
sÄ zîmbim, fiindcÄ Åtim ce valoare are âvoacea poporului".
Erati prin urmare trei concepÅ£ii. Cea negustoreascÄ: sÄ mai
vedem; dacÄ se poate; sÄ nu pierdem nimic; mai la urmÄ, ce
vor face SaÅii, vom face Åi noi, fiindcÄ ei sînt mai vechi Åi mai
cuminÅ£i. AÅa grÄia BraÅovul. Blajul bisericesc Åoptia: Tot cu frica
lui Dumnezeu, Åi nu prea iute! Iar ceÅtialalÅ£i, cu dreptul roman.
strigau: noi voim un popor, acest popor sÄ vorbeascÄ. Åi Dumnezeu
va binecuvînta hotÄrîrea poporului. Principiile dreptului
public romîn vor fi fixate odatÄ pentru totdeauna, Åi atunci consulii,
tribunii, pretorii, etc., vor avea în grijÄ viitorul naÅ£iunii.
DacÄ n'ar fi fost nemulÅ£Ämirea socialÄ a milionului de Å£erani
romîni, ca sÄ nu vorbim decît de cei din Ardeal, dacÄ n'ar fi
fost aceastÄ veche minÄ gata sÄ sfarme totul într'o teribilÄ explosie,
de sigur cÄ miÅcarea s'ar fi pierdut în contraziceri Åi manifestÄri
superficiale, în discursuri de întruniri publice, în articole
de gazetÄ, în literaturÄ Åi retoricÄ. Bune lucruri, dar care.
de multe ort, tocmal fiindcÄ sînt aÅa de bune, împiedecÄ sÄ vie
altele, care sînt, din punctul de vedere practic, cu mult mai bune
decît cele mai bune discursuri Åi cele mai strÄlucite articole de
gazetÄ.
Dar, cum zic, era nemulÅ£Ämirea aceasta a Å£eranilor, Åi studenÅ£ii,
îndemnaÅ£i prin douÄ proclamaÅ£ii (întÄia din 25 Mart) în sensul
radical naÅ£ional, de BÄrnuÅ£ însuÅi'. care cerea congres naÅ£ionairomîn",
libertÄÅ£i naÅ£ionale Åi încheiarea unei înÅ£elegeri cu Ungurii
numal pe aceastÄ basÄ -,âs'au adresat la Å£erani. CÄci din
partea studenÅ£ilor a venit îndemnul. Åi organisarea celor din Cluj,
de la âliceul claudiopolitan",âsupt influenÅ£a BraÅovenilor, mai Romîni
Åi mai înstÄriÅ£i, cu societate literarÄ, cu foaie romÄneascÄ.
âAurora" sau âZorile", scoasÄ de Alexandru Pop (Papiu Ilarian)
Åi de Nicolae Popea (viitorul episcop), cu discursuri romÄneÅti
la îngroparea colegilor Åi trînte cu Ungurii3.ânu e de loc indife-
1 PuÅcariu, /. c., pp. 15-6; Papiu ilarian, /. c., pp. 94-109.
- Papiu iiariaa, i. c., pp. 97-8.
8 N. Popea, Memoriaiui iui Haguna, Sibiiu, 1889, p. 38 Åi urm.

â 153 â
rentÄ pentru adevÄrata înÅ£elegere a împrejurÄrilor. Pe cînd Bra-
Åovenii se rugau numal de drepturi la magistratul sÄsesc â cei
400 conduÅi de advocatul loan Bran 1 â, tinerii studenÅ£i Åi âcanceliÅtii
de la tablÄ" chemaÅ£i pentru Dumineca Tomei toatÄ naÅ£iunea
ca sÄ desbatÄ cu privire la nevoile ei de astÄzi Åi la aspiraÅ£iile
ei de viitor. S'a lucrat aÅa, în forme naive, prin circulÄri,
prin acte secrete, care mergeafl din mînÄ Ã®n mînÄ, pe supt ascuns.
Cînd se duceau bÄieÅ£ii de la Blaj de PaÅti, luaÅ£ i circulÄrile
acestea de la Sibiiu Åi OÅorheiu, cu poruncÄ hotÄrîtÄ sÄ
strecoare hîrtia în traista cu cÄrÅ£ile Åi acasÄ s'o dea pÄrintelui
din sat, care s'o arÄte Åi domnului învÄÅ£Ätor. pentru ca sÄ Ã®ndemne
un cît de mare numÄr de oameni a veni la Blaj. DacÄ
ar fi fost trimese aceste circulÄriîn basa dreptului roman, spunîndu-se
cÄ trebuie sÄ vie naÅ£iunea pentru biruinÅ£a principiilor eterne,
n'ar fi venit nimeni. Ce li pÄsa Å£eranilor de ce spune dreptul
roman, pe care nu-1 cunoÅteau? Li s'a spus însÄ sÄ vie la Blaj.
Si Blajul era un oraÅ care mirosia a bisericÄ. Blajul?... Prin urmare
VlÄdica, pÄrinÅ£ii canonici, Åcolile. Trebuie sÄ vie. IatÄ aici
stÄ Ã®nsemnÄtatea cea mare a Bisericii pentru viaÅ£a naÅ£iunii noastre
de dincolo.
Deci Å£eranii chemaÅ£i la Blaj au crezut cÄ se supun unei porunci
a lui Dumnezeu, venitÄ prin organele bisericeÅti, la care
erau deprinÅi sÄ se uite de veacuri. VlÄdica era împÄratul lor.
A zis VlÄdica, a zis Dumnezeu! Si era de ajuns sÄ-1 vadÄ pe
VlÄdica acolo ca sÄ Åtie ei cÄ aceia ce se face este bine.
Dar ce zic tisturile administrative, de Åi era pe vremea cînd
fiecare îÅi putea rîde de administraÅ£ie, cînd trecutul fusese îngropat,
cînd el nu mal avea însemnÄtate, cînd viitorul era ceia
ce interesa pe fiecare? TotuÅi lumea veni la Dumineca Tomei.
AdministraÅ£ia a intervenit atunci, a cerut socotealÄ lui Leme"nyi.
care presintÄ circulara de convocare a naÅ£ieiâprotopopii, cu doi
parohi Åi doi soli mireni de fiecare sat â, scrisÄ de Pumnul. fÄrÄ
a mÄrturisi cine e autorul Åi adÄugind cÄ âsuprimarea acestei
adunÄri se poate evita cu atît mal puÅ£in, cu cît e de temut ca
nu cumva sufletele, astfel iritate, sÄ nu se îndrepte pe altÄ
cale, poate strÄinÄ de scopul de la început". Se opri adunarea,
1 Universitatea sÄseascÄ fÄcuse concesiile de mult cerute, la 3 April: por-
Ue canonicÄ pentru preoÅ£i, împÄrtÄÅire la magistraturi, primire la meserii;
Papiu ilarian, l. c., pp. 203-4.

â 154 â
si, pentru casul de neascultare, se luarÄ mÄcar mÄsuri militare.
Episcopii vor putea însÄ chema în altÄ zi pe protopopi Åi cîţiva
.,indivizi mal inteligenÅ£i- (17 April)1. Se fixa prin bunÄ Ã®nÅ£elegere
data de 3 Maiu. Si Åtiau al noÅtri perfect, cînd vÄzarÄ
pe comisarii aceia, cari se uitau crunt Åi decretau: âpÄnÄ aici si
mal departe nu", Åtiau cÄ toate acestea sînt vorbe. Comisarii se
mulÅ£Ämiau foarte mult dacÄ nu s'ar porni o revoluÅ£ie în sensul
lui Horea, de la început.
Pe VlÄdica însÄ Ã®l vÄzuserÄ acolo. Dar într'un fel vorbi BÄrnuÅ£,
primit ca un rege. cÄtre mulÅ£ime, care striga tare cÄ ânu-sl
vinde Å£ara", âÅerbi nu vrem sÄ fim", Åi altfel vorbise Leme'nyi,
care, întrerupt violent de Å£erani pentru cÄ âÅ£ine cu domnii Å£erii-,
arunca bÄnuialÄ asupra dreptÄÅ£ii âtinerilor învÄÅ£aÅ£i-, îndemna
dupÄ ScripturÄ la supunere faÅ£Ä de âmal mari" Åi poftia lumea
sÄ meargÄ acasÄ.
Se putea prevedea cum se va desfÄÅura adunarea cea mare
de la 3 Maiu. Amîndoî VlÄdicii erau sÄ fie de faÅ£Ä. â cÄci acum
Åaguna se întorcea de la Sîrbi, unde se sfinÅ£ise. Interesant este
Åi cum au ajuns VlÄdicii acolo ca sÄ se visiteze. sÄ presideze
împreunÄ, sÄ aparÄ alÄturi înnaintea celor 40.000 de oameni. Ca
sÄ fie acolo, trebuia ca Lemenyi sÄ devie curagios Åi, al doilea,
trebuia ca Åaguna, care crescuse în ortodoxie strictÄ sîrbeascÄ.
sÄ aibÄ curajul de a întra în casa unitului. Cînd s'a întors Åaguna
de unde se dusese pentru sfinţirea lui, dintr'un loc care
numal la violenÅ£Ä Åi rÄzvrÄtire nu-1 putea îndemna, a gÄsit scrisorile
acelea, îndemnurile venite din mal multe pÄrÅ£i. S'a hotÄrît
sÄ meargÄ la Blaj. Sibiiul sÄ meargÄ la Blaj!.. VÄ gîndiÅ£i ce
însemneazÄ aceasta? Cît de grea era reconciliarea între douÄ
Biserici, dintre care una se ridicase foarte rÄpede împotriva celeilalte,
prin înfrîngerea parÅ£ialÄ, prin scÄderea ca autoritate a
aceleia! Vechea tovÄrÄÅie de la Supplex libellus trebuia însÄ reînnoitÄ,
Åi cu un simÅ£ de rÄspundere nespus mal mare.
In sfîrÅit Åaguna a venit, Åi a fost chiar gÄzduit la Curtea
colegului sÄu. Dar, încÄ odatÄ, de ce a devenit curagios Lemenyi ?
Åi de ce Åaguna a trecut peste toate consideraÅ£iile ortodoxiei
sale sîrbeÅti Åi s'a manifestat interconfesional, naÅ£ional, el care
avea aÅa de mult contact cu ortodoxia Åi aÅa de puÅ£in contact
cu naţiunea lui proprie ?
p. 274 Åi urm.

â 155 â
FiindcÄ din mediul care încunjurÄ pe oamenii conducÄtori
pleacÄ anumite porunci, înnaintea cÄrora Åi frunÅ£ile cele mal trufase
trebuie sÄ se plece. Si este bine cînd frunÅ£ile acestea se pleacÄ
înnainte ca mediul sÄ vorbeascÄ imperativ. FiindcÄ Ã®nnaintea poruncilor
instinctului popular, care nu se înÅealÄ, nici o resistenÅ£Ä
nu se încape. AÅa a zis Åi bietul Mitropolit al Moldovei la 1859:
âUnde e turma, acolo Åi pÄstorul".
Astfel deci, spre Maiu, data nouÄ, fixatÄ 'n înÅ£elegere cu Guvernul,
veni acea mulÅ£ime enormÄ de âplebe contribuentÄ",
bÄtutÄ Åi îngrozitÄ pÄnÄ atunci, Åi totuÅi perfect de liniÅtitÄ,
disciplinatÄ ca o armatÄ â, fÄrÄ un ban cheltuit la cîrciumÄ. Åi
stÄturÄ de faÅ£Ä Åi amîndoi VlÄdicii: Leme'nyi, care abia isprÄvise
de pîrît Ia Guvern pe tineri1, Åi Åaguna, care fusese primit la
SibiiH de o mare mulÅ£ime, avînd în frunte pe Cipariu Åi pe Laurian,
venit din BucureÅti. Interzicerea de cÄtre Guvern a unei singure
adunÄri pentru ambeie confesiuni nu izbutise, precum nu
fu luatÄ Ã®n seamÄ orînduiala ca totul sÄ se reducÄ la un sobor
de protopopi în bisericÄ. âSÄ vie toÅ£i Romînii din toatÄ Å£ara",
fusese îndemnul, cu sfinÅ£enie ascultat, al tineretului. AlergaserÄ
Åt Å£erani de la ultimul hotar apusean Åi sudic al Romînimii.
DuminecÄ, la 2, se Å£inu adunarea preparatorie. Åi iatÄ ce se
întÄmplÄ. în orice societate, cînd stÄ sÄ se hotÄreascÄ o schimbare,
sînt oameni cari vor ceva de mult Åi o vor neapÄrat,
Åi sînt alÅ£ii cari atunci trebuie sÄ voiascÄ acel lucru. Åi oamenii
cari s'au convertit la ideia uneî schimbÄri Åi cari sînt îa
acelaÅi timp deÅ£inÄtorii puterii, acaparatorii situaÅ£iilor, aceia vin
cu ifose mari Åi presideazÄ Åi adaogÄ la convingerea lor tÄrzie
tot sentimentul demnitÄÅ£ii Åi puterii lor. OcupÄ locurile d'intÄifli
Åi vorbesc, dar aÅa cum vorbeÅte cineva dintr'un loc unde a
trecut ieri-alaltÄieri, cu oarecare sfialÄ, cu ÅovÄialÄ. Eul acela
din trecut apare Åi tulburÄ; nu prinde vorba: parcÄ vorbeÅti cu'
gura altuia. Atunci nu te poÅ£i împiedeca sÄ Ã®ndemni însutt
Åi pe altul sÄ mal vorbeascÄ. Åi atunci acela zice, dar zice din
toate puterile convingerilor lui, zice dintr'o viaÅ£Ä Ã®ntreagÄ pe
care a trÄit-o pentru aceasta. Åi pare cÄ se desface o ceaÅ£Ä,
care pe cei mari Åi tari îl acopere, Åi rÄmîne numal el.
AÅa s'a întîmplat în adunarea aceia pregÄtitoare, care, âdacÄ
1 Ibid., p. 152.

â 156 â
ar fi fost numal inteligenÅ£i, nu fÄcea nicio onoare naÅ£iunii romîne",
scrie, patru ani dupÄ aceasta, unul din tineri, Papiu
Ilarian1. VlÄdicii ati vorbit, natural, ce aveau de zis: cÄ sînt fraÅ£i.
Åaguna era prea tînÄr Åi prea legat de Guvernul vienes ca sÄ
exercite o influenÅ£Ä, de Åi comisarii i-o atribuie în cea mai
mare mÄsurÄ, fÄcînd din el factorul decisiv al liniÅtii Åi loaialitÄÅ£ii*.
El pomeni despre âbunul tatÄ Ferdinand"3 Abia-Åi cucuuoÅtea
naÅ£iunea, Åi. pe urmÄ, el n'a fost revoluÅ£ionar niciodatÄ,
de si a Åtiut sÄ profite de revoluÅ£ie în tolosul revoluÅ£ionarilor.
Dar, oricum, orator pentru naÅ£ie în zilele ei mari n'a fost. DupÄ
aceia s'a dat cuvîntul lui BÄrnuÅ£, pe care-1 cerea mulÅ£imea. Cum
era de aÅteptat, el a pornit de la Romani. Erati pÄrÅ£i pe care
mulÅ£i din asistenÅ£i, cÄci erau mai ales Å£erani între ei, nu le
înÅ£elegeau. Erau însÄ Åi altele pe care le prea înÅ£elegeau: apÄsarea,
iobÄgia, batjocura din partea neamurilor. Åi, cînd se pipÄiau
rÄnile dureroase, toatÄ viaÅ£a adunÄrii se strîngeaîn jurul persoanei
acestui profesor tînÄr cu graiu înnalt de învÄÅ£Ätor, în care vibrati
însÄ azi milenare suferinÅ£i. El era omul prin care se rostia
vremea. Åi atunci, încÄ din adunarea aceasta preparatorie, ⢠s'a
vÄzut cÄ nu este chip sÄ se împotriveascÄ cineva curentului. A
doua zi, curentul acesta Åi-a serbat supt tricolorul albastru-roÅualb,
în sunetul clopotelor, afarÄ pe cîmp, pe Cîmpul numit de
atunci al LibertÄÅ£ii, biruinÅ£a lui cea mare. Marturi erau fruntaÅii
tineretului Moldovei, fugari dupÄ o încercare de revoluÅ£ie
boiereascÄ, fÄrÄ Å£erani: Alecsandri, C. Negri. Gheorghe Sion.
Lascar Rosetti, A. Russo, loan lonescu, Curius si unul pe care
istoricul acelor zile uitÄ a-1 pomeni la 1852, dar cÄruia peste
cîţiva ani era sÄ-i jure credinÅ£Ä ca Domnului RomÄniei: Alexandru
Cuza4.
Natural cÄ din frÄmîntÄrile acestea, presidate de episcopi âca
Romîni", cu asistenÅ£a lui BÄrnuÅ£, BariÅ£, Cipariu, Laurian Åi alÅ£ii.
Åi Å£inute într'o ordine admiratÄ de strÄini. a ieÅit cererea unei
sumedenii de mÄsuri de ordin economic, fÄrÄ de care naÅ£iunea
cea mate n'ar fi mers: drept la pÄdure. drept la apÄ, tovÄrÄÅie
1 Papiu ilarian, i. c., p. 211.
- 1bid., p. 239. Cf. pp. 251-2, 258-9, 304-5. PÄrerea lui Cipariu despre el
ia numire, în LupaÅ, ed. a 2-a, p. 52.
3 Popea, i. c., p. 69.
* Papiu ilarian, i. c., p. 209.

â 157 â
cu SaÅii pe fundus regim. Dar pe lîngÄ aceasta se mai adÄugia
concepÅ£ia teoreticÄ de drept roman, de drept public naÅ£ional a
lui BÄrnuÅ£. Romînii sînt o naÅ£ie credincioasÄ Ã®mpÄratului,âpentru
care se fÄcuse slujbÄ, cu asistenÅ£a comisarilor unguri Åi a
generalului neamÅ£, entusiasmat,âdar o naÅ£ie liberÄ, politic, cultural
si religios.
Atunci deci, la 3 Maiu, s'a proclamat principiul acela, care s'a
mai uitat puÅ£intel pe urmÄ, dar în întregime niciodatÄ, cÄ poporul
romîn, âplebea" birurilor Åi ofenselor, formeazÄ, din punctul
de vedere constituţional, din punctul de vedere al dreptului
public, o naÅ£iune âde sine stÄtÄtoare si parte integrantÄ a Transilvaniei
pe temeiul libertÄÅ£ii egale", si cÄ, prin urmare, în calitate
de naÅ£iune se manifestÄ Åi în calitate de naÅ£iune discutÄ,
în calitate de naÅ£iune hotÄrÄÅte; supt steagul împÄratului, dar Åi
supt steagul ei, jurînd lui Ferdinand I-iu, dar ca domn al unor
oameni liberi în fiinÅ£a lor naÅ£ionalÄ.
Prin urmare ceia ce se cerea în Supplex Libellus cu cinzeci
de ani înnainte pÄtrunsese acum în conÅtiinÅ£a tuturor. Ceia ce
atunci se arÄtase în forma umilitÄ a unei petiÅ£ii cÄtre1 împÄrat,
petiÅ£ie care a zÄcut alÄturi de atîtea altele Åi cÄreia nu
i s'a dat niciodatÄ o soluÅ£ie, acum se înfÄÅ£iÅeazÄ, nu în formÄ
de petiÅ£ie, ci în formÄ de comunicaÅ£ie din partea naÅ£iunii
întregi, care se constituia afirmîndu-se, naÅ£iune rÄzimatÄ pe puterea
ei visibilÄ, pe drepturile ei admise de toÅ£i Åi înnaintea
altor naţiuni care se manifestati independent. La 3-5 Maiu 18481
naÅ£iunea romînÄ declarase pentru toate timpurile cÄ ea înÅ£elege
sÄ formeze o unitate de drept public.
1 Adunarea a mal Å£inut douÄ zile Åi s'a risipit cam in desordine, de pe
urma unei ploi torenţiale.

XlI.
UrmÄrile zilei de 3 Maiu 1848.
Cu tot entusiasmul, real la cei de jos, aparent, meÅteÅugit si
provocat cu multÄ greutate. la cei de sus, se putea vedea lesne ca
în miÅcarea Romînilor lipsia cu desÄvîrÅire unitatea de acÅ£iune,
ea în orice miÅcare ce vine pe neaÅteptate. Natural, deosebitele
îocalitÄÅ£i. deosebitele direcÅ£ii în mijlocul intelectualilor rooiîni
toate acestea represintau faÅ£Ä de miÅcarea ungureascÄ de la 1848.
de cererea Ungurilor de a întemeia o Ungarie pe basele de drept
public ale RevoluÅ£iei francese de la 1789, îndreptÄri proprii.
Sa nu ne înÅele însÄ ceia ce s'a spus Åi scris public. Acolo, la
Blaj, venise multÄ lume, dar nu cu aceleaÅi gînduri, nu cu aceteaÅl
intenÅ£iuni, nu aceleaÅi scopuri, nu cu aceleaÅi aÅteptÄri.
De sigur cÄ printre dînÅii au fost Åi dintre aceia cari s'au întors
îndÄrÄt acasÄ foarte nemulÅ£ÄmiÅ£i de întorsÄtura pe care o luaserÄ
lucrurile. Doar Papiu Ilarian spune lÄmurit cÄ Ã®ncÄ de a
doua zi o parte mare din âinteligenÅ£i" voia sÄ Ã®ntoarcÄ lucrurile
pentru unire. Åi n'are decît sÄ ceteascÄ cineva cele douÄ
proclamaÅ£ii din partea Åefului Bisericii unite Åi din partea Åefului
ebiar al Bisericii neunite. ca sÄ vadÄ cu cîtÄ reservÄ aceÅti conducÄtori
bisericeÅti al Romînilor primiserÄ hotÄrîrile din aÅa-numitul
Cîmp al LibertÄÅ£ii, hotÄrîri care erau inspirate fÄrÄ Ã®ndoialÄ
de concepţiuni absolut deosebite de acelea pe care arhiereii
Åi le puteau face despre rostul naÅ£iunii romîne, despre menirea
acestei naÅ£ii, despre legÄturile neapÄrate dintre dînsa Åi naÅ£iu-
»ile conlocuitoare â Lerm'nyiâ.de o parte, iar, de altÄ parte,â

â 159 â
Sagunaâ dintre dînsa Åi împÄrat. De fapt, între concepÅ£ia organisatorilor,
a majoritÄÅ£ii comitetului provisoriu ales Åi concepÅ£ia
celor doi VlÄdici era o deosebire atît de adîncÄ, încît, în realitate,
în fapt, ea nu putea sÄ fie niciodatÄ trecutÄ, niciodatÄ
înlÄturatÄ.
Comitetul acesta provisoriu, foarte numeros â ca pentru toate
ambiÅ£iileâÅi împÄrÅ£it în douÄ secÅ£iuni confesionale, s'a grÄbit, natural,
sÄ trimeatÄ Ã®n toate pÄrÅ£ile vestea despre hotÄrîrea care
se luase, dînd Åi anume sfaturi preventive: li se spunea Romînilor
din Ardeal sÄ se întÄreascÄ, sÄ se înarmeze, dar, în acelaÅi
timp. Ii se aducea aminte preoÅ£ilor de datoria lor sÄ nu se lepede
de poporul romîn, de fricÄ sau din interes. Li amintia deci ceia
ce se petrecuse pe vremea Calvinilor, cÄnd o mare parte din
naÅ£iunea romînÄ, din motivul acesta de teamÄ sau de interes, se
raliaserÄ supt raportul religios, Åi, în legÄturÄ cu acest raport
religios, supt raportul politic, cu naÅ£iunea dominatÄ a Ungurilor,
cînd Ardealul formÄ, supt un Åir de dinastii maghiare. principatul
deosebit al Transilvaniei.
Vedem astfel bine frica de ceia ce s'ar putea întîmpla dupÄ
aceasta, cînd oamenii îÅi vor reveni în simÅ£iri, în ceia ce priveÅte
interesele lor de clasÄ, de castÄ sau interesele lor personale.
Ca sÄ Ã®ntÄreascÄ astfel de temeri, iatÄ ce spuneati cei doi
episcopi'. Ne aÅteptam, în ce priveÅte pe Saguna, ca el sÄ facÄ
a se vedea mîntuirea naÅ£iunii în bunÄvoinÅ£a împÄrÄteascÄ, în
disposiÅ£ia împÄratului de a ajuta pe credincioÅii sÄi supuÅi romîni,
cari, deci, trebuie sÄ se miÅte cît se poate mai puÅ£in,
fiindcÄ e sigur cÄ domnul va face dreptate, â îndreptare ce se
pÄstreazÄ pÄnÄ Ã®n zilele noastre, formînd partea cea proastÄ din
moÅtenirea lui Saguna: Nu faceÅ£i nimic, cÄci vine MÄria Sa Åi
dÄ de pomanÄ tot ce ar trebui sÄ vÄ smulgeÅ£i singuri. Saguna
punea în vedere binefacerile sociale acordate Åi pÄnÄ atunci
de împÄrat Åiâpromisiunea de a se suprima iobÄgia.Åi robota; el
spunea Å£eranilor: Nu vÄ neliniÅtiÅ£i, fiindcÄ desfiinÅ£area Åerbiei
va fi.un fapt, Åi el nu vÄ vine din lupta voastrÄ, cum nu vÄ vine
din bunÄtatea Ungurilor, ci numal din sentimentele pÄrinteÅti
ale Suveranului faÅ£Ä de supuÅii sÄi. Åi mai adÄugia: âToÅ£i mai
1 Popea, i. c., pp. 77-9. Circuiara lui Åaguna e din 4 Maiu, a Iui Lemenyi
din 14 iunie.

â 160 â
marii voÅtri Åi domnii pÄmînteÅti aÅijderea pÄrinteÅte vreati ca
starea voastrÄ Åi a preoÅ£imii voastre sÄ se îmbunÄtÄÅ£eascÄ."
Astfel, Åi domnii unguri, dar în al doilea rînd, vor binele Å£eranului
romîn.
Evident cÄ nu s'ar fi ales nimic din toate cererile Romînilor
dacÄ ar fi fost aÅa cum îl învÄÅ£a VlÄdica cel bun, dacÄ nu se
burzuluiau Åi dacÄ nu întorceau cojocul pe dos. Åi se zicea: âstarea
voastrÄ Åi a preoÅ£imii"...; prin urmare punctul de vedere bisericesc:
voi de o parte, preotul de altÄ parte,âacea concepÅ£ie nenorocitÄ
care face de atîtea ori ca naÅ£iunea sÄ treacÄ pe planul
al doilea, cÄnd e vorba ca preotul sÄ-Åi capete dijma lui, ca popa
sÄsesc sau unguresc, Åi o situaÅ£ie constituÅ£ionalÄ convenabilÄ.
âCu frica lui Dumnezeu, cu credinÅ£Ä cÄtre împÄratul nostru Åi cu
cinstire Åi ascultare cÄtrÄ diregÄtorii voÅtri mirenesti se va cÄpÄta
înlesnirea greutÄÅ£ilor sÄrÄcimii." Åi mai întÄlnim cÄtre sfîrsit
aceastÄ frasÄ caracteristicÄ: âDomnii vostri vreau binele vostru.1."
O mai perfectÄ lecÅ£ie de înÅ£elepciune politicÄ decît aceasta nu
se poate închipui. în vreme ce Ungurii se pregÄtiau din rÄsputeri
pentru rÄscoalÄ, pentru apropiata detronare a împÄratului
Åi proclamarea Republicei Ungariei unite Åi duhul lui Kossuth
se sbÄtea în sunetul lor neliniÅtite, în vremea aceasta, de la
înnÄlÅ£imea Scaunului episcopal, acela "care era sÄ fie mai tÄrziu
conducÄtorul, chemat prin intenÅ£iile lui bune Åi prin talentul
si legÄturile lui, al naÅ£iunii romîne, n'avea de spus decîtâatîta.
Acum Leme"nyi natural cÄ Å£inea sÄ nu fie întrecut, Åi, în proclamaÅ£ia
lui de la 14 Iunie, el începe cu o tînguire: soarta lui
a fost foarte nenorocitÄ cînd a auzit de adunarea de la 3 Maiti:
Åi-a închipuit cÄ adunarea aceasta nu va ajunge la resultate cuminÅ£i,
âadunarea fÄcîndu-se, nu dupÄ cum am rînduit, precum
v'am scris", Åi, din causÄ cÄ adunarea s'a sÄvîrsit aÅa, ati venit
toate escesele întîmplate pe urmÄ â natural cÄ au fost escese,
Åi oamenii au trecut de margenile dreptului lor înghesuit pÄnÄ
atunci, cÄ s'au sÄvîrÅit ici Åi colo anumite violenÅ£e, ca la MihalÅ£i
nnde s'a tras asupra tulburÄtorilorâ, toate âtristele întîmplÄrr.
Åi doar din âtristÄ Ã®ntîmplare" în âtristÄ Ã®ntîmplare" se face
dreptatea pe lume... S'ati cÄlcat datoriile feudale, dreptul de pro-
1 Åaguna redactase, evident, însuÅi acest act: se vede, de altfei, din ÅovÄiala
în stilui romÄnesc.

â 161 â
prietate, s'a atras aspra represiune Åi a venit vremea sÄ li se
aminteascÄ tuturora legalitatea. FÄrÄ sÄ Å£ie seamÄ cÄ legea este
numal o formÄ a dreptÄÅ£ii, care tinde sÄ acopere dreptatea,
totdeauna mai mare Åi mai deplinÄ, Åi fÄrÄ sÄ-Åi aducÄ aminte
de necontenita cÄlcare, de sus, a legilor, se spune: âtrÄind supt
lege, nimÄnui e iertat a-Åi face destul (genugthun)". Åi, dupÄ aceia,
se explicÄ situaÅ£ia constituÅ£ionalÄ din acel moment: âIatÄ unirea
cu Å¢ara UngureascÄ s'a fÄcut Åi prin înnÄlÅ£atul împÄrat s'a întÄrit.
Åi prin unirea aceasta cea mai mare parte a naÅ£iunii noastre,
care pÄnÄ acum se socotia numal suferitÄ (toleratÄ), nu numal
de slujbele domneÅti s'a mîntuit, ci întru toate asemenea drepturi
cu celelalte naţii a dobîndit." Toţi sînt, nu numal slobozi, dar
Åi cetÄÅ£eni ai Terii UngureÅti, Åi cu Ungurii, ca o consecinÅ£Ä, cu
toÅ£ii âfraÅ£i ne socotim fÄrÄ de a ne sili ca limba sat i legea a ni-o
mutÄ".
De unde Åtia? Era sÄ se întîmple tocmal contrariul. Ungurii
dÄdeau libertate omului abstract, acelei pÄrÅ£i din Romîn care
putea fi socotitÄ ca omul abstract, ce putea vorbi orice limbÄ,
putea avea otice tradiÅ£ii, putea împÄrtÄÅi orice sentimente.
Dar nu era vorba de omul abstract. Ideile abstracte. prin faptul
cÄ sînt abstracte, nu urmeazÄ cÄ se pot aplica Åi la oameni.
Toate aceste abstracÅ£iuni în om se transformÄ Ã®n ceva foarte
concret în unele împrejurÄri, care loveÅte 'n forma cea mai neplÄcutÄ
în abstracţiile transcendentale.
DupÄ aceia urmeazÄ teama unor pericole viitoare. âNici sÄ se
amÄgeascÄ cum cÄ doarÄ prin adunarea din Blaj s'ar fi hotÄrît
cÄ de aci înnainte în treaba religiei tot una sÄ fie." Va sÄ zicÄ.
duÅmanul era undeva; dar nu era la Unguri, ci la Romînii neuniÅ£i.
BÄgaÅ£i de seamÄ: dacÄ acolo s'a vorbit de o naÅ£iune romÄneascÄ,
aceasta nu înseamnÄ cÄ deosebirile confesionale dispar.
Sînteţi Romîni, dar, înnainte de toate, sînteţi oile mele, pe care
eu le pasc Åi eu le tund. âCi numal atîta vine de a se înÅ£elege
cÄ uniÅ£ii cu neuniÅ£ii ca fraÅ£ii sÄ ne socotim, tot de o naÅ£ie
fund, Åi de aci încolo tot acelea drepturi avînd". UniÅ£ii nu vreati
BisericÄ romÄneascÄ independentÄ, mai presus de confesiune.
nu vreau legea romÄneascÄ,âprecum de fapt în acea zi s'a voitâ.
ci sÄ rÄmîie tot supt ascultarea âPatriarhului de la Roma"; cît
priveÅte pe neuniÅ£i, ei vor rÄmînea âcum li se va pÄrea: încÄ
pentru aceasta nimica neprietenie nu se cuvine sÄ arÄtÄm!"
lntaria Rominilor din Ungaria. H

â 162 â
Atîta mal era sÄ se facÄ doar: âneprietenia"! Pentru pÄcatele
latÄ de Romîni nimeni nu 1-a pedepsit pe Leme'nyi. Dar s'a
întîmplat cÄ a mal fÄcut Åi pÄcate faÅ£Ä de Guvern, tot de dragostea
âfraÅ£ilor" Unguri, Åi atunci a isprÄvit-o rÄu. interzicîndu-i-se
exercitarea drepturilor episcopale Åi încheindu-i-se cariera în detenÅ£iune,
pe cînd, mulÅ£ÄmitÄ aceluiaÅi Guvern, sus se ridica
steaua lui Åaguna.
Dar Åi alte despÄrÅ£iri între Romînî decît aceia dintre o confesiune
Åi alta, dintre mireni Åi clerici. erau sÄ facÄ zÄdarnicÄ ac-
Å£iunea începutÄ Ã®ntr'un moment de cÄlduroasÄ unitate naÅ£ionalÄ.
ConstituÅ£ional. pÄnÄ Ã®n momentul acela, Romînii fÄceau parte
din douÄ organisme deosebite, Romînii ardeleni Åi Romînii de
dincolo, din Banat Åi din pÄrÅ£ile vecine.
Acum, în zÄdar s'ar cÄuta la 1848 o miÅcare romÄneascÄ Ã®n
MaramurÄÅ ori prin anumite regiuni din vÄile CriÅurilor, de unde
totuÅi aÅ£i venit cîţiva la Blaj ca oaspeţî, fiindcÄ nu era vorba de
ei. în Å£ara lui Moise NicoarÄ Åi a lui Eftimie Murgul, în Banat
însÄ. Åi în pÄrÅ£ile ungureÅti de dincolo de MurÄÅ, pornise o agitatie.
dar numai din punctul de vedere practic al momentului, din
punctul de vedere oportunist.
Natural cÄ un popor are mal mulÅ£i duÅmani, ca Åi un om. dar
un popor cuminte Åtie foarte bine care este duÅmanul cel mare.
si forÅ£ele lui le întrebuinÅ£eazÄ Ã®n rîndul întÄiu împotriva acestuia,
pentru ca, pe urmÄ, sÄ se socoatÄ cu ceilalÅ£i, mal mici. Åi
un popor. pe lîngÄ aceasta, mal trebuie sÄ-Ål facÄ o socotealÄ:
sÄ deosebeascÄ duÅmanii ireductibili, duÅmanii fundamentali. ale
cÄror interese se exclud cu interesele Sil, de aceia cari pot fi
duÅmani în cutare punct Åi în cutare moment, duÅmani trecÄtori
însÄ Åi localnici.
De, de sigur cÄ Ã®n Banat aveau sÄ sufere Romtnii mult din
partea ierarhiei sîrbeÅti. Fiecare naÅ£iune care se învecineazÄ cu
alta se întinde cît o lasÄ cealaltÄ. TendinÅ£a de cotropire este în
firea lucrurilor, cum este în firea lucrurilor ca orice organism
sÄ se desvolte pÄnÄ la margenile puterii sale Åi la resistenÅ£a
conservativÄ a organismului vecin. Era natural cÄ Sîrbii, cu privilegiile
lor, îngrijiÅ£i Åi iubiÅ£i de Guvernul împÄrÄtesc, sÄ-Åi asigure
situaÅ£ia preponderantÄ Ã®n pÄrÅ£ile bÄnÄÅ£ene, si era, iarÄÅi,
foarte natural ca Romînii. ajungînd la o altÄ conÅtiinÅ£Ä decît con-

â 163 â
ÅtiinÅ£a ortodoxiei lor, ajungînd sÄ doreascÄ o viaÅ£Ä culturalÄ Åi
politicÄ proprie în formele legale, sÄ Ã®ntie în luptÄ cu Sîrbii pentru
a recÄpÄta ceia ce li trebuia în pÄmînt, biserici, mÄnÄstiri.
venituri. Nimic mal natural decît aceasta. Dar sÄ se razime pe
Unguri ca sÄ loveascÄ Ã®n Sîrbi, â aceasta era fÄrÄ Ã®ndoialÄ una
din cele mal fundamentale greÅeli ce se pot închipui. FiindcÄ
între toÅ£i Ungurii Åi toÅ£i Romînii, Åi în toate timpurile. existÄ un
antagonism neapÄrat. Pe cînd nu între toÅ£i Sîrbii Åi toÅ£i Romînii
Åi în toate locurile unde existÄ Sîrbî Åi Romîni este un antagonism.
Natural cÄ miopii politici n'o vÄd, ci pornesc cu micile
lor pasiuni locale Åi înÅ£eleg sÄ solidariseze naÅ£iunea întreagÄ
cu aceste mici pasiuni locale. Ce uÅor a fost mal tÄrziu sÄ se
desfacÄ din ierarhia sîrbeascÄ!â si evident cÄ, în aceastÄ desfacere,
partea care Åi-ar fi atras-o la dînÅii ar fi fost mal mare
dacÄ ar fi fost mal pricepuÅ£i. Dar Åi acum situaÅ£ia Romînilor
din Banat faÅ£Ä de Unguri se gÄseÅte în aceiaÅi stare ca la 1848
Åi în vremea lui Supplex llbellus. Concesiuni de drept n'am putut
face, Åi concesiuni de drept n'au putut tace ei, fiindcÄ stÄm unii
în ţaţa altora represintînd interese naţionale ireductibile.
Ei bine, în Banat la 1848 toatÄ lupta s'a dus încÄ de la început
împotriva Sîrbilor. S'a fÄcut un comitet de persoane mal
mult saÅ£i mal puÅ£in anonime, Åi ele s'au strîns la Pesta ca sÄ puie
la cale o petiÅ£ie în numele comitatelor Arad, Bihor, Torontal Åi a
CriÅurilor. Si, tocmal cînd se proclama la Blaj naÅ£iunea romînÄ
unicÄ peste toate margenile constituÅ£ionale si administrative, cînd
înÅ£elegea sÄ se facÄ, pÄstrîndu-se numal autoritatea împÄratului
austriac, un singur popor romîn, care, poate, va gÄsi mijlocul de
a se înÅ£elege cu alÅ£i Romînî pentru a formÄ o- unitate mal
largÄ â pe atunci se admitea cadrul austriac Åi pentru noi1,â
în momentul cÄnd se hotÄra ca naÅ£iunea romînÄ sÄ formeze aceiaÅi
corp politic în toatÄ Monarhia habsburgicÄ, cei de la Pesta
porniau altÄ luptÄ, contra Slavilor: alÄturi cu Ungurii. Åi BÄnÄ-
Å£enii Åi ArÄdanii, reuniÅ£i în adunare la TimiÅoara în ziua de 3
Iunie, înnaintau o cerere cÄtre âînnÄlÅ£atul Ministeriu" al împÄratului,
â care era sÄ detroneze pe Maiestatea Sa Åi sÄ-i spînzure
comisariul,â cerînd sÄ se strîngÄ, avînd pline-puterî, aleÅii
comunitÄÅ£ilor, dar, bine înÅ£eles, numal persoanele de lege rÄsÄ-
1 V. extrase din broÅura lui Rotii, în Papiu, /. c., p. 129 Åi urm.

â 164 â
riteanÄneunitÄ, âpe lingÄ separaÅ£iunea teritorialÄ, deci Åi separa-
Å£iunea confesionalÄ1.
âNoi sîntem", spunea deplorabilul act, âo naÅ£iune veche Åi am
adus servicii Ungariei, avem cÄtre fraÅ£ii unguri dragoste Åi cÄtre
întÄiul neatîrnÄtor Ministeriu unguresc simpatie Åi încrezÄmînt."
Dar, deÅi de origine romanÄ, â cu toatÄ aceastÄ nobleÅ£Ä a obîr-
Åieiââau cÄzut asupra noastrÄ dureri urmate de rÄutÄÅ£ile timpului".
Acum încÄ âs'au trezit legiuite pofte", Åi aceste âlegiuite
pofte" se îndreaptÄ Ã®mpotriva Slavilor Åi, deci, se cere: despÄr-
Å£irea de Sîrbi, un vicariu de Mitropolit romîn, avînd douÄ ajutoare,
unul laic Åi unul cleric, apoi împÄrÅ£irea mÄnÄstirilor între
cele douÄ naÅ£iuni, pentru cÄ mÄnÄstirile erau bogate. In acest
scop va lucra o comisiune mixtÄ. NaÅ£iunea romînÄ mai vroia un
sinod deosebit de cel sîrbesc, care sÄ fie ales.
în afarÄ de aceste cereri privitoare la confesiune, în ceia ce priveÅte
naÅ£ia, fireÅte cÄ se recunoaÅte limba maghiarÄ ca âlimbÄ diplomaticÄ".
Sensul aici era cel radical: limba maghiarÄ Ã®n actele
publice. Pe cînd cei din Ardeal înţelegeau altceva : întrebuin-
Å£area limbii romÄneÅti în comunele unde sînt numal Romîni, Sn-_
trebuinÅ£area paralelÄ a limbii romÄneÅti Åi a limbii maghiare în comunele
unde sînt "Romîni Åi Unguri Åi numal în legÄturÄ cu autoritatea
centralÄ, numal atunci întrebuinÅ£area limbii maghiare,
iar limba romÄneascÄ rÄmînea în bisericÄ si ÅcoalÄ, în âtrebile
naÅ£iunii noastre cele dinlÄuntru", pe care rÄmm sÄ Åi le
lÄmureascÄ cum vor voi -. Se adÄugia în cererea din Iunie cÄ la
Ministeriul de Culte sÄ fie o secÅ£ie romînÄ, funcÅ£ionari romîni Åi
sÄ poatÄ Romînii a se face Åi ofiÅ£eri, cÄnd se va simÅ£i nevoia.
La 27 Iunie s'a Åi Å£inut la Lugoj adunarea, presidatÄ de Eftimie
Murgu, de loc din CaransebeÅ, dar aÅezat în acestÄlalt oraÅ.
Om de un.caracter dovedit nestatornic, deÅi tînÄr, el fÄcuse multe
lucruri: fusese Åi pe aici, la IaÅi, la BucureÅti, ca profesor de
filosofie. întrase silit Åi într'o conspiraÅ£ie cu caracter îndoielnic,
1 PetiÅ£iunea cÄtre Ministeriu este tipÄritÄ, ca Åi toate acteie acestea, Åi în
iucrarea d-iui PÄcÄÅ£ianu, voi. i.
2 BariÅ£ cerea desbateri româneÅti în comitate cu majoritate de Romîni,
pubiicarea legiior Åi ordonanÅ£eior în romÄneÅte, cunoÅtinÅ£a iimbii poporuiui
de cÄtre funcÅ£ionari, iimba romÄneascÄ Ã®n Åcoiile de sat Åi secundare, iimba
maghiarÄ fiiind numal obiect de studiu, autonomie bisericeascÄ Åi episcopi
aieÅi (Papiu, Z. c., p. 169, dupÄ no. 16 din âFoaie"). â FireÅte cÄ voia de
adunare pentru aya ceea's'a acordat bucuros.
i

â 165 â
se întorsese, la 1839. înnapoi acasÄ, unde pornise alte agitaÅ£ii,
tot aÅa de neclare. Din ele Ungurii scoseserÄ cÄ el vine sÄ Ã®ntemeieze
un Stat romÄnesc Åi de aceia 1-au Åi pus la închisoare.
A stat acolo Åi a fost uitat pÄnÄ Ã®n acest moment, cÄnd de-odatÄ
oamenii îÅi aduserÄ aminte de el Åi, pornind cu plîngere,
1-aÅ£i scos de acolo. AÅa cum era, foarte elastic, cÄnd a ieÅit
din temniÅ£Ä, s'a visat un fel de Åef al naÅ£iei romîne ortodoxe-bÄnÄÅ£ene.
Printr'o proclamaÅ£ie-î chema la luptÄ pe toÅ£i împotriva
ârevoluÅ£iei serviene", care începuse, în contra âneruÅinatei lor sumeÅ£enii"
*.
BieÅ£ii oameni se ridicaserÄ, gata de orice, numal fiindcÄ nu
voiau sÄ facÄ parte din Ungaria cea nouÄ Ã®n calitate de Sîrbl
abstracÅ£i. Lui Murgu i se pÄrea aceasta, se vede, o mare lipsÄ
de ruÅine, cu toate cÄ el însuÅi aderase la miÅcarea romÄneascÄ,
al cÄrii scop era identic.
Se cerea deci sÄ se înarmeze Romînii, sÄse pregÄteascÄ pentru
ofensivÄ, sÄ-Ål puie cÄpetenii care sÄ-! fie supuÅi lui, lui Eftimie
Murgu. Adunarea s'a dat bucuros de partea lui Åi a primit aceste
puncte. Era presidentul, era cel mal luminat din ei, suferise
pentru causÄ. DupÄ cine altul se puteau lua cei adunaÅ£i ? Cu
gîndul la ocuparea prin Romîni a Scaunelor episcopale, Adunarea
a Åi numit vicari pentru TimiÅoara si VîrÅeÅ£, în persoana a doi
protopopi.
în acelaÅi timp se atrÄgea atenÅ£ia ca nu cumva Romînii dîn
Banat sÄ se potriveascÄ nebunilor de la Blaj, â fiindcÄ ce alta
însemna a se denunÅ£a âmachinaÅ£iunile acelora cari, aÅ£iÅ£ind poporul
asupra Ungurilor, cautÄ a-1 atrage asupra lor pentru a-1
face vrÄjmaÅ Ungariei" ? Åi el, Murgu, se credea dator sÄ atragÄ
atenÅ£ia ca nu cumva sÄ se potriveascÄ vre-nn BÄnÄÅ£ean nebunilor
acestora, ci sÄ rÄmînÄ supuÅi Ministerialui din Pesta,
care o sÄ li dea Mitropolit romîn la TimiÅoara Å. a. m. d.
De alminterea Åi în Ardeal erau de aceia cari, tÄrÄ sÄ se uite
la analogia unei situaÅ£ii care trebuia sÄ Ã®ndemne la o luptÄ
comunÄ, vedeau în SaÅi pe duÅmanii cei mal periculoÅi Åi pe
duÅmanii momentului.
Erau mulÅ£i Romîni îndîrjiÅ£i în aceastÄ privinÅ£Ä, cari aii Åi Å£i-
V. Åi fimile Picot, Les Serbes de llonyrie.

â 166 â
nut o adunare la Cluj, în care, lÄsînd alte chestii la o parte. fÄcurÄ
o declaraÅ£ie împotriva naÅ£iunii sÄseÅti. O mare greÅalÄ: na-
Å£iunea aceasta micÄ la numÄr, Åi care nu-Ål îndrepta privirile
cÄtre viitor, ci-Åi cheltuia toate silinÅ£ile ca sÄ se pÄstreze în
present, nu era nici sÄ desnaÅ£ionaliseze, nici sÄ apese. CreÅterea
fireascÄ a numÄrului Åi averii Romînilor putea sÄ resolve.
fÄrÄ luptÄ, o problemÄ, care de sigur nu era de actualitate.
Din partea Ungurilor înÅ£elegem cÄ nu mal exista o causÄ romÄneascÄ:
Åi în dieta de la 29 Maiu, Åi în actul de confirmaÅ£iune
al împÄratului, de Ia 10 Iunie, se aratÄ cÄ âs'a fÄcut tot ce s'a
putut face". Toate dorinţele Romînilor sînt îndeplinite prin principiul
egalitÄÅ£ii, prin desfiinÅ£area iobÄgiei; Romînii nu mal afl ce
sÄ mal cearÄ. Iar, în ceia ce priveÅte pe SaÅi, sînt tribunale în
Ungaria: fiecare particular în orice chestie poate sÄ se judece
cu ei. "
Acum, natural, aceasta fiind situaÅ£ia în pragul verii, â la l-ia
Iulie era sÄ se adune dieta ungarÄâ, nu se mal putea face nimic.
OdatÄ ce se pierduse momentul mare al dietei, odatÄ ce
Romînii fuseserÄ paÅnici atuncea, odatÄ ce nu lucraserÄ contra
unirii în dietÄ, odatÄ ce nu se adresaserÄ energic împÄratului,
care aprobase hotÄrîrea Ungurilor, singura întovÄrÄÅitÄ de ameninÅ£Äri,
nu mal rÄmînea altceva decît sÄ se încerce din nou,
personal, pe lîngÄ acelaÅi împÄrat, prin stÄruinÅ£e, cu titlu de
compÄtimire, spre a se vedea dacÄ nu se poate cÄpÄta ceva de
la el, â cÄci, constituÅ£ional, chestia era în adevÄr terminatÄ. în
aplicare numal se putea gÄsi o modalitate. Si aceia se cÄuta
acum.
Dar Ungurii biruitori au fÄcut greÅeala de a crede cÄ pot sÄ
întemeieze Ungaria Åi fÄrÄ Habsburgl, prin Republica lui Kossuth,
radicalÄ, intransigentÄ, revoluÅ£ionarÄ. Cu oarecare greutate a consimÅ£it
Åi împÄratul sÄ Ã®nÅ£eleagÄ lucrul acesta elementar: cÄ Ungurii
nu-1 iubiaf l Åi cÄ Romînii, din potrivÄ, I-au servit totdeauna.-
Åi sînt Åi acum gata sÄ-1 serveascÄ.
DeocamdatÄ. deputaÅ£ia avea de lucru. Prestarea jurÄmîntulul
lui Åaguna, pentru care nu prea era timp la Gubernia în Cluj,
amînÄ plecarea ei. Apoi la Sibiiu i se ceru, de âinteligenÅ£ii" de
acolo, sÄ dea asigurÄri paÅnice Cîrmuirii.
PÄnÄ atunci fruntaÅii cari merserÄ sÄ gÄseascÄ pe împÄrat la

â 167 â
Innsbruck, unde-Åi Å£inea Curtea de fugar: Popazu, protopop al
BraÅovului, Laurian, care scÄpase din prinsoarea Guvernului ardelean,
Cipariu, singurul dintre. uniÅ£i, Åi BraÅoveanul Bran. înfÄ-
Å£iÅeazÄ. la 30 Maiu. petiÅ£ia din 17 â iscÄlitÄ Åi de BariÅ£ si Lemenyi
â prin care cereau deplinÄ Ã®ndreptÄÅ£ire naÅ£ionalÄ Åi. în ce
priveÅte limba, o adunare naÅ£ionalÄ, un comitet naÅ£ional, o singurÄ
Mitropolie romÄneascÄ avînd sinoade anuale, cu clerici Åi mireni,
dupÄ vechea datinÄ, cu drept de a alege pe episcopi, apoi desfiinÅ£area
muncii silite, a legÄturilor de breaslÄ, a vÄmilor interioare,
a dijmei metalelor, libertÄÅ£i publice ca în Anglia, desfiin-
Å£area grÄnicerilor Åi miliÅ£iei naÅ£ionale, comisie mixtÄ agrarÄ, votarea
preoÅ£imii, organisarea învÄÅ£Ämîntului romÄnesc si pÄnÄ la
Universitate, înlÄturarea privilegiilor fiscale Åi a legilor vechi:
parÅ£iale, Åi amînarea discuÅ£iilor despre Unire pÄnÄ la constituirea
deplinÄ a naÅ£iunii romîne1. împÄratul rÄspunse la 11 Iunie, a
doua zi dupÄ aprobarea hotÄrîrii dietei din Ardeal. Cui îi rÄspundea
el? Nu celor cari se înfÄÅ£iÅaserÄâse înfÄÅ£iÅaserÄ Romînii,
dar el nu vedea Romîni,âci âsupuÅilor sÄi de origine romînÄ''.
Åi li signiflca atîta: dieta a hotÄrît Åi s'a isprÄvit. Se bucurÄ doar
de credinÅ£a lor Åi-i asigurÄ de mila sa*.
Dar factorul principal nu venise încÄ. La sosirea lui aÅa dar,
Åaguna, în numele lui personal, ceru o audienÅ£Ä ca sÄ spunÄ
împÄratului lucruri foarte interesante: cÄ âtesaurul cel mai scump
al Romînilor este naÅ£ionalitatea Åi limba lor", cÄ, dupÄ noile mÄsuri,
âRomînul nu mai are caracter de Romîn. nu mai represintÄ
naÅ£iunea sa", ceia ce constituie âo nedreptate strigÄtoare la cer
si totala ucidere a existenÅ£ei sale politice naÅ£ionale". âLimba romÄneascÄ
e respectatÄ doar întru atîta, cÄ nu e extirpatÄ." Se
mai amintia încÄ un lucru: cÄ Romînii nu numal din punctul
de vedere constituÅ£ional, din punctul de vedere teoretic, ci Åi
din acela cum Constituţia se aduce Ia îndeplinire, prin legislaţia
electoralÄ, sînt loviÅ£i în modul cel mai simÅ£itor. Pe Romînul care
este sÄrac îl pot atinge totdeauna cu censul, cerîndu-i sÄ dovedeascÄ
o avere ca sÄ participe la viaÅ£a politicÄ. SaÅii au fost.
de altfel, într'o minoritate de 22 în dieta decisivÄ, iar Romînii
au lipsit cu totul. Prin urmare Åaguna în memoriul sÄti protesteazÄ
împotriva unirii fÄcutÄ fÄrÄ de ai sÄi âde nobis sine noi
Popea, /. c., p. 133 Åi urm.
- Ibid., p. 136.

â 168 â
bis';, Åi, neadmiÅ£ind soluÅ£ia datÄ de dieta cea veche, el cere o
nouÄ dietÄ, la care sÄ nu fie represintaÅ£i, cum fuseserÄ la Cluj,
Romînii Åi SaÅii Åi Ungurii pe basa vechiului drept, ce se desfiinÅ£ase
acum. El vrea ca aceastÄ nouÄ dietÄ sÄ aibÄ represintanÅ£i
naÅ£ionali aleÅi liberi. Ce se va hotÄrî atunci, primesc Åi
Romînii1.
La 22 Iunie împÄratul, sau mai bine zis cancelaria imperialÄ,
insistînd cu cruzime asupra nedreptÄÅ£ilor care se fÄcuserÄ Romînilor
prin hotÄrîrile dietei, â cÄci le presinta ca o satisfacÅ£ie
întreagÄ,â rÄspundea âsupuÅilor sÄi romîni din Ardealul unit cu
Ungaria": âNaÅ£ionalitatea voastrÄ va fi asiguratÄ printr'o lege
specialÄ. Se vor ridica Åcoli naÅ£ionale, se va purta de grijÄ ca
Biserica voastrÄ sÄ fie egalÄ cu celelalte Biserici, â dar fireÅte
dupÄ lege,âRominii vor fi primiÅ£i în funcÅ£iuni". Åi li se recomanda
buna înÅ£elegere âcu concetÄÅ£enii voÅtri"2.
Cu acest rÄspuns merse episcopul, care avea sÄ explice causa
Romînilor închiÅi (MicheÅ) ori bÄnuiÅ£i (se arestarÄ mai tÄrziu Åi
Laurian, BÄlÄÅescu) pentru ultimele împrejurÄri, la Pesta8. De
aici la 18 Iunie el se fÄcea a crede cÄ toate cele dorite s'au
acordat Åi invita printr'o smeritÄ circularÄ loaialÄ .pe Romînî
a fi mulÅ£Äinitori cu toÅ£ii â civili Åi militari â milostivului Cesar
*. Ea provocÄ neapÄrat, ca si îndelunga rÄmînere la Pesta
a arhiereului, o legitimÄ mîhnire. Se iscÄli chiar o petiÅ£ie, la
îndemnul lui BariÅ£, pentru a-1 rechema (Iulie). La sfîrÅitul lui August,
încÄ el cerea în dietÄ dreptul de naÅ£iune pentru al sÄi6.
Evident cÄ Saguna repurtase un succes, cÄci ceia ce i se rÄspundea
lui era cu totul deosebit decît ceia ce se rÄspunsese celorlalÅ£i.
Acum se punea, oricum, în perspectivÄ o legislaÅ£ie favorabilÄ
Romînilor, vieÅ£ii Romînilor în Ungaria. Romînii sînt cetÄÅ£eni
ungari fÄrÄ caracter naÅ£ional, nu vor fi niciodatÄ un popor
constituţional, o naţiune, dar naţionalitatea lor în dreptul
constituÅ£ional ungar înseamnÄ mÄcar ceva etnografic. DeÅi âetnografic"
este tot ce poate fi mai josnic pentru un popor...
i Iiiid., pp. 136-8.
- 1bid., pp. 138-9.
a Ibid., pp. 13842.
⢠Ibid., pp. 148-56.
6 LupaÅ, 1. c., p. 66.

â 169 â
Era o înnaintare a chestiunii, dar pÄnÄ la soluÅ£iune mal rÄmînea
încÄ drum!
Este interesant de observat cÄ, alÄturi de concepÅ£iile acestea
teoretice, de îngenuncherile acestea umilitoare ale fruntaÅilor
bisericeÅti Åi culturali înnaintea unui for care nuputea sÄ-i audÄ
erau alÅ£i Romîni, cari judecau mal drept: grÄnicerii, de cari Ministeriul
din Pesta se temea, Åi se temea, natural, si împÄratul.
care împÄrtÄÅia încÄ pe vremea aceia vederile Ministeriului din
Pesta. Se temea sÄ nu facÄ grÄnicerii noÅtri ce fÄcuserÄ grÄnicerii
sîrbl cu mijloacele lor militare, încercînd cu hotÄrîre sÄ
salveze pe împÄrat împotriva lui însuÅi.
Se dÄduse o proclamaÅ£ie în care li se spunea cÄ ei vor avea
de acum înnainte ca Åef pe archiducele Åtefan, cÄ nu cumva sÄ
porneascÄ la luptÄ, ci sÄ se gîndeascÄ bine cÄ sîut fraÅ£i, fÄrÄ
deosebire de limbÄ Åi religie, cu Maghiarii Åi cÄ aceste douÄ
naÅ£iuni âs'au fÄcut una".
El doriau sÄ-Ål facÄ Ã®nsÄ socoteala Åi singuri. S'au adunat, cu
ofiÅ£erii lor germani Åi ungurî1, Åi au spus cÄ ei nu recunosc
ce s'a fÄcut cu dînsii, cÄ eî formeazÄ un trup deosebit Åi de
acum înnainte vor luptÄ tot numal supt comandanÅ£ii lor, cÄ lor li
trebuie averile lor îndÄtinate, Åcolile lor, organisaÅ£ia lor bisericeascÄ
Åi politicÄ Åi aÅteaptÄ momentul de a se manifesta aÅa
cum se manifestÄ militarii, de Åi respectuoÅi faÅ£Ä de ConstituÅ£ie.
*
în acest timp, la Pesta dieta din Iulie se ocupÄ cu codificarea,
prefacerea în lege a situaÅ£iei celei noi. Era Åi o comisiune ardeleanÄ
pentru unire, Intre membrii cÄreia sÄ afla Åi Åaguna.
Ca âindivizi de buze romÄneÅti"âlimba romînÄ se poate vorbi,
ca un fenomen fisiologic â s'au primit, tot dupÄ stÄruinÅ£ile
Ini Åaguna, Cipariu, Bran, ba chiar Dunca, Moldovan Åi alÅ£ii. Ei
au cerut, natural, legea naÅ£ionalitÄÅ£ilor, dar li s'a rÄspuns cÄ
aceastÄ lege nu este necesarÄ. ArgumentaÅ£ia era cam aceasta:
N'aveÅ£i toate drepturile? SînteÅ£i de o potrivÄ cu noi; puteÅ£i fi Ungurî
perfecÅ£i; nimeni nu vÄ Ã®mpiedecÄ. Din acest moment, ce lege
a naÅ£ionalitÄÅ£ilor sÄ mal încapÄ? Noi v'am adoptat frÄÅ£eÅte. Nu
1 V. lista lor între prenumeranţii la Geografia lui loan Rus. Cf. Popea, /.
«, p. 167 Åi urm.: cererea grÄnicerilor.

â 170 â
mai existaÅ£i, cum existaÅ£i înnainte de aceastÄ adoptare. Prin
urmare cum ? Ne întoarcem în trecut ?
FireÅte cÄ pe basa acestei concepÅ£ii li s'a cerut ca limba maghiarÄ
sÄ fie predatÄ Ã®n Åcolile primare, sÄ figureze în protocoalele
comunale. Din partea Romînilor s'a presintat un alt proiect,
care a fost acceptat numal în teorie, cu oarecare modificÄri.
Proiectul acesta prevede ca legile sÄ fie publicate Åi în romÄneÅte
Åi comanda, dacÄ este de nevoie, sÄ se poatÄ face, în locurile
unde sînt soldaÅ£i romîni, Åi în romÄneÅte. SÄ fie un Mitropolit,
episcopi romîni în Banat Åi la Arad, un sinod pentru
alegerea lor, un congres de 80 membri, dintre cari 40 de preoţi.
Era însÄ vorba numal de desideratele unei comisiuni. Åi ce însemneazÄ
aceasta cînd dincolo era hotÄrîrea unei diete, uii act
fundamental aprobat de împÄratul? CÄzu cbiar pÄrerea unor
Unguri. ca Wesse"lenyi orbul, care, cu totul fanatismul sÄu dovedit,
declara, faÅ£Ä de zilnicele abusuri de putere, âcÄ viitorul este
mai negru decît noaptea ochilor sÄi" Åi cerea âunirea din inimÄ
cu naÅ£ionalitÄÅ£ile", îmbrÄÅ£iÅarea lor, recunoscînd Romînilor calitatea
de urmaÅi al Romanilor Åi dreptul de a trÄi ca popor. La care
Kossuth rÄspundea imediat: âRomînii nu sînt un popor, ci indivizi
egal îndreptÄÅ£iÅ£i fÄcînd parte din naÅ£iunea politicÄ maghiarÄ".
în aceste momente, la Orlat Åi NÄsÄud1 grÄnicerii îÅi Å£ineati
adunÄrile lor Åi declarati în cor cÄ se leapÄdÄ de Ministeriul unguresc
Åi cer sÄ fie liberaÅ£i de supt supremaÅ£ia naÅ£iunii maghiare.
încurajaÅ£i de faptul acesta Åi de tot ceia ce se Åtia despre
stricarea relaÅ£iunilor dintre împÄrat Åi Unguri, tinerii fÄcurÄ sÄ
se Å£ie, în afarÄ de mandatul dat comisiunii de 12, celei de
100 (pentru dieta din Cluj), celei de 30 (pentru Curte), o a
doua adunare la Blaj (13 Septembre) si o a treia (24 Septembre),
în care se hotÄrî ca Romînii sÄ se înarmeze Åi sÄ iea
toate mÄsurile împotriva teroarei. în adevÄr, ei erau trataÅ£i ca
niÅte cîni: nevroind sÄ Ã®ntre în armata revoluÅ£ionarÄ, preÅedintele
comisiunii de recrutare puse de împuÅcÄ 20 de flÄcÄi, considerîndu-i
ca rebeli împotriva Statului maghiar. Atunci. gÄ-
1 Popea, /. r., p. 170 Åi urm.

â 171 â
sindu-se în legitimÄ apÄrare împotriva groazei care se deslÄn-
Å£uise, Romînii se hotÄresc sÄ se înarmeze în adevÄr, sÄ-Åi facÄ o
gardÄ naÅ£ionalÄ. Tot odatÄ ei cereau o adunare naÅ£ionalÄ, o dietÄ
transilvanÄ, care sÄ judece potrivit cu ConstituÅ£ia austriacÄ Åi sÄ
aleagÄ un Guvern provisoriu,âceia ce nu s'a fÄcut, dar cel puÅ£in
e bine cÄ s'a cerut.
Ferdinand I-iu disolvÄ Ã®nsÄ dietei din Pesta Åi dÄdu, cu decretul
stÄrii de asediu, puterea în Ardeal pe mînile autoritÄÅ£ilor militare.
Uciderea lui Lamberg în capitala Ungeriei fÄcu din Banul croat
Jellacich îndeplinitorul hotÄrîrilor pedepsitoare ale Coroanei.
Atunci, la începutul lui Octombre, guvernatorul militar al Ardealului,
Puchner, vÄzînd cÄ nu are destule puteri ca sÄ se împotriveascÄ
Ungurilor, face apelul la Romîni. Putea sÄ li vorbeascÄ
astfel: întraÅ£i în foc pentru împÄratul, care în Iunie trecut a
consfinÅ£it hotÄrîrea adunÄrii de la Cluj, care vÄ considerÄ numal
ca pe âsupuÅii sÄi de origine romînÄ", Åi din bunÄtatea cÄruia
nu mai existÄ astÄzi decît un Ardeal unit cu Ungaria. care
a arestat pe represintanÅ£ii intelectualilor voÅtri, pentru cÄ eraii
nemulÅ£ÄmiÅ£i de drepturile recunoscute al Ungurilor!
CÄci intelectualii erau aÅa cum i-am vÄzut. Evident cÄ pe altÄ
cale nu se putea ajunge la ceva decît pe calea unei miÅcÄri
armate. Åi natural cÄ aceastÄ miÅcare armatÄ ar fi cîÅtigut multe.
dacÄ, la începutul ei, s'ar fi tratat ca de la forÅ£Ä la forÅ£Ä cu
Ministeriul absolutist al împÄratului. Pe cînd, aÅa, credincioÅi de
la început pÄnÄ la sfîrÅit, Romînii au rÄmas îndreptaÅ£i la mila
acelui pe care-1 salvaserÄ.
Åi, cum cerea Puchner, aÅa cerea1 si comisarul ministerial
Vay, Ungurul, rebelul, care puruncise mÄcelul. care îndemnase la
profanÄri de biserici Åi la spargeri de potire. TotuÅi Lemenyi 1-a
ascultat pe Vay. în momentul cînd Åaguna îndemna la înarmare,
VlÄdica unit spunea Romînilor: âCredincioÅi sÄ fiÅ£i împÄratului,
dar Åi patria sÄ n'o uitaÅ£i2". Resultatul a fost suspendarea
Åi înlocuirea prin vicariul Simion Crainic: Lemenyi muri
abia la 1871, într'o mÄnÄstire a Franciscanilor, torturat de mustrÄri
de cuget Åi umilit pÄnÄ la moarte. Peste cîţiva ani de la
exilarea lui, Åaguna-1 vÄzu plîngînd într'o odaie proastÄ de mÄnÄstire...
1 Ibid, /. c., p. 203 fji urm.
2 1bid., i. c., p. 197 Åi urni. (9 Octombre).

â 172 â
Atunci se întemeiazÄ â cuprinzînd Åi pe BalÄsescu. BÄrnut
Cipariu, Bran, MicheÅ1, mai apoi Åi pe BariÅ£,âcomitetul de pacificare.
care trebuia sÄ pregÄteascÄ miÅcarea în armatÄ a Romînilor în
contra Ungurilor, Åi el dÄdu mîna cu Å£eranii cari IntraserÄ Ã®n
munÅ£i, supt comanda lui Avram lancu, fostul cancelist din OÅorheiu,
cari se organisaserÄ dupÄ tipul roman. cu prefecÅ£ii lor Åi
tribunii lor improvisaÅ£i. încÄ de la 7 Octombre, Saguna însuÅi dÄduse
semnalul.
Acum, este adevÄrat cÄ, dupÄ ce a început lupta, centrul de
greutate s'a strÄmutat cu totul. Adunarea din Sibiiu, presidatÄ
de Saguna, la 16 Decembre, puÅ£in timp dupÄ abdicarea împÄratului
Ferdinand, se Å£inu, din ordinul lui Puchner, în faÅ£a âcomisiunii
militare". Ea isprÄvi cu chemarea RuÅilor, mai oficiali
decît trupele romÄneÅti ale Muntelui. Comitetul de pacificare a
rÄmas mai mult ca o formÄ decît ca o realitate. Cine se putea
gîndi sÄ trateze cu dînsul sau pe dînsul sÄ-1 îndemne sÄ lucreze ?
AtenÅ£ia a trecut la Avram lancu Åi la cÄpitanii lui, si cu dînÅii
numal se fÄceati negocierile.
Era o revoluţie, dar nu pe basa unui program, cu o colaboraţie
solidarÄ a intelectualilor. De la aceastÄ ridicare pentru împÄratul
care nu recunoscuse nimic si nu fÄgÄduise nimic, pÄnÄ la
adevÄrata revoluÅ£ie spontanee, care este singura în adevÄr binefÄcÄtoare
Åi prin care-Åi cucereÅte drepturile un popor întreg, cÄr
turariî fiind numal represintanţii intelectuali ai suferinţilor mul-
Å£imii Åi mulÅ£imea fiind numai ajutÄtoarea credincioasÄ a ideilor ce
rÄsar în mintea cÄrturarilor, era un lung drum,â Åi în curînd era
sÄ se Åi vadÄ.
Ei bine, cînd s'au dat lupte îndîrjite în lunile de toamnÄ, iarnÄ Åi
primÄvarÄ, în MunÅ£ii Apuseni, naÅ£iunea romÄneascÄ nu era una. Nici
mÄcar naÅ£iunea romÄneascÄ din Ardeal nu era una supt raportul
confesional. Aceia cari se luptau acum împreunÄ e drept cÄ nu
se mai gîndiau care se duce la bisericÄ unitÄ Åi care la biserica
neunitÄ. TrecuserÄ printr'un alt botez, mai crud, botezul sîngelui,
care Återsese deosebirile confesionale. Prin urmare unitatea
între ei se realisase. Dar între aceia unificaţi prin sacrificiul
pe care-1 fÄceati pentru naÅ£iunea lor Åi între cÄrturarii de la Si-
Ibid., p. 146.

â 173 â
biiu, â nicî nu mal vorbesc de cei de la Blaj, cari, în afarÄ de
BÄrnuÅ£ Åi Cipariu, nu existaÅ£i â între ei Åi aceÅti cÄrturari legÄtura
nu se fÄcuse. Niclunul din aceÅtia nu s'a dus acolo în mijlocul
primejdiei, niclunul nu s'a gîndit sÄ Ã®mpÄrtÄÅeascÄ suferinÅ£ele
acelora cari-Ål vÄrsau sîngele pentru neam! Niclunul nu
simţise ceia ce Giuseppe Giusti a simţit, cînd, bolnav, în patul
de suferinÅ£Ä se gîndia la bieÅ£ii nenorociÅ£i cari luptau ca rÄsculaÅ£i
în revoluÅ£ia italianÄ de la 1848, revoluÅ£ie al cÄrii promotor principal
fusese el prin pamfletele lui, Åi cari muÅcau poate dintr'un
codru de pîne neagrÄ, pe cînd el se hrÄnia cu tot ce-i cerea
inima, Åi, pe cînd el se culca în aÅternutul sÄu cel moale, dormiau în
ÅanÅ£urile pline de apÄ. âDacÄ aÅ fi fost ceva mal zdravÄn", zicea
el, âaÅ fi mers în mijlocul lor".
Intelectualii romîni de la 1848 au fost vÄzuÅ£i în toate întrunirile
administrative, dar acolo unde se frÄmîntau într'o luptÄ
de moarte al lor, acolo n'au fost vÄzuÅ£i. Aceasta însÄ dÄdea cetelor
lui lancu o altÄ Ã®nfÄÅ£iÅare decît a unei oÅtiri naÅ£ionale con-
Åtiente, supt conducerea Åefilor ei fireÅti.
Lucru ce au se poate uita de istoria imparÅ£ialÄ.

XlIl.
Era speranţelor: începutul Domniei lui Francisclosif
I-u.
împÄratul Ferdinand. fire slabÄ, Suveran rÄu sfÄtuit, încercase
sa.-Ål sprijine tronul pe credinÅ£a maghiarÄ, Åi, numal dupÄ cele
mal puternice dovezi cÄ spiritul politic pe care-1 crease în mijlocul
Maghiarilor Kossuth urmÄreÅte cu totul altceva, o viaÅ£Ä
independentÄ, o formÄ de Stat republicanÄ, Åi cÄ spiritul acesta
este gata sÄ se manifeste cum s'a Åi manifestat în vremea revoluÅ£iei,
numal dupÄ aceasta împÄratul Ferdinand s'a convins cÄ
altÄ politicÄ trebuieÅte începutÄ.
DacÄ schimbÄrile acestea de la o direcÅ£ie politicÄ la alta se
pot face în unele casuri fÄrÄ a se sacrifica persoanele, în alte
împrejurÄri însÄ persoanele trebuie neapÄrat sÄ disparÄ, pentru ca
0 nouÄ acÅ£iune politicÄ sÄ se pronunÅ£e. Åi aceasta chiar Åi în casul
împÄratului Ferdinand, cînd e vorba numal de o personalitate
eompromisÄ prin faptele altora. împÄratul, nu ca factor esenÅ£ial
al politicei din ultimele timpuri, ci ca element represintativ al
acestei politice, cu toate schimbÄrile, nesiguranÅ£ele. contrazicerile
Åi revenirile ei, se cerea sÄ consimtÄ a dispÄrea de pe scena
politicei austriace, lÄsînd locul altuia.
Pentru causa austriacÄ se poate zice cÄ Ã®nlocuirea lui Ferdinand
prin foarte tînÄrul, naiv de tînÄrul arhiduce Francisc-Iosif,
a adus tot atîta folos, cît a adus în Anglia înlocuirea nehotÄritei
Åi impopularei Domnii a lui Gulielm al IV-lea prin domnia
reginei Victoria. care, prin farmecul tinereÅ£ei Åi nevinovÄÅ£iei sale.

â 175 â
atrase toate simpatiile cÄtre CoroanÄ. Ca si Victoria, prin tinereÅ£a
ei, Francisc-Iosif, prin vîrsta fragedÄ la care ajunsese pe
tron, prin buna sa pregÄtire moralÄ, datoritÄ mamei, arhiducesa
Sofia, prin hotÄrîrea sincerÄ de a îndrepta relele trecutului, de
a porni o erÄ nouÄ, Åi-a conciliat în mare parte spiritele. De la
el se aÅtepta ceva corespunzÄtor cu bunele tradiÅ£ii ca Åi cu spiritul
noii pe care-1 aducea.
FireÅte cÄ Romînii n'au zÄbovit cu petiÅ£iile îor. StrînÅl în comitet.
ei au redactat îndatÄ un nou âsupplex libellus" cÄtre
împÄratul cel tînÄr. BÄrnuÅ£, Cipariu, Laurian au fost aceia cari
jucarÄ rolul de cÄpetenie în noua manifestare publicÄ a poporului
romîn.
Prin petiţiunea aceasta se cerea un Consiliu administrativ
pentru conducerea Ardealului, care sÄ stea în jurul lui Puchner
si sÄ fie alcÄtuit din ânaÅ£iunile necompromise". Ce înjosire ânu
se poate califica altfel â, ce mare înjosire se cuprinde chiar în
termenul acesta de ânaÅ£iune necompromisÄtt!-Nu era vorba de
naÅ£iune compromisÄ sau necompromisÄ, ci de o naÅ£iune avînd
drepturi saii neavînd drepturi, ori avînd mal puţine drepturi.
TotuÅi numal pentru neprihÄnirea aceasta a naÅ£iunii romîne se
cerea bunÄvoinÅ£a imperialÄ.
La 28 Decembre. se strînse la Sibiiu, cum am spus, o nouÄ adunare,
dupÄ cererea lui Puchner, cu misiunea de a sprijini mal ales
proiectul de a se încredinţa Ardealul întreg exclusiv acestui guvernator
militar. Åaguna a vorbit, si el a redactat de sigur Åi
hotÄrîrile. Discursul sÄfl deplînge âsatele cele despoiate Åi arse,
bisericile cele pîngÄrite, mulÅ£imea fraÅ£ilor din starea bisericeascÄ
si mireneascÄ sentenÅ£iaÅ£i Åi uciÅi cu urgie, cari zac neîngropaÅ£i
pe cîmpurî si drumuri".
GÄsim în acest act Åi idei politice în adevÄr frumoase Åi vrednice
de luare aminte, cuprinse în formule ce meritÄ sÄ fie reÅ£inute.
Åaguna defineÅte liberalismul Åi naÅ£ionalismul, cerute de era
nouÄ: âSimÅ£imîntul liberal este nÄzuinÅ£a cÄtre desvoltarea liberÄ
a referinÅ£elor de Stat Åi cetÄÅ£eneÅti". Iar cel naÅ£ional âeste deosebita
simpatie cÄtre toÅ£i aceia care sînt de un neam, de o na-
Å£iune Åi de o limbÄ''. RÄmînea, fireÅte, simpatia, recomandatÄ Åi
de Puchner, care se feria de o miÅcare romÄneascÄ, fie Åi contra
duÅmanilor împÄratului, â simpatia cÄtre celelalte seminÅ£ii care,

â 176 â
împreunÄ cu Romînii, formeazÄ pentru Åaguna acel bizar concept
eterogen pe care el îl numeÅte âpoporul transilvano-austriac"'.
Pe lîngÄ aceasta însÄ cererea cuprindea o mulÅ£ime de puncte
precise. Romînilor li se luaserÄ armele; li se fÄcuse un fel de
perchisiÅ£ie domiciliarÄ pentru aceasta. Se pretindea restituirea
lor, pentru cÄ ei sînt necompromiÅi, Åi, dacÄ li se dau armele,
ei le vor întrebuinÅ£a numal pentru împftrat. Vor luptÄ, dar în
schimb sÄ li se facÄ Universitatea, începîndu-se fÄrÄ zÄbavÄ cu
clase complementare de drept, la Sibiiu ca Åi la Blaj. Se cerea
sÄ se facÄ la Blaj Åi âclase juridice!".
Pentru cei ce fuseserÄ atacaÅ£i de Unguri âÅi erau mulÅ£i â
se pretindeau despÄgubiri. Locuitorii din Cîmpeni, cari aveau de
multÄ vreme daraveri cu erariul, cu fiscul, sÄ fie satisfÄcuÅ£i.
în materie de drept public naÅ£ional, se'doria â ceia ce era
mai importantâdespÄrÅ£irea de Ungaria, dorinÅ£Ä legitimÄ Åi folositoare,
dacÄ Ã®mpÄratul ar fi putut-o acorda. Se mai propunea
instituirea unui comitet permanent special romÄnesc, Guvernul trÄdÄtor
din Cluj fiind cu totul înlÄturat, apoi chemarea unei diete
ardelene, alegerea uuui âÅef! al Romînilor Åi formarea unei AdunÄri
Generale, dar fÄrÄ gînd de âseparatism monarhic" ori de...
RepublicÄ. SaÅii trebuiau siliÅ£i a face dreptate îu vechile lor ne-
înÅ£elegeri cu naÅ£ia romÄneascÄ. AceastÄ petiÅ£ie era sÄ fie presintatÄ
împreunÄ cu cea de la 18 Maiu, care se reînnoia astfel.
Presintarea acestor puncte zÄbovi însÄ foarte mult. DupÄ Ã®ndemnul
ascuns al lui Puchner, incapabil sÄ se menÅ£ie militÄreÅte,
Åaguna Åi Gottfried Miiller venirÄ la BucureÅti, ca delegaÅ£i ai comitetelor
naÅ£ionale romîn Åi sÄsesc, pentru a cere intrarea apÄrÄtoare
a RuÅilor lui Liiders, cari, dupÄ neizbutitele miÅcÄri revoluÅ£ionare,
ocupau Principatele -. Apoi episcopul se îndreptÄ prin
CernÄuÅ£i spre Olmiitz, reÅedinÅ£a provisorie a noului Suveran. A
fost întÄia Åi cea din urmÄ oarÄ cînd el a strÄbÄtut Å¢ara-RomÄneascÄ
Åi Moldova fÄrÄ sÄ aibÄ Ã®nsÄ vre-o legÄturÄ cu elementele,
clerice sau mirene, de aici3. Era la Olmutz în luna lui Februar
Åi, în aceastÄ lunÄ, la 6, s'au Åi presintat cereri care sînt
cele mai îndrÄzneÅ£e Åi cele mai frumoase pe care le-a cetit vre-odatÄ
împÄratul.
1 Popea, i. c., p. 219 Åi urm.
- 1bid., p. 233 Åi urm.
3 Cf. N. BÄnescu, StareÅ£ui Neonii, VÄienii de-Munte, 1910.

â 177 â
în credinÅ£a cÄ Suveranul poate sÄ facÄ tot ce vrea, cÄ el este
dispus sÄ dea satisfacÅ£ie Åi cererilor celor mai sincere ale Romînilor,
în credinÅ£a aceasta s'a înfÄÅ£iÅat, dupÄ un lung discurs omagial,
tratînd despre libertatea si egalitatea naÅ£ionalÄ, despre îndelungatele
sacrificii romÄneÅti, despre valoarea ostaÅilor credincioÅi,
ca Urban, despre âsimÅ£ul cel sÄnÄtos al Å£eranilor de viÅ£Ä romînÄ
rlin Transilvania", despre miile de oameni cÄzuÅ£i de mÄna sÄlbatecÄ
a rebelilor, â petiÅ£ia.
Se cerea unirea tuturor Romînilor din Statul austriac â patru
milioane â într'o singurÄ naÅ£iune independentÄ, supt sceptrul
Habsburgilor. Nu era vorba numal de viaÅ£a laolaltÄ a Romînilor
din Ardeal, a Romînilor din Banat, din pÄrÅ£ile CriÅurilor, din MaramurÄÅ,
ci teritoriile coloniale bÄnÄÅ£ene erau puse laolaltÄ cu
teritoriile de regim particular ale Ardealului dominat de âunio
trium nationum" ; se fÄcea o singurÄ unitate naÅ£ionalÄ din Romînii
întregii monarhii, cÄci între aceia cari iscÄlesc petiÅ£ia, pe
lîngÄ Åaguna, represintant al ortodoxiei din Ardeal, pe lîngÄ cei
doi Mocioni, loan Åi Lucian, de origine macedoneanÄ, represintanÅ£i
aî conÅtiinÅ£ei romÄneÅti din regiunile bÄnÄÅ£ene,âcu un
caracter aristocratic, care nu strica pe atunci,âpe lîngÄ Popazu,
pe lîngÄ Laurian, pe lîngÄ MacedonC, âfuncÅ£ionar fiscal ardelean",
care fÄcea Åi el parte din categoria nemeÅilor, pe lîngÄ Constantin
PomuÅ£ Åi colegii sÄi loan de Stoica Åi Vasile Ciupe, âdin Ungaria",
pe lîngÄ lacob Bologa, Ardelean, al cÄrui nume se întîlneÅte
Åi pe urmÄ Ã®n luptele constituÅ£ionale pe care le vom urmÄri, întîlnim
pe însuÅi Eudoxiu de Hurmuzachi Åi pe Mihail Botnar,
membru al dietei din CernÄuÅ£i, represintanÅ£i ai Bucovinei. Unirea
trebuia sÄ se întindÄ deci Åi asupra micului, dar istoriceÅte aÅa
de importantului teritoriu bucovinean.
Åi mulÅ£i din Ardelenii aÅezaÅ£i în Principate, ca loan Maiorescu,
de pildÄ, visau, ca Åi Sasul Rotb, d.e o RomÄnie unitÄ, supusÄ,
pÄnÄ la DunÄre, Casei de Habsburg. Numal radicalii munteni.
ca Nicolae BÄlcescu, în ura lor contra conservatismului âschwarzgelb",
se strÄduiau din rÄsputeri sÄ lege relaÅ£ii cu BatthyÄnyi
Åi Kossuth, sÄ smulgÄ Ungurilor, în vederea unei confederaÅ£ii republicane,
pÄrÄsirea punctului de vedere al âlimbii diplomatice"
maghiare Åi al âamalgamisÄrii" Romînilor în Ungaria1.
1 Numal ia 14 iulie se ajungea la tratatui dorit de BÄicescu, dar care nu
mai avea nicîo aitÄ importanÅ£Ä decît cea teoreticÄ; ion Ghica, Amintiri din
pribegie, pp. 272, 329-31, 346, 362-3.
l.ilui-ia liominilro din L'ngarta. 12

â 178 â
Prin urmare, în vremea aceia cînd se aflau Romîni cari agitati
pentru o unire cu Ungurii împotriva împÄratului, era un lucru
natural sÄ se prevadÄ Ã®n propuneri ca aceasta cÄ, de Åi Romînii
doresc unirea lor într'un corp naÅ£ional cuprinzînd Åi pe
Bucovineni ca Åi p« BÄnÄÅ£eni, ei nn voiesc însÄ o viaÅ£Ä naÅ£ionalÄ
independentÄ, ci doresc sÄ rÄmîie supt coroana austriacÄ, sÄ
facÄ parte integrantÄ din monarhie, lÄsînd sÄ se întrevadÄ cÄ,
de ar exista o conÅtiinÅ£Ä romÄneascÄ naÅ£ionalÄ liberÄ dincolo
de CarpaÅ£i, lcine Åtie ce ar face, scÄpînd de supt tirania moscovitÄ,
Åi Romînii de dincoace. Ar fi fost o viitoare recompensÄ pentru
Austria, dacÄ se arÄta generoasÄ faÅ£Ä de Romînii dintre hotarele
ei.
Se cerea apoi congresul general romÄnesc, un singur cap
pentru întregimea naÅ£iunii, un fel de cÄpetenie supremÄ a Romînilor,
un Voevod al lor, un Senat romÄnesc Åi, ca Åi în Maiu
1848, un âsingur cap bisericesc'', peste deosebirea confesionalÄ,
Åaguna avînd, de sigur, nÄdejdea sÄ.înghitÄ Biserica unitÄ, suspectatÄ,
impopularÄ Åi rÄmasÄ fÄrÄ conducÄtor; limba romÄneascÄ
în toate lucrurile care ating pe Romîni: adunare naÅ£ionalÄ, reunindu-se
în fiecare an; represintaÅ£ie proporÅ£ionalÄ la dieta imperialÄ;
âorgan naÅ£ional" pe lîngÄ Ministere, un adevÄrat ambasador
al naÅ£iunii Åi, în sfîrÅit, împÄratul sÄ facÄ bine a se intitula
âMare-Duce al Romînilof.
DeocamdatÄ, o întrebare. Pentru astfel de lucruri, la care ea
nici nu se putuse gîndi, Adunarea de la Sibiiu nu dÄduse niciun
mandat. E limpede. Åaguna însuÅi n'ar fi cutezat aÅa de mult.
IscÄlitura Iui Hurmuzachi lÄmureÅte. CÄlÄtoria de la CernÄuÅ£i nu
rÄmÄsese fÄrÄ folos. Acestea sînt ideile din foaia âBucovina", a
fraÅ£ilor hurmuzÄcheÅti, cele mai solide capete între toÅ£i Romînii
mireni supuÅi împÄrÄÅ£iei. RedacÅ£ia însÄÅi a petiÅ£iei putea sÄ li
aparţie lor.
IatÄ acum Åi rÄspunsul pe care 1-a dat împÄratul Francisc-Iosif.
îl reproducem textual: âPrimesc cu bucurie asigurarea despre credinÅ£a
Åi alipirea curagioaseî naÅ£iuni romîne Åi recunosc cu gratitudine
jertfele grele de care le-a adus pentru tronul mieu Åi monarhia
unitarÄ Ã®n contra unui partid fÄrÄ scrupule (ruchlos)..."ânu
voia sÄ zicÄ: unei naÅ£iuni. fiindcÄ el totuÅi doria, Åi cît se poate
de rÄpede, împÄcarea cu Ungurii cuminÅ£i, pe cari de atunci îi
tot cautÄ â, âcare a aprins rÄzboiul civil Åi prin cerbicia sa îl

â 179 â
face sÄ dureze. PetiÅ£ia fidelei mele naÅ£iuni romîne voiti dispune
sÄ fie luatÄ Ã®n chibzuire amÄnunÅ£itÄ Åi sÄ fie resolvitÄ Ã®n cel
mai scurt timp spre mulÅ£Ämirea lor".
Åaguna visitÄ cu mulÅ£Ämirt â de sigur superflue â Åi pe
fostul împÄrat, care, aÅteptîndu-se aÅa de puÅ£in la aceasta, fu
foarte miÅcat; el avu Åi onoarea unei invitaÅ£ii la masa imperialÄ.
La Francisc-Iosif avuse douÄ audienÅ£e, cea d'intÄiÄ numal
el singur, Åi avea motiv sÄ fie mulÅ£Ämit de resultatul lor. Mai
ales cÄ nu prevedea viitorul'.
îndatÄ dupÄ aceasta s'a Åi dat ConstituÅ£ia generalÄ pentru
toate Statele împÄrÄÅ£iei, ConstituÅ£ia austriacÄ de la 4 Mart, supt
care a fremÄtat de indignare tot neamul unguresc. Ardealul era
unit cu comitatele exterioare, âcu egala îndreptÄÅ£ire a tuturor
naÅ£ionalitÄÅ£ilor Åi limbilor din acea Å£arÄ, în toate raporturile publice
cetÄÅ£eneÅti."
Dar în sfîrÅit tot era ceva. în cadrul acesta naÅ£iunea romînÄ
se putea manifestÄ. Romînii au primit lucrul cu mulÅ£Ämire, dar
nu fÄrÄ reserve, mai ales în ce priveÅte restituirea unui âteritoriu
sÄsesc" în care erau cuprinÅi Åi foarte mulÅ£i Romîni, ceia ce
aduse o largÄ expunere istoricÄ prin noile petiÅ£ii din 12 Åi 23
Mart4.
Cine ar fi putut sÄ fie nemulÅ£Ämit de astfel de concesii? Dar
BÄnÄÅ£enii ati adaus, într'o nouÄ petiÅ£ie, din 26 Iunie, iscÄlitÄ de
Petru Mocioni, loan Dobran Åi Petru Germeni, formularea exactÄ
a punctului de vedere romÄnesc, explicînd pe larg Åi elocvent
valoarea acestei naţiuni3. Contra unei întinderi prea mart a hotarelor
Voevodinei create pentru Sîrbi, se protestase încÄ din
April*.
La 2 Mart 1849 apare proclamaÅ£ia rebelilor cÄtre Romîni: âNefericiÅ£i
Valahi! Voi, cari aÅ£i fost sclavi Åi supt Romani Åi cari aÅ£i
fost sclavi si dupÄ aceia, Åi pe cari Maghiarii v'au fÄcut oameni...
Nu vÄ lÄsaÅ£i prada chinurilor sîngeroase a ucigaÅilor, a hoÅ£ilor,
i Popea, /. c., p. 247 Åi urm.
- 1bid., p. 264 Åi urm. Piîngert contra caiomniiior sÄseÅti, care atribuiau
Romîniior jafuri fÄcute de Unguri, în scrisoarea lui Åaguna cÄtre Puchner
ibid., p. 270 Åi urm.
8 Ibid., p. 258 Åi urm.; pp. 331-4.
* 1bid., pp. 287-8.

â 180 â
a aventurierilor cari-Åi zic tribuni, prefecÅ£i, sau centurioni...", li se
striga, sfÄtuindu-î sÄ lase armele, cÄci altfel vor vedea ei ce însemneazÄ
puterea naţiunii maghiare în Ardeal1.
Peste cîteva zile, la 19 April, Francisc-Iosif era declarat depus,
cu un teribil act de acusaÅ£ie. Si îndatÄ se trimetea cunoscutul
DragoÅ ca sÄ momeascÄ pe cîte unul din Åefii revoluÅ£iei româneÅti
din MunÅ£ii Apuseni: se Åtie cÄ miserabilul s'a luat bine pelîngÄ
energicul tînÄr Buteanu, care a. doua zi dupÄ aceasta a fost
spînzurat, supt masca unor negociaÅ£iuni. în acelaÅi timp intraserÄ
Ungurii în Abrud, trecînd supt sabie pe toÅ£i pe cari Åi-i credeau
duÅmani. Peste cîteva zile, ei erau siliÅ£i însÄ a pleca, si lupta
continuÄ mai departe, în defavorul lor.
FaÅ£Ä de aceasta schimbare a lucrÄrilor s'a ivit Åi o ideie mai
îndrÄzneaÅ£Ä: DacÄ s'ar uni toate naÅ£iunile ânecompromise" Åi ar
cere sÄ aibÄ privilegii, si singura care n'ar avea privilegii, ar fi
naÅ£iunea maghiarÄ, fiindcÄ nu le meritÄ â¢> Atunci, Ia 26 April, s'a
fÄcut marea petiÅ£ie din partea Romînilor, a CroaÅ£ilor Åi Slovacilor
împreunÄ, fÄrÄ a se ajunge însÄ la o înÅ£elegere deplinÄ
între naÅ£ionalitÄÅ£i pentru lupta laolaltÄ Ã®mpotriva duÅmanului
comun, pentru recÄpÄtarea unei situaÅ£iuni de drept, care, acordatÄ
unora, nu poate sÄ strice altora, ci ar servi ca îndemn
pentru dînÅii3. Se protesta cÄlduros contra pÄstrÄri unei Ungarii
în care rasa maghiarÄ e în inferioritate numericÄ, cerîndu-se
teritorii naÅ£ionale deosebite de âMaghiaria" în hotarele ei fireÅti.
Åi atunci, în Iunie, împÄratul face o nouÄ declaraÅ£ie: âFÄgÄduiesc
Romînilor constituţiuni organice potrivite cu trebuinţele
adevÄrate ale acestui popor Åi în consonanÅ£Ä cu unitatea monarhei"3.
Sînt aici formule vagi de cancelarie, dar pentru oricine
înÅ£elege frasele cum trebuie, aceasta nu înseamnÄ altceva decît
primirea propunerilor lui Åaguna. Iar în Iulie, dupÄ ce se dovedise
cÄ Romînii au oamenii lor cari pot fi întrebuinÅ£aÅ£i*, împÄratul,
cu cîteva zile mai înnainte de convenÅ£ia lui BÄlcescu
cu BatthyÄnyi â totdeauna trebuie sÄ punem alÄturi acestea lu-
1 PÄcÄÅ£ianu, 1. c., 1.
* 1bid.
:' Popea, 1. c., p. 334.
* Ibid., p. 334 Åi urm. (18 iuiie).

â 181 â
crurî: ce dÄdea împÄratul Åi ce dÄdeau ceilalÅ£i â, în Iulie.
spunea din gura sa împÄrÄteascÄ: âPuteÅ£i fi sigurî cÄ dorinÅ£ile
cuminÅ£i Åi drepte ale Romînilor vor fi âîndeplinite"'.
Vom vedea întru cît s'a realisat aceastÄ solemnÄ promisiune
împÄrÄteascÄ.
1 IbM., p. 341 ExplicaÅ£iiie M Bach. care promitea base nouÄ, pp. 341-3.
Obiecţiiie deputaţiei ia 30 iulie, pp. 343-7.

XIV.
Triumful împÄratului Åi rÄsplata Romînilor.
Lupta pentru Mitropoliile noua.
DupÄ ce ocupaserÄ o mare parte din Ardeal, luni întregi, plÄtind
Romînilor cu spînzurÄtoarea, revoluÅ£ionarii lui Kossuth. comandaÅ£i
de refugiatul polon Bem Åi de Giirgey, sînt, în sfîrsit,
siliÅ£i, în August 1849, sÄ predea armele înnaintea oÅtirii ruseÅti la
Siria (Vilâgos). Numal aceasta aduse desfacerea trupelor lui
lancu Åi Axinte, care stÄpîniau, dupÄ un Åir de lupte fericite,
MunÅ£ii Apuseni. âTribunii" lucraserÄ fÄrÄ sfatul nimÄnui Åi, cum
puteau zice, neÅ£inuÅ£i în seamÄ de nimeni dintre ai lor, cari, în
zilele cînd mii de Romîni periati prin vÄi. se ocupau cu o savantÄ
diplomaÅ£ie. toleratÄ, nu fÄrÄ zîmbete ascunse, de Curte.
Åaguna însuÅi, în locul cÄruia Republica pusese un vicariu, nu
vorbeÅte, pânÄ Ã®n Iulie, o singurÄ datÄ (le isprÄvile cetelor româneÅti;
faptele lor nu întrÄ cîtusî de puÅ£in în argumentele sale pentru
causa Romînilor; vechile puncte de drept se aduc înnainte continuti
pÄnÄ ce liniÅtirea Ardealului ars Åi însîngerat îl face cu
putinÅ£Ä Ã®ntoarcerea pe drumul Bucovinei si Å£erilor dunÄrene. în
tot acest timp, el alcÄtuieÅte programe mai mult sai! mai puÅ£in
acceptabile pentru protectorii sÄi. La :â¢> Iulie, faÅ£Ä de înfrîngerea
rebelilor Åi înnaintarea trupelor imperiale, i se pare cÄ ar putea
fi utilisabili, contra bandelor rÄzleÅ£e de hoÅ£i Åi de âhonvezi desperaÅ£i",
âîncercaÅ£ii prefecÅ£i ai gloatelor romÄneÅti, Landsturm-ului",
Åi anume âcei mai de ispravÄ din ei", pÄstrîndu-i-se comanda
âdistinsului conducÄtor lancu", dar supt tutela âcÄpitanului
chesaro-crÄiesc Albert Cyzirka" '. Aceasta e însÄ o propu-
1 Popea, /. c., pp. 352-3.

â 183 â
nere fÄcutÄ numal în numele sÄu, ca âepiscop al Bisericii rÄsÄritene
în Ardeal"1.
împÄratul Francisc-Iosif, pentru a recunoaÅte pe Romînî ca
naÅ£iune, punea neapÄrat condiÅ£ia ca ei sÄ facÄ parte din monarhia
austriacÄ. NeapÄrat cÄ nimÄnui din aceia cari conduceafl
pe Romînii de atunci nu-î trecea prin minte sÄ se organiseze
cineva în afarÄ de aceastÄ Monarhie *. Factorii dirigenÅ£i al Romînilor
din Ardeal în 1848, atît în ce priveÅte Biserica, â⢠prin
urmare Åaguna,âcît Åi în ce priveÅte viaÅ£a politicÄ si culturalÄ,â
BÄrnuÅ£ Åi CipariÄâ, eraÅ£i fÄrÄ Ã®ndoialÄ pentru ostrînsÄ alipire de
Austria. AÅa încît Romînii ar fi avut dreptul sÄ considere chestia
lor ca resolvatÄ definitiv supt raportul teoretic, supt raportul
principiilor. Aceasta se observÄ din marele numÄr de acte Åi petiÅ£ii
â fireÅte, iarÄÅi sistemul lui âSupplex Libellus" â care se
îndrepteazÄ cÄtre împÄrat de la 1848 înnainte, cerînd în anumite
puncte precisarea concesiilor care rÄmîn a se face Romînilor
de Ministeriu, dupÄ acordarea punctului de drept de cÄtre Suveran.
Saguna se gîndia â cum era si natural, el fiind înnainte de
toate represintantul organisaÅ£ieî sale bisericeÅti, al confesiunii
sale, pe care era cheinat s'o apere, Åi nimeni nu poate sÄ-1 Å£ie
de rÄu pentru aceasta â, Saguna, deci, se gîndia mal cu
samÄ sÄ Ã®ntrebuinÅ£eze bunÄvoinÅ£a împÄratului pentru a rupe
lanÅ£urile acelea, de sigur stricÄtoare si umilitoare, dar foarte
explicabile prin întreg trecutul amînduror naţiunilor, care se
1 O dare de samÄ neexageratÄ a luptelor din munÅ£i, care încep la 2t>
lanuar, e raportul redactat, de i. Maiore»cu, al lui Avram lancu. V. Die Romanen
der iisterrrichischen Monarchie, II; cf. N. BÄnescu Åi MlhÄilescu, loan
Maiorescu, p. 281 Åi urm. lancu singur spune cÄ a fost âisolat Åi pÄrÄsit de
toatÄ lumea". Terminul de Landsturm îl adoptase Åi lancu, care se temea
mult sÄ nu se creadÄ cÄ ar conduce el o miÅcare independentÅ£i; ibid, p. 299.
- Pîrî sÄseÅti in aceastÄ privinÅ£Ä â se vorbia în Llogd din 1850 despre
planul unul âimperiu puternic daco-romîn de la Nistru pÄnÄ la DunÄrea-de-
Jos Åi de la Tisa pÄnÄ la Prut în Marea-NeagrÄ",âîn Ilarion PuÅcariu, /. c.,
p 58. Cf. Åi Die Rechte der romanischcn Xation gegen die Angriffe der Sachsen
rertheidigt con einem Romiinen, Viena, 1850- loan Maiorescu vorbia lui Vay
de putinţa pentru Romînî de a proclama pe principele de Leuchtenberg sau
pe un fiu al Å¢arului ca âReÅ£/e al Romitniel"; Transilvania, 1877, pp. 173-4. Cf.
BÄnescu Åi Mihailescu, loan Maiorescu, pp. 301-3, 315, 491.
l

â 184 â
stabiliserÄ Ã®ntre Biserica romÄneascÄ din Ardeal Åi Banat si Biserica
de la CarlovÄÅ£. TendinÅ£a lui era ca, desfÄcîndu-se de supt
stÄpînirea Patriarhului sîrbesc Åi a MitropoliÅ£ilor Åi episcopilor
sîrbî teritoriile locuite de Romînii din Banat, sÄ fie reunite la
episcopia lui, ridicatÄ la rangul de Mitropolie. Nu e indiferent
pentru înÅ£elegerea concepÅ£iei sale faptul cÄ, aproape pe vremea
cînd deputaÅ£ia avea de lucru cu cererea FacultÄÅ£ii juridice, plus
o catedrÄ de teologie ortodoxÄ la Blaj, pe ziua de 1-iu Octombre1
el intervenia, la moartea episcopului de VîrÅeÅ£, Åtefan Popovicl.
ca âepiscop al Bisericii rÄsÄritene" (fÄrÄ mÄrgenire la Ardeal),
în fruntea deputÄÅ£iei bÄnÄÅ£ene pentru a aminti cÄ, potrivit faptului
cÄ, din 300 de parohii, doar în 30 sînt amestecaÅ£i Åi Sîrbii.
si hotÄrîrilor de la Blaj Åi Lugoj, ca Åi canoanelor Bisericii orientale,
se cade sÄ se lase alegerea urmaÅului de cÄtre credincioÅi, iar,
deocamdatÄ, nedîndu-se mÄcar moÅtenirea materialÄ Patriarhului.
sÄ se numeascÄ Ã®nvÄÅ£atul cleric romîn Patrichie Popescul, din
Consistoriul de la CarlovÄÅ£4.
Se porni o întreagÄ agitaÅ£ie în vederea acestui scop. al independenÅ£ei
bisericeÅti. Se alcÄtui o literaturÄ specialÄ, dela 1849
înnainte, -â în vremea cînd Blajul nu se trezise încÄ de pe urma
acÅ£iunii greÅite a lui Lemenyi Åi cînd vicariul sÄlÄgean ÅuluÅ£
fÄcea omagiu politic Sibiianului â. prin care Åaguna se cÄznia
sÄ arÄte cÄ numai el este Åi poate sÄ fie moÅtenitorul vechil
organisaÅ£ii religioase din Ardeal Åi pentru Ardeal. Pe vremea aceia
era dogmÄ cÄ organisaÅ£ia aceasta metropolitanÄ este extrem de
veche; pÄnÄ Ã®ntr'atît, încît, atunci cînd Francisc-Iosif a restabilit
Mitropolia, dar la Blaj, în forma unitÄ, i s'a spus cÄ el este al
doilea Traian supt raportul bisericesc, cÄci Traian Romanul trecea
drept întemeietorul organisaţiei ierarhice pe aceste plaiuri.
Pe basa acestei dogme se cerea restaurarea vechii ierarhii.
cu cuprinderea episcopiilor bÄnÄÅ£ene, restabilirea stÄrii de lucruri
din veacul al XVII-lea, deci mal ales de pe vremea lui
Sava Brancovici, stare de lucruri care, în defavoarea confesiunii
ortodoxe Åi în defavoarea legÄturilor cu Å£ara noastrÄ, se schimbase
supt Teofil Åi Atanasie. Åaguna trecea peste aceÅtia, trecea
peste actul de aderenÅ£Ä, peste episcopia de FÄgÄraÅ, pesta epis-
1 Popea, /. c., pp. 360-3.
2 Ibid., pp. 355-7.

â 185â .
copia cea nouÄ a Scaunului blÄjean si cerea împÄratului sÄ-1 restabileascÄ
pe el ca episcop al Romînilor, al tuturora, ori, în casul
cel mal rÄu, al celor mal mulÅ£i, al celor mal vechi, al celor cu
dreptul cel mal autentic. Pentru aceasta a scris el însuÅi tot ce
era de nevoie pentru a dovedi pe cale teoreticÄ * cÄ, în adevÄr,
acest Scaun trebuie sÄ fie ridicat la rangul de Mitropolie. SÄ
nu se creadÄ cumva cÄ Ã®n planul lui Åaguna era prevÄzutÄ si
putinţa întemeierii unei alte Mitropolii la Blaj. Erau exclusivistl
Åi unii Åi alÅ£ii. Cînd Sibiiul cerea Mitropolia, însemna sÄ se readucÄ
la staulul ortodoxiei sale oile rÄtÄcite, iar, cînd Blajul o
cerea, însemna ca spre Blaj sÄ se mîne altÄ turmÄ de mult pribeagÄ
încÄ.
în sensul acesta petiÅ£ioneazÄ, în numele culturii, delegaÅ£ii bÄnÄÅ£eni
rÄmaÅi la Viena, în ziua de 24 Octombre2, iar la 16 Mart
1849, se adreseazÄ Ã®nsuÅi Åaguna Åi cÄtre Rajacich, Åeful Bisericii
sîrbeÅti, care recunoscuse, în Maiu 1848, dreptul Romînilor
de a-Ål avea un Mitropolit Åi un Ban3, arÄtînd punctul
sÄu de vedere Åi luind toate mÄsurile pentru ca aceastÄ Ã®nfÄptuire
a âMitropoliei romîne" sÄ se îndeplineascÄ*. Episcopului
bucovinean Hacman i se ceruse încÄ din April 1849 âîntrunarea
bisericeascÄ", judecatÄ de el ca mal posibilÄ, deÅi mal grea,
decît cea politicÄ, Åi se provocase o adresÄ Ã®n acelaÅi sens a
acestuia cÄtre Patriarh (6 Iulie) *.
în Banat se reîncepe îndatÄ agitaÅ£ia, ocrotitÄ Åi de Scaunul
episcopal al bolnavului Åi bÄtrînului Gherasim RaÅ£ (Å¢ August
1850), care trimete la Viena pe Teodor Åerbu, VincenÅ£iu Babes
Åi Grigore Popovici'. în Decembre, prin impulsul lui Åaguna,
clerul romÄnesc Åi naÅ£iunea romÄneascÄ din Banat, care se declara
supusÄ lui duhovniceÅte, fac o astfel de cerere pentru des-
1 Cf., de el, âPromemoria iiber das historische Recht der nationalen Kirchen-
Autonomie der Romanen", Viena, 1849 (Åi âAnfang zu der Promemoria", 1850..
Cf. [Rajacich] âAntwort auf die Angriffe einiger Romanen", Viena, 1851.
- Popea, l. e., pp. 385-9.
3 DupÄ Gazeta Transilvaniei din 1848, no. 41, în Ilarion PuÅcariu, l. c., p.
98, nota 1. Cf. ibid., p. 104 nota: âSîrbil nu voiesc Åi nu vor avea mÄcar un
fir de pÄr mal mult decît Romînil", zice proclamaÅ£ia Patriarhului.
4 flarion PuÅcariu, l. c., Documente, pp. 38-9.
3 Ibid., Documente, p. 40 Åi urm. A lui Gherasim RaÅ£ (5 Novembre), ibid.,
p. 43 Åi urm.
8 Popea, /. c., pp. 389-91.

â 186 â
facerea de cÄtre Sîrbl Åi alipirea formalÄ, oficialÄ cÄtre Ardeal.
Iar în acest timp Blajul tÄcea. El suferia, cum am spus. de lipsa
episcopului, de toatÄ zabava ce trebuia sÄ fie în ceia ce priveÅte
numirea înlocuitorului lui,âcÄci se cerea ca Lemenyi, exilatul. sÄ
demisioneze ori sÄ moarÄ pentru ca sÄ se aleagÄ altul, Åi pÄnÄ atunci
era numal Crainic, vicarul1. ceia ce constituia fÄrÄ Ã®ndoialÄ o
mare piedecÄ Ã®n ce priveÅte revendicÄrile Romînilor din cealaltÄ
tabÄrÄ confesionalÄ. Åi trebuie adÄugit, mal ales, cÄ fruntaÅii
romîni uniÅ£i, cari nu se înÅ£eleserÄ niciodatÄ cu VlÄdica lor
Åi cu cea mal mare parte din canonici, ei cari fÄcuserÄ o oposiÅ£ie
înviersunatÄ â pÄnÄ la proces â. supt conducerea profesorului
de drept Åi filosofic BÄrnuÅ£, toÅ£i aceÅtia. faÅ£Ä de politica
de confesionalism escesiv si de timiditate teoreticÄ a cercurilor
bisericeÅti, continuaÅ£i sÄ rÄmîr>Ä Ã®n afarÄ de revendicÄrile
pur confesionale pe care Biserica unitÄ le-ar fi putut presinta.
Astfel aceastÄ BisericÄ unitÄ nu era lipsitÄ numal de Åeful sÄu,
de conducÄtorul sÄu legiuit ierarhic. dar Åi de conducerea acelor
cari ar fi fost în stare sÄ Ã®nlocuiascÄ pe epiesopul absent,
a celor mal învÄÅ£aÅ£i, a celor mal talentaÅ£i, a celor cu mal multÄ
autoritate din lumea profesorilor Åi scriitorilor. Pe Ciparirt Åi pe
BÄrnuÅ£ i-am vÄzut, de un timp, nu acolo, la Blaj, în legÄturÄ
cu tradiÅ£ia confesionalÄ localÄ, ci, pÄnÄ la sfîrÅitul anului 1849,
pÄnÄ la restabilirea pÄcii, i-am vÄzut totdeauna în legÄturÄ cu
Åaguna, în legÄturÄ cu generalitatea politicÄ a Romînilor. Mergeau
cu Åaguna si supt Åaguna natural, nu din punctul de venere
confesional, ci fiindcÄ lor li plÄcea sÄ vadÄ Ã®n Åaguna represintantul
cel mal bine înzestrat, cel mal influent. cel mal capabil
de a duce la biruinÅ£Ä poporul romÄnesc. Dar nu se putea
împiedeca nici aceia ca, prestigiul lui personal crescînd, Biserica
în fruntea cÄreia stÄtea acest om de mare autoritate, sÄ
nu cîÅtige si ea, în largÄ mÄsurÄ.
Cînd pentru întÄia oarÄ se ridicÄ din punctul de vedere unit
cereri asÄmÄnÄtoare cu cererile care se ridicaserÄ din partea cealaltÄ,
acel care vorbeÅte în numele Romînilor de aceastÄ confesiune
este episcopul de Oradea-Mare, Erdelyi, o personalitate
ÅtearsÄ, â de altfel om toarte chipos, om de societate, dar care
nu se distinsese prin nimic.
1 El refusÄ o înÅ£elegere, care se primise la Muncaciu, în ce priveÅte cununiile
mixte; ibid., p. .%3.

â 187 â
Cererea lui este, de altfel, vrednicÄ de laudÄ, presintînd unele
puncte de politicÄ religioasÄ si naÅ£ionalÄ care erau. necesare. E
bine cÄ, dacÄ Blajul n'a cerut Åi episcopia de Oradea-Mare pentru
viitoarea lui Mitropolie, mÄcar Oradea-Mare Åi-a arÄtat dorinÅ£a
de a fi alipitÄ cu Blajul, cînd Blajul va ajunge sÄ represinte o
Mitropolie Åi va fi capabil prin urmare de a avea scaune sufragane.
Un punct însemnat de sigur Åi acesta în ce priveÅte con-
ÅtiinÅ£a unitÄÅ£ii Romînilor, fie Åi supt forma confesionalÄ. SÄ se
noteze faptul cÄ Erdclyi cerea, pe lîngÄ acest punct, Åi ca na-
Å£iunea romînÄ sÄ aibÄ Ã®n fruntea sa Åi un prefect sau guvernator,
care sÄ-Åi aibÄ reÅedinÅ£a la Blaj. Xu se ceruse de la Sibiifl
aÅa ceva, ca Åeful naÅ£iunii romîne. pe care noul împÄrat se credea
cÄ-1 va numi neapÄrat, â⢠Åi cît se înÅelaÅ£i!â, un fel de corespunzÄtor
al lui Jellacich, sÄ resideze în vecinÄtatea Scaunului
episcopal neunit. în ceia ce priveÅte pe uniÅ£i însÄ, o astfel de
cerere s'a tÄcut.
închidem acest capitol al aÅteptÄrilor Åi speranÅ£elor si deschidem
un altul al desilusiilor, care, neapÄrat, au atins foarte
dureros pe aceia cari le-afl încercat, dar care erau foarte de
prevÄzut.
Åaguna le prevÄzuse cînd simÅ£ia âamÄrÄciune" Ia presintarea
urÄrilor cu care fu întîmpinat la întoarcere. Doar, îndatÄ dupÄ
aceia, guvernatorul Wohlgemuth îl mustrÄ grosolan pentru âadunÄrile
secrete" âmahinaÅ£iile politice", petiÅ£iile neîngÄduite ale
clerului sÄu, ba pentru bÄnuita lui participare la ele. âEine
schnode LÄsterlichkeit", âo hîdÄ calomnie", fu strigÄtul indignat
al omului care fusese întruparea credinÅ£ei, Åi el vorbia mîndru de
âvitejii sÄi preoÅ£i, dintre cari mulÅ£i au murit moarte de mucenici
pentru monarhul lui legiuit"; cerea sÄ se preciseze acu'
saţia 1.
TotuÅi Åcolile se germanisau în grÄnicerime, ca la Orlat; oamenii
se schingiuiau, se legau de care, se aruncafl în temniÅ£i -. Ca un blÄstÄm
al veneratului episcop, pe Wohlgemuth îl ajunse rechemarea
Åi moartea nÄprasnicÄ. Peste cîteva sÄptÄmîni, la 21 Februar
18503, acelaÅi provocant tiran al Ardealului cucerit cerea, în
1 Ibid.- pp. 364-71. 380-1.
- PetiÅ£ia, ibid., p. 393 Åi urm., Åi l'ÄcÄÅ£ianu, 1. c., I.
3 întreba pe Maiorescu de ce put cojoacele Valahilor Åi primi ca rÄspuns:
fiindcÄ lc fac SaÅii; BÄnescu Åi MiliÄilcscu, loan Maioresat. pp. 2834.

1 ftQ _
l oo .
vorbe puÅ£ine Åi inimoase, sÄ i se spuie de ce Åaguna a schimbat
vechiul titlu de âepiscop diocesan grecesc neunit" (âgrieâ¢chisch
nicht-unirter Dii'icesan-Bischof") cu acela de âepiscop

â 189 â
alegere. Se numi un comisar de control, loan de âKarabetz"-
(CarabÄÅ£, Bucovinean), pentru a veghia ca ordinele sÄ nu fie întrecute.
De alminterea, sinodul ceru caracterul romÄnesc al Bisericii
Åi, ca un corolar, recunoaÅterea naÅ£mnit, restituirea sinoadelor
cu participare de mireni Åi a Mitropoliei, egalisarea situaÅ£iei,
crearea unei secţii pentru ei la Ministeriul de Culte si la
Guvernul ardelean, cercetarea pagubelor revoluţiei, dotarea unei1
Case a lefilor preoÅ£eÅti, organisareâ unui învÄÅ£Ämînt naÅ£ional..
primirea în Åcolile militare, acordarea de stipendii studenÅ£ilor..
restituirea fondurilor1.
Åaguna spunea lÄmurit, încÄ din Octombre, cînd se aÅtepta ur»
progres de la o nouÄ cÄlÄtorie a lui la Viena â Åi' se îndoia cÄ
i-o vor permite â cÄ âvremea resoluÅ£iilor de dobîndit a trecut acuma" .'
Doar în materie bisericeascÄ de se poate propune ceva 2.
Cea d'intÄii l trezire din visurile mari au avut-o Romînii cînd3
s'a fÄcut împÄrÅ£irea teritorialÄ a Monarhiei. împÄrÅ£eala aceasta
nouÄ a Monarhiei s'a fÄcut pur Åi simplu din punct de vederegeografic.
E adevÄrat cÄ, în puterea unei tradiÅ£ii istorice, o-
parte din comitatele exterioare,ânu însÄ toate,âau fostreunite.
cum s'a vÄzut, cu Ardealul, cÄ s'ati pus deci supt autoritatea
guvernului central din Sibiiu Åi unele din regiunile care fuseserÄ
reunite cu Ardealul dupÄ crearea acestui principat vasal al Turcilor.
Pentru Romîni era, cu toatÄ Ã®nglobarea multora din ei îr»
âSachsenland" *, un avantagiu, dar Ri credeau cÄ acesta estenumal
un început si cÄ restul împÄrÅ£elii se va face Å£inîndu-se
seamÄ de interesele naÅ£ionalitÄÅ£ilor, deci Åi ale naÅ£ionalitÄÅ£ii lor.
Alipirea unei largi pÄrÅ£i din Banat cÄtre Voevodina sîrbeascÄ
fu o zguduire puternicÄ. âAr trebui nesimÅ£ire"â, scriau cei loviÅ£i
de aceastÄ mÄsurÄ, într'o nouÄ jalbÄ. â âsati totala pÄrÄsire a.
oricÄrii speranÅ£e în viitoarea îndurare a MaiestÄÅ£ii Voastre ca
1 1bid., p. 58 Åi urm.
- Popea, 1. c., pp. 880-1. Memoriui lui Åaguna cÄtre "Wohigemuth, în care socoat
4.000 de oameni din diocesa sa morÅ£i pentru împÄrat, 319 biserici prÄdate,
40 arse; ibid., p. 50 Åi urm.
3 PetiÅ£ia contra acestei mÄsuri fu redactatÄ de Maiorescu; BÄnescu Åi Mi--
liÄilescu, loan Maiorescu, p. 276.

â 190 â
sÄ tÄcem aceastÄ durere" '. MaramurÄÅenii erau uniÅ£i cu Rutenii.
Unii Ungureni rÄmîneau laolaltÄ cu Maghiarii s.
Dintr'odatÄ, visul cel frumos Åi mare se împrÄÅtiase.
ToÅ£i vechii tirani se întorceau si credinÅ£a era prigonitÄ Åi luatÄ
în batjocurÄ de îndrÄzneala cinicÄ a fostului rebel.
Represiunea... loaialitÄÅ£ii lua cel mai revoltÄtor caracter; vÄduvele
Åi orfanii celor cÄzuÅ£i muriau de foame; cei scÄpaÅ£i cu
viaÅ£Ä lucrau, ca la AlÄmor Åi TiuÅ, ca sÄ refacÄ gospodÄriile arse
ale Ungurilor rÄsculaÅ£i. Orice pîrÄ aducea întemniÅ£area8.
DupÄ atîtea plîngerf, în primÄvara anului 1850 împÄratul trimese
un comisar pentru Ardeal. Romînii vÄzurÄ cu mirare cÄ
acestui comisar i se alipeÅte imediat un sfetnic sas. S'or fi mirat
ei, dar n'aveau de ce. Cum voiau ca urmaÅul firesc al lui
tosif al Il-1ea, care însemnase unitatea în forma culturalÄ germanÄ,
nnitatea cu mijloace administrative, în legÄturÄ Åi ele cu
aceastÄ tradiÅ£ie nemÅ£eascÄ, cum voiati ca Francisc-Iosif, care
se feria de naÅ£ionalitÄÅ£i, cînd nu era naÅ£ionalitatea lui, sÄ nu
înÅ£eleagÄ folosul pe care-1 poate trage pentru supravegherea Ungurilor,
în acel moment, Åi, mîne, pentru supravegherea Romînilor
poate, din elementul german, pe care un noroc istoric i-1 dÄduse
în margenea aceasta rÄsÄriteanÄ a monarhiei sale? Natural cÄ
iui Francisc-Iosif erau sÄ- 1 fie mai dragi SaÅii, cari nu sacrificaserÄ
nimic, cÄci niciun Sas din Ardeal nu trÄsese mÄcar un foc de
pascÄ neîncÄrcatÄ pentru salvarea tronului MÄriei Sale, ci stÄtuserÄ
între Imperiali Åi anti-Imperiali, între KossuthiÅtî Åi apÄrÄtorii
tronului, cu multÄ socotealÄ Åi cumpÄnealÄ, gata sÄ treacÄ,
fireÅte, în tabÄra care li oferia mai mult. ToatÄ libertatea pentru
Biserica lor, toate privilegiile pentru cultura lor, care era Åi cultura
împÄratului, care era Åi cea mai înnaltÄ formÄ de culturÄ
pentru toate Statele Monarhiei. între alteleâ Åi o dÄm ca exempp.
391-8.
a PetiÅ£ia tuturor deputaÅ£iior (Åi BÄnÄÅ£eni Åi Ungureni), din 10 ianuar 1850,
././'/.. p. 400 Åi urm. Aici arÄtarea exactÄ a iocuriior bistriÅ£ene Åi fÄgÄrÄÅenc
etc., imite arbitrar cu Sachseniand. In pÄrÅ£ile Clujuiui caracterui era maghiar:
âo rispiatÄ a rebeiiunii, o pedeapsÄ a jertfirii". Cei de la Odorheift cÄzuserÄ
supt Secui
*

â 191 â
piu â eî cÄpÄtaserÄ Ã®n Sachsenland o organisaÅ£ie judecÄtoreascÄ
perfectÄ, care li permitea ca de jos pÄnÄ sus, de la judecÄtorul de
pace pÄnÄ la preÅedintele superior al CasaÅ£iei, Sasul â si numal
el â sÄ nu se judece înnaintea altora decît înnaintea unor oameni
cari-î cunoÅteau limba, cari hrÄniau simpatie pentru dînsul
Åi eraÅ£i gata sÄ-1 ajute.
Romînii crezuserÄ cÄ la 1848 s'a isprÄvit cu SaÅii, cari nu sînt
decît o reminiscenÅ£Ä medievalÄ, cÄ s'a intrat în era constitu-
Å£ionalÄ, cÄ privilegiile se pot zvîrli. documentele pecetluite se pot
arunca în foc ca sÄ li sfîrîie pergamentul, cÄ Ã®n epoca aceasta
nouÄ o minoritate naÅ£ionalÄ nu se poate bucura de o situaÅ£ie
superioarÄ majoritÄÅ£ii zdrobitoare de Å£erani care o încunjurÄ. Se
vor mal fi gîndit Åi la faptul cÄ totuÅi, â împÄratul însuÅi o spusese.
â jertfa însemneazÄ ceva si cÄ acela care nu Åi-a cruÅ£at situaÅ£ie,
avere, locuinÅ£Ä, sînge pentru domnul sÄu, acela de sigur va
avea o stare mal bunÄ decît burghesul timid care s'a strîns într'un
colÅ£ de vatrÄ, aÅteptînd sÄ vadÄ cum se aleg vremurile.
îndatÄ dupÄ numirea comisarului acestuia saxon s'au grÄbit
Åi Romînii sÄ cearÄ un comisar, care sÄ represinte naÅ£iunea lor.
Au amintit de vechile promisiuni ce li se fÄcuserÄ Ã®n ce priveÅte
Åcolile romÄneÅti bine organisate, susÅ£inute de Stat. Pe vremea
aceia era încÄ Ministeriul Bach, care credea cÄ e o datorie de
bunÄ politicÄ a se întrebuinÅ£a pe cît este posibil naÅ£ionalitÄÅ£ile
supuse, naÅ£ionalitÄÅ£ile iubitoare Åi gata de sacrificii, dar
a se impune credinÅ£Ä, iarÄÅi pe cît este posibil, Åi naÅ£ionalitÄÅ£ilor
care într'un moment fuseserÄ rebele.
Åi, fiind acest scop îndoit, de ce sÄ se cheltuiascÄ prea mult
pentru un prieten, care este sigur cÄ nu va deserta niciodatÄ
de la datoria sa umilÄ?! Romînul dovedise doar cÄ este în stare
sÄ-Ål puie pe foc toatÄ averea, sÄ-Åi sacrifice ultima picÄturÄ de
sînge numal pentru ca un împÄrat sÄ fie în Viena Åi sÄ stÄpîneascÄ
aÅa cum voieÅte el, cu ConstituÅ£ie, dacÄ-i place, fÄrÄ ConstituÅ£ie,
dacÄ socoate el cÄ e mal bine, cîrmuind toate popoarele din
moÅtenirea sa. Acum era rîndul celorlalÅ£i, al celor cari se Å£ineau
cerbicoÅl, cari-Åi aduceaÅ£i prea bine aminte de epoca lui Kossuth,
de zilele, de aur Åi sînge, ale libertÄÅ£ii. AceÅtia trebuiau sÄ fie
obiectul curtenirii speciale din partea miniÅtrilor împÄratului.
în adevÄr, dupÄ ce se arÄta o iubire naturalÄ, o preferinÅ£Ä pe

â 192 â
care orice cunoscÄtor al lucrurilor putea s'o prevadÄ, pentru
SaÅi, îndatÄ dupÄ aceasta începurÄ acele cochetÄrii ale CurÅ£ii
din Viena faÅ£Ä de naÅ£iunea maghiarÄ, care, deci, n'ar fi tocmai
aÅa de rea, care ar aÅtepta poate numal o vorbÄ bunÄ.
Åi s'au întrebuinÅ£at toate mÄgulirile care se gÄsiau în vocabulariul
înÅ£elepciunii politice, pentru a ajunge la o împÄcare. TovarÄÅii
spînzuraţilor de la Arad trebuiafl acoperiţi de toate favorurile,
de toate semnele de distincÅ£ie, doar se va stabili din noÄâcÄci
ce altul este interesul Habsburgilor ? â vechea viaÅ£Ä de unitate
familiarÄ Ã®n jurul Suveranului-patriarh. Cine-Ål închipuie cÄ Habsburgii
procedeazÄ Ã®mpotriva uneia din naÅ£ionalitÄÅ£ile cuprinse
în monarhia lor cu intenÅ£iunea de a o înlÄtura definitiv de la
orice favoare din partea puterii centrale, acela nu înÅ£elege însÄÅi
raţiunea de a fi a Habsburgilor.
în April, Saguna îÅi Å£inuse sinodul care trebuia sÄ-1 pregÄteascÄ
pentru acÅ£iunea lui de despÄrÅ£ire a Bisericii romÄneÅti din
regiunile bÄnÄÅ£ene de Biserica Sîrbilor. Din aceasta se vedea
foarte bine care este punctul lui de vedere, direcÅ£ia în care-Ål
va întrebuinÅ£a toate silinÅ£ile. De aceia aÅtepta cu nerÄbdare
ceasul sinodului, pe care boala Patriarhului îl tot zÄbovia. De
aceia fericirea lui cînd, în sfîrÅit, adînc în toamnÄ, se fÄcu dorita
convocare. La cererile vechi el adÄugia Åi altele: admiterea
legÄturii dogmatice cu cellalt Patriarhat, de Constantinopol, respectarea
serbÄtorilor ortodoxe, catehisarea dupÄ ritul lor a copiilor,
regulamentarea cÄsÄtoriilor mixte, întemeierea unei Mitropolii
Åi pentru Romînii de ritul sÄu din Austria Åi crearea unui
coHsistoriu diocesan, de arhimandriÅ£i, protosingheli Åi preoÅ£i, cu cancelaria
Åi fondul lui, ridicarea de seminarii pregÄtitoare, pedagogice
Åi teologice, deci Åi pentru învÄÅ£Ätori, organisarea Åcolii populare
confesionale susÅ£inutÄ de popor, cu inspectorii sÄi locali
si inspectorul general, un fond de pensii al clerului, cruţarea lui
de arestÄri brutale, administraÅ£ia autonomÄ a fondurilor (16 Novembre)
1.
De fapt, adunarea din Viena n'a fost decît â cum i s'a hotÄrît
titlul oficial â âconsfÄtuiri episcopale" (bischdfliche Berathungen).
Servilismul mergea aÅa de departe, încît majoritatea credea ca
1 Ilarion PuÅcariu, l. c., Documente, p. 73 Åi urm.

â 193 â
tot Guvernului trebuie sÄ i se cearÄ Åi alegerea unei nouÄ numiri
pentru întreaga BisericÄ ortodoxÄ din Statele austriaco.
Ilacman, care visa Mitropolia pentru el, fu aÅa de pretenÅ£ios, de
nedrept Åi de brutal faÅ£Ä de Åaguna, încît opri sÄ se ceteascÄ o
propunere a acestuia, ca nen'ind fÄcutÄ Ã®n formele legale, si o
smulse chiar din mînile episcopului de Karlstadt, care voiÄ sÄ-i
dea cetire; altÄ datÄ-1 âinvectivÄ" alÄturi cu duÅmanii1. DiscucuÅ£ia
se întindea asupra unor puncte de organisare generalÄ:
dotaţie a clerului, orînduirea consistoriilor, crearea de seminariT,
revisuirea cÄrÅ£ilor bisericeÅti, Åi neexperienÅ£a, deci desorientarea
participanÅ£ilor nu era slabÄ. în zÄdar ceru capul clar al lui Åaguna
sÄ se înceapÄ cu înseÅi cadrele organisaÅ£iei, ârelaÅ£iile exterioare
ale Bisericii": i se rÄspunse de Guvern cÄ pentru situaÅ£ia
Bisericii sale se va Å£inea deosebit o conferinÅ£Ä2. Sîrbii apÄrau
dreptul Patriarhului lor de a se zice Åeful întregii ortodoxii austriece,
si cel din TimiÅoara tÄgÄdui existenÅ£a unor Mineie romÄnesti
ce s'ar ti tipÄrit la Buda3! Voiati sÄ impuie binecuvîntarea
patriarhalÄ Åi pe cÄrÅ£ile pentru Romîni! Supt cuvînt cÄ episcopul
de TimiÅoara e bolnav, nu se Å£inurÄ ÅedinÅ£e de la 3 lanuar pÄnÄ
Ia 16 Mart; iar la 23, dupÄ moartea bolnavului, membrii âconsfÄtuirii"
se luarÄ la ceartÄ pentru cÄ Hacman declarase cÄ, nefiind
înÅtiinÅ£at oficial, el nu Åtie âce e aceia Patriarhie sîrbeascÄ".
Se încercÄ discuÅ£ia chestiei romÄneÅti începînd prin neinvitarea
lui Åaguna. Peste o lunÄ, ministrul de Culte trebui sÄ intervie
constatînd cÄ âîn Åese luni nu s'a ajuns la niciun resultat4". La
13 Iunie în sfîrÅit, împÄratul comunica Patriarhului cÄ rînduiala
o va face el. îndatÄ, plecarea fÄrÄ nicio formÄ a Åefului Bisericii
sîrbeÅti disolva adunarea Åi, scrie Åaguna, âfiecare din episcopii
cari aveau conÅtiinÅ£Ä si ruÅine, se întorceau nemîngîiaÅ£i pentru
cele petrecute"5.
Prin urmare Åaguna sÄvîrÅise, fÄrÄ Ã®ndoialÄ, din punctul de vedere
general romÄnesc, o greÅealÄ, cînd îÅi consacrase toate si-
1 Ziarui german al iui Åaguna, In ilarion PuÅcariu, Documente pentru iimbÄ
Å£i istorie, pp. 273, 282.
2 Ibid., p. 274.
3 1bid., pp. 276-7.
» 1bid., pp. 296-7.
" Ibid., p. 311.
Istoria Homînilor din Uiigaria. 11

â 194 â
linÅ£ile sale numal pentru o organisare bisericeascÄ, al cÄrii moment
nu venise încÄ. FiindcÄ el putea sÄ fie sigur acum de un
lucru: cÄ Biserica luî metropolitanÄ nu va veniâdacÄ va veniâ
decît dupÄ Biserica mitropolitanÄ a celorlalÅ£i; nu era sÄ Ã®nceapÄ
doar catolicul împÄrat din Viena cu neuniÅ£ii, cu shismaticii,
lÄsînd la o parte pe cei uniÅ£i cu el Åi în ceia ce priveÅte forma
confesionalÄ! Prin urmare Blajul trebuia sÄ treacÄ Ã®nnainte-
îndatÄ ce Lemenyi se va duce, îndatÄ ce se va alege un altul.
Blajului trebuie sÄ i se acorde Mitropolia în rîndul întÄiu,
Åi nu Sibiiului. Dar putea sÄ mai h'e sigur încÄ de un lucru:
cÄ. odatÄ ce Blajului i se va fi acordat Mitropolia, va fi imposibil
ca ea sÄ se denege celeilalte episcopii romÄneÅti, care avea
supt. dînsa cea mai mare parte din populaÅ£ia romÄneascÄ a provinciilor
împÄratului. Prin urmare ceasul lui era sÄ vie, Åi Mitropolia
nu era s'o întemeieze numal cu elementele romÄneÅti din
Ardeal, odatÄ ce cealaltÄ se alcÄtuise contopindu-se într'însa si
comitatele exterioare. Cum, de alminterea, Åi alcÄtuirea politicÄ
Åi administrativÄ a Ardealului dupÄ 1849 arÄta cÄ margenile
noilor Mitropolii romîne nu vor fi ale Ardealului de odinioarÄ.
Orice s'ar zice. Ia Åaguna ortodoxul biruise pe Romîn. I-a lÄsat
pe ceilalÅ£i din comitet sÄ se descurce singuri, pe fugarii din BucureÅti,
pe profesorii de la Blaj, pe fiscalii Åi proprietarii de
moÅii, pe BabeÅ Åi pe Pera Mocioni, cari lucrau într'un mediu
foarte strÄin, neavînd niciun fel de legÄturÄ, nicio influenÅ£Ä Ã®n
viaÅ£a socialÄ vienesÄ, Åi nu erau înzestraÅ£i cu nicio însuÅire politicÄ
superioarÄ, tocmal în momentul cÄnd de sigur se mai putea
scÄpa ceva.
Punctul de vedere al lui Åaguna este cuprins în aceastÄ formulÄ:
âLibertatea Åi independenÅ£a Bisericii orientale din Ardeal
Åi egala îndreptÄÅ£ire a ei cu celelalte religiuni creÅtine din Å£arÄ".
Numal în legÄturÄ cu aceastÄ judecatÄ venia vorba Åi de problema
politicÄ. Limba poporului este totdeodatÄ Åi limbÄ bisericeascÄ;
prin urmare Biserica stÄ Ã®n legÄturÄ strînsÄ cu libertatea
naÅ£ionalÄ, aÅa încît viaÅ£a Åi înnaintarea ei sînt condiÅ£ionate
de viaÅ£a Åi înnaintarea celeilalte. Din causa aceasta el trebuia sÄ
cearÄ âexistenÅ£a politicÄ a naÅ£iunii romîne". Dar întÄiu Biserica
Åi pe. urmÄ naÅ£iunea. Se ceruse însÄ mult mai mult la început:
Romînii de amîndouÄ confesiunile strînÅi laolaltÄ Åi formînd uri
corp politic separat în Monarhie. Vede oricine cÄ Ã®ntre aceste

â 195 â
cereri Åi acele din primÄvara anului 1850 este oarecare scÄdere,
Åi chiar oarecare contrazicere. Evident cÄ erau si Romînii uniÅ£i;
cine putea sÄ-l ascundÄ? Erau aÅa de mulÅ£i! Åi apoi organisarea
lor era veche, Åi cultura lor de asemenea â Åi foarte necesare.
Åi, atunci, ce era de fÄcut? în legÄturÄ cu Biserica orientalÄ
din Ardeal se cerea existenÅ£a politicÄ a naÅ£iunii romîne
întregi. Din aceastÄ existenÅ£Ä politicÄ fac parte însÄ ori ba
aceia cari nu fac parte Åi din Biserica orientalÄ a Ardealului Åi
a Ungariei? Aceia se aruncÄ Ã®n gura lupului, sau se poate închipui
cÄ dupÄ acordarea acestor privilegii se vor înfÄÅ£iÅa în
chip de suplicanÅ£i ca sÄ fie primiÅ£i în Biserica orientalÄ din Ardeal,
spre a face Åi eî parte din fiiinÅ£a Romînilor cu caracter
politic? E egoismâ,Åi aÅa de omeneÅte explicabil!
Dar, pe cînd, nu atîta Hacman vanitosul, cît intenţiile ascunse
ale Vienei, care chemase pe toÅ£i aceÅti episcopi âorientali" tocmai
pentru a-i conpromite, fÄceau sÄ cadÄ marele proiect, peste
cîteva luni numai dupÄ risipirea VlÄdicilor conspiratori Åi hîrbareÅ£i
se ajungea, în sfîrÅit, în ziua de 30 Septembre, la ocuparea
Scaunului episcopal din Blaj. A fost un moment foarte
important, pe care nu-1 cunoaÅtem poate destul de bine. Oamenii
aveau dorinÅ£a sÄ transforme acest sinod de alegere într'un
fel de adunare naÅ£ionalÄ. TradiÅ£ia de la 3 Maiu 1848 nu era aÅa
de veche. O mare parte din cei cari vorbiserÄ Åi lucraserÄ atunci
erau acum în mijlocul cestorlalţi. Prin urmare dorinţa de a se
manifesta din punct de vedere naÅ£ional era o dorinÅ£Ä aÅa de fireascÄ,
cu atît mai mult, cu cît trebuia sÄ caute Åi BlÄjenii a
atrage Åi pentru dînÅii ceva din ce fÄcuse marea popularitate.
autoritatea cea mare a lui Åaguna. SÄ nu-1 lase pe el singur, pe ortodoxul
de la Sibiiu, sÄ represinte naÅ£iunea romînÄ militantÄ
pentru drepturi Åi organisare, ci aceastÄ naÅ£iune sÄ fie represintatÄ,
mÄcar cu aceastÄ ocasie neobiÅnuitÄ, si de dînÅii, uniÅ£ii de
la Blaj. Guvernul însÄ a intervenit âpÄrinteÅte", punîndu-1i în
vedere cÄ se va vota dupÄ datinÄ Åi cÄ adunarea n'are voie sÄ
se ocupe cu nimic altceva decît cu aceastÄ Ã®nÅ£elegere.
începea sÄ se arate si aici arama âprotectorilor" de la Viena.
Åi oamenii noÅtri, aÅa cum erau de orbiÅ£i, începeau totuÅi sÄ
vadÄ Åi ei ceva înnaintea ochilor. încÄ de pe atunci, ei pornesc a
se plînge cÄ Ã®nsuÅi cuvîntul de Romîn era evitat în toate actele

â 196 â
în legÄturÄ cu Ardealul, cÄ ei au ajuns numal o âclasÄ a unei
poporaÅ£ii" (âeine Klasse einer Bevolkerung"). âNici nu sîntem
numiÅ£i ca naÅ£ie !" Se tînguiau însÄ zÄdarnic cÄtre plÄnuitul âMare-
Duce al Romînilor", care, ajutat de mÄiestria lui Bach, era încÄ
în fasa reîntemeierii absolutismului, înnainte de a întinde mîna
sa îndurÄtoare si plinÄ de iertare cÄtre â Unguri.
Prin urmare nu s'a fÄcut :altceva decît actul de alegere. Eraf
l
trei candidaţi mal importanţi, si a fost ales dintre eî vicariul din
pÄrÅ£ile SÄlagiului, Alexandru Sterca SuluÅ£ (de la Abrud, n. 15 Februar
1794), om foarte bine crescut, cu tradiţii nobiliare. cu oarecare
avere, însÄ de însuÅiri intelectuale mediocre, de sentimente care
n'au fost totdeauna frÄÅ£eÅti, creÅtine, romÄneÅti faÅ£Ä de tovarÄÅul
sÄa, episcopul romîn din Sibiiu; era de la început foarte dispus
sÄ gÄseascÄ rÄu tot ceia ce fÄcea Åaguna, fiindcÄ era ortodox,
înnainte de toate, fiindcÄ represinta cu atîta strÄlucire si putere
ortodoxia, âcare". zicea el însuÅi, âstÄ ca un chedru Åi ca o cetate
tare, care nu se teme de neprieteni" 1.
Alegerea nu era fÄrÄ Ã®ndoialÄ cea mal fericitÄ. Ce noroc ar
fi fost pentru Romîni dacÄ s'ar fi ales Timoteiu Cipariu ! Ce ar fi
fost viaţa Bisericii unite din punct de vedere naţional supt un
astfel de episcop! Dar soarta n'a voit aceasta, Åi n'a voit-o, de
sigur, nici Curtea, cÄreia-i trebuia un om care nici într'un J el sÄ nu
fi Jost amestecat "m lucrurile, discutabile, cu toatÄ credinÅ£a, ale anilor
celor rÄi 8.
Åi în 1852 urmeazÄ stÄruinÅ£ele lui Åaguna în direcÅ£ia unicÄ a
activitÄÅ£ii sale. El are bucuria sÄ vadÄ pe Patrichie Popescu aÅezat
ca vicariu în locul lui Gherasim Raţ 3 (August 1850). Dar Scaunele
bÄnÄÅ£ene erau toate libere, ca Åi cel din Buda, Åi. pentru
interesul causei, Åaguna asculta de invitaÅ£ia Guvernului de a
lua parte la alegere în CarlovÄÅ£, fiind vorba de âo afacere bisericeascÄ
aÅa de importantÄ" *. De alminterea, invitaÅ£ia lui Rajacich,
pe care o aÅtepta, întîrzie. Asigurînd pe diocesanii sÄi cÄ
1 Ilarion PuÅcariu, /. c., Documente,
2 Pentru prigonirea lui lancu, v. CorespondenÅ£a lui loan Maiorescu în âConvorbiri
literare" 1899,"p. 118 Åi urm.
3 ilarion PuÅcariu, /. c., Documente, pp. 98-100.
* Ibid., p. 100 Åi urm.

â 197 â
\
ânu e aplecat a trece la altÄ eparhie", Åaguna se Åi duce la Sinod
în Novembre.
De la început, Patriarhul declarÄ cÄ presenÅ£a episcopului ardelean
e âcontra privilegiilor acordate naÅ£iunii sîrbeÅti". âîmpÄratul",
spunea el, âe domn pe viaÅ£a, nu pe conÅtiinÅ£a mea, si nu
voifl sfinÅ£i episcopi numiÅ£i fÄrÄ voia mea1." Comisariul imperial
Coronini nu putu birui împotrivirea si â se ralie la pÄrerea contrarÄ.
Åaguna se supuse, declarînd însÄ cÄ Adunarea devine
prin aceasta neascultÄtoare Åi anticanonicÄ. El refusÄ sÄ dea
în scris pe candidaÅ£ii sÄi. DenunÅ£ul cÄtre împÄrat, trimes din
Sibiiu, la 24 Novembre 1852, cerea deci, dupÄ o lungÄ, exactÄ si
impresionantÄ expunere istoricÄ, întemeiarea ierarhiei romÄneÅti
proprii -.
Dar la CarlovÄÅ£ se trimese numal observaÅ£ia cÄ aÅa ceva sÄ
nu se mal repete. Iar lui Åaguna, încÄ din anul 1854, i se ceru
un proiect de reorganisare a Consistoriului sÄu, pe care el avu
curajul de a-1 refusa ani întregi, pÄnÄ ce chestia de principiu a
Mitropoliei nu se va resolvi în sensul sÄu3.
Ceia ce-1 învierÅuna acum era crearea solemnÄ, încÄ din 1853.
a Mitropoliei celeilalte. Avînd supt ascultarea lui ânumal Romînî
Åi anume sîmburele chiar al populaÅ£iei romÄneÅti", el refusa.
st de aceia, sÄ figureze ca âepiscop grecesc neunit al dioceseî de
Sibiiu" *.
încÄ de la 18 Novembre 1852 se Å£inuse la Viena, cu intervenÅ£ia lui
Bach, altÄ conferinÅ£Ä episcopalÄ, a Bisericii catolice Åi, fiindcÄ
vroia Ministeriul, se ajunse la un resultat, iar împÄratul îl admitea
încÄ de la 12 Decembre. începînd îndatÄ negocierile cu
Papa pentru crearea Mitropoliei âgreco-catolice". DeocamdatÄ Ã®n
Iulie urmÄ la Oradea-Mare ceremonia consacrÄrii episcopului
Alexandru.
în vremea aceasta Åaguna urma cu factorii hotÄrîtori al Monarhiei
negocieri pentru desfacerea episcopiei sale de cÄtre Sîrbl.
lucrÄri grele si îndelungate.
în acelaÅi timp se luase o nouÄ mÄsurÄ care lovia pe Romîni1:
supt pretext cÄ cei din Ardeal repartisaÅ£i la gloate n.ar
1 Ibid., p. HI.
2 Ibid., p. 102 Åi urm.
3 Ibid., p. 115 Åi urm.
* Ibid., p. 129.

â 198 â
fi fost destul de cÄlduroÅl în apÄrarea Tronului, grÄnicerii trebuiau
desfiinÅ£aÅ£i. Nu e de nevoie sÄ fie decît o singurÄ armatÄ
Åi armata acesta sÄ fie a împÄratului, a regimului, nu
a unei naÅ£iuni. ManifestaÅ£iile grÄnicereÅti din 1848 pecetluiserÄ,
hotÄrîrea împÄrÄteascÄ, de si ele erau fÄcute în folosul dinastiei.
Cine se manifestÄ odatÄ Ã®ntr'un fel, poate, în alte împrejurÄri,
sÄ se manifeste si altfel. Regimul special se pÄstra doar pentru
moment, în oe priveÅte fondul de întreÅ£inere al instituÅ£iilor.
Aprobarea Mitropoliei unite din partea Romei venise la 1-iu
Mart din anul 1853. Dar numal la 16 Octombre 1855 soseÅte
prelatul trimes din Roma ca sÄ instaleze pe Alexandru Sterca
ÅuluÅ£ în calitatea lui de Mitropolit, puindu-1 în legÄturÄ canonicÄ
cu Oradea-Mare Åi cu cele douÄ episcopii nona, care se stabiliserÄ,
una în regiunile MaramurÄÅului, cu Scaunul în Gherla,
cealaltÄ Ã®n regiunile bÄnÄÅ£ene, cu Scaunul în Lugoj.
Åaguna trebui sÄ ceteascÄ proclamaÅ£ii din partea Mitropolitului
rival, prin care - el chema la Unire ca la singura formÄ
mîntuitoare de suflet pe toÅ£i iubitorii Romei, pe toÅ£i urmaÅii lui
Traian, pe toÅ£i locuitorii romîni âde la Marea NeagrÄ prin Tesalia
Åi dincoace de CarpaÅ£i pÄnÄ la malurile Tisei" 3. Åi în acelaÅi
timp i se aducea lui, printr'un act metropolitan publicat în Gazeta
Transilvaniei, devenit organ oficial, învinuirea cÄ el face proselitism
*. Åi în plîngerea sa el releva cÄ Åi Ministeriul pare a
crede cÄ toÅ£i Romînii atîrnÄ de Scaunul blÄjean. âMaiestatea
VoastrÄ e dreaptÄ, Åi Biserica greco-orientalÄ din Ardeal cere
doar numal dreptate", striga Åaguna la 1-iu Decembre 1855*.
Trebui ca noul guvernator Sch\varzenberg sÄ proteste hotÄrît
contra direcÅ£iei de asimilare religioasÄ a Ministeriului; destul cÄ
Bisericii rivale i s'a dat sprijin, âprinzînd-o de supÅ£iori"; nu e
cuviincios a tratÄ religia celor mal mulÅ£i Romîni ca o âshismÄ
ruginitÄ", tulburind liniÅtea Å£erii. Åi în acelaÅi timp Patriarhul
sîrbesc reclamÄ pentru sine pe aceÅti shismaticl.
1 loan PuÅcariu, l. c., p. 21, cf. ibid, pp. 26-7.
- Nilles, Sgmbolae, p. 679.
3 Ilarion PuÅcariu, l. c., Documente, p. 129. Åaguna interzice cetirea foii
(LupaÅ, /. o.. pp. 118-9).
» PuÅcariu, l. c., p. 151, no. 59.
6 Ibid., p. 160.

â 199 â
în sfîrÅit, petiÅ£ia de reîntemeiere a Mitropoliei romÄneÅti,
cu un Consistoriu de mireni, Åi pentru Bucovina, pe care o presintarÄ,
la 21 August 1860, Åaguna, cu Andrei Mocioni pentru
Banat Åi baronul Petrin6 pentru Bucovina, fu ascultatÄ. Un
noii sinod general ortodox fu ordonat la 27 Septembre, în a-
junul ConstituÅ£iei din 20 Octombre. împÄratul declara cÄ ânu
e neaplecat la înfiinţarea unei Mitropolii romîne de religiunea
ortodoxÄ rÄsÄriteanÄ", pe care o cerea, la 26 Octombre, Åi sinodul
diocesan din SibiiCL Dar interesele catolice, greutÄÅ£ile puse
de Sîrbl, reaua-voinÅ£Ä a lui Hacman zÄbovirÄ pÄnÄ la 1864 holÄrîrea
definitivÄ.
De alminterea încÄ de la 1857 însuÅi ministrul de Culte, Thun.
spusese limpede â în calitate de catolic, Åi dupÄ dogmele romane
â de unde vine împotrivirea. Biserica ortodoxÄ n'are un
Åef suprem, cum e la catolici Papa, care sÄ rÄspundÄ pentru
dînsa, Åi-i lipsesc oamenii de valoare culturalÄ, ca Åi demnitarii
necesari. Åi Åaguna obiecta cÄ valoarea principalÄ a preoÅ£imii
trebuie sÄ fie cea moralÄ Åi cÄ o mal bunÄ cetire decît a Bibliei Åi
a Sf. PÄrinÅ£i, de ale cÄror traduceri âBiserica noastrÄ este
foarte bogatÄ", nu se poate. Pe lîngÄ toate, înnaltul funcÅ£ionar
nu se sfiise â intitulînd familiar âVerehrtester" pe acest episcop
care se privia ca arhiepiscop Åi Åef de BisericÄ naÅ£ionalÄ â a
spune cÄ ar trebui ca ortodocÅii din Austria sÄ recunoascÄ pe
Papa, o âsimplÄ chestie de onoare", ceia ce ar uÅura mult lucrull.
Pentru împÄcarea personalÄ a acelora cari jucaserÄ un rol
în ultimele miÅcÄri ardelene a început, apoi, în era cea nouÄ absolutistÄ,
împÄrÅ£irea de decoraÅ£ii Åi de bani. La trei dintre Åefii
miÅcÄrii din MunÅ£ii Apuseni li s'au trimes sume însemnate, Åi ei au
fÄcut gestul acela frumos, care a rÄmas însÄ fÄrÄ urmare, din
motive nelÄmurite, de a consacra o parte din aceastÄ rÄsplatÄ
în bani pentfu întemeierea unei societÄÅ£i literare romîne. Mal
tÄrziii era sÄ se întemeieze, altfel, AsociaÅ£ia, marea formÄ culturalÄ
unitarÄ a întregii naÅ£iuni, care nici politiceÅte, nici bisericeÅte
nu se putuse uni. Ceia ce nu împiedecÄ, supt Schwarzenberg
încÄ, cercetarea, în 1852, prin hîrtiile Iui ÅuluÅ£, închiderea Iul
lancu. Åi chiar a lui BariÅ£, scos de la Foaie din anul 1850 2.
1 Ilarion PuÅcariu, Doc. pentru limba si istorie, l, p. 314 Åi urm.
* Transilvania, Xi, p. 40; BÄnescu Åi MihÄilescu, loan Maiorescu, p. 305, nota 2-

â 200 â
în sfîrÅit, pentru a cîÅtiga cu totul spiritele fÄrÄ a face concesiuni
importante, împÄratul s'a crezut. în Iulie 1852, dator sÄ
aparÄ el însuÅi în pÄrÅ£ile acestea pentru a fi vÄzut de supuÅii romîni
Åi a întÄri încÄ mal mult legÄturile sentimentale dintre el
Åi naÅ£ie. A poftit prin urmare pe toÅ£i sefii sÄ-î iasÄ Ã®ntru întîmpinare
ca sÄ li facÄ cunoÅtinÅ£a. Avram lancu n'a venit. De
unii se zice cÄ a fost aÅa de rÄu tratat de ofiÅ£erii împÄrÄteÅti
la Viena, încît a plecat supÄrat. Era un om violent, Åi încÄ de
pe vremea aceia se întinsese asupra spiritului sÄu o umbrÄ de
melancolie, care trebuia sÄ-1 ducÄ la o lungÄ agonie Åi la un
tragic sfîrÅit (Å¢ 1872). DupÄ alÅ£ii însÄ, prins de o miÅcare de timiditate,
el ar fi refusat, în ultimul moment, de a se presinta înnaintea
Suveranului1.
Dar acesta a vÄzut sus, pe muntele GÄina, pe protopopul Balintî,
care 1-a salutat recunoscÄtor, dîndu-i sÄ bea apÄ din plosca lui,
dupÄ ce i-a întins mîncare Å£erÄneascÄ de balmoÅ. în alte pÄrÅ£i
a fost întîmpinat fÄrÄ Ã®ndoialÄ cu alte forme; ÅuluÅ£ 1-a intitulat
âregenerator al naÅ£iunii", âpÄrinte adevÄrat". La Sibiiu, unde a
intrat cÄlare, toÅ£i fruntaÅii romîni 1-au salutat, cu Åaguna în frunte,
care, baron din 1850, se alese deocamdatÄ cu titlul de âconsilier
intim".
A doua zi însÄ dupÄ ce se întoarse Francisc-Iosif- din Ardeal,
Åi îndemnul împÄrÄtesei, al tinerei princese, de 16 ani, Elisaveta
de Bavaria, de o naturÄ romanticÄ, de sigur anormalÄ, îl apropie
încÄ mal mult de Unguri, cari o fermecaserÄ prin afectaÅ£ia romanticÄ
a persoanei, veÅmîntului Åi pompelor lor.
DupÄ chibzuinÅ£a vremii lui Bach Åi Thun venise, â fÄrÄ sÄ plece
cel d'intÄiu, pÄnÄ la 1859, â influenÅ£a lui Buol-Schauenstein, care
doria Austriei regenerate dominaÅ£ia la DunÄre. patronarea expansiunii
economice germane, primaÅ£ia în Europa CentralÄ. Cumintele
Francisc DeÄk înÅ£elegea cÄ pentru o politicÄ* aÅa de largÄ
basa mulÅ£umirii maghiare e indispensabilÄ. Si el gÄsi Åi mijloacele
pentru a convinge de aceasta pe împÄrÄteasa visÄtoare Åi
pe pasivul împÄrat. Cînd acesta apÄru la Pesta Åi aclamaÅ£ii
1 Cf. loan PuÅcariu, 1. c., p. 29. Fii de Å£eran, pÄdurar al fiscului, la Vidrade-jos,
lancu avea de alminterea antipatie faÅ£Ä de formele sociale; ibid., Åi
Transilvania, 1872, p. 256 LupaÅ, /. c., p. 92.
2 V. memoriul publicat de rÄp. Kerva HodoÅ, urmaÅ al sÄu, în 1913.

â 201 â
furtunoase se ridicarÄ, aceasta-i ajunse ca sÄ declare cÄ aruncÄ
vÄlul uitÄrii asupra rÄtÄcirilor unui trecut trist si vrea sÄ Ã®nceapÄ
era cea nouÄ pentru Monarhie. Nici nu se putea, de alminterea,
sÄ se adopte programul care fusese odinioarÄ al lui Ludovic-cel-
Mare, al lui Sigismund de Luxemburg, al lui Matei Corvin, tinzînd
sÄ se stabileascÄ DunÄrea ca graniÅ£Ä sudicÄ a Monarhiei,
fÄrÄ ca naÅ£ia care susÅ£inuse pe aceÅti regi sÄ nu fie chematÄ
la egalitatea politicÄ pentru care sîngerase în 1848.
Cît priveÅte pe Romîni, se credea cÄ ei sînt complect asiguraÅ£i
prin concesiile fÄcute. Åi aÅa credeau chiar cei din Principate. Doar
un fruntaÅ al revoluÅ£iei din 1848, loan Maiorescu, strÄbÄtea continuu
Germania, refugiindu-se pe urmÄ, de la Frankfurt, unde era Parlamentul
revoluÅ£ionar din 1848, în cancelariile din Viena, ca sÄ represinte
punctul de vedere al ridicÄrii naÅ£iunii romîne, al realisÄrii
unitÄÅ£ii ei prin concursul Åi supt scutul poporului german. Åi. de
oare ce acest popor german nu-Åi putea crea vechiul Imperiu
medieval al lui Frederic Barbarosa, în locul acesjui Imperiu, ca
semn unitar al poporului german el primia pe Austria, chematÄ,
deci, sÄ realiseze aceastÄ legÄturÄ Ã®ntre marea naÅ£iune germanÄ
Åi între tînÄra, sau întinerita prin revoluÅ£ie, naÅ£iune romînÄ.
Åi aceasta fÄrÄ a pomeni pe Moldovenii filo-austriaci al
lui Nicolae Istrati Åi respectul adînc pentru Austria al regimului
intronat la BucureÅti, în 1849, prin VodÄ-Åtirbei, care salutase în
persoanÄ pe împÄrat la apariÅ£ia lui în Ardeal Åi mÄgulia Curtea
cu daruri Åi cu legÄturi de familie, cu corespondenÅ£e secrete în
cercurile vienese.
Cine Åtie ce ar fi fost, dacÄ Ã®n rÄzboiul Crimeii Austriacii.
cari ocupaserÄ Principatele, cu învoirea Turciei si contra Rusiei.
ar fi rÄmas!
Dar nici miÅcarea popularÄ cÄtre împÄratul, care se aÅtepta.
nu s'a produs în pÄrÅ£ile noastre, Åi nici împrejurÄrile de politicÄ
generalÄ n'au fost de aÅa naturÄ, încît ocupaÅ£ia sÄ se poatÄ
preface într'o adevÄratÄ stÄpînire.
Åi, atunci, în aÅteptarea realisÄrii programului de aÅezare a
Austriei la gurile DunÄrii, s'a trecut, hotÄrît. la programul cellalt.
Romînii erau prea slabi pentru ca împÄratul în visurile lui de
viitor, sÄ se poÄtÄ rÄzima pe dînsii. RÄmînea sÄ se reiea priete- â¢
nia, din ce în ce mai exclusivÄ, cu Ungurii.

XV.
«Noua erÄ» austriacÄ. pânÄ la dualism Åi Rominiî
Uneltirile Ungurilor pentru libertate, rÄzboiul Crimeii, Unirea
Principatelor, rÄzboiul din Italia, în cursul cÄruia se puse la îndoialÄ
loialitatea Romînilor â cÄlduros apÄratÄ de Åaguna1 â
grÄbirÄ schimbarea la care toatÄ lumea se aÅtepta, cu sentimente
deosebite. Se isprÄveÅte politica aceia largÄ, rÄzimatÄ pe
toleranÅ£a naÅ£ionalÄ, pe tradiÅ£iile cele bune ale vechii Ungarii.
Åi aceasta era o necesitate pentru împÄratul tînÄr, care, fireÅte,
n'avea sÄ joace un mare rol romantic pe lume, ci sÄ lucreze
practic Åi cu spor pentru el Åi ai lui, potrivit cu caracterul situaÅ£iei
în care se gÄsia. Habsburgii nu sînt doar niÅte profesori
ereditari de moralÄ politicÄ Åi nu sînt, iarÄÅi, niÅte advocaÅ£i ereditari
ai principiilor care animeazÄ âCongresul naÅ£iunilor" sau conferinÅ£a
de la Haga. Nu se poate scoate nimeni din rostul lui
îndÄtinat, moÅtenit, tradiÅ£ional, si nu i se pot cere nimÄnui lucruri
care ar fi contrarii existenÅ£ei lui proprii. O putere politicÄ
trebuie înainte de toate sÄ fie credincioasÄ misiunii sale; numai
indivizii isolaţi pot face sacrificii, pentru care, în desvoltarea ei,
omenirea li e, fireÅte, foarte recunoscÄtoare.
Ce putea sÄ facÄ Ã®mpÄratul atunci ? SÄ dea o a treia ConstituÅ£ie,
cu al treilea rînd de speranÅ£e. A Åi dat-o. Este vestita diplomÄ
de la 20 Octombre 1860, întÄritÄ prin patenta de la 6
Februar 1861. Dar, pentru a se ajunge la actul acesta din
1860-61, el înÅ£elegea sÄ aibÄ o consultaÅ£ie din partea Åefilor tu-
1 LupaÅ, i. c, p. 184 Åi urm.

â 203 â
turor naÅ£ionalitÄÅ£ilor. I se vorbise de atîtea naÅ£ionalitÄÅ£i, si d
nu cÄuta sÄ le înlÄture, doria sÄ nu le supere, era gata sÄ li
dea satisfacÅ£ia cÄ au fost consultate. Dar aceastÄ consultare
trebuia sÄ nu fie în cine Åtie ce formÄ liberÄ, ci într'o formÄ strict
oficialÄ. Trebuia sÄ se facÄ â acesta este aicî rostul cuvîntului
âoficial" â în sensul pe care-1 fixau tradiÅ£iile vechî ale împÄrÄÅ£iei,
tradiÅ£iile de CasÄ ale dinastiei de Habsburg. Cînd se cere o ConstituÅ£ie
Åi nu vrei s'o dal, poÅ£i oferi un Senat. Åi Francisc-Iosif a
oferit un astfel de Senat internaţional sau, cum i se zicea de
Romînii din Ungaria, un âConsiliu imperial înmulÅ£it" (verstÄrkter
Beichsralh).
El trebuia sÄ fie format din notabilitÄÅ£ile naÅ£ionale. Åi, în alegerea
lor, Ministeriul alese punctul de vedere care putea sÄ-I
convie.
S'au adunat deci, în Maiu 1860, la Viena, supt presidenţia arhiducelui
Rainer, notabili din marea aristocraÅ£ie maghiarÄ si
austriacÄ, precum Åi diferiÅ£i VlÄdici cari veniserÄ, dupÄ convocare,
pentru a discuta. în vederea nemulÅ£Ämirilor, în vederea
dorinÅ£elor, în vederea reformelor. ,.StÄpînirea împÄrÄteascÄ este
hotÄrîtÄ a respecta principiul naÅ£ionalitÄÅ£ilor, presupunînd cÄ
acest principiu va mulÅ£Ämi toate popoarele", i so spuse de la
început lui Åaguna1, care pÄnÄ la urmÄ apÄrÄ unitatea absolutÄ
a Monarhiei2.
Acum toate adunÄrile consultative sunt escelente, cu o condiÅ£ie:
sÄ nu fie absolutÄ nevoie de dînsele, sÄ Åtii însuÅ£i ce vrei
sÄ faci Åi sÄ fii hotÄrît s'o faci chiar împotriva adunÄrii consultative.
Åi ele aÅ£i în aceastÄ privinÅ£Ä un instinct admirabil,
care li Åi determinÄ atitudinea.
în adunarea din 1860 erau însÄ oameni prinÅi din toate pÄr-
Å£ile, fÄrÄ niclo educaÅ£ie politicÄ, Åi mal ales fÄrÄ una comunÄ.
AveaÅ£i adecÄ o educaÅ£ie absolutistÄ, dar ei veniau acolo tocmai
ca sÄ Ã®nlocuiascÄ absolutismul prin altceva. Oameni cu averf
mari, cu situaÅ£ii strÄlucite, cu însemnate rosturi, dar aparÅ£inîni
unor naÅ£iuni deosebite, fiecare cu cultura sa, Åi aceastÄ culturÄ
însÄÅi îngustatÄ astfel, încît sÄ nu loveascÄ Ã®n interesele unui Stat
internaÅ£ional. Oamenii aceÅtia hotÄrît cÄ nu Åtiau ae trebuie sÄ
facÄ.
1 V. jurnalul lui, în Ilarion PuÅcariu, Doc. pentru limbÄ fi istorie, i, p. 323.
- LupaÅ, 1. c., p. 189 Åi urm.

â 204 â
în ce priveÅte pe Romîni, aceasta s'a vÄzut încÄ de Ia început.
Intelectualii nu puteati sÄ asiste, neavînd o suprafaÅ£Ä Ã®n viaÅ£a
publicÄ: nici Cipariu, redevenit profesorul blÄjean, nici BÄrnuÅ£.
plecat la studii în Pavia, nici BariÅ£, abia ieÅit din temniÅ£Ä,
nici dascÄlii din Principate, întorÅi de mult acolo ; nimeni dintre
oamenii cu un trecut politic Åi cultural supt raportul naÅ£ional
nu erati Åi n'aveau ce cÄuta în Senatul de reforme al împÄratului
Francisc-Iosif.
Ati venit un Andrei Mocioni, un baron Petrino, Bucovinean,
Åi puÅ£ini alÅ£ii cari fÄceau parte din ordinele privilegiate, Åi, pe
lîngÄ aceÅtia, fireÅte, Åefii Bisericilor. Si încÄ, dacÄ-1 auzim a-
colo vorbind pe Åaguna. nu-1 vedem pe ÅuluÅ£. AceÅtia represintau
pe Romîni, trei milioane de nemulÅ£ÄmiÅ£i ai presentului Åi de temÄtori
ai viitorului.
Dar ce legÄturÄ putea fi între dînÅii ? Åaguna avea ca preocupaÅ£ie
principalÄ separarea Bisericii romÄneÅti din Ardeal Åi din
pÄrÅ£ile vecine de Biserica sîrbeascÄ; toate silinÅ£ile lui erau consacrate
numal manifestÄrii acestui punct de vedere : grÄbirea
momentului cînd era sÄ aibÄ Biserica lui deosebitÄ, Mitropolia
lui. alte lucruri interesîndu-1 numal secundar. Mocioni avea cultura
unui aristocrat maghiar de supt regimul absolutist austriac,
iar baronul Petrino pe a unui nobil german de treapta a doua
sau a treia tot în acel vechiu regim austriac : nici unul, nici
altul, apoi, nu erau pregÄtiÅ£i de loc pentru ce aveau sÄ vorbeascÄ
unii cu alţii.
E penibilÄ pentru noi rÄtÄcirea prin protocoalele desbaterilor'.
Caracterul lor e haotic Åi resultatul ultim atît de puÅ£in important!
Omenii aceÅtia nicî nu veniserÄ cu pÄrerile lor în cea mai
mare parte, ci cu amintirea petiÅ£iilor care li se adresaserÄ, si
fiecare se simÅ£ia dator sÄ comunice, în formÄ de interpelare, de
întrebare, sau în altÄ formÄ, dorinÅ£a cercului în care-si fÄcuse
viaÅ£a. La observaÅ£ile care li se fÄceati, rÄspundeau une ori, ca,
de pildÄ, Mocioni : Am primit un memoriu în sensul acesta Åi
eram angajat sÄ-1 presint. Åi se întîmpla cÄ memoriile acestea
nu veniau mÄcar din Å¢inuturile pe care ei le represintaÄ, cu
care aveati contact, ci dintr'un alt Ţinut. Ba, într'una din zile.
a fost un conflict aÅa de acru, încît a trebuit sÄ intervie pre-
1 Vezi-1e în PÄcÄÅ£ianu, i r.. iI, unde ocupÄ o sutÄ de pagini.

â 205 â
Åedintele ca sÄ opreascÄ personalitÄÅ£ile Åi sÄ provoace la urma
declaraÅ£ia lui Mocioni cÄ a primit o petiÅ£ie din Bucovina si de
aceia s'a amestecat în afacerile bucovinene, â lucru de care
se supÄrase baronul Petrino. ÅedinÅ£Ä foarte interesantÄ, de sigur,
pentru noi, dar regretabilÄ.
AfarÄ de declaraÅ£ii, ca aceia a lui Saguna cÄ limba romÄneascÄ
îÅi are drepturile ei în viaÅ£a publicÄ1, de intervenÅ£ia lui
pentru secÅ£ia ortodoxÄ la Ministeriul de culte Åi pentru ajutoarele
date Åcoalelor.Åi bisericilor2, erau totuÅi chestiuni care se impuneau
la toÅ£i. Era, întÄiu, chestiunea organisÄrii bisericeÅti, Åi
Saguna cerea, ajutat si de represintantul Banatului Åi al Bucovinei,
dar combÄtut de Patriarh. âo adunare obÅteascÄ biseiiceascÄ,
cu represintare proporÅ£ionalÄ" ori mÄcar o conferinÅ£Ä
de fruntaÅi, dacÄ era cu putinÅ£Ä. Era de nevoie fixarea unui normativ
pentru legÄtura interconfesionalÄ a Romînilor.
Sînt sate care ati douÄ biserici : una unitÄ, alta neunitÄ; sînt
sate care ar putea sÄ aibÄ douÄ Åcoli, â odatÄ ce Åcolile sînt
confesionale â, una în legÄturÄ cu o BisericÄ, alta în legÄturÄ
cu cealaltÄ, Åi Statul trebuie sÄ fie interesat ca relaÅ£ii bune sÄ
domneascÄ Ã®ntre o clopotniÅ£Ä Åi cealaltÄ, între Åcoala dependinÅ£e
de una Åi Åcoala dependinte de a doua. Nimeni nu s'a gîndit
la aÅa ceva. Fiecare privia confesiunea cealaltÄ ca duÅmanÄ,
strÄinÄ. Un cuvînt n'a spus Saguna, cît a stat la Viena. despre
interesele Bisericii unite, care-1 jignise de curÄnd aÅa de mult.
OdatÄ a vorbit de Åcoala din Abrud, fiindcÄ i se ceruse. Tot mai
mult se intîlneÅte cuvîntul de âcoreligionari", cînd am aÅtepta cuvîntul
de âconaÅ£ionair.
DacÄ Ã®n momentul acesta se iveÅte, aiurea, în celalt colÅ£ al Monarhiei,
la Nord-Est, o problemÄ naÅ£ionalÄ romÄneascÄ de foarte
mare importanÅ£Ä, ea este lÄsatÄ Ã®n sama lui Petrino, ca fiind
Bucovinean.
Era vorba dacÄ trebuie ca Bucovina sÄ se uneascÄ cu Ardealul
sau cu GaliÅ£ia. Ai noÅtri, natural, aveau tot interesul sa
se uneascÄ cu Ardealul. Guvernul însÄ Ã®nÅ£elegea, avea chiar a-
numite interese, sÄ fie contrariul. In adevÄr, Polonii nu se rÄs-
1 ilarion PuÅcariu, Doc. pentru iimbÄ, i, p. 330.
2 ibid, p. 337.

â 206 â
culaserÄ la 1848, ei puteati fi întrebuinÅ£aÅ£i în contra Rusiei, puteati
chiar sÄ constituie un element conti nuti de agitaÅ£ie între ai
tor de supt cîrma Å¢arului, Åi, prin urmare, din acest punct de vedere
Guvernul imperial vroia sÄ Ã®mputerniceascÄ pe Polonii din
Austria, fÄrÄ sÄ prevadÄ conÅtiinÅ£a ruteanÄ de mai tîrziu, Åi mai
ales forma contrarÄ intereselor polone în care era sÄ se manifeste
aceastÄ conÅtiinÅ£Ä ruteanÄ. Deci sÄ se adaoge Bucovina
ia Galiţia!
E drept cÄ s'a luptat Petrino : a Å£inut un discurs, foarte frumos
Åi bine intemeiat, în care arÄta cÄ Romînii nu vor primi
niciodatÄ aÅa ceva, cÄ mÄsura este în contra dreptului lor istoric,
cÄ Ã®n momentul de faÅ£Ä li s'ar face o Åi mai mare nedreptate deeît
în alt moment, cÄ nu de aceia, la 1848, Romînii au fost atît
de credincioÅi.
Åi mai era, în ceia ce priveÅte pe Bucovineni, Åi nevoia de a
se asigura fondul religionar, averea moÅtenitÄ dela Domnii de
odinioarÄ al Moldovei, fond de atîtea ort ameninÅ£at cu confiscarea
directÄ sau cu împÄrtÄÅirea altor naÅ£ionali,âastÄzi din
partea Rutenilor. Ce nu s'ar fi putut face în Bucovina dacÄ
acest fond ar fi rÄmas romÄnesc, în administraÅ£ie Åi scopuri,
întrebuinţat exclusiv pentru interesele culturale naţionale ale
Romînilor ! Cine avea însÄ autoritatea Åi aplecarea de a vorbi
despre asemenea lucruri ? Petrino, luînd cuvîntul dupÄ Hacman,
eare rÄspinse încÄ odatÄ comunitatea cu CarlovÄÅ£ulâîn aceastÄ
privinÅ£Ä Romînii lucrau solidarâ, ceru numal o organisare dupÄ
âîmprejurÄrile locale de acolo", Åi observÄ atîta : cÄ mare pÄcat
s'a fÄcut dîndu-se fondul, de cÄtre episcopul Vlahovici, pe mîna
administraţiei1.
Dar în acest Senat imperial erau alţii cari vorbiau altfel.
solidar, conÅtient Åi tare; erau Ungurii. IatÄ declaraÅ£ia contelui
MajlÄth, istoricul, om foarte cult, foarte inteligent, strîns legat
numal de interesele naÅ£iunii sale. Se discuta chestia naÅ£ionalitÄÅ£ilor,
se vorbia da fÄgÄduielile împÄratului tînÄr, Åi atunci vorbitorul
a fÄcut urmÄtoarea declaraÅ£ie: âDupÄ cîte Åtiu eu, în Ungaria
sînt numal Unguri, orice limbÄ vor fi vorbind: nemÅ£eascÄ, slovacÄ,
maghiarÄ sau romÄneascÄ". Rar dacÄ vre unul din deputaÅ£ii
de alt neam recunoÅtea drepturile Romînilor Åi cuteza sÄ
1 ilarion PuÅcariu, i. c-, p. 331 Åi urm.

â 207 â
vorbeascÄ de a patra naÅ£iune. Senatorul Jakabffy, un Armeano-
Ungur, a fÄcut însÄ o astfel de. declaraÅ£ie. cerind Romînilor chiar
sÄ trateze -pe celelalte naÅ£iuni ca pe niÅte surori. âEgala îndreptÄÅ£ire
a naÅ£iei romîne este scrisÄ Ã®n inima fiecÄrui Ardelean"',
rÄspundea el lui Åaguna. Aceasta era însÄ numal singularitate
Åi sentimentalism. Alte vremuri se apropiau, Åi ai noÅtri nu le sim-
Å£iat i cÄ vin, â rÄpezi Åi cumplite.
în sfîrÅit Senatul se închise, pregÄtindu-se adunarea dietei ardelene,
potrivit cu Constituţia de la 1860-1861. E vorba de acea
dietÄ ardeleanÄ care nu s'a adunat decît în anul 1863. Dar,
înnainte de a ajunge la dietÄ, Åaguna încercÄ sÄ preîntîmpine
primejdia printr'o acÅ£iune comunÄ cu a colegului sÄu din
Blaj, cÄruia consimÅ£ia sÄ-i ierte deci pÄcatele faÅ£Ä de el însuÅi
Åi de Biserica lui. La 4 Novembre 1860, îndatÄ dupÄ diploma din
20 Octombre, care schimba stÄrile de drept ale Monarhiei, si
dupÄ sinodul bisericesc Å£inut în aceiaÅi lunÄ la Sibiiu, el se adresa
âExcelenÅ£iei Sale domnului Mitropolit greco-catolic, Alexandru
Sterca ÅuluÅ£iu, conte de Karpenis", Åi, tÄcînd alusie la înseÅi înflÄcÄratele
cuvinte ale imnului revoluÅ£ionar âDeÅteaptÄ-Te Romîne",
îi amintia însemnÄtatea de viaÅ£Ä sau de moarte naÅ£ionalÄ
a zilelor în care trÄim: âacuma sau niciodatÄ se cere de la noi
conÅ£elegere, privighere Åi conlucrare". Se temea sÄ nu se înlÄture
diploma, âbiletul de mînÄ" al împÄratului, cÄci, prin âconferinÅ£a
regnicolarÄ", ardeleanÄ, convocatÄ Ã®n aceiaÅi zi, âpregÄtindu-se
toate" de cÄtre noul cancelariu maghiar al Å£erii, baronul Keme"ny,
âpentru organisarea Guvernului, a municipiilor Åi a judecÄtoriilor,
Å£inînd seamÄ de toate naÅ£ionalitÄÅ£ile Åi limbile din Å£arÄ"e se prevedea
Återgerea autonomiei Transilvaniei, unirea ei cu Ungaria.
O deputaÅ£ie la Viena, Åi fÄrÄ zÄbavÄ, ca sÄ reînnoiascÄ cererea
celor zece puncte, i se pÄrea lui Åaguna Åi celor cu cari se consultase,
âinteligenÅ£ei noastre de aici", un mijloc de a influenÅ£Ä
hotÄrîrile apropiate ale CurÅ£ii, Åi pentru aceasta el Åi alesese pe
protopopul Popazu. pe doi negustori din BraÅov Åi pe RÄÅinÄreanul
loan Brote; trebuia sÄ se adauge ÅuluÅ£ ori mÄcar episcopul
Gherlei, loan Alexe, autorul cunoscutei Gramatice romÄneÅti.
Propunerea fu primitÄ, si ÅuluÅ£, care iscÄli, la 7 No-
1 Ibid., p. 339.
- ioan PuÅcariu, /. c., p. 51.

â 208 â
vembre, petiÅ£ia comunÄ pentru numirea unui cancelariti romîn Åi
larga participare la conferinÅ£a apropiatÄ ', conduse, de Åi ..cu surletul
în buze", deputaÅ£ia, care sosi în Decembre la Viena: împÄratul
primi din mîna lui Åi a lui Popazu o cerere, compusÄ de
Babes, în chestia cancelariului romîn, a celor trei limbi oficiale Åi
a congresului, Åi se aratÄ âcu foarte multÄ Åi chiar pÄrinteascÄ
îndurerare'', dînd âpromisiuni Åi asigurare verbalÄ"; Åi preÅedintele
Consiliului, Rechberg, pÄrea favorabil. DupÄ cererea deputa-
Å£iei, Alba-Iulia fu aleasÄ ca loc de adunare a conferinÅ£ei ardelene.
Mai puÅ£in mulÅ£Ämit se arÄtÄ Saguna : neprimirea întregii deputaÅ£ii
i se pÄrea o desaprobare Åi o jignire. âîmi vine de tot a-
semenea cu împrejurÄrile anului 1848, cînd încÄ ni se ziceau
vorbe frumoase. Dar ce folos ! Ele ati rÄmas vorbe. Åi nici dupÄ
doisprezece ani nu s'au fÄcut trup. Oare sÄ mai aÅteptÄm alÅ£i
doisprezece ani? VrÄjmaÅii s'au folosit cu oposiÅ£iile lor de doisprezece
ani, însÄ noi puteam sÄ prevedem cÄ dupÄ doisprezece
ani mai adînc vom zÄcea în groapa goanelor?" Se temea Åi de
alegerea pentru conferinÅ£Ä de cÄtre cancelariti a niscalva ârenegaÅ£i
romînr' Åi semnala numirea Maghiarului conte Miko ca Åef
al Guvernului ardelean. Pe ÅuluÅ£ îl invita a cere o audienÅ£Ä privatÄ
pentru a presinta un not i Åi scurt memoriu de plîngeri ac-
. centuate -.
Lucrurilâ nu se oprirÄ Ã®nsÄ aici. CÄpÄtîndu-se formala învoire
pentru un ..congres naÅ£ional romîn'', el se Å£inu, Åi anume la Sibiiu,
timp de trei zile, în lanuar 1861 (1-4). Cei doi Åefi bisericeÅti
chemaserÄ nu mai puÅ£in de â160 bÄrbaÅ£i de încredere''. Se aduserÄ
plîngeri împotriva lui Kemdny, care a numit prea puţini Romîni
în noua sa cancelarie, care a dat Ungurilor la conferinÅ£Ä de
trei ori mai multe locuri decît Romînilor, socotind de o parte
pe Secui, de o parte pe orÄÅeni si de o parte pe cei de la Å£arÄ
â tot cite opt â. Åi se ceru încÄ odatÄ ..inarticularea" naÅ£iei romÄneÅti,
suprimarea legilor ce o lovesc si Å£inerea în seamÄ a
drepturilor ei la redactarea noii legi electorale. coborîndu-se censul
fixat în 1848 la 5 florini dare pe an. Pentru apÄrarea drepturilor
naÅ£ionale se alese o âcomisiune permanentÄ de patru",
supt conducerea arhiereilor, pÄnÄ cînd naÅ£iunea romînÄ Ã®Åi va
1 Ibid., p. 52.
- Ilarion PuÅcariu, Documente pentru iimbÄ, i, p. 347 Åi urm.; [BariÅ£], Protocoiui
ÅcdinÅ£eiur conferinÅ£ei naÅ£ionaie romÄneÅti, BraÅov, 1860.

cîÅtiga dreptul sÄf l de naÅ£iune politicÄ 1. In materie confesionalÄ,
se condamna orice iritare a deosebirilor: âafurisit va fi acel Roinîn
care va mal încerca o stricare a legÄturii frÄÅ£eÅti". Se cerea
Åi întemeiarea unei AsociaÅ£ii culturale. DeocamdatÄ Andrei
Mocioni demisionÄ din dieta Ungariei. ÅuluÅ£ doria âun congres
general al tuturor Romînilor din Ungaria, Banat si Ardeal", cari
sÄ- presinte cereri comune 2, temîndu-se ca dieta Ungariei sÄ nu
sileascÄ pe împÄrat a primi âunirea". De Åi ales de Lugojeni,
Saguna refusa sÄ iea parte la diata ungarÄ (Maiu)3.
La conferinÅ£a deschisÄ Ã®n ziua de 11 Februar fiecare naÅ£ie veni
cu hotÄrîrea, ireductibilÄ, care-Ål avea rÄdÄcinile în tot trecutul
lor. Romînii erau numal Åepte, al optulea avînd pÄrerile de âunire''
ale Maghiarilor Åi fiind deci oprit, de SuluÅ£. episcopul sÄu,
sa se presinte, de si efa preot în Alba-Iulia chiar. Discursul lui
ÅuluÅ£, tipÄrit apoi Åi în broÅurÄ, fu impresionant. Cancelariul trecu
la protocol aceste opiniuni disparate, â singurul folos al adunÄrii
*. La 26 Februar, se cerea alegerea de deputaÅ£i â unul la
30.000âpentru Parlamentul Imperiului, Åi se fÄcu în grabÄ organisarea,
pe basa stÄrilor din 1848, defavorabile Romînilor, a âmunicipiilor''
chemate a face alegerea în cadrele lor. Censul fusese
scÄzut doar cu cîţiva crÄiÅ£ari.
O dietÄ ardeleanÄ preparatorie se convocase în ziua de 4 Novembre.
Ea trebuia sÄ constituie Guvernul, sÄ re,visuiascÄ legile ;
naÅ£iunea romînÄ avea sÄ fie âinarticulatÄ". Dar Guvernul ardelean împiedecÄ
adunarea *. Aceasta crescu neîncrederea faÅ£Ä de âpromisiunile
splendide" ale ânobilei naÅ£iuni maghiare", cum se exprima
ÅuluÅ£, care, de alminterea. nu se declara âneprieten al unirii
Transilvaniei cu Ungaria", âcugetînd la o adevÄratÄ Ã®nfrÄÅ£ire Åi
împÄciuire cu naÅ£iunea maghiarÄ", dar nu fÄrÄ âlegi potrivite
de asigurare"'. Åi, cuminte, Åaguna vedea mîntuirea în aceastÄ
lozincÄ : âCit doresc Ungurii pentru naÅ£ionalitatea lor, atîta sÄ
dorim Åi noi pentru a noastrÄ naÅ£ionalitate"; âegalitate în lege
si prin lege". âSinguri Ungurii cei mal mari ne-ar osîndi pe noi,
1 ilarion PuÅcariu, Documente pentru limba, i, pp. 356-7.
2 Ibid., p. 357 Åi urm.
8 Ibid., pp. 360-1.
* loan PuÅcariu l. c., pp. 51-6.
6 Ibid., p. 50 Åi urm.
* Ilarion PuÅoariu, Doc. pentru limbÄ, I, pp. 3667.
I-t'»ri»» Ilominilo' J in Ungaria. 14

â 210 â
Romînii, dacÄ am lÄsa ca noi astÄzi mal puÅ£in sÄ fim decît
Ungurii în patria aceasta, ce e comunÄ, a noastrÄ Åi a lor." Nici
el nu era însÄ principial un adversar al âunirir''.
TotuÅi negocierile la Viena erau încÄ purtate de ÅuluÅ£. BologaÅi
Rât, în Octombre-Novembre l HO l Åi se arÄta împÄratului neîncrederea
în Guvern. Zenobie Pop. Hurmuzachi, baronul Vasilco ajutau*.
IatÄ cum era rÄsplÄtit poporul romÄnesc pentru atitudinea sa
din anul 1848, iatÄ cum era pedepsit pentru cÄ nu trÄdase ca
trÄdÄtorii cari erau acuma rÄsplÄtiÅ£i.
Starea generalÄ a naÅ£iunii se înfÄÅ£iÅa deplorabilÄ. Tiparul nu
era liber. Aproape nimic cu sens Åi cu folos, cu acÅ£iune asupra
societÄÅ£ii nu se putea tipÄri. Poate sÄ facÄ cineva culturÄ generalÄ
vorbind despre copacii cu gumÄ din America centralÄ,
poate sÄ vorbeascÄ despre Pampas, despre împÄrÄÅ£ia RomanÄ
din cele mal liniÅtite epoci, despre toate acestea are voie oricine
sÄ vorbeascÄ, dar despre lucrurile care ating politica, nu:
acelea rÄmîn pe seama Cîrmuirii. Si se plîngeau bieÅ£ii oameni;
un popor care trÄieÅte prin cultura lui. care nu se poate desvolta
decît luind elemente de viaÅ£Ä din aceastÄ culturÄ, piere sufleteÅte
cÄnd nu i se dÄ voie sÄ facÄ mÄcar aceasta. Al doilea, oamenii
crezuserÄ cÄ limba lor o sÄ pÄtrundÄ pretutindeni; aceasta
o Åi ceruserÄ: comune cu limba exclusiv romÄneascÄ sÄ Ã®ntrebuin-
Å£eze limba maghiarÄ sau nemÅ£eascÄ numai în ceia ce priveÅte
legÄtura cu puterea centralÄ. Acum limba romÄneascÄ era scoasÄ
si din cancelarie. Erau funcÅ£ionari romîni, â ca loan PuÅcariu,
losif HodoÅ Å. a. â; numal cît funcÅ£ionarii aceÅtia romîni trebuiar
t
sÄ vorbeascÄ nemÅ£eÅte Åi sÄ corespundÄ tot nemÅ£eÅte. Supt cuvînt
cÄ Ã®n atîrnarea lor sînt Åi alÅ£ii decît Romînii â Åi aÅa era din
viciul împÄrÅ£iriiâ.el erau datori sÄ Ã®ntrebuinÅ£eze limba generalÄ
a Statului. Natural cÄ limba germanÄ. deschizînd o culturÄ aÅa
de bogatÄ, represintînd o naÅ£iune de o astfel de importanÅ£Ä, era
mal simpaticÄ Romînilor decît limba ungureascÄ, dar totuÅi cea
mal simpaticÄ li era â limba lor proprie.
Se mal plîngeau al noÅtri de relele oricÄrui regim biurocratic,
Åi care sînt de esenÅ£a însÄÅi a biurocraÅ£iei. Foarte mulÅ£i func-
ţionari. amestecaţi în toate rosturile. El erau necesari într'un sens,
1 Jl»id., p. 375 (April). AÅa credea Åi BariÅ£ ipp. 384-5).
- Ibid., pp. 58-62.

â 211 â
ca sÄ creeze o clasÄ dependentÄ de Curte. o clasÄ de slujbaÅi
maleabili faÅ£Ä de Guvern. ToÅ£i aceÅtia erau însÄ plÄtiÅ£i bine de
societatea pe care o îngrijiau bine ori rÄÅ£i.
îa materie de procedurÄ, absolutismul austriac avea un talent
deosebit de a înmulÅ£i zÄdarnic fasele prin care se trecea, conform cu
noile legî austriaco, introduse, dupÄ cerere, Åi în Ardeal. Procedura
civilÄ era foarte grea, ceia ce fÄcea apropierea de organele
judecÄtoreÅti aproape imposibilÄ pentru o lume atît de naivÄ,
trÄind în împrejurÄri atît de patriarhale. Åi ea însÄÅi atît de puÅ£in
Åtiutoare de carte, cum era lumea romÄneascÄ.
Åi se mal plîngeau Romînii din Ardeal Åi Ungaria de faptul cÄ
se InnoiserÄ, printr'o hotÄrîre de la 1861, mÄsurile din vremea
Mariei-Teresei care tindeau sÄ Ã®mpiedece intrarea cÄrÅ£ilor din
Å¢ara-RomÄneascÄ Åi din Moldova. Atunci era o explicaÅ£ie: agitaÅ£ia
care se credea cÄ se face cu cÄrÅ£ile venite de la noi împotriva
Unirii. cÄrÅ£ile acestea sprijinind ortodoxia pe care Statul
o ataca, încercînd s'o distrugÄ. Dar acum nu era nimic de felul
acesta: un Minal Sturdza, un Åtirbei avuserÄ d~ar toatÄ grija censurii
pentru ideile nouÄ, Åi Cuza pÄstrase censura! Dar, fireÅte. nu se
vorbia de cÄrÅ£i din Moldova sau din Å¢ara-RomÄneascÄ ci de âcÄrÅ£i de
aiurea" â, probabil ca nu cumva sÄ se creadÄ cÄ se combate o
propagandÄ pentru realisarea vechiului regat al lui Decebal.
Greu li cÄdea la toÅ£i neîncrederea Åi bÄnuiala care apÄsa asupra
tuturor Romînilor, paza poliÅ£ieneascÄ ce urmÄria pe BÄrnuÅ£
Ål pe Cipariu. cari jucaserÄ numal un rol în sensul folositor împÄratului,
cari se aÅteptaserÄ doar ca toÅ£i funcÅ£ionarii sÄ-î salute
ca pe represintanÅ£ii unei credinÅ£e nezguduite Åi cari se vedeau
urmÄriÅ£i ca niÅte suspecÅ£i de furt sau asasinat!
Se mal adÄogiau încÄ aÅa-numitele âexperimente proselitice".
Aceasta însemna continuarea tradiţiei supt raportul religios de pe
vremurile Mariei-Tereseî, lui losîf al Jl-lea Åi lui Leopold. Li trecuse
prin minte unora cÄ ideia de Stat austriac se întÄreÅte
dacÄ toÅ£i Romînii s'ar face catolici, orî, de nu catolici curaÅ£i, cel
puÅ£in uniÅ£i. SerbÄtorile catolice fuseserÄ decretate Åi pentru ioÅ£i
Romînii.
Inspectorii eraÄ Ã®n cea mal mare parte tot catolici, cari se
gîndiau necontenit Åi la elementul acesta confesional, zice peti-
Å£iunea de la BraÅov- în alte locuri se încerca de aceiaÅi funcÅ£ionari,
fÄÅ£iÅ, germanisarea.l
i V PÄcÄÅ£ianu, 1. c., i.

â 212 â
Mal eraft plîngerî în ce priveÅte îngreuiarea situaÅ£iei Å£eranilor.
FindcÄ administraÅ£ia imperialÄ fÄcea curte Ungurilor, fiindcÄ Ungurii
fuseserÄ foarte greu atinÅi supt raportul social prin mÄsurile
de la 1848. prin desfiinÅ£area absolutÄ a iobÄgiei, prin crearea
unei Å£erÄniml libere Åi proprietare, fiindcÄ apoi nmlţî din
aceÅtia trecuserÄ la împÄrat ca sÄ foloseascÄ naÅ£ia lor întreagÄ,
- si împÄratul era încîntat cÄ o parte din Unguri pÄrÄsesc rÄtÄcirile
revoluÅ£ionare Åi se declarÄ aderenÅ£i al absolutismului imperial
â, pentru aceasta trebuiafl rÄsplÄtiÅ£i. Cu ce? FÄcuserÄ func-
Å£ionari din ei. dar, pentru cÄ nu oriunde era nevoie de funcÅ£ionari
Åi, în acelaÅi timp, ca sÄ ridice aceastÄ clasÄ credincioasÄ,
s'a schimbat ici Åi colo situaÅ£ia proprietÄÅ£ii Å£erÄneÅti noi faÅ£Ä de
vechea proprietate nemeÅeascÄ. Prin mÄsurile din 1860 iobÄgia
a revenit în parte.
în acelaÅi timp elementele Å£erÄneÅti romîae, care pÄnÄ atunci
fuseserÄ privilegiate, fiindcÄ purtaserÄ armele pentru împÄrat,
dispÄreau. Se desfiinÅ£aserÄ regimentele grÄnicereÅti ale Secuilor,
fiindcÄ aceste regimente nu se arÄtasera credincioase, Åi, pentru
ca mÄsura sÄ aibÄ un caracter general, s'au suprimat, cum
am mal spus-o, Åi regimentele grÄnicereÅti ale Romînilor, luiuduli-se
chiar Åi o parte a munÅ£ilor.
Pe de altÄ parte. Statul fÄcuse cheltuieli mari cu înnÄbusirea
revoluÅ£iei, cu întreÅ£inerea trupelor austriece care stÄtuserÄ pe
pÄmîntul Ardealului. Era o crisÄ necontenita, teribilÄ, tocmal în
momentul cînd funcÅ£ionarii se înmulÅ£iau. Åi, atunci, în împrejurÄrile
acestea anormale, trebuia sÄ se gÄseascÄ bani de aiurea.
Statul plÄtia în florini de hîrtie Åi cerea florini de argint.
Romînii se încearcÄ atunci sÄ se organiseze mÄcar cultural.
PÄnÄ Åi aceastÄ organisare întîmpinÄ piedeci. S'a spus mal înnainte
cÄ din remuneraÅ£iile care se dÄduserÄ unora din Åefii miÅcÄrii
se pusese la o parte o sumÄ pentru susÅ£inerea culturii romÄneÅti.
De Åi nu s.a dat urmare hotÄrîril. se simÅ£ia instinctiv
nevoia unei astfel de asociaÅ£ii. Pentru uniÅ£i, âAsociaÅ£ia pentru
cultura limbii Åi literaturii romÄneÅtr a fÄcut-o ÅuluÅ£; pentru
neuniÅ£i a fÄcut-o Åi Åaguna. în mare parte a fÄcut-o Åaguna,
întru cît mintea lui nu era prinsÄ de acea grijÄ de cÄpetenie
care la 1804 trebuia sÄ-Ål producÄ ultimele resultate, aducînd
recunoaÅterea de cÄtre împÄrat prin decret imperial a Mitro-

- 213 â
polieî din Sibiiu. Ba loan PuÅcariu, în Memoriile lui, pretinde
cÄ el, PuÅcariu, a fÄcut-o. Natural cÄ toÅ£i cîţi au fost acolo
aÄ fÄcnt-o. Se poate ca Cipariu sÄ n'o fi fÄcut, la rîndul lui?
DovadÄ discursul sÄu foarte frumos, în care, între altele, zice cÄ
âacum se cufundÄ Ã®n pÄmînt un stîlp pentru viitorul Romînilor".
De fapt, a fÄcut-o toatÄ lumea; a fÄcut nevoia naÅ£iei, pornirea
desperatÄ de a se gÄsi un loc în care sÄ se poatÄ strînge toÅ£i
Romînii fÄrÄ deosebire de teritoriu Åi confesiune, avînd Åi legÄturÄ
cu noi, cei de dincoace.
N'aÄ fost scenele acelea înnÄlÅ£Ätoare pe care le-am pomenit
la întemeierea Academiei maghiare. Romînul de obiceiu este mal
strîns la pungÄ, Åi în special cel de dincolo. Amîndoi Mitropoli-
Å£ii au ajutat cum au putut sÄ ajute, date fiind împrejurÄrile în
care trÄiau (2.000 Åi 1.500 fl.). Cîte ceva a venit Åi din Principate,
unde Scarlat Rosetti se recunoÅtea ca ucenic al lui LazÄr
Åi-î punea pe mormînt piatra de pomenire, iar Grigore Brîncoveanu
avea, prin Aaron Florian, numit de el director al aÅezÄmintelor
brîncoveneÅtl, legÄturi culturale cu Ardelenii, Åaguna
numindu-1 ..odraslÄ bunÄ. dar nu mîndrÄ, a unei familii preastrÄlucite"1
Dar fonduri mari nu s'au strîns; de almintrelea, nici cheltuieli
mari nu erafl, cÄci funcÅ£ionarii trebuiaÄ sÄ fie plÄtiÅ£i mal
mult din veniturile recunoÅtinÅ£ii naÅ£ionale. Scopul fixat prin statute
âAsociaÅ£iunii transilvane pentru literatura romînÄ Åi cultura
poporului romîn", care-Ål deschidea ÅedinÅ£ele la 4. Novembre st.
n. 1861, supt presidenÅ£ia lui Åaguna Åi vicepresidenÅ£ia lui Cipariu,
era cu mult mal înnalt decît lucrurile pe care le întîlnim
astÄzi. Era vorba de întreaga culturÄ romÄneascÄ Ã®n toate formele
el: âînnaintarea literaturii romîne Åi cultura poporului romîn
în deosebi'tele ramuri. prin studii, prin elaborarea Åi edaroa
de opuri, prin premii Åi stipendii pentru diferitele specialitÄÅ£i de
ÅtiinÅ£Ä Åi arte, Åi altele asemenea''. Se prevedea tipÄrirea de cronicf,
tipÄrirea de documente, în âfoaia periodicÄ'' (Transilvania.,
editarea inscripÅ£iilor, a tuturor mÄrturiilor de viaÅ£Ä romÄneascÄ
din trecut, precum Åi adunarea baladelor, formarea unul corp
de biilade romÄneÅti de dincolo. Putem observa aici cÄ aveni
culegeri foarte bune datorite bunÄvoinÅ£ei particulare. dar pAnÄ
acum âAsociaÅ£ia- n'a luat, potrivit cu ce s'a spus la 1861, ini-
1 LupaÅ, o. c., cd. 1-a, pp. 478-«4.

â 214 â
Å£iativa strîngerii poesiei populare. Åi cine Åtie, dacÄ aceastÄ poesie
popularÄ s'ar fi strîns în arhivele âAsociaÅ£iei" în mod continuu
de la 1861 pÄnÄ acum, dacÄ atîtea lucruri care s'au pierdut
n'ar fi fost salvate, pentru întregirea tesaurului de frumuseÅ£Ä
al poporului nostru!
Se gîndiau apoi la organisarea de bibloteci, de musee, de tot
ce putea cere naÅ£iunea de la culturÄ, în sensul cel mai larg al
cuvîntului. Trebuia, pe lîngÄ aceasta. sÄ se întreÅ£inÄ relaÅ£ii cu
Romînii de pretutindeni, cu âÅ£erile vecine". Era deci o instituÅ£ie
panromÄneascÄ, localisatÄ, în ceia ce priveÅte sediul, în Ardeal.
ToÅ£i dascÄlii ardeleni de la noi erau prevÄzuÅ£i ca membri extraordinari
ai acestei instituţii: Laurian, Aaron Florian, loan Maiorescu,
Papiu. Pumnul, Alexandru Teodori, Fontanin. Din âAsocia-
Å£ie" puteau sÄ facÄ parte Åi aceia cari locuiat i în alte Å£eri romÄneÅti
si nu erau nÄscuÅ£i în Ardeal. Se aleserÄ si cîţiva boieri
mari de la noi în nÄdejdea, poate. Åi a unei donaÅ£ii Åi, alÄturi
de generalul Mavros, ca numismat, Åi Eudoxiu de Hurmuzachi,
tovarÄÅ al atîtor clipe de luptÄ.
âAsociaÅ£iunea" â cÄreia-î urma o societate maramurÄÅeanÄ
cu acelaÅi titlu â era gata sÄ Ã®ntre în luptÄ pe basa acestui
program. âUn razim naÅ£ionalitÄÅ£ii romîne", zicea Cipariu,' âse
împlîntÄ astÄzi, ci sperÄm cÄ asemenea razime, de astÄ Åi de
alte forme, se vor împlînta si de-aici înnainte1". De-odatÄ Ã®nsÄ
programul trebuia sancţionat de prea-înnaltul Guvern, care vedea
înlÄuntru lucruri periculoase, si a trebuit sÄ se întrebe la Viena.
Scopul pur naÅ£ional se declara. hotÄrît, neadmisibil, de locotenenÅ£a
ardeleanÄ. De aceia în petiÅ£iunea BraÅovenilor este Åi plîogerea
aceasta împotriva piedecilor care se aduc unei culturi folositoare
Statului. S'au cîntÄrit în sfîrÅit Åi s'au aprobat statutele. Cu toate
acestea s'riÄ mai fÄcut intervenÅ£ii pe lîngÄ Åaguna Åi alÅ£ii, Åi
foarte multÄ vreme âAsociaÅ£iunea" s'a Å£inut în reservÄ. Åi poate
cÄ rÄu a fÄcut, cÄci Åi atunci, la început, cînd era entusiasmul
cel mare, cînd din toate pÄrÅ£ile rÄsÄriat i documente. cînd legÄturile
cu poporul erau mai strînse, dacÄ s'ar fi pornit cu entusiasm
mare la opera de adunare a lucrurilor pe care le oferia
trecutul si poporul Åi de coborîre în sufletul naÅ£iei a elementelor
pe care le puteati înfÄÅ£iÅa cÄrturarii, soarta âAsociaÅ£iei" ar fi
fost mal strÄlucitÄ2.
l Acteie privitoare ia urzirea ţi înfiinţarea Aaociafiunit, Sibiiu,
- Pentru amÄnunte, LupaÅ, /. c, p. 242 Åi urm.

â 215 â
în acest moment Åaguna era adînc scîrbit. LÄsase pe ÅuluÅ£
sÄ joace rolul de cÄpetenie Åi nu era mulÅ£Ämit de felul cum
acesta, mal ÅovÄielnic, de o mal slabÄ pricepere, îÅi îndeplinia
misiunea. Causa sa bisericeascÄ o vedea zÄbovindu-se, toatÄ a-
tenÅ£ia cercurilor conducÄtoare fiind prinsÄ de recrudescenÅ£a marii
chestiuni politice. în Bucovina, Hacman, în oposiÅ£ie deplinÄ cu
HurmuzÄcheÅtii, cari pÄstrau âconÅtiinÅ£a demnitÄÅ£ii Bisericii lor",
fÄcea sÄ se cearÄ de un congres fÄrÄ mireni. total supus lui, o
ridiculÄ Mitropolie separatistÄ, cu doi sufraganÅ£i Åi sinod la Viena,
supt controlul unui procurator imperial Åi întrebuinÅ£ind ca limbÄ
oficialÄ germana; ânoi sîntem strÄbÄtuÅ£i de durere Åi de ruÅine:
strÄinii rîd Åi îÅi hat joc", scrie Gheorghe Hurmuzachi-1. âAtîta
însÄ Åtiu Åi efj, si fraÅ£ii Åi amicii miei, cÄ altÄ speranÅ£Ä Åi altÄ
mîntuire pentru Biserica Bucovinei nu este afarÄ de supunerea
episcopiei noastre supt o Mitropolie romînÄ ortodoxÄ, care, dupÄ
socotinÅ£a noastrÄ, numal Åi numal în Ardeal poate fi, Åi al cÄreia
Scaun numal Åi numai de PreasfinÅ£ia VoastrÄ poate fi ocupat,
spre binele Åi scÄparea Bisericii romîne ortodoxe2". Iar
Hacman se bucura cÄ Ã®mpacÄ altfel pe Romînl Åi âSloveni"!
Aceste agitaÅ£ii bucovinene aduserÄ din nou în discuÅ£ie' propunerea
lui Åaguna de a se restabili Mitropolia. Cancelaria ardeleanÄ
ceru în lanuar 1862 un memoriu lui loan PuÅcariu4. Agentul lui
Åaguna la Viena, loan Dobran, ca Åi Andrei Mocioni, lucrau din
nou pentru acest scop, încurajaÅ£i de moartea lui Rajacich, Ål
cel din urmÄ nÄdÄjduia sÄ capete Åi o deputaÅ£ie de Bucovineni,
cu Eudoxiu de Hurmuzachi, baronul Petrinn Åi ginerele lui. Va'
silco. Noul cancelariu NadÄsdy înÅtiinÅ£a pe Åaguna cÄ Ã®n curînd
va avea sÄ meargÄ Ã®nsuÅi la Viena pentru apÄrarea causei sale-
Episcopul de Arad era în acelaÅi curent de idei. Åi Romînii Banatului
Åi Aradalui se hotÄrîserÄ a nu lua parte la sinodul de
alegere sîrbesc.
Adresa deputaÅ£iei tuturor Romînilor din Ungaria fu presintatÄ,
Åi în numele lui Hurmuzachi, Vasilco si Buchental, încÄ la 15
Mart. Se cerea numal âridicarea piedecilor" pentru ârealisarea
Mitropoliei noastre venerabile". adunarea unui congres bisericesc
1 Ilarion PuÅcariu, Metropolta, p. 184.
2 Ibid., pp. 184-5.
3 Ibid., p.p. 187 8.
* L. c., p. 62.

â 216 â
constatÄtor din 40 preoÅ£i Åi 60 konoratiores mireni din diocesa Ardealului,
a Bucovinei. a Aradului Åi din cele douÄ diocese din Banat.
pentru constituirea comunÄ bisericeascÄ, supt conducerea lui Åaguna1.
ÅuluÅ£ gÄsi cu cale sÄ proteste imediat, Åi astfel devisa âviribus
unitis", care cÄlÄuzise pânÄ atunci lupta politicÄ a Romînilor, cÄzu
pentru totdeauna.
Un lucru era sigur: cÄ Mitropolia se va face: în discuÅ£ie erau
numai hotarele ei. cu privire Ia care se discuta încÄ dupÄ mai
bine de un an, din causa intenÅ£ionatei zÄbÄvi a Guvernului ardelean.
TotuÅi la 25 Iunie 1863 împÄratul se declara pentru Mitropolia
cea nouÄ a Romînilor.
Alegerile pentru Parlament se fÄcurÄ Ã®n toamna anului 1862,
dupÄ o nouÄ intervenÅ£ie romÄneascÄ la Viena â, Åi de aici zÄbava
Vienei. La 20 Februar 1863 abia petiţiei arhiereilor i se
rÄspundea, pe basa hotÄrîrii imperiale din 18 Octombre trecut,
cu aprobarea âcongresului naÅ£ional romîn". El se deschise Ia 20
April, de faÅ£Ä fiind cîte 150 de represintanÅ£i ai flecÄrii confesiuni.
Åi anume preoÅ£ii formînd numal o treime. Mai mult mireni
IntrarÄ Ã®n deputaÅ£ia care arÄtÄ la Curte plîngerile Åi dorinÅ£ile
Romînilor, deputaÅ£ie care se învrednici Åi de cinstea unui
banchet din partea Capitalei. La 4 Maiu, rÄspunsul imperial urma,
asigurÄtor z.
La 15 Iulie se deschise la Sibiiu dieta Ardealului, pentru a
discuta, între altele, âegala îndreptÄÅ£ire a naÅ£iunii romîne" Åi
drepturile celor trei limbi. Romînii, favorisaÅ£i de censul scÄzut,
izbutirÄ sÄ trimeatÄ numal deputaÅ£i de naÅ£ia lor. Dieta Å£inu
doî ani de zile: pentru Romîni ea nu înseamnÄ altceva decît
dreapta inarticulare ca naÅ£iune. Tot restul a fost vorbÄ degeaba,
pruritus loquendi, cum îl caracteriseazÄ loan PuÅcariu, care a
fost de faÅ£Ä la aceastÄ nebunÄ risipire a timpului. Iar antagonismul
dintre Åaguna Åi ÅuluÅ£ crescu pÄnÄ Ã®ntr'atîta, încît cel
din urmÄ preferÄ sÄ se retragÄ, propuind un conducÄtor mirean,
decît sÄ dureze preponderanÅ£a, fatalÄ, a rivalului sÄÄ 8. Åaguna
participÄ Åi la desbaterile Senatului imperial, împreunÄ cu o
parte din membrii ardeleni.
1 Uarion PuÅcariu, Metropoiia, p. 200 Åi urm.
a V. Åi LupaÅ 1. c, p. 212.
3 ioan PuÅcariu, i. c. p 66 Åi urm.; LupaÅ, / c, p. 215 Åi urm.

â 217 â
De acum înnainte însÄ problema organisÄrii religioase preocupÄ
singurÄ pe marele episcop. în Iulie 1863. el stÄruia asupra
necesitÄÅ£ii ca, dupÄ Ã®nsÄÅi declaraÅ£ia împÄrÄteascÄ din 1860, Åi
âacel mic fragment al Bucovinei" sÄ fie cuprins în Mitropolia
viitoare. TotuÅi, încÄ odatÄ, la începutul anului urmÄtor, cînd
era vorba de a se aduna congresul destinat a da Bisericii ortodoxe
romîne organisarea, se repeta cu insistenÅ£Ä Ã®ntrebarea
dacÄ ea n'ar trebui mÄrgenitÄ la Ardeal. încÄ odatÄ, Sinodul
din Mart 1864 afirmÄ cu tÄrie punctul de vedere al lui Åaguna.
în August, represintanÅ£ii Romînilor merserÄ la CarlovÄÅ£, undo
se ţinea Sinodul pentru alegerea noului Patriarh, dar numal
spre a declara cÄ nu pot lua parte la un act care priveÅte
altÄ naÅ£iune; în unele pÄrÅ£i poporul refusase chiar alegerea delegaÅ£ilor
la adunarea pe care o priviau ca strÄinÄ.
Atunci oficialitatea se hotÄrî sÄ dea în sarcina aceluiaÅi Sinod
delimitarea bisericeascÄ Ã®ntre cele douÄ naÅ£iuni, lÄsîndu-se dupÄ
organisarea Mitropoliei punerea la cale a situaţiei din Bucovina.
Hacman, care era de faÅ£Ä Åi presinta lungi memorii savante, biruise.
Åaguna nu era sÄ fie ,.Mitropolitul Romînilor din Austria".
La 13 August, împÄratul declara intenÅ£ia sa formalÄ, Åi noul Patriarh,
Samuil, regretînd ruperea unei legÄturi de un secol Åi jumÄtate,
se învoia, deschizînd sinod ui socotelilor de pe urmÄ. în Septembre,
se fixati Aradul si CaransebeÅul (episcop, loan Popazu) ca
locuri de reÅedinÅ£Ä ale sufraganilor (Åaguna voise sÄ aibÄ episcopi
Åi la Cluj Åi TimiÅoara).
Urma autograful imperial din 24 Decembre. Episcopia ardeleanÄ
era acum âMitropolie a Romînilor greco-orientali din Transilvania
Åi Ungaria", Åi la 23 lanuar urmÄtor se exprimati lui
Francisc-Iosif, de o deputaÅ£ie numeroasÄ, mulÅ£Ämiri pentru actul
de îndurare. Congresul din CarlovÄÅ£, adunat în Februar 1865,
la care luÄ parte Åi Åaguna, se ocupÄ numai de împÄrÅ£irea fondurilor
*.
1 ilarion PuÅcariu, Metropoiia, p. 82 Å urm., 252 Åi urm.

XVI.
Dualismul austro-maghiar Åi Romîniî.
Guvernul Schmerling. foarte favorabil Romînitor, cÄzuse încÄ
din Iulie 1865, Åi în Novembre se chemÄ la Cluj o dietÄ ardeleanÄ
pentru ârevisia legii de unire din 1848", â ca Åi cum de
atuncî nu s'ar mal fi petrecut nimic în Ardeal; acte de cÄpetenie
furÄ Ã®ndatÄ sistate în executarea* lor. NaÅ£iunea romîna,
limba romînÄ nu-Åi mal aveau deci drepturile, aÅa de greii smulse.
Aceasta înseamnÄ triumful oposiÅ£iei maghiare.
Se încercÄ Ã®n zÄdar o împotrivire din partea lui ÅuluÅ£ Åi a
laicilor,âPopp, preÅedintele CasaÅ£iei romÄneÅti din Viena, BariÅ£,
MurÄÅanu, â Åaguna fiind considerat ca un guvernamental trÄdÄtor.
I se ceru totuÅi convocarea cu de la sine putere pe ziua
de 20 Octombre a âcongresului naÅ£ional". âPot plînge, ajuta
însÄ nu" (possum fere, sed iuvare non), fu raspunsul laconic al
Mitropolitului ortodox. La somaÅ£ia Guvernului. el declarÄ, înrÄutÄÅ£indu-Ål
situaÅ£ia faÅ£Ä de adversarii sÄi romîni, cÄ lucrul mi i
s'a pÄrut ârecomandabil".
Censul cel mare fÄcu ca de astÄ datÄ sÄ nu mal fie la Cluj
o âscupÅtinÄ valahÄ"; erau numal vre-o doisprezece deputaÅ£i romîni
aleÅi, la cari Guvernul adause episcopl, magistraÅ£i, consilieri
de guvern, de Åcoli. cÄpitani supremi, fruntaÅi culturali Åi pe
Zenobie Pop. Cele mal multe vofouri le avu propunerea ungarÄ
de a se cruÅ£a adunÄrii sarcina revisiei legilor constitutive, de
oare ce dupÄ hotÄrîrile din 1848 Ardealul nu mal exista Åi numal
o dietÄ din Pesta poate sÄvîrÅi aceastÄ operÄ. Åaguna pro-

â 219 â
puse în numele Romînilor chemarea altei diete ardelene, pe basa
legii electorale votate la Sibiiu. mal prielnicÄ Romînilor. La 25
Decembre, împÄratul amîna chestia de drept, dar admitea ca Ar
delenii sÄ fie represintaÅ£i. prin delegaÅ£i aleÅi dupÄ legea din 1848,
la dieta din Pesta, de încoronare 1.
Se isprÄvise. Bominil eraÄ biruiÅ£i, cu totul biruiÅ£i.
TotuÅi eî se sforÅ£aserÄ, vorbiserÄ, scriseserÄ. în scrisul Åi vorba
lor sînt lucruri foarte interesante, unele înnÄlÅ£Ätoare de suflet, altele
de o severÄ mustrare a defectelor. care se aplica atunci si se poate
aplica Åi astÄzi. Defecte care n'au dispÄrut, care nu stau de
sigur în temperamentul nostru naÅ£ional, dar fÄrÄ Ã®ndoialÄ stau
în aceste condiÅ£ii nepotrivite de pregÄtire, în aceste direcÅ£ii greÅite,
care stÄpîniau viaÅ£a Romînilor din Ardeal Åi din Ungaria la
1866-1868 Åi stÄpînesc si astÄzi viaÅ£a fraÅ£ilor noÅtri de peste
munţi. Sau, într'un chip mal general, defectele aceste stau poate
în caracterul comun al culturii romÄneÅti din toate pÄrÅ£ile,
care supt raportul acesta nu s'a schimbat. Sînt pÄcatele unei
culturi teoretice, cu totul în afarÄ de realitÄÅ£ile naÅ£ionale, de
necesitÄÅ£ile absolute ale vieÅ£ii noastre. de problemele practice
care se deschid pentru noi.
Resultatele erau, de sigur, nule. Dar, alÄturi de aceastÄ nulitate
a resultatelor, era ceva ca o tragedie, care, ca toate tragediile,
e zguduitoare Åi înnoitoare de suHete, prin urmare de
folos pentru lucrurile care vor veni pe urrnÄ. E o reînviere a sufletului
omenesc, individual Åi naÅ£ional, prin astfel de tragedii
ale unor sforÅ£Äri nobile cÄtre dreptatea care zÄboveÅte din causa
fatalitÄÅ£ilor momentului. SocietÄÅ£ile omeneÅti trÄiesc toate laolaltÄ,
Åi un popor nu este totdeauna rÄspunzÄtor de nereuÅita
silinÅ£ilor sale. El e totdeauna rÄspunzÄtor de cÄderea sa definitivÄ,
dar de resultatele nule ale silinţilor sale într'un anume moment
poate sÄ nu fie rÄspunzÄtor, sau sÄ nu fie rÄspunzÄtor în întregime.
Una din causele primordiale ale nesuccesuluî Romînilor din
Ardeal Åi Ungaria în 1866-1868 era nepregÄtirea poporului. Eî i
se datoreÅte Åi lipsa unui caracter consecvent Åi real al luptei
întreprinse.
Al doilea motiv era totala lipsÄ de organisare, mal ales* în-
1 loan PuÅcariu, 1. c, p. 84 Åi urm.

â 220 â
tr'un timp cînd autoritatea arhiereilor era zguduitÄ Åi cînd noile
împrejurÄri bisericeÅti cercati toatÄ atenÅ£ia singurului conducÄtor
chemat, care era Åaguna.
Åi atît pregÄtirea popularÄ, cît Åi solidaritatea conducÄtorilor
erau lucruri absolut necesare în momentul cînd Curtea era silitÄ
sÄ facÄ â precum i-a fost Åi declarat lui Åaguna încÄ din
18651 â ultimele concesii Maghiarilor.
în 1866 împÄratul simÅ£ia nevoia unei anchete a forÅ£elor disponibile
pentru lupta cea grea care-1 aÅtepta; trebuia sÄ Åtie care
sînt elementele pe care se poate sprijini în aceastÄ Ã®ncercare cu
Prusia. Era natural s'o facÄ. Cine nu-Åi încordeazÄ toate puterile
cînd stÄ sÄ se încleÅteze cu duÅmanul cel mare! Dar în Monarhie
exista un singur factor care, Åi supt raportul moral, era pe
deplin pregÄtit sÄ ajute pe Habsburgi în aceastÄ luptÄ pe viaÅ£Ä
Åi pe moarte. dacÄ. evident, factorul acesta va fi satisfÄcut Åi
el în necesitÄÅ£ile sale de viaÅ£Ä. în pretenÅ£iile sale, Åi drepte,
Åi nedrepte. în toatÄ Monarhia nu exista decît o singurÄ forÅ£Ä
naÅ£ionalÄ rÄzimatÄ pe tradiÅ£iuni seculare, cuprinzînd un mare
numÄr de oameni strînsi laolaltÄ prin cele mai puternice legÄturi
de solidaritate moralÄ, gata sÄ facÄ orice pentru ca sÄ recapete
o situaÅ£ie dominantÄ pe care o pierluserÄ printr'o greÅalÄ,
care poate cÄ era numal o pripÄ â, prejudecarea viitorului cu
douÄzeci de ani. AceastÄ naÅ£iune erau Ungurii.
Deci împÄratul Åi-a luat toate masurile ca sÄ Ã®mpace pe Unguri.
Li fÄcea curte de atîta vreme. Åi negocierile erafj înnaintate.
Åi unul Åi ceilalÅ£i erati în cele mai bune disposiÅ£ii spre a cÄdea
Ia învoialÄ, Åi împÄratul, Åi naÅ£iunea maghiarÄ.
S'a chemat prin urmare dieta de la Pesta, care trebuia sÄ fie
o dietÄ generalÄ, la care sÄ iea parte Åi Ardealul. Dar Ardealul
avea autonomia lui. Era supus împÄratului, da, în calitatea lui
de rege al Ungariei, dar, lucru foarte important, el alcÄtuia o
unitate politicÄ distinctÄ. FuncÅ£ionase doi ani o dietÄ Ã®n Ardeal
(1863-4). în acelaÅi timp cînd altÄ dietÄ Ã®Åi Å£inea ÅedinÅ£ele
Ia Pesta. Acum, ce rost putea sÄ aibÄ aceastÄ nouÄ dietÄ, se în-
Å£elege foarte bine. De formÄ. era sÄ fie o dietÄ de încoronare. împÄratul
îÅi adusese aminte cÄ i lipseÅte pe cap încÄ o coroanÄ,
lucru în sine puÅ£in interesant. dar fÄcut foarte interesant atunci,
1 LupaÅ, l. c.

â 221 â
ca simbol, prin împrejurÄri. împÄratul îÅi âadusese aminte" de
aceasta, si era hotÄrît sÄ Å£ie o dietÄ, sÄ facÄ anumite forme
constituţionale pentru actul acesta.
Ardealul era chemat astfel sÄ aleagÄ deputaÅ£i pentru dieta din
Pesta, împotriva ConstituÅ£iei date de împÄratul el însuÅi cu
puţin înnainte.
Se punea astfel o foarte mare întrebare pentru Romîni, care
cerea din partea lor o desÄvîrÅitÄ unire, Åi, al doilea, era necesarÄ
o cunoÅtinÅ£Ä perfectÄ a circumstanÅ£elor Åi hotÄrîrea netedÄ
de a luptÄ pe un singur drum, indicat de aceste circumstanÅ£e,
oricare ar fi fost riscul, oricare ar fi fost primejdia care
s'ar fi înfruntat.
ToatÄ chestiunea dar era aceasta : ce face naÅ£iunea romînÄ
faÅ£Ä de convocarea Ardealului la dieta din Pesta ? RÄspunsul a
lipsit. întÄiÄ Å£eranilor nu li s'a vorbit nimic. Tot ce s'a fÄcut de
la 1866-1868 s'a petrecut numal în lumea cÄrturarilor, Åi, cînd
zic : âcÄrturari", înÅ£eleg pe cÄrturarii cel mal de sus, nu lumea
învÄÅ£Ätorilor Åi a preoÅ£ilor. învÄÅ£Ätorii erau prea puÅ£ini.
preoÅ£ii mal mult de moda veche. Dar se putea face ceva cu dînÅii.
în lumea aceasta nu s'a fÄcut însÄ absolut nicio propagandÄ Ã®n
ceia ce priveÅte lucrurile care atunci se înfÄÅ£iÅau la orizont,
lucrurile decisive pentru soarta naÅ£iunii noastre pe multÄ vreme.
Pe de altÄ parte, oamenii cari erau meniÅ£i sÄ vorbeascÄ n'au
vorbit. Era Åaguna; el îÅi cÄpÄtase Mitropolia .Åi, la revisuirea întregului
trecut absolutist, se temea pentru dînsa; a tÄcut. Un mare
pÄcat al lui. trebuie s'o recunoaÅtem, ca sÄ nu-1 mal facÄ Åi
alÅ£ii. El Åi-a ispÄÅit greÅala mal tÄrziu: în viaÅ£a moralÄ zguduitÄ
pe care a avut-o pe urmÄ. în viaÅ£a-i politicÄ nesigurÄ, în moartea
lui isolatÄ, se simte evident marea greÅealÄ din 1866, cînd Åi-a
lÄsat naÅ£iunea singurÄ. RÄspunsul Iui a fost acesta: âAm vorbit
la Curte; împÄratul nu vrea"- împÄratul nu vrea, dar noi, ceÅtia
de dincoace, avem un proverb istoric- care în Ardeal nu se Åtie
în de ajuns: âVodÄ vrea Åi Hîncu. ba".
ÅuluÅ£ de la Blaj, om blînd, pÄstor domol al oilor cuvîntÄtoare,
el ar fi vrut sÄ aibÄ loc discuÅ£ia. dar nu-1 Å£inea firea. S'a mul-
Å£Ämit cu declaraÅ£ia din toam.na lui 1867 cÄ ân'ar fi crezut el
vre-odatÄ cÄ oamenii cei mari de pe lume sÄ mintÄ". Putea sÄ
se aÅtepte: este în buna parte chiar misiunea lor, cÄci li-o cer
împrejurÄrile. în oilce cas. chiar dacÄ ar fi oamenii cei mal

â 222 â
mÄrturisitori de adevÄr de pe lume, încÄ e dator cineva sÄ-Åi
iea puÅ£intel mÄsurile pentru casul. sporadic, extraordinar, cînd
mint.
Astfel conducÄtorul Bisericii unite Åi conducÄtorul Bisericii neunite
n'au Jost la locul lor. Atunci, jos nimic, sus nimic! Si problema
cea teribilÄ se impunea tuturor. Ce facem5
Nu numal alît, dar chiar intelectualii s'au ţinut la început de
o parte: Zenobie Popp la bancÄ, BariÅ£, la fabrica de hîrtie din
ZîrneÅti. Ori cine mal aude de Cipariu de la 1850 înnainte?
Atunci rÄmîneau oameni de mîna a doua: funcÅ£ionarii. în cea
mal mare parte, acestor funcţionari era s^- li se zvîrle în obraz
cÄ au servit pe Bach. Era o crimÄ sÄ fi servit pe Bach, care
fusese un ministru absolutist. era o crimÄ sÄ fi stat în serviciul
regimului germanisÄrii si al absolutismului. Åi. oricum, prin a-
ceasta ei n'aveau autoritatea moralÄ ce s'ar fi cuvenit.
La dieta de încoronare au fost si a£i vorbit însÄ: VincenÅ£iu
BabeÅ, încÄ tînÄr, meÅter în teorii de drept. ca Åi ceilalÅ£i Åcolari
al Academiilor juridice maghiare, Alexandru BohÄÅ£el, losif HodoÅ,
advocatul Ilie MÄcelaru, de la Miercurea. care. acela, avea Åi
graiu si suflet si de aceia a ajuns într'o situaÅ£ie imposibilÄ la
stîrÅit, Gozsdu. magnat ungur, om bogat, dar care nici el nu
nu dispunea de autoritatea moralÄ trebuitoare. AceÅtia s'au
ales; s'au ales puÅ£ini. Ca sÄ se vadÄ proporÅ£ia în care eraÄ
represintaÅ£i Romînii în Parlamentul acesta din Pesta, ei numÄrau
1.800.00O de oameni, la 1860 în Ardeal si pÄrÅ£ile vecine,
iar numÄrul deputaÅ£ilor pe cari i-au trimes a fost de 19
din 377. Åi alegerile acestea nu le-a fÄcut noul regim naÅ£ional
maghiar; nu exista atunci un ministru al Ungariei osebite, uu
existau funcţionari administrativi maghiari, ci alegerile acestea
s'au fÄcut în cea mal mare parte supt supravegherea chiar a
funcÅ£ionarilor romîni. împrejurÄrile deci eraÅ£i atît de rele, organisaÅ£ia
naÅ£ionalÄ atît de defectuoasÄ. lipsa de înÅ£elegere între
oameni atît de bÄtÄtoare la ochi Åi atît de funestÄ Ã®n resultate.
încît s'a ajuns la acest nenorocit resultat pentru o naţiune de
aproape douÄ milioane: a trimite nouÄsprezece oameni, în cea
mal mare parte r.ecunoscuÅ£i. fÄrÄ autoritate moralÄ, toÅ£i fÄrÄ
conÅtiinÅ£Ä pnliticÄ, fÄrÄ nimic comun între dînÅii, în afarÄ de

â 223 â
faptul cÄ unii din ei represintau interesele Ardealului, iar alÅ£ii
interesele comitatelor exterioare din Ungaria.
Cam pe ce basÄ s'au lÄsat ei aleÅi ? Basa era aceasta: E! Å£ineau
la autonomia Ardealului. Erau absolut, nu în contra unirii
cu Ungaria, în forma cea mal generalÄ Åi mal puÅ£in plinÄ de
consecinÅ£e, ci în contra unificÄrii cu Ungaria, în contra fiisionÄrti
cu Ungaria. Doriau ca Ardealul sÄ rÄmîie autonom pe temeiurile
de la 1526. Dar admiteau sÄ se coordoneze cu Ungaria, dacÄ
aÅa se va gÄsi cu cale la Pesta. DeocamdatÄ Ã®nsÄ, de oare ce
eraf l chemaÅ£i împotriva unor âprivilegii" pentru care pierduserÄ
zeci de mii de oameni, trebuia sÄ gÄseascÄ un mod de apÄrare.
Sînt într'un Parlament care nu e legal, ci ilegal. li
pofteÅte împÄratul; eî sînt supuÅii împÄratului. Åi merg sÄ
asiste la încoronarea lui. S'au gÄsit numal douÄ vechi grupe
romÄneÅti, din Scaunele de odinioarÄ, oamenii de la SÄliste Åi
pÄrÅ£ile vecine, cari au declarat cÄ nu aleg: convocarea nefiind
dreaptÄ, ei nu se manifestÄ Ã®n niclun fel. Åi, în adevÄr. de acolo
n'a plecat nicîun represintant romîn în Parlamentul din Pesta.
Dieta se deschisese întÄiu în Decembre 18651, cu un discurs
al împÄratului, cÄruia i-a urmat altul, în care se vorbia de âinteresele
bine pricepute ale regatului nostru ungar", acusîndu-se
în felul acesta de nepricepere regimul anterior, pentru a se scusÄ
opera cea mare a aplanÄrii, Åi calificîndu-se deputaÅ£ii maghiari
strînÅl acuma de âurmaÅi demni al strÄmoÅilor d-voastrÄ celor
vechi, cari fuseserÄ credincioÅi Casei de Habsburg".
Acum, din felul cum a fost primit discursul acesta, din rÄspunsul
dat de Unguri, din programul care se schiÅ£Ä, se putea
prevede unde o sÄ meargÄ. D'innainte nu era o înÅ£elegere între
Romîni, intraÅ£i pe rînd. ft/IulÅ£i din ei se vor fi mirat cÄ se gÄsesc
acolo; aÅa de strÄini erau sufleteÅte unii de alÅ£ii. Au încercat sÄ
organiseze o âconferinÅ£Ä a deputaÅ£ilor romîni din Ardeal la dieta
de încoronare din Ungaria". N'avem protocolul acestei conferinţe,
Åi nu se vede întru- nimic influenÅ£a ei asupra desfÄÅurÄrii evenimentelor.
âClubul naÅ£ional" al Ungurenilor avu, un moment,
puncte comune cu Deâk 2. Cu toate acestea au trebuit sÄ iea
i întreruptÄ de rÄzboiu la 26 Iunie, ea se redeschide la 19 Novembre 18WJ.
3 loan PuÅcariu, 1. c, p. 108, nota.

- 224 -
o hotÄrîre, care însÄ n'a fost urmatÄ de fiecare, ci s'aO servit,
în deosebi. interesele Å¢inuturilor respective. De obiceiu, se împÄrÅ£iau
afacerile Monarhiei în trei: afaceri ale Imperiului întreg.
afaceri ale regatului Ungariei întreg Åi afaceri ale Ardealului în
special. Åi deputaÅ£ii romîni se priviaQ ca fiind chemaÅ£i sÄ apere
conservarea autonomiei Ardealului în margenile afacerilor ardelene
speciale.
Deci la 1848 se cerea îndreptÄÅ£irea naÅ£ionalÄ a Romînilor. Nu
era vorba de privilegii teritoriale pentru un pÄmînt, pe care se
gÄsesc Romînii. dar se gÄsesc Åi alÅ£ii, ci era vorba, dacÄ este
posibil, de crearea unui teritoriu naÅ£ional romÄnesc pe basa na-
Å£ionalitÄÅ£ii romîne declaratÄ una din naÅ£ionalitÄÅ£ile componente
ale Monarhiei. Acum se trecuse de la basa naÅ£ionalÄ la basa teritorialÄ
a autonomiei ardelene. Dar pe urmÄ s'au gîndit bine Åi
au scÄzut esenÅ£ial Åi aceastÄ basÄ a acÅ£iunii lor: bine înÅ£eles autonomia
Ardealului, dar în margenea afacerilor special ardelene.
Tot ceia ce are legÄturÄ cu împÄratul. cu coroana Sf. Åtefan, este
în afarÄ de cadrul acestei autonomii. Åi atunci, fireÅte, în margenile
acestea restrînse, naÅ£iune romÄneascÄ, limbÄ romÄneascÄ,
justiÅ£ie independentÄ, bancÄ pentru Ardeal, camerÄ fiscalÄ pentru
Ardeal, tot ce voiţi...
Este interesantÄ declaraÅ£ia celui d'intÄiu Romîn care a vorbit.
Aloisiu Vlad de SÄliÅte a declarat cÄ nu este centralist. fiindcÄ
nu este NeamÅ£, nici dualist, fiindcÄ nu este Maghiar. ci, fiind Romîn,
este federalist. Este federalist cu voia MÄriei Sale, potrivit
intereselor MÄriei Sale. Åi a mal adÄugat: federalism între popoarele
care au un trecut istoric.
Trecutul istoric este însÄ un lucru pe care Å£i-1 acorzi. dar poate
cÄ ceilalÅ£i nu-1 recunosc. Trecut istoric!... întÄiu, dacÄ o naÅ£ie
existÄ, trecut istoric este Åi ziua de ieri. Ajunge o zi pentru adevÄrata
existenÅ£Ä a unei naÅ£iuni, pentru ca aceastÄ naÅ£iune sÄ
aibÄ un trecut istoric. FindcÄ. altfel, dacÄ este vorba sÄ mÄsori
trecutul istoric ca stofa pentru o hainÄ, sînt mÄsuri deosebite.
coturi mal mari sau mal mici. Trecut istoric!... S'a rÄspuns
la âtrecutul istoric" din partea Ungurilor: V'am cÄutat, Åi
nu v'am gÄsit ca naÅ£iune. N'am gÄsit armatÄ romÄneascÄ, adunÄri
romÄneÅti, ci pretutindeni .,reguum Hungariae"; Åi noi sîntem
Unguri; este vorba, prin urmare. de noi, nu de d-voastrÄ.
DacÄ se pot admite trei coroane: coroana Sf. Leopold pentru

â 225 â
NemÅ£i, coroana Sf. Venceslas pentru Slavi. rÄmîne o singurÄ coroanÄ,
a Sf. Åtefan. pentru toÅ£i ceilalÅ£i, Åi ea, fiind ungarÄ, e totuÅi
maghiarÄ. Iar de 1848, de jertfe, de concesiuni smulse, â
nimic deocamdatÄ.
Cum a fost primitÄ declaraÅ£ia lui, ni putem închipui. Cînd bietul
om a început sÄ facÄ profesiune de iubire pentru Unguri,
cînd a spus cÄ el este âunul din cei nemÄrgenit de puÅ£ini Romînî
inteligenÅ£i cari aii fost Åi vor fi totdeauna pentru unirea
Ardealului cu Ungaria", lÄsînd o pausÄ dupÄ âacei nemÄrgenit
de puÅ£ini Romîni inteligenÅ£i", s'a produs o mare ilaritate în CamerÄ.
Nu putea mÄcar astfel sÄ-Ål cucereascÄ oarecare consideraÅ£ie
în adunare.
Si s'a rÄspuns lÄmurit de autorul noii stÄri de lucruri, de
DeÄk Ferencz, cÄruia Ungurii îl datoresc situaÅ£ia lor de astÄzi,
pe care n'au izbutit s'o strice aÅa de mult încît opera sÄ fie
total ruinatÄ, deÅi Åt-au dat toate silinÅ£ile pentru aceasta. Iste-
Å£ul politician care fÄgÄduia Romînilor în patru ochi orice, limba
romînÄ Ã®n comune, în municipii Åi la toate oficiile publice afarÄ
de dietÄ Åi de dicasteriile centrale" *, a zis cÄ, dupÄ el în
Ungaria o singurÄ naÅ£ionalitate politicÄ este, dar cÄ aceastÄ na-
Å£ionalitate se îndatoreÅte, existînd ea singurÄ, sÄ trateze pe celelalte
naÅ£iuni aÅa cum o naÅ£iune liberÄ trateazÄ cu alte naÅ£iuni
libere.
La acestea al noÅtri fÄceau distincÅ£iuni. Unul spunea: eÅ£i m'am
nÄscut om âÅi rîdeau Ungurii, â pe urmÄ am învÄÅ£at o limbÄ si
am ajuns Romîn, iar, cînd am atins o anumitÄ vîrstÄ, am fost si
civis hunc/arus.
Deosebirea fireascÄ Ã®ntre vechea naÅ£ie privilegiatÄ, hrisovulitÄ,
din graÅ£ia Regelui, a împÄratului, între naÅ£ia revoluÅ£ionarÄ a
plebei rÄsculate Åi eterna naÅ£ie din graÅ£ia lui Dumnezeu, nÄscutÄ,
nu fÄcutÄ, organicÄ, iar nu artificialÄ, generalÄ, iar nu specialÄ,
nu se gÄsia nimeni care, în acel fum greu al teoriilor în-
ÅelÄtoare, s'o arunce cu limpeziciunea unei raze!
Aloisiu Vlad admitea însÄ cÄ âsupt naÅ£iunea politicÄ maghiarÄ
sînt a se înÅ£elege toate naÅ£ionalitÄÅ£ile locuitoare în aceastÄ Å£arÄ".
Nu naÅ£iunea politicÄ maghiarÄ, ci Statul ungar,âda. Din moment
ce sînt naÅ£ionalitÄÅ£i locuitoare în aceastÄ Å£arÄ, Åi le deosebeÅti,
1 loan PuÅcariu, l. c., p. 111 Åi urm.
Ictoriu r.ominilro din i.n

â 226 â
si le recunoÅti, si le iubeÅti sau le urÄÅti, si vrei sÄ existe ori sÄ
piarÄ, Åi lupÅ£i pentru existenÅ£a sau peirea lor, nu mai e loc pentru
naÅ£ionalitatea politicÄ maghiarÄ, ci numal pentru Statul ungar.
în mÄsura în care acest Stat ungar poate sÄ corespundÄ necesitâţilor
de desvoltare ale naţiunilor, pe care nimeni nu le vrea.
dar care sînt superioare, ca vechime Åi putere, tuturor voinÅ£elor
individuale, singulare. Sau poate existÄ, în dualismul de azi, si
o ânaÅ£ie politicÄ austriacÄ"?
SÄ adÄogim cÄ, pe lîngÄ aceasta, mai era â atunci ca Åi acum!
â un element de încurcÄturÄ, patria luatÄ Ã®ntr'un anume sens.
Sigismund Pop Åi-a terminat un discurs în aplausele generale
ale adunÄrii, spunînd cÄ âpentru nimic în lume el nu-Åi dÄ patria".
PiarÄ naÅ£iunea, patria sÄ rÄmînÄ! Dar patria capÄtÄ un
sens moral numal în legÄturÄ cu naÅ£iunea, încolo n'are altÄ
valoare decît valoarea dictonului roman âubi bene. ibi patria".
sau simpla valoare a unui instinct local, a unui obscur sentiment
ereditar, a unei înrÄdÄcinÄri fortuite. în afarÄ de naÅ£iune, patria
este pÄmînt, Å£ÄrînÄ!
Acum fireÅte cÄ, în lupta aceasta, se presintau, din partea elementelor
maghiare, oarecare demonstraÅ£ii menite sÄ Ã®nÅele pe
cineva cu privire la resultatul ultim al unirii Ardealului cu Ungaria.
IatÄ unul, Bosermeny, care spune foarte frumos: âProtestÄm
în contra oricÄrii cerinÅ£e ce are de scop luarea oricÄror disposiÅ£iuni
care sînt în detrimentul celorlalte naÅ£ionalitÄÅ£i".
Si, miÅcat de astfel de declaraÅ£ii, Gozsdu, care a lÄsat stipendiile
cunoscute, dar care în viaţa lui a avut o atitudine pe care,
natural, n'o poate aproba nimeni, rÄspundea aÅa: âPe rotogolul
pÄmîntuluî mai bun Romîn Åi mai bun patriot maghiar decît
mine nu existÄ. Romînul care necontenit asmuÅ£Ä naÅ£iunea romînÄ
ca sÄ stea în duÅmÄnie cu Ungurii, este duÅmanul naÅ£iunii
romîne. DacÄ piere Maghiarul astÄzi, mîne piere Åi Romînul."
Corespundea în felul acesta mÄrturisirii unui Slovac, care
strigase: âSlovacii miei sunt Maghiari întregi" !
Singurul care a vorbit foarte desluÅit a fost losif HodoÅ (1829â80).
om dintr'o bucatÄ, cu multÄ stÄpînire de sine Åi mult curaj. A început
prin a declara cÄ ar fi voit sÄ vorbeascÄ romÄneÅte Åi, de
si vorbeÅte silit ungureÅte în dietÄ, poate cÄ va veni timpul si
pentru acest lucru, sÄ vorbeascÄ Ã®n limba lui. în ce priveÅte

â 227 â
âunirea", el crede cÄ ânumal coroana este comunÄ Ã®ntre Ardeal
Åi Ungaria". Unirea decretatÄ la 1848, în adunarea revoluÅ£ionarÄ
de la Cluj, n'are nicio valoare. ea nu este âarticulatÄ", nu este
cuprinsÄ Ã®n articolele unei legi urmÄtoare; e o simplÄ demonstraÅ£ie
naÅ£ionalÄ, care se îndreaptÄ Åi contra Romînilor. De almintrelea
asupra acestui punct s'a trecut, de vreme ce aţi existat
de la 1848 încoace adunÄri ale Ardealului alÄturi cu adunÄrile
Ungariei. Mergînd mal departe, el declara cÄ se înÅ£elege pe sine
ca fÄcînd parte din locuitorii unui Ardeal complectat fireÅte cu
comitatele exterioare. Åi a fost un tumult în adunare cînd s'a
declarat cÄ regiunea pÄnÄ la Tisa face parte din Ardeal în sensul
politic cel mal vast al cuvîntului. Programul lui se resuma
în aceastÄ formulÄ: âintegritatea Åi independenÅ£a Ardealului cu
Å£erii e aparÅ£inÄtoare coroanei Sf. Åtefan".
AÅa s'au desfÄÅurat, în ce priveÅte pe Romîni, ÅedinÅ£ele de la
început ale dietei, iar, la 24 Iunie, începîndu-se rÄzboiul, s'a fÄcut
apel la âmeine Vb.lker" lÄsîndu-se soluÅ£iile pe urmÄ, dupÄ resultatele
rÄzboiului. Cu cîtÄ inimÄ s'au luptat aceia cari nu mal erau
priviÅ£i ca o naÅ£ie Åi cari puteau pierde tot ce rÄscumpÄraserÄ
cu sîngele lor, se Åtie. în desastrul înfrîngerii obscure ei aii amestecat
strÄlucitoarea luminÄ a credinÅ£ei si onoarei lor.
DacÄ ar fi fost altÄ culturÄ, altÄ solidaritate, altÄ orientare.
din acest nou capitol de jertfe umane ce nu s'ar fi putut cîÅtiga!
Dar în acel moment tocmal LadislauPopp smulgea lui Åaguna, gata a
merge, si data aceasta, dar nu cu orice Jel de petiţie, dreptul de a
conduce pe Romînî Åi încredinÅ£a, ca represintant al curentului
laic, sarcina de a se presinta împÄratului cu un memorand pentru
redeschiderea dietei ardelene, memorand iniÅ£iat la Blaj Åi iscÄlit la
BraÅov Åi Turda, acrului critic ce era BariÅ£ Åi advocatului d r. loan
RaÅ£iu. Peste cîteva sÄptÄmîni memorandul se întorcea îndÄrÄt
pe cale oficialÄ, cu observaÅ£ia cÄ âMaiestatea Sa n'a binevoit a
dispune nimica despre acea petiÅ£iune". De alminterea, trimeÅii nici
nu fuseserÄ primiÅ£i în audienÅ£Ä publicÄ, ci numal. în particular,
RaÅ£iu. BraÅovenii îÅi retraserÄ plenipotenÅ£a.
în acest moment, la 30 Decembre 1866, provocat de articole
în âTelegraful Romîn", ÅuluÅ£ crezu cÄ are dreptul sÄ califice pe
colegul sÄu de trÄdÄtor faÅ£Ä de neam. printr'un lung Åi violent
act de acusaÅ£ie. RÄspunsul, redactat de loan Puscariu si întregit

â 228 â
de episcop, s'a Åi publicat: el e un monument de bun simÅ£
politic Åi de legitimÄ indignare, cuprinsÄ Ã®n formele cele mai o-
biective faÅ£Ä de situaÅ£ia în care se vorbia. âPlÄteascÄ-i Domnul
dupÄ faptele sale", fu apoi ultimul rÄspuns al lui Åaguna.
La reluarea ÅedinÅ£elor dietei, niciun cuvînt despre noile sacrificii
de sînge fÄcute pentru împÄrat, despre marele rol de vitejie
pe care 1-aCk avut Romînii în rÄzboiu, Åi mai ales nicio încercare
de a fixÄ deosebirea între atitudinea moralÄ pe care au avut-o
în rÄzboiul de la 1866 Ungurii Åi atitudinea mora'I pe care ai
l
avut-o Romînii. Nimic decît obiÅnuitele teorii de metafisicÄ politicÄ.
Cînd Ungurii urlau în dietÄ: âNu recunoaÅtem pe împÄrat!"
â s'a strigat; este în protocol â, Romînii urmau, cu puÅ£in mai
mare siguranÅ£Ä de sine, discuÅ£iunea cu privire la ânaÅ£ionalitatea
politicÄ" Åi ânaÅ£ionalitatea geneticÄ", la âdrepturi inarticulate" si
âdrepturi nearticulate" Å. a. m. d. Nicio scenÄ mare de pasiune mÄcar...
Åi erau datori, absolut datori cu scena aceasta mare de pasiune,
tumultuoasÄ, teribilÄ. Nu pierde un popor toatÄ basa sa constituÅ£ionalÄ,
cum erau s'o piardÄ ai noÅtri la 1867, disolvîndu-se
dietele din Sibiiu Åi Cluj Åi anulîndu-se toatÄ opera lor, fÄrÄ o protestare
menitÄ sÄ rÄmîie în istoria nedreptÄÅ£ilor. Babes Åi Gozsdu
au încercat doar o modestÄ oposiÅ£ie, propuind, de pildÄ, ca în loc
de ânaÅ£iune maghiarÄ" sÄ se zicÄ âpatria noastrÄ", cînd era vorba
de a se cere împÄratului restituirea âlibertÄÅ£ilor". în discuÅ£ia provocatÄ
de aceastÄ propunere limpede, a vorbit Alexandru Mocioni.
A început Åi el cu declaraÅ£ia cÄ Ã®Åi reservÄ dreptul de a vorbi
altÄ datÄ romÄneÅte Åi, dacÄ vorbeÅte ungureÅte acuma, o face
numal din motive de oportunitate. in ce priveÅte teoria, el zicea-
..Å£in ca lucru necorect, dupÄ modesta mea pÄrere, ca complexul
acestei naÅ£iuni sÄ poarte numele genetic al unei naÅ£iuni aflÄtoare
în minoritate". Åi atunci obiectÄ Aloisiu Vlad cÄ discuÅ£ia aceasta
samÄnÄ cu aceia care se fÄcea la 1453 în Constantinopolul asediat
de Turci, cu privire la unirea cu Roma, ca Åi cum Åi Bomtnilor
li s'ar fi putut aduce aceastÄ criticÄ.
DeclaraÅ£ii mai energice vin iarÄÅi din partea lui HodoÅ. Se
adusese înnainte, cu aceiaÅi nedibÄcie ca astÄzi, chestia Ungurilor
din judeÅ£ele BacÄt i Åi Roman. Sînt acolo, se zicea, vre-o
80.000 de Maghiari; ce ar fi dacÄ ar cere Åi ei o unitate cu ai lor
din Patrie! âDacÄ am cere în Parlamentul din BucureÅti pentru

â 229 â
Ungurii noÅtri din RomÄnia ce cereÅ£i d-voastrÄ pentru Romînii
de aici, ce s'ar face?" Åi atunci HodoÅ observa cÄ este deosebire:
âaceia sînt âadventitii", pe cînd noi sîntem bÄÅtinaÅi". â Si
dacÄ totuÅi ar veni Ungurii cu aceste pretenÅ£ii ? â Eu le-aÅ sus-
Å£inea si acolo !
â¢
în momentul acesta, între discuţiile preliminare, între acordarea
Ungariei reconstituite de cÄtre împÄrat, între numirea, la
18 Februar 1867, a lui AndrÄssy Gyula ca prim-ministru al Ungariei,
între pregÄtirile pentru încoronarea din 8 Iunie, veni petiÅ£ia
cu cele 1493 de iscÄlituri de âalegÄtori romîni" cerînd unele
lucruri mari în numele unei ânaÅ£ii oÅ£elite"... Åi Francisc-Iosif rÄspundea
scurt acestor oameni, cari stÄteau Åi în afarÄ de ierarhia
bisericeascÄ Åi în afarÄ de represintanÅ£a parlamentarÄ: âContez pe
credinÅ£a dv. Åi în viitor, iar dorinÅ£ele Åi cererile Romînilor le
voiu considera" (Decembre 1866).
Iar, peste trei luni, cînd Ilie MÄcelariu la 7 Mart 1867, rosteÅte
cele d'intÄiu Åi cele din urmÄ cuvinte romÄneÅti care s'au
auzit vre-odatÄ Ã®ntr'un Parlament al Ungariei unificate : âOnoratÄ
CamerÄ...", a fost un urlet extraordinar! âLa ordine! Unde este
presidentul?". Presidentul a intervenit Åi a spus cÄ nu este de
admis sÄ se vorbeascÄ Ã®n limba romÄneascÄ, fiindcÄ existÄ Ã®n
acest sens un articol de lege. S'a dovedit însÄ cÄ acest articol
nu existÄ, si a trebuit o ordonanÅ£Ä a împÄratului care sÄ rÄpeascÄ
dreptul de a vorbi în limba romÄneascÄ Ã®n Parlamentul din Pesta.
âFÄrÄ Ã®ntrebuinÅ£area limbii materne, patria Åi naÅ£ionalitatea
sînt numai o ilusie", declara atunci, adînc miÅcat, în ungureÅte,
oratorul. Åi, la comunicarea resoluÅ£iei imperiale contra dreptului
limbii romÄneÅti, el face sÄ se audÄ aceste neuitate cuvinte:
âDa, dar nu s'a Åters din inima naÅ£iunii romîne amintirea acestui
drept".
Cînd apoi s'a ridicat sÄ vorbeascÄ un altul, Andrei Medan.
1-au întîmpinat cu âJos!". Cînd s'au pomenit de anume mÄsuri
din 1848, s'a întrebat ironic: âUnde? La Blaj?". TotuÅi Alexandru
Roman, intervenind în favoarea lui Suluţ, pe care era
vorba sÄ-1 destituie pe jumÄtate, dîndu-l un coadjutor, a amintit,
curagios, Åi de jertfa celor 40.000 de Romîni cari cÄzuserÄ la 18i8.
S'a vorbit chiar Åi de Horea. Nu Åtiu mai cine fÄcuse alusie
la numele blÄstÄmat al celui tras pe roatÄ, Åi un deputat romîn

â 230 â
s'a sculat pentru a spune, rece, cÄ este o mare deosebire între
Horea si cutare din partea Ungurilor de la 1848, fiindcÄ Horea
a luptat pentru dreptate. âDacÄ voiÅ£i exemple de cruzime, cÄutaÅ£i-le
la naÅ£ionalitatea d-voastrÄ Åi nu le puneÅ£i în spinarea
altora."
â¢
DeputaÅ£ii romîni comiserÄ Ã®nsÄ greÅeala de a rÄmînea în Parlament
Åi dupÄ despoiarea naÅ£iunii lor de orice drept special,
prin actul de la 27 Iuniel867, trei sÄptÄmîni abia dupÄ Ã®ncoronare,
la care asistase ÅagunaâÅi nu ÅuluÅ£â, atrÄgîndu-Ål pentru
aceasta scoaterea prin vot fÄÅ£iÅ din presidenÅ£ia âAsociaÅ£iei". Åi
dupÄ ce se crease dualismul, pe o basÄ pe care ei n'o puteafl
admite. Datoria lor era sÄ pÄrÄseascÄ imediat Parlamentul, dupÄ
provocarea unei scene pasionale care sÄ emoÅ£ioneze lumea întreagÄ,
lumea romÄneascÄ Åi lumea strÄinÄ. Cu toate acestea
au rÄmas acolo. Åi e penibil sÄ-i vezi cum se amestecÄ Ã®n discuÅ£ia
tuturor chestiunilor secundare. fÄrÄ niclun fel de importanÅ£Ä...
Luau cuvîntul la fiecare prilej aproape. Era vorba de organisaţia
municipiilor? DouÄ-trei discursuri romÄneÅti. Era vorba de
invalidarea alegerilor ? DouÄ-trei discursuri romÄneÅti. Li se usau
în telul acesta puterile fÄrÄ absolut niclun folos pentru afirmarea
lor naÅ£ionalÄ ori pentru consecinÅ£ele practice pe care le puteau
trage în folosul naţiunii lor.
Din afarÄ lucrul acesta s'a simÅ£it, Åi tineretul din Blaj a fÄcut
aÅa-numitul pronunciamento, care este foarte interesant. S'aÄ
adunat un numÄr de tineri Åi au luat hotÄrîrea de a desaproba
acÅ£iunea umilÄ a deputaÅ£ilor, spunînd limpede cÄ pentru Romînii
din Ardeal uniunea de la 1848 este ceva care loveÅte aÅa
de mult în interesele lor, încît n'o pot admite. Din punctul de
vedere al unui interes superior, ei rÄmîneaa într'o atitudine de
oposiÅ£ie permanentÄ Åi cereau întoarcerea autonomiei Ardealului
Åi a drepturilor Romînilor în margenile acestei autonomii.
S'a fÄcut un zgomot infernal, s'au început cercetÄri împotriva
acelora cari alcÄtuiserÄ acest act al âpronunciamentului", Åi au fost
Åi discuÅ£ii în Parlamentul unguresc. S'a gÄsit cineva care sÄ
spuie aici cÄ pentru Romînii din Ardeal uniunea din 1848 nu este
decît âafluxul volniciei". âStrigÄte! Aceasta nu se poate tolera!
Mal mulţi deputaţi sar de pe scaune!" Iar la asemenea intole-

â 231 â
ranÅ£Ä Ilie MÄcelaru rÄspundea: flNu pentru cîÅtig de pîne am
venit aici, cum se crede în cercuri mal înnalte, ci pentru ca sÄ
dÄm dovezi naÅ£iunilor surori cÄ nu vroim sÄ pierdem niclun
prilej de a trÄi cu ele în paÅnicÄ Åi bunÄ Ã®nÅ£elegere. Departe
însÄ de oricine cugetul de a Åtirbi în exerciÅ£iul dreptului nostru
restrîns autonomia Ardealului." Iar, cînd s'a discutat limba de
întrebuinÅ£at în Åcolile populare, prin urmare la legea învÄÅ£Ämîntului
elementar, losif HodoÅ Åi-a resumat pÄrerea în aceastÄ proposi-
Å£iune: âîn Åcolile acestea nu este nevoie sÄ se înveÅ£e limba maghiarÄ,
ci limba poporului, care este acolo în majoritate".
Se votaserÄ o mulÅ£ime de legi. Una însÄ se zÄbovise, care fusese
fÄgÄduitÄ de la început, aceia care trebuia sÄ fixeze punctele de
unire Åi de osebire: legea naÅ£ionalitÄÅ£ilor, compensaÅ£ia pentru
.,inarticularea naÅ£ionalÄ" pierdutÄ.
Erau mal multe propuneri:una din 1866, a Romînilor, prevedea
cÄ âîn Ungaria locuitorii maghiari constituie naÅ£iunea maghiarÄ.
locuitorii romîni, naÅ£iunea romînÄ, locuitorii slovaci, naÅ£iunea
slovacÄ, locuitorii sîrbl, naÅ£iunea sîrbeascÄ, locuitorii germani, na-
Å£iunea germanÄ Åi locuitorii ruteni, naÅ£iunea ruteanÄ".
Nici pe departe nu se putea aproba o astfel de propunere, formulatÄ
aÅa de ascuÅ£it, de un Parlament care din ÅedinÅ£Ä Ã®n ÅedinÅ£Ä
devenia cu atît mal neîngÄduitor, cu cît era mal sigur de sine.
cu cît în umbra lui se organisa forţa administraţiei maghiare
cÄreia de atunci i-au rÄmas supuse toate provinciile regatului.
într'o formÄ mal blîndÄ a venit apoi propunerea naÅ£ionalitÄ-
Å£ilor, dar slab susÅ£inutÄ, cu Åeisprezece zile înnainte de închiderea
dietei. Cîţiva oratori au Å£inut discursuri mari; între alÅ£ij Åi Hundsdorfer-Hunfalvy,
istoricul, Neamţ curat, care a pomenit impunerea
culturii anglo-saxone în Statele Unite, faptul cÄ eî aÅ£i trebuit sÄ i
se supunÄ Indienii, Pieile RoÅii. Åi adÄugia: âNoi n'o facem, dar ,
fereascÄ Dumnezeu sÄ nu ne provoace cineva sÄ Ã®ntrebuin-
Å£Äm faÅ£Ä de naÅ£ionalitÄÅ£ile celelalte mijloacele de desagregare
rotalÄ pe care le-au întrebuinÅ£at Anglo-Saxonii faÅ£Ä. de Pieile
RoÅii din America de Nord." Ba a vorbit Åi de Belgia Åi Olanda,
uitînd cÄ Ã®n Belgia sînt douÄ limbi, care trÄiesc de la sine, pe
cînd limba maghiarÄ nu se impune de la sine. Decît Romînii,
Sîrbil au vorbit cu mal multÄ inimÄ, cunoÅtinÅ£Ä a împrejurÄrilor
si autoritate. la legea naÅ£ionalitÄÅ£ilor.

â 232 â
Atunci nu s'a ajuns la legea ^doritÄ. Iar, cînd s'a ajuns. ea nu
mal era decît un zÄdarnic desiderat. Dar Romînii rÄmîneau sÄ
mal facÄ, pÄnÄ se vor convinge de aceasta, încÄ multÄ practicÄ
de parlamentarism ungar.
Åaguna avuse o mare Åi legitimÄ teamÄ: ca noul regim sÄ nu
revie asupra concesiilor smulse trecutului absolutist. Reserva lui,
cu preÅ£ul popularitÄÅ£ii, îÅi poate gÄsi explicaÅ£ia ei Åi în acest sentiment.
El n'avea însÄ motiv de teamÄ: DeÄk însuÅi mÄrturisia
adîncul respect pe care-1 purta acestei mari personalitÄÅ£i, care
pe dînsul, ca si pe Kossuth, îl impresionase de la întÄia vedere
prin maiestatea frumuseÅ£ei sale bÄrbÄteÅti. Noul ministru de
Culte, fruntaÅul scriitor maghiar, losif Eotvos, fusese un tovarÄÅ
de ÅcoalÄ al lui Åi-i rÄmÄsese prieten 1.
Deci, la 24 April 1868, se presintÄ Ã®n Parlament proiectul de
lege pentru recunoaÅterea âactului graÅ£ios" de odinioarÄ al împÄratului:
âMitropolia de sine stÄtÄtoare si de drept egal cu a
Sîrbilor, înfiinÅ£atÄ pe sama Romînilor de religiunea greco-orientalÄ,
asemenea Åi ridicarea episcopiei greco-orientale din Ardeal
ca arhiepiscopie, se inarticuleazÄ" era cuprinsul celui de-al doilea
articol. Se punea în vedere neîntîrziata chemare a âcongresului
bisericesc romîn naÅ£ional de confesiunea greco-ortodoxÄ" (§6).
Guvernul îÅi reservÄ de a hotÄrî în ultima instanÅ£Ä cu privire la
diferendele dintre cele douÄ Biserici naÅ£ionale ortodoxe, a Sîrbilor
Åi a Romînilor, Åi se reservau drepturile âcredincioÅilor de
confesiunea greco-orientalÄ cari nu sînt nici de limba sîrbeascÄ,
nici romînÄ",ârÄmÄÅiÅ£ele din Pesta Åi BraÅov ale Grecilor, Åi nu
niscalva Unguri ortodoxl, la cari încÄ nu se gîndia nimeni. împotriva
oposiÅ£iei sîrbeÅti, care credea sÄ poatÄ readuce în parte
vechea stare de lucruri, si a încercÄrilor maghiare de a amesteca
Statul cît se poate de mult în autonomia odatÄ hotÄrîtÄ, rÄ-
' mase în mare parte ceia ce doria Åaguna sÄ rÄmîie. Si. în Camera
MagnaÅ£ilor, el apÄrase cu cÄldurÄ contra Patriarhului sîrbesc,
drepturile âsfinte ale limbii". âPot eu sÄ vorbesc Åi mal
frumos decît odinioarÄ Sf. loan GurÄ-de-Aur, ba însuÅi St. loan
GurÄ-de-Aur poate vorbi, însÄ, dacÄ va vorbi unui popor care
nu-1 pricepe, gura lui de aur rÄmîne fÄrÄ efects".
1 LupaÅ, J.

â 233 â
Congresul de organisare-Åi deschise ÅedinÅ£ele la 25 Septembre
1868 în Sibiiu. Cuprindea 60 de mireni pe lîngÄ 30 de clerici.
în douÄsprezece ÅedinÅ£e se hotÄrî, atît modul de alegere al arhiereilorârÄmas
în suspensiune de la 1864 încÄâ, cît Åi acela
cum se va conduce de acum înnainte, cu necontenita participare
a credincioÅilor, Åi nu pe rÄspunderea însÄÅi a Åefilor bisericeÅti,
prin âabsolutism ierarhic", Biserica. âDepun". spunea
creatorul unic al acestei stÄri de lucruri, âcu desÄvîrÅitÄ odihnÄ
sufleteascÄ toatÄ competinÅ£a legislativÄ a Bisericii noastre na-
Å£ionale în mînile congresului present Åi ale celor viitoare, care
singure sîut represintanÅ£ele legale Åi canonice ale întregii noastre
provincii metropolitane, prin urmare competente de a aduce
Åi conduce trebile administrative-economice bisericeÅte, Åcolare
Åi fundaÅ£ionale '". Se admise întrebuinÅ£area generalÄ Åi exclusiva
a limbii romÄneÅti si se hotÄrî pregÄtirea noilor episcopii. dorite
de credincioÅi, la Oradea-Mare Åi TimiÅoara.
Dar opera cea mare a memorabilei adunÄri a fostStatutul organic,
âtemplu al libertÄÅ£ii confesionale Åi naÅ£ionale", cum se
exprima unul din vorbitori. DupÄ cuprinsul lui, ânime în provincia
noastrÄ metropolitanÄ", spunea Åaguna însuÅi, ânu e oaspe
Åi nemernic, ci e membru îndreptÄÅ£it Åi activ în Biserica noastrÄs".
De la un capÄt la altul, pentru preoÅ£i, pentru dascÄli de ÅcoalÄ,
pentru toÅ£i slujbaÅii mÄrunÅ£i, pentru protopopi Åi inspectorii Åcolari,
pentru membrii consistoriilor, pentru VlÄdici si Mitropolit,
un singur principiu domneÅte: acela al alegerii, Åi ea trebuie sÄ
se facÄ pe cea mai largÄ basÄ popularÄ. Fiecare organ are autonomia
sa. AdunÄrile sînt parohiale, protopopeÅti, consistoriale
(cu un Senat bisericesc, unul Åcolar Åi al treilea fundaÅ£ionalj.
PreoÅ£ii lucreazÄ alÄturi cu mirenii. Congresul de 90 e anual; cel
de alegere a Mitropolitului cuprinde 120 de membri. Era ca o
înviere a înlrÄÅ£itoarelor tradiÅ£ii democratice din Biserica primitivÄ,
interpretate în aÅa fel, încît sÄ permitÄ exprimarea adecvatÄ Åi
îndrÄzneaÅ£Ä a unei naÅ£iuni care nu-Åi putea gÄsi altfel o continuÄ
manifestare legalÄ.
Ministeriul aproba aceastÄ largÄ Åi realÄ ConstituÅ£ie bisert-
1 1bid., p. 343. Åi în n-1 consacrat iui Åaguna din Neamui RomÄnesc pe
anui 1909.
2 Popea, /. r, p. 348.

â 234 â
ceascÄ-naÅ£ionalÄ, la 28 Maiu 1869, adÄugind însÄ puncte care
deschideau portiÅ£a intervenÅ£iei sale. Astfel Statul îÅi pÄstra dreptul
de control, se recunoÅtea primaÅ£ia sîrbeascÄ prin aceia cÄ
pentru un sinod comun, în afaceri de dogmÄ, de la Sîrbi trebuia
sÄ plece iniÅ£iativa, cÄpeteniile bisericeÅti trebuiau sÄ facÄ la întrarea
lor în funcÅ£iuni jurÄmînt de credinÅ£Ä; congresele sÄ nu
se Å£ie fÄrÄ o înÅtiinÅ£are prealabilÄ a Suveranului Åi, în sfîrÅit, în
legÄturile ei cu Statul, Biserica se cade sÄ vorbeascÄ ungureÅte
(Statutul însuÅi fusese presintat numal în originalul romÄnesc)1.
Se încercÄ Ã®n zÄdar un protest. în toamna anului 1870 noua organisaÅ£ie
începea sÄ funcÅ£ioneze, îÄrÄ nicio neînÅ£elegere si fÄrÄ
nicio greutate.
Alexandru ÅuluÅ£ nu trÄi sÄ vadÄ aceastÄ organisaÅ£ie, cÄreia el
nu-i putea opune decît curtea sa de canonici, centralisînd administraţia,
judecata Åi grija Åcolilor Åi adunÄrile de alegere,
extraordinare. încÄ de la 7 Septembre 1867, el încetase din
viaÅ£Ä. Fusese un suflet nobil, iubitor al naÅ£iei sale, un idealist
sentimental, pe care pasiunile altora, din jurul sÄu, îl împiedecaserÄ
de a pÄstra punctul sÄu de vedere din 1861 cÄ, dacÄ âsoarta
sau inamicii â cÄ Dumnezeu cu bunÄ samÄ nu ⢠- ati vrut ca
Romînii sÄ fie tÄiaÅ£i în douÄ confesiuni, ei totuÅi sînt o carne>
sînt un trup, un sînge, o naÅ£iune romînÄ" 2. Si nu trebuie sÄ uitÄm
cÄ, tot atunci, calificînd de nebunÄ ideia unui âImperiu dacoromîn",
el atirma cÄ âîn inima noastrÄ, ca Åi în inima tuturor
naÅ£iunilor cÄtre naÅ£iunea lor, locuieÅte boldul Åi simÅ£ul acel preanatural
prin care pre fraÅ£ii noÅtri romîni cari, ori în Principatele
danubiane, ori în altÄ parte a lumii ar locui, sÄ-î iubim si
lor sÄ li poftim tot binele si toatÄ fericirea" 3.
UrmaÅul sÄu era sÄ se Å£ie, ca Åi Åaguna, la o parte de activitatea
politicÄ, Åi aceasta într'un timp cînd, faÅ£Ä de suprimarea
legilor de asigurare naÅ£ionalÄ Åi înnÄbuÅirea glasurilor de protestare
în Parlament, un curent spre pasivism începea tot mai
mult sÄ cîÅtige teren. Dar prin Sinodul mixt â Åi cu mireniâ,
1 ilarion PuÅcariu, Mitropoiia, p. 171.
- Protocoiui ÅedinÅ£eior conferinÅ£ei naÅ£ionaie roimlneÅtl de Iu Xibiiii, p. 63.
,; 1bid., p. 63.

XVII.
Cultura popularÄ la Romîniî din Ungaria în preajma
anului 1870.
Pentru o politicÄ de pasivitate a Romînilor din Ardeal Åi Ungaria,
aÅa cum erau siliÅ£i acum s'o inaugureze, de sigur prea
tÄrziu, ar ti trebuit un lucru. care în cea mai mare parte lipseÅte
Åi astÄzi la dînÅii Åi li dÄ fireÅte un succes cu mult mal
mic decît acela la care ar avea dreptul sÄ rîvneascÄ: lipsa pregÄtirii
îndelungate a naÅ£iunii întregi, fÄrÄ deosebire de confesiune
Åi de clasÄ. CîÅtigarea unei orientÄri statornice. aceasta
este absolut necesar la un popor ce nu are Stat, nu are guvern,
care trÄieÅte prin urmare prin conÅtiinÅ£a moralÄ rÄspînditÄ
între toÅ£i indivizii cari-1 alcÄtuiesc. Cu totul altfel este situa-
Å£ia unei naÅ£iuni care este organisatÄ Ã®n formÄ de Stat Åi ale cÄrii*
organe conducÄtoare pot întru cîtva sÄ suplineascÄ lipsa existenÅ£ei
unei conÅtiinÅ£e morale a naÅ£iunii. în orice împrejurÄri Åi
pentru totdeauna nici acolo aceasta nu se poate: existenÅ£a moralÄ
a naÅ£iunii este o condiÅ£iune neapÄratÄ a garanÅ£iei viitorului
ei. Dar, în unele casuri mÄcar, în anumite manifestÄri se poate
sÄ se înlocuiascÄ, sÄ se dea ilusiunea existenÅ£ei unei naÅ£iuni
prin existenÅ£a unui Stat bine constituit, a unei clase conducÄtoare
cu educaÅ£ia ei proprie, cu rÄdÄcini în trecut, cu anumiÅ£i
Åefî legali înnaintea cÄrora se închinÄ toatÄ lumea.
CÄci conÅtiinÅ£a naÅ£ionalÄ nu existÄ numal în cultura naÅ£ionalÄ,
ci în ceva cu mult mai mare, în manifestarea instinctivÄ a natiunii
întregi taÅ£Ä de anumite probleme în acelaÅi fel. Lucru

â 237 â
foarte greu, care se produce printr'o anumitÄ culturÄ Åi o anumitÄ
direcţiune a acestei culturi. într'un schimb de scrisori dintre
Bethmann-Holweg Åi profesorul Lamprecht, s'a arÄtat din partea
celui d'intÄiu cÄ Germania. nu formeazÄ Ã®ncÄ o naÅ£iune în acest
sens Åi se vorbia cu admiraÅ£ie de acel instinct care face pe
Francesi Åi pe Englesi sÄ se manifeste în întregime, fÄrÄ discuÅ£ie,
fÄrÄ propagandÄ, fÄrÄ lecturÄ, fÄrÄ ascultare de discursuri, în
acelaÅi fel faÅ£Ä de anumite întrebÄri de ordin superior.
Se poate întîmpla ca la un popor din care o mal mare parte
este liberÄ si o altÄ neliberÄ, partea neliberÄ sÄ Ã®mprumute a-
ceastÄ conÅtiinÅ£Ä moralÄ, aceastÄ soluÅ£iune unicÄ Ã®n chestiile
decisive de la partea care este liberÄ. Pentru aceasta trebuie
însÄ ca legÄturile dintre una Åi alta sÄ fie reale, strînse, continue.
Aceia cari sînt neliberi sÄ-Ål pregÄteascÄ deci copiii, mÄcar
în ce priveÅte anii cei din urmÄ, în Åcolile celor cari sînt liberi
Trebuie sÄ existe ziare care sÄ pÄtrundÄ fÄrÄ deosebire de hotare,
ca sÄ creeze în toate pÄrÅ£ile aceiaÅi conÅtiinÅ£Ä. Åi se maî
cere, natural, ca Åi cei liberi sÄ trÄiascÄ. înnainte de toate, pentru
cultura care stabileÅte legÄturile între dînÅii Åi ceilalÅ£i.
Dar condiÅ£iunile acestea nu sînt îndeplinite la noi nici astÄzi.
Nu învÄÅ£Äm aceiaÅi ÅcoalÄ, nu cetim decît în parte aceleaÅi
cÄrÅ£i, Åi mal ales nu cetim decît în foarte micÄ parte aceleaÅi
ziare. AÅa era Åi pe la 1860-70, Åi avem însÄÅi mÄrturisirea lor
cÄ, âîn Austria, din foile politice din BucureÅti, numal NaÅ£ionalul.
poate întra liber cu poÅta1". El ar ceti bucuros pe ale noastre,
dar sînt opritÅ; noi nu putem ceti pe ale lor, fiindcÄ ni trebuie
cu totul altÄ materie decît aceia de suferinÅ£e care ni vine de
dincolo. InformaÅ£ia noastrÄ ei o cetesc, nu pentru informaÅ£ie, ci
pentru elementul de mîndrie care poate sÄ iasÄ din informaÅ£ia.
ziarelor noastre; noi însÄ nu cetim pe a lor, fiindcÄ e prea serioasÄ,
prea sincerÄ. UniversitÄÅ£ile noastre nu sînt populate de
Romîni veniÅ£i din alte pÄrÅ£i. Åi, dacÄ astÄzi nu existÄ aceastÄ.
legÄturÄ, ni putem închipui ce era pe atunci, înnainte de 1870,
cînd s'au hotÄrît în sfîrÅit Romînii din Ardeal sÄ se retragÄ Ã®ntr'o
cetÄÅ£uie culturalÄ, care trebuia creatÄ. Åi aceasta deÅi la
Universitatea din IaÅi, întemeiatÄ Ã®n 1861, unul din marii profesori
era BÄrnuÅ£ Åi spiritul întreg era, prin el, ardelenesc, deÅi
Bibliografia de la sfirÅitul Protocolului citat din 1861, la urmÄ.

â 238 â
se arÄta dorinÅ£a âde a putea îmbrÄÅ£iÅa în mijlocul nostru pe
mal mulÅ£i dintre fraÅ£ii noÅtri din Transilvania1".
Acum, cu geniul în materie de strategie poate cineva sÄ improviseze
în mijlocul unui cîmp fortificaÅ£ii în care sÄ se retragÄ, dar în materie
de culturÄ nu se poate aÅa ceva. Tot geniul omenesc strins la
un loc nu este în stare sÄ creeze spontaneu adÄpostul cultural de
care o naÅ£iune învinsÄ pe terenul politic simte nevoie într'un
anume moment. 0 conÅtiinÅ£Ä naÅ£ionalÄ nu se improviseazÄ Åi
o culturÄ nu-Ål gÄseÅte fundamentele sale Åi desvoltarea sa logicÄ
decît prim munca necontenitÄ a mal multor generaÅ£ii.
De âdincoace" deci, în acest moment de schimbare silitÄ a
direcÅ£iei, a venit un singur lucru: elementul de mîndrie naÅ£ionalÄ,
care se desface atunci cînd Statul pe care se razimÄ elementele
libere ale naÅ£iunii, prin anumite împrejurÄri, mal mult
sau mal puÅ£in neaÅteptate, iea o formÄ nouÄ, mal solidÄ, mal
întinsÄ, mal capabilÄ de a ridica sufletele celor cari fac parte
dintr.însul sau cari tind în chip firesc, pe basa legilor de desvoltare
ale naÅ£iunilor, sÄ facÄ parte dintr'însul. La 1859 se sÄvîrÅise
Unirea, se crease o armatÄ romînÄ; armata aceasta romînÄ
întrase în rîndul forÅ£elor militare de care trebuia sÄ se
Å£ie seamÄ. Austria avuse rÄzboaie la 1859 Åi 1866. Le pierduse
pe amîndouÄ Åi, profitîndu-se de dificultÄÅ£ile Austriei, mal
ales dupÄ 1866, cînd ea fu zdrobitÄ de Prusia, armatele romîne
erau gata sÄ treacÄ munÅ£ii. unde, incontestabil, erau aÅteptate,
de Åi, în starea internÄ a RomÄniei atunci, lucrul era, nu numai
imprudent, dar imposibil.
RÄmînea deci ca de la ei de-acasÄ pentru ei acasÄ sÄ-Ål tragÄ
Romînii de acolo forÅ£ele morale care pot singure sÄ facÄ dintr'o
pasivitate politicÄ de protestare un lucru viu Åi fecund.
începem întÄiu cu literatura, care în aceastÄ privinÅ£Ä este mult
mal puÅ£in importantÄ decît ziaristica. Din nenorocire li-a lipsit
lor â afarÄ de cîteva cîntece de energie naÅ£ionalÄ ale lui Andrei
MurÄÅanu â, o literaturÄ ca a lui Vorosmarty Åi Petoffy, literatura
aceia romanticÄ. veche Åi nouÄ, de imaginaÅ£ie aprinsÄ, de provocare
si îndrÄznealÄ nebunÄ, de patriotism Åi naÅ£ionalism din
1 Amicul Åcoalel, p. 368, dupÄ âGazeta Transilvaniei". FuseserÄ invitaÅ£i la
inaugurare âmal mulÅ£i bÄrbaÅ£i din Å¢inuturile în care se aflÄ Romîni".

â 239 â
care pentru Unguri a ieÅit miÅcarea de la 18481. Aceia cari aii
murit atunci luptînd pentru independenÅ£a maghiarÄ erau formaÅ£i
în felul acesta, prin aceastÄ poesie, cÄreia Ungurii îl datoresc
poate însÄÅi existenÅ£a lor ca naÅ£iune avînd Åi anumite rosturi
de Stat. Åi Åcoala clasicÄ, ce nu era chiar aÅa de clasicÄ,
Åi Åcoala romanticÄ, Åi mal ales Åcoala revoluÅ£ionarÄ politicÄ aii
colaborat ca sÄ formeze acel spirit naÅ£ional maghiar care a însufleÅ£it
o societate întreagÄ. Nu-Ål poate da samÄ cineva, din
paginile Återse ale tratatelor de istorie obiÅnuitÄ, ce vifordeentusiasm
a strÄbÄtut societatea ungureascÄ din 1848-1849 Åi de
ce înfrîngerea Ungurilor a fost totuÅi fecundÄ, pe cînd sînt biruinÅ£a
care rÄmîn sterpe,â fiindcÄ ceia ce hotÄrÄÅte nu este resultatul
pe care o miÅcare îl poate avea într'o anume fasÄ a ei,
ci capitalul moral pe care naţiunea 1-a adus în cutare act esen-
Å£ial al vieÅ£ii sale. Acest capital moral nu se pierde; este o bogÄÅ£ie
veÅnicÄ. CeteascÄ-se numal acelea romane ale lui Jokai, care
scrise mal tÄrziu, oglindesc totuÅi impresionant aceastÄ stare
a sufletelor!
La Romîni Åcoala cea veche se coborîse, cu tratatele ei de
filologie Åi istorie, doar în lumea preoÅ£ilor culÅ£i, foarte puÅ£ini.
Nu zic: Åi a învÄÅ£Ätorilor, fiindcÄ dupÄ 1848 abia dacÄ mal erau
adevÄraÅ£ii învÄÅ£Ätori. Cu toate acestea, dupÄ ce Åaguna a creat
cele 600 de Åcoli ale lui Åi cursul de pedagogie, înnaintarea Åcolilor
a mers toarte rÄpede; a fost o miÅcare spontanee de iubire
a Å£eranului pentru ÅcoalÄ, care poate nu-Ål aflÄ pÄrechea în niclo
Å£arÄ din lume. Nici nu mal era de nevoie ca loan PuÅcariu, în
âComentariul patentei din 1854 pentru poporul romîn", sÄ Ã®ndemne
la âÅcoalÄ Åi iarÄÅi la ÅcoalÄ" 2; lumea venia de la sine,
cu încredere, cu evlavie. între sÄracii învÄÅ£Ätori se gÄsiau Åi de
aceia ca Ion HaÅ£eg din BelinÅ£, cu studii fÄcute la Pesta, care
atrÄgea pe Åcolari cu turte Åi cruceri, îl învÄÅ£a âsupt umbrÄ",
îl curÄÅ£a Åi creÅtea cu eî viermii de mÄtasÄ3. CÄci doar nu era
vorba de întemeiarea Åcolilor din budgetul Statului, ci de jertfa
1 GÄsesc în momentul cînd fac corecturile pÄreri foarte pÄtrunzÄtoare cu
privire la aceastÄ literaturÄ, în articolele despre Maghiari pe care d. I. Sla-
Tacî le-a publicat în anul V al âConvorbirilor Literare". Cf. Istoria literaturii
maghiare de V. Bologa, Sibiiu, 1908.
.- P. 20.
a âAmicul j«eoaW, p. 241 Åi urm. Cf. raportul lui Vasicî, ibid, p 342 Åi urm.

â 240 â
grea a fiecÄruia dintre sÄraci. în asemenea condiÅ£ii e în adevÄr
de uimit ca. la 1860, din 2.164 de scoli primare care existati în
Ardeal, 742 erau Åcoli romÄneÅti'. Mai mult decît a treia parte
a Åcolilor de acolo erati întemeiate deci de Å£erÄnimea noastrÄ
ieÅind aÅa ca din pÄmînt. âSÄ nu zidim de sus", marea învÄ-
Å£ÄturÄ a lui Åaguna, fusese urmatÄ.
Dar ideile Åcolii latiniste pÄtrunseserÄ, cum am spus, între
preoÅ£i, cari la început nu cetiau. îi luase Åaguna Åi cu rÄul
Åi-i mai fÄcuse din pÄstori de oameni cari erati Åi pÄstori de oi,
preoÅ£i amestecaÅ£i în cultura naÅ£iunii lor. FÄcuse pentru ei âDreptul
canonic". âEnchiridiul de canoane", âStudiul pastoral", âIstoria
bisericeascÄ"2. Pentru ei întemeiase Telegraful Pomîn, apÄrînd,
de la 1852, în tipografia episcopalÄ, de douÄ, apoi de trei ort
pe sÄptÄmînÄ, întÄiu supt conducerea lui Aaron Florian. Iar preoÅ£ii
uniÅ£i, cu culturÄ, de la Blaj, aceia se Å£ineati fireÅte mult
rnai sus, erau oameni cari aveati o pregÄtire superioarÄ, treceati
prin scoli care formati ca un fel de început de Universitate, în
care se preda teologia superioarÄ, dreptul. filosofia. Dar nici
acolo o pregÄtire a învÄÅ£Ätorilor nu exista încÄ.
Se ceruserÄ Universitate, Academii, â Åi de simpli sÄteni sÄraci.
Åaguna voia un gimnasiu mare Åi un gimnasiu mic, Åese
altele în Å£arÄ, Åese Åcoli reale. DupÄ ce se supÄrase pe BraÅoveni
cÄ zÄlogesc pentru gimnasiu Åi âcojocul Sf. Nicolae", el îl sfinÅ£i,
îl îngriji Åi-1 iubi, cît stÄtu supt conducerea lui Gavril Munteanu
si a Ini loan MeÅotÄ3.
Avu bucuria sÄ vadÄ cum cîteva comune din MunÅ£ii Apuseni
întemeiazÄ gimnastul din Brad, la 1862. Era vorba chiar de o
ÅcoalÄ curat secundarÄ la Lugoj *. Dar sînt numal începuturi. pe
drumuri strÄine. Se proiectase la HaÅ£eg o ÅcoalÄ centralÄ *, Åi la
1 Cf. LupaÅ, 1. c., p. 305, nota 2 ; Amicui Åcoaiel, p. 150 Åi urm.
2 Cf. LupaÅ, /. c., pp. 160 Åi urm., 299.
H Asupra frecventÄrii în 1859, serveascÄ aceastÄ notiÅ£Ä din Amicui tfeoaiei,
p. 69: âs'au înmatriculat peste tot 71 de Åcolari: dupÄ naÅ£ionalitate, 70 Romîni
Åi un Å¢igan; dupÄ confesiune 65 greco-orientali Åi 6 greco-catoiicî; dupÄ
Å£eri, 68 pÄmînteni Åi 3 strÄini. Cu finea anului Åcolastic rÄmaserÄ numal 52
Åcolari, cÄci 16 au pÄrÄsit Åcoala, l a murit, Åi 2 furÄ asentaţî la miliÅ£ie.
La Åcoala normalÄ Ã®n 1860 erau 258 de Åcolari, Ia cea de fete 66 ÅcoiÄriÅ£e;
[). 257. La BeiuÅ erau 16 eievi (ii Unguri, l German, 2 Evrei); p. 365.
4 LupaÅ, i. c., pp. 142-3, 299 nota 2, 300-1.
r> Amicui ifcoalel, p. 181.

â 241 â
FÄgÄraÅ loan Codru DrÄguÅan, unul din marii funcÅ£ionari al
absolutismului, întemeie Åcoala âRadu Negru". La 1859-60, 27 de
Romîni urmau la Academia de drept din Sibiiu 1.
Åcoala romÄnescÄ nu putea servi pentru rÄspîndirea mal largÄ
a ideilor, reformatoare supt raportul cultural Åi politic, din veacul
al XVIII-lea Åi al XlX-lea. Prea puÅ£ine din aceste idei strÄbÄtuserÄ.
Se ridicase o generaÅ£ie care învÄÅ£ase la Åcolile apusene:
mulÅ£i dintre ei fuseserÄ la Viena si Pesta, iar, dupÄ 1848, la UniversitÄÅ£ile
italiene din Padova Åi Pavia, unde a fost Åi Hodos Åi Åi-au
desÄvîrÅit cunoÅtinÅ£ile BÄrnuÅ£, Papiu Ilarian. Papiu a ieÅit un jurisconsult
de mare valoare, care, ca interpret al dreptului Åi ca
ministrii. în RomÄnia, a colaborat la alcÄtuirea legilor noi. SÄ ne
gîndim Åi la frumoasele studii fÄcute cîtva timp la Viena de
bÄtrînul Laurian, capabil de a scrie o carte întinsÄ Ã®n limba
latinÄ, âTentamen Criticum", aruncînd teorii noi filologice în ce
priveÅte desvoltarea limbii noastre. loan Maiorescu avuse Åi el
anii lui de Universitate strÄinÄ, învÄÅ£ind dreptul Åi filologia în
Austria.
GeneraÅ£ia aceasta era bunÄ Ã®ntr'un fel, pînÄ la autodidacÅ£ii
superiori de talia lui Cipariu sau Bariţ; ce larg cerc de vedere
aveau, Åi ce activitate se desvoltÄ Ã®n jurul lor! Cipariu a fost
unul din cei mal remarcabili enciclopediÅti cari au existat vre-odatÄ,
de o originalitate de spirit superbÄ, capabil de a gÄsi
prin intuiÅ£ie ceia ce nu gÄseÅte cineva prin cea mal îndelungatÄ
disciplinÄ ÅtiinÅ£ificÄ. TotuÅi oamenii aceÅtia nu dau o literaturÄ.
N'aÄ contact. cu cei de jos Åi nici ei între ei, rÄmînînd
individualitÄÅ£i rÄzleÅ£e. E dureros cînd vede cineva cum
aceste talente se istovesc pe drumuri pe care se poate culege
ceva, dar nu ceia ce trebuia sÄ se culeagÄ neapÄrat. Åi
talentul literar nu lipsia niciunuia din ei, Åi, oricît cercaÅ£i a-Ål
face scrisul âfilologic-, eî Åtiaf l sÄ se facÄ Ã®nÅ£eleÅi de Å£eranii din
mijlocul cÄrora se ridicaserÄ: tatÄl lui loan Maiorescu a fÄcut
sensaÅ£ie la Craiova venind sÄ-Ål cerceteze fiul, ajuns unul din
oamenii mari al oraÅului. în articolele lui BariÅ£ cîtÄ originalitate
de limbÄ, cîtÄ spontaneitate de sentiment, cît bun simÅ£ duios,
care merge drept la inima oricÄruia!
i Ibid., p. 256.
I«»tnria Ilominilor t/m tjnyaria. 16

-^242 â
Dar terenul sufletesc era prea mult rÄscolit de nevoile didactice,
pedagogice, publicistice ale fiecÄruia, pentru ca rÄdÄcina
unei opere literare sÄ se poatÄ Ã®mplînta adînc în el. Astfel Cipariu
tipÄreÅte la 1858 âChrestomatia", la 1860 âPoetica", la 1862
a treia ediÅ£ie din ..Compendiul'' de gramaticÄ romînÄ, la 1866
celebrele lui âPrincipii de limbÄ Åi scripturÄ"; el prelucreazÄ o
scriere despre ÅtiinÅ£a Sfintei Scripturi, etc. Åcoala din Blaj nu
putea sÄ meargÄ de sigur fÄrÄ ele. Dar cît de recunoscÄtori i-am fi
fost cu toÅ£ii, dacÄ alÄturi de acestea ar fi dat ceva Åi pentru
naÅ£ie; nu pentru mica naÅ£ie scolasticÄ, ci pentru naÅ£ia cea mare,
care trÄieÅte în afarÄ de ÅcoalÄ, chiar dacÄ trÄieÅte prin ÅcoalÄ
la început. Åi, în jurul lui, toÅ£i la Blaj nu fac altceva decît cÄrÅ£i
de ÅcoalÄ. Rusu scrie âIcoana lumii" Åi âIstoria Ardealului", â nu
a Romînilor din Ardeal, ci a Ardealului,âRoÅu âFilosofia", Vasile
RaÅ£ âPurtare de cuviinÅ£Ä Ã®ntre oameni.' Å. a. rn. d.
De almintrelea acesta nu e un fenomen de âpedantism blÄjean";
acelaÅi lucru se face Åi dincolo, la Sibiiu. Åi acolo era Åaguna,
spiritul superior, care, ce e drept. n'avea pregÄtire pentru literaturÄ,
de si maiestru de cuvîntÄri bisericeÅti. de îndrumÄri supt
raportul teologic Åi disciplinar, de memorii politice. Prelucra Åi
el din sîrbeÅte într'o romÄneascÄ mal bunÄ ori mal rea. Åi era
de nevoie pentru o confesiune care nu-Åi avea literatura sa specialÄ.
â¢
Dar literaturÄ beletristicÄ nu aveau nici neuniÅ£ii decît doar
prin foile de la BraÅov, care culegeau de ici de colo, mal mult
de peste munÅ£i, lucruri ce n.aveau pecetea ardeleneascÄ, deci
nici folosul în Ardeal.
Poesii ca ale lui Alecsandri erau escelente de scris în albumuri
Åi de declamat între pÄharele de ceaifl la serata unei nobile
doamne, iar, cîud este vorba de poesii patriotice, sînt minunate
poesiile patriotice ale lui Alecsandri cu condiţia de a fi
spuse într'un mediu special: la o solemnitate publicÄ, la ocasii mari
oficiale. Dar literatura poporului, de pÄrinteascÄ moralÄ, de nobile
sentimente, de îndrÄzneÅ£e aventuri, aceia lipsia de acolo, din
sat, de la ei. PÄnÄ Åi poesiile populare, strînse de d. Atanasie Marienescu,
eraÅ£i supuse unei prealabile pregÄtiri, unei împÄierl savante *.
1 Dar tot d-sa dÄ o carte pentru Å£eranl, cu sfaturi practice, însÄ Ã®n limbÄ
nepracticÄ, învaÅ£Ätorul si poporul, despre buna-starea materiala Å£i propÄÅirea
spirituala, Sibiiu, 1858.

â 243 â
Iar din productele indigene, din âZorile Bihorului", din âAurora
RomînÄ", âalmanahul societÄÅ£ii de literaturÄ din Arad", din
âBuchetul de sentimente naÅ£ionale" sau âMugurii" ori âVersuinÅ£ele
romane, tipÄrite de junimea studioasÄ romînÄ" din Åcoala
orÄdeanÄ, nu se formÄ pentru nimeni sufletul pe care toÅ£i ar fi
trebuit sÄ-1 aibÄ.
Nu-i poate trece prin minte cuiva sÄ aÅtepte de la ziaristica
TomÄneascÄ Ã®n anii 1848-1870 ceia ce are dreptul sÄ aÅtepte de la
aceia de astÄzi: ziarul care cuprinde'tot, care spune tot, care
rÄzbeÅte pretutindeni, care ameninÅ£Ä chiar literatura, fiindcÄ dÄ
într'o anumitÄ formÄ pÄnÄ Åi literatura. Åi în Europa apuseanÄ
între 1830-1840 ziarele erau puÅ£in populare, în cuprinsul Åi pre-
Å£ul lor, Åi de aceia, în ce priveÅte cultura, ele au mal puÅ£inÄ
influenÅ£Ä.
în Austria mal trebuie sÄ se Å£ie seamÄ de alt fapt: era regimul
absolutist; gazetele apÄreau puÅ£ine, Åi ele trebuiau sÄ fie
scrise într'un anume ton, Åi numal în acel ton. S'au plîns de atîtea
ori bieÅ£ii redactori al ziarelor din Ardeal Åi Ungaria de necontenita
supraveghere poliÅ£ieneascÄ, de acel control supÄrÄtor, demoralisant,
care se exercita împotriva lor. Se revoltau din causa
suspiciunilor care apÄsau necontenit asupra intenÅ£iilor lor.
în împrejurÄri de acestea, o presÄ populorÄ la Romînii de dincolo
nu putea sÄ aparÄ. Din foile cele vechi, âGazeta Transilvaniei",
trecutÄ supt altÄ conducere, era mult mal puÅ£in liberÄ de la
1848 înnainte, cuprinzînd Åtiri traduse din alte pÄrÅ£i, informaÅ£ii
cu tendinÅ£Ä obiectivÄ, mal rar articole. Ea se cetia în multe pÄrÅ£i.
nu numal la BraÅov, dar în lumea ortodoxÄ mal ales.
Biserica unitÄ nu-Ål avea organul, cÄci publicaÅ£ia, de altfel personalÄ,
pe care o începe Cipariu înnainte de revoluÅ£ie, înceteazÄ
îndatÄ. El dÄ apoi, cu cel mal credincios Åi mal bun învÄÅ£Äcel
al lui, pÄrintele I. M. Moidovan, âArchivuP', revistÄ consacratÄ
istoriei Åi filologiei, cuprinzînd documente vechi, discuÅ£ii polemic^
cu. cei de la noi, cari gÄsiserÄ cÄ este foarte bine ales momentul Åi
sÄ se încaiere cu Ardelenii pe motive de ortografie, studii, etc.
ÅuluÅ£ nu îndrÄznise sÄ deie o foaie rivalisînd cu âTelegraful Romîn"
al lui Åaguna. Ar fi fost cutezÄtor, Åi Mitropolitul unit era
în fundul sufletului un radical timid. ..Telegraful Romîn", foarte
bine redactat la început, cînd scriau Florian Aaron, Nicolae Gris-

â 244 â
tea, dr. Vasici, loan BÄdilÄ, Visarion Roman, Aiexandru Roman,
losif Roman, etc., era sÄ aibÄ chiar Åi un supliment literar, dar
care n'a ieÅit niciodatÄ. âAsociaÅ£iunea" Åi-a pornit însÄ foaia literarÄ,
âTransilvania", care însÄ n'avea atingere cu poporul.
în afarÄ de aceste fol se încearcÄ la Pesta, în legÄturÄ cu activismul
deputaÅ£ilor de acolo, publicarea unor ziare de o naturÄ politicÄ
mai pronunÅ£atÄ, într'o limbÄ nu totdeauna aÅa de bunÄ ca limba
de la Sibiiu Åi de la BraÅov. Erau mai puÅ£in în legÄturÄ cu nevoile
de toate zilele ale poporului nostru, dar meritÄ sÄ fie pomenite,
pentru cÄ Ã®n ele se oglindeÅte spiritul activismului, al acelui activism
care pe încetul se descurajeazÄ pentru a face loc politicei
de pasivitate. Avem cele douÄ fol ale lui Sigismund Pop
âAmicul Poporului" Åi âDemocraÅ£ia", apoi, ca publicaÅ£ie de cÄpetenie,
âConcordia" de la 1871 Åi, mai tÄrziu, âFederaÅ£iunea"
la 1878.
LîngÄ ele trebue sÄ se aÅeze âAlbina" din 1865, care poartÄ
numele lui Gheorghe Popa, dar era redactatÄ Ã®n cea mai mare
parte de VincenÅ£iu BabeÅ, inspiraÅ£ia venind de la MocioneÅti. Cu
caracter bisericesc unit, dînd mai mult predici Åi studii de istorie
religioasÄ, era publicaÅ£ia Iui Grigore SilaÅi, âSionul Romîn", din
1870. Iar pentru învÄÅ£Ätori se dÄ la Sibiiu, în 1860, de Visarion
Roman, Amicul Åcoaki, o âscripturÄ pedagogicÄ".
SÄ nu uitÄm literatura humoristicÄ. foile lui Ardeleanu, âStrigoiul",
âHumoristul", âGura Satului", care aveau ilustraÅ£ii foarte
bune, privitoare Åi la lucrurile din Principate.
RÄspîndirea tuturor acestor foi era însÄ de tot restrînsÄ. Pasiuni
Åi interese confesionale, personale erau mai mult servite de
dînsele. Foaia tuturora, obiectivÄ, seninÄ, consecventÄ, instructivÄ,
lipsia. DacÄ ar fi avut-o, dacÄ ar fi avut mÄcar o bunÄ foaie fanaticÄ
de partid, cum a fost în BucureÅti, pentru burghesie, Romînul
lui C. A. Rosetti, Romînii de dincolo ar fi astÄzi cu un
veac mai departe în ce priveÅte limpezirea orizontului politic
pentru toţi ai lor, din toate clasele.

XVIII.
Agonia activismuluî (1868-72).
Ca aceasta venim la însÄÅi proclamarea politicei de pasivitate
Åi dupÄ aceia la condiÅ£iunile în care s'a desvoltat lupta politicÄ
a uneî pÄrÅ£i anume dintre Romînî în vechea formÄ parlamentatÄ.
CÄci totdeauna cînd se vorbeÅte de viaÅ£a politicÄ a Romînilor
dupÄ dualism, trebuie sÄ se Å£ie seamÄ de faptul cÄ n'avem
a face cu o naÅ£ie unitarÄ Ã®n ce priveÅte alcÄtuirea eî naÅ£ionalÄ,
cu toate consecinÅ£ele care derivÄ dintr'o astfel de unitate constituÅ£ionalÄ.
CeilalÅ£i, Ungurii, stabiliserÄ, prin mÄsurile de dupÄ 1866, prin
realisarea complectÄ a dualismului, prin recunoaÅterea hotÄrîrilor
de Ia 1848 cu privire la alipirea Ardealului de Ungaria, prin
prefacerea acestor hotÄrîri într'una din pietrele de temelie ale
regatului nou al Ungariei, o unitate constituÅ£ionalÄ, de care însÄ
Romînii nu puteaÅ£i sÄ Å£ie samÄ, Åi mal ales nu puteafl sÄ Å£ie
samÄ Ã®n sensul în care se interpreta aceastÄ nouÄ unitate
constituÅ£ionalÄ: naÅ£ie maghiarÄ, în care sÄ se confunde toate
naÅ£ionalitÄÅ£ile celelalte; o viaÅ£Ä constituÅ£ionalÄ, în folosul unei
pÄrÅ£i numal din aceia cari se chemau cÄ participÄ la dînsa.
Unitatea aceasta n'o simÅ£iau Åi n'o admiteau însÄ Romînii, cari,
deci, se întorseserÄ fiecare la tradiÅ£iile Åi la interesele sale locale,
pe care le jertfiau numal, întru cît erau ortodocÅi, ca membri
aî organisaÅ£ieî bisericeÅti din 1868.
Åi la un popor la care conÅtiinÅ£a naÅ£ionalÄ nu este complect
educatÄ, la un popor la care masele populare lucreazÄ naÅ£ional

â 246 â
mai mult din instinct decît de pe urma unei propagande continue
Åi din causa unei organisaÅ£ii desÄvÄrÅite, deosebirile locale
capÄtÄ o importanÅ£Ä cu mult mai mare decît la alte popoare, de
Åi, ca în Italia Åi Germania, deosebirile locale rÄmîn Åi dupÄ o educaÅ£ie
politicÄ foarte înaintatÄ, cu o conÅtiinÅ£Ä popularÄ foarte îndelungatÄ.
Pasivitatea a accentuat încÄ aceastÄ deosebire, a ajutat-o sÄ
se manifeste public. CÄci motivul pasivitÄÅ£ii nu era un motiv
general romÄnesc, ci un motiv particular, teritorial. Analisarea
celor d'intÄiu propuneri în cele d'intÄiu adunÄri care s'au Å£inut în
vederea declaraÅ£iei de pasivitate aratÄ foarte limpede acest lucru.
Ardealul protesta împotriva desbinÄrii samavolnice care-i rÄpise
autonomia, fÄrÄ sÄ Å£ie seamÄ cÄ restabilirea acestei autonomii
ar putea sÄ aducÄ sfîsierea unitÄÅ£ii bisericeÅti realisate,âde unde
Åi rÄceala lui Åaguna faÅ£Ä de aceste tendinÅ£e. în acest sens se
pronunÅ£Ä Ardelenii de la Miercurea, de la Inidoara. în pÄrÅ£ile
ungureÅti nici nu se vorbeÅte însÄ de proclamarea pasivitÄÅ£ii.
Se aratÄ toate durerile, toate cÄlcÄrile de drept, toate denegÄrile
de justiÅ£ie constituÅ£ionale, â acestea da, Åi acolo, dar, în ce
priveÅte schimbarea liniei de conduitÄ, a atitudinii politice, ca
sistem faÅ£Ä de alegeri Åi faÅ£Ä de represintarea în Parlament, în
pÄrÅ£ile bÄnÄÅ£ene Åi ungureÅti nu este vorba de aÅa ceva. FÄcînd
declaraÅ£ii foarte frumoase ca aceasta: âRomînii locuiesc de
peste Åeptesprece secole acest pÄmînt; în noi este viaÅ£Ä, noi voim
sÄ trÄim ca Romîni", ei credeau cÄ pot înrîuri asupra decisiunilor
luate în adunÄri parlamentare unde erati în foarte slabÄ minoritate.
Este vrednicÄ de Å£inut în samÄ scrisoarea de atunci a lui
Alexandru Mocioni, care avea o mare influenÅ£Ä Ã®n pÄrÅ£ile unde
se întindea activitatea lui1. în ea se cere alcÄtuirea unui partid,
sau, cum se întrebuinÅ£a atunci terminul la femenin, âunei
partide politice naÅ£ionalÄ-democraticÄ". Ar avea de scop smulgerea
prin activitatea parlamentarÄ Åi pe toate cÄile legale â acesta
este un termin care se întîlneÅte în orice manifestare a poporului
romîn în timpurile acestea â, în margenile strictulur
ideal naÅ£ional, a drepturilor elementare pentru naÅ£iune. Åt se
enunÅ£ati cu acest prilej principii atît de sÄnÄtoase ca acesta:
âNumal naÅ£iunea care Åtie sÄ lupte pentru libertatea sa o va
poseda întreagÄ".
1 PÄcÄÅ£ianu, /. c., V, p 26 Åi urm.

â 247 â
TotuÅi la 14 lanuar 1869 membrii adunÄrii din Miercurea hotÄrîserÄ
încetarea triroeterii de deputaţi din partea Romînilor
într'o dietÄ Ã®n care erau convinÅi cÄ nu vor putea folosi nimic
prin aceÅti represintanÅ£i ai lor, de oare ce punctul de vedere
ce li se opunea era un punct de vedere negativ, de intransigenÅ£Ä
desÄvîrÅitÄ Åi eternÄ, lÄsîndu-se în acelaÅi timp Romînilor
de dincolo, din Å¢ara UngureascÄ, Åi dreptul si datoria de a trimete
astfel de represintanÅ£i. Din consideraÅ£ie numal pentru împÄrat
se vor respecta legile cele nouÄ. La Inidoara, în aceiaÅi
zi, la Solnoc, înnainte, se luarÄ decisiuni la fel cu aceasta1.
ForÅ£e din cele mai însemnate ale Romînilor se înlÄturarÄ prin
aceasta dintre conducÄtorii unei lupte care continua totuÅi, fÄrÄ
sÄ se vadÄ limpede caracterul ei teritorial, prin forÅ£e politice de
o valoare Åi o experienÅ£Ä inferioarÄ. în dietÄ dupÄ aceasta nu s'a
mai auzit Ilie MÄcelaru, un om Åi jumÄtate, stÄpîn pe cercul
lui de la Miercurea, care vorbia liniÅtit, deschis, fÄrÄ fricÄ, înnaintea
oricui. Nu mai pomenim pe represintanţii superiori ai clerului,
cari, din momentul acesta, raliindu-se Åi ei la pasivitate,
de si n'au luat parte la adunÄrile care au decretat-oâÅaguna
era în perioada de amorÅ£ire nemulÅ£ÄmitÄ cu invasia lipsitÄ de
respect Åi de înÅ£elepciune a elementului laic (moare la 16 Iunie
1873), iar loan Vancea de Buteasa, noul arhiereti blÄjean, se
consacra exclusiv unei opere de organisare, cerutÄ Åi de organisarea
Bisericii rivaleâ, nu Åi-au mai ridicat glasul în adunÄrile
în care deputaÅ£ii Banatului Åi pÄrÅ£ile ungureÅti vorbiau de deosebite
chestiuni.
O retragere în masÄ a unei pÄrÅ£i din fruntaÅii unui popor se
poate la cine Åtie ce naÅ£iune mare, înnaintatÄ Ã®n culturÄ, deprinsÄ
cu luptele politice, la o naÅ£iune ce are de unde lÄsa Åi
totuÅi sÄ rÄmîie. Dar era un fundamental neajuns în situaÅ£ia
Romînilor dacÄ o parte din puÅ£inii truntaÅi pe cari îi aveati, Åi
mai ales din puÅ£inii oameni cari erati deprinÅi cu viaÅ£a publicÄ,
cari fuseserÄ Ã®n funcÅ£iuni de Stat, cari cunoÅteau legile, dispÄreau
de la suprafaÅ£a politicÄ.
Dar, în sine, era bun activismul sau era bun pasivismul ? Argumentele
pe care le-am adus acum zece ani, în âSÄmÄnÄtorul",
PÄcÄÅ£ianu, /. c. p 61 Åi urm.

â 248 â
le repet Åi acuma, cÄci tot ce s'a întîmplat pe urmÄ n'a fÄcut
decît sÄ Ã®ntÄreascÄ pÄrerea mea. Noi n'avem puteri destule ca
sÄ ducem în acelaÅi timp lupta economicÄ, culturalÄ Åi politicÄ.
Åi, atunci cînd trebuie sÄ alegem între ele,âÅi trebuie sÄ alegemâ,
ce se cuvine sÄ avem în vedere mal întÄiii? Natural cÄ aceia ce priveÅte
viaÅ£a noastrÄ culturalÄ Åi economicÄ. înnainte de toate sÄ fim
un popor luminat, bogat, unitar prin conÅtiinÅ£Ä,âfiindcÄ acolo nu
este vorba, ca la noi, în RomÄnia, de o activitate politicÄ Ã®ntre
al tÄi, ci este vorba de o activitate politicÄ pentru al tÄi Åi între
ceilalÅ£i, în faÅ£a celorlalÅ£i, cari sînt contrarii poporului tÄfl. Este o
deosebire esenÅ£ialÄ. 9
Åi mal este un lucru. O luptÄ politicÄ este o acÅ£iune chibzuitÄ
pe basa unor puteri bine calculate Åi în vederea unui scop
bine determinat. DacÄ, de la început, vezi cÄ nu te apropii de
acest scop, atunci fÄrÄ Ã®ndoialÄ cÄ drumul pe care al pornit
este în el însuÅi un drum greÅit. Trebuie sÄ se soldeze positiv bilanÅ£ul
orîcÄrii activitÄÅ£i politice. întru cît însÄ s'a soldat positiv
bilanÅ£ul activitÄÅ£ii politice a Romînilor din Ardeal de cînd s'a
deschis era activismului? Ba, .din potrivÄ, unii fÄrÄ sÄse fi speriat
Ungurii, s'au. lÄsat ispitiÅ£i el. Anume disidenÅ£e naÅ£ionale fÄrÄ
activism ar fi fost imposibile. De o parte, oameni simpli, adunaţi
dintr'un colţ de provincie, de alta, oameni mari, cu obiceiuri de
societate, cu maniere prevenitoare, cu talent de a capta sufletele,
de a stîrni, mÄguli Åi satisface vanitÄÅ£ile Åi interesele. De unde
vin apoi variaÅ£ii individuale, în creÅtere înceatÄ, dar sigurÄ. La
început trebuie o balanÅ£Ä de precisie ca sÄ se simtÄ o desfacere,
una din acele scÄderi supt raportul conÅtiinÅ£ei naÅ£ionale pe care
le produce contactul cu naÅ£iuni mal bine pregÄtite în aceastÄ
materie. PÄnÄ cînd nici nu mal trebuie o balanÅ£Ä, ci ajunge sÄ
priveÅti cu ochiul liber ca sÄ poÅ£i vedea îndatÄ ce s'a întîmplat,
ce scÄdere de conÅtiinÅ£Ä !
Åi, iarÄÅi, Romînii nu vor putea interesa niciodatÄ conÅtiinÅ£a
moralÄ europeanÄ prin presenÅ£a Åi protestÄrile lor în Parlamentul
din Pesta, între altele Åi fiindcÄ aceastÄ conÅtiinÅ£Ä are ciudate
uitÄri Åi reveniri, al cÄror mobil nu e decît alt interes na-
Å£ional.
Pe lîngÄ aceasta trebuie sÄ ne gîndim la basa pe care stau
Romînii Åi pe care stau ceilalÅ£i, â fÄrÄ urÄ Ã®mpotriva lor. Politica
este o artÄ, dar aceastÄ artÄ se razimÄ pe constatÄri Åtiin-

â 249 â
Å£ifice exacte, fiindcÄ altfel la ce servÄ toatÄ arta ? Å¢intele noastre
Åi Å£intele lor se exclud. El sînt datori faÅ£Ä de dînÅii sÄ tie cum
sînt; noi sîntem datori faÅ£Ä de noi sÄ fim cum sîntem. Natural,
constatÄm toate cÄlcÄrile de drept; este datoria noastrÄ, Åi ni
serveÅte enorm. Pentru dînsii este o nenorocire cÄ nu-Ål pot servi
interesele naÅ£ionale decît prin cÄlcÄrf de lege. E o scÄdere a lor,
pe care, dacÄ o înÅ£elegem, n'o putem ierta, Åi sîntem datori sÄ
n'o iertÄm, sîntem datori s'o semnalÄm, cum sîntem datori sÄ
luptÄm împotriva ei. Dar sÄ-Ål închipuie cineva cÄ de la o bucatÄ
de vreme o sÄ se pot crea Unguri' mal âcuminÅ£i" decît
acum, este o greÅealÄ.
Åi argumentul cÄ prin desbaterile Parlamentului Åi prin reproducerea
lor în foile romÄneÅti s'ar folosi mult, e ilusoriu. Contactul
cu alegÄtorii se face rar Åi numal superficial, aÅa încît
nici pe aceastÄ cale consecinÅ£a fericitÄ a activismului nu se produce.
Iar imunitatea parlamentarÄ a deputatului cuteazÄ a o
cÄlca, fÄrÄ mustrare de cuget Åi fÄrÄ fricÄ de pedeapsÄ, orice
âstrajameÅter" într'o zi de alegeri.
MÄcar dacÄ ce se spune acolo cu mal multÄ libertate decît aiurea,
â Åi e o întrebare dacÄ se poate â, ar pÄtrunde în adevÄr în
masele naţiunii si le-ar însufleţi... Dar pentru aceasta ar trebui
sÄ fie o altÄ publicitate, mal întinsÄ Åi mal popularÄ, a lucrurilor
spuse în Parlament.
Acestea sînt criticele po care le-am adus, Åi le menÅ£in, cuatît
mal mult, cu cît naÅ£iunea noastrÄ nu-Åi dÄ Ã®ncÄ seamÄ de nevoia
absolutÄ a modestei munci necunoscute din fiecare clipÄ,
din care în anumite momente iese marile fapte istorice care
transformÄ viaÅ£a unui popor.
Åi am lÄsat la o parte argumentul cel mare âsentimental" în
favoarea pasivismului. El e Åi o chestie de demnitate. Te-a scos
cineva din drepturile ce al; nu eÅti în stare sÄ le aperi cu puterea.
Te pregÄteÅti, natural, pentru vremea cînd le vei recuceri
cu puterea, cÄci a spus-o chiar un bÄrbat politic ungur, la 1870:
âNumal drepturile pe care le pÄrÄseÅti, numal acelea sînt pierdute
pentru totdeauna; drepturile care ţi s'au luat cu sila, le
poÅ£i cÄpÄta totdeauna înapoi". Sfinte vorbe, care ar putea fi un
articol de crez în catehismul politic luptÄtor al oricÄrui popor de
pe faÅ£a pÄmîntului ! Dar, din moment ce puterile acestea nu le
al încÄ, la ce foloseÅte sÄ stal alÄturi de acela care Å£i-a rÄpit

â 250 â
drepturile Åi de la care nu le poÅ£i smulge? Nu vÄd supt raportul
demnitÄÅ£ii, care Åi ea este un mare element moral, deci un mare
element de putere, ca toate elementele morale în viaţa unei
naÅ£iuniâ, nu vÄd care este folosul. Este o degradare sÄ lucrezi
într'o situaţie pe care n'o admiţi. Cum vine aceasta? Admiţr
situaÅ£ia ? Lucrezi într'însa. N'o admiÅ£i ? AÅtepÅ£i momentul cînd
o vei putea schimba Åi dupÄ aceia sÄ lucrezi în situaÅ£ia nouÄ,
care corespunde drepturilor Åi demnitÄÅ£ii tale.
Dar mai era ceva. DacÄ se proclama pasivitatea, aceastÄ pasivitate
trebuia sÄ priveascÄ numal viaÅ£a generalÄ Åi unitarÄ a
Statului, singura condamnatÄ Åi condamnabilÄ. S'a zis de unii
dintre ei chiar, Åi cu multÄ dreptate. cÄ numal faÅ£Ä de terenul
acesta voiesc pasivitatea, iar încolo activitate cît se poate mai
mare. Supt alte raporturi, care numal în aparenÅ£Ä sînt secundare
Åi neinteresante, ⢠lupta se impunea neapÄrat. însÄ ea nu
s'a dat, cu gîndul tot la lucrurile înnalte, care, din nenorocire,
erati imposibile.
Da.r pasivismul trebuia înţeles numai ca un lucru provisortu.
al cÄrui provisorat aveau datoria de a-1 scurta. Era necesarÄ.â
tocmal din causa lungului timp pierdut în zÄdar, a manifestei
inferioritÄÅ£i faÅ£Ä de naÅ£iile conlocuitoare, â o luptÄ culturalÄ extraordinar
de intensÄ, o propagandÄ de o vioiciune nemai pomenitÄ,
cÄci la oÅtirile care pÄstreazÄ un steag retragere Åi concentrare
nu însemneazÄ deserÅ£iune Åi împrÄÅtiere, ci numal pregÄtirea
victoriei de mîne, Åi, prin urmare, este datoria comandantului
Åi a celor cari supt el exercitÄ comanda, sÄ recunoascÄ
toate forÅ£ele pe care le au, sÄ le aÅeze pe un teren mai
favorabil Åi prin mijloace noi sÄ reînceapÄ lupta. Nu s'a înÅ£eles
însÄ de loc cÄ era o tacticÄ de pregÄtire.
Dar pentru aceasta trebuiau oamenii, Åi erau aÅa de puÅ£ini !
Åi aceia stÄteau bosumflaÅ£i în toate colÅ£urile, pe cînd, chiar în
ziua în care s'a proclamat politica de pasivitate, trebuiau sÄ
iasÄ din ungherele lor Åi sÄ se amestece. Nu numal VlÄdicii erau
nemulÅ£ÄmiÅ£i, dar Åi capii culturii, acel BariÅ£, care ceruse de mult
pasivitatea, apoi Ciparhl Åi cei cîţiva alÅ£ii. îi salutau, li se trimetea
adrese de felicitare pentru atitudinea lor, îi mai puneati preÅedinÅ£i
de onoare prin comitete naţionale, dar fiecare sta în unghe-

â 251 â
rul sÄu, la gazeta sa, la cancelaria sa, la Mitropolia sa, cînd
toÅ£i trebuiafl sÄ iasÄ din rosturile acestea Åi sÄ ocupe locurile
care li se cuveniau. CÄci un loc de onoare este pentru frunta-
Åii unei naÅ£iuni, nu o vitrina, ci un post de onoare. Sentinela
care e pusÄ sÄ pÄzeascÄ nu stÄ acolo ca sÄ fie admiratÄ Ã®n Å£inuta
el de cÄtre trecÄtori, ci, indiferent de reflecÅ£iile fÄcute de
dînÅii asupra fisicului ei, ea pÄzeÅte ca sÄ nu se atingÄ aceia ce
i s'a încredinţat.
în afarÄ de rosturile culturale Åi politice a cÄror urmÄrire trebuia
sÄ se facÄ cu puteri reunite Åi cu silinÅ£e potenÅ£ate, mal era
însÄ un lucru. ViaÅ£a comunalÄ Ã®nseamnÄ oricînd ceva Åi, lîngÄ viaÅ£a
comunalÄ, mal exista în Ungaria â cum existÄ Ã®ncÄ â o altÄ
viaÅ£Ä, de o mare importanÅ£Ä constituÅ£ionalÄ, în care se pot spune
lucruri energice, fiindcÄ acolo nu mal e un auditoriu compus din
cîteva sute de oameni porniÅ£i pe tÄgadÄ Åi ofensÄ, ci un numÄr
restrîns de oameni, cunoscuÅ£i personal fiecare cu slÄbiciunile Åi
interesele lui. între concetÄÅ£eni se pot lua. prin cine Åtie ce
jocuri de rosturi locale, personale, hotÄrîri de care sÄ se uimeascÄ
cineva. Sînt adunÄrile comitatense. Acele comitate de odinioarÄ
ale Ungariei au rÄmas, si, în ele. pre lîngÄ oameni de mîna a douaT
îÅi pun candidaturile Åi alÅ£ii. Afl trecut prin locurile de membri
în comitate chiar Åi fruntaÅi al vieÅ£ii politice ungare, Åi mulÅ£i au
înÅ£eles sÄ pÄstreze si situaÅ£iunea aceasta din comitate,âunde se
poate vorbi mal fÄrÄ fricÄ, romÄneÅte. de-a dreptul romÄneÅte, Åi
trebuie sÄ se asculte. SÄ ne gîndim la ce s'a fÄcut în Arad Åi
în Blaj, în timpul din urmÄ, Åi la ce s'ar putea face în BraÅov Åi
aiurea.
AÅa însÄ cum s'a înÅ£eles pasivismul, el dÄdea un drept de a
nu face nimic Åi nicÄiri, ani întregi, pÄnÄ la 1872, în care timp
manifestaÅ£iile politice ale Ardelenilor nici nu mal existÄ decîtca
acte sporadice, nepotrivite. IatÄ unul din ele. La 1870-1871, în
timpul rÄzboiului franco-german, presa romÄneascÄ a luat hotÄrît
partea Francesilor; ba niÅte Å£erani din Banat au trimes printr'o
deputaÅ£ie la Camera ungureascÄ o declaraÅ£ie în favoarea
Franciei, care s'a Åi cetit acolo. La BraÅov, SaÅii aÅ£i vrut sÄ facÄ
aceiaÅi serbare care s'a fÄcut la BucureÅti de colonia germanÄ
pentru triumful armatelor germane. Ungurii, cari nu suferiad pe
Nemţii din Austria, întindeau sentimentele acestea de antipatie
asupra întregii naţiuni germane. Ei au demonstrat în contra Sa-

â 252 â
Åilor, mai ales cÄ de vechî timpuri nu se puteau împÄca acolo în
localitate, Åi Romînii au demonstrat Åi ei alÄturi de Unguri. S'au
Å£inut discursuri de înfrÄÅ£ire, care au avut un rÄsunet foarte neplÄcut
în celelalte pÄrÅ£i. BraÅovenii s'au scusat cu aceia cÄ se
pusese chestia bisericii greceÅti, care fusese a Companiei de negoÅ£
în care întrau Åi Romîni Åi era reclamatÄ acum de cîţiva Greci
din localitate, cu moÅiile, cu castelul Åi biblioteca lui Grigore
Brîncoveanu, legate de bisericÄ. Prin urmare lor li se pÄrea, sau
pretindeau cÄ li se pÄrea, cÄ, dacÄ ar face o demonstraÅ£ie alÄturi
cu Ungurii, ea ar avea un efect practic în chestia bisericii, care
însÄ tot greceascÄ a ajuns.
DacÄ voim deci sÄ vedem manifestarea serioasÄ a Romînilor
pÄnÄ cînd s'au luat ultimele hotÄrîri, asupra cÄrora ne vom opri
pe urmÄ, trebuie sÄ ne uitÄm tot la dieta din Pesta. Pe atunci
se vota organisarea judiciarÄ, se acordau stipendii pentru teatrul
naÅ£ional unguresc, pentru Åcolile superioare si medii ungureÅti.
Iar Sîrbii Åi SaÅii Åi alte naÅ£iuni pretindeau ca din budgetul
Ministeriului Instrucţiunii publice, întreţinut din banii tuturor
naÅ£ionalitÄÅ£ilor, sÄ se sacrifice sume importante pentru a
Å£inea Åi celelalte aÅezÄminte culturale. La toate aceste chestiuni
Romînii aveati datoria sÄ vorbeascÄ, Åi puteau vorbi în sens na-
Å£ional. losif Hodos Åi alÅ£ii s'ati rostit deci foarte rÄspicat une
ori: âLibertatea care leagÄ tare o naÅ£iune de patria ei este libertatea
naÅ£ionalÄ, Åi aceasta pentru noi nu este recunoscutÄ,
cu atît mai puÅ£in asiguratÄ." AltÄ datÄ, âAsociaÅ£ia" alege ca
membri extraordinari pe Hasdeu Åi pe rÄposatul UrechiÄ, oameni
de valoare deosebitÄ, natural, dar cari prin feluri deosebite de
activitate izbutiserÄ sÄ-Åi cîÅtige multe simpatii dincolo. DupÄ
statute se cerea aprobarea Guvernului unguresc. Guvernul a refusat
însÄ aceastÄ aprobare. Åi atunci s'a interpelat în Parlalament,
întrebîndu-se de ce, pentru ce crime aceastÄ grosolÄnie
Åi arÄtîndu-se pÄrerea de rÄu cÄ se întrerupe comunicaÅ£ia spiritualÄ
Åi materialÄ, atît de logicÄ Åi atît de folositoare, între
represintanÅ£ii aceluiaÅi popor.
în cutare alt rînd se întîmplau neomenii cum au fost acelea de la
Totfalu. Un biet sat de oameni sÄraci. Proprietar era Apor, dintr'o
vestitÄ familie maghiarÄ. într'o bunÄ dimineaÅ£Ä, el Åi-a izgonit
toÅ£i Åerbii de pe moÅie, Åi oamenii Åi-au aÅezat sÄlaÅurile pe dru-

â 253 â
mul mare. Din partea deputaÅ£ilor romîni s'a fÄcut atunci o declaraÅ£ie
ca aceasta: âTotfÄluienii, dacÄ vor fi alungaÅ£i Åi din
drumul terii, sînt hotÄrîţi a se aÅeza în cimitire, pe Å£Ärîna mo-
Åilor Åi strÄmoÅilor lor!" Cînd a venit chestia teatrelor, s'au cerut
200.000 de florini pentru teatrul naÅ£ional romîn Åi, în discu-'
Å£ie, cînd s'a spus cÄ este o singurÄ culturÄ, care trebuie încurajatÄ,
fÄcîndu-se iarÄÅi alusie la cei .,80.000" de Unguri din
RomÄnia, un deputat a adus aminte cÄ la clÄdirea bisericii reformate
din BucureÅti a contribuit cu bani Åi Statul romîn si
însÄÅi caseta particularÄ a Domnitorului.
Era momentul cînd se auziaÄ Ã®ncÄ astfel de lucruri: âNe numim
naÅ£iune pentru cÄ avem Åi noi drepturile pe care le are Åi
de care se foloseÅte naÅ£iunea maghiarÄ. NaÅ£iunea maghiarÄ Ã®ncÄ
se numeÅte pe sine naÅ£iune!"â Da, dar noi sîntem acasÄ la noi!
â Åi noi sîntem aici acasÄ! âEu cel puÅ£in", zice VincenÅ£iu BabeÅ,
ânu Åtiu ca familia noastrÄ sÄ fi emigrat aiurea. Noi am
fost aflaÅ£i aici cînd au venit Maghiarii, Åi poporul romîn totdeauna
a dat ajutor naÅ£iei maghiare ca sÄ fie susÅ£inutÄ, Åi spre
scopul acesta am jertfit totdeauna sînge Åi sudoare"! Protocolul
înseamnÄ âmiÅcare". Credem Åi noi... Åi, de la Blaj rÄsbÄteau
cuvintele, aplaudate, ale pÄrintelui I. M. Moldo van, care declara:
âUnde este mama aceia, care sÄ ne asculte pe noi cînd îi vom
spune plîngerile noastre? Åi tatÄl si mama poporului romîn este
poporul romîn însuÅi".
Evident cÄ o conÅtiinÅ£Ä mai bunÄ Ã®ncepea sÄ se trezeascÄ
atunci la Romînii din Ardeal. Aveam Åi noi o parte la formarea
acestei conÅtiinÅ£e. Ridicarea necontenitÄ a RomÄniei, era de roforme
Åi organisare militarÄ a lui Cuza-VodÄ, care a fost iubit
Åi dincolo, ca si KogÄlniceanu, suirea pe tron a unui prinÅ£ dintr'o
familie domnitoare în Europa, unanimitatea cu care a fost
primit Carol I-iu în Maiu 1866, uÅurinÅ£a cu care a fost reprimatÄ
tentativa de separatism de la IaÅi, puterea cu care Guvernul
romîn a întîmpinat ameninÅ£Ärile de intervenÅ£ie militarÄ Åi ocupaÅ£ie
militarÄ a PorÅ£ii, dibÄcia cu care a scÄpat de conferinÅ£a
europeanÄ, care nu Åtia dacÄ e bine sau nu sÄ se continue Unirea
între Moldova Åi Å¢ara-RomÄneasoÄ, în sfîrÅit ridicarea treptatÄ
ca însemnÄtate a RomÄniei noi la 1870-1871 Åi frica, nu
cumva biruinÅ£a cîÅtigatÄ de Prusieni sÄ aibÄ cine Åtie ce reper-

â 254 â
cutare în alte locuri, toate acestea af l contribuit sÄ exaspereze
pe represintanÅ£ii ideii de Stat maghiar, fÄcîndu-i sÄ trateze pe
Carol I-iii de âprincipele unui popor sÄlbatec de porcari", bun
de închis la Muncaciu, pe boieri de âieÅiÅ£i din cocine", iar Roâ¢eoÄnia
unitÄ, de âValahia Åi Moldova" (aÅa se punea pe paÅapoarte)
Åi, astfel, â sÄ Ã®ntÄreascÄ speranÅ£a în biruinÅ£a ideii de
dreptate, a Romînilor 1.
i Pentru propunerile fÄcute de Kossuth lui Cuza-VodÄ, cu fÄgÄduieli de
drepturi naÅ£ionale pentru cel de dincolo, dacÄ aceÅtia de dincoace ar ajuta
învierea RevoluÅ£iei maghiare, v. A. P[;ipiu] Iflarian), IndependinÅ£a constituÅ£ionalÄ
a Transilvaniei, iaÅi 1861; lorga, Geschichte des rumanischen ^'olkes, ii,
pp. 315-6.-Actele au fost tipÄrite Åi de V. A. UrechiÄ. â Afacerea n'a ajuns
publicÄ, n'a avut urmÄri Åi nu ne intereseazÄ Ã®n special aicL

X1X.
PânÄ la programul din 1881.
între 1872 Åi 1881, data cînd se fixeazÄ un program de care
Romlnii din Ardeal Åi Ungaria au rÄmas legaÅ£i pÄnÄ Ã®n momentul
de faÅ£Ä, cu toate încercÄrile unora Åi altora de a acomoda
acest program cu împrejurÄrile noi, se întinde, peste douÄ legislaturi
ale Parlamentului din Pesta. una din epocele cele mal
interesante ale desvoltÄrii vieÅ£ii constituÅ£ionale Åi naÅ£ionale, în
general, a fraÅ£ilor noÅtri.
în 1872, o parte a Romînilor, care nu era Åi partea cea mal
mare, care statisticeÅte ajunsese sÄ nu fie partea cea mal
mare, rÄmînea Åi mal departe în atitudinea negativÄ faÅ£Ä de
politica ungureascÄ. S'a discutat Åi în 1872 care va fi atitudinea
Romînilor faÅ£Ä de viaÅ£a parlamentarÄ din Ungaria Åi s'a ajuns
la aceiaÅi conclusie cÄ, pentru moment, nu se poate face altceva
decît sÄ se pÄstreze o atitudine de pasivitate. în manifestaÅ£iile
fÄcute atunci în semn de solidaritate naÅ£ionalÄ, o adunare hotÄrÄÅte
cÄ âacest act de frÄÅ£ietate sÄ fie model Åi posteritatea
sÄ nu uite, sÄ nu slÄbeascÄ din aceastÄ Ã®nÅ£elegere stîntÄ".
în afarÄ de acest plan de continuÄ luptÄ prin negaÅ£iune se ivesc
foarte puÅ£ine divergenÅ£e. Una a lui Ludovic Vaida, care se declarÄ
pentru o înÅ£elegere oarecare cu Ungurii. Åi e interesant cÄ Ã®n aceastÄ
epocÄ se întîlneÅte Åi din partea adversarilor o încercare în acest
sens, asemenea cu aceia care dÄunÄzi s'a desfÄÅurat supt ochii
noÅtri Åi pe care cu atîta emoÅ£ie am urmÄrit-o cu toÅ£ii. Dar
atunci, situaÅ£ia internaÅ£ionalÄ a neamului romÄnesc fiind cu mult

â 256 â
inferioarÄ, încercÄrile acestea n'au produs pe departe zgomotul,
în toate pÄrÅ£ile Europei, pe care 1-a produs tentativa de împÄcare
din 1914.
Anume, pe vremea aceia, în fruntea Guvernului unguresc se
gÄsia contele Lonyay. Acesta, îndemnat nu Åtim exact de cine, silit de
nu Åtim precis ce împrejurÄriâfiindcÄ ni lipseÅte o corespondenÅ£Ä din
partea Romînilor, care sÄ se gÄseascÄ la disposiÅ£ia cercetÄtorilor
istoriciâ, a fÄcut pasul întÄiu cÄtre Romîni. Li s'a cerut sÄ presinte
un memoriu. Evident, obiÅnuita simulare de ignoranÅ£Ä. Oamenii
nu Åtiau ce anume doresc naÅ£ionalitÄÅ£ile, cum nu Åtiu, de
sigur, Åi ce se face în acele naÅ£ionalitÄÅ£i.
S'a Åi redactat un memoriu cÄtre Ministeriu. IatÄ ce se cuprindea
în acest act: limbÄ oficioasÄ romÄneascÄ, primirea Romînilor în
funcÅ£iuni â ceia ce, în anumite proporÅ£ii Åi în anumite rosturi, este
mal mult o primejdie decît o binefacereâ, autonomia clerului îmi t,
vechiu desiderat pentru Romîni si foarte important, care apÄra
de contopirea în Biserica catolicÄ maghiarÄ, contopire pe care
din toate puterile sale Statul unguresc o cautÄ. Pe vremea aceia,
poate datoritÄ faptului cÄ patriarhalismul romÄnesc nu fusese
înlocuit în Biserica unitÄ cu totul de erudiÅ£ia romanÄ sau de
erudiÅ£ia cÄpÄtatÄ Ã®n înseÅi Åcolile ungureÅti, tendinÅ£ele de apropiere
cu catolicismul roman erau mult mal slabe decît acum, în
timpurile noastre. Dar tendinÅ£ele Statului unguresc de a face sÄ
disparÄ confesionalismul cu caracter naÅ£ional romîn erau evidente.
Åi, atunci, dacÄ Ã®n memoriu se prevedeau astfel de mÄsuri de
apÄrare, ele nu veniau prea curînd Åi nu erau îndreptate împotriva
unei primejdii imaginare, ci împotriva uneia foarte reale,
care trebuia Åi în timpurile urmÄtoare sÄ se manifeste în forme
din ce în ce mal visibile.
Se pare cÄ Lonyay nu voia decît o simplÄ informaÅ£ie. El a
luat deci memoriul, 1-a aÅezat în sÄltar, Åi lucrurile aÅ£i rÄmas aici.
FireÅte cÄ dupÄ discuÅ£iile acestea zÄdarnice s'a urmat de cÄtre
represintanţii Romînilor în Parlamentul unguresc vechea politica
de intransigenÅ£Ä naÅ£ionalÄ. AceastÄ politicÄ a adus nu odatÄ declaraÅ£ii
foarte importante, Åi în ceia ce priveÅte fondul lor de
idei, Åi în ce priveÅte forma. din ce în ce mal energicÄ, în care
sînt îmbrÄcate. Åi, cum unul din scopurile noastre este Åi acela
de a verifica Åi în astfel de formule care este intensitatea sentimentelor
Romînilor Åi tendinÅ£elor de independenÅ£Ä politicÄ a lor,
ni vom face datoria de a le semnala.

â 257 â
Astfel, în 1872 încÄ, ridicîndu-se iarÄÅi chestiunea legÄturii
dintre Romînii din Ungaria, s'a gÄsit cineva care sÄ exprime
interesul pe care Ungurii îl au la conservarea poporului romîn.
Iar deputatul Roman, un învÄÅ£at, care fÄcuse Åi temniÅ£Ä pentru
manifestarea energicÄ a drepturilor romÄneÅti, li-a adus aminte
Ungurilor de zilele în care în adevÄr oÅtile valahe din Å£erile de
supt Coroana Sf. Åtefan liberaserÄ Ungaria de primejdia turceascÄ.
Li-a amintit lupta de la Sînt' Imbru, în care Hunyady, în fruntea
trupelor romÄneÅti, a oprit pe Turci de a lua în stÄpînire întreaga
provincie a Ardealului. Åi. mal tÄrziu, s'a gÄsit Åi un deputat
ungur care a crezut cÄ se poate îngÄdui iaÅ£Ä de punctul
lor de vedere naÅ£ional sÄ afirme aceastÄ comunitate de arme
din veacul al XV-lea, care, natural, crea dreptuii. nu numal uneia
din naÅ£iunile luptÄtoare, ci Åi celeilalte.
AltÄ datÄ, cînd venise în discuÅ£ie, înnainte de cea d'intÄiu
lege menitÄ sÄ introducÄ Ã®n Åcolile confesionale elementare învÄÅ£Ätura
obligatorie a limbii maghiare, ca limbÄ a Åcolii primare, s'a fÄcut
în Camera ungureascÄ, de un deputat romîn care trÄieÅte Åi acum
Åi care pÄstreazÄ aceiaÅi jovialitate Åi acelaÅi caracter popularâ
acum a ajuns si patriarhal din causa vrîstel luiînnaintateâ,s'a
adus de d. Gheorghe Pop de BÄsesti în discuÅ£ie un nof l argument.
Se ceruse introducerea cît mal intensivÄ a limbii maghiare
în Åcoala primarÄ confesionalÄ, Åi, cum Camera întreagÄ
striga: âSÄ se facÄ" ! Åi al noÅtri se împotriviau, el a zis : âVÄ
întreb eu, venind cumva timpul sÄ se puie în Åcoala maghiarÄ
învÄÅ£ÄturÄ muscÄleascÄ, care ar sili pe copiii maghiari sÄ zicÄ
în loc de âjo napot" âzdravstvoiste", v'ar pÄrea oare bine? Argumentul
a produs fireÅte impresia pe care o doria vorbitorul.
Tot cu prilejul acesta, lÄudîndu-se cultura maghiarÄ, care trebuie
sÄ radieze larg asupra popoarelor din Peninsula BalcanicÄ
â un fel de imperialism politic de odinioarÄ, prefÄcut acum Åi
în imperialism cultural â, s'a rÄspuns - in tabÄra romÄneascÄ:
ânu pot crede ca popoarele din Orient sÄ doreascÄ o culturÄ ca
aceasta". Natural cÄ la astfel de enunÅ£Äri se rÄspundea cu acusaÅ£ia
de lipsÄ de patriotism, de iredentism, de âDaco-RomÄnie".
Iar, în ceia ce priveÅte pe Sîrbl, cari aveau aceiaÅi atitudine
ca Romînii, ei eraÅ£i învinuiÅ£i cÄ pregÄtesc în Ungaria o mare
conspiraÅ£ie menitÄ sÄ creeze Serbia Mare. întinzîndu-se, nu numal
peste rÄmÄÅiÅ£ele Voevodinei sîrbeÅti pÄnÄ la MurÄÅ, dar
Istoria llominilor din Un»Iaria. 17

â 258 â
trecînd pÄnÄ Ia DobriÅ£in, care a fÄcut parte din patrimoniul BrancoviceÅtilor.
Erau, bine înÅ£eles. închipuiri copilÄreÅti si suspectÄrî gratuite.
Cu toale acestea de pe urma acestor suspectÄri gratuite s'a ajuns
la procese Åi la condamnÄri. Unii dintre Romîni au avut sÄ sufere
aÅa de greu de pe urma unor astfel de bÄnuieli, cum a fost Tincu,
încît nu si-ati mai revenit niciodatÄ. Lucruri foarte tragice resultau
din asemenea comice închipuiri. Se credea foarte serios
în Ungaria, la 1876, de unii oameni cari ar fi trebuit sÄ se teamÄ
de pÄcatele lor fireÅti mai mult decît de dorinÅ£a de rÄsbunare
a acelora care suferiau din causa acestor pÄcate, se credea foarte
serios de acei oameni cÄ principele Milan al Serbiei a organisat
cu ajutorul vestitei societÄÅ£i studenÅ£eÅti âOmladina" ceva înspÄimîntÄtor.
în curînd partea sudicÄ a Ungariei si CroaÅ£ia vor
fi infestate de bande revoluÅ£ionare si â Ungaria s'a dus! Deci
înnainte de rÄzboiul cu Turcii, care începu întÄiu la Sîrbi pentru
ca mai tÄrziu sÄ fim amestecaÅ£i Åi noi într'însul, lupta se
deschisese cu cea mai mare vehemenÅ£Ä Ã®mpotriva si a Sîrbilor
Åi a Romînilor.
La 1878, dupÄ ce se mîntuise rÄzboiul balcanic, care, cu toate
cÄ de partea sîrbeascÄ n'a fost biruitor, a produs totuÅi o mÄrire
a Serbiei si a adus o înnÄlÅ£are a prestigiului RomÄniei Åi
crearea în Peninsula BalcanicÄ a unui not i Stat slav: Bulgaria,
dupÄ ce rÄzboiul acesta produsese Åi în mentalitatea naÅ£ionalitÄÅ£ilor
supuse din Ungaria efectul moral pe care Ungurii îl
constatÄ fÄrÄ sÄ-1 poatÄ Ã®mpiedeca si de care se tem fÄrÄ a se
putea lupta împotriva lui, împÄratul încheia sesiunea unui Parlament
în care Romînii nu avuserÄ altÄ menire decît aceia de
*a face declaraÅ£ii, din care am ales pÄrÅ£ile mai caracteristice, Åi
anunÅ£a alegeri pentru o CamerÄ nouÄ.
FireÅte cÄ atunci s'a pus din nou întrebarea care se pusese
la 1872: Se menţin Romînii în atitudinea lor de pasivitate sat
i
trebuie s'o schimbe pentru o politicÄ activÄ ? în fruntea pasiviÅtilor
se afla un om, a cÄrui situaÅ£ie culturalÄ Ã®ntre Romîni era
fÄrÄ pÄreche : Gheorghe BariÅ£. Aceasta Åi din causÄ cÄ foaia lui
era de fapt singura care avea o influenÅ£Ä asupra naÅ£iei, âGazeta
Transilvaniei". Mal exista foaia lui Saguna, dar marele Mitropolit
murise de mult. Trecuse Åi palida stÄpînire bisericeascÄ a fos-

â 259 â
tului episcop de Arad, Procopie Ivacîcovici. De fapt: IvaÅcu
nÄscut din Romîni Åi între Romînii din comitatul Torontalului.
dar elev al Seminariului sîrbesc din VîrÅeÅ£ Åi fost funcÅ£ionar al
Mitropoliei din CarlovÄÅ£, unde fratele sÄu era profesor Åi scriitor
sîrb, el pÄrea la moartea lui Åaguna indicat pentru alegere prin
locul pe care-1 avea în Biserica Romînilor, de care fusese legat
prin masura de organisare. Fu ales în curînd însÄ, la 1874, Patriarh,
pentru cÄ Ministeriul nu voiÄ pe altul asupra cÄruia se
opriserÄ Sîrbii, si e! primi aceastÄ strÄmutare care putea sÄ contribuie
la o nouÄ amestecare a rosturilor noastre naÅ£ionale cu
ale Sîrbilor. Dar în noua sa situaÅ£ie n'avu nor"oc, cÄci Tisza-1 sili
sÄ se retragÄ (el muri la 1881, ca simplu particular. în Biserica-AlbÄ).
UrmaÅul sÄu, Miron Romanul, un Bihorean (n. 1828).
care Åi el venia de la Arad, nu-Ål lÄmuri pe deplin Åi uÅor atitudinea.
Un om foarte capabil, care s'a impus adversarilor. care
Åi-a asimilat foarte rÄpede o culturÄ â fusese Åi profesor la Arad
Åi colaborase la presa romÄneascÄ â, care supt raportul politicei
era deosebitÄ; un om de prestanÅ£Ä Åi de prestigiu; nu sÄmÄna
cu un Ivacîcovicî oarecare, care credea cÄ poate sÄ capete moÅtenirea
lui Åaguna represintînd numal o BisericÄ, nu Åi o naÅ£iune.
Miron Romanul a avut Åi foarte mari slÄbiciuni. Dar, cu toatt.
acestea, trebuie sÄ recunoaÅtem cÄ, dacÄ el n'a fost urmaÅul lui
Åaguna în ceia ce priveÅte marile însuÅiri intelectuale, în ceia
ce priveÅte chemarea culturalÄ, â cultura propriu zisÄ fiindu-I
mal mult sau mal puÅ£in indiferentÄ â. el represinta cu demnitate
un neam în faÅ£a adversarilor lui fireÅti. FÄrÄ sÄ-sl jertfeascÄ
crezul si Åtiind sÄ gÄseascÄ modalitÄÅ£i de acelea care
erau ocrotitoare, nu pentru persoana lui, ci înuainte de toate
pentru forma bisericeascÄ Åi corpul naÅ£ional de care se Å£inea. el
Åtiu sÄ apere moÅtenirea fÄrÄ a atrage ura împotriva acelor
apÄraÅ£i de el, lucru foarte greu Åi foarte necesar în anumite
împrejurÄri.
La 1879 dispÄruserÄ Åi foile care se tipÄriau în Pesta, âAlbina",
âFederaÅ£iunea"; încetase rÄpede foaia lui loan LÄpf'datu,âpoetul
Åi nuvelistul, meritosul profesor braÅovean în strînsÄ legÄturÄ cu
curentele de idei din RomÄnia,âÅi a lui Frîncu, âOrientul Latin",
Åi nu apÄruserÄ Ã®ncÄ âLuminÄtorul" Åi âObservatorul", unul în
TimiÅoara. celÄlalt în Sibiiu. âGazeta Transilvaniei" fu continuatÄ

â 260 â
la 1877, în timpul bolii lui loan MurÄÅanu Åi pÄnÄ ce fiul a-
cestuia, Aurel, primi moÅtenirea ziaristicÄ a pÄrintelui sÄu. Åi
dupÄ aceia însÄ glasul lui BariÅ£ dominÄ, prin Observatoriul din
Sibiiu, care Å£inu de la 1878 la 1885; el oprise încÄ de la 1865
âFoaia" culturalÄ.
Se redacteazÄ atunci, de dînsul, un memoriu menit sÄ explice
naţiunilor conlocuitoare care este causa pentru care Romînii nu
se pot hotÄrî sÄ treacÄ dincolo de margenile unei stricte pasivitÄÅ£i.
Cu ocasia aceasta el spune: âAr fi umilitor pentru poporul
romîn sÄ sÄrute mina care-1 loveÅte, sÄ se roage poate de
iertare. S'au fÄcut, doar încercÄri cu trimeterea de deputaÅ£i la
dieta din Pesta, Åi am vÄzut cum au fost ei trataÅ£i." NiciodatÄ
pasivitatea n'a fost înfÄÅ£iÅatÄ Ã®ntr'o formÄ mai capabilÄ de a
trezi sentimentele. ObiecÅ£iunea cÄ prin pasivitate se împiedecÄ
legÄtura din ce în ce mai strînsÄ dintre inteligenÅ£Ä Åi popor
fiindcÄ poporul nu s'a putut supune absolut disciplinei naÅ£ionale
Åi, prin urmare, atunci cînd a fost vorba de alegeri, foarte mulÅ£i
au votat, Åi nu pe un Romîn, ci pe un strÄin. aÅa încît prin
aceasta s'au deprins sÄ voteze strÄini, nu hotÄrî schimbarea de
direcţie.
Activismul înseamnÄ Ã®n orice cas frecventarea inamicului, Åi
aceasta în vreme de armistiţiu. Frecventarea aceasta nu este
periculoasÄ pentru o armatÄ ce are sentimentul datoriei faÅ£Ä de
steag, dar ea e foarte periculoasÄ pentru o armatÄ fîÄmîndÄ,
pentru Åefi ambiÅ£ioÅi sau supuÅi conruperii. Imunitatea moralÄ
supt orice raport se capÄtÄ prin multe sforÅ£Äri, Åi pÄnÄ atunci
trebuie sa zicem: âÅi nu ne duce în ispitÄ...".
De partea cealaltÄ, s'au adus, de cÄtre unii advocaÅ£i de la
BraÅov Åi din alte pÄrÅ£i, argumentele pe care le cunoaÅtem. Ele au
prins întru atît, întru cît aceia cari se depÄrtati dp planul fixat
în adunÄrile de la 1878, ardeleanÄ Åi bÄnÄÅ£eanÄ, nu erau trataÅ£i
ca desertori Åi trÄdÄtori ai naÅ£iunii. Cînd doi din represintanÅ£ii
cestuilalt crez Åi-au pus candidatura la alegeriâba pe unul l-a tI
votat Åi SaÅii Åi anumiÅ£i Unguri în Å¢ara Bîrseiâ, rupîud în felul
acesta disciplina naÅ£ionalÄ; ei ati fost înfruntaÅ£i aspru de represintanÅ£ii
pasivismului, dar numÄrul acelora cari at i întrat în Camera
ungureascÄ era prea mare ca sÄ fie cu toÅ£ii înlÄturaÅ£i
dintre conducÄtorii naÅ£ionali. Ati întrat Niculae StrÄvom, care
se rostise pentru activism, Partenie Cosma, care vorbia toarte

â 261 â
bine în Camera ungureascÄ, Gheorghe Pop de BÄsesti, generalul
Traian Doda, Alexandru Roman, Gheorghe Szerb Åi alÅ£ii cari
nu mai sînt printre cei vii.
Åi, atunci, în discuÅ£ia privitoare la presenÅ£a sau lipsa Romînilor
în lupta ce era sÄ se deschidÄ acum, se enunÅ£ati din
noÄ formule din ce în ce mai clare ale ideilor despre care în
altÄ formÄ fusese vorba înnainte. De exemplu ziceati unii dintre
Romîni: âO simplÄ emigraÅ£ie ca în secolul al XlII-1ea Åi alXIV-1ea
de Romîni din Transilvania în RomÄnia sau în Dobrogea ar
avea de resultat peirea de foame a unui mare numÄr de proprietari
în Transilvania; iar, de s'ar aduce în locul Romînilor
emigraÅ£i colonii nemÅ£eÅti sati jidoveÅti, ruina acelor proprietari
ar fi mai sigurÄ". AltÄ datÄ: âPresa romÄneascÄ Ã®n Transilvania
geme supt un jug care astÄzi nu-Åi are pÄrechea nici în Rusia,
nici în Turcia". âDe la un anume moment încolo perseverenÅ£a
întru a cere trece în cerÅetorie umilitÄ Åi abjectÄ, cu totul opusÄ
caracterului poporului romÄnesc Åi demnitÄÅ£ii sale naÅ£ionale."
Åi mai departe: âSÄ afle odatÄ toatÄ lumea. prin urmare Åi
compatrioÅ£ii noÅtri, cÄ naÅ£iunea romînÄ nu voieÅte sÄ aibÄ nimic
din graÅ£ie, ci insistÄ pentru cîÅtigarea drepturilor omeneÅti, civile
Åi politice Åi naÅ£ionale".
Acum, cînd deputaÅ£ii romîni întrarÄ Ã®n noul Parlament. eî gÄsirÄ
acolo în discuÅ£ie chestiuni care cereau neapÄrat Åi o intervenÅ£ie
a lor. Era, între altele, chestiunea anexÄrii Bosniei si HerÅ£egovinei,âimportantÄ,
pentru cÄ, fiind Åi ea o chestie naÅ£ionalÄ. trebuia
sÄ intereseze supt raportul naÅ£ional pe Romîni. Erati Unguri
cari nu vedeau cu plÄcere aceastÄ âocupaÅ£ie", fiindcÄ cele douÄ
provincii fuseserÄ luate 'n înÅ£elegere cu Rusia.
Åi mai era ceva: Bosnia Åi HerÅ£egovina se luaserÄ de la Turci;
dar Ungurii ati fost totdeauna, pÄnÄ Ã®n timpurile din urmÄ, niÅte
mari prieteni ai acestora. Cadouri trimese Turcilor în anumite
momente de crisÄ, ca în 1877, ati învederat aceastÄ simpatie,
pe care ei Åi-o închipuie cÄ se îndreptÄÅ£eÅte prin comunitatea
de rasÄ. Åi, în sfîrÅit, Monarhia se gÄsia într'o teribilÄ crisÄ financiarÄ
la 1878: se întrevedea cantitatea enormÄ de bani care
se va risipi pentru organisarea acestor provincii, Åi mulÅ£i se întrebati:
vor valora ele vre-odatÄ Ã®n viitor atîta cît sÄ compenseze
aceste însemnate pierderi de bani? Se uita poate cÄ era acolo

â 262 â
un condominiu cu Austriecii, cari, în administraÅ£ie Åi colonisare,
au Åtiut sÄ-Ål facÄ partea.
Dar, în sfîrÅit, chestiunea aceasta Å£inea vie problema balcanicÄ
în Parlamentul unguresc, Åi deputaÅ£ii romîni aveau prilejul sa
intervie. Si, atunci, s'a vorbit, atît în Camera DeputaÅ£ilor, cît Åi
în a MagnaÅ£ilor, despre întreaga problemÄ a Balcanilor Åi a DunÄrii,
aÅa cum fusese pusÄ. Åi resolvitÄ numal în parte, de rÄzboiul
de la 1878. AÅ£i avut prilejul Romînii sÄ vorbeascÄ, între
altele, Åi despre RomÄnia, pe care, Åi dupÄ 1878, atîtea persoane
din lumea politicÄ ungureascÄ se fÄceau cÄ nu o pot numi altfel
decît âMoldo-Valahia" Åi cÄreia i se aduceau, fÄÅ£iÅ Åi pieziÅ,
tot felul de critice Åi învinuiri.
Pentru a le rÄspinge, un Miron Romanul întrebuinÅ£a formele
cele mal supÅ£iri ale diplomaÅ£iei. declarînd cÄ nu poate sÄ fie
învinuit cÄ vorbeÅte din punctul de vedere romÄnesc, nici mÄcar
din punctul de vedere al rasei latine, ci numal din punctul de
vedere politic actual. Åi cu aceasta Åi-a cîÅtigat Åi o cÄlduroasÄ
strîngere de mînÄ din partea împÄratului, fiind ales în delega-
Å£iuni Åi avînd onoarea de a se presenta înnaintea MaiestÄÅ£ii
Sale.
Un frumos discurs Å£inut cu prilejul acesta a fost Åi acela al
d-lui Partenie Cosma, care a amintit de neîncrederea pe care
toÅ£i o aveau faÅ£Ä de RomÄnia înnainte de începerea rÄzboiului,
de surîsul curios si compÄtimitor al marilor Puteri faÅ£Ä de
armata- noastrÄ Åi de admiraÅ£ia Europei care s'a cîÅtigat prin
purtarea trupelor romÄneÅti alÄturi de cele ruseÅti, în sfîrÅit de
dovada, care s'a fÄcut, cÄ, aici, la DunÄre. este un popor viteaz
Åi tînÄr, capabil de lucruri mari.
îndatÄ dupÄ aceasta, la 1879. un interesant capitol se deschide
în viaÅ£a Romînilor din Ardeal si Ungaria. Politica agresivÄ
a Ungurilor faÅ£Ä de dînÅii devine mal puternicÄ, mal fÄrÄ scrupule.
Ministrul do InstrucÅ£ie, Tnifort, care era în adevÄr âtres fort"
în ceia ce priveÅte ignbrarea unor drepturi elementare ale na-
Å£ionalitÄÅ£ilor celorlalte. presintÄ, în sensul generaÅ£iei sale întregi,
un proiect de lege care tindea la întrebuinţarea limbii maghiare
în Åcolile elementare romÄneÅti Åi la controlul învÄÅ£Ätorilor
cu privire la predarea acestei limbi. Era vorba de trei ori
Åese ani, în care timp orice învÄÅ£Ätor romîn trebuiasÄ fie în stare

â 263 â
a preda limba Statului în Åcolile romÄneÅti. DacÄ nu, va trebui
sÄ plece de la ÅcoalÄ, ca sÄ tacÄ loc altuia mal bine pregÄtit.
MÄsura aceasta, care nu tindea la altceva decît la desorganisarea
totalÄ a Åcolilor elementare si, pe de altÄ parte, la schimbarea
caracterului lor lingvistic si naÅ£ional, în aÅa fel, încît ele
sÄ devie inutile pentru naÅ£iunea care ie sprijine, natural cÄ a
deÅteptat împotrivirea tuturor cercurilor romÄneÅti fÄrÄ deosebire
de clasÄ socialÄ, fÄrÄ deosebire de confesiune, fÄrÄ deosebire
de vederi politice imediate, de activism sau de pasivism.
Pentru întÄia oarÄ dupÄ 1848 â Åi aceasta este însemnÄtatea
mare a lucrului â, acest atentat plÄnuit Åi îndeplinit în potriva
drepturilor limbii romÄneÅti, care este Åi limba popularÄ Åi limba
localÄ a Romînilor de dincolo, a strîns pe toÅ£i Romînii în aceiaÅi
oaste luptÄtoare. Folos incalculabil ! Åi de aceia este bunÄ duÅmÄnia
fÄÅ£iÅÄ Åi lovitura necruÅ£Ätoare. Un popor sÄ nu se roage
lui Dumnezeii sÄ capete amabilitÄÅ£i din partea adversarului sau
concesiuni ipocrite, fiindcÄ atunci el va merge cÄtre o demoralisare
complectÄ. Ci atacul sÄ Åi-1 cearÄ din toate puterile rugÄciunii.
Un astfel de atac, drept la inimÄ, necruÅ£Ätor, s'a fÄcut împotriva
Romînilor la 1879. Åi au constatat Ungurii cu oarecare mirare,âfiindcÄ
prea se deprinseserÄ a vedea confesiuni Åi linii
de conduitÄ, Åi nu vedeau destul o unitate naÅ£ionalÄ, elementarÄ
âcÄ este totuÅi naÅ£iunea de la 1848 si cÄ Ã®n anumite împrejurÄri
ea e gata sÄ lucreze solidar Åi fÄcînd cele mal mari sacrificii.
El contafl pe faptul cÄ Åaguna dispÄruse. VlÄdica cel noÄ era
asa de bine primit în Camera magnaÅ£ilor Åi-i prindea aÅa de
bine cînd mîna lui era strînsÄ de degetele MÄriei Sale ! Contau
Åi pe faptul cÄ Ã®ntre VlÄdici nu eraÅ£i cele mal bune legÄturi.
Noul Mitropolit unit (n. Maiu 1820, în Bihor Åi el) era om de
neam ales, doctor în teologie de la Viena, deci de o culturÄ
aleasÄ, de o inteligenÅ£Ä care nu se ridica foarte sus, dar care
se Å£inea la un nivel convenabil, un arhiereu capabil de o bunÄ
organisaÅ£ie, Åi cÄruia Åcolile din Blaj îl datorescasa de mult. Dar
luptÄtor politic nu era Åi nu voiÄ sÄ fie. De ce nu s'ar încerca
deci lovitura cea mare acuma ?
Legea Tre-fort s'a votat, dar folosul vÄdit, resultat pentru Romîni
din împotrivirea la votarea acestei legi, a fost imens. FÄrÄ

â 264 â
el fÄrÄ Ã®ndoialÄ cÄ nu s'ar fi ajuns la declaraÅ£iile îndrÄzneÅ£e din
1881, la nonl program, aÅa de mîndru, în jurul cÄruia s'afl strîns
toţi Romînii. Program mal mult sau mal puţin oportun, dar
programele cele mari nu sînt totdeauna si programele oportune.
S'a ales o deputaÅ£ie care sÄ meargÄ la împÄratul; trebuiafl
sÄ facÄ parte dintr'însa represintanÅ£i al Consistoriului, cîte doi,
Åi toÅ£i episcopii. Erau sÄ meargÄ din partea Bisericii unite Vancea.
Mitropolitul actual, Victor MihÄlyi, atunci la Gherla, iar, din partea
cealaltÄ, a neuniÅ£ilor, Miron Romanul, loan Popazu, de la CaransebeÅ,
Åi loan MeÅ£ian, noul episcop de Arad. Era Åi un memorandum
care trebuia presintat, Åi se punea chestiunea dacÄ trebuie sÄ fie o deputaÅ£ie
Åi de laici, cum a fost casul mal tÄrziu, o deputaÅ£ie aleasÄ din
întregimea poporului romÄnesc, ori numal una de clerici. E rÄu cÄ afl
fost designaÅ£i preoÅ£ii ? Cred cÄ era mal bine ca, atunci, la 1879, sÄ
se facÄ aÅa, fiindcÄ pe ârepresintantul naÅ£iunii" îl poate refusa
Curtea, petiţiunea lui se poate trimite la ministrul unguresc; pe
acela însÄ care este Åeful unei Biserici, pe care însuÅi împÄratul
a întemeiat-o ca rÄsplatÄ pentru niÅte servicii foarte reale, pe
acela care vorbeÅte, nu numal în numele oamenilor, ci Åi în al lui
Dumnezeu, îl poate rÄspinge cu mult mal greu. âPreoÅ£ii cu crucea
în frunte" nu trebuiau uitaÅ£i cu desÄvîrÅire nici în timpurile urmÄtoare,
dupÄ 1848, fiindcÄ acolo Biserica nu însemna numal o tradiÅ£ie,
numal forma spiritualÄ a unui popor în legÄturÄ cu puterea nevÄzutÄ,
ci Åi singura formÄ romÄneascÄ deplin recunoscutÄ de
Stat, garantatÄ neapÄrat de dînsul Åi intangibilÄ Ã®n ultima esenÅ£Ä.
Nu putem ascunde faptul cÄ episcopii uniÅ£i s'afl grÄbit sÄ
meargÄ cei d'intÄiu ca sÄ poatÄ pleca imediat, spre a nu-i gÄsi
ceilalÅ£i. Lucru absolut vrednic de osîndÄ. Caracterul mÄreÅ£ pe
care 1-ar fi avut aceastÄ represintare unicÄ a poporului romîn
prin Åefii sÄi religioÅi a fost pierdut prin duÅmÄuia confesionala,
prin rivalitatea Åi invidia confesionalÄ, care n'au putut sÄ disparÄ
nici într'un moment aÅa de mare, din care erau sÄ se tragÄ
consecinÅ£e aÅa de importante. împÄratul a rÄspuns cÄ el are
înnainte de toate grijÄ, ca un bun pÄrinte, âde a pÄstra pacea
Åi buna înÅ£elegere între toate naÅ£iunile sale". Iar, cîtÄva vreme
dupÄ aceasta, iscÄlia proiectul de lege: el trecea prin amîndouÄ
Camerele Åi era Åi sancÅ£ionat.
FireÅte cÄ, alÄturi de dinasticism, de credinÅ£a faÅ£Ä de împÄrat,
de dorinÅ£a de a nu-1 supÄra supt nici un raport, Åi mal puternicÄ

decît toate aceste considerente, e însÄÅi nevoia naÅ£ionalÄ de a
se apÄra. Cînd au întrat deci episcopii neuniÅ£i în reÅedinÅ£ele
lor, au avut o primire triumfalÄ, mai frumoasÄ ca pentru un
împÄrat. S'a vorbit atunci cu mult entusiasm de scopurile cÄtre
care trebuia sÄ meargÄ neapÄrat desvoltarea naÅ£ionalÄ. Åi Hodos
striga în auzul lui Miron Romanul, pe care îl serbÄtoriau- âAici
sîntem, aici stÄm, ca stînca eternÄ a unui popor, pusÄ aici de
Dumnezeu!".
Aplicarea legii a întîmpinat dificultÄÅ£i enorme Åi ea a produs
numal o parte din resultatele care se aÅteptau, â nu fiindcÄ a
lipsit buna disposiţie din partea acelora cari erau meniţi s'o
aplice, dar fiindcÄ o administraÅ£ie nu poate cîte îÅi închipuie ea,
Åi mai ales cînd tendinÅ£ele ei sînt absolut nepotrivite cu tendinÅ£ele
societÄÅ£ii cÄtre care se îndreaptÄ.
Dar efectele morale au fost: hotÄrîrile de la 1881 Åi crearea
partidului naÅ£ional romÄnesc. întinzînd asupra Ungariei întregi
programul sÄu complect în lupta, pe care întÄiu în forma pasivÄ,
pe urmÄ Ã®n forma mai activÄ, o poartÄ acest partid.

XX.
Formarea âpartidului naÅ£ional romîn".
în ce priveÅte solidaritatea Romînilor de dincolo, existar t lacune
foarte însemnate, cu toatÄ hotÄrîrea pe care o luasera în
repeÅ£ite rînduri, fie în Ardeal, fie în pÄrÅ£ile de dincolo de hotarele
Ardealului, de a forma o singurÄ organisaÅ£ie romÄneascÄ-
Organ isaÅ£iile politice serioase pot sÄ vie numal din douÄ stÄri
de fapte: sau din perpetuarea unei clase dominante. care duce
din generaÅ£ie în generaÅ£ie aceleaÅi aspiraÅ£ii, Åi aspiraÅ£iile acestea,
concretisate din cînd în cînd în programe, strîng în jurul unui
singur crez pe toÅ£i aceia cari sînt meniÅ£i sÄ conducÄ o na-
Å£iune, sau se produce o miÅcare popularÄ cu caracter revoluÅ£ionar,
de pe urma cÄreia, Åi potrivit cu tradiÅ£iunile pe care le-a
creat o astfel de miÅcare, se alcÄtuieÅte pe urmÄ un altfel de
program decît al trecutului. în Ardeal însÄ, nu fusese nici clasa
dominantÄ Åi, dacÄ luptase o revoluÅ£ie, aceia de la 1848, era o
revoluÅ£ie învinsÄ.
Deci se înÅ£eleg foarte bine greutÄÅ£ile pe care le-a întîmpinat
organisaţia Romînilor de dincolo la 1880. Ardealul se ţinea mal
dîrz în cererile sale, cu toate cÄ puterile din el slÄbiau relativ,
pe cînd cei aflÄtori dincolo de hotarele ardelene se simÅ£iau cu
mult mal puternici, dar nu aveaÅ£i pentru dînÅii aceiaÅi tradiÅ£ie
de concentrare a romînismului în acele pÄrÅ£i. Åi, cînd a fost
vorba de organisarea unitarÄ a Romînilor Åi de fixarea unui program,
greutÄÅ£ile acestea s'au întîlnit, Åi a trebuit sÄ se ducÄ o
adevÄratÄ luptÄ pentru înlÄturarea lor. AÄ trebuit, între altele,

â 267 â
sÄ se facÄ douÄ feluri de convocÄri, la douÄ ceasuri deosebite
din aceiaÅi zi de 12 Maiu, pentru a ajunge în sfîrÅit la organisarea
unicÄ a partidului naÅ£ional romîn. întÄia miÅcare, venitÄ de la
comitetul electoral ardelean ales în 1878, privia numal pe Ardeleni
Åi numal a doua, din partea comitetului de Åepte, ales de
conferinÅ£a sibiianÄ din 1880, privia pe toÅ£i alegÄtorii romîni.
Aceia cari luaserÄ Ã®nsÄ iniÅ£iativa adunÄrii ce trebuia sÄ fixeze
forma politicÄ luptÄtoare a Romînilor de supt Coroana Sf.
Åtefan erau âbÄrbaÅ£ii romîni, 22 la numÄr, de prin mai toate
pÄrÅ£ile locuite de Romîni din patria comunÄ, adunaÅ£i ocasionalmente
laolaltÄ Ã®n Sibiiu", în casa d-lui Partenie Cosma Åi în urma
unei înÅ£elegeri luate dupÄ adunarea de la Turda a âAsociaÅ£iei".
Oameni de încredere ai naţiunii... E cam vag terminul acesta de:
âoameni de încredere", Åi mandatul lor era foarte dubios. Nenorocirea
face ca pÄnÄ Ã®n momentul de faÅ£Ä la originea ortcÄrii
situaÅ£ii în lupta Romînilor de dincolo se întîlneÅte acest dubiu,
care scade fÄrÄ Ã®ndoialÄ prestigiul autoritÄÅ£ii acelora cari vorbesc
în numele naţiunii romîne. Oricînd se poate produce o
disidenÅ£Ä, al cÄrii drept la viaÅ£Ä se poate contesta numal cu
greu. Nimeni nu poate împiedeca pe oamenii ambiÅ£ioÅi de a
rÄsÄri. Åi aceÅtia încep prin a verifica valoarea Åi calitatea politicÄ
a predecesorilor lor.
In afarÄ de hotarele Bisericii, în care Åayitna voise sÄ zÄgÄzuiascÄ
viaÅ£a politicÄ a întregii Romînimi, era firesc lucru sÄ se înttmpine
dibuirile Åi rÄtÄcirile, dar Biserica însÄÅi, în totalitatea ci, era vinovatÄ
cÄ nu crease, printr'o nedesfÄcutÄ unire în orice manifestaiie privind
cultura Åi politica neamului, o (iasÄ unicii pentru desvoltarea lui
luptÄtoare. Mirenii aveau Åi ei pÄcatul, extrem de grav, cÄ
nu fÄcuserÄ nicio încercare pentru a îndrepta aceastÄ BisericÄ,
unitÄ Åi neunitÄ, care totuÅi atîrna aÅa de mult de dînÅii, pe
alte cÄi decît ale confesionalismului ori ale oportunitÄÅ£ilor personale.
Cei 22 de oameni de încredere declaraserÄ ânecesitatea,
utilitatea Åi posibilitatea unei acÅ£iuni comune politice naÅ£ionale
pe basa solidaritÄÅ£ii în general". Ei ceruserÄ observarea legilor
celor vechi Åi âstÄruinÅ£Ä la legi noi". Dar evident cÄ acestea toate
erau lucruri provisorii, pânÄ la adunarea delegaÅ£ilor, pÄnÄ la alegerea
acelei adunÄri generale romÄneÅti, care, ea, trebuia sÄ recunoascÄ
organisarea Åi sÄ primeascÄ programul cel nou.

â 268 â
Pentru acÅ£iunea în acest scop, comitetul de Åepte era foarte
bine ales. Pe atunci nu prea era vorbÄ de tineri Åi bÄtrîni, pentru
un motiv, Åi anume acela cÄ tinerii se amestecau în viaÅ£a
'socialÄ Åi politicÄ numal dupÄ ce ajungeau la o anumitÄ vrîstÄ.
dupÄ ce aveau o anumitÄ experienÅ£Ä Åi, atunci, natural cÄ Ã®ntre
omul de 40 de ani Åi între cel de 60 nu prea era aÅa mare deosebire.
Pe atunci domnia obiceiul ca întÄiti sÄ treacÄ cineva
prin fasele de iniÅ£iare Åi dupÄ aceasta sÄ se amestece în luptÄ.
în comitet era VincenÅ£iu BabeÅ, spirit plin de resurse, elastic
trecînd de la argumente de drept la cuvinte de spirit, cunoscîndu-Åi
adversarii extraordinar de bine ca unul ce trÄise în societatea
lor, parlamentarÄ Åi politicÄ, element extrem de folositor
în viaÅ£a Romînilor de dincolo, insondabil în ce priveÅte inten-
Å£iile Åi mijloacele sale de luptÄ. Era BariÅ£, care avea o autoritate
imensÄ, cunoÅtinÅ£i foarte bogate Åi, prin viaÅ£a lui' consecventÄ,
curatÄ Åi muncitoare, impunea respect oricui, rolul lui
în ce priveÅte desvoltarea culturalÄ a Romînilor fiind incomparabil
cu acela pe care 1-ar fi jucat oricare altul. Era d. Partenie
Cosma, plin încÄ de vitalitate politicÄ. Era Nicolae Popea (n. 1826,
la Satulung), cel mai bun ucenic a lui Åaguna, care-1 fÄcuse secretariti
consistorial în locul iubitului sÄu confident Pantazi,
un om impunÄtor, absolut intransigent în ideile sale. avînd o ideie
cu totul superioarÄ Ã®n ce priveÅte datoriile sale, stÄpîn pe trupul
Åi sufletul sÄÄ Åi activ în cel mai înnalt grad. Era Åi pe
atunci bÄtrînul SÄlÄgean Gheorghe Pop de BÄseÅti (n. 1835),
care, prin legÄturile sale cu aristocraÅ£ia maghiarÄ, prin marile
sacrificii pe care le fÄcuse trecînd de la vederile tinerilor nobili
de la 1848 la vederile partidului naÅ£ional romîn, îÅi cîÅtigase o
posiÅ£ie excepÅ£ionalÄ, ca unul pe care â ca Åi pe MocioneÅti, din
ce în ce mai retraÅi din viaÅ£a naÅ£ionalÄ, â toate condiÅ£iile vieÅ£ii
trebuiau sÄ-1 îndrepte în altÄ tabÄrÄ Åi care cu toate acestea a
revenit la Romînii sÄi. Era dr. loan RaÅ£iu (n. 1828 în Turda),
nobil, pregÄtit pentru teologia catolicÄ (Åi în Pesta), luptÄtor cu
armele în 1848, apoi trecut la studii de drept Åi la o carierÄ de
funcÅ£ionar supt absolutism, autor al âpronunciamentului" blÄjean
din 1867, îndemnÄtor capital al acestei miÅcÄri: un om colosal
Åi ca înnÄlÅ£ime Åi ca legÄturÄ, Åi sufleteÅte tot dintr'o bucatÄ,
cu totul incapabil de transacÅ£ii, avînd, în legÄturÄ cu cultura sa
romanÄ, un ideal al caracterului Åi mijloacelor în lupta politicÄ

â 269 â
ce impunea adversarului, în cel mai înnalt grad. Era în sfîrsit
profesorul Visarion Roman, distins cÄrturar al Romînilor din
Ardeal Åi gazetar plin de inimÄ la âTelegraful Romîn", âAmicul
Scoalei" Åi âAlbina".
La 12 Maiu â Åi desbaterile au tinut pÄnÄ la 14âs'a adunat
acel mare Sfat al poporului romîn, din care fÄceau parte Åi cei de
dincolo de hotarele Ardealului, prin doi delegaţi pentru fiecare
din Åese comitate (52 de persoane), iar, în ce priveÅte pe cei
din Ardeal, erau represintate 42 de cercuri Åi 7 oraÅe (103 persoane).
AsistenÅ£a a fost deci foarte numeroasÄ. Pe atunci nu
valora îndestul ideia de Stat maghiar Åi sistemul în legÄturÄ cu
dînsa, Åi nu-i trecea nimÄnui prin minte sÄ opreascÄ Å£inerea unei
astfel de adunÄri, absolut liniÅtitÄ, care cerea înnainte de toate
âsolidarisarea poporului romîn", am spus-o, iar celelalte douÄ
cerinÅ£e principale erau numal: observarea legilor actuale Åi crearea
de legi noi.
Proiectul de hotÄrîre, presintat de comitetul de 30 menit a
duce lupta, vorbia de trista situaÅ£ie a Romînilor, de âlegi foarte
greÅite Åi dÄunoase" (dÄunÄtoare), de administraÅ£ia pur maghiarÄ,
de sistematica desconsiderare a elementului romÄnesc ; se trimetea
un îndemn âadevÄrat loaial Åi curat patriotic",ââadevÄrat
loaial", ca sÄ nu supere pe împÄrat, Åi âcurat patriotic", ca sÄ
nu se bÄnuiascÄ nepatriotismul lor,âde resistenÅ£Ä faÅ£Ä de atacurile
continue din partea Maghiarilor (avîndu-se în vedere, mai
ales, noua lege a Åcolilor elementare). Åi, în acelaÅi timp, se arÄta
necesitatea âde a se uni toÅ£i Romînii de supt Coroana Sf. Åtefan
Åi de a-Åi împreuna Åi organisa puterile pentru apÄrarea drepturilor
Åi intereselor tuturor, politice, economice Åi mai vîrtos a
celor mai desconsiderate, naÅ£ionale Åi culturale, ale lor proprii"
S'a ales un comitet electoral de nouÄ membri, al cÄrui rost
era sÄ garanteze, înnainte de toate, aducerea la îndeplinire a
mÄsurilor de pasivitate, fiindcÄ, pÄnÄ atunci Åi pÄnÄ foarte tÄrziu,
pÄnÄ Ã®n zilele noastre, s'a pÄstrat aceastÄ atitudine de pasivitate.
în acelaÅi timp se fixeazÄ programul. Punctele lui pot surprinde
pe aceia cari-Åi aduc aminte de ultimele negocieri cu
Tisza fiul, cînd foarte mulÅ£i erau dispuÅi sÄ-1 sacrifice public, Åi
atîţia din aceia cari nu îndrÄznesc sÄ-1 sacrifice public 1-ar fi
sacrificat pe ascuns, ca Åi cum s'ar fi cuprins în el cele mai ra-

â 270 â
dicale din cererile îndrÄzneÅ£e. De fapt, într'un fel el era prea
puÅ£in noti Åi în altul era prea depÄrtat de tradiÅ£iunea, recentÄ
si bunÄ. care trebuia sÄ se observe.
Un program altul decît acel de la 3 Maiu 1848 nu se poate.
Deci cine ar fi vrut sÄ dea un program potrivit cu tradiÅ£ia trebuia
sÄ desvolte punctele de la 1848, cu aceastÄ deosebire cÄ
la 3 Maiu se fÄceau mal mult anumite enunÅ£Äri în ce priveÅte
dreptul naÅ£ional elementar Åi situaÅ£ia Ardealului Åi Ungariei,
iar de atunci Ungaria constituÅ£ionalÄ nouÄ, în forma ultimÄ
dualistÄ, trÄise mal multe decenii, Åi era vorba acum de o acordare
formalÄ cu împrejurÄrile, în vederea unei nouÄ acÅ£iuni imediate.
Dar oamenii de atunci, din 1881, n'au vorbit un cuvînt de programul
de 1848, ca Åi cum el ar fi fost cine Åtie ce lucru mai vechiu
decît Horea Åi CloÅca sau decît Mitropolitul Sava Brancovici,
pe cînd, slavÄ Domnului, erat i în adunare chiar persoane
care avuserÄ oarecare amintiri din împrejurÄrile de atunci. de Åi
mulÅ£i se strÄmutaserÄ la noi, unde, de sigur, era mai puÅ£inii
nevoie de dînÅii.
Astfel fÄrÄ nicio legÄturÄ aparentÄ Åi mÄrturisitÄ cu programul
de la 3 Maiu 1848 si, iarÄÅi, fÄrÄ vre-o legÄturÄ cu tendinÅ£o
maî înnaintate Åi mai îndrÄzneÅ£e ale generaÅ£iei ce se ridica, so
fixeazÄ urmÄtorul program, foarte rigid în aparenÅ£Ä, dar foarte
slab în ce priveÅte sisteinatisareii.
1) în ce priveÅte Ardealul, autonomia lui. Dar în ceia ce priveÅte
celelalte provincii ? Nu era niciun rÄspuns. însÄ aceasta era
neadmisibil; odatÄ ce se lua o mÄsurÄ Ã®n ce priveÅte o parte a
poporului. era o datorie sÄ se arÄte pÄrerea Åi în ce priveÅte
celelalte. Sau celelalte pÄrÅ£i vor fi ce ati fost pÄnÄ atunci, Ardealul
supunîndu-se pasivitÄÅ£ii Åi inactivitÄÅ£ii, iar celelalte teritorii
refusînd sÄ se supunÄ pasivitÄÅ£ii Åi participînd Åi la viaÅ£a activÄ
a comitatelor vecine, locuite Åi de o populaÅ£ie strÄinÄ?
2) întrebuinÅ£area limbii romîne în judecatÄ si administraÅ£ie,â
punct cunoscut.
3) Numirea de funcÅ£ionari romîrii sau cunoscÄtori al limbii
romÄneÅti.
4) Revisuirea Åi aplicarea legii naÅ£ionalitÄÅ£ilor, fÄrÄ a se indica
punctele asupra cÄrora mai ales trebuie sÄ apese aceastÄ revisuire.
5) Autonomia bisericeascÄ si ÅcolarÄ Åi susÅ£inerea Åcolilor de

â 271 â
>
Stat. Autonomia ÅcolarÄ depindea însÄ de autonomia bisericeascÄ,
si ca sÄ se puie în program autonomia bisericeascÄ Åi ÅcolarÄ»
se cerea cît de mult învoirea Åi concursul acelora cari represintau
organisaÅ£ia bisericeascÄ unitÄ Åi neunitÄ,- Åi aceasta lipsia
total. afarÄ doar d« presenÅ£a lui Popea, ale cÄrui legÄturi
cu oficialitatea sibiianÄ nu mal erau. pe departe. acelea din vremea
lui Sagnna. De nobis sine nobis este o formulÄ foarte nepotrivitÄ
în orice domeniu. dar mal ales atunci cînd se atinge
cineva de interesele unui corp constituit, care trebuie mÄcar
consultat.
6) O lege electoralÄ mal blîndÄ, âpe basa votului universal"
sau mÄcar a unei âdÄri directe".
7) Lupta împotrivamaghiarisÄrii, ea fiind ânepatrioticÄ". Aceasta
era însÄ o îndrumare, un punct de program.
8) O alianÅ£Ä se va încheia cu âtoÅ£i aceia" cari vor luptÄ Ã®n
acelaÅi sens, âcari mal vîrtos vor Å£inea cont de interesele Åi bunÄstarea
poporului peste tot". Decisiune foarte greÅitÄ, care deschidea
calea tuturor alianţelor de oportunitate cu elemente de alt
caracter, adînc nemulÅ£Ämite Åi ele în Statul ungar, aÅa cum se
presinta în momentul acela. Dar alianţe de acestea nu pot decît
sÄ Ã®ncurce.
Åi luptele pe care le conduce o coaliÅ£ie sînt de obiceiÅ£i mal comode
pentru duÅmanul comun decît lupta ce ar purta-o, încordîndu-Ål
toate puterile, unul singur.
9) în ce priveÅte dualismul, Romînii îÅi reservÄ pÄrerea. âChestiunea
dualismului nefiind astÄzi la ordinea zilei, partidul naÅ£ional
îÅi reservÄ a se pronunÅ£a asupra ei la timpul sÄil" Dar punctele
ce se reservÄ nu se pun în program pentru a mascÄ desaprobarea
stÄrii de lucruri actuale.
Programul naÅ£ional din 1881 a trezit resistenÅ£Ä Ã®n multe locuri
unde era natural sÄ trezeascÄ resistenÅ£Ä, dar într'o formÄ care
putea sÄ fie evitatÄ. Li s'a fÄcut imediat proces de rÄi cetÄÅ£eni
ungari pe basa neadmiterii dualismului Åi a dorinÅ£ei de autonomie
a Ardealului, cereri în afarÄ, nu de legile Ungariei, ci de
basele constituÅ£ionale ale Statului. Åi este o întrebare: ce este
mal potrivit într'o luptÄ ca a Romînilor de dincolo: sÄ se atace
întÄiu legile, pentru ca prin legi noi sÄ se ajungÄ la putinÅ£a schimbÄrii
regimului constituÅ£ional, sau sÄ se atace regimul consti-

â 272 â
tuÅ£ional, punînd toatÄ greutatea pe acest atac Åi împiedecîndu-se
în felul acesta lucrul efectiv în ceia ce priveÅte schimbarea le
gilor? Cred cÄ este cu mult mai bine sÄ se cîÅtige terenul pânÄ
la redutÄ, înnainte dea se suna din trîmbiÅ£ÄcÄ va fi atacatÄ. Dar
terenul pÄnÄ la redutÄ, aceasta însemneazÄ legile.
Orice partid nu are_ numal un program. Are programul pe care-1
enunÅ£Ä Åi are programul intim. De multe ori programul care se
enunÅ£Ä nu trebuie sÄ cuprindÄ toate punctele programului intim,
fiindcÄ Ã®nseamnÄ o înÅtiinÅ£are a adversarului, ceia ce nu e de nevoie.
CÄci, programul odatÄ enunÅ£at, nu se mai poate lepÄda
cineva de dînsul, nu se poate da înnapoi un pas faÅ£Ä de el.
Partea cea mai rea în ce priveÅte lupta contra programului
de la 1881 a fost resistenÅ£a claselor superioare romÄneÅti Åi mai
ales a acelora cari, în clasele superioare de dincolo, fÄrÄ deosebire
de confesiune, aveau o notorietate Åi o valoare politicÄ. Mitropolitul
Miron Romanul s:a declarat de la început, printr'o
circularÄ trimeasÄ credincioÅilor sÄi, împotrivÄ, declarînd cÄ este
în adevÄr necesar ca Romînii sÄ se organiseze. sÄ-Åi dea un program,
dar nu admite un program care atacÄ basele constitu-
Å£ionale ale Ungariei. Åi atunci, în scurtÄ vreme, a încercat sÄ
opunÄ acestui program, care cuprindea ânegaÅ£iunea stÄrei actuale
de drept", cum spunea el, programul partidului constituţional,
precum junimiÅtii la noi, acum treizeci de ani, se prefÄcuserÄ Ã®n
partid constituÅ£ional, arÄtînd cÄ ei înÅ£eleg consolidarea RomÄniei
pe basele unei ConstituÅ£ii care nu are nevoie sÄ fie schimbatÄ.
Programul1 începe cu declaraÅ£ia necesitÄÅ£ii âconsolidÄrii Statului"
Åi continuÄ cu fel de fel de demonstraÅ£ii de frÄÅ£ie faÅ£Ä de
Unguri. Aruncat în oposiÅ£ie faÅ£Ä de cellalt program, fÄcut fÄrÄ
comentarea Åi participarea sa, Mitropolitul Miron a forÅ£at nota.
Poate cÄ Åi din acest punct de vedere era mai bine sÄ nu i se
creeze o situaÅ£ie în care îndÄrÄtnicia lui cunoscutÄ sÄ-1 sileascÄ
a face declaraÅ£ii atît de supÄrÄtoare pentru conaÅ£ionalii sÄi.
S'au fÄcut alegerile. în alegerile acestea au ieÅit represintatiÅ£i
ai Romînilor din pÄrÅ£ile de dincolo de Ardeal: Sz6rb, Roman,
generalul Doda. Si în CamerÄ ei au purtat lupta care se putea
aÅtepta împotriva unor nouÄ legi, care veniau din partea lui
1 Cartea de aur, VII, p. 35 Åi urm.

â 273 â
Tre"fort. în adevÄr, ca sÄ se întregeascÄ legea învÄÅ£Ämîntului primar,
a venit legea privitoare la Åcolile medii, cu prevederea ca,
nu numal limba maghiarÄ, ci si istoria sÄ se predea în limba
maghiarÄ; deci introducerea într'o mÄsurÄ cu totul inadmisibilÄ
din punct de vedere pedagogic Åi naÅ£ional a unei limbi pe care
nu Åi-o poate însuÅi cineva care nu e Maghiar decît cu o greutate
aÅa de mare, încît nu-i mai rÄmîn puteri suficiente ca sÄ
înveÅ£e Åi alte lucruri. La lupta aceasta, care nu se Å£inea de programul
din Sibiiu, au participat fireÅte Åi Åefii Bisericii romîno,
Åi partea pe care a avut-o arhiepiscopul Bisericii unite în a-
ceastÄ luptÄ a contribuit la solidaritatea moralÄ a Romînilor.
S'a întîmplat însÄ atunci un lucru pe care moderaÅ£ii nu 1-ar
fi aÅteptat potrivit cu speranÅ£ele pe care le puseserÄ Ã®n acÅ£iunea
lor âconstituÅ£ionalÄ". S'a întîmplat cÄ Ã®mpÄratul a venit la Seghedin
în 1879, cu prilejul catastrofei inundaÅ£iilor Åi, fiind salutat
de ambii capi ai Bisericii romîne, li-a fÄcut o teribilÄ moralÄ Ã®n
sensul Guvernului unguresc. Unuia, lui loan Vancea, i-a spus cÄ
ar fi de dorit ca Romînii sÄ nu fie ânu numal aderenÅ£i zeloÅi aî
religiei Åt naÅ£ionalitÄÅ£ii lor, ci tot de odatÄ Åi cetÄÅ£eni credincioÅi
al Statului ungar". Iar celuilalt, lui Miron, i s'a recomandat âadevÄrata
iubire de patrie Åi reverenÅ£Ä cÄtre legi".
NiciodatÄ nu intervenise direct împÄratul Åi rege în felul
acesta ca sÄ zdrobeascÄ cele mai legitime sentimente de încredere
în el ale supuÅilor sÄi. Imediat MitropoliÅ£ii noÅtri au
plecat din oraÅ. AcasÄ au fost primiÅ£i însÄ cu adevÄrate ova-
Å£iuni. Miron Romanul a rÄspuns la acestea cÄ graÅ£iile celor mari
se pot schimba, dar credinÅ£a si alipirea popoarelor trebuie sÄ
rÄmînÄ statornice. S'a ajuns însÄ la lucruri Åi mai energice; s'au
scris articole extraordinare, care au dus la închisoare pe aceia
cari le-au iscÄlit. Uar mÄsura aceasta, ca toate mÄsurile nedrepte,
a adus un mare profit moral naţiunii noastre1.
în zÄdar s'a încercat, în Mart 1884, din partea moderaÅ£ilor alcÄtuirea
unui nou partid de oposiÅ£ie faÅ£Ä de programul de la
1881. între âmoderaÅ£ii" aceÅtia erau: losif Gali, Szerb, Cornel Diaconovich,
care redactÄ apoi (1885-94) âRomÄnische Revue", foaia
germanÄ menitÄ sÄ arÄte vederile partidului naÅ£ional romîn. Cît
1 1bid., p. 134 Åi urm.
Istoriu HomiiMor Ji/i L'mjaria. 18

â 274 â
priveÅte pe Gali Åi Szerb, ei erati oameni bogaÅ£i Åi darnici, cari
fÄceau parte din Camera MagnaÅ£ilor Åi erau îndreptaÅ£i cÄtre moderantism
prin împrejurÄrile vieÅ£ii lor.
în acelaÅi timp spre a exprima cu îndrÄznealÄ ideile de la
Sibiiu în alt stil, în altÄ limbÄ, ba chiar în altÄ ortografie, pentru
alte idei conducÄtoare, se întemeiazÄ societatea âAteneului
Romîn" Åi începe sÄ aparÄ âTribuna" de la Sibiiu supt direcÅ£ia
lui loan Slavici (n. 1848 la Siria), amestecat în viaÅ£a culturalÄ
de aici.
O nouÄ generaÅ£ie apÄrea. Ea nu-Åi mai fÄcea studiile înnalte
exclusiv în Pesta, ci Åi la Viena, unde se adunau Romîni din
toate pÄrÅ£ile, Åi chiar din RomÄnia (ca M. Eminescu), creîndu-se
astfel o conÅtiinÅ£Ä generalÄ romÄneascÄ, ce se vÄdeÅte si prin
colaborarea comunÄ la revista ânoii direcÅ£ii" de dincoace, âConvorbirile
Literare". Lucru foarte important, fiindcÄ generaÅ£ia
nouÄ ardeleanÄ, înÅ£elegînd solidaritatea Romînilor într'un chip aÅa
de vast, se pune în legÄturÄ cu cercurile din BucureÅti, ceia ce
generaÅ£ia mai bÄtrînÄ, cu toate cÄ BariÅ£, Cipariu, I. M. Moldovan,
cei doi Romani fÄceau parte din âAcademia RomînÄ" Åi-i cercetau
ÅedinÅ£ele, nu îndrÄznise a-1 face.
Natural, miÅcarea aceasta a trecut Åi în presÄ. S'a început
un curent de atacuri înpotriva comitetului naÅ£ional: cÄ nu lucreazÄ
în de ajuns, cÄ nu este destul de revoluÅ£ionar â ceia ce
putea pÄgubi solidaritatea neapÄratÄ. Åi totuÅi nu se poate tÄgÄdui
influenÅ£a mare a âTribunei" din Sibiiu prin limba ei curatÄ
Åi bunÄ, prin talentul cu care erati scrise articolele, prin
cÄldura sincerÄ care respira din fiecare rînd al articolelor scrise
de dd. Slavici, G. Bogdan-DuicÄ, G. CoÅbuc, care-Åi începe aici
marea carierÄ literarÄ. Era un loc unde represintanÅ£ii cugetÄrii
politice Åi talentele literare se puteati întîlni pentru a colabora.
Se întemeiase o ÅcoalÄ gazetÄreascÄ cu mult mai bunÄ decît cea
de la noi. Singura greÅealÄ era poate cÄ se fÄcea confusia intre
ziaristul încÄlzit de pasiunile momentului Åi omul politic care, chiar
cînd le provoacÄ, fiindcÄ aÅa trebuie, se cade sÄ Åtie a le Åi stÄpîni.
Astfel se ajunge la momentul istoric al Memorandului. Relaţiile
tot mai strînse cu lumea din RomÄnia aduserÄ Ã®ncÄ din 1890
întemeiarea unei societÄÅ£i, unei âLige" de studenÅ£i, mai ales
pentru propagarea în strÄinÄtate a cunoÅtinÅ£ei causei romÄneÅti,

â 275 â
dar cÄreia statutele, elaborate de cumintele Grigore BrÄtianu, îl
dÄdurÄ ca scop, puindu-1 Åi în titlu, âunitatea culturalÄ a tuturor
Romînilor". DupÄ multe dibuiri cu un caracter sentimental zgomotos,
dupÄ multe apeluri la conÅtiinÅ£a publicÄ europeanÄ, la
care se rÄspunse cu obiÅnuitele scrisori de complesenÅ£Ä, s'a ajuns
la âMemoriul" din 1891 cÄtre strÄinÄtate, cÄruia, dupÄ un foarte
prost rÄspuns al studenÅ£ilor unguri, îl urma frumoasa lucrare
metodicÄ a d-lui Aurel C. Popovicî (n. 1863 în Lugoj- atunci
student în medicinÄ Åi ÅtiinÅ£ele politice la Graz), care fu pedepsit
pentru aceasta cu patru ani de temniÅ£Ä. âReplica" din 1892.

XXI.
«Memorandul» Åi urmÄrile sale.
La 1892, delegaÅ£ia partidului naÅ£ional hotÄrî, îndemnatÄ poate
Åi de cÄderea atotputernicului despot ministerial Coloman Tisza,
în 1890, sÄ se înfÄÅ£iÅeze împÄratului un noti act de protestare,
un Memorand, Åi conferinÅ£a a cincea din Sibiiu dÄdu încuviinÅ£area
ei: trebuia sÄ se condamne politica maghiarÄ a renegaÅ£ilor doritori
sÄ aducÄ Åi pe alÅ£ii la renegarea care li pÄta sufletul,âaÅa
judeca loan RaÅ£iu', care presidÄ adunarea. PÄrerea lui Alexandru
Mocioni, care era pentru zÄbovirea acestui act, fu rÄspinsÄ, Åi
tineretul, biruitor acuma, Åi prin Intrarea în comitetul dirigent
de 22 de membri, pÄÅi, prin Vasile LucaciÄ (n. 1852 Ia Apa,
studii la Roma paroh în SiseÅti), Septimiu Albini, Eugen Brote,
Aurel Popovici, Coroianu Å. a., la redactarea âMemorandului".
Memorandul e un act bine redactat, aducînd o notÄ mai nouÄ,
în raport cu concepţiile actuale de drept public.
Natural, un popor puÅ£in amestecat în viaÅ£a politicÄ activÄ Åi
care nu-Åi are conducÄtorii sÄi recunoscuÅ£i de toÅ£i, un popor la.
care nu este o educaÅ£ie politicÄ trecînd din generaÅ£ie în generaÅ£ie,
nu nemereÅte totdeauna tonul enunÅ£Ärilor sale, întrebuin-
Å£ind pe acela de disertaÅ£ie academicÄ Ã®ntr'un act politic â,ceia
ce nu trebuie nici într'un cas. Dar în Memorand sînt foarte bine
unite cele douÄ elemente: protestarea respectuoasÄ Ã®mpotriva încÄlcÄrilor
la care, în toate domeniile, prin urmare Åi în domeniul
electoral Åi în domeniul aplicÄrii legii electorale Åi în domeniul
împÄrtÄÅirii la funcÅ£iuni Åi în al tratÄrii culturii elementare în limba

â 277 â
romînÄ, au fost supuÅi Romînii Åi, pe de altÄ parte, duioÅia aceia
care se cuvine sÄ domneascÄ Ã®n legÄturile dintre supuÅ! Åi Suveran,
indiferent de faptul dacÄ Suveranul vine dintr'o cucerire
Åi dacÄ supuÅii afl anumite reserve de fÄcut în ce priveÅte interese
naÅ£ionale care pot sÄ fie superioare aceluia al vieÅ£ii de Stat.
Acela din cei cinci iscÄliÅ£iâca loan RaÅ£iu, Gh. Pop de BÄseÅti,
preÅedintele Åi vicepreÅedintele âcomitetului designat de adunarea
generalÄ a represintanÅ£ilor tuturor alegÄtorilor romîni din Transilvania
Åi Ungaria pentru aÅternerea memorandului", Brote, Lucaciu,
Septimiu Albini â care 1-a redactat era fÄrÄ Ã®ndoialÄ
un om capabil de a da cea mal potrivitÄ formÄ unei manifestÄri
de un ordin atît de ridicat Åi atît de bogat în consecinÅ£e
cum a fost Memorandul.
De la sfîrÅitul veacului al XVIII-lea, de la âSupplex Libellus",
vechia cu tocmal un secol, nu întîlnim niclun act care sÄ corespundÄ
atît, supt raportul intern, cît Åi supt raportul extern, manifestÄrii
de atunci a Bisericii si inteligenÅ£ii romÄneÅti. Nu se
putea zice mal bine în momentul acela, datÄ fiind calitatea persoanelor
care vorbiau Åi mal ales calitatea persoanei cÄtre care
se îndrepta acest act, decît cum se fÄcu aceasta prin Memorandul
comitetului naţional.
Dar basa de drept lipsia, si totuÅi împrejurÄrile nu erau ale
unei revoluÅ£ii, cÄreia, pÄna ce creiazÄ ea însÄÅi o nouÄ legalitate,
totul ii este permis. B;serica, amîndouÄ Bisericile, ar fi putut
vorbi de sigur pe alt temeiu. Cu multÄ dreptate întrebase în
Parlament deputatul Åerban cum sÄ nu se recunoascÄ Ã®ndreptÄ-
Å£irea politicÄ a unui popor care fusese recunoscut solemn în
forma bisericeascÄ Åi ÅcolarÄ. Åi, iarÄÅi, dacÄ lupta Romînilor ar
fi pornit, modest Åi harnic, de jos, avîndu-se, cum se putea, unanimitate
sau majoritate într'o sumÄ de comune din regatul Ungariei
Åi, pe lingÄ aceasta, un numÄr covîrÅitor de represintanÅ£i
în anumite adunÄri de comitate, s'ar fi creat iarÄÅi o basÄ de
drept incontestabilÄ.
în al doilea rînd, nu vÄd de ce era de nevoie sÄ se supuie în
faÅ£a MÄriei Sale: noi avem o bombÄ teribilÄ, pe care sÄ Åtii bine
cÄ sîntem hotÄrîţi s'o depunem pe pragul prea-înnÄlÅ£atului Tron!
Prin urmare împÄratul nu era nevoie sÄ Åtie mal d'innaintp
Iar, dacÄ este varba de Romîni, de ce? Ca sÄ se învedereze Romînilor
de acolo cÄ aÄ dreptate?

â 278 â
La 16/28 Maiti membrii deputaÅ£iei romÄneÅti erau, cu dr. RaÅ£iu
în frunte, la Viena. AudienÅ£a doritÄ nu se putu cÄpÄta însÄ, â
lipsind permisiunea pe care Ministeriul ungar n'o dÄduse, nu voiÄ
s'o deie Åi declarÄ cÄ-i este imposibil sÄ o facÄ. Primirea în
Rathaus, la PrimÄria din Viena, de cÄtre dr. Lueger, duÅman al
Maghiarilor, se fÄcu în adevÄr, dar cu o zÄbavÄ provocatÄ de
intervenirea poliÅ£iei, care nu fusese înÅtiinÅ£atÄ. Ea n'aducea însÄ
niciun servicul causei, popularul Lueger fiind mult timp primar
contra voinÅ£ei împÄratului, ca unul ce represinta franc Åi curagios
tendinÅ£e anti-constituÅ£ionale. Telegramele âomagiale" Åi
âcomersurile festive" nu folosiau mai mult. Dr. RaÅ£iu trebui
deci sÄ se mulÅ£ÄmeascÄ a-Åi lÄsa hîrtia în plic închis Åi pecetluit,
care pe urmÄ, tot pecetluit, a fost trimes Ministeriului unguresc.
DupÄ o hotÄrîre în care se spunea cÄ nu se poate lÄmuri asupra
calitÄÅ£ii legale a persoanelor care înfÄÅ£iÅeazÄ un protest în numele
unei naţiuni, s'a retrimes plicul, tot pecetluit, d-1ui dr. loan
Raţiu, la Turda.
Aceasta e istoria Memorandului. A fost o loviturÄ, natural,
foarte dureroasÄ, foarte jignitoare, de desnÄdÄjduit pentru oamenii
cari-si pun speranÅ£ele în alÅ£ii decît în ei Åi în naÅ£iunea
lor. Dar credem cÄ se Åi puteau aÅtepta la aÅa ceva. Ceia ce nu
puteau aÅtepta însÄ, nici în rÄu, nici în bine, au fost consecin-
Å£ele acestui act. Nu manifestarea care s'a fÄcut supt fereÅtile
d-rului RaÅ£iu la Turda, cu spargere de geamuri Åi îngrozirea familieiâ,
aÅa s'a fÄcut Åi la ÅimlÄt i celor de acolo. Politica este
o ocupaÅ£ie omeneascÄ, ce poate avea între alte consecinÅ£e Åi pe
aceia a spargerii fereÅtilor, la care trebuie sÄ fii, în tot casul
pregÄtit. Nu se puteau însÄ aÅtepta la altceva.
încÄ din anul acela, a început procesul împotriva autorilor âReplicei",
în persoana d-1ui Aurel Popovici Åi a altor doi. Procesul
a fost foarte sgomotos; s'a înfÄÅ£iÅat d. Popovici, Åi a vorbit
foarte frumos, în romÄneÅte, apÄrîndu-Åi causa. A fost condamnat,
Åi apoi a trecut în RomÄnia, rÄmînînd aici.
Dar nimeni n'ar fi crezut cÄ se va ajunge Åi la alt proces, al
persoanelor care iscÄliserÄ Memorandul Åi pe care o nouÄ conferinÅ£Ä
naÅ£ionalÄ, în Iunie, le aprobase în acÅ£iunea lor. Din refusul
împÄratului de a-1 primi nu urmÄ numal decît cÄ oamenii
trebuiau sÄ distrugÄ orice urmÄ a Memorandului, cÄ nu aveati

â 279 â
voie sÄ-1 facÄ sÄ parvie la cunoÅtinÅ£a publicului din Monarhie
sau din afarÄ, sau chiar la cunoÅtinÅ£a Monarhului, prin cÄi intermediare.
Urmase, ce e dreptul, o discuÅ£ie în Camera maghiarÄ, în care
a fost adus si numele Regelui RomÄniei. S'a zis cÄ Ã®n BucureÅti
existÄ âLiga CulturalÄ" cu program iredentist Åi cÄ lumea oficialÄ,
precum Åi Carol I-iu însuÅi, primesc deputaÅ£ii Åi ascultÄ
discursuri ale âLigei Culturale", deci cÄ vecina RomÄnie nu-si
îndeplineÅte datoria de bunÄcuviinÅ£Ä internaÅ£ionalÄ, Åi încÄ mai
puÅ£in aceia de aderenÅ£Ä la politica generalÄ a Austro-Ungariei.
Dar o schimbare, interveni în viaÅ£a politicÄ a Ungariei, viind
în locul Ministeriului presidat de contele SzapÄry, acela în capul
cÄruia stÄtea Åvabul Alexandru Wekerle (Novembre 1892). Peste
un an aproape, la BorossebeÅ, împÄratul fÄcoa din nou observa-
Å£ii MitropoliÅ£ilor, amintind pÄrintelui loan MeÅ£ianu, fost protopop
în era absolutismului la ZîrneÅti, apoi vicariu la Oradea-Mare Åi
episcop de Arad (1875), cÄ el e Suveranul tuturora âfÄrÄ deosebire
de naÅ£ionalitate Åi de religie" Åi cÄ desaprobÄ âacele periculoase
agitaÅ£ii care în unele Å¢inuturi Å£intesc sÄ seducÄ poporul",
iar lui Mihail Pavel, episcop unit de Orade, cÄ e necesarÄ
âconcordia paÅnicÄ Ã®ntre naÅ£ionalitÄÅ£i", regretînd din partea
aceasta, cu ascuÅ£iÅul cÄtre Maghiari, âfrasele goale ale unui Åovinism
exagerat si demonstraÅ£iile condamnabile de stradÄ" (ceia
ce produse scene penibile în Parlamentul din Pesta).
Mai de mult încÄ se hotÄrîse procesul Memorandului, celebrul
proces al Memorandului, în care au fost represintaţi într'un chip
aÅa de larg Romînii, Åi de aici, cu ajutorul cÄrora s'a stabilit apoi
legÄtura sufleteascÄ aÅa de strînsÄ Ã®ntre cei de dincolo Åi cei de
dincoace; el avu loc la Cluj, într'o regiune unde sînt aÅa de mulÅ£i
Romîni, ceia ce a permis Åi sÄtenilor sÄ vie în numÄr foarte mare.
Figurau, data aceasta, ca inculpaÅ£i, nu cîţiva studenÅ£i cari nu dÄduserÄ
naÅ£iunii încÄ mÄsura puterilor lor Åi nu-Åi creaserÄ un
stat de servicii, ci oameni bÄtrîni, cu o situaÅ£ie pe drept respectatÄ
în viaÅ£a noastrÄ socialÄ. Ei au putut vorbi, cuminte, cumpÄtat,
dar cu siguranÅ£a mîndrÄ a dreptÄÅ£ii absoluts Åi cu energia
cui simte cÄ represintÄ un întreg popor. Puternica elocvenÅ£Ä,
în stilul tribunei bisericeÅti, a pÄrintelui Vasile Lucaciu îl creÄ,
Åi printre Ungurii ce se aflau de faÅ£Ä, o mare popularitate. Procu-

â 280 â
rorul leszensky a recunoscut însuÅi la sfîrÅitul procesului: âDumneavoastrÄ
sînteÅ£i condamnaÅ£i, dar învinÅii sîntem noi".
FÄrÄ Ã®ndoialÄ cÄ au fost condamnÄri, Åi grele, pÄnÄ la cinci
ani de temniÅ£Ä (pÄrintele Lucaciu). Åi a fost un adevÄrat pelerinagiu
la cele douÄ Ã®nchisori, din Seghedin Åi VaÅ£, unde au fost
internaÅ£i osîndiÅ£ii. Iar împÄratul a fost silit sÄ-i graÅ£ieze, â un
act de curaj din partea lui Åi un act de cedare poate faÅ£Ä de
RomÄnia aliatÄ, care însÄ nu schimba întru nimic situaÅ£ia.
încÄ de la 16 Iunie 1894, se oprise acÅ£iunea âaÅa-numitului
partid naÅ£ional romîn" Åi peste cîteva luni la opreliÅte se adÄugiau
penalitÄÅ£i, pe care le anunÅ£ati âMonitoriul Oficial" Åi placate,
la 6 lanuar din anul urmÄtor1.
Noul Ministeriti al lui Desideriu Bânffy îÅi datoria fiinÅ£a tocmal
acestei probleme romÄneÅti, Åeful sÄu, din nobilimea maghiarÄ
a Ardealului, Åi, cîtva timp, un vestit satrap în aceste pÄrÅ£i,
fiind considerat ca avînd Åi cunoÅtinÅ£ile Åi energia trebuitoare.
âStatul maghiar are putere Åi Åtie sÄ o foloseascÄ", declara el
însuÅi alegÄtorilor romîni, anunÅ£indu-1i însÄ apropiata graÅ£iare
a âcondamnaÅ£ilor în urma agitaÅ£iilor". TotuÅi el fÄgÄduise de la
început sÄ se ocupe de âpretenÅ£iile juste pe care le pot ridica
concetÄÅ£enii de buze nemaghiare".
Dar toate încercÄrile de adunare romÄneascÄ pe care le fÄcu
loan RaÅ£iu, din nenorocire nu în deplinÄ Ã®nÅ£elegere cu toÅ£i tovarÄÅii
sÄi de suferinÅ£Ä, furÄ zdrobite. Nu era încÄ acea forÅ£Ä na-
Å£ionalÄ nebiruitÄ, care singurÄ putea sÄ asigure adunarea Åi
desvoltarea neamului nostru.
1 Cartea de aur, Vii, pp. 674-5.

Epilog.
Peste mai puÅ£in de zece ani, politica de activism a fost primitÄ
iarÄÅi în locul pasivismului, complect desarmat, într'un moment
cînd adversarii nu erau bine pregÄtiÅ£i. S'a ajuns în alegeri
la un numÄr destul de frumos de represintanÅ£i în Camera din
Pesta, dintre cari unii au1 Å£inut Åi discursuri rÄsunÄtoare.
O nouÄ generaÅ£ie, complectatÄ cu oameni ceva mai tineri, cari
nu-Åi fÄcuserÄ armele pÄnÄ atunci, un Teodor Mihali, un Alexandru
Vaida, un luliu Maniu, un Vlad, veniau la rîndul lor cu puteri
proaspete, dar, din nenorocire, cu o educaţie care nu era
înnainte de toate romÄneascÄ, ceia ce-i fÄcea sÄ se confunde une
ori cu însÄÅi lumea politicÄ â âoligarhia maghiarÄ", gentryâpe
care alte ori o combÄteau cu ultima violenÅ£Ä. âTribuna" se opri
tocmal atunci (April 1903), lÄsînd locul de cÄpetenie în presa
de dincolo âTribunei Poporului", întemeiatÄ la Arad â cu caracter
de scisiune â în 1897 de loan Russu Sirianul, cu concursul
unor factori locali (dr. N. Oncu) Åi dupÄ Ã®ndemnul cercurilor liberale
din BucureÅti, a cÄror atitudine în chestia naÅ£ionalÄ nu
era totdeauna perfect dreaptÄ. Foaia, ascultînd de acelaÅi îndemn,
avuse chiar. în relaÅ£ie cu anumite ambiÅ£ii, o notÄ de neiertatÄ
slÄbiciune faÅ£Ä de adversarul naÅ£ional (în 1901 de pildÄ).
îndreptariul lipsia tot mai mult, chiar faÅ£Ä de activitatea generaÅ£iei
precedente, lÄsatÄ tot mai mult în isolare, precum Åi aceasta
însemna o scÄdere în orientare Åi simÅ£ politic faÅ£Ä de genera-
Å£ia lui Åaguna Åi a profesorilor cu ideal romÄnesc.
Oamenii Bisericii, înlÄturaÅ£i sistematic, se refugiarÄ tot mai
mult în oportunismul guvernamental. Disidenţele favorabile Statului
cÄpÄtarÄ la un Vasile Mangra, odatÄ un cÄlduros agitator. la

â 282 â
un Åeghescu, la un Burdia, simpli vînÄtorî de profituri materiale,
un caracter de odioasÄ trÄdare.
De un timp, ideile d-1ui Aurel C. Popovici despre âStatele
Unite ale Austriei Mart", duÅmanÄ Ungurilor Åi, neapÄrat, prietenÄ
Romînilor, speranÅ£ele în moÅtenitorul de tron, Francisc-Ferdinand
(asasinat la Seraievo în Iunie 1914), crescurÄ Ã®ncÄ nelÄmurirea
în conducerea Romînilor de dincolo.
Nu e mult de cînd o generaÅ£ie Åi mai nouÄ, adînc înrîuritÄ de
noul spirit din RomÄnia, dupÄ 1900, generaÅ£ie în fruntea cÄreia
stÄ un poet de mare talent, d. Octavian Goga, a încercat sÄ dea
âTribunei Poporului", devenitÄ âTribuna" dupÄ Ã®ncetarea celei
din Sibiiu, o îndreptare radicalÄ, în oposiÅ£ie cu a âLuptei", apoi
a âRomînului", organul din Pesta al partidului, de acÅ£iunea cÄruia
erau nemulÅ£ÄmiÅ£i. Åi aici se amestecarÄ Ã®nsÄ influenÅ£e de
partid din RomÄnia, care suprimarÄ odatÄ cu ostilitÄÅ£ile dintre
cele douÄ grupÄri Åi însÄÅi viaÅ£a presei de dincolo. AdÄugindu-se
la aceasta cÄ nici cei din urmÄ veniÅ£i n'au pÄstrat îndestul un
contact cu poporul, care ar fi creat o formidabilÄ forÅ£Ä luptÄtoare
romÄneascÄ, s'a ajuns la o viaÅ£Ä politicÄ aparentÄ, ale cÄrii slÄbiciuni
s'au vÄdit într'un chip aÅa de dÄunÄtor în momentul
teribil în care tot tineretul naţiei era mînat la moarte pentru
causa însÄÅi a apÄsÄtorilor, în rÄzboiul cu Rusia, ale cÄrui urmÄri
le deplîngem astÄzi fÄrÄ a avea mÄcar speranÅ£ele întemeiate
în stare sÄ ne mîngîie.
*
* *
încheiem cu convingerea cÄ opera de educaÅ£ie a forÅ£elor na-
Å£ionale ale poporului romîn se gÄseÅte încÄ la începuturile sale Åi
cÄ â în afarÄ de neaÅteptate Åi providenÅ£iale schimbÄri,ânu ne
putem aÅtepta la nimic bun Åi solid, permiÅ£ind o rÄpede desvoltare
normalÄ, decît dupÄ ce aceastÄ educaÅ£ie a forÅ£elor na-
Å£ionale va ti un fapt1.
1 DupÄ iegea veche, 50 de deputaÅ£i ardeieni erau aieÅi în douÄ comitate
fÄrÄ majoritate maghiarÄ, 23 în ceieiaite. Noua iege eiectoraiÄ e tot aÅa de
nedreaptÄ, dar resuitateie ei nu se pot încÄ aprecia pe deplin. Votui a rÄmas
orai Åi public. â De la 1891 Åcoliie froebeiiane se prefÄcuserÄ Ã®n uneite
de maghiarisare. O recentÄ iege de instrucÅ£ie a luat pentru iimba maghiarÄ
majoritatea oareior Åcolii primare confesionale. Au fost momente cînd aproape
fiecare zi aducea un nou proces de presÄ, cu condamnarea sigurÄ. însfirsit
ia 1910 faimosui ministru Apponyi hotÄrî catehisarea în ungureÅte (v. Caiendarui
Ligeî pe acei an).

O scrisoare ineditÄ din 1849 a luî Nicolae BÄlÄÅescu cÄtre
Costachi Glogoveanu.
Domnule Costachie,
De Åi d-ta cînd ai fost la Sibiiu n'al voit a mÄ cunoaÅte, uitîndu-Å£i
de prietenia cea veche ce o ani fost avut cîndva, eţt
însÄ totuÅi îmi aduc aminte cu plÄcere de orice întîmplare amicabilÄ
(sic). DupÄ plecarea d-voastrÄ de aici, noi (eÄ cu Lauriani)
pÄtimirÄm muceniceÅte pentru naÅ£iunea romînÄ, precum veÅ£i fi
auzit; noi însÄ aceasta o am fÄcut bucuros, dar, din acea prindere
a noastrÄ, poporul romîn de aici aÅa s'aÅ£i miÅcat în contra
Ungurilor rebeli Åi nelegiuiÅ£i, încît de acolo s'aÅ£Ä pornit rÄzboit
i
cetÄÅ£enesc. Causa noastrÄ Ã®nsÄ a fost sfîntÄ Åi dreaptÄ, pe care
o a cunoscut chiar Åi împÄratul d'e dreaptÄ, pentru care, el, cu
cÄtanele, punîndu-se în capul nostru, ne luptÄm acum de cîteva
luni cu acei sÄlbateci, vÄrsîndu-se foarte mult sînge drept al
Romînilor. RÄzboiul curge neîncetat Åi acum, Åi, pe lîngÄ biruin-
Å£ele cele mari ce ati purtat ai noÅtri, tot temîndu-ne de o nÄr
valÄ a unei puteri mai mari maghiare peste noi, fuserÄ ai noÅtri
a chema Åi pe Muscali într'ajutor, carele Åi intrÄ la Sibiiu Åi
BraÅov.
Ziseiu mai sus cÄ nu Åtiu ce ai fÄcut la Sibiiu, dar, înnainte
de vre-o douÄ luni, venind Madame Vautier, unde sînt copiliÅ£ele
d-tale, mi se plînse cÄ de atîta vreme nu primeÅte de la d-v.
Åtire, Åi îl lipsesc i>anii pentru facerea unei hÄinuÅ£e de iarnÄ la
fetiÅ£e. Eu am fost gata numal decît a î da cît au cerut, adecÄ
odatÄ 70 fl. în argint, Åi în scurt dupÄ aceia iarÄ 10 fl., care fac
240 zvanţihi. Ba în periclul (sic) fugirii le-am fost luat supt
ocrotire-mi ca sÄ le însoÅ£esc pÄnÄ la Rîmnic. însÄ, de au Åi fugit
mai toÅ£i Siibienii, Åi pe noi vre-o cîţiva Romîni ne ameninÅ£a cea
mai mare primejdie, de ar fi pus Ungurii mîna pe noi; dar tot
n'am mers din Sibiiu, rÄmînînd Åi Madama cu noi. Aici ea-ţî trimese
o scrisoare; binevoieÅte a-i rÄspunde la dînsa.
Al d-tale frate,
Sibiiu, 81 ianuar 1849. (ss) Nicolaî Balasiescn.
(Originaiul în Biblioteca Academiei Romîne.)

CUPRINSUL.

CUPRINSUL.
L înnainte de rÄscoala luî Horea , . 1.
Clase între Romînii de peste munţi, 1. Preoţii, 2. Valoarea actului de U-
nire cu Roma, 3. Moravurile preoÅ£imii romaneÅti, 8. Ciasa mireniior, 10. Å¢eranii,
12. GrÄnicerii, 15.
II. împÄratul Åi rÄscoala luî Horea l».
Legenda despre intenţiiie iui losif ai ii-iea, 18. Sensui monarhiei austriace,
21. iosif ai ii-1ea Åi Ungurii, 25. iosif ai ii-1ea Åi SaÅii, 28. iosif ai ii-lea Åi
Romînii, 29. Horea Åi împÄratui, 90. Romînii de pe domeniui fiscului, 32.
Conflictui lor cu funcÅ£ionarii imperiaii, 34. Atitudinea împÄratului faÅ£Ä de
Romîni, 35.
III. Izvoarele miÅcÄrii luî Horea Åi caracterul ei ... 37.
Natura izvoareior despre rÄscoaia iui Horea, 37. intenÅ£iile rÄscuiaÅ£ilor. 39.
Acteie oficiaie despre rÄscoaiÄ, 41. începuturile ei, 41. întinderea miÅcÄrii.
43. Atitudinea oficiaiitÄÅ£ii, 44. Armata Åi rÄscoaia, 47. Tentative de împÄcare,
47. MÄsuri pentru împiedecarea unor asemenea tuiburÄri, 48.
IV. MÄsuri legislative Åi schimbÄri constituÅ£ionale supt losif
al Il-lea Åi Leopold al Il-lea , . 51.
Noua orînduire a Ardealuiui, 51. DesfiinÅ£area iobÄgiei, 53. Retragerea reformelor
iosefine, 55. Dieta din Cluj Åi Romînii, 56. Causeie agitaÅ£iei pentru
un memoriu cÄtre împÄrat, 57. Literatura romÄneascÄ de atunci Åi vaioarea
ei poiiticÄ, 59. Ungurii revoluÅ£ionari, 60 încercÄri de presÄ româneascÄ reformistÄ,
62. Apropierea dintre cele douÄ confesiuni, 63. Suppiex iibelius, 64.
Primirea memoriului în dieta ardeleanÄ, 66. CÄlÄtoria episcopilor la Viena
Åi ai doiiea memoriu, 68.

â 288 â
V. Romîniî în cursul rÄzboaielor napoleoniene .... 70.
izvoare, 70. PetiÅ£ia din 1814 a ArÄdaniior, 71. Luptele cu Napoieon Åi Romînii,
72. Compioturi ungureÅti, 78. Romînii ca ostaÅi Åi birnici, 74. idei poiitice
nouÄ la Romîni, 75. RÄspîndirea ior, 76. Semne de prefacere, 77.
VI. Vasile Moga episcop neunit în Ardeal 73.
Vicari neuniÅ£i romîni, 79. PetiÅ£ia din 1809 Åi alegerea iui Moga, 79. Personaiitatea
alesuiui, 80. Moga Åi Compania greceascÄ; mutarea reÅedinÅ£ei ia
Sibiiu, 81. Åcoliie nouÄ ardeiene, 83. UniÅ£ii Åi Åcoiile de Stat, 84. NeuniÅ£ii Åi
aceleaÅi Åcoli. 85. CÄrÅ£ile de ÅcoaiÄ. 87. CÄrÅ£i de instrucÅ£ie superioarÄ, 89.
Rolui episcopului Bob, 90. Seminariul lui Moga, 90. Åcoii grÄnicereÅti, 91.
Åcoii bÄnÄÅ£ene, 92. Caracterui ânaÅ£ionai" ai culturii din Banat, 93. influenÅ£a
sîrbeascÄ. 94. StudenÅ£ii în Apus Åi Moinar. 95.
VII. EmigraÅ£ia intelectualilor ardeleni Åi bÄnÄÅ£eni în Principate
, 97.
Boierii din Principate Åi Ardealui 98. LegÄturiie iui Moinar cu Principatele,
98. Scriitorii ardeleni în Principate, 98. Operele istorice ale Åcolii ardelene
Åi Principatele, 99. PÄrerile ardelene despre scÄderea vieÅ£ii de dincoace, 103.
Venirea de dascÄli ardeieni în Principate, 102. Cariera iui Gheorghe LazÄr
pÄnÄ ia trecerea sa peste CarpaÅ£i, 103. Profesori ardeieni de latineÅte dincoace,
105. Profesori ardeleni în Åcolile Regulamentului Organic, 106. Conflictele
lor cu societatea boiereascÄ, 108. Foioase pentru comunicaÅ£ia sufleteascÄ
a Romîniior, 108.
VIII. Noua presÄ ardeleanÄ Åi manifestaÅ£iile politice dintre
anii 1830 Åi 1840 110.
Spiritui publit în Ardeai la 1830, 110. Literatura Åi formarea aceiui spirit,
111. Caiendare, 112. CÄrÅ£i populare, 113. âFoaia" iui G. BariÅ£ Åi originile ei,
114. Caracterui âFoii", 11(5. PetiÅ£ii politice contemporane, 118. Noui spirit de
maghiarisare: Szechenyi, Wessele'nyi, 119. Opunerea Romînilor, 122.
IX. Personalitatea luî Andrei Åagnna ....... 124.
Romanisarea Bisericii neunite, 124 CiÅtigarea Scaunuiui din Arad, 126. 0-
riginiie lui Åaguna, 127. Profesorii tineri din Biaj, 128. StudenÅ£ii de ia drept
din Ardeal Åi idealul ior politic, 128. Macedonenii negustori Åi partea ior în
opera de regenerare, 129. începuturiie lui Åaguna, 131 Romanitatea iui Åaguna,
133. Åaguna Åi mediui românesc, 134. TendinÅ£a politicÄ a lui Åaguna,
135. Åaguna Åi elementui iaic, 137. Guvernamentalismui lui Åaguna, 138.
X. PregÄtirea miÅcÄrii de la 1848 140.
RevoluÅ£ia de la 1848 în Apus, 140. Å¢eranii din Ardeai Åi ideile revoiuÅ£ionare,
142. NemuiÅ£Ämirî sociale, 143. Lipsa unei burghesii Åi aristocraÅ£ii ro-

â 289 â
roÄneÅti: Grecii, 145. BÄrnuÅ£ Åi âcanceliÅtil", 14Ã. PregÄtirea miÅcÄri! de a-
ceÅtia- 147.
XI. MiÅcarea de la 1848: ziua de 3 Maiu 149.
izvoarele miÅcÄrii, 149. Ziarele: âFoaia", âGazeta Transilvaniei", âOrganul
LuminÄrii", 150. Romînil Åi problema unirii Ardealului cu Ungaria, 150. AgitaÅ£ia
studenÅ£ilor, 152. Oprirea adunÄrii din Dumineca Tomel, 153. VlÄdicii Åi
adunarea cea mare. 154. Ziua de 2 Maiu, 155. HotÄrîrile de la 3 Maiu, 157.
XII UrmÄrile zilei de 3 Maiu 1848 158.
Lipsa de adevÄratÄ unire între Romîni, 159. Comitetul proviscriu, 159. ÅovÄielile
episcopilor. 159. Eftimie Murgul Åi miÅcarea anti-sîrbeascÄ a BÄnÄÅ£enilor,
162. MiÅcarea anti-sÄseascÄ a unor Ardeleni, 165. DeputaÅ£ia la împÄrat,
166. PÄrerile lui Åaguna, 167. Primirea de cÄtre împÄrat; Åaguna la Pesta;
desaprobarea lui, 168. DeclaraÅ£iile grÄnicerilor, 169. Åaguna în comisiunea de
la Pesta Åi purtarea Ungurilor, 169. NouÄ comisiuni romÄneÅti, acte sîngeroase
contra Romînilor, 170. Ruptura între CoroanÄ Åi Unguri; Puchner,
guvernatorul Ardealului, Åi Romînil, 171, âComitetul de pacificare" Åi Avram
lancu; luptele din MunÅ£ii Apuseni; chemarea RuÅilor. 172.
XIII. Era speranţelor: începutul Domniei luî Francisc-Iosif
I-iu 174.
Abdicarea împÄratului Ferdinand, 174. Cea d'intÄiu petiÅ£ie romÄneascÄ la
împÄratul Francisc-iosif; ideile lui Åaguna, 175. Åaguna la BucureÅti, 176. Cererile
romÄneÅti presintate la Olmiitz, 176. Romînil austrofill Åi Romînii
maghiarofill, 177. Eudoxiu de Hurmuzachi Åi ideia unitÄÅ£ii Romînilor din Monarhie,
178. RÄspunsul împÄratului, 178. ConstituÅ£ia cea nouÄ Åi protestÄri
romÄneÅti. 179. Manifestul rebelilor unguri cÄtre Romîni, 179. PetiÅ£ia comunÄ
a naÅ£ionalitÄÅ£ilor Åi noua declaraÅ£ie împÄrÄteascÄ, 180.
XIV. Triumful împÄratului Åi rÄsplata Romînilor Lupta
pentru Mitropolia nouÄ . 182.
Zdrobirea rebelilor unguri Åi Avram lancu, 182. Åaguna Åi noua stare de
lucruri, 183. Planurile sale de Mitropolie Åi Biserica unitÄ, 184. PetiÅ£ia BÄnÄ-
Å£enilor Åi atitudinea episcopului bucovinean Hacman, 185. NouÄ agitaÅ£ii bÄnÄÅ£ene
pentru episcopii, 185 Cererile uniţilor prin Erde.lyi. episcopul de Oradea-Mare,
'186. Conflictul lui Åaguna cu guvernatorul ardelean Wohlgemuth,
187. Noua împÄrÅ£ire a Monarhiei Åi nemulÅ£Ämirea Romînilor, 190. Numirea
unul comisar sas pentru Ardeal Åi favorisarea SaÅilor, 1'dO. Sinodul lui ÅafÅ£una
pentru desfacerea de Sîrbl Åi noile sale cereri la Curte, 192. ConferinÅ£a
cpiacopilor ortodocÅi la Viena, 192. GreÅeala lui Åaguna de a se fi restrîns
la BisericÄ, 193. Alegerea de episcop din Blaj, 195. Episcopul ÅuluÅ£, 196. Åaf*uaa
in sinodul sîrbesc din 1852, 196. Crearea Mitropoliei unite. 197. Desfiinţarea
grÄnicerilor, 197. ProclamaÅ£ia lui ÅaluÅ£, 198 HotÄrîrea împÄrÄteascÄ
Homintlor »iin Ungaria. 19

â 290 â
pentru Mitropolia ortodoxÄ, 199. Visita împÄratului în Ardeal, 199. Proiecte
austriace asupra Principatelor, 200.
XV. âNoua erÄ austriacÄ" panÄ la dualism Åi Romîniî. 202.
Diploma împÄrÄteascÄ din 20 Octombre 1860, 202. âConsiliul imperial înmulÅ£it",
202. DeclaraÅ£ii ale lui Åaguna în Consiliu, 205. Chestia Bucovinei,
205. DeclaraÅ£ii ungureÅti în Consiliu, 206. înÅ£elegerea lui Åaguna Åi ÅuluÅ£ ;
noua deputaÅ£ie la Viena, 207. NemulÅ£Ämirea lui Åaguna cu resultatul dobîndit,
208. «Congresul naÅ£ional romîn" din Sibiiu, 208. ConferinÅ£a Åi dieta ardeleanÄ,
209. Plîngerile Romînilor, 210. Organisarea culturalÄ a âAsociaÅ£iei"^
212. Neînţelegeri cu Bucovinenii pentru Mitropolie, 215. Noile alegeri pentru
Parlament din 1862 Åi ,,Congresul naÅ£ional romîn ortodox"; dieta din Sihiiu
(1863), 216. HotÄrîrea împÄrÄteascÄ Ã®n chestia Mitropoliei fÄrÄ Bucovina, 217
XVl. Dualismul austro-maghiar Åi Romînii . . . . 21».
Acceptarea dualismului austro-maghiar ; dieta din Cluj, 218. Dieta de încoronare,
220. Atitudinea Romînilor, 221. Deputaţii romîn! la dicta de încoronare,
222. Schimbarea basel politice a Romînilor, 223. Dieta din 1865-6,
223. Tratarea deputaÅ£ilor romîni în dieta ungarÄ, 225. Atitudinea lui Gozsdu
Åi a lui losif HodoÅ, 226. RÄzboiul cu Prusia: cearta dintre cel doi Mitropolit),
228. Dieta dupÄ rÄzboiu; jigniri ale Romînilor, 228. PetiÅ£ia celor 1493, 22y.
Conflcte în dietÄ Ã®ntre Romîni Åi Unguri, 229. Pronunciamentul de la Blaj,
230- Legea naÅ£ionalitÄÅ£ilor, 231. RecunoaÅterea Mitropoliei ortodoxe, 232. Congresul
de organisare Åi Statutul Organic, 233. Moartea lui ÅuluÅ£, 234.
XVII. Cultura popularÄ la Romînii din Ungaria în preajma
anului 1870 ... 236.
Ce este o adevÄratÄ culturÄ politicÄ naÅ£ionalÄ, 236. Lipsa legÄturilor mal
strînse cu Principatele, 238. Noile Åcoli de sate romÄneÅti, 239. OcupaÅ£ia
cÄrturarilor cu manuale didactice, 241. ManifestÄri literare slabe, 242. Desvoltarea
ziaristicei romÄneÅti, 243.
XVIII. Agonia activismului (1868-72) 245.
Motivele pasivitÄÅ£ii, 245. Proclamarea el Åi efectele acestei hotÄrîri, 247.
Valoarea realÄ a activismului. 247. Domeniile în care el trebuia pÄstrat, 250.
Romînii în Camera din Pesta, 252. Efectul progreselor din Principate, 253.
XIX. PanÄ la programul din 1881 255.
încercÄri de âîmpÄcare" cu Ungurii: Ludovic Vaida, Lonyay, 265. ObservaÅ£ii
ale deputaÅ£ilor romîni In Camera ungarÄ, 257. Procese Åi condamnÄri.
258. RÄzboiul din 1877-78 ; alegeri nouÄ, 258. Noii episcopl romîni ortodocÅi
: Miron Romanul, 258. Presa romÄneascÄ pe la 1880, 259. PÄrerile lui
BariÅ£; indisciplinaÅ£il pasivismului, 260. PÄreri romÄneÅti în Parlament; chestia
Bosniei Åi HerÅ£egovinel, 261. Mitropolitul Miron Åi d. Partenie Cosma des-

â 291 â
pre RomÄnia; proiectele de lege aie lui Treîort, 262. Opunerea Romînilor;
Mitropoiitui unit ioan Vancea, 263. Noua deputaÅ£ie la Viena; rÄspunsui împÄratului,
264. Primirea de popor a arhiereilor ortodocÅi, 265.
XX. Formarea âpartidului naÅ£ional romîn" 266.
Lipsa de organisaÅ£ia solidarÄ a Romîniior, 266. PregÄtirea unei adunÄri dÄtÄtoare
de program, 267. iniţiatorii: caracterisarea lor, 268. Adunarea pentru
program, 269. Puncteie programului, 270. Opunerea contra programului de ia
1881, 271. Programui Mitropolitului Miron; noii deputaţi ungureni, 278. Noua
iege TreTort; observaÅ£iile împÄratuiui cÄtre MitropoliÅ£i, 273. âModeraÅ£ii" romîni,
273. D. i. Slavici Åi âTribuna", 274 âLiga CulturalÄ", 274. D. Aurel
Popovicî Åi âRepiica", 2Ã5.
XXI. âMemorandul" Åi urmÄrile sale 276.
ideia âMemoranduiui" din 1892, 276. Autorii actului, 277. Refusui imperiai,
â¢278. Procesul âReplicei", 278. Efectui acÅ£iunii romÄneÅti în CamerÄ; noi observaÅ£ii
ale împÄratuiui 279. Procesui âMemorandului", 279. Disolvarea âpartiduiui
naÅ£ionai romîn"; era BÄnffy, 280.
Epiiog 281.

QUALITY CONTROL MARK