SERGHEI LAZAREV-Diagnosticarea ... - ideaticabluescafe

el primeşte cea mai mare pedeapsă: dispare dorinţa de a
procrea şi de a crea. Dispare dorinţa de perfecţionare. înseamnă
că, pentru a fi perfect şi pentru a avea aptitudine creatoare,
omul trebuie să aibă o atitudine corectă faţă de viitor. în
primul rând este vorba de înţelegerea faptului că, cu cât vom
înainta mai departe în viitor, cu atât vom fi mai aproape de
Dumnezeu, dar numai la nivelul superficial, omenesc. în
interior întotdeauna îl purtăm în noi pe Dumnezeu. De aceea
orientarea principală trebuie să fie nu spre viitor, ci spre
Dumnezeu care e în noi, adică, spre o infinită iubire şi fără nici
o pretenţie.
Dacă pornim de la aceste premize, un mare actor se maturizează
în decursul câtorva vieţi. La început el este sfânt,
prooroc, clarvăzător. Iubirea lui interioară pentru Dumnezeu
este pentru el mai importantă decât viitorul, de aceea el poate
primi acces în viitor. Posibilităţile lui creatoare, perfecţiunea
lui, cresc brusc. Iată de ce spunea Cristos: ,,Nu vă gândiţi la
ziua de mâine, trăiţi ca păsările cerului". Când însă venea
timpul valorificării aptitudinilor acumulate de-a lungul uneia
sau a două existenţe, la acest om se năruia viitorul, destinul şi
totul se petrecea în mod planificat. Şi se continuau, până când
dispărea dorinţa ataşamentului faţă de creaţie şi perfecţiune.
Dacă omul îşi păstra iubirea pentru Dumnezeu, iar în forul său
interior nu călca în picioare sentimentul iubirii, acest cicluşcoală
el nu-1 parcurgea în treizeci-cincizeci de existenţe ci
doar în una-două. Şi atunci, în a patra sau a cincia existenţă i
se deschidea un imens potenţial creator iar el îl valorifica, fără
să se ataşeze de acesta. Cu cât era mai puternică iubirea pentru
Dumnezeu în sufletul lui, cu atât mai mult timp putea el trăi.
160