SERGHEI LAZAREV-Diagnosticarea ... - ideaticabluescafe

Eu citeam conferinţa şi-mi aminteam cum, în tinereţe, era
cât pe ce să orbesc. Am avut un ulcer al corneei la ochiul
drept. La început m-au lăsat amândoi ochii, nu vedeam nimic.
Cu un an înainte mă înverşunasem împotriva propriului destin
din cauza prăbuşirii tuturor visurilor, speranţelor şi a
neîmplinirii iubirii mele juvenile. De câte ori aveam traumatisme,
aveau de suferit ochii. M-am temut întotdeauna să nu
orbesc şi simţeam că acest lucru se va şi întâmpla, cauza fiind
faptul de a considera ca infailibile reprezentările mele privind
morala, principiile echităţii, când era vorba de iubire. Nu mă
puteam înjosi în faţa sentimentului de iubire, nu puteam să
scap situaţia de sub control. Pentru mine senzaţia propriei
perfecţiuni, a inteligenţei, ştiinţei de a manevra lumea înconjurătoare,
era piatra unghiulară şi principalul punct de sprijin.
Mi-am încheiat conferinţa şi am diagnosticat sala. Modificările
erau minunate. Apoi am plecat acasă şi m-am gândit cât de
întinat poate fi sentimentul meu de iubire prin trufie, blamare
şi dispreţ, gelozie, supărare pe oamenii apropiaţi şi pe lumea
înconjurătoare. Voi putea eu oare să-mi fac iubirea independentă
de orice? Am să reuşesc eu oare cu adevărat să-mi
purific sufletul? îmi puneam această întrebare din nou şi din
nou. dar nu găseam nici un răspuns. Dar acest lucru nu mă mai
speria ca înainte. Rezultatul a încetat să mai fie pentru mine
lucrul cel mai important. Nutrind în suflet sentimentul dumnezeiesc,
omul tinzând către ceva la exterior, înţelege întotdeauna
că la nivelul interior, el deja şi-a atins ţelul.
în cartea a doua şi a treia am descris contactele şi
interacţiunile cu diverse structuri de rang tot mai înalt. Eu le
comparam cu treptele ce duc către Dumnezeu. Toate acestea
213