accesul la informaţie şi dreptul de autor - Asociaţia Bibliotecarilor din ...

Asociaţia Bibliotecarilor din Republica MoldovaACCESUL LA INFORMAŢIEŞI DREPTUL DE AUTORChişinău 2010

© Asociaţia Bibliotecarilor din Republica MoldovaEdiţie îngrijităLudmila Costin,Mariana HarjevschiColegiul de redactieBelei Olga,Ludmila Costin,Goian Natalia,Mariana Harjevschi,Ion ŢigănaşLectorAna CozariPaginare computerizată şidesign copertăOctavian TverdohlebDescrierea CIP a Camerei Naţionale a CărţiiAccesul la informaţie şi dreptul de autor / Asoc. Bibliotecarilordin Rep. Moldova ; col. red.: Belei Olga, LudmilaCostin, Goian Natalia [et al.] ; ed. îngrijită Ludmila Costin,Mariana Harjevschi. – Ch. : Centrul Ed. al UASM, 2010. –130 p.Apare cu sprijinul nanc. al Fundaţiei Soros Moldova,Agenţiei Suedeze de Dezvoltare şi Coop. Intern. – 200 ex.ISBN 978-9975-64-197-5.02(082)A 15

DREPTUL DE AUTOR — IMPEDIMENT SAUPROMOTOR AL ACCESULUI LA INFORMAŢIEREGLEMENTĂRI LEGALE PRIVIND APLICAREAEXCEPŢIILOR ŞI LIMITĂRILOR ÎN CADRULBIBLIOTECILOR ÎN SCOPUL ASIGURĂRIIACCESULUI LA INFORMAŢIEOlga Belei, Olesea CăinăreanuAgenţia de Stat pentru Proprietatea IntelectualăElaboration of the new Law in the eld of copyright and relatedrights is a prerogative of the development of relations of the Republic ofMoldova with European Union and harmonization of the national legislationwith the Directives of the European Council on application ofthe assumed norms. Approving the present law will create an effectivemechanism of functioning of the system of copyright and related rightsin the Republic of Moldova, as well as an accessible legislative base providingthe rights protection — both of the owners and users in the processof utilization of the creations.4Elaborarea unei legi noi în domeniul dreptului de autor şidrepturilor conexe constituie o prerogativă a dezvoltării relaţiilorRepublicii Moldova cu Uniunea Europeană şi a armonizării cadruluinorm ativ naţional în conformitate cu Directivele Consiliului.Adoptarea Legii privind dreptul de autor şi drepturile conexe la02.07.2010 reprezintă un moment important în sistemul naţionalde drept, reieşind din necesitatea reglementării raporturilor ceapar ca urmare a apariţiei unor obiecte noi sau a schimbării modalităţilorde valoricare a obiectelor protejate de dreptul de autor şidrepturile conexe în mediul electronic.Este de remarcat faptul că tehnologiile moderne se dezvoltăîntr-un ritm accelerat încît legiuitorul practic nu reuşeşte să adaptezecadrul legal la realităţile vieţii. Aceste schimbări se răsfrîngîndeosebi asupra sistemului de proprietate intelectuală, actele normativecare reglementează acest domeniu vast făcînd cu greu faţăschimbărilor impuse de „era computerizată”.

Dreptul de proprietate intelectuală se confruntă astăzi cudouă probleme ce au consecinţe serioase pentru protecţia proprietăţiiintelectuale, în general, şi a drepturilor de autor [1], în particular:1) prima problemă vizează importanţa economică în continuăcreştere a creaţiilor intelectuale ca bunuri (imateriale) ce facobiectul unui comerţ internaţional tot mai protabil;2) a doua problemă ţine de progresul mijloacelor tehnologicece contribuie la crearea, stocarea, reproducerea şi transmitereacreaţiilor intelectuale, devenite imposibil de controlat, şi care, în -nal, conduce la reproducerea şi utilizarea neautorizată a operelor,fenomen cunoscut sub numele de „piraterie”.Dezvoltarea tehnologică a creat mijloace eciente de valori-care a operelor şi fonogramelor protejate prin dreptul de autor şidrepturile conexe. Diversitatea modalităţilor de distribuire a produselorintelectuale protejate este caracterizată de accesibilitate,ecienţă sporită, costuri reduse, posibilitate de expansiune economicăetc. Mijloacele digitale, însă, au deschis şi noi căi de încălcarea dreptului de autor, fapt care îi pune în alertă pe legiuitorii naţionali,obligaţi să creeze bariere legale pentru stoparea expansiuniiacestora în detrimentul normelor conforme cu legea şi, totodată,pentru a nu limita accesul la informaţie, garantat de DeclaraţiaUniversală a Drepturilor Omului. [2]Accesul la informaţii este condiţionat de funcţionarea reţelelornaţionale şi internaţionale de biblioteci şi a serviciilor deinformare, care utilizează ecient tehnici informaţionale, ce permiteaplicarea acestora în diverse domenii ca educaţia, comerţul,afacerile bancare. Totodată, tehnicile digitale provoacă numeroaseconicte ce ţin de încălcarea dreptului de autor, inclusiv în mediulbibliotecar. Deşi, pe de o parte bibliotecile asigură stigmatul publicului,pe de altă parte, sunt obligate să respecte drepturile autorilorşi titularilor de drepturi.Desigur, această problemă nu a fost trecută cu vederea nicide forumurile internaţionale. Astfel, la lucrările Comitetului permanentpentru dreptul de autor şi drepturile conexe (SCCR) dincadrul Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale (OMPI)sunt puse în discuţie posibilităţile de reglementare a excepţiilor şilimitărilor. În scopul extinderii acestora în sistemele de drept naţi-5

6onale, se preconizează elaborarea unei metodologii cu caracter derecomandare, evidenţiind principalele obiective:- identicarea normelor corespunzătoare în sistemul naţionalde drept;- analiza excepţiilor şi limitărilor din punct de vedere alinovaţiilor;- asigurarea accesului la patrimoniul naţional, inclusivschimburile culturale.Avînd în vedere nivelul diferit de dezvoltare a ecărui stat,înainte de a adopta o anumită metodologie este necesar însă dea analiza şi de a evalua situaţia existentă. După aceasta urmeazăsă e formulat un act internaţional ocial, normele căruia vor re-ecta nivelul minim de protecţie, iar statele vor avea disponibilitateaunei tratări mai largi. În acest context, trebuie de menţionatcă prin legile naţionale trebuie să se stabilească echilibrul între autorişi utilizatori, avîndu-se în vedere necesitatea strictei respectăria drepturilor omului. Astfel, problema tratării excepţiilor şilimitărilor a rămas deschisă pentru discuţii ulterioare, urmînd săe perfecţionate şi uniformizate formatele accesibile, mai ales celedigitale, folosite de diferite ţări.În cazul Republicii Moldova, Legea nr. 293-XIII din 23.11.1994privind dreptul de autor şi drepturile conexe a fost analizată de cătreexperţii din străinătate, care au concluzionat că legislaţia noastrănu abordează drepturile utilizatorilor de informaţii. În opinialor, aceste probleme trebuie reglementate pe calea excepţiilor saulimitărilor, prin intercalare în legislaţia naţională armonizată cucea europeană şi internaţională.În urma discuţiilor în cadrul seminarelor, conferinţelor, meselorrotunde organizate în comun de către Agenţia de Stat pentruProprietatea Intelectuală cu Asociaţia Bibliotecarilor şi a ConsorţiuluieIFL Direct Moldova cu participarea experţilor internaţionaliau fost evidenţiate obiectivele cooperării:1. Garantarea accesului tuturor utilizatorilor în cadrul bibliotecilorla opere protejate de dreptul de autor pentru informare,citire şi copiere, în scopuri personale, instructive şi didactico-ştiinţice.2. Includerea unor norme care să permită transformareaoperelor protejate din format tradiţional în format electronic pen-

tru conservarea informaţiei şi păstrarea acesteia pe diferite suporturimateriale (CD, DVD).Privite ca puncte de echilibru extrem de importante, acestelimite sau excepţii sunt adeseori denite drept „un privilegiu alaltei persoane decât titularul dreptului de autor de a utiliza operaprotejată într-un mod rezonabil fără autorizarea titularului dreptuluide autor, în ciuda monopolului oferit titularului dreptului deautor”. [3]La nivel internaţional, s-a convenit asupra unui test în treietape care trebuie satisfăcut în cazul introducerii oricărei limităricu privire la dreptul de autor. Astfel, art. 9 alin. 2 al Convenţieide la Berna, art. 13 al TRIPS, art. 10 al Tratatului OMPI privinddreptul de autor, art. 16 al Tratatului OMPI privind interpretările,execuţiile şi fonogramele preconizează că o limitare a dreptului deautor nu poate stabilită decît în cazurile:- speciale;- care nu contravin exploatării normale a operei; sau- care nu prejudiciază nejusticat interesele legitime ale autorului.Noua Lege privind dreptul de autor şi drepturile conexe aavut la bază trei principii esenţiale - crearea, valoricarea şi protejareaobiectelor dreptului de autor şi a drepturilor conexe. Astfel,conform prevederilor legale, reproducerea unei opere publicatelegal poate permisă fără consimţământul autorului sau al altuititular al dreptului de autor doar dacă a fost plătită o remuneraţieechitabilă (remuneraţie compensatorie), atunci cînd reproducereaeste făcută exclusiv pentru uz personal şi privat de către o persoanăzică, ce nu urmăreşte obţinerea vreunui avantaj comercialdirect sau indirect. Dreptul la remuneraţie compensatorie poate exercitat numai prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivăa drepturilor patrimoniale.Prevederile de mai sus nu se referă la:a) reproducerea unei opere de arhitectură în formă de clădiresau construcţie similară;b) reproducerea unei baze de date electronice;c) reproducerea unui program de calculator, cu excepţia dedecompilare a programelor de calculator;d) reproducerea integrală a unei cărţi, partituri sau a originaluluiunei opere de artă plastică;7

8e) reproducerea unei opere audiovizuale în timpul interpretăriiei publice;f) reproducerea oricărei opere în baza unui exemplar saudintr-o sursă de care persoana ce reproduce opera are cunoştinţăsau, în virtutea unor circumstanţe concrete, are motive rezonabilesă cunoască faptul că este ilicită.Remuneraţia compensatorie o achită persoanele zice şijuridice care produc sau importă orice echipament (audio-videomagnetofoane, drivere pentru discuri etc.) şi suporturi materiale(suporturi pentru imprimarea sonoră şi/sau video; casete, discurilaser, compact-discuri etc.) care pot utilizate pentru efectuareaunor atare reproduceri.Nu se achită remuneraţie compensatorie pentru echipamentulşi suporturile materiale destinate efectuării imprimărilor dacăacestea sunt obiecte de export, au menire profesională şi nu pot folosite în condiţii casnice sau sunt importate de o persoană zicăexclusiv pentru uz personal.Bibliotecile întotdeauna au jucat un rol important în menţinereaechilibrului în domeniul legislativ cu privire la dreptul deautor. Astfel, aceste instituţii utilizează colecţiile pe care le gestioneazăşi le păstrează în conformitate cu Legea privind dreptul deautor şi drepturile conexe din diferite motive: e că şi-au pierdutactualitatea, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, ecă constituie patrimoniul naţional şi oferă acces la aceste documente,respectând limitele şi excepţiile prevăzute de lege.Legea nr. 139/2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexestipulează, de asemenea, că utilizarea operelor este permisă,fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii,dar cu respectarea cerinţelor legale, sub următoarele forme:a) utilizarea unor citate de proporţii reduse în cadrul uneialte opere, în scop de cercetare sau de critică, indicîndu-sesursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acestlucru este imposibil;b) utilizarea operelor ca material ilustrativ în publicaţii,emisiuni sau în imprimări audio sau video de caracter didactic,cu condiţia să se indice sursa şi numele autorului,exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil, şi înmăsura justicată de atingerea unui scop necomercial;

c) reproducerea şi distribuirea în presă, comunicarea publicăsau punerea la dispoziţia publicului în regim interactiva articolelor publicate legal cu privire la subiectele de actualitateeconomică, politică ori religioasă sau a unor opereradiodifuzate ori televizate în cazurile în care astfel deutilizări nu sînt interzise în mod expres şi dacă se indicăsursa şi numele autorului;d) utilizarea operelor sau a altor obiecte protejate pentrurelatarea evenimentelor curente, în măsura justicată descopul de informare şi cu condiţia să e indicată sursa şinumele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucrueste imposibil;e) utilizarea discursurilor publice şi a extraselor din prelegerilepublice, opere sau din alte obiecte protejate de caractersimilar, în măsura justicată de scopul de informareşi cu condiţia să e indicată sursa şi numele autorului,exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil;f) utilizarea în scopul securităţii publice sau pentru a asiguraderularea şi reectarea adecvată a procedurilor parlamentare,administrative sau judiciare;g) imprimarea operelor pentru utilizare temporară, realizatăde organizaţiile de difuziune la propriile instalaţii şipentru propriile emisiuni;h) utilizarea operelor în folosul persoanelor cu decienţevizuale, avînd legătură directă cu decienţa respectivă şiind de natură necomercială, în măsura justicată de oastfel de utilizare;i) imprimarea emisiunilor organizaţiilor de difuziune de cătreinstituţiile sociale nonprot, precum sînt spitalele, cucondiţia ca titularii de drepturi să primească o remuneraţieechitabilă;j) utilizarea operelor în timpul ceremoniilor religioase saual ceremoniilor ociale organizate de autorităţi publice;k) utilizarea operelor, precum ar cele de arhitectură sausculptură amplasate permanent în locuri publice;l) utilizarea operelor în scop de reclamă a expoziţiilor publicesau a vînzărilor de opere de artă, în măsura necesarăpentru promovarea evenimentului, excluzînd orice altescopuri comerciale;9

10m) utilizarea operelor cu scopul de a caricaturiza sau a parodia;n) utilizarea operelor în legătură cu demonstrarea sau reparaţiaunui echipament;o) utilizarea unei opere artistice sub forma unei machete saua unui desen ori plan al unui imobil în scop de reconstrucţiea imobilului respectiv;p) utilizarea, prin comunicare sau prin punerea la dispoziţiapublicului în regim interactiv, în scop privat de studiusau de cercetare de către persoanele zice, prin intermediulunor echipamente speciale a operelor şi a altor obiecteprotejate aate în colecţiile lor şi care nu fac obiectulachiziţionării sau al licenţierii;q) xarea în formă electronică a operelor intrate în domeniulpublic în scopuri de arhivare de către biblioteci, fărăobţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct oriindirect.Prevederea art. 28, lit. q) a survenut ca urmare a necesităţiide revizuire a excepţiilor şi limitărilor prevăzute de Convenţia dela Berna în sensul unui tratament egal al informaţiei electronicecu informaţia tipărită. Astfel, beneciarii ar trebui să poată folosiîn aceeaşi măsură documentele în format digital, ind înlăturateimpedimentele legate de distanţă şi achitarea unor taxe. În acestscop, la propunerea comunităţii bibliotecarilor, noua Lege privinddreptul de autor şi drepturile conexe a inclus o asemenea prevedere,înlăturînd decalajul de tratament legal faţă de operele în formatdigital din colecţiile lor.Astfel, în condiţiile expuse de lege, nu constituie o încălcarea dreptului de autor, reproducerea unei opere, fără consimţământulautorului, pentru uz personal sau în cercul normal al familiei,cu condiţia ca opera să fost adusă anterior la cunoştinţă publică,iar reproducerea să nu contravină utilizării normale a operei şi sănu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de utilizare.[4]De remarcat faptul că, din momentul aducerii operei la cunoştinţapublică, este practic imposibil de controlat în ce scop suntrealizate reproducerile: personal sau public. Uzul personal deneştedoar folosirea în cercul normal al familiei şi exclude ideea de

uz public. Pentru a determina însă „cercul normal al familiei” estenecesar de a admite una dintre interpretările expuse de doctrină şijurisprudenţă: e în mod restrictiv, e în mod extensiv.În ceea ce priveşte interpretarea excesiv de restrictivă a sfereide aplicare a limitărilor, acestea sunt prevăzute de lege pentruapărarea unor interese diverse, dar generale şi nu ar aduce decîtprejudicii consumatorilor, autorilor şi, în nal, chiar titularilor dedrepturi.Cu toate acestea, nu a dispărut necesitatea colaborării dintreAGEPI şi biblioteci în vederea extinderii prevederilor legale adaptatenecesităţilor curente ale consumatorilor de informaţii, indîncă viabilă puntea de conlucrare în scopul elaborării sau modi-cării unor acte comune privind coordonarea activităţii tuturorsubiecţilor implicaţi. Nimeni nu neagă drepturile autorilor de aprimi remuneraţia meritată, dar limitele şi excepţiile prevăzute delege trebuie să asigure şi societăţii rambursarea investiţiilor pentrueducare şi cercetare. Doar astfel ind posibilă obţinerea echilibruluide interese dintre biblioteci şi dreptul de autor.Aplicarea normelor incluse în noua Lege după intrarea învigoare la 01.01.2011 va crea un mecanism ecient de funcţionarea sistemului dreptului de autor şi drepturilor conexe în RepublicaMoldova, precum şi un cadru normativ accesibil de asigurare aprotecţiei drepturilor, atît ale titularilor, cît şi ale beneciarilor, înprocesul de valoricare a creaţiilor.Referinţe bibliograce:1. V. Roş, Contrafacerea şi plagiatul în materia dreptuluide autor. Retrospectivă istorică şi încercare de denire.Revista română de dreptul proprietăţii intelectuale, nr.1/20042. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 27, p.1,www.cncd.org.ro3. P. Buta, A. Muşat, Limitările în exerciţiul dreptului de autor.Revista română de dreptul proprietăţii intelectuale,nr. 2/20074. C. Romiţan, Infracţiunea de comunicare publică a operelorsau a produselor purtătoare de drepturi conexe. Revistaromână de dreptul proprietăţii intelectuale, nr. 2/2006.11

DREPTUL DE AUTOR ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRIIBIBLIOTECILOR ELECTRONICESergiu RotaruJurist principal, Secţia control şi respectarea legislaţiei,Departamentul drept de autor şi drepturi conexe,Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI)„Diseminarea informaţiei reprezintă una din pietrele de temelie alecivilizaţiei”John F. BuddRezumatBibliotecile au avut întotdeauna un rol important în protecţiadrepturilor de autor, contribuind efectiv la menţinerea unuiechilibru legislativ în domeniul dat. Astfel, instituţiile în cauză utilizeazăcolecţiile de opere pe care le gestionează şi le păstrează înconformitate cu prescripţiile formulate în Legea privind dreptulde autor şi drepturile conexe, compartimentul cu referinţă la biblioteci.AbstractLibraries have always had an important role in the protectionof copyright, effectively contributing to the maintenance of abalance in the legislative eld. Thus, institutions in questions usethe collections of works that they manage and store in accordancewith the requirements set out in the Law on Copyright and RelatedRights, with reference to the library section.РефератБиблиотеки всегда играли важную роль в охране авторскихправ, эффективно способствуя поддержанию законодательногоравновесия в этой области. Данные учрежденияиспользуют, управляют и хранят собрания произведений всоответствии с требованиями, изложенными в Законе об авторскомправе и смежных правах, в разделе касающемся библиотек.12

IntroducereDacă în secolul trecut accesul la cunoaşterea umană, transpusăîn format digital, ţinea mai mult de domeniul science ction,astăzi beneciem întru totul de avantajele acestui univers fantasticşi chiar suntem parte componentă a sistemului dat, unii ind născuţiîn era digitală (born-digital sau digital native), alţii – consumatoriimai în vârstă – având toate posibilităţile de a se înscrie în noileparadigme de utilizare a literaturii digitale.În lumea întreagă, scopul bibliotecilor este acela de a depozitaîn fondurile lor toată informaţia şi cunoştinţele pe care civilizaţiale-a acumulat de-a lungul istoriei şi de a le face ulteriorpublice, astfel încât societatea să poată obţine cantitatea maximăde informaţie şi cunoştinţe [1]. Cu alte cuvinte, bibliotecile păstreazăpentru generaţiile viitoare tezaurul universal al cunoştinţelorşi creativităţii civilizaţiei. Este bine cunoscut faptul că accesul lainformaţii reprezintă un suport esenţial în procesul de dezvoltareculturală, de cercetare şi formare continuă a personalităţii ecăruiom şi a umanităţii în general.Pe măsură ce Internetul evoluează şi potenţialul său permitedifuzarea tot mai largă a diversului conţinut digital, sistemulde proprietate intelectuală a devenit un subiect central de discuţieprivind viitoarea formă a lumii digitale. În acest mediu nou, încontinuă schimbare, informaţiile şi cunoştinţele constituie resurseleprincipale, iar sistemul de proprietate intelectuală stabileşteun ansamblu de reguli în vederea protejării creaţiilor intelectuluiuman, care joacă un rol crucial în stabilirea bazei tehnice pentrudezvoltarea societăţii digitale.Internetul are un impact profund asupra sistemului de proprietateintelectuală. Este evident faptul că noul mediu prezintă şinoi oportunităţi şi provocări serioase pentru sistemul de proprietateintelectuală. Una din problemele de o stringentă actualitate oreprezintă bibliotecile electronice.Deşi reectă mai ales trecutul, bibliotecile sunt instituţii aleprezentului şi viitorului, iar automatizarea lor nu este dictată doarde necesitatea de a supravieţui, ci şi de condiţia racordării la cerinţelesocietăţii informatizate, care se dezvoltă progresiv din punctulde vedere al tehnologiilor informaţionale. Bibliotecile electronice,apărute ca rezultat al progresului tehnico-ştiinţic, reprezintă o13

nouă infrastructură, creată prin folosirea pe scară largă a comunicaţiilorşi informaţiei digitale. [2]Astfel, viitorul bibliotecilor tradiţionale ca instituţii de creditareeste incert. Această incertitudine este alimentată şi de tendinţatot mai clară a mass-mediei de a deveni exclusiv digitală. Utilizatoriise obişnuiesc să folosească de sine stătător calculatoarele,tehnica digitală şi Internetul, accesând resursele de care au nevoie.Incertitudinea este amplicată şi de faptul că mediul electronic aschimbat radical aspectul cărţii, conferindu-i o nouă calitate – carteaelectronică. Utilizatorii actuali, în special cei din generaţia tânără,născută în era digitală, sunt obişnuiţi cu textul electronic, îl folosesccu predilecţie, fapt subestimat uneori de bibliotecari. Tineriiutilizatori descarcă în mod frecvent texte, lme, muzică on-line, iarîn ultima vreme – şi cărţi întregi [3].Generaţia în vârstă este mai conservatoare, însă, pentru aface faţă situaţiei în aceste noi condiţii ale erei digitale, în scopuldocumentării şi informării, utilizează frecvent şi noile tehnologiiinformaţionale, în special Internetul, nerenunţând, totuşi, la plăcereade a ţine în mână o carte.Actualmente cartea este redenită din perspectiva disocieriiîntre conţinutul şi suportul material al acestuia. Cartea nu înseamnăfoaia de hârtie pe care a fost publicată, ci conţinutul, informaţia,pentru că cititorul ştie că ceea ce dă identitate cărţii este experienţalecturii, universul pe care-l deschide, şi nu aspectul ei, obiectul -zic. Acelaşi conţinut poate publicat atât pe hârtie, cât şi în formatelectronic [2].Bibliotecile electronice — scurt istoricO bibliotecă electronică (digitală) este cea în care colecţiilesunt stocate în format electronic (digital) şi accesibile prin intermediulcalculatorului sau tehnicii electronice.Deşi cea mai cunoscută bibliotecăelectronică este cea a companiei Google,prima bibliotecă electronică a apărut în1971 şi se numeşte Project Gutenberg(www.gutenberg.org), ind fondată deMichael S. Hart. Multe dintre lucrările incluseîn colecţie prezintă texte întregi ale14

cărţilor din domeniul public. În decembrie 2009, Project Gutenbergdeţinea în colecţia sa 30 de mii de lucrări [4].Unul dintre proiectele cele mai ambiţioasede a face accesibile prin intermediulInternetului milioane de cărţi alecelor mai mari biblioteci din lume a fost derulat de compania Googleşi se numeşte Google Books (www.books.google.com). Ştireadespre iniţierea acestui proiect s-a lansat în 2004. Google considerăproiectul în cauză drept o parte a misiunii sale de a organiza informaţiilela nivel mondial şi de a le face accesibile şi utile ecăruia.În decurs de patru ani, au fost scanate circa 7 mln de cărţi, care audevenit accesibile pentru utilizare on-line [5].Un proiect similar, denumit Live SearchBooks, a fost demarat de către Microsoft în2006. El a funcţionat până în mai 2008, ulteriorind abandonat. Microsoft a lucrat cu unnumăr mare de biblioteci, inclusiv cu BritishLibrary, scanând (digitizând) cărţile care, prinopţiunea „căutare”, puteau accesate pe web,evident, în cazul în care acestea nu erau protejateprin copyright. În cadrul proiectului aufost scanate 750 de mii de cărţi şi indexate 80 de mln de articoledin reviste.Toate materialele din Live SearchBooks sunt acum disponibile pe InternetArchive (www.archive.org). InternetArchive este o organizaţie non-prot şial doilea ca dimensiune, după Google,proiect de scanare a textelor. În noiembrie2008 compania respectivă deţinea peste 1mln de texte integrale scanate ale operelordin domeniul public [4].Un al competitor serios pentru Google este Europeana, bibliotecamultilingvă virtuală îninţată de Comisia Europeană înnoiembrie 2008. Europeana (www.europeana.eu) reprezintă o iniţiativăa Comisiei Europene privind bibliotecile digitale, care faceparte din 2010 — Strategia Uniunii Europene pentru o SocietateInformaţională. Ea deţine aproximativ 4,6 mln de obiecte digitale,15

inclusiv clipuri video, fotograi, picturi, materialeaudio, hărţi, manuscrise, cărţi tipăriteşi ziare din ultimii 2000 de ani ai istoriei europene,acumulate de la peste o mie de arhivedin Uniunea Europeană. Obiectivul ComisieiEuropene este de a spori numărul lucrărilordigitizate, înregistrând în anul 2010 cifra de10 milioane (pentru comparaţie, numai în bibliotecileeuropene sunt aproximativ 2,5 mlrdde cărţi). În prezent, Europeana include înspecial cărţi digitizate, ce aparţin domeniuluipublic şi care nu mai sunt protejate prin legea dreptului de autor(valabilă 70 de ani după moartea autorului). Din considerente juridice,Europeana nu include, de asemenea, lucrările care n-au maifost publicate (aproximativ 90% din cărţile aplicate în bibliotecilenaţionale europene), precum şi operele protejate încă de dreptulde autor, ale căror creatori nu pot identicaţi (10-20% din colecţiileprotejate de dreptul de autor). [6]Un alt competitor pentru Google esteGallica (www.gallica.bnf.fr), din cadrul BiblioteciiNaţionale Franceze, cu aproximativ800 de mii de lucrări digitizate. Creată în1997, biblioteca continuă să se extindă, înregistrândcirca 5 mii de documente noi pelună. Cea mai mare parte a documentelor este în limba franceză,însă există unele şi în alte limbi. [4]16Cadrul juridicSarcina principală a bibliotecilor, indiferent de tipul acestora,este de a asigura necesităţile societăţii prin diseminarea la maxim ainformaţiei şi cunoştinţelor acumulate în fondurile lor. Aceste informaţiişi cunoştinţe au fost create în rezultatul activităţii creativintelectualea unor subiecţi, denumiţi autori. Dezvoltarea tehnologiilorinformaţionale avansate, apariţia bibliotecilor electroniceau generat un şir de probleme cu caracter juridic, în special în ceeace priveşte luarea în consideraţie a noţiunilor de drept exclusiv deautor şi proprietate. În acest context, se impune armonizarea unorinterese contradictorii: ale societăţii pe de o parte şi ale autorilorpe de altă parte.

Conform art. 19 al Declaraţiei Universale a DrepturilorOmului (adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei NaţiunilorUnite la 10 septembrie 1948), orice om are dreptul la libertateade a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin oricemijloace şi independent de frontierele de stat [7].O posibilă soluţie a acestei probleme, în formatul unui mecanismorganizaţional-legal corespunzător, este cea propusă lumiiîntregi de către scandinavi. Într-un mod sau altul, în cadrul sistemuluide gestionare colectivă a drepturilor de autor se formeazăun fond destinat compensării titularilor de drepturi şi autorilorpentru prejudiciul ce le-a fost cauzat, asigurându-se astfel activitateabibliotecilor, arhivelor şi altor instituţii socio-culturale, carepun la dispoziţia utilizatorilor exemplare ale operelor pentru utilizareatemporară liberă. Aceste plăţi sunt asigurate e că din bugetelelocale sau de stat, e că din mijloacele respectivelor instituţiisocio-culturale, prin diverse scheme de căutare şi distribuire.Un astfel de mecanism organizaţional-legal de armonizare adreptului de autor şi al bibliotecilor a fost formulat în premieră decătre Danemarca şi a intrat în vigoare în 1946.În 1987, în Norvegia a fost adoptată Legea cu privire la drepturileautorilor la compensare în cazul în care bibliotecile pun ladispoziţia publicului larg lucrările lor. Cinci ani mai târziu, UE aadoptat o Directivă prin care obliga ecare stat membru să formezeun mecanism similar de compensare a autorilor. Cu regret,modelul unui astfel de mecanism organizatoric şi juridic nu s-abucurat de o atenţie prea mare în lume. Practic, în afară de ţărilescandinave, nici o altă ţară – europeană sau americană – nu a merspe această cale [1].Compania Google consideră că, în conformitate cu legislaţiaSUA privind dreptul de autor, nu este necesar de a obţine o permisiunespecială pentru trecerea în format digital a cărţilor păstrateîn biblioteci, deoarece această activitate este protejată de principiileutilizării cu bună-credinţă, prevăzute de dreptul de autor american.Însă organizaţiile reprezentante, Authors Guild şi AsociaţiaAmericană a Autorilor (Association of American Publishers) seaă pe o poziţie diametral opusă, intentându-i din anul 2005, decând a demarat controversatul proiect Google Books, mai multeprocese de judecată.17

18Este necesar de menţionat faptul că Google a pus la dispoziţiautilizatorilor doar textele integrale ale lucrărilor ce se aau îndomeniul public şi oferea doar rezumatele cărţilor ce cădeau subincidenţa legii dreptului de autor. Proiectul având un impact mondial(Google a lucrat deja cu cărţile din Biblioteca Oxford, MareaBritanie), în cazul în care va dori să colaboreze cu biblioteci din diversestate, în unele dintre ele Google va în mod inevitabil acuzatde încălcarea dreptului de autor. Acest fapt s-a întâmplat deja încazul Germaniei şi Chinei [8].În ne, Google a ajuns totuşi la o înţelegere cu autorii şi editorii,ceea ce va permite accesul prin Internet al utilizatorilor la milioanede cărţi. După doi ani de tratative, Authors Guild, AsociaţiaAmericană a Autorilor şi Google au semnat un acord fundamentalnou, la nivel mondial, acord încheiat în interesele unui mare grupde autori şi editori din întreaga lume. Astfel, vom benecia deun acces mai larg prin Internet la milioane de cărţi protejate prindreptul de autor şi la alte materiale realizate în SUA, din fondurilecâtorva mari biblioteci americane, care participă la proiectul GoogleBooks. Acordul recunoaşte drepturile şi interesele titularilor dedrept de autor şi asigură în mod ecient controlul accesului prinInternet la operele în cauză, permiţându-le, totodată, autorilor săprimească o compensaţie pentru accesul la operele lor [5].Conform acordului menţionat, compensaţia acordată autorilorşi editorilor, plata pentru accesul la cărţile solicitate prin intermediulGoogle şi, în perspectivă, prin programele analogice alealtor provideri, va transferată printr-un fond al unei organizaţiiindependente necomerciale privind dreptul de autor (the Book RightsRegistry), care se va ocupa de stabilirea titularilor de drepturi,colectarea şi menţinerea unor informaţii despre autorii realiai drepturilor şi va coordona depunerea cererilor de intrare saude ieşire din cadrul proiectului respectiv. Acordul este benec tuturorpărţilor implicate în proiect, însă cel mai mult au de câştigatcititorii, care obţin acces instant la tezaurul literaturii universale.Cu toate că acordul semnat prezintă un avantaj pentru toatepărţile implicate, el a provocat totuşi o anumită îngrijorare, înspecial în ceea ce priveşte posibilitatea de monopolizare de cătreGoogle a pieţei bibliotecilor electronice [9].În timp ce Google ducea tratative în privinţa acordului, Co-

misia Europeană a publicat „Cartea verde privind drepturile deautor în economia cunoaşterii”, document care preconiza promovareaunor dezbateri interstatale pentru identicarea condiţiiloroptime de difuzare on-line a cunoştinţelor din domeniul cercetării,ştiinţei şi educaţiei. În acest document sunt abordate în modechilibrat toate aspectele diseminării electronice a cunoştinţelor,ţinându-se cont de punctele de vedere exprimate de edituri, biblioteci,unităţi de învăţământ, muzee, arhive, cercetători, persoanecu dizabilităţi şi de toţi ceilalţi utilizatori.În ceea ce priveşte activitatea bibliotecilor şi a altor instituţiisimilare, au fost formulate două probleme esenţiale: realizarea decópii digitale ale materialelor deţinute în colecţiile bibliotecilor şidistribuirea acestora pe cale electronică în rândurile utilizatorilor.Digitalizarea cărţilor, a materialelor audiovizuale şi a altor tipuride materiale serveşte unui dublu scop: păstrarea conţinutului pentrugeneraţiile viitoare şi punerea acestuia la dispoziţia utilizatorilornali pe Internet.În Cartea Verde sunt prevăzute unele excepţii pentru bibliotecişi arhive. Conform cadrului juridic actual, bibliotecile sauarhivele nu pot constitui o excepţie generală de la dreptul de areproduce unele materiale din fondurile lor. Reproducerile suntpermise numai în cazuri specice, care ar putea include anumiteacte necesare pentru conservarea operelor cuprinse în cataloagelebibliotecilor. În acest sens, reglementările detaliate prezintă rezultatulunor decizii de politică legislativă, adoptate la nivel naţional.Unele state membre dispun de norme restrictive cu privire la reproducerilecare pot realizate de către biblioteci.În ultimii ani, bibliotecile şi alte instituţii de interes public aumanifestat preocupări din ce în ce mai pronunţate nu doar pentruconservarea (digitizarea) lucrărilor, dar şi pentru punerea lor ladispoziţia utilizatorilor pe Internet. Dacă acest lucru s-ar materializa,consideră specialiştii din domeniul dat, cercetătorii nu ar mai obligaţi să se deplaseze la sediul bibliotecilor sau al arhivelor, ci arputea să găsească şi să consulte cu uşurinţă informaţiile necesarepe Internet.Pe de altă parte, editurile ne informează că au început să îşidigitizeze propriile cataloage în vederea constituirii unor baze dedate on-line interactive, în care aceste materiale să poată consul-19

20tate cu uşurinţă de pe calculatorul utilizatorului. Aceste serviciinecesită plata unui abonament [10].Comunitatea proprietăţii intelectuale, inclusiv autorii şi editorii,studiază acum modul în care produsele lor vor putea disponibileon-line, astfel încât să le e protejate drepturile şi să eposibilă recuperarea investiţiilor lor în activitatea creativă [11].Bibliotecile au avut întotdeauna un rol important în protecţiadrepturilor de autor, contribuind efectiv la menţinerea unuiechilibru legislativ în domeniul dat. Astfel, instituţiile în cauzăutilizează colecţiile de opere pe care le gestionează şi le păstreazăîn conformitate cu prescripţiile formulate în legislaţia privinddreptul de autor şi drepturile conexe, compartimentul cu referinţăla biblioteci.Bibliotecile sunt anume acele instituţii care păstrează majoritateaoperelor cu drept de autor – e că aceste opere şi-au pierdutactualitatea, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege,e că ele constituie patrimoniul naţional –, oferindu-ne accesul laaceste documente, cu respectarea limitelor şi excepţiilor prevăzutede lege [12].În Republica Moldova nu există un act normativ special cuprivire la protecţia drepturilor de autor asupra cópiei în resursadeschisă tuturor – Internetul. Protecţia juridică a drepturilor deautor în Internet este asigurată prin intermediul actelor normativede bază – Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe nr.293-XIII din 23.11.1994, cu modicările şi completările corespunzătoare,Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale,Convenţia mondială cu privire la dreptul de autor din 1952,Acordul OMPI privind dreptul de autor, dispoziţiile Codului penalşi administrativ etc.Actualmente, se întreprind măsuri pentru armonizarea legislaţieiRepublicii Moldova în conformitate cu standardele internaţionale.Legislaţia privind dreptul de autor se dezvoltă continuu,apar frecvent noi modicări şi recticări. La momentul dat,proiectul noii Legi privind dreptul de autor şi drepturile conexeeste înaintat spre adoptare în Parlamentul Republicii Moldova.Activitatea bibliotecilor în Republica Moldova este reglementatăprin Legea cu privire la biblioteci nr. 286 din 16.11.94, însăacest act legislativ nu prevede nici o normă cu referinţă la activitateabibliotecilor electronice pe teritoriul ţării noastre.

ConcluziiUrmărirea şi sancţionarea multiplelor încălcări ale drepturilorde autor în Internet este practic imposibilă, în special din motivejuridice, sociale şi economice. Reieşind din situaţia dată, titulariidrepturilor de autor ar trebui să folosească mai multe mijloace tehnologiceexistente pentru a-şi proteja drepturile asupra obiectelorde drept de autor amplasate în reţeaua Internet. În special, acesteapot criptarea (codicarea), parolele de acces sau stabilirea unorparole care să permită realizarea difuzării sau schimbul de informaţii.Sistematizarea şi reforma legislaţiei în domeniul protecţieidrepturilor de autor, efectuate prin intermediul Internetului, reprezintăo necesitate urgentă a celor mai multe ţări ex-sovietice,inclusiv Republica Moldova, având în vedere faptul că în condiţiilerelaţiilor de piaţă informaţia constituie un factor esenţial alproducţiei şi un obiect valoros al întregului trac civil.Ţinând cont de tendinţele globale privind protecţia dreptuluide autor şi a drepturilor conexe asupra operelor în format digital,disponibile pe Internet, de importanţa protejării titularilornaţionali de drepturi, Republica Moldova a raticat un şir de acteinternaţionale şi a introdus schimbări corespunzătoare în anumiteacte legislative, elaborând, totodată, un nou proiect de Lege privinddrepturile de autor şi drepturile conexe.Evident, varianta optimă pentru autori şi utilizatori ar transformarea Internetului într-o piaţă legitimă a operelor şi fonogramelorpuse în circulaţie, însă acest lucru nu poate realizatdecât prin respectarea deplină a dreptului de autor şi drepturilorconexe.Bibliograe:1. Патентное дело, 5/20062. Патентное дело, 3/20093. Curierul Economic, nr.15, 20084. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, 10 septembrie19485. Cartea verde privind Drepturile de autor în economiacunoaşterii, Bruxelles, 16.07.20086. http://www.wipo.int/copyright/en/ecommerce/ip_survey/chap2.html21

7. www.library.ru8. www.ifap.ru/projects/analytic/ea017.pdf9. www.bcub.ro/continut/unibib/cristina_chivu.php10. www.infosherpas.com11. www.wikipedia.org12. www.dreptulinternetului.ro/.../comisia-europeanacauta-o-solutie-unitara-ref-drepturile-de-autor-pentrupublicarea-online.htmlPOLITICI INTERNAŢIONALE PRIVINDPROMOVAREA UNUI DREPT DE AUTOR ECHITABILLANSATE DE ASOCIAŢIILE PROFESIONALEINTERNAŢIONALEMariana Harjevschi, vicepreşedinte, (2008-2012)Asociaţia Bibliotecarilor din Republica MoldovaLibrary and information services are essential gateways to cultureand information for users, including the creators of copyright works. Assignicant players, library associations, representing their users, take apivotal role in ensuring that the public interest represented by society’sneed for knowledge is recognised as a priority and appropriately balancedagainst copyright holders’ legal and moral rights by international andnational legislation. The article underlines the major policy documentsthat developed by the European and international library associations inregard to copyright exceptions and limitations for libraries, public lending,and others.22ArgumentSubiecte, precum cele cu privire la dreptul de autor, dreptulde împrumut public în cadrul bibliotecilor, mecanismul funcţionăriidepozitului legal şi utilizarea operelor orfane în mediul electronic,preocupă bibliotecile ca instituţii importante ale societăţiiinformaţionale, inuenţând dezvoltarea posibilităţilor de arhivarea informaţiei, digitizare a colecţiilor, precum şi utilizarea informaţiilorde către utilizatori etc. Diverse ţări ind în procesul dearmonizare a legilor cu privire la dreptul de autor, dar şi a celor

cu privire la biblioteci sau depozit legal şi-au asumat rolul de aactualiza legile propriu-zise pentru mediul digital şi a implementarecomandările internaţionale cu precădere la relaţia dintre dreptulde autor şi bibioteci. Oricare ar motivul, este important ca amendamentelelegilor să susţină accesul la informaţie şi interesele bibliotecilorşi utilizatorilor de informaţii.Este necesar de menţionat că ecare ţară, aderând la tratateleinternaţionale, acceptă anumite exibilităţi în scopul implementăriiactelor respective, ce susţin principiile accesului la informaţie.Totuşi, unele studii susţin că aceste exibilităţi sunt deseori transpuseîn legile naţionale neadecvat beneciului publicului. Douăstudii, lansate de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale(OMPI), intitulate Excepţiile şi limitările dreptului de autor pentrubiblioteci şi arhive (Crews, 2008) şi Excepţiile şi limitările dreptuluide autor pentru persoanele slab văzătoare (Sullivan, 2007), con-rmă această tendinţă în special în ţările în curs de dezvoltare. Unstudiu anterior al Asociaţiei Internaţionale a Consumatorilor, Accesulla cunoştinţe pentru consumatorii de informaţii (2008-2010),a arătat că niciuna din cele 11 ţări în curs de dezvoltare ale regiuniidin Asia nu au implementat toate exibilităţile disponibile prescriseprin tratatele internaţionale. Astfel, vom încerca să arătăm încadrul acestui articol care sunt politicile promovate la nivel internaţionalde structurile specializate ale comunităţilor bibliotecareorientate cu precădere spre dreptul de autor şi cum reglementărilejuridice ale acestuia inuienţează activitatea bibliotecilor în mediulelectronic.Este prea bine cunoscut că succesul unei politici este asiguratatât prin implicarea cetăţenilor, cât şi a structurilor specializate.În promovarea politicii în domeniul bibliotecilor, s-au evidenţiatmai mulţi actori prin eforturile cărora s-a reuşit a se realiza politicaîn domeniul promovării unui drept de autor echitabil. Motivulresponsabilizării, iniţiat, de regulă, de structurile profesionale,precum Federaţia Internaţională a Asociaţiilor Bibliotecare (IFLA),Fundaţia Informaţii Electronice pentru Biblioteci (e.IFL.net), BiroulEuropean al Asociaţiilor Bibliotecare (EBLIDA), AutoritateaNaţională a Bibliotecilor Publice din Europa (NAPLE), este unulargumentat de următoarele postulate: ele reprezintă vocea bibliotecarilorla nivel internaţional şi european, având capacitatea şi23

autoritatea de a soluţiona multiplele probleme. Astfel, problemelebibliotecilor, reiterate în cadrul mai multor întruniri, au devenit şiprobleme civice. Iar subiectele cu privire la excepţiile şi limitările încadrul dreptului de autor, dreptul de împrumut public, includereadocumentelor electronice în depozitul legal şi utilizarea operelororfane au obilizat asociaţiile pentru a asigura înscrierea acestorape agenda politicilor internaţionale. Astfel, problemele enunţateau fost discutate în cadrul sesiunilor Organizaţiei Mondiale a ProprietăţiiIntelectuale, Comisiei Europene (CE), Organizaţiei Mondialea Comerţului (OMC).Bibliotecile şi dreptul de autorPrintre cele mai recente acţiuni derulate la nivel internaţionalîn cadrul careia reprezentanţii EBLIDA, NAPLE, inclusiv aiAsociaţiei Bibliotecarilor din Austria (ABA), au solicitat instituţiiloreuropene, precum şi ţărilor membre să ia parte la lansareaunui proces de discuţii cu privire la importanţa unei politici debibliotecă pentru Europa şi beneciul acesteia în arealul europeanpentru biblioteci şi utilizatorii săi. Mai mult de 180 de participanţidin peste 30 de ţări europene au luat parte la conferinţa desfăşuratăîntre 7-9 mai 2009 la Viena. Scopul general al conferinţei a fostde a mobiliza factorii de decizie de a iniţia un dialog cu privire laconceptul unei politici de bibliotecă pentru Europa, ce a luat formaunei Declaraţii de la Viena. Declaraţia continuă să solicite organizaţiilorinternaţionale să se implice în promovarea unor excepţii şilimitări pentru biblioteci în cadrul legii cu privire la drepturile deautor, pentru a permite bibliotecilor să îşi îndeplinească mandatullor de instituţii publice în scopul sprijinirii progresului cunoaşteriiîn mediul digital global.Această acţiune a fost precedată de multiplele politici susţinutede IFLA începînd cu 2001, înscriindu-se printre primele organizaţiicare au pledat pentru un drept de autor echitabil în favoareabibliotecilor şi utilizatorilor de bibliotecă. Organizaţia a promovatşi iniţiat patru principii care urmează să e luate în considerareîn formularea excepţiilor în cadrul legislaţiilor dreptului de autor.Printre acestea subliniem următoarele:- arhivarea informaţiei — permite reproducerea în cadrulbibliotecilor a lucrărilor publicate şi nepublicate din colec-24

ţiile sale în scopuri de conservare, inclusiv transformareaconţinuturilor în diferite formate;- utilizarea gratuită în cadrul bibliotecilor în scopuri de cercetaresau studiu privat – susţine reproducerea în bibliotecipentru activităţile de cercetare şi studiu şi pentru altescopuri private;- menţinerea termenului de 50 de ani ca durată pentru dreptulde autor – această normă ind stipulată în Tratatul dela Berna permite ca lucrările să intre în domeniul publicdupă expirarea a 50 de ani după decesul autorului;- bariere pentru utilizări legale – reprezintă permisiunea cabibliotecile şi utilizatorii acestora să elucideze o măsură deprotecţie tehnologică pentru non-încălcarea utilizării uneipublicaţii.În acest sens, IFLA a îndemnat OMPI să ia măsuri pentru aaborda lacunele din dispoziţiile cu privire la dreptul de autor pentrubiblioteci şi arhive în legislaţiile lor naţionale.Adiţional IFLA, în mod special Comitetul din cadrul acesteiorganizaţii specializat în domeniul Dreptului de Autor şi alte ProblemeJuridice (CLM), a propus pentru Agenda de lucru a OMPIcâteva sugestii adiţionale. Printre acestea menţionăm următoarele:publicaţiile susţinute de guvernele naţionale trebuie să devinăparte a domeniului public pentru a oferi noi oportunităţi pentrucreativitate şi cercetare, iar programele şi serviciile bibliotecilortrebuie să devină un mijloc de a oferi cunoştinţe. La fel, un nivelavansat de creativitate rezultă din cercetările şi studiul individual,din acest motiv, este foarte stringent de a armoniza reglementăriledrepturilor de autor.În mai 2009, eIFL.net, IFLA şi Alianţa Bibliotecilor Americane(LCA) au publicat o Declaraţie de principii privind Excepţiile şilimitările dreptului de autor pentru biblioteci şi arhive, care stabileşteexcepţii minime de bază pentru bibliotecile din secolul XXI.Acest document serveşte ca reper pentru discuţii şi acţiuni ulterioareîn cadrul comunităţii bibliotecare internaţionale. Principiileacestuia urmează cele stipulate de IFLA, precum şi dezvoltă altelenoi: posibilitatea arhivării în format electronic a documentelor dinbiblioteci, susţinerea unui mecanism modern al depozitului legal,furnizarea împrumutului interbibliotecar şi distribuirea electroni-25

că a documentelor, desfăşurarea studiului în auditorii prin utilizarealucrărilor protejate de dreptul de autor, reproducerea pentruactivităţi de cercetare sau în scopuri private a operelor protejatede dreptul de autor, asigurarea pentru persoanele cu disabilităţi alucrărilor protejate de dreptul de autor, excepţiile generale de utilizaregratuită aplicate în cadrul bibliotecilor, punerea la dispoziţiea lucrărilor orfane şi digitizarea acestora, menţinerea termenelordreptului de autor stipulate în Convenţia de la Berna, susţinereamăsurilor de protecţie tehnologică care să împiedice utilizarea licităsau contractele şi excepţiile statutare, limitarea răspunderiipentru bibliotecari în cazul încălcării dreptului de autor de cătrebibliotecari.Bibliotecile şi dreptul publicÎn opinia autoarei V. Osoianu, la fel este necesar de a găsisoluţii pentru împrumutul public [p. 47] , subiect tangenţial dreptuluide autor. Acest serviciu este esenţial pentru accesul la materialeleculturale şi educaţionale, deoarece impune respectareaprincipiului accesibilităţii şi disponibilităţii promovat de către ManifestulIFLA pentru bibliotecile publice. Vis-á-vis de împrumutulpublic, IFLA consideră că acesta trebuie să se răsfrângă în modspecial asupra celor tipărite. Prin Declaraţia cu privire la dreptulde împrumut, IFLA menţionează că acesta nu trebuie să afectezeaccesul liber la serviciile bibliotecilor, care, de altfel, reprezintă undrept uman al cetăţenilor. IFLA precizează că împrumutul publiceste esenţial pentru domeniul culturii şi cel al educaţiei şi trebuiesă e accesibil pentru toţi. Faptul că în unele ţări deja există mecanismulde susţinere a autorilor privind împrumutul public este unmoment salutabil, deşi s-a demonstrat că „utilizarea dreptului deautor” prin intermediul bibliotecilor poate să submineze activitateabibliotecilor (ex. serviciile de bibliotecă pot deveni inaccesibileunor categorii de utilizatori). Pentru ţările în curs de dezvoltare(considerate de Banca Mondială ţări cu venituri mici şi medii), mecanismuldreptului de împrumut public trebuie să e ignorat înfavoarea intereselor publice.Aşadar, în urma celor expuse, considerăm că biblioteca, prindiversicarea funcţiilor sale, ca instituţie publică, urmăreşte menţinereaechilibrului între protejarea dreptului de autor şi societate,26

espectând nu numai drepturile producătorilor de informaţii, ci şiale utilizatorilor de informaţii. Precizăm că nimeni nu neagă drepturileautorilor de a primi plata meritată, dar limitele şi excepţiileprevăzute de lege trebuie să asigure şi societăţii rambursarea investiţiilorpentru educare şi cercetare. Doar astfel se poate obţineechilibrul de interese dintre biblioteci şi dreptul de autor.Prin declaraţiile sale, IFLA nu favorizează principiile „de împrumut”,care pot pune în pericol accesul liber la serviciile de biblioteciaccesibile publicului, care sunt, de fapt, drepturile ecăruicetăţean. IFLA în continuare votează pentru libertatea de acces lainformaţii şi va menţine prin politica sa limitarea oricăror barierece restricţionează accesul la informaţie. Motivul ind simplu, împrumutulpublic este esenţial pentru cultură şi educaţie şi trebuiesă e disponibil gratuit pentru toţi. Deaceea, legislaţia naţionalătrebuie să ţină cont de aspectele ex – puse mai jos.Recomandările IFLA pentru biblioteci privind aplicarea sistemuluide drept de împrumut public vor în consens cu următoareleprincipii :- Accesul la bibliotecile publice trebuie să e gratuit, în specialutilizarea documentelor (lecturarea şi împrumutul),evitându-se un impact negativ asupra calităţii şi varietăţiiserviciilor;- Pentru ţările în curs de dezvoltare (considerate de BancaMondială ţări cu venituri mici şi medii), mecanismul dreptuluide împrumut public trebuie să e ignorat în favoareaintereselor publice;- În cazul în care a fost introdus sistemul de drept de împrumut,este necesar să e dezvoltată schema de susţinerea culturii sau a remunerării (alta decât cea a regimului dedrept de autor).În concluzie, reiterăm că sistemul de administrare a dreptuluide împrumut public trebuie implementat corect, fără a atragesurse nanciare suplimentare, alocate bibliotecilor pentru serviciilelor fundamentale. Promovarea unor politici noi privind dreptulde împrumut trebuie să implice cooperarea atât cu bibliotecarii,cât şi cu deţinătorii de drepturi de autor. Cu siguranţă, aplicareaexperienţei de implementare a dreptului de împrumut public încadrul bibliotecilor din alte ţări va avantaja instituţiile bibliotecaredin Republica Moldova.27

28Bibliotecile şi mediul digitalÎn cadrul dezbaterilor de autor internaţional, IFLA reprezintăinteresele bibliotecilor şi utilizatorilor. În scopul de a menţineun echilibru între interesele deţinătorilor de drepturi şi utilizatorilor,IFLA a formulat următoarele principii strategice:- în legislaţia naţională cu privire la dreptul de autor excepţiileşi limitările trebuie să asigure tratarea informaţiei înegală măsură, atât pentru cea disponibilă în format electronică,cât şi cea tipărită;- pentru lucrările în format digital, utilizatorilor nu trebuiesă li se aplice nici o taxă pentru a răsfoi, lectura, ascultasau vizualiza materialele ce sunt protejate de drepturile deautor, acestea ind puse la dispoziţia publicului în interiorulbibliotecii, la distanţă, prin intermediul site-ului sau alunor baze de date.;- biblioteca poate oferi documente în format electornic pentruuz personal în scopuri de cercetare;- bibliotecilor şi arhivelor trebuie să li se permită să converteascămaterialele protejate prin dreptul de autor în formatdigital în scopuri de conservare şi arhivare;- legislaţia naţională trebuie să reglementeze, de asemenea,ca depozitul legal să includă şi documentele electronice;În concluzie, reiterăm că asociaţiile bibliotecare sprijină aplicareaefectivă a drepturilor de autor şi recunoaşte că bibliotecile auun rol crucial în supravegherea şi facilitarea accesului la creştereanumărului de resurse informaţionale electronice locale şi oferite ladistanţă. Bibliotecarii profesionişti trebuie să promoveze respectulpentru drepturile de autor şi activ să apere operele protejate,să se opună utilizării incorecte şi exploatării neautorizate, atît adocumentelor tipărite, cât şi digitale. Bibliotecile au recunoscutpe parcursul inţării lor că au un rol important în informarea şieducarea utilizatorilor cu privire la importanţa dreptului de autor,deaceea bibliotecarii trebuie să posede cunoştinţe despre unele domenii-cheievis-a-vis de dreptul de autor, astfel încât comunitateabibliotecară să-şi poată apăra poziţia lor şi să poată continua să-şiîndeplinească misiunea în era digitală.

Bibliograe:1. eIFL-IP Draft Law on Copyright Including Model Exceptionsand Limitations for Libraries and Consumers. Recommendationsby eIFL.net / Proiectul eIFL-IP cu privire la Legea privinddreptul de autor ce include excepţiile şi limitările impusepentru biblioteci şi consumatorii de informaţii. Recomandăriale eIFL.net. [citat pe 13.10.2010]. Disponibil http://www.ei.net/cps/sections/docs/ip_docs/draft-law2. IFLA Copyright and other Legal Matters Committee (CLM)/ Comisia IFLA cu privire la dreptul de autor şi alte problemejuridice (CLM). [citat pe 13.10.2010]. Disponibil pe http://www.ia.org/en/clm3. IFLA Position On Public Lending Right (April 2005) www.ia.org/.../PublicLendingRigh.htm [accesat la 13/10/2010]4. IFLA Position on Public Lending Right 2010 [citat pe 13.10.2010].Disponibil pe http://www.ia.org/en/publications/the-iaposition-on-public-lending-right5. IFLA Position papers [citat pe 13.10.2010]. Disponibil pehttp://www.ia.org/en/clm/position-papers6. IFLA/UNESCO Public Library Manifesto 1994 [citat pe13.10.2010]. Disponibil pe http://archive.ia.org/VII/s8/unesco/manif.htm7. Library-Related Principles for the International DevelopmentAgenda of the World Intellectual Property Organization January2005 aprobate de American Association of Law Libraries,American Library Association, Association of Research Libraries,International Federation of Library Associations and Institutions,Medical Library Association şi Special Libraries Association[citat pe 13.10.2010]. Disponibil pe www.wipo.int/edocs/.../isipd_05_www_103978.pdf8. Publications on Freedom of Access to Information and Freedomof Expression [citat pe 13.10.2010]. Disponibil http://www.ia.org/en/node/25049. Statement of principles on copyright exceptions and limitationsfor libraries and archives. eIFL.net, IFLA, and the LibraryCopyright Alliance, May 2009 / Declaraţia de principii cu privirela excepţiile dreptului de autor şi limitările pentru bibliotecişi arhive. eIFL.net, IFLA şi Alianţa bibliotecilor cu privire29

la dreptul de autor, mai 2009. [citat pe 13.10.2010]. Disponibilpe http://www.ei.net/cps/sections/docs/ip_docs/statement-principles10. Statement of Principles on Copyright Exceptions and Limitationsfor Libraries and Archives by Electronic Informationfor Libraries, IFLA, And Library Copyright Alliance (WIPOStanding Committee On Copyright And Related Rights EighteenthSession, Geneva, May 25-29, 2009) [citat pe 13.10.2010].Disponibil pe www.wipo.int/edocs/mdocs/copyright/en/sccr_18/sccr_18_7.pdf11. Vienna Declaration, A Library Policy For Europe, Vienna 7-9Mai, 2009 [citat pe 13.10.2010]. Disponibil www.conference.bvoe.at/12. World Book and Copyright Day, 23 April 2009. Statement byeIFL-net on the importance of users’ rights for libraries, educationand development / Ziua Mondială a Cărţii şi a Dreptuluide Autor, 23 aprilie 2009. Declaraţia eIFL-net cu privire la importanţadrepturilor utilizatorilor pentru biblioteci, educaţieşi dezvoltare. [citat pe 13.10.2010]. Disponibil pe http://www.ei.net/cps/sections/docs/ip_docs/world-book-copyrightdayBIBLIOTECA — MEDIU DE ACCES LAINFORMAŢIA PUBLICĂ.Drd. Olesea Coblean, lector univ.Catedra Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională, USMNatalia Grama, absolventă USM30Access to public interest information is a problem of current interestin Moldova that is involved in building a modern informationalsociety. The topical interest of the information and communication phenomenonis explained by the increasingly relevant role and importance ofpublic information in the citizens’ daily life. Considering the importanceof public information UNESCO characterizes as “vivid information thathelps people to live”. Thus, one major task of the library is to make thisinformation publicly available. The article reects the practices and me-

thods currently used by libraries inside and outside the country, whichare disseminating public information.Cuvinte cheie: spaţiu informaţional, informaţie publică, accesla informaţie, mediu de acces, servicii informaţionale.„Bibliotecile ca centre culturale, informaţionale, de studiu şi întâlniriau posibilitatea de a iniţiatori activi în procesul pozitiv de dezvoltarea comunităţii şi a indivizilor”.(L. Kulikovski)Accesul la informaţie este un concept fundamental al uneisocietăţi libere, democratice, iar dreptul de acces la informaţie esterecunoscut în toate actele internaţionale de drepturi ale omului. Încadrul statului principiul accesului la informaţie este conceput şiutilizat ca un instrument denitiv şi obligatoriu pentru instituţiilepublice, dar şi pentru cetăţeni. Or, accesul la informaţie revendicăde la instituţiile administraţiei publice o deschidere maximală cătrepublic, ceea ce asigură transparenţa instituţiei, cât şi legitimitateadeciziilor adoptate. Astfel se crează premize reale de încadrarea publicului în procesul de luare a deciziilor, de a se implica voluntarîn viaţa publică. Însemnele sus numite demonstrează utilitatearespectării şi aplicării dreptului de acces la informaţie în ţesutulsocietal naţional, pentru a edica şi dezvolta procesul de consolidareşi întărire a valorilor democratice. Mai mult, democraţia fărăo opinie publică informată e o contradicţie în termeni. În aceastăordine de idei se înscrie biblioteca, ind considerată instituţia ceamai democratică, din categoria celor care sunt preocupate de promovareaaccesului la informaţie.În opinia lui B. Conaty, bibliotecile formează „temelia democraţiei”,de aceea lor le revine sarcina, dar şi responsabilitatea dea se „ implica în mod hotărâtor în toate procesele de dezvoltare a societăţii”( I. Stoica) [1, p.10]. Sondajele sociologice, efectuate în ţărilecu democraţii avansate (SUA, Franţa, Marea Britanie, Suedia etc.),demonstrează nivelul de utilitate şi credibilitate pe care îl are societateavizavi de bibliotecă. Aşadar, în SUA 95 % din populaţie esteconvinşă că bibliotecile joacă rolul esenţial într-o democraţie, asigurândşi promovând accesul la informaţie prin serviciile şi pro-31

32dusele pe care le oferă publicului; urmează Franţa cu 78 %, Finlandacu 76 %, Australia, Canada, Danemarca, Marea Britanie, Suediaşi Olanda unde procentul general se ridică la 70%¹. Întîmplător saunu, datele sondajelor menţionate anterior coincid, aproape în întregime,cu procesul de legiferare a accesului la informaţie.În ultimele decenii, biblioteca comportă diverse transformări.Adaptarea la schimbările care intervin în mediu este o condiţie aevoluţiei oricărei instituţii, incluiv a bibliotecii. Crearea şi implementareaserviciilor noi este una dintre modalităţile de adaptarea bibliotecii la aceste schimbări. Necesităţile informaţionale şi culturaleale membrilor societăţii, pe care biblioteca are menirea a lesatiface, devin tot mai complexe şi dinamice. In acelaşi timp, crescşi cerinţele beneciarilor faţa de calitatea serviciilor prestate. Reacţiarească a instituţiei bibliotecare la această realitate constă în diversicareaşi perfecţionarea produselor şi serviciilor sale. Pe lîngăfuncţiile tradiţionale ale bibliotecii, în ultimul timp, se discutădespre o nouă funcţie, cea de mediere, care ar ecientiza circuitulinformaţional de interes public. Implicarea bibliotecii în acest sensconrmă rolul acesteia în democratizarea societăţii, ind „esenţialăpentru cetăţenii bine informaţi şi o guvernare transparentă”(Manifestul de la Alexandria „Societatea Informaţională în acţiune”,IFLA, 2005) [2, p. 56].Sub incidenţa factorilor remarcaţi, biblioteca trebuie să susţinăşi să se implice în soluţionarea problematicii comunitare în aspectinformaţional şi educativ- cultural, conform noilor necesităţiale societăţii. Se transformă misiunea şi rolul bibliotecii ca instituţiesocială pentru elucidarea problemelor organizatorico- informaţionaleactuale şi a apărării drepturilor la liberul schimb de informaţiişi la comunicare, pentru care şi există.Importanţa dezvoltării sistemice a bibliotecilor, ca organizaţiieciente, nu a fost niciodată atât de necesară ca acum. Se resimtenevoia imediată de a dezvolta nu numai structura funcţională, darşi cea organizaţională şi instituţională. Or, necesitatea diversicării,înnoirii şi extinderii proceselor informaţionale şi comunicaţionalesunt condiţii de menţinere şi motivare a propriei existenţe,dar şi a evoluţiei ei care, pe de o parte, implică un dinamism efectivinformaţional, iar pe de altă parte, satisface cerinţa informaţionalăsocială. Astfel, biblioteca devine un mediu accesibil de informare

şi comunicare multidisciplinar, complex, deschis oricărei nevoi informaţionaleale comunităţii în care se aă.Spaţiul informaţional de interes public reprezintă mediul de formareşi dezvoltare a principiilor democratice. Este aria de manifestareşi armare a producătorilor de informaţie (autoritatea publică),a utilizatorilor de informaţie (cetăţenii) şi a intermediarilor(bibliotecile). Apariţia noilor servicii a determinat bibliotecă să formezenoi relaţii, parteneriate, asocieri pentru a putea organiza uxulinformaţional public, prin oferirea accesului la resursele informaţionaleociale. Astfel, accesul la informaţie devine una dintrecondiţiile de bază pentru organizarea dialogului constructiv întreautoritatea publică şi cetăţeni, încât să se atingă scopurile nale aleambelor părţi: condiţia depăşirii stării de alienare a puterii faţă desocietate, totodată atragerea şi motivarea cetăţenilor faţă de procesulde gestionare socială [3, p.154].Prin autoritate publică, în contextul subiectului prezentat, seînţelege totalitatea puterilor şi a forţelor nu numai a celor statale şide aparat, dar şi alţi subiecţi publici, capabili să dirijeze evoluţiilepolitice ale comunităţii naţionale. La ea se referă: Parlamentul, PreşedinteleRepublicii Moldova, Guvernul, Administraţia Publicăcentrală şi locală, inclusiv subdiviziunile subordonate ale acesteia,instituţiile publice care exercită funcţii publice, precum şi forţeleorganizate ale societăţii civile şi politice, spre exemplu, partidele,sindicatele, grupurile de presiune etc.Societatea civilă este o sferă a vieţii sociale, reglementată deo anumită ordine legală, dar autonomă în raport cu statul, estechemată să asigure activitatea vitală a sferelor socio-culturale, spirituale,dezvoltarea acestora şi continuitatea de la generaţie la generaţie.Societatea civilă implică diversitatea formelor de asociere,independentă şi de sine stătătoare, incluzând sferele de realizareale drepturilor şi libertăţilor individului, indiferent de domeniulacestora, individuale sau colective.Informaţia de interes public reprezintă orice informaţie carerezultă din activităţile unei autorităţi publice sau care reiese dinacţiunile autorităţii publice [4]. La ea se referă informaţia ocială,informaţia despre activităţile administraţiei publice centrale şi locale,sursele de formare şi metodele de utilizare a bugetelor locale,starea mediului, starea de sănătate a populaţiei, informaţii despre33

34produse, ecologie, proiecte economice curente şi de perspectivăetc.Practica internaţională, cât şi experienţa incipientă naţionalădemonstrează un interes vădit faţă de noile servicii oferite de cătrebiblioteci în vederea satisfacerii necesităţilor informaţionale publice.Spre exemplu, în Italia colaborarea bibliotecilor cu administraţiapublică are ca nalitate rezultate optime în asigurarea utilizatorilorbibliotecii cu informaţie publică. Cetăţenii pot consulta informaţiainteresată pe pagina web a bibliotecii, care devine, în acest mod,un Centru de Informare, pot depune plângeri, scrie cereri, pot facereclamaţii, iar în timp util pot să primească răspunsuri atât direct,pe pagina web, cât şi prin intermediul poştei electronice. Pe lângăfaptul că Biblioteca Municipală Sormani „găzduieşte” pe paginaweb informaţii despre primăria municipiului Milano, pe aceeaşipagină găsim mereu informaţii noi cu privire la diverse activităţicomunitare, pe care le înfăptuieşte municipiul din Milano. Acelaşilucru este prezent şi pe pagina web a municipiului: acolo se regăsescinformaţii actualizate permanent ale Bibliotecii Municipalemilaneze şi ale lialelor acesteia.Cât priveşte asigurarea publicului cu informaţie de utilitatepublică prin serviciile tradiţionale de bibliotecă, acestea sunt desfăşuratede un serviciu special – „relaţii cu publicul”, care presteazăinformaţie publică în regim curent sau oferă consultanţă, în cazulcând biblioteca nu deţine informaţia solicitată de utilizator. Implementareanoilor servicii informaţionale a făcut să crească simţitorinteresul faţă de bibliotecă, numărul vizitatorilor zici, cât şi virtualis-a dublat, ceea ce conrmă utilitatea accesului la informaţiapublică pentru cetăţeni. Astfel, societatea italiană a devenit maiinformată în domeniul public, iar biblioteca şi-a demonstrat grijafaţă de oamenii pentru care există şi funcţionează, transformânduseîntr-un adevărat Centru de Informare a Comunităţii.În Finlanda, de exemplu, legea cu privire la deschiderea activităţiiguvernului, secţiunea 20, stipulează: “Autorităţile vor facepublice activităţile sale şi serviciile prestate, precum şi drepturileşi obligaţiile persoanelor zice şi juridice ce cad sub incidenţa lor”.“Autorităţile vor avea grijă ca documentele (…) ce sunt de importanţămajoră pentru publicul larg să e disponibile în biblioteci,baze de date, sau prin alte mijloace accesibile publicului larg”. [5]

Având legitimitate în acţiune, bibliotecile nlandeze îşi organizeazăactivitatea la maxim, colaborând cu administraţia publică princele mai diverse forme şi metode. De exemplu: pe aşele BiblioteciiMunicipale se pot regăsi informaţii cu privire la diverse activităţice vizează nemijlocit activitatea primăriei municipiului, sălile delectură ale bibliotecii pot găzdui, ocazional sau sistematic, diverseactivităţi de informare a cetăţenilor, organizate de primărie şi/sauîn colaborare cu biblioteca însăşi. De fapt, aceeaşi experienţă estevizibilă şi în Italia.De remarcat este însuşi faptul că aceste două instituţii, administraţiapublică şi biblioteca (siglele, numele lor etc.), sunt întotdeaunaalături (reprezentate pe aşe, documente, pagini web).Din aceste considerente, comunitatea milaneză şi cea nlandezăpercep aceste instituţii ca un tot întreg, simbioza dintre ele, pe parcursulanilor, a devenit aproape de perfecţiune, identicându-seprintr-un concept indivizibil.Alte ţări cum ar : Cehia, Finlanda, Ungaria, Elveţia, MareaBritanie, Bulgaria etc. folosesc o varietate de metode pentru a oferiinformaţia de interes public: o difuzează centrelor informaţionaleprin telefon, fax, e-mail, portale web; prin mijloacele de informareîn masă – ziare ociale, broşuri etc. Important este ca cetăţenii săştie despre canalele existente.Aşadar, la nivel global ar trebui luate în considerare câtevaaspecte: abordarea într-o concepţie unică a proceselor privind producerea,prelucrarea, stocarea şi difuzarea informaţiei de interespublic; crearea unui cadru instituţional şi legislativ corespunzătorcare să permită dezvoltarea Societăţii Informaţionale la nivel naţionalşi implicit, acordarea acestuia la cerinţele circuitului informaţionalmondial; modernizarea continuă a circulaţiei uxurilorde informaţii între structurile administraţiei centrale şi locale prinprocesarea informaţiei cu ajutorul TIC; crearea unor instrumentede informare şi comunicare pentru cetăţeni în reţea cu administraţiapublică, prin utilizarea metodelor actuale oferite de tehnologiainformaţiei (www, informare prin reţea, e-mail etc.)La nivel naţional, putem arma că există tendinţe vizibilede promovare şi valoricare a resurselor informaţionale publice.Ţara noastră a devenit posesoare a unui sistem unic al resurselorinformaţionale de stat, odată cu denirea edicării societăţii infor-35

36maţionale în calitate de sarcină prioritară. Astfel devine necesarănu numai sporirea perpetuă a acestor resurse, ci şi crearea condiţiilorfavorabile pentru utilizarea ecientă a potenţialului informaţional.Ne referim, în acest sens, la constituirea Sistemului Naţionalde prestare a serviciilor informaţionale (SNPSI), care poate reprezentao platformă pentru atragerea investiţiilor la nivel naţional alTI (tehnologiilor informaţionale). Totodată experienţa europeanăîn direcţia respectivă demonstrează sporirea numerică a serviciilorinformaţionale, prestate cetăţenilor şi business-ului, amplicămult calitatea acestora, securitatea informaţională, protecţia datelorşi transparenţa dintre stat şi societate [6, p.22].Totodată sondajele sociologice şi cercetările efectuate deCentrul Acces Info atestă un decit de cultură a accesului la informaţie,atât la nivelul autorităţilor publice, cît şi al cetăţeanului, şiaceastă inconvenienţă trebuie eliminată prin deschiderea autorităţilorpublice şi cultivarea cetăţeanului responsabil. Deci, implicareamai activă a bibliotecilor în formarea culturii informaţionale,în organizarea publicului în raport cu capitalul informaţional armobiliza şi cataliza dezvoltarea ţării în sens democratic.Astfel, implementarea formulei de succes, reprezentată de ceitrei „C”, devine obligatorie şi denitivă: „Colaborare. Comunicare.Coordonare” pentru realizarea cerinţei sociale. În condiţii decompetitivitate, bibliotecile îşi conrmă poziţia de lideri printrefurnizorii de informaţie, prin capitalul uman profesional şi princalitatea şi operativitatea serviciilor şi produselor propuse pe piaţainformaţională.Cercetarea aspectelor privind accesul la informaţia publicăprin intermediul bibliotecii identică câteva probleme: bibliotecilepublice au sesizat oportunităţile imense oferite de Societatea Informaţională,dar nu reusesc, deseori, să prote de ele; chiar dacăbibliotecile reuşesc să convingă membrii societăţii că sunt capabilede schimbări de atitudini, de idei inovatoare, parteneriate, informaţiaîntârzie să sosească din cauza imobilităţii celorlalte părţi interesate;au apărut o mulţime de alternative pentru diversicareaşi ecientizarea serviciilor de bibliotecă, însă acestea sunt dicil deimplementat din motive nanciare şi nu numai; bibliotecile publiceau nevoie de o susţinere mai mare nanciară din partea statuluişi a administraţiei publice locale etc.

În acest sens, recomandăm: regimul de acces la informaţietrebuie inclus în Politica internă de bibliotecă, ind o practică internaţionalăde succes, care merită a preluată şi acomodată înspaţiul autohton; elaborarea unor programe de stat în vedereaacordării instituţiei bibliotecii statutul de Centru de Informare; instituireaunui nou parteneriat cu administraţia publică, care este înprezent instituţia nanţatoare a bibliotecii publice, dar care poatedeveni şi partener de colaborare; acordarea atenţiei deosebite a accesuluila informaţia publică, liant în promovarea şi deschidereaspre o societate democratică şi liberă.Încercând să răspundem la toate obiectivele propuse în cercetareade faţă, putem conchide:- odată cu schimbările ce au loc în societate, ca rezultat alevoluţiei acesteia, se transformă şi biblioteca, ind partedin arealul societal, devenind Centru de Informare pentrucomunitatea pe care o serveşte, răspunzând promt şi operativla orice gen de informaţie, inclusiv la informaţia deinteres public;- biblioteca se suplimentează cu un nou rol social, cel demediere, între comunitatea producătorilor şi cea a consumatorilor;- biblioteca îşi diversică serviciile informaţionale pentru arăspunde cerinţei sociale;- biblioteca îşi crează astfel o imagine notorie, atrăgând departea ei publicul consumator;- biblioteca iniţiază diverse parteneriate, colaborări cu diferiteinstituţii posesoare a resurselor informaţionale ocialepublice;- biblioteca reuşeşte să se arme ca mediu de acces la informaţie,prin asigurarea accesului la informaţia publică,ind în căutare permanentă de noi forme şi arii de armare.Note:¹ Msc.Barbro Wigell-Ryynanen, Consilier pentru Problemelede Bibliotecă în Ministerul Culturii din Finlanda. Asigurarea accesuluila informaţie, cunoaştere şi experienţă culturală, materialprezentat în cadrul unui forum internaţional la Bucureşti „Cartea.România. Europa, 2009”.37

Referinţe bibliograce:1. Bibliotecile – temelia democraţiei. In: Magazin bibliologic.2005, nr. 1-2, p. 10 – 132. Coblean, Olesea. Accesul la informaţia publică – un dezideratpentru biblioteci. În: Buletinul ABRM. 2009, nr.2(10), p. 56-61.3. Marin, Constantin. Societatea civilă. Între mit politic şipledoarie socială. Ch. : Epigraf, 2002, 182 p.4. Legea privind accesul la informaţie: nr. 982-XIV din11.05.2000. În: Monitorul Ocial al Republicii Moldova,2000, nr. 88-90, art. 6645. “Transparenţa în procesul decizional: practici şi perspective”,conf. int.( 27-28 iunie 2006; Chişinău)/ coord.Centrul Acces-info, Centrul de Resurse pentru drepturileomului, Asociaţia pentru Democraţie Participativă, GuvernulRep. Moldova. Ch., 2006, 34 p.6. Coblean, Olesea. Constituirea în R. Moldova a SistemuluiNaţional de Prestare a Serviciilor Informaţionale. În: Bibliopolis,2007, vol.21, nr.1, p.21-22.ACCESUL DESCHIS — FACILITATOR AL ACCESULUILA RESURSELE ŞTIINŢIFICEACCESULUI DESCHIS – UN NOU MODEL DECOMUNICARE ŞTIINŢIFICĂNelly ŢURCAN, dr., conf. universitarCatedra Biblioteconomie şi Asistenţă InformaţionalăUniversitatea de Stat din Moldova38IntroducerePentru a favoriza dezvoltarea cunoştinţelor, savanţii au nevoiede acces la literatura ştiinţică relevantă. Această literaturădin ce în ce mai mult capătă un caracter interdisciplinar, se scumpeştela nivel naţional şi global, iar digitizarea, precum şi tehnologiilemoderne, impun restricţii de licenţă. Acest proces, de asemenea,este în plină evoluţie.

Savanţii chiar şi din cele mai bogate universităţi din lumeîntâmpină dicultăţi în accesul la literatura de specialitate. Ce măsuripot întreprinse? Mişcarea privind Accesul Deschis (OpenAccess – OA) ar putea oferi un răspuns la această întrebare. Mulţidintre susţinătorii acestei iniţiative sunt cointeresaţi în transformareasistemului de comunicare ştiinţică astfel încât acesta să poatăfuncţiona în mod ecient într-un mediu care se schimbă foarte rapiddin punct de vedere tehnologic.Accesul Deschis este un fenomen relativ recent, aplicat încomunicarea academică şi ştiinţică. Acesta a pornit de la convingerilecă cercetările academice şi cele nanţate din banii publici artrebui să e accesibile în mod liber, în special cu răspândirea tehnologiilorinformaţionale şi de comunicare (TIC) şi a Internetului. Înanii 1990, criza din biblioteci, cât şi motivele nanţării insucienteau atras atenţia asupra unui model nou de publicare care ar oferi oalternativă pentru abonarea la revistele scumpe. Această iniţiativăa motivat şi sponsorii, care nanţau cercetările, de asemenea, să einteresaţi în accesibilitatea informaţiei despre cercetările care ei lenanţează.În ultimii ani OA a fost acceptat ca un obiectiv important înrealizarea accesului deschis la informaţia ştiinţică de către instituţiile,organismele de nanţare şi de cercetare, biblioteci şi de uniieditori. Cu părere de rău, oamenii de ştiinţă nu sunt atât de exibiliîn realizarea şi susţinerea OA, dar, atunci când savanţii înţelegobiectivele Accesului Deschis, cercetătorii beneciază de el cel maimult [75]. Cu toate acestea, savanţii acţionează lent cu privire larealizarea accesului deschis la informaţia ştiinţică. Dar, este semnicativcă iniţiativa Open Access, în mare măsură, depinde decomunitatea ştiinţică. Motivele acceptării OA de către savanţi aufost examinate în cercetarea lui A.Swan şi S.Brown [74]. În studiusunt specicate mai multe motive importante pentru promovarearezultatelor cercetărilor prin intermediul modelelor OA:• de a scoate în evidenţă mijloace alternative de acces liberla informaţia din revistele ştiinţice;• de a familiariza autorii cu noile liere de difuzare şi accesla informaţia ştiinţică;• de a prezenta surse alternative care măresc vizibilitatea şiimpactul cercetărilor ştiinţice etc.39

Rezultatele studiului au constatat că în topul priorităţilorpentru accesul deschis la rezultatele cercetărilor este posibilitateade a raporta comunităţii despre rezultatele ştiinţice, astfel comunitateaştiinţică ar putea avea acces la publicaţiile altor cercetători.De exemplu, în baza de date Web of Knowledge sunt indexate9.225 articole ale savanţilor din Republica Moldova, publicate înperioada (1972-2010). Aceste articole, însă, nu sunt accesibile pentrucercetătorii şi studenţii din Moldova, pentru că sunt publicateîn revistele ştiinţice la care bibliotecile din Moldova, în mareaparte, nu sunt abonate. De asemenea, datorită accesului deschis,savanţii doresc să obţină un impact al publicaţiilor şi cercetărilorefectuate.Într-o anumită măsură rezultatele studiului lui A.Swan şiS.Brown, menţionat mai sus, au fost conrmate de o cercetare, realizatăîn anul 2008 de Fundaţia Biosciences din Marea Britanie[50]. O majoritate semnicativă a respondenţilor au sprijinit ideeaOA. 74.11% din 1062 respondenţi consideră că revistele OA au fosto idee bună, menţionând mai multe motive: accesul mult mai largla informaţie; economii de costuri; cercetările nanţate din fonduripublice ar trebui să e la dispoziţia publicului; creşterea număruluide cititori şi de citări; cât şi un argument general „cunoştinţelear trebui să e gratuite”.Originea mişcării pentru Accesul Deschis lainformaţia ştiinţicăPrimele exemple de acces deschis la informaţiile ştiinţicepublicate se referă la domeniul educaţiei. Peter Suber citează anul1966 în care primul „acces deschis” (termenul nu a fost în uz laacea vreme) a fost oferit la sursele de informaţii bibliograce. Accesula fost oferit la baza de date de ERIC – Educational ResourcesInformation Center (Centrul Resurselor de Informare Educaţionale),lansat de Departamentul de Educaţie al SUA şi Biblioteca Naţionalăde Educaţie (National Library of Education). Accesul a fostoferit la început la cărţi, iar apoi şi articole din reviste.În anul 1987 revista online New Horizons in Adult Education,publicată în cadrul unui proiect de Universitatea Syracuse Kellogg,pentru prima dată începe să ofere acces gratuit la articolelerecenzate [48]. Doi ani mai târziu, Stevan Harnad a lansat ideea40

unei comunicări deschise. În anul 1989 el a îninţat revista electronicăPsychology, consacrată problemelor de psihologie. Posibilităţiletehnologice ale revistei au fost folosite iniţial doar pentruinformarea electronică a autorilor, apoi au servit drept bază pentrurecenzarea colegială interactivă (online peer-review) a articolelorpentru revista Behavioral and Brain Scieces (BBS). Treptat în mediulelectronic s-a format un nou tip de publicaţii, care conţineau comentarii,critică şi răspunsurile autorilor. Acest nou gen de creaţie„electronică” S. Harnad l-a numit „skywriting” [37] — „scriere încer”, adică în spaţiu vizibil şi fără hotare. Datorită modului deschisşi a posibilităţii de a comunica direct, practic în timp real, în cadrulrevistei BBS s-a format o comunicare activă şi creativă.În anul 1994 Stevan Harnad, în cadrul listei de discuţie petema „Reviste electronice”, a lansat o adresare, care invita savanţiisă creeze arhive ale publicaţiilor proprii şi să le plaseze pe Internetîn acces deschis. Această adresare a servit drept început pentrumişcarea Open Access. Ideea principală a acestei iniţiative constăîn faptul că informaţia ştiinţică, care savanţii sunt dispuşi s-o oferegratuit comunităţii ştiinţice, trebuie să e plasată în reţeauaInternet pentru accesul deschis.Mişcarea pentru Accesul Deschis la informaţia ştiinţicăeste activ promovată în ultimii ani, ind susţinută de tot mai mulţiparticipanţi. Aceasta este în prezent dezbătută de către guverne,organisme de nanţare, editori şi de către universităţi din întreagalume. Există benecii economice, sociale şi educaţionale considerabilede a face accesibile rezultatele cercetărilor, de a le pune ladispoziţie fără bariere nanciare, juridice şi tehnice [24]. Autoriistudiului Economic Implications of Alternative Scholarly PublishingModels: Exploring the costs and benets menţionează următoarelebenecii: a) costurile pentru modelele alternative de publicare şiaccesul deschis la literatura ştiinţică sunt mult mai reduse, astfeluniversităţile şi instituţiile de cercetare pot economisi resurselenanciare; b) accesul deschis poate avea benecii pe termen lungnet substanţiale în comparaţie cu modelele tradiţionale; c) impactularticolelor cu acces deschis este mai mare decât a articolelordin revistele prin abonare; d) din punct de vedere al costurilor, revisteleelectronice cu acces deschis şi autoarhivarea sunt mult maieciente etc. Cu toate că este necesar de a realiza mai multe acţiuni41

42la nivel de stat şi instituţional, este evident că accesul deschis aschimbat pentru totdeauna domeniul comunicării ştiinţice.Accesul Deschis propune modalităţi alternative de publicarea rezultatelor ştiinţice. Promovarea OA s-a transformat într-omişcare care avea la bază o lozoe, cadru legal şi realizare tehnică.Unul din cele mai esenţiale motive pentru realizarea OA aservit nemulţumirea savanţilor faţă de creşterea rapidă şi necontenităa preţurilor la revistele ştiinţice, în timp ce bibliotecile eraunevoite să reducă bugetul pentru abonare.Conform datelor din revista Library journal, cele mai esenţialemajorări ale costurilor pentru reviste au fost înregistrate pentrurevistele din domeniul ştiinţelor fundamentale şi reale. De exemplu,costul revistelor din domeniul chimiei a crescut de la 1.995USD în anul 2000 până la 2.695 USD în anul 2004; în domeniulzicii – de la 1.865 USD până la 2.543 USD [55]. În prezent cel maimare procent de creştere a costurilor revistelor se înregistrează îndomeniul ştiinţelor sociale, cu toate că cifrele absolute rămân cumult mai joase decât în ştiinţele reale. Astfel, din anul 2000 până înprezent, costul revistelor în domeniul ştiinţelor politice a crescutcu 59%, de la 226 USD la 360 USD; costul revistelor sociologice s-amajorat cu 54 la sută; în domeniul educaţiei, în economie şi business— cu 49% [56, 84].Modelul tradiţional al revistelor ştiinţice provoacă insatisfacţiadin partea autorilor şi utilizatorilor informaţiei ştiinţicedin motivul costurilor excesive pentru abonare la revistele ştiinţice,aceasta ind reectată în sintagma „criza serialelor”, carea devenit un subiect-cheie în abordarea sistemului comunicăriiştiinţice. Noul model este mult mai eterogen şi exibil, şi includetoate avantajele mediului electronic. Aplicarea noului model alcomunicării ştiinţice contribuie la crearea unor relaţii noi întreautori, editori, bibliotecari şi utilizatorii informaţiei ştiinţice. Înacelaşi timp, dezvoltarea tehnologiilor informaţionale creează premisepentru redistribuirea responsabilităţilor, de exemplu, publicarealucrării ştiinţice poate efectuată nu numai de editură, darşi de bibliotecă sau nemijlocit de autor. În aceste condiţii bibliotecileîncearcă să-şi consolideze poziţiile prin crearea unor resurse maiaccesibile, exibile şi mai ieftine de acces la informaţia ştiinţică.

Reieşind din situaţia creată (creşterea continuă a ratei de abonarela reviste, investiţii mari în editare, extinderea posibilităţilorInternetului etc.), comunitatea academică a reacţionat prin cerereade a avea „Acces liber la toate publicaţiile academice pe Internet”,la fel ca şi accesul liber la alte lucrări prezentate pe web. Aceastăcerere de „acces liber” a fost reformulată mai târziu ca „acces deschis”[64, p. 98].Dimensiunile conceptuale asupra Open AccessMişcarea modernă Accesul Deschis este legată de schimbărileîn publicarea academică. Transformările radicale în publicareaştiinţică s-au pornit prin introducerea reţelelor computerizate,deşi, John Willinsky observă că ideea de „acces deschis nu estedoar un copil al acestor tehnologii noi de publicare” [87, p. 30],dar eforturile pentru îmbunătăţirea accesului la cunoştinţe au oistorie lungă şi venerabilă. El susţine că accesul deschis poate considerat ca un următor pas în susţinerea circulaţiei democraticea cunoştinţelor.În opinia lui Magaly Báscones Domienguez [23], mişcareaOA include aspecte politice, tehnologice, juridice şi economice.Pentru mişcarea OA este foarte important să pună la dispoziţiapublicului prin intermediul Internetului publicaţiile din revistelerecenzate. Sau, aşa cum o văd ei: OA este o încercare de a combinadorinţa savanţilor de a publica rezultatele cercetărilor sale în revisteştiinţice fără plată, în scopul diseminării la nivel mondial acunoştinţelor din spiritul de investigaţie şi al cunoaşterii.Exista o varietate mare de deniţii a Accesului Deschis, iarconceptul despre OA este încă în evoluţie. Mai multe documente-cheie,referitoare la acest subiect (Declaraţiile de la Budapesta.Berlin şi Bethesda), conţin deniţii privind acest termen.Acţiunile politice pentru sprijinirea accesului deschis aucontribuit la apariţia unei serii de declaraţii. Potrivit lui P. Suber[72], deniţiile privind Accesul Deschis în Declaraţiile de la Budapesta(februarie 2002), Bethesda (iunie 2003) şi Berlin (octombrie2003) sunt cele mai importante şi inuente pentru circulaţia OA. ÎnDeclaraţia de la Budapesta [16] (Budapest Open Access Initiative,BOAI) Accesul Deschis este denit după cum urmează:„Prin „accesul deschis” la această literatură, înţelegem că este liber43

44disponibilă pe Internet pentru public, permiţând oricăror utilizatori săcitească, descarce, copieze, distribuie, tipărească, să caute sau să accesezetextele integrale ale acestor articole, să le parcurgă pentru a le indexa, săle treacă ca date pentru un software sau să le folosească într-un alt scoppermis, fără bariere nanciare, legale sau tehnice, altele decât cele inseparabilede accesul pe Internet. Singura constrângere privind reproducereaşi distribuţia şi singurul rol pentru drepturile de autor din acest domeniuar trebui să dea autorilor controlul asupra integrităţii muncii lor şi dreptulde a recunoscuţi şi citaţi corespunzător”.Deşi această deniţie este utilizată şi citată pe scară largă (deexemplu, Gary Hall [33] sau John Willinsky [87]), Declaraţiile dela Bethesda şi Berlin sunt mai recente. Conform Declaraţiei de laBethesda [11], accesul deschis trebuie să întrunească următoarelecondiţii:„1. Autorul(ii) şi titularul(ii) drepturilor de autor oferă tuturorutilizatorilor dreptul liber, irevocabil, global şi perpetuu de a accesa şilicenţa de copiere, utilizare, distribuire, transmitere şi aşare publică alucrării şi de a face şi distribui lucrări derivate în oricare format digital înorice scop responsabil, subiect al unei atribuiri corespunzătoare, precumşi dreptul de a face un număr redus de copii tipărite pentru uz personal.2. O versiune completă a lucrării şi toate materialele suplimentareincluzând o copie a permisiunilor, aşa cum a fost menţionată mai susîntr-un format electronic standard corespunzător, care să e depozitatăimediat după publicarea iniţială în cel puţin un depozit electronic online,care este sprijinit de o instituţie ştiinţică, societate ştiinţică, agenţieguvernamentală sau altă organizaţie bine stabilită, care caută să permităaccesul deschis, distribuţia nerestricţionată, interoperabilitatea şi prezervareape termen lung (pentru ştiinţele biomedicale, PubMed Central esteun astfel de depozit)”.În Declaraţia de la Bethesda, de asemenea, este menţionatcă „Accesul Deschis este o caracteristică a lucrărilor individuale,nu neapărat a revistelor sau a editurilor”, iar „standardele comunităţii,mai mult decât legea drepturilor de autor, vor continua săofere mecanismul pentru întărirea atribuirii corespunzătoare şiutilizarea responsabilă a lucrării publicate după cum o fac în acestmoment”.În cele din urmă, cea mai recentă dintre cele trei deniţii esteDeclaraţia de la Berlin privind Accesul Deschis la cunoştinţe în

domeniul ştiinţelor şi ştiinţelor umanitare. Declaraţia au semnatpeste 200 de participanţi la conferinţa internaţională care s-a desfăşuratla Berlin în perioada 20-22 octombrie 2003. Organizaţiile careau semnat Declaraţia de la Berlin [9] s-au angajat să implementezeurmătoarea deniţie a Accesului Deschis:„1. Autorul(ii) şi titularul(ii) drepturilor de autor ale acestor contribuţiiacordă tuturor utilizatorilor dreptul de acces liber, irevocabil, globalşi o licenţă de a copia, utiliza, distribui, transmite şi aşa public lucrareaşi de a face şi distribui lucrări derivate în orice mediu digital în oricescop responsabil, cu condiţia respectării drepturilor de autor (standardelecomunităţii vor continua să furnizeze mecanismul pentru întărirea uneiatribuiri corespunzătoare şi utilizarea responsabilă a lucrărilor publicateaşa cum se face în acest moment), precum şi dreptul de a face un numărredus de copii tipărite pentru uz personal.2. O versiune completă a lucrării şi toate materialele suplimentareincluzând o copie a permisiunilor, aşa cum se armă mai sus, într-unformat electronic standard este depozitată (şi astfel publicată) în cel puţinun depozit online folosind standardele tehnice potrivite (precum sunt de-nirile Arhivelor Deschise) care este sprijinit şi întreţinut de o instituţiecu prol ştiinţic, o societate ştiinţică, o agenţie guvernamentală saualte organizaţii bine stabilite care caută să permită accesul deschis, distribuireanerestricţionată, interoperabilitatea şi arhivarea pe termen lung”.Aceste trei deniţii ale Accesului Deschis diferă foarte puţinşi pentru că ele în esenţă sunt similare, este acceptată o denumirecolectivă Declaraţia BBB.Declaraţiile de la Bethesda şi de la Berlin pun problema înacelaşi fel: pentru o lucrare care urmează să e OA, deţinătoruldrepturilor de autor trebuie să dea consimţământul în avans pentrua permite utilizatorilor de a „copia, utiliza, distribui, transmiteşi aşa public lucrarea şi de a face şi distribui lucrări derivate, înorice mediu digital în orice scop responsabil, cu condiţia respectăriidrepturilor de autor”.Toate cele trei deniţii sunt de acord că OA elimină atât barierelede preţ, cât şi cele de permisiune (autorizaţie). Însă, nu estesucient să existe un acces gratuit online şi „utilizare conştiincioasă”(„fair use”).Toate cele trei declaraţii, componente ale deniţiei BBB nusunt exact identice privind determinarea barierelor de permisiune45

46(autorizaţie) care ar trebui să e eliminate. Declaraţia BBB solicităeliminarea obstacolelor de copiere şi redistribuire a publicaţiilor.Ea nu cere eliminarea barierelor din calea reutilizării comerciale.Două din cele trei deniţii componente BBB prevăd înlăturarea barierelorîn distribuţia lucrărilor derivate.BOAI (Declaraţia de la Budapesta) nu indică modul în careproprietarii drepturilor de autor vor operaţionaliza conceptul deacces deschis. Prin contrast, Declaraţia de la Bethesda precizeazăcă titularii drepturilor de autor vor acorda utilizatorilor anumitedrepturi în baza licenţelor, iar aceste drepturi trebuie să e „gratuite,irevocabile, la nivel mondial, perpetuu”. Astfel, în conformitatecu Declaraţia de la Bethesda, utilizatorii au dreptul de a crealucrări derivate. De exemplu, o lucrare ar putea tradusă în altălimbă fără a cere permisiunea autorului.Declaraţia de la Bethesda introduce, de asemenea, cerinţa cadocumentele cu acces deschis să se poată depune în arhivele digitaleale unei „organizaţii bine stabilite”, spre deosebire de paginileweb personale ale autorilor sau arhivele digitale ale căror perspectivede păstrare a informaţiei pe termen lung sunt puse la îndoială.Arhivele electronice ale acestor organizaţii vor asigura „arhivareape termen lung”. Cu alte cuvinte, ele vor păstra documentele digitalecu acces deschis. Cu toate acestea, unii, care pledează pentruaccesul deschis, armă că aceste două cerinţe generale nu sunt necesarepentru Accesul Deschis [36].Potrivit lui P.Suber „practic toţi susţinătorii OA sunt de acordcu privire la denirea BBB” [73]. Cu toate acestea, el recunoaşte cătermenul este diluat şi „accesul adevărat deschis” este discutabil.Printre alte motive, el susţine că deniţia lasă loc pentru variaţie.Un exemplu din această variaţie este remarcat de Stevan Harnad.El menţionează că acceptă deniţia din Declaraţia de la Budapestaprivind faptul că accesul deschis este oferit gratuit online full-textla literatura peer-review. Însă, Stevan Harnad susţine că în aceastădeniţie lipsesc două cuvinte importante – imediat şi permanent[34]. În consecinţă, el susţine că în deniţie nu este în mod adecvatinclus când şi cât timp ar trebui să e furnizat accesul. Un altelement discutabil este dacă ar trebui sau nu o publicaţie cu accesdeschis să e recenzată.

Peter Suber caracterizează conceptul de bază de acces deschisîn acest mod: un acces deschis înlătură „bariere de preţ” (deexemplu, taxele de abonare) şi „bariere de permisiune” (de exemplu,dreptul de autor şi restricţiile de acordare a licenţelor) la literaturagratuită „royalty-free” (de exemplu, lucrări ştiinţice createde autori pentru acces liber, gratuit), făcându-le disponibile cu„restricţii minimale de utilizare” (de exemplu, drepturile de autor(author attribution)) [72].După cum a subliniat H. Moed [49, p. 2048] termenul de accesdeschis are sensuri diferite când este vorba de punerea în practicăa deniţiilor de mai sus. Astfel, Moed susţine că termenul estefolosit pentru a indica un business model special de publicare ştiinţică,în care, în esenţă, autorii articolelor publicate într-o revistăachită cheltuielile de publicare, iar textele complete ale articolelorsunt accesibile în mod gratuit odată ce acestea sunt publicate. Dartermenul de „acces deschis” este, de asemenea, utilizat pentru aindica în general accesul deschis sau gratuit la documentele ştiinţice,indiferent dacă acestea sunt publicate într-o revistă carefuncţionează în conformitate cu modelul de acces deschis sau într-orevistă care aplică alte business modele, dar, de asemenea, (deregulă după câteva luni), depozitate intr-o arhivă cu acces liber,cum ar un site personal sau un repozitar instituţional, sau unserver cu acces liber la preprinturi.Declaraţiile BBB au denit accesul deschis şi au furnizatangajamente legate de paradigma OA. Discuţia asupra noţiuniide acces deschis a fost dezvoltată prin Declaraţia de la Salvadorprivind accesul deschis „Salvador Declaration on Open Access: thedeveloping world perspective” [66], revizuită mai târziu în Declaraţiade la Bangalore „A National Open Access Policy for DevelopingCountries” [1].Au existat numeroase declaraţii suplimentare asupra accesuluideschis şi declaraţii ale diferitor grupuri care contribuie laînţelegerea privind accesul deschis, inclusiv: Declaraţia Universităţilordin Marea Britanie privind accesul la publicaţiile de cercetare„Access to Research Publications: Universities UK Position Statement”[3]; Declaraţia australiană „Australian Research InformationInfrastructure Committee Open Access Statement” [7]; Declaraţia privindaccesul deschis la informaţia ştiinţică a Grupului celor Opt47

48„Statement on Open Access to Scholarly Information” [31]; DeclaraţiaIFLA privind accesul deschis la literatura ştiinţică şi documentaţiade cercetare „IFLA Statement on Open Access to Scholarly Literatureand Research Documentation” [40]; Summit-ul Mondial pentruSocietatea Informaţională „Declaraţia de Principii”[89] şi „Planul deacţiune” [90] etc.Astfel, în documentele menţionate mai sus, cât şi în alte declaraţiieste promovată ideea accesului deschis, însă abordărilesunt diferite.Asociaţia Bibliotecilor Ştiinţice şi din Învăţământ din SUA(Association of College and Research Libraries, ACRL) [58] susţine căpentru a reforma sistemul de comunicare ştiinţică este necesar dea extinde accesul la publicaţiile ştiinţice şi alte scrieri academice,de a spori controlul din partea cercetătorilor asupra sistemului depublicare academică, de a stabili preţuri rezonabile şi echitabilepentru informaţiile ştiinţice, cât şi este necesară existenţa uneipieţe competitive pentru informaţiile ştiinţice şi a unei industriieditoriale diversicate. Cele mai importante principii susţinute deACRL se referă la asigurarea accesului deschis la lucrările de cercetare,asigurarea calităţii în publicare prin peer-review, conservareape termen lung a informaţiilor ştiinţice pentru utilizări viitoareşi extinderea informaţiilor ştiinţice pentru domeniul publicetc. Astfel, ASRL promovează ideea lărgirii accesului la informaţiaştiinţică atât pentru mediul de cercetate, cât şi pentru cel public,asigurarea calităţii informaţiei ştiinţice prin recenzarea publicaţiilor,cât şi reducerea costurilor pentru distribuţie, livrare şi extindereaaccesului la cercetarea ştiinţică. Această abordare, însă,nu prevede un principiu foarte important pentru asigurarea unuiacces echitabil la informaţie – accesul gratuit pentru utilizatori lainformaţia ştiinţică şi, în primul rând, asigurarea unui astfel deacces la cercetările nanţate din banii publici.Asociaţia Bibliotecilor Ştiinţice din SUA (Association of ResearchLibraries, ARL) [27] interpretează accesul deschis în mai multeaspecte:• Accesul deschis este un mod rentabil de difuzare şi de utilizarea informaţiei. Este o alternativă la modelul tradiţional depublicare pe bază de abonament, care a devenit posibilă prin noiletehnologii digitale de comunicaţii în reţea. Conform punctului de

vedere al ARL, accesul deschis se referă la lucrările care nu urmărescreturnarea cheltuielilor nanciare directe, vor accesibile gratuitpe Internet pentru cititori în scopuri de instruire şi cercetare.• Accesul Deschis funcţionează în cadrul legislativ actualprivind dreptul de autor. Autorii deţin dreptul de autor la operelelor. În procesul de publicare, autorii pot transfera editorilor dreptulde a posta în acces liber pe Web lucrarea sau autorii pot rezervadreptul de a posta personal propria lucrare pe serverele instituţionalesau disciplinare. Cu toate acestea, autorii păstrează controlulasupra integrităţii muncii lor şi au dreptul de a recunoscuţi şicitaţi în mod corespunzător.• Accesul Deschis este gratuit pentru cititori, însă nu estegratuit pentru producători. Costurile pentru producerea publicaţiilordigitale de acces deschis sunt considerate mult mai micidecât costurile de producţie a literaturii imprimate, dar, cu toateacestea, sunt necesare resurse nanciare şi umane. Taxele de autorsau cele instituţionale pentru diseminare sunt propuse ca posibilealternative la modelul tradiţional de abonare a bibliotecilor pentrunanţarea costurilor de acces deschis.• Accesul Deschis se concentrează pe cercetare academică. Else axează pe textele ştiinţice şi de cercetare pe care cercetătorii leoferă comunităţii, fără speranţa de a obţine rambursare nanciarădirectă, inclusiv articolele recenzate din reviste, preprinturi etc.• Accesul Deschis şi evaluarea colegială (recenzarea). Accesuldeschis nu înseamnă că procesul de recenzare este exclus. Recenzareaeste independentă de mediu de publicare, este aceeaşirecenzare pentru revistele online, cât şi pentru revistele tipărite.Un exemplu recent de denire a principiului accesului deschiseste deniţia lui G.Hall în care se specică că prin accesul deschisse înţelege că este un acces digital, online şi gratuit pentru ceicare se pot conecta la Internet fără a achita taxa de abonare, cât şide publicare sau plata pentru vizualizare (pay per view) [33, p. 3].Această deniţie specică doar unul din principiile OA, şi anume,cel de eliminare a barierelor de accesibilitate, însă nu reectă delocpoziţia autorului privind eliminarea barierelor de permisiune.J.Willinsky susţine că accesul liber este o parte dintr-un termenmai larg numit principiul de acces pe care el îl deneşte ca:„un angajament faţă de valoarea şi calitatea cercetării cu o respon-49

50sabilitate de a extinde circulaţia acestei lucrări pe cât de posibil maivast şi în mod ideal pentru toţi cei care sunt interesaţi în lucrareadată şi toţi cei care ar putea benecia de ea” [87, p. xii].J.Willinsky, de asemenea, menţionează că accesul deschisnu este un acces liber şi că mişcarea privind accesul deschis „nufuncţionează în negarea realităţilor economice” [87, p. XII]. El maisusţine că mişcarea depinde de amplicarea accesului şi de tradiţiaacademică îndelungată şi durabilă de a extinde circulaţia cunoştinţelor.Pentru deniţiile accesului deschis legate de principiul liberuluiacces este comun faptul că acestea se concentrează asuprabeneciarilor accesului deschis şi mai puţin cu privire la modul încare accesul este nanţat. Lipsa aspectelor nanciare în deniţii,susţine Tove Faber Frandsen, duce la dicultăţi în discuţiile privindOA, deoarece unii ar putea să nu e de acord sau să e împotrivaaccesului deschis în acest sens [28].Actualmente termenul „Accesul Deschis” este utilizat pescară largă în cel puţin două sensuri. Pentru unii, OA este literaturadigitală, online şi gratuită. Acest sens elimină barierele de preţ,dar nu cele de permisiune. Pentru alţii, OA este literatura digitală,online, gratuită, fără copyright şi restricţiile de acordare a licenţelor.Această abordate îndepărtează atât barierele de preţ, cât şicele de permisiune. Aceasta permite reutilizarea drepturilor caredepăşesc utilizarea conştiincioasă. Cel mai des OA este abordat înprimul sens, în timp ce deniţia BBB descrie OA în al doilea sens.Savanţii au convenit să folosească termenul de OA în douăsensuri. Pentru eliminarea barierelor de preţ se foloseşte termenul„OA slab” (weak OA), iar pentru eliminarea barierelor atât de preţ,cât şi a celor de permisiune se foloseşte termenul „OA puternic”(strong OA). Utilizarea termenilor noi sunt o îmbunătăţire clară asituaţiei anterioare de ambiguitate. OA slab este o condiţie necesară,dar nu este sucientă pentru un acces deschis puternic. OA slabeste adesea folosit în condiţiile când OA puternic nu este posibil,iar accesul deschis nu ar trebui să e amânat până când va putea atins OA puternic.Astfel, Accesul Deschis este accesul gratuit la literatura decercetare, la copiile online ale articolelor de revistă recenzate (peer-review)şi lucrările conferinţelor, precum şi rapoartele tehnice,

tezele şi documente de lucru. În majoritatea cazurilor, nu existărestricţii de acordare a licenţelor cu privire la utilizarea lor de cătrecititori. Prin urmare, publicaţiile pot utilizate în mod liber pentrucercetare, instruire şi în alte scopuri.Politicile Open AccessÎn calitate de politici în domeniul Accesului Deschis vomînţelege politicile internaţionale, naţionale şi instituţionale de susţinerea accesului deschis la rezultatele cercetărilor ştiinţice, promovatede organisme internaţionale, guverne centrale sau localeşi diverse instituţii (universităţi, instituţii de cercetare, agenţii denanţare, biblioteci, edituri etc.).Este semnicativ faptul că aprobarea politicilor la nivel naţionalşi instituţional nu putea realizată fără lansarea unor iniţiativeinternaţionale şi susţinerea acestora de cele mai diverse organismeinternaţionale, europene şi interstatale.Mişcarea pentru accesul deschis, după cum menţionează M.Domienguez [23, p. 52.], constă în diferite aspecte: politice, tehnologice,juridice şi economice. Acţiunile politice ale diverselor organismesunt menite să susţină şi să promoveze dorinţa savanţilor dea publica fără plată rezultatele cercetărilor în revistele recenzate,precum şi de a oferi acces liber şi gratuit savanţilor şi societăţii larezultatele acestor cercetări.Acţiunile politice întreprinse, în primul rând, la nivel internaţionalau dus la aprobarea unei serii de declaraţii. ActualmenteAccesul Deschis la rezultatele cercetărilor ştiinţice este susţinutde iniţiativele internaţionale de la Budapesta, Berlin şi Bethesda.În decembrie 2001 Institutul pentru o Societate Deschisă(OSI – Open Society Institute) a organizat la Budapesta o întâlnirea susţinătorilor asigurării accesului deschis la literatura şi revisteleştiinţice. La întâlnire s-au discutat problemele referitoare laidenticarea celor mai oportune mijloace de difuzare şi acces lapublicaţiile ştiinţice. În rezultatul acestei întâlniri, la 14 februarie2002 a fost aprobată Iniţiativa Accesului Deschis de la Budapesta(Budapest Open Access Initiative, BOAI) [16].În opinia lui David Prosser, presiunea din partea factorilorglobali: economia cunoaşterii, responsabilitate şi evaluarea, e-ştiinţa/ e-cercetarea şi accesul la date [59, p. 24] s-a manifestat în51

52comunicarea ştiinţica în anul 2003 sub aspectul interesului politic[60, p. 2]. În acest an au fost făcute publice primele declaraţii desprijin din partea organismelor nanţatoare, cât şi anunţarea primeiinvestigaţii importante privind publicarea lucrărilor ştiinţiceîn perioada post-Internet.În acord cu spiritul Declaraţiei Iniţiativei Accesului Deschisde la Budapesta, în octombrie 2003 a fost semnată Declaraţia de laBerlin privind Accesul Deschis la Cunoştinţe în domeniul Ştiinţeişi Ştiinţelor Umanitare. Importanţa Declaraţiei constă în faptulcă pentru prima dată organismele nanţatoare şi organizaţiilede cercetare în mod explicit au recunoscut că „misiunea noastrăde a disemina cunoaşterea este îndeplinită doar pe jumătate dacăinformaţia nu este disponibilă cât mai larg şi mai accesibil societăţii”[9]. Noi posibilităţi ale diseminării cunoştinţelor trebuie să esusţinute nu doar prin formele clasice, dar, de asemenea, în modsporit prin paradigma Accesului Deschis, oferit de Internet.Este semnicativ că politicile promovate prin intermediuldeclaraţiilor internaţionale nu sunt limitate din punct de vederegeograc, dar se referă la toate ţările din lume. Acest lucru poate remarcat datorită activităţilor desfăşurate nu doar în Europa, darşi în America de Nord. Interesul la nivelul politicilor a debutat înSUA în anul 2003 prin semnarea Declaraţiei de la Bethesda privindpolitica editorială. În această Declaraţie, s-a propus drept scop stimulareadiscuţiilor în cadrul comunităţii cercetătorilor din domeniulbiomedicinii privind realizarea accesului deschis la literaturaştiinţică primară [11]. Declaraţia propune paşi concreţi de editareoperativă şi de promovare a publicaţiilor pentru accesul deschis.În acest sens, Declaraţia se adresează tuturor organizaţiilor care realizeazăşi sprijină cercetările ştiinţice, savanţilor care genereazărezultatele cercetărilor, editorilor care facilitează recenzarea şi difuzarearezultatelor cercetărilor, savanţilor, bibliotecarilor şi altorpersoane de care depinde accesul la aceste cunoştinţe.În Declaraţie se menţionează că, pentru a promova crearea şidiseminarea de idei noi şi cunoaştere în beneciul publicului, estenecesară o schimbare fundamentală în politicile instituţiilor şi aagenţiilor de nanţare în ceea ce priveşte publicarea de către bene-ciarii granturilor. Cu acest scop nanţatorii trebuie să încurajezebeneciarii granturilor să-şi publice lucrările în acord cu principi-

ile modelului cu acces deschis pentru a maximiza accesul şi bene-ciile către cercetători, oameni de ştiinţă şi publicul din întreagalume. În acelaşi timp, agenţiile de nanţare au remarcat că sunt deacord să nanţeze costurile necesare ale publicării sub modelul cuacces deschis a lucrărilor individuale în revistele peer-review, datind faptul că prin orientarea către accesul liber şi deschis unelecosturi se vor muta către cercetători la nivel individual prin taxeper pagină sau către editori prin descreşterea veniturilor.Au fost propuse politici noi nu doar de agenţiile nanţatoare,dar şi de biblioteci, editori, grupului de lucru al oamenilor deştiinţă şi al societăţilor ştiinţice. Astfel, „societăţile ştiinţice suntde acord să arme sprijinul puternic pentru modelul cu acces deschisşi al angajamentului de a atinge în nal accesul deschis pentrutoate lucrările pe care le publică” [11].În cadrul Summit-ului Mondial privind Societatea Informaţională(WSIS) care s-a desfăşurat la Geneva, de asemenea s-audiscutat problemele accesului deschis la informaţia ştiinţică. ÎnDeclaraţia de Principii se menţionează: „Ne străduim să promovămaccesul universal, cu şanse egale pentru toţi la cunoştinţeleştiinţice, să creăm şi să difuzăm informaţii ştiinţice şi tehnice,inclusiv prin iniţiative de acces deschis pentru publicarea ştiinţi-că” [89].Iniţiativa a fost susţinută la nivelul organizaţiilor internaţionale,inclusiv de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică(OCDE) care a aprobat Declaraţia cu privire la accesul ladatele de cercetare realizate din fonduri publice. OCDE a susţinutideea de a oferi acces la rezultatele cercetărilor, nanţate de stat,menţionând că: „... schimbul internaţional de date, informaţii şicunoştinţe este o contribuţie importantă pentru dezvoltarea cercetăriişi inovării, iar accesul deschis va mări valoarea investiţiilorcomunităţii pentru cercetări” [67]. OCDE a arătat că accesul ladatele din sectorul public prezintă benecii economice mai maridecât venitul care poate realizat din vânzarea accesului la date[39, p. 24]. În 2008 OCDE a elaborat o recomandare a Consiliuluipentru intensicarea accesului şi utilizarea ecientă a informaţiilordin sectorul public care a pus în valoare deschiderea, calitatea,noile tehnologii şi conservarea pe termen lung, accesul şi utilizareainternaţională a informaţiilor din sectorul public [52].53

54În ianuarie 2006 Comisia Europeană a publicat un studiuprivind evoluţia economică şi tehnică a pieţei publicaţiilor ştiinţicedin Europa, în care a solicitat de a oferi accesul deschis larezultatele cercetării nanţate din fonduri publice şi a recomandatca publicaţiile ştiinţice susţinute de agenţiile de nanţare europenesă e puse la dispoziţii prin arhivele de acces deschis [71].În afară de această concluzie generală, studiul prezintă o serie derecomandări utile şi rezonabile pentru a îmbunătăţi diseminareapublică a rezultatelor cercetării nanţate. A fost recunoscută problemametricilor de calitate. În impact factor există mijloace bunepentru a determina calitatea relativă a revistelor. Însă sunt mai puţinemetrici pentru a urmări lucrările individuale sau rezultatelecercetărilor care nu au fost publicate prin intermediul căilor tradiţionale(reviste recenzate). Studiul a recomandat (RecomandareaA3) extinderea gamei clasamentelor de calitate, asigurându-se cănoile dimensiuni, legate de calitatea de diseminare, vor găsite şi,eventual, apreciate de către organismele de nanţare a cercetării.Acest fapt conrmă încă odată că sistemul actual de comunicareştiinţică nu asigură întotdeauna cea mai largă difuzare a informaţieiştiinţice, dar publicarea în revistele „potrivite”.Recomandarea cea mai importantă a studiului, din punctulde vedere al specialiştilor, a fost Recomandarea A1, care a cerutaccesul garantat la cercetările nanţate din banii publici. Autoriistudiului au fost de acord cu opinia altor analişti şi cercetători dinMarea Britanie, SUA, precum şi din organizaţiile independente,care au studiat acest subiect, că vor benecii mari de la accesulpublicului la cercetările nanţate din banii publici. Recomandareaprevede că agenţiile de nanţare a cercetărilor „ar trebui săpromoveze şi să susţină arhivarea de publicaţii în arhive deschise,după o perioadă de timp ..., care urmează să e discutate cu editorii.Această arhivare ar putea deveni o condiţie de nanţare”.Studiul menţionează că această recomandare ar putea adoptatăatât la nivel european, precum şi la un nivel naţional.Ca urmare a publicării raportului, Comisia Europeană aoferit tuturor părţilor interesate să-şi expună opinia privind acestsubiect. Feedback-ul, în general, a fost pozitiv, cu excepţia opinieinegative a unor editori. În contextul acestor discuţii a urmat oconferinţă privind comunicarea ştiinţică, găzduită de CE, la Bru-

xelles, în februarie 2007, care a avut ca scop de a „reuni părţile interesateîn problema accesului, diseminării şi păstrării publicaţiilorşi datelor ştiinţice, de a oferi opţiuni de politică pentru publicareaştiinţică în cadrul PC7 şi în Spaţiul European de Cercetare” [68].Până la desfăşurarea acestei conferinţe, în ianuarie 2007, afost lansată Petiţia pentru garantarea accesului public la rezultatelecercetării nanţate din fonduri publice (Petition for guaranteedpublic access to publicly-funded research results). Această Petiţie reprezintăun pas logic, întreprins de Comisia Europeană, materializatca şi consecinţă a rezultatelor Studiului asupra evoluţiei economiceşi tehnice a pieţei publicaţiilor ştiinţice din Europa. 28226semnatari (28 septembrie 2010) ai Petiţiei cer în regim de urgenţăAprobarea Recomandării A I. din Studiul menţionat „Garantareaaccesului public la rezultatele de cercetare nanţate public imediatdupă publicare”. Această recomandare prevede că la nivel Europeans-ar putea întreprinde următoarele acţiuni: 1) stabilirea uneipolitici europene prin care să e mandataţi editorii articolelor rezultatedin cercetarea nanţată de Comisia Europeană, să e disponibiledupă o anumită perioadă de timp în arhive cu acces liberşi 2) explorarea împreună cu Statele Membre şi cu asociaţiile academiceşi de cercetare europene dacă şi cum aceste politici împreunăcu depozitele deschise ar trebui implementate” [57]. Lansarea şisemnarea acestei Petiţii reprezintă un apel semnicativ din parteacomunităţii de cercetare de acţiune din partea Comisiei Europenede a îmbrăţişa politicile de acces deschis.În ianuarie 2008, Consiliul European de Cercetare (EuropeanResearch Council, ERC) a pus în aplicare o politică obligatorie deacces public pentru cercetările nanţate de ERC. Politica aplicatăprevede că toate publicaţiile peer-review, elaborate în baza proiectelorde cercetare, nanţate de ERC, trebuie să e depuse la datapublicării într-un repozitoriu ştiinţic (disponibil după domeniu),cum ar PubMed Central, arXiv sau un repozitoriu instituţionalşi, ulterior, să e în accesul liber în termen de şase luni de la publicare[25].Deja s-a menţionat că ideea Accesului Deschis a fost susţinutăde mai multe asociaţii internaţionale de cercetători, editori,bibliotecari, cum ar SLA (Special Libraries Association — AsociaţiaBibliotecilor Specializate), IFLA, CILIP (Chartered Institute of Libra-55

56ry and Information Professionals — Institutul pentru bibliotecari şispecialişti în informare), SPARC (Scholarly Publishing and AcademicResources Coalition — Coaliţia Editurilor Ştiinţice şi a ResurselorAcademice), LIBER (Ligue des Bibliothèques Européennes de Recherche— Liga Bibliotecilor Ştiinţice din Europa), EIFL (Electronic Informationfor Libraries — Informaţia Electronică pentru Biblioteci)şi altele. Programul special al EIFL promovează dezvoltarea uneireţele globale de reviste şi arhive cu acces deschis.Astfel, implementarea politicilor privind accesul liber la informaţiaştiinţică poate realizată doar pe baza aprobării la celmai înalt nivel (internaţional şi interstatal) a iniţiativelor, declaraţiilorreferitor la accesul deschis la cunoştinţe.Pentru cercetătorii din ţările în curs de dezvoltare şi din ţărileîn tranziţie există o problemă comună – lipsa de resurse, iarfactorul care cel mai mult marginalizează cercetătorii este accesulla informaţie. Aprobarea politicilor de acces deschis la cunoştinţeoferă şanse reale ţărilor în curs de dezvoltare şi ţărilor în tranziţiesă aibă un acces egal la cunoştinţe şi informaţii prin arhivele digitaleşi revistele electronice cu acces deschis.Avantajele reale ale accesului deschis la revistele de cercetareşi literatură ştiinţică vor accelera cercetarea, moderniza educaţia,vor contribui la împărtăşirea cunoştinţelor între ţările maidezvoltate şi cele mai sărace, ţările mai puţin dezvoltate.În ultimii ani în ţările în curs de dezvoltare şi în tranziţie s-auîntreprins unele acţiuni în scopul lărgirii accesului la informaţiaştiinţică pentru cercetătorii din aceste ţări. Astfel, la nivel naţionalau fost discutate şi aprobate declaraţii privind Accesul Deschis,cât şi au fost legiferate politicile naţionale de acces deschis la informaţiaştiinţică.În 2005 în cadrul Congresului mondial pe problemele informaţieimedicale şi ale bibliotecilor (World Congress of Health Informationand Libraries) a fost aprobată Declaraţia de la Salvadorprivind accesul deschis (Salvador Declaration on Open Access) [66].Declaraţia de la Brisbane privind accesul deschis (Brisbane Declarationon Open Access) [13], aprobată în septembrie 2008 la conferinţaAccesul Deschis şi Cercetarea (Open Access and Research Conference),promovează politicile de susţinere în Australia a Declaraţiilorde la Budapesta, Bethesda şi Berlin. În opinia profesorului Arthur

Sale, Declaraţia de la Brisbane este în stare să pună în aplicare întrunan politica accesului deschis pe teritoriul Australiei şi, în acelaşitimp, poate servi drept model pentru alte ţări privind promovareaOA [65].Politicile unor state CSI privind accesul deschis la cunoştinţeştiinţice şi patrimoniul cultural au fost conformate prin Declaraţiade la Belgorod (Belgorod Declaration on open access to scienticknowledge and cultural heritage) [8] care a fost semnată la 30 ianuarie2008 de 10 rectori ai universităţilor din Belarus, Federaţia Rusăşi Ucraina. Declaraţia conrmă promovarea dezvoltării treptate aaccesului public online la cunoştinţe ştiinţice şi a patrimoniuluicultural, acumulate şi în mod constant generate de universităţiledin Comunitatea Statelor Independente, stabilirea în mod consecventa măsurilor de susţinere a accesului deschis. În scopul puneriiîn aplicare a accesului global şi deschis la cunoştinţe, viitorul webtrebuie să e durabil, interactiv şi transparent, precum şi conţinutulşi instrumentele software trebuie să e compatibile şi disponibileîn mod liber.Dintre statele CSI putem remarca politica instituţională consecventăa Ucrainei în susţinerea iniţiativelor accesului deschis.Astfel, în iunie 2009 a avut loc un eveniment destul de importantpentru Ucraina, a fost aprobată Declaraţia de la Olvia (Yalta, Crimeea,Ucraina, 12 iunie, 2009) a Universităţilor, semnată de 26rectori ai universităţilor din Ucraina. Declaraţia de la Olvia încurajeazăuniversităţile să dezvolte politicile instituţionale de accesdeschis, să susţină prin acţiuni concrete liberul acces la informaţiaştiinţică a comunităţilor academice şi a întregii societăţi prin creareaarhivelor instituţionale şi revistelor electronice cu acces deschis.Din ianuarie 2007 Legislaţia Ucrainei stipulează respectareaaccesului deschis la rezultatele cercetărilor ştiinţice nanţate dinbugetul de stat [91]. O Lege similară privind Ştiinţa şi Cercetareaa fost aprobată în 2009 şi de Parlamentul Lituaniei. Articolul 45al acestei Legi prevede că, în scopul garantării calităţii, transparenţeicercetărilor ştiinţice şi pentru a stimula progresul ştiinţic,toate rezultatele activităţii ştiinţice desfăşurate din banii publicitrebuie făcute publice prin intermediul Internetului sau prin altemijloace [2].57

58După aprobarea declaraţiilor internaţionale BBB, cât şi a celornaţionale, s-a manifestat o creştere a acţiunilor legislative înmai multe ţări în tranziţie pentru legiferarea Accesului Deschis lainformaţia ştiinţică.La 23 mai 2007 Parlamentul Braziliei a examinat Legea referitoarela difuzarea rezultatelor cercetărilor ştiinţice, primul articolal căreia stipulează că toate universităţile şi instituţiile de cercetareştiinţică trebuie să organizeze arhive instituţionale de OA, în carevor depozitate rezultatele cercetărilor.Comisia Naţională pentru Cunoştinţe (National KnowledgeCommission) din India a cerut ca toate articolele ştiinţice, editatede savanţii indieni şi realizate din banii publici, să e arhivate întrunformat OA standardizat şi plasate în acces deschis pe web siteuripersonale. Iar după constituirea portalului academic naţionalde acces deschis, aceste publicaţii ştiinţice trebuie să e plasatesuplimentar în această arhivă.Ministerul Ştiinţei şi Tehnologiilor din China a adoptat politicaaccesului deschis pentru rezultatele cercetărilor ştiinţice, iaruniversităţile din Hong Kong au lansat politica accesului deschispentru cercetările nanţate din banii publici.Unul din rolurile importante ale societăţii cunoaşterii estegarantarea faptului că rezultatele cercetării sunt puse la dispoziţiatuturor. În acest sens, este necesar de a conlucra cu factorii dedecizie la toate nivelele pentru a încuraja mandatarea şi elaborareapoliticilor de acces deschis.În Republica Moldova politica de stat în sfera ştiinţei şi inovăriieste realizată în baza Codului cu privire la ştiinţă şi inovare alRepublicii Moldova, aprobat în iulie 2004 [17]. Câteva articole aleacestui Cod prevăd garantarea accesului la informaţia ştiinţică.Statul, în conformitate cu legislaţia în vigoare, garantează: susţinereprin asigurarea accesului la informaţii, prin diseminarea acestoraîn conformitate cu legislaţia în vigoare (Articolul 63); asigurareainformaţională a subiectelor activităţii din sfera ştiinţei şi inovăriiconform legislaţiei în vigoare (Articolul 66); dreptului de acces liberşi nediscriminatoriu la resursele de informaţii ştiinţico-tehnologice(Articolul 116). De asemenea, Codul prevede mai multeatribuţii ale organizaţiilor de informaţii ştiinţico-tehnologice (Articolul122): obţinerea, colectarea, stocarea, prelucrarea, utilizarea

şi diseminarea informaţiilor ştiinţico-tehnologice; monitorizarea,înregistrarea şi evidenţa lucrărilor din sfera ştiinţei şi inovării, -nanţate de la bugetul de stat şi din alte surse, inclusiv în cadrulproiectelor internaţionale; asigurarea accesului liber la resurselede informaţii ştiinţico-tehnologice etc.Însă, putem constata că la nivelul politicii de stat în Moldovanu este garantat accesul deschis la cercetările ştiinţice, în primulrând, ale celor nanţate din banii publici.Iniţiativa creării mijloacelor care ar permite circulaţia fărăbariere a informaţiei ştiinţice pentru întreaga societate, cât şi acanalelor de comunicare noi pentru a oferi publicului acces la cunoştinţeleştiinţice în Moldova a fost lansată de bibliotecile universitareşi Asociaţia Bibliotecarilor din Republica Moldova.O serie de ateliere de lucru naţionale şi regionale, sponsorizatede Open Society Institute (OSI) şi organizate de FundaţiaInformaţia Electronică pentru Biblioteci (EIFL), au contribuit lacrearea grupurilor de lucru pentru Accesul Deschis, precum şi redactarearecomandărilor naţionale privind OA. Cu sprijinul EIFL,IFLA, EBLIDA (European Bureau of Library, Information and DocumentationAssociations) şi a Consorţiului eIFL Direct Moldova, aufost organizate mai multe acţiuni în scopul promovării ideilor AccesuluiDeschis în Moldova: Seminarul internaţional „Acces deschis(Open Access): explorarea comunicării ştiinţice” (23-24 iunie,2008); conferinţa internaţională “Copyright: Enabling Accessor Creating Roadblocks for Libraries?” (13-14 noiembrie, 2008);seminarul internaţional „Dreptul de autor şi libertatea accesuluila informaţie în biblioteci” (3-4 decembrie, 2009) etc. Cu prilejulmarcării Săptămânii Accesului Deschis (19-23 octombrie, 2009) înoctombrie 2009 Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicăriia USM, Consorţiul eIFL Direct Moldova şi Asociaţia Bibliotecarilordin Republica Moldova au organizat masa rotundă „AccesulDeschis în Republica Moldova” în cadrul căreia a fost pus în discuţieproiectul Declaraţiei Asociaţiei Bibliotecarilor din RepublicaMoldova privind Accesul Deschis la informaţie [21]. Acestdocument a fost aprobat la 16 octombrie 2009 la Conferinţa Anualăa Asociaţiei Bibliotecarilor din Republica Moldova. În spiritulDeclaraţiei de la Budapesta privind Iniţiativa Accesului Deschis,Declaraţiei de la Berlin privind Accesul Deschis la Cunoştinţe în59

60domeniul Ştiinţei şi Ştiinţelor Umanitare, semnatarii Declaraţieirecunosc importanţa strategică a Accesului Deschis la informaţie şiau semnat acest document în scopul promovării Accesului Deschispentru diseminarea cunoştinţelor ştiinţice globale şi a creativităţiiumane şi pentru determinarea măsurilor care trebuie întreprinsede către instituţiile de cercetare, universităţile şi bibliotecile dinRepublica Moldova.Este cert că trebuie continuat sprijinul accesului deschis lanivel naţional nu doar prin declaraţii politice, dar prin aprobareapoliticii de stat în vederea accesului public la rezultatele cercetărilorşi circuitul liber al informaţiei ştiinţice.În prezent tot mai multe grupuri şi centre de cercetare, universităţi,asociaţii, agenţii nanţatoare, edituri elaborează politicilesale instituţionale privind accesul deschis. Finanţatorii cercetărilorştiinţice din ce în ce mai activ încep să mandateze accesul deschisla cercetările pe care le nanţează. În prezent politicile instituţionalese elaborează pentru trei tipuri de organizaţii: instituţii de cercetareştiinţică (universităţi, laboratoare, departamente); agenţiide nanţare a cercetărilor ştiinţice; editori de reviste ştiinţice.Pentru ecare tip de organizaţie sunt create registre ale politicilorOA.Politicile instituţionale se elaborează în conformitate cu recomandareaDeclaraţiei de la Berlin şi se înregistrează în RegistrulPoliticilor Arhivelor cu Acces Deschis (ROARMAP, Registry of OpenAccess Repository Material Archiving Policies). Politica instituţionalăde acces deschis privind autoarhivarea (mandatul instituţional) seînregistrează după crearea repozitoriului şi înregistrarea arhiveiinstituţionale în Registrul Arhivelor cu Acces Deschis (ROAR, Registryof Open Access Repositories). Potrivit datelor ROARMAP la 28septembrie 2010 au fost înregistrate 230 de mandate pentru accesulliber (96 mandate instituţionale, 24 mandate departamentale,46 mandate ale Finanţatorilor şi 64 de mandate pentru teze de doctorat).Wellcome Trust din Marea Britanie a fost primul nanţatorcare a înregistrat mandatul pentru accesul deschis (1 octombrie2006). Acest mandat condiţionează că copiile tuturor articolelorcare reectă cercetările originale şi au fost publicate într-o revistăpeer-review trebuie să se depună în PubMed Central [42]. Trebuieremarcat că politicile instituţionale de Acces Deschis se bazează pe

modelul politicii de autoarhivare, elaborată de profesorul StevanHarnad de la Universitatea Southampton [92, p. 8].În scopul elaborării unei politici de succes privind accesuldeschis, SPARC [54] recomandă să e realizate o serie de acţiunicu implicarea diferitor structuri universitare. În primul rând, trebuiesă e identicaţi susţinătorii interni ai iniţiativelor AccesuluiDeschis, deoarece doar prin susţinerea şi participarea activă a profesorilorşi cercetătorilor universitari poate realizată ideea OA. Înacelaşi timp, este necesar de a studia cadrul normativ al instituţieipentru a iniţia corect procedura de schimbare a politicii privind accesulla informaţia ştiinţică, de a conlucra cu administraţia facultăţilorpentru a stabili cerinţele legale care trebuie îndeplinite depolitică, de a conlucra cu un comitet existent de la facultate sau dea crea un comitet ad-hoc pentru a studia politica de comunicare ştiinţicădin instituţie. Astfel, conlucrarea cu administraţia facultăţilorsau persoanele responsabile de activitatea ştiinţică din cadrulacestora va permite acumularea informaţiei necesare pentru elaborareaunui plan de acţiuni, care trebuie comunicat profesorilor şicolaboratorilor facultăţii, cât şi părţilor interesate. De asemenea, serecomandă să e realizată anchetarea pentru a obţine feedback-ulşi pentru a constata dacă colectivul facultăţii sprijină această iniţiativă.Recomandările SPARC prevăd, de asemenea, identicareaevenimentelor pentru promovarea, instruirea şi sporirea graduluide conştientizare a politicilor de acces deschis, cum ar : seminare,panouri de discuţii, prezentări, workshop-uri; elaborarea unuiset de recomandări de politică, inclusiv privind aplicarea licenţeiuniversitare, cerinţelor faţă de repozitorii; identicarea resurselorcritice şi sprijinul care vor necesare pentru punerea în aplicare apoliticii, inclusiv responsabilitatea pentru menţinerea unei arhiveinstituţionale. Evident că, pentru o planicare de succes privindrealizarea politicii instituţionale OA, este necesar ca biblioteca instituţieisă se asigure că arhiva este menţinută la nivel bun şi căeste permisă descărcarea articolelor depuse, că arhiva are sucientăcapacitate sau că este planicată crearea unei arhive noi, câtşi să e identicate facultăţile care deja au postat publicaţiile profesorilorpe Internet. Lucrarea lui Simon J. Frankel şi Shannon M.Nestor [29] completează publicaţia SPARC şi oferă baze juridiceşi legale pentru aplicarea unei politici de acces deschis, precum şi61

62pentru a explica cele mai bune practici privind punerea în aplicarea acestei politici.În ultimii ani instituţiile decizionale ale ţărilor aate în perioadade tranziţie, de asemenea, se implică activ în constituirea modeleloraccesului deschis şi elaborarea politicilor de acces deschis.Astfel, în baza Raportului cu privire la Strategia Dezvoltării ActivităţiiEditoriale în domeniul Cercetării în Africa de Sud (2006),Academia de Ştiinţe din Africa de Sud a aprobat business-modelulaccesului deschis pentru revistele academice.Universitatea Tehnică (Middle East Technical University,Turcia) obligă cercetătorii universitari să depună atât copiile tuturorarticolelor editate, a celor care se aă la recenzare, cât şi tezelede master şi de doctor în repozitoriul universitar. În acelaşi timp,universitatea îşi asumă responsabilitatea de a promova şi de a susţineautorii în publicarea articolelor acestora în revistele cu accesdeschis.Primul mandat instituţional de acces deschis în ţările membreale EIFL a fost introdus de către Institutul de Economie şi Matematicăa Academiei de Ştiinţe din Rusia. O iniţiativă similară afost implementată de Centrul Ştiinţic Coordonator din Vologdaal Institutului de Economie şi Matematică al Academiei de Ştiinţedin Rusia şi Institutul de Matematică Aplicată „Keldysh” al Academieide Ştiinţe din Rusia. În Ucraina primul mandat instituţionalde acces deschis a fost adoptat de către Universitatea de StatTehnică „Ivan Pul’uj”. În Polonia, de exemplu, primul mandat instituţionalpentru tezele de disertaţie a fost aprobat în 2009 de UniversitateaAdam Mickievicz din Poznan. Mandatul altei instituţiiştiinţice din Polonia – Institutul de Biochimie al Academiei deŞtiinţe – prevede că „toate manuscrisele publicate recent trebuieimediat depozitate în versiunea nala recenzată (dar nu se depoziteazăversiunea pdf editorială) în depozitul digital. Lucrările trebuiedepozitate imediat după expirarea embargoului, în funcţie depolitica editorială” [51].O analiză a politicilor instituţionale în 15 ţări europene a arătatcă 51% din arhivele digitale au o politică de depunere voluntară,în timp ce 25% au o politică de depunere obligatorie sau parţialobligatorie. Celelalte 24% de arhive instituţionale nu au o politicăocială determinată [30, p. 49]. Astfel, politica obligatorie privind

depozitarea materialelor se referă la publicaţiile cadrelor universitare,tezele de disertaţie, articole publicate în cadrul cercetărilornaţionale etc. Cele mai răspândite politici instituţionale (mai multde 50% din arhivele digitale) sunt integrate cu alte sisteme ale instituţiei[30, p. 49].Politicile emise de diferite instituţii de cercetare ca parte aprocesului de acordare a nanţării sunt oferite spre consultare deregistrul specializat menţinut de Universitatea Nottingham dinMarea Britanie – SHERPA JULET [69]. Aceste politici sunt structurateîn trei grupe:1. Arhivarea cu acces deschis (Open Access Archiving) —cere accesul liber şi gratuit la articolul publicat al autoruluisau versiunea recenzată a articolului (post-print), cutoate că embargoul temporar al editurilor minimalizeazăoperativitatea accesului la aceste articole.2. Publicarea cu acces deschis (Open Access Publishing) —în scopul operativizării procesului de diseminare a rezultatelorcercetărilor ştiinţice solicită publicarea în revistelecu acces deschis sau în revistele hibride.3. Politica de arhivare a datelor (Data Archiving Policy) —solicită arhivarea datelor primare într-o anumită perioadăde timp.La 28 septembrie 2010 în SHERPA JULIET au fost înregistrate75 de politici ale agenţiilor nanţatoare din SUA, Franţa, Germania,Italia, Irlanda, Belgia, Canada, Australia, Spania, Suedia,Austria, Ungaria, Elveţia şi Norvegia. În ROARMAP sunt înregistrate46 de politici aprobate şi 8 politici planicate ale agenţiilornanţatoare.În cadrul cercetării JISC/Key Perspectives Survey, realizate înMarea Britanie în 2005, 1296 de cercetători din diferite ţări şi domeniiale ştiinţei au răspuns la întrebarea dacă ar îndeplini obligaţiaangajatorilor şi nanţatorilor privind autoarhivarea publicaţiilorştiinţice. Cercetarea a constatat că 15% din autorii publicaţiilorştiinţice autoarhivează publicaţiile sale, 95% din cercetători auconrmat că ei ar autoarhiva publicaţiile sale în cazul dacă ar obligaţi de nanţatori sau angajatori (81% vor autoarhiva benevol,13% cu reticenţe, iar 5% nu ar îndeplinit această cerere) [74].Aceste date au fost conrmate de testele obiective ale organizaţi-63

64ilor care au aprobat politicile de autoarhivare, în care tempoul deautoarhivare tinde la 100% [93, p. 23].În cadrul proiectului ROMEO (Rights MEtadata for Open archiving),menţinut de către SHERPA la Universitatea din Nottingham,au fost propuse trei politici (ecare din aceste politici inddesemnată printr-o culoare) privind autoarhivarea articolelor înrepozitorii: a) politica palid-verde (pale-green policy) – permite autoarhivareapre-printurilor (versiunea articolului până la recenzare);b) politica verde (green policy) – permite autoarhivarea postprinturilor(versiunea articolului după publicare); c) politica sură(gray policy) – autoarhivarea este susţinută, dar formală.În anul 2008 aceste politici au fost extinse prin includereapoliticilor editurilor pe problemele dreptului de autor. Astfel, s-arealizat o clasicare a editorilor luând în considerare condiţiile încare aceştia permit autoarhivarea.Precizarea politicilor editoriale privind problemele dreptuluide autor a contribuit la schimbarea culorilor pentru desemnareaacestor politici. Astfel, în loc de trei au fost introduse patruculori [41]:1. politica verde (green policy) — permite autoarhivarea preprinturilorşi post-printurilor, de asemenea, pentru postprinturinu există limitări (embargo) cronologice şi suntanumite condiţii, legate de dreptul de autor;2. politica albastră (blue policy) — permite autorului autoarhivareadoar a post-printurilor (autoarhivarea pre-printurilornu este susţinută);3. politica galbenă (yellow policy) — permite autorului autoarhivareapre-printurilor, autoarhivarea post-printurilornu este susţinută sau ea poate realizată cu limitări(embargo) cronologice şi condiţii legate de dreptul de autor;4. politica albă (white policy) — autoarhivarea formal nu estesusţinută, pentru autoarhivare este necesar de a obţinepermisiunea editorului (Figura 1).

CulorileROMEOVERDEALBASTRUGALBENALBPolitica deautoarhivareVerde – se poate autoarhiva articolulatât înainte de publicare,cât şi după publicare / PDFAlbastru – se poate arhiva numaiversiunea nală a articolului,după aprobarea pentru publicare/ PDFGalben – se poate arhiva numaiînainte de publicareAlb – nu este permisă autoarhivareaEditori %220 28196 24,975 9,5296 37,6Figura 1. Politica de autoarhivare în cadrulproiectului SHERPA ROMEOActualmente în lista ROMEO sunt 787 de editori (28 septembrie2010), dintre care 62% formal acceptă anumite forme de autoarhivare(Figura 2) [70].Figura 2. Statistica politicilor editoriale de autoarhivare în cadrulproiectului SHERPA ROMEO65

66Toate revistele care acceptă autoarhivarea înainte de publicare(pre-print) şi după publicare (post-print) a articolelor în versiuneaautorilor sunt incluse, conform clasicării ROMEO, în categoria„verde” (green). Este important că post-printul după conţinuteste analogic articolului publicat, însă din punct de vedere a formeide prezentare ele diferă. Editorului îi aparţine dreptul asupraprezentării editoriale a articolului (arangement typesetting andformatting). În realitate aceasta înseamnă că autorul nu poate folosiversiunea PDF creată de editură, dar trebuie să creeze o versiunePDF personală şi apoi s-o plaseze în repozitoriu. Unele edituri,însă, insistă ca autorii să plaseze în arhivele electronice versiunilePDF create de editură cu scopul promovării stilului particular alediturii. De exemplu, Springer, una din cele mai mari edituri ştiinţice,este clasicată în categoria „verde”. Conform politicii OAa editurii, autorul poate autoarhiva post-printul. În acelaşi timp,autorul are permisiunea de a autoarhiva şi pre-printurile, dar cuanumite condiţii: de a posta articolul pe pagina web personală, dea plasa articolul în arhive electronice cu acces deschis ale agenţiilorde nanţare peste 12 luni după publicare, şierul editorial PDF alarticolului nu poate folosit, neapărat trebuie să existe o referinţăcă varianta originală a articolului publicat este accesibilă pe site-ulwww.springerlink.com, trebuie să e indicată sursa publicării articolului,trebuie să e o trimitere la versiunea articolului din revistă,în unele reviste articolele pot cu acces deschis după achitareaunor taxe suplimentare.Analiza celor trei tipuri de politici instituţionale de AccesDeschis ne sugerează că este necesar de a elabora o politică instituţionalăOA pentru bibliotecile academice şi ştiinţice, dat -ind faptul că bibliotecile sunt o verigă importantă în procesul decomunicare ştiinţică. Cu părere de rău, nu există nici o politicăinstituţională a bibliotecilor privind accesul deschis.Toate politicile putem să le prezentăm în forma unui sistemcare include politicile aprobate la nivel internaţional, naţional şiinstituţional, inclusiv şi politica bibliotecilor care sperăm că va elaborată (Figura 3).

Figura 3. Sistemul politicilor de Acces DeschisStrategiile Open AccessPiaţa publicaţiilor ştiinţice se confruntă cu mai multe forţecare pot determina o schimbare majoră în modul în care rezultatelecercetărilor sunt distribuite între oamenii de ştiinţă. În primulrând, digitizarea sporită a publicaţiilor a provocat o schimbareevidentă în publicarea electronică. În al doilea rând, sunt în permanentăscădere bugetele bibliotecilor [81], de asemenea, paralelcu creşterea constantă a costurilor revistelor, care contribuie laanularea masivă a abonării la revistele ştiinţice, iar în rezultat neconfruntăm cu, aşa-numita, criza serialelor[77]. În scopul de a redobândiun acces larg la rezultatele cercetărilor, sunt dezvoltatemoduri alternative de publicare a literaturii ştiinţice.Willinsky susţine că doar o denire vastă privind tratareaarhivelor şi publicării cu acces deschis poate reecta varietatea deabordări care sunt acum folosite pentru a spori accesul la ştiinţă şicercetare [87, p. 211].El grupează varietatea de abordări ale accesului deschis înfuncţie de modul în care acestea sunt nanţate şi natura de accespe care acestea le oferă şi identică zece forme de acces deschis.El subliniază faptul că unele dintre aceste forme contravin unordeniţii existente ale OA (de exemplu, Budapesta Open ArchivesInitiative, 2002; Declaraţia de la Bethesda, 2003), dar toate formele67

sporesc accesul la publicaţiile ştiinţice şi oferă un acces mai bundecât modelele tradiţionale de publicare ştiinţică (Tabelul 1).Tipurile de acces deschis la literatura ştiinţicăTip de acces Descriere ExemplePagina web(Home page)sau siteRepozitordigitalEvident(subvenţionat)Model-dualÎntârziatPublicaţiile ştiinţiceale cercetătorilor suntgăzduite de paginile web(site-urile) personale,instituţionale sau departamentaleRepozitorii (arhive)instituţionale şi tematicecu acces deschis undeautorii depozitează opereştiinţice şi didactice publicateşi non-publicateAccesul imediat şi deplinla revistele OA este asiguratdatorită subvenţiilorguvernamentale şi / sau ananţatorilorAccesul este asigurat atâtprin abonarea la revistelepublicate, cât şi prin accesuldeschis la revisteleonline. Costurile pentruabonamente sunt colectatepentru susţinerea accesuluideschisTaxele de abonare suntcolectate pentru ediţiiletipărite, iar accesul deschiseste posibil peste câtevaluni după publicarearevisteiProf. John Mackenzie OwenCurriculum VitaePublications and papersSeminars and lecturesConsultancy activitiesResearchUniversity of AmsterdamInformation ScienceTurfdraagsterpad 9NL-1012XT Amsterdam, Netherlandshttp://cf.hum.uva.nl/bai/home/jmackenzieArhivă cu acces deschis aBibliotecii Universităţii Cornell(www.arXiv.org) DSpace laUniversitatea Cornell (www.dspace.library.cornell.edu/index.jsp) (http://ecommons.cornell.edu/)D-Lib Magazine (www.dlib.org/about.html)British Medical Journal (http://group.bmj.com/products/journals)New England Journal of Medicine(www.nejm.org)68

Taxa de autorParţialPe cap delocuitorIndexatCooperativTaxa este achitată de autorsau instituţie pentrususţinerea accesului deschis(sau, în unele cazuri,accesul este achitat pentruautor)Accesul deschis este oferitla unele articole dintr-unnumăr, pentru accesulla celelalte articole estenecesară abonareaAccesul deschis este oferitsavanţilor şi studenţilordin ţările în curs dedezvoltare în calitate decontribuţie de caritate, cucheltuieli limitate pentruinstituţiile participanteîntr-un sistem de informareAccesul deschis lainformaţia bibliogracă şila abstracte cu link-uri laarticolele full-text cu accesplătit pentru vizualizareSusţinerea revistelor cu accesdeschis şi dezvoltarearesurselor editoriale princontribuţia instituţiilormembre (de exemplu,biblioteci, asociaţii profesionaleetc.)BioMed Central (www.biomedcentral.com)PLoS Biology (http://www.plosbiology.org/static/information.action)Formatul utilizat de către mulţieditori pentru publicitate saupromovarea unui articol la unpublic mai larg. De exemplu,editura Springer oferă accesdeschis la unele articole dintr-orevistă.HINARI – un Program de accesla cercetările în domeniulsănătăţii (www.who.int/hinari)PubMed (http://www.ncbi.nlm.nih.gov/) ScienceDirect(www.sciencedirect.com)CiteSeer.IST (http://citeseerx.ist.psu.edu/)OAIster (http://www.oclc.org/oaister/)German Academic PublishersProjectTabelul 1. Zece forme ale Accesului Deschis(Modicat după Willinsky, 2006)În acelaşi timp, în publicaţiile unor autori se menţionează„modele hibrid” care nu îndeplinesc în totalitate condiţiile stabilitede către avocaţii OA. Acestea sunt modele – cea mai mare parte69

70iniţiate de către editori sau biblioteci – care reprezintă doar formeslabe de OA şi care nu îndeplinesc în totalitate scopul propus îndeclaraţiile OA [10].Bernius Steffen ş. a. menţionează şase modele de OA: accesdeschis parţial, întârziat, retrospectiv, opţional, reviste OA şi depozitedigitale [10]. Cele mai multe reviste ştiinţice oferă accesdeschis parţial la conţinutul lor, astfel încât accesul la anumitecompartimente ale revistei (de exemplu, cuprins, rezumate saueditoriale) este gratuit. Un astfel de acces prevede, de asemenea,practica unor reviste de a face pre-printuri de articole, care vor publicate în numărul viitor, disponibile în mod liber pentru o perioadăscurtă de timp. Accesul deschis întârziat prevede că un editorpermite accesul la articolele din revistă, după o anumită perioadăde timp (embargo), după care drepturile exclusive asupra articoluluirevin iarăşi la autor. De obicei, această perioadă de embargo,durează 6, 12 sau 24 de luni. Editorii, care acordă dreptul de accesdeschis opţional, oferă autorului dreptul de a lua decizia pentru astabili dacă un articol poate accesat în mod deschis sau nu. Prinplata unei taxe, autorul poate asigura accesul liber la rezultatelemuncii sale. Editura Springer, de exemplu, utilizează acest modelîn cadrul programului „Springer Open Choice” (http://www.springer.com/openchoice). Accesul în baza acestui program estebazat pe o taxă de publicare relativ mare de $ 3000 [8, p. 64] pentruun articol. Această practică de acces poate avea o inuenţă cuefect de descurajare asupra unor autori privind utilizarea efectivăa acestui model. Pe lângă aceste posibilităţi de a face lucrările ştiinţicedisponibile ulterior, se evidenţiază modelul de acces deschisretrospectiv care include accesul la materialele retro-digitale, cumar volume mai vechi (retrospective) ale revistelor (programulbackle). Aceste modele hibrid numai condiţionat corespund cuaccesul deschis la rezultatele activităţii ştiinţice.În raportul OECD Digital broadband content: scientic publishing(Acces vast la conţinutul digital: publicarea ştiinţică) pe lângăunele modele, menţionate mai sus, este remarcat modelul numit„Marea Afacere” („Big Deal”). Caracteristicile pieţei şi apariţia ereielectronice împinge spre modele de afaceri care prevăd că utilizatoriipot accesa un set mare de reviste sau informaţii ştiinţice.În timp ce livrarea electronică devine şi mai importantă, livrareastandard prin intermediul exemplarelor tipărite rămâne parte

integrantă a activităţii bibliotecilor. Editorii oferă o varietate decontracte care permit bibliotecilor să se aboneze atât la versiunileimprimare ale revistelor, cât şi cele electronice. Contractele unoreditori (Elsevier, Blackwell, Springer, Oxford University Press) dela bun început au prevăzut livrarea revistelor „imprimare + electronice”,care prevedea că biblioteca se angajează să continue abonareala revistele tipărite, aşa cum se făcea în trecut, precum şi încalitate de supliment, la un cost suplimentar se oferea accesul lacolectarea electronică deplină. Mai târziu contractele prevedeauaccesul la revistele „electronice + imprimate”, în prezent contractelesunt oferite doar pentru accesul „electronic”. Astfel, modelul „BigDeal” prevede că abonaţii instituţionali prin intermediul unui consorţiuplătesc pentru accesul online la un număr mare de titluri deperiodice (abonamentul de acces este, de asemenea, comun pentrubazele de date ştiinţice; de exemplu, Consorţiul eIFL Direct Moldovaachită accesul la bazele de date EBSCO).În Figura 4 sunt prezentate diferite modele de OA.Figura 4. Modele de Acces DeschisDupă cum susţin avocaţii OA, există, de fapt, două modalităţide a obţine un acces „adevărat”, real deschis: autoarhivarearealizată de autori („Green Road OA” — Calea Verde) şi revisteleOA („Golden Road OA” — Calea de Aur) (Guedon [32], Harnad [35]).71

Prima strategie, numită Calea Verde (Green Road), este autoarhivarea.Ea prevede plasarea publicaţiilor electronice (atât alucrărilor editate, cât şi a non-publicaţiilor) în arhivele electronicedeschise, susţinute de instituţiile de cercetare, învăţământ şi cultură.Aceste arhive sunt numite arhive ale publicaţiilor electronicesau depozitarii (repozitorii) instituţionale. Iniţiativa Arhivelor Deschise(OAI – Open Archives Initiative) [53] dezvoltă şi promoveazăstandardele care sunt axate pe facilitarea diseminării informaţiei.Calea Verde este gratuită atât pentru autori, cât şi pentru utilizatori.Într-un raport din anul 2004, EPIC (The Electronic PublishingInnovation Centre) a făcut distincţia între arhive şi repozitorii (depozite),în care se specică că o arhivă este o colecţie a materialelorpublicate în reviste, iar un repozitor (depozit) este o colecţie demateriale care include atât lucrările publicate, cât şi cele non-publicate.Cu toate acestea, distincţia în cauză nu este des practicatăşi ambii termeni se folosesc ca sinonime. Potrivit Studiului privindevoluţia economică şi tehnică a pieţii publicaţiilor ştiinţice în Europa[71], sunt specicate două tipuri de arhive sau repozitorii:tematice şi instituţionale (Tabelul 2).Modele dearhive /repozitoriiArhivătematică (pesubiecte)RepozitorinstituţionalDescriereColectează şi oferă acces la articoleşi documente pe anumite domenii,discipline. Ele au apărut în domeniicu tradiţii îndelungate şi pentruschimbul de preprinturi în cazulîn care publicarea rapidă esteimperativă.Prezervează, diseminează şigestionează publicaţiile ştiinţiceinstituţionale, de regulă includeteze şi disertaţii, rapoarte şi teze aleconferinţelor, rapoarte ştiinţice şiarticole publicate şi non-publicate.Repozitoriile instituţionale pot atât tematice, cât şi multi-disciplinare,să acopere mai multe subiecte.ExempleArhiva tematică în domeniulbiblioteconomieişi ştiinţei informării aConsorţiului InteruniversitarCILEA (http://eprints.rclis.org/perl/oai2)Arhivă cu acces deschisa Bibliotecii UniversităţiiCornell (www.arXiv.org) Arhiva digitală aUniversităţii “La Sapienza”din Roma (PADIS)(http://padis.uniroma1.it/)72Tabelul 2. Modele de arhive cu acces deschis: Calea Verde

Una din cele mai cunoscute şi voluminoase arhive (peste629.066 de articole) este arhiva Arxiv care conţine pre-printuri îndomeniul zicii, matematicii, tehnicii şi altor domenii înrudite [6].Aceste arhive oferă comunităţii un acces nelimitat şi gratuit atât lamaterialele non-publicate (pre-printuri), cât şi la materialele recenzateşi post-printuri, în acelaşi rând, pot consultate disertaţiile,dările de seamă şi altă literatură gri. Arhivele pot aparţine organizaţiilor(universităţilor, instituţiilor de cercetare, laboratoarelor)sau pot organizate după principiul tematic (economie, matematică,biblioteconomie şi ştiinţa informării etc.). Autorii au dreptul săautoarhiveze lucrările sale fără nici o restricţie, există doar anumitecondiţii privind autoarhivarea post-printurilor. 95% din revistepermit autorilor să autoarhiveze articolele după 6 sau 12 luni dupăpublicarea articolului în revistă. Cerinţa principală pentru astfelde arhive este susţinerea protocolului Iniţiativei Arhivelor DeschiseOAI PMH (Open Archives Initiative Protocol for MetadataHarvesting), datorită căruia este posibilă utilizarea unei interfeţeunice pentru regăsirea şi repartizarea resurselor plasate în accesdeschis [79]. Astfel, arhivele cu acces deschis sunt compatibile cualte resurse, ceea ce permite regăsirea informaţiei inclusiv şi în cazurilecând cercetătorii nu cunosc despre existenţa unor astfel deresurse, localizarea şi conţinutul lor. În prezent, există softuri gratuitepentru crearea şi menţinerea OAI, care sunt pe larg utilizateîn plan mondial (DSpace, E-print, Fedora etc.).Iniţiativa Arhivelor Deschise este pe larg susţinută în diverseţări. Conform datelor Registrului Arhivelor cu Acces Deschis(ROAR, Registry of Open Access Repositories), la sfârşitul anului2010 în lume au fost înregistrate aproximativ 1869 [62] de arhivecu acces deschis (28.09.2010) din 87 de ţări (Figura 5) [63], iar înDirectoriul Arhivelor cu Acces Deschis (DOAR, Directory of OpenAccess Repositories) sunt înregistrate 1731 (Figura 6) de arhive,dintre care 81% sunt instituţionale, 12% - tematice, 4% - agregatorişi 2% - guvernamentale [78].73

Figura 5. Harta înregistrării repozitoriilor conform datelorROAR (Data last harvested: 06-Jul-2010 18:15)Figura 6. Dinamica creşterii repozitoriilorînregistrate în DOAR (2005-2010)Aceste colecţii electronice facilitează prelucrarea contentuluidigital pentru crearea materialelor didactice online, cărţilorelectronice etc. Lideri în organizarea Arhivelor cu Acces Deschissunt SUA cu 373 de arhive, Marea Britanie – 176, Germania – 141,Japonia – 80 (Figura 7). În aceste ţări practic toate universităţileau arhive cu acces deschis. Republica Moldova are doar o resursăînregistrată în DOAR – Tezele depuse la Consiliul Naţional pentruAcreditare şi Atestare (Figura 8).74

Figura 7. Repartizarea repozitoriilor după ţări(după datele DOAR)Figura 8. Înregistrarea depozitului tezelor CNAA la DOARPolitica de autoarhivare a fost analizată mai sus, menţionându-secele patru culori care determină politicile editoriale privindproblemele dreptului de autor.Folosirea culorilor de autoarhivare, ca un mijloc de identi-care a editorilor prietenoşi faţă de autoarhivare, joacă un rol im-75

76portant în mişcarea pentru Accesul Deschis. Aceste culori nu doarfurnizează informaţii celor care au intenţia de a autoarhiva şi editorilordespre politicile de autoarhivare editoriale, dar acţioneazăca mijloace de advocacy pentru încurajarea practicilor de autoarhivareşi transmit un mesaj clar ce înseamnă de fapt autoarhivareaOA.Arhivele digitale au o importanţă foarte mare şi un rol încreştere pentru a mări vizibilitatea cercetărilor universitare şi asavanţilor universitari, ceea ce inuenţează asupra ratingului instituţiei.Această concluzie este susţinută de rezultatele recente,obţinute în mod independent de către mulţi cercetători: articoleîn versiunea publicată, la care autorii au oferit acces deschis peInternet prin subscriere, şi care au fost obţinute prin autoarhivareaversiunii nale a articolului, sunt descărcate şi citate de două orimai des decât articolele care nu sunt în acces deschis [93, p. 24].Printre alte benecii ale accesului deschis menţionăm un accesmul mai larg al utilizatorilor la aceste publicaţii, posibilităţimai simple de regăsire a textelor relevante, un număr mult maimare de cititori, integrarea cu bazele de date ştiinţice globale, lichidareaizolării ştiinţice şi mai multe oportunităţi pentru proiectede cercetare comune.Dacă abordăm arhivele instituţionale din perspectiva universităţilor,trebuie menţionate mai multe avantaje: acumularea,depozitarea, distribuirea şi asigurarea unui acces durabil, permanentşi de încredere la cercetările savanţilor, a cadrelor didactice şia studenţilor universităţii; soft-urile care permit de a posta uşor rezultatelecercetărilor în cadrul arhivelor electronice sunt de încredereşi bine organizate; asigurarea accesului deschis la materialelede cercetare, arhivarea acestora şi păstrarea lor (atât conservareamaterială a e-publicaţiei, cât şi stabilitatea în e-identicare), precumşi garantarea ireversibilităţii e-publicaţiei.Cu toate acestea, sunt şi opinii contrare care susţin că aşteptărileprea euforice din partea depozitelor digitale universitare nus-au adeverit. Un studiu de la Universitatea Cornell a constatatcă investiţiile pentru organizarea şi dezvoltarea arhivei instituţionaleau fost prea mari, în timp ce nici contribuţia şi nici utilizareainformaţiei din partea universitarilor nu a fost la nivelul aşteptat[20]. Rezultate similare au fost constatate de un studiu realizat labiblioteca Universităţii de Medicină din Viena [45, p. 135].

Cu toate acestea, arhivele instituţionale măresc credibilitatea,prestigiul universităţilor în lumea ştiinţică şi, prin urmare, aratingului universităţii, fapt dovedit de numeroase studii, inclusivde datele statistice [83].A doua strategie, revistele electronice ştiinţice cu accesdeschis (open access publishing) – Calea de Aur (Golden Road)dezvoltă modele alternative de publicare a lucrărilor ştiinţice, arevistelor ştiinţice, a materialelor conferinţelor. Revistele electronice,de asemenea, efectuează expertiza textelor şi publică înacces deschis doar materialele aprobate. Cheltuielile pentru revisteleelectronice sunt constituite din costul recenzării, pregătireamanuscrisului pentru plasarea pe server. Pentru nanţareaacestor modele sunt atrase investiţiile organizaţiilor, instituţiilorde cercetare şi ale universităţilor. În unele cazuri (ce se întâmplămai rar), redacţiile revistelor stabilesc pentru autori sau sponsori(nanţatori) o taxă pentru prelucrarea publicaţiilor aprobate pentruplasarea în formatul electronic. Valoarea taxei este variabilă şimobilă. De exemplu, pentru a publica un articol în revista PLoSBiology autorul plăteşte o taxă de $1,500. Însă această taxă estedoar o parte din costul real al publicării. Restul cheltuielilor suntacoperite din granturi din partea susţinătorilor OA sau din taxeleinstituţionale (similare cu taxele de abonare). Însă, în multe revisteautorul trebuie să achite costul integral al publicării care poate mai mare - $3,000[47]. Evident, când redacţia primeşte subsidii,publicarea articolului în revistă pentru autor este gratuită. Este necesarsă remarcăm că, în dependenţă de forma de editare, cheltuielileeditorilor pentru revistele OA sunt diferite. Astfel, costul unuiarticol într-o revistă OA, care foloseşte modelul dual de publicare(tipărit şi electronic), se estimează la 4,750 EUR, costul unui articolîn revista tradiţională (tipărită) este de 3,990 EUR, iar într-o revistăelectronică – 3,420 EUR [38, p. 7].Dominguez [23] specică patru modele de publicare cu accesdeschis (Tabelul 3).77

Modele depublicareOAAO gratuitOA parţialOA pe capde locuitorOA plătitDescriereAutorii şi utilizatorii nu achitănici o taxă. Accesul este doaronline.Accesul deschis este oferit launele articole dintr-un număr,pentru accesul la celelalte articoleeste necesară abonarea.Accesul deschis este oferitsavanţilor şi studenţilor dinţările în curs de dezvoltare încalitate de contribuţie de caritate,cu cheltuieli limitate pentruinstituţiile participante într-unsistem de informare.Taxa este achitată de autor sauinstituţie pentru susţinerea accesuluideschis (sau, în unele cazuri,accesul este achitat pentruautor). Pentru utilizator accesuleste gratuit.ExempleLiving Reviews of SolarPhysics (http://solarphysics.livingreviews.org/).Information research(http://informationr.net/ir/)Mulţi editori aplică aceastăformă pentru promovarearevistei şi pentru a lărgiaudienţa. De exemplu,Springer.Oxford University PressINTAS PERISpringer Open Choice,Public Library of Sciences,American Institute of Physics,Institute of PhysicsTabelul 3. Modele de publicare cu acces deschis: Calea de Aur78Evident, economia de piaţă impune anumite condiţii pentrudezvoltarea revistelor ştiinţice. Cu scopul de a oferi acces mailarg la informaţia ştiinţică, dar în acelaşi timp pentru a avea veniteconomic din afacere, editorii revistelor ştiinţice implementeazăanumite business modele ale revistelor ştiinţice cu acces deschis.Astfel, Raym Crow menţionează că o revistă existentă care esteconvertită în revistă OA sau una care se lansează ca revistă OApot inuenţa alegerea unui business model de revistă ştiinţică cuacces deschis [19, p. 11].În cadrul Primei conferinţe pe problemele comunicării ştiinţice(Nordic Conference on Scholarly Communication), care s-a desfăşuratla Lund – Copenhaga în octombrie 2002, a fost anunţat că

va creat Registrul Revistelor cu Acces Deschis (DOAJ), menţinutde către Universitatea din Lund (Suedia). Iniţiativa a fost susţinutăde Institutul pentru Societatea Deschisă (Open Society Institute) şiBiblioteca Publică Ştiinţică (PloS – Public Library of Science) [61].Actualmente în DOAJ sunt înregistrate 5443 de reviste, dintre care2/3 sunt înregistrate în Ulrich’s Periodicals Directory (DirectoriulPeriodicelor Ulrich) [12]. Din cele 5443 de reviste înregistrate înDOAJ, 2284 de reviste reectă informaţia full text la nivel de articole(28.09 2010) [22]. Acest serviciu înregistrează reviste academicedin 109 ţări şi publicate în 50 de limbi. Cel mai mare număr dereviste aparţine SUA – 1128, Brazilia – 491, Marea Britanie – 427 şidoar o revistă din Moldova – Computer Science Journal of Moldova,editată de Institutul de Matematică şi Informatică al Academiei deŞtiinţe din Moldova, care a fost înregistrată în 2009 (Figura 9). Revistaoferă acces deschis la toate articolele publicate în perioada1993-2010.Figura 9. Înregistrarea revistei OA Computer ScienceJournal of Moldova la DOAJNumărul revistelor cu acces deschis este în continuă creştere,evoluează foarte rapid noi modele de publicare cu scopul dea lărgi numărul de utilizatori şi de a oferi noi modalităţi de acces79

(Figura 10). Susţinătorii OA argumentează că datorită accesuluideschis inuenţa revistelor se va manifesta prin sporirea număruluide cititori. În acelaşi timp, alţi specialişti consideră că pe termenlung calitatea revistelor cel mai bine este susţinută prin modeleletradiţionale.Figura 10. Dinamica înregistrării revistelor OA în DOAJ(2002-2010)Un factor important pentru toţi autorii este impactul activităţiilor. În cazul în care autorii pot vedea o îmbunătăţire a impactuluiactivităţii sale datorită accesului deschis, ei vor mai dispuşisă utilizeze modelele OA. T.Brody susţine că „accesul sporit genereazăo creştere a impactului” [14]. Există diferite opinii privindimpactul revistelor cu acces deschis [80]. Unii autori, analizândrata de citare a articolelor din revistele OA, aduc dovezi care con-rmă impactul accesului gratuit online al publicaţiilor [5, 44]. Unelestudii demonstrează în mod concludent că nu există avantajeOA pentru articolele din revistele din anumite domenii [18, 43]. Oserie de studii constată un efect mai modest pentru accesul deschis(~ 8% în medie). În studiul lui Evans, J. A. şi Reimer, J. a fost demonstratcă articolele cu acces deschis sunt mult mai des citate înţările mai sărace. Prin urmare, accesul deschis are o mare valoarepentru participarea ţărilor în curs de dezvoltare în cercetarea ştiinţicăla nivel mondial [82].Modelul comunicării ştiinţice în condiţiileAccesului DeschisDeja s-a menţionat că sistemul actual de editare nu mai poatesatisface necesităţile cercetătorilor privind accesul neîngrădit la re-80

zultatele cercetărilor altor savanţi, ale fondatorilor privind vizibilitateaşi diseminarea rezultatelor cercetării, cât şi ale potenţialilorutilizatori privind accesul la rezultatele cercetărilor. Cu acest scopsunt dezvoltate diferite modele de acces la informaţia ştiinţică.Paradigma comunicării ştiinţice se modică ca urmare aprocesului de digitalizare. Unele modele sugerează că schimbărileîn cadrul lanţului informaţional al comunicării ştiinţice pot preluate pentru viitor, ca urmare a digitalizării, care contribuie laschimbări structurale. Această schimbare se poate observa în modelelecare au fost dezvoltate de Aitchison [4], J.Hurd [39], Fjällbrant[26], Buck, Flagan şi Coles [15], Mackenzie [46] etc.Brian Whitworth şi Roba Friedman sugerează că pentru constituireaunui sistem de schimb al cunoştinţelor este necesar dea implementa anumite cerinţe academice: dezvoltarea inovatoare,discriminarea calitativă, difuzarea ecientă, participarea democraticăşi competenţa autorilor [85]. Considerăm că realizarea acestuiobiectiv este posibilă prin acceptarea strategiilor OA care modicămodelul comunicării ştiinţice nu doar la nivel de eliminare arestricţiilor de acces, dar „reinventează publicarea academică caun sistem democratic deschis pentru schimbul de cunoştinţe” [86].Modelul propus de B. Whitworth şi R. Friedman respectă aceastăcerinţă academică (Figura 11).Figura 11. Fluxul informaţional democratic(Modicat după: Whitworth, B. & Friedman, R. Part II, 2009)81

82Autorii modelului respectiv consideră că, spre deosebire demodelul tradiţional de comunicare ştiinţică, în modelul democraticautorii pot trimite editorului articole în mod neocial (1),care la rândul său solicită recenzentul (2) să aprecieze (recenzeze)articolul (3), inuenţând astfel lectura cititorului (4). Dar, în acelaşitimp, autorii pot transmite articolul direct utilizatorului (5). Înaceastă schemă rolul editorului şi recenzentului constă în „ghidareacătre cunoştinţe” [85]. Acest modelul oferă o serie de opţiunide comunicare între actorii procesului comunicaţional de acelaşigen (autor=autor – 5; editor=editor – 6 etc.), cât şi oferă anumiteopţiuni pentru autor de a stoca informaţii (de exemplu, într-unrepozitor) şi pentru utilizatori de a selecta informaţia din resurseaccesibile în reţea (de exemplu, reviste OA). Dar, principalul efectal schimbului de cunoştinţe într-un sistem democratic este uxulmai mare de cunoştinţe.Analiza structurii modelului tradiţional de comunicare ştiinţicăşi a modelului bazat pe accesul deschis ne permite să constatămo serie de diferenţe la etapa de achitare a costului publicării,deţinerea dreptului de autor, arhivare, acces la informaţie şi diseminare(Figura 12). Astfel, în modelul tradiţional costul publicăriieste achitat de editor, copyright-ul, de asemenea, îi aparţine editorului.În modelul OA autorul este atât posesor de copyright, câtşi plătitor pentru costul publicării. La nivelul realizării funcţiei dearhivare, de asemenea, sunt deosebiri care prevăd diferite formatepentru păstrarea informaţiei ştiinţice. În modelul tradiţional informaţiaştiinţică este publicată, stocată şi arhivată atât în formatultipărit (în reviste tradiţionale şi biblioteci tradiţionale), cât şi înformatul digital (reviste electronice, biblioteci digitale). În modelulOA atât publicarea, cât şi stocarea pe termen scurt şi arhivareape termen lung sunt doar în formatul digital (reviste electronice,servere de pre-printuri, agregatoare, biblioteci digitale, arhiveelectronice). Cele mai mari diferenţe sunt remarcate la nivelul diseminăriiinformaţiei şi accesul utilizatorilor. Astfel, modelul OAprevede un acces gratuit, liber, fără restricţii sau bariere. În modelultradiţional accesul la informaţia ştiinţică este contra cost, carese achită e de instituţia prestatoare de servicii (bibliotecă) pentrulicenţa de acces şi abonarea la reviste sau de utilizator pentru licenţă,abonarea sau livrarea documentului.

Figura 12. Diferenţa dintre modelul tradiţional de comunicareştiinţică şi modelul OASistemul de comunicare ştiinţică trebuie să se adapteze lanecesităţile mediului de cercetare. El trebuie să sprijine colaborarea,în special cea bazată pe comunicarea în reţea. Atât tehnologiileinformaţionale, cât şi noile politici şi strategii modică concepţiasistemului de comunicare ştiinţică. Acceptarea politicilor de autoarhivareşi crearea revistelor cu acces deschis este o dezvoltareinovatoare, o difuzare ecientă a informaţiei ştiinţice, participaredemocratică a cercetătorilor (autorilor) şi utilizatorilor la selectareaşi difuzarea informaţiei ştiinţice, cât şi implică într-o măsurămai mare competenţa autorilor.Sistemul de comunicare ştiinţică trebuie să sprijine o unitatemult mai extinsă de comunicare care poate realizată doarprin aprobarea unor modele noi (de ex. modelele Open Access)care elimină barierele de acces la informaţie (nanciare, juridiceşi tehnice). Modelul OA al comunicării ştiinţice prevede căi noide comunicare, cât şi căi diferite care îndeplinesc unele sau toatefuncţiile de comunicare (înregistrare, certicare, conştientizare, arhivareşi recompensare).83

Oamenii de ştiinţă au nevoie de un sistem de comunicarecare îi ajută să publice, să acceseze, să refolosească şi să evaluezerelevanţa şi calitatea informaţiei în mod ecient. Aceste obiectivepot cel mai bine îndeplinite printr-un sistem interoperabil careintegrează publicarea recenzată, accesul liber la informaţia ştiinţi-că, arhivarea digitală pe termen lung, cât şi cu alte componenteale procesului de cercetare.ConcluziiComunitatea noastră are două roluri importante în garantareaaccesului public la rezultatele cercetării. Primul constă înconlucrarea cu politicienii şi factorii de decizie la toate nivelele,pentru a încuraja mandatele şi politicile durabile de acces deschis.Aceasta înseamnă sensibilizarea factorilor de decizie nu doar lanivelul instituţiei proprii, dar şi a agenţiilor de nanţare, cât şi lanivel politic naţional şi internaţional. Cel de-al doilea rol constă încrearea continuă a resurselor cu acces deschis la informaţie.La nivel european, în special la nivelul Uniunii Europene, sistemulde editare ştiinţică este parte componentă a sistemului decercetare ştiinţică, nanţat de UE. În Republica Moldova subiectulaccesului deschis nu a devenit un subiect de discuţii ştiinţiceîn mediul academic. Problematica accesului deschis la informaţiaştiinţică se discută în cadrul reuniunilor profesionale, organizatede bibliotecile universitare din Moldova. Dat ind faptul că înRepublica Moldova iniţiativa Accesul Deschis la rezultatele cercetărilorştiinţice nu a luat amploare şi se aă în faza unor discuţii,considerăm necesare:• la nivel naţional de a adera la iniţiativele internaţionale(Declaraţia de la Budapesta şi Declaraţia de la Berlin);• la nivel naţional (ideologic) de a aproba o serie de iniţiativeşi declaraţii în susţinerea accesului deschis, de exemplu,la nivelul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, la nivelulConsiliului Rectorilor;• la nivel naţional (politic) de a aproba acte legislative, normativecare ar autoriza accesul deschis la rezultatele cercetărilorştiinţice, nanţate din banii publici;• la nivelul instituţiilor de a aproba politici instituţionaleOA pentru instituţii de cercetare, editori de reviste ştiinţi-84

ce, agenţii de nanţare, biblioteci şi de a înregistra acestepolitici în registrele internaţionale;• la nivel naţional de a elabora programe şi proiecte pentrucrearea reţelei naţionale a arhivelor electronice OA şi a revistelorelectronice cu acces deschis;• la nivel instituţional de a crea repozitorii instituţionale OAşi reviste electronice cu acces deschis cu înregistrarea lorulterioară în registrele internaţionale respective.În concluzie este necesar să menţionăm următoarele avantajeposibile ale accesului deschis:(a) Avantaj general: avantajul rezultă din citarea articolelorcare devin disponibile pentru publicul care nu a avut acces la acestearticole mai înainte;(b) Avantaj precoce: cu cât mai devreme un articol este accesibilpentru comunitatea ştiinţică, cu atât mai repede la nivelmondial ar putea citat acest articol;(c) Selecţie inuenţată: autorii au opţiunea de a plasa în accesuldeschis articole de o calitate mai înaltă decât articole de ocalitate mai joasă;(d) Avantaj de calitate: articolele calitative câştigă mai multde la accesul deschis, deoarece acestea sunt mai des citate în comparaţiecu articolele de o calitate mai joasă [76].De asemenea, menţionăm că Accesul Deschis serveşte intereselormultor grupe:• Autorilor: În comparaţie cu orice reviste bazate pe abonare,indiferent de faptul cât de prestigioase sau popularear ele, Open Access oferă autorilor posibilităţi mult maimari de a răspândi în toată lumea publicaţiile sale ştiinţi-ce. Open Access măreşte atât vizibilitatea, cât şi impactullucrărilor ştiinţice.• Cititorilor: Open Access le oferă acces fără bariere la literaturade care ei au nevoie pentru cercetările proprii, cititoriiind neconstrânşi de bugetele bibliotecilor unde arputea avea acces privilegiat.• Profesorilor şi studenţilor: Open Access oferă atât celorbogaţi, cât şi celor săraci condiţii egale privind accesulla resurse şi exclude necesitatea de a obţine permisiuneapentru reproducerea sau distribuirea conţinutului publicaţiei.85

86• Bibliotecilor: Open Access soluţionează problema crizeipreţurilor pentru revistele ştiinţice. Accesul Deschis, deasemenea, serveşte intereselor bibliotecii şi prin căi indirecte.Bibliotecarii ajută utilizatorii să găsească informaţiade care aceştia au nevoie, indiferent de limitele stabilitede buget privind colecţiile bibliotecii. Bibliotecarii din universităţiajută facultăţile şi colaboratorii acestora să-şi măreascăimpactul lucrărilor ştiinţice, prin aceasta contribuindla creşterea ratingului de cercetare al universităţilor.• Universităţilor: Open Access măreşte vizibilitatea facultăţilorşi a instituţiilor, reduce cheltuielile lor pentru revisteşi avansează misiunea lor în împărtăşirea şi diseminareacunoştinţelor.• Revistelor şi editorilor: Open Access face articolele lormai vizibile, cu şanse mai mari de a descoperite, regăsiteşi de a utile. Dacă o revistă bazată pe metoda de abonareoferă accesul deschis la o parte din conţinutul ei (de exemplu,articole selective dintr-un număr sau toate numereledeja trecute de actualitate etc.), atunci această revistă poatesă-şi folosească vizibilitatea ei sporită pentru a atragetoate beneciile plus abonarea. Dacă o revistă permiteOpen Access prin arhivarea post-printurilor, atunci ea areun avantaj în atragerea autorilor în defavoarea revistelorcare nu permit arhivarea post-print.• Agenţiilor nanţatoare: Open Access măreşte returnareainvestiţiilor lor în cercetare, făcând rezultatele unei cercetărinanţate mai larg disponibile, mai uşor de descoperit,mai lejer de regăsit şi mai utile. Accesul Deschis serveşteşi agenţiilor publice nanţatoare, oferind acces public larezultatele cercetărilor nanţate public.• Guvernelor: Guvernele beneciază de Accesul Deschis întoate felurile, în aceeaşi măsură în care beneciază şi agenţiilenanţatoare. Accesul Deschis, de asemenea, promoveazădemocraţia prin diseminarea informaţiei guvernamentalecât se poate de rapid şi de vast.• Cetăţenilor: Open Access le oferă acces la cercetările recenzate(majoritatea lor nu sunt disponibile în bibliotecilepublice) şi acces la cercetările care deja sunt nanţate dinbanii publici, din impozite. Accesul Deschis, de asemenea,

indirect ajută cetăţenii prin faptul că acordă susţinere informaţionalăcercetătorilor şi altor persoane care se folosescde rezultatele cercetărilor.Bibliograe1. A National Open Access Policy for Developing Countries:Workshop on Electronic Publishing and Open Access [online].Bangalore, 2006 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil: http://users.ecs.soton.ac.uk/harnad/Temp/bangalore.pdf2. A new Lithuanian law on science requires online access for publicly-fundedresearch [online]. 2009 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil:http://plip.ei.net/ei-oa/oa-news/2009_07_03_anew-lithuanian-law-on.3. Access to Research Publications: Universities UK Position Statement[online]. September 8, 2005 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil:http://www.universitiesuk.ac.uk/PolicyAndResearch/PolicyAreas/Documents/Research/OpenAccessUUKPolicyStatementSept2005.pdf.4. Aitchison, T. M. The database producer in the informationchain. In: Journal of Information science. 1988, vol. 14, nr. 6, p.319–327.5. Antelman, K. Do open-access articles have a greater researchimpact? In: College & Research Libraries [online]. 2004, vol.65, nr. 5 [citat pe 28.09.2010], p. 372-382. Disponibil: http://eprints.rclis.org/archive/00002309.6. arxiv.org. Cornell University Library [citat pe 28.09.2010]. Disponibil:http://www.arxiv.org/.7. Australian Research Information Infrastructure CommitteeOpen Access Statement [online]. December 17, 2004 [citatpe 28.09.2010]. Disponibil: http://www.caul.edu.au/scholcomm/OpenAccessARIICstatement.doc.8. Belgorod Declaration on open access to scientic knowledgeand cultural heritage [online]. 2008 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil:http://plip.ei.net/ei-oa/oa-news/2009_07_03_implementation-of-the.9. Berlin Declaration on Open Access to Knowledge in the Sciencesand Humanities [citat pe 28.09.2010]. Disponibil: http://oa.mpg.de/openaccess-berlin/berlindeclaration.html.10. Bernius, Steffen et al. Open Access Models and their impli-87

88cations for the players on the scientic publishing market /Steffen Bernius, Matthias Hanauske, Wolfgang König, BerndtDugall. In: Economic analysis & policy. 2009, vol. 39, nr. 1, p.103-115.11. Bethesda Statement on Open Access Publishing [online].2003 [citat pe 28.09.2010] Disponibil: http://www.earlham.edu/~peters/fos/bethesda.htm.12. Björk, Bo-C. et al. Open Access to the Scientic Journal Literature:Situation 2009 / Bo-Christer Björk, Patrik Welling, MikaelLaakso, Peter Majlender, Turid Hedlund, Guðni Guðnason. In:PLoS ONE [online]. 2010, vol. 5, nr. 6 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil:http://www.plosone.org/article/info:doi/10.1371/journal.pone.0011273.13. Brisbane Declaration [online]. 2008 [citat pe 28.98.2010]. Disponibil:http://www.oaklaw.qut.edu.au/les/BrisbaneDeclaration.pdf.14. Brody, T. Citation Analysis in the Open Access World [online].2004 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil: http://eprints.ecs.soton.ac.uk/10000/01/tim_oa.pdf.15. Buck, A.M.; Flagan, R.C.; Coles, B. Scholars forum: a newmodel for scholarly communication [online]. 1999 [citat pe28.09.2010]. Disponibil: http://library.caltech.edu/publications/scholarsforum/.16. Budapest Open Access Initiative [online]. 2002 [citat pe28.09.2010]. Disponibil: http://www.soros.org/openaccess.17. Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova: nr.259 din 15.07.2004. În: Monitorul Ocial al Republicii Moldova.2004, nr. 125-129, 30 iulie.18. Craig, Iain D. et al. Do Open Access Articles Have Greater CitationImpact? / Iain D. Craig, Andrew M. Plum, Marie E. Mc-Veigh, James Pringle, Mayur Amin. In: Journal of Informetrics.2007, vol. 1, nr. 3, p. 239-248.19. Crow, Raym. Income models for Open Access: An overview ofcurrent practice [online]. Washington: SPARC, 2009 [citat pe28.09.2010]. Disponibil: http://www.arl.org/sparc/bm~doc/incomemodels_v1.pdf.20. Davis, Philip M.; Connolly, Matthew J. L. Institutional repositories.Evaluating the reasons for non-use of Cornell’sUniversity’s installation of D-space. In: D-Lib Magazine [onli-

ne]. 2007, vol. 13, nr. 3 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil: http://www.dlib.org/dlib/march07/davis/03davis.html.21. Declaraţiei Asociaţiei Bibliotecarilor din Republica Moldovaprivind Accesul Deschis la informaţie [online]. Chişinău, 2009[citat pe 28.09.2010]. Disponibil: http://www.abrm.md/les/comunicat_ia.pdf.22. Directory of Open Access Journals [citat pe 28.09.2010]. Disponibil:http://www.doaj.org/.23. Dominguez, M. B. Economics of open access publishing. In:Serials. 2006, vol. 19, nr. 1, p. 52-60.24. Economic Implications of Alternative Scholarly PublishingModels. Exploring the costs and benets: A report to the JointInformation Systems Committee / John Houghton, BruceRasmusse, Peter Sheehan, Charles Oppenheim, Anne Morris,Claire Creaser, Helen Greenwood, Mark Summers, AdrianGourlay; Vicoria University, Loughborough University [online].2009 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil: http://www.jisc.ac.uk/media/documents/publications/rpteconomicoapublishing.pdf.25. ERC Scientic Council Guidelines for Open Access [online].17 December, 2007 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil: http://erc.europa.eu/pdf/ScC_Guidelines_Open_Access_revised_Dec07_FINAL.pdf.26. Fjällbrant, Nancy. Scholarly communication: historical developmentand new possibilities [online]. 1997 [citat pe 28.09.2010].Disponibil: http://internet.unib.ktu.lt/physics/TEXTS/schoolarly/scolcom.htm.27. Framing the Issue Open Access / Association of Research Libraries[online]. 2004 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil: http://www.arl.org/bm~doc/framing_issue_may04.pdf.28. Frandsen, Tove Faber. Scholarly communication changing:The implications of open access. Copenhagen: Royal School ofLibrary and Information Science, 2009. 272 p.29. Frankel, Simon J.; Nestor, Shannon M. Opening the door: Howfaculty authors can implement an Open Access policy at theirinstitutions [online]. 2010 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil:http://sciencecommons.org/wp-content/uploads/Openingthe-Door.pdf.30. Graaft, Maurits van der; Eijndhoven, Kwame. The European89

90repository landscape: inventory study into the present typeand level of OAI-compliant digital respository activities in theEU. Amsterdam: University Press, 2008. 149 p.31. Group of Eight. Statement on Open Access to Scholarly Information[online]. May 25, 2004 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil:http://www.go8.edu.au/storage/go8_agreements/Go8%20Statement%20on%20open%20access%20to%20scholarly%20information%20May.pdf.32. Guedon, J. The “Green” and “Gold” Roads to Open Access:The Case for Mixing and Matching. In: Serials Review. 2004,nr. 30, p. 315-328.33. Hall, G. Digitize this Book! The politics of new media or whywe need open access now. Minneapolis: University of MinnesotaPress, 2008. 301 p.34. Harnad, S. Self-archiving should be mandatory. [Interviewwith Steven Harnad]. In: Research Information [online]. 2006[citat pe 28.09.2010]. Disponibil: http://www.researchinformation.info/rijunjul06openaccess4.html.35. Harnad, Stevan. Fast-Forward on the Green Road to OpenAccess: The case against mixing up Green and Gold. Ariadne[online]. 2005, nr. 42 [citat 13.09.2010]. Disponibil: http://www.ariadne.ac.uk/issue42/harnad/intro.html.36. Harnad, Stevan. Free Access vs. Open Access. In: SPARC-IR[online]. December 15, 2003 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil:https://mx2.arl.org/Lists/SPARC-IR/Message/167.html.37. Harnad, Stevan. Scholarly Skywriting and the PrepublicationContinuum of Scientic Inquiry. In: Current Content. 1991, nr.45, p. 9-13.38. Houghton, John. Open Access: What are the economic bene-ts? A comparison of the United Kingdom, Netherlands andDenmark [online] / Victoria University. Melbourne, 2009. 26p. [citat pe 28.09.2010]. Disponibil: http://www.knowledgeexchange.info/Default.aspx?ID=316.39. Hurd, Julie M. The Transformation of Scientic Communication:A Model for 2020. In: Journal of the American Society forInformation Science. 2000, vol. 51, nr. 14, p. 1279-1283.40. International Federation of Library Associations. “IFLA Statementon Open Access to Scholarly Literature and Research Documentation”[online]. 24 February, 2004 [citat pe 28.09.2010].

Disponibil: http://www.ia.org/V/cdoc/open-access04.html.41. Jenkins, C. et al. ROMEO Studies 8: Self-Archiving: The LogicBehind the Colour Coding Used in the Copyright KnowledgeBank / C. Jenkins, S.G. Probets, C. Oppenheim, B. Hubbard.In: Program: electronic library and information systems. 2007,vol. 41, nr. 2, p. 124-133.42. Kuchma, Iryna. Open Access Policies in Developing and TransitionCountries: 75 The IFLA General Conference and Council“Libraries create futures: Building on cultural heritage” [online]23-27 August 2009, Milan, Italy. 2009 [citat pe 28.09.2010]Disponibil: http://www.ia.org/les/hq/papers/ia75/142-kuchma-en.pdf.43. Kurtz, Michael J; Henneken, Edwin A. Open Access does notincrease citations for research articles from The AstrophysicalJournal [online]. 2007 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil: http://arxiv.org/abs/0709.0896.44. Lawrence, S. Free online availability substantially increasesa paper’s impact. In: Nature [online]. 2001, vol. 411, nr. 6837,[citat pe 28.09.2010] p. 521. Disponibil: http://www.nature.com/nature/debates/e-access/Articles/lawrence.html.45. Lucius, Wulf D. Publishers as elements of the scientic communicationsystem. In: Poiesis Prax. 2008, nr. 5, p.125–137.46. Mackenzie Owen, John. The Scientic Article in the Age of Digitization.Amsterdam: Springer, 2007. 263 p.47. Martin, Frank. Access to the Scientic Literature – A DifcultBalance. In: The new England journal of Medicine [online].2006, vol. 354, nr. 15, p. 1552-1555 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil:http://www.nejm.org/doi/pdf/10.1056/NEJMp068004.48. Meyers, Barbara. Open Access: A Matter for Denition: IssueStatus Report [online] / Society for Scholarly Publishing. 2004[citat pe 28.09.2010]. http://snhs-plin.barry.edu/Research/online_access_SSP_Status_Report.pdf.49. Moed, H. F. The effect of “Open Access” upon citation impact:An analysis of ArXiv’s Condensed Matter Section. In: Journalof the American Society for Information Science and Technology.2007, vol. 58, nr. 13, p. 2047-2054.50. Morris, Sally; Thorn, Sue. Learned society members and openaccess. In: Learned Publishing [online]. 2009, nr., 22, [citat28.07.2010] p. 221–239. Disponibil: http://www.ingenta-91

92connect.com/content/alpsp/lp/2009/00000022/00000003/art0000851. OA in Poland [online]. OpenAIRE, 23 February 2010 [citat30.08.2010]. Disponibil: http://www.openaire.eu/en/nlo/country-information/poland.html.52. OECD Recommendation of the Council for enhanced accessand more effective use of public sector information [online].2008 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil: http://www.oecd.org/dataoecd/0/27/40826024.pdf.53. Open Archives Initiative [citat pe 28.09.2010]. Disponibil:http://www.openarchives.org/.54. Open doors and open minds: What faculty authors can do toensure open access to their work through their institution [online].SPARC, 2008 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil: http://www.arl.org/sparc/bm~doc/opendoors_v1.pdf.55. Orsdel, Lee Van; Born, Kathleen. Periodicals Price Survey2004: Closing in on Open Access. In: Library Journal [online].2004, nr. 7 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil: http://www.libraryjournal.com/article/CA408358.html.56. Panitch, Judith M.; Michalak, Sarah. The serials crisis: A WhitePaper for the UNC-Chapel Hill Scholarly CommunicationsConvocation [online]. 2005 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil:http://www.unc.edu/scholcomdig/whitepapers/panitchmichalak.html.57. Petition for guaranteed public access to publicly-funded researchresults [online]. 2007 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil:http://www.ec-petition.eu/.58. Principles and Strategies for the Reform of Scholarly Communication:approved by the ACRL Board of Directors on June24, 2003 at the ALA Annual Conference in Toronto [online]/ ACRL, Scholarly Communications Committee. 2003 [citat pe28.09.2010]. Disponibil: http://www.ala.org/ala/mgrps/divs/acrl/publications/whitepapers/principlesstrategies.cfm59. Prosser, David C. Evoluţii (europene) actuale în comunicareaştiinţică În: Revista Română de Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării.2008, nr. 3-4, p. 24-30.60. Prosser, David C. Public Policy and the Politics of Open Access.In: Liber Quarterly [online]. 2007, vol. 17, nr. 2 [citat30.08.2010], p. 1-10. Disponibil: http://liber.library.uu.nl/.

61. Public Library of Science [citat pe 28.09.2010]. Disponibil:http://www.plos.org.62. Registry of Open Access Repozitories [citat pe 28.09.2010].Disponibil: http://roar.eprints.org/.63. Repository66.org Repository Maps [citat pe 28.09.2010]. Disponibil:http://maps.repository66.org/.64. Richter, Arne K. Open access – A never ending story? In: InformationServices & Use. 2008, nr. 28, p. 97-103.65. Sale, Arthur. Brisbane Declaration on Open Access [online]. 9October 2008 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil: http://openaccess.eprints.org/index.php?/archives/472-guid.html.66. Salvador Declaration on Open Access: The Developing WorldPerspective. 9th International Congress on Medical Librarianship[online]. Salvador, Bahia – Brasil, September 21-22,2005 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil: www.icml9.org/meetings/openaccess/public/documents/declaration.htm.67. Science, Technology and Innovation for the 21st Century. Meetingof the OECD Committee for Scientic and TechnologicalPolicy at Ministerial Level, 29-30 January 2004: Final Communique[online]. 2004 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil: http://www.oecd.org/document/0,2340,en_2649_34487_25998799_1_1_1_1,00.html68. Scientic publishing in the European research area: Access,dissemination and preservation in the digital age: Conference,Brussels, 15-16 February 2007 [online]. 2007 [citat pe28.09.2010]. Disponibil: http://ec.europa.eu/research/science-society/document_library/pdf_06/conference-proceeding-022007_en.pdf.69. SHERPA JULIET [citat pe 28.09.2010]. Disponibil: http://www.sherpa.ac.uk/juliet/.70. SHERPA RoMEO. Publisher copyright policies & self-archiving[citat 30.08.2010]. Disponibil: http://www.sherpa.ac.uk/romeo/statistics.php.71. Study on the economic and technical evolution of the scienti-c publications market in Europe: Final Report - January 2006[online] / Bernard Balg, Laure Bessoles, Sabrina Bringuier,Elodie Camberlain, Ghislaine Chartron, Olivier Ertzscheid,Matias Labé, François Magnan, Marylène Poelaert and Jean-Michel Salaün. 2006 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil: http://93

94europa.eu.int/comm/research/science-society/pdf/scienti-c-publication-study_en.pdf.72. Suber, Peter. Open Access Overview. Focusing on open accessto peer-reviewed research articles and their preprints [online].September 15, 2010 [citat 28.09.2010]. Disponibil: http://www.earlham.edu/~peters/fos/overview.htm.73. Suber, Peter. Praising progress, preserving precision. In: Welcometo the SPARC. Open Access Newsletter [online]. 2004,nr. 77 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil: http://www.earlham.edu/~peters/fos/newsletter/09-02-04.htm#progress.74. Swan, A. Open access self-archiving: An author study. JISCTechnical Report [online] / A.Swan and S.Brown; Key Perspectives,Inc. Cornwall, 2005 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil.http://www.jisc.ac.uk/uploaded_documents/Open%20Access%20Self%20Archiving-an%20author%20study.pdf.75. Swan, A. The culture of Open Access: researchers’ views andresponses In: Open Access: Key Strategic, Technical and EconomicAspects [online] / ed. N. Jacobs. Oxford: Chandos Publishing,2006 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil: http://www.eprints.org/community/blog/index.php?/archives/93-Open-Access-Key-Strategic-Technical-and-Economic-Aspects.html.76. Swan, A. The Open Access citation advantage: Studies andresults to date: Technical Report [online] / School of Electronics& Computer Science, University of Southampton. 2010[citat pe 28.09.2010]. Disponibil: http://eprints.ecs.soton.ac.uk/18516/2/Citation_advantage_paper.pdf.77. Tenopir, C.; King, D.W. Towards Electronic Journals: Realitiesfor Scientists, Librarians and Publishers. Washington DC: SpecialLibraries Association, 2000. 488 p.78. The Directory of Open Access Repositories [citat pe 28.09.2010].Disponibil: http://www.opendoar.org/.79. The Open Archives Initiative Protocol for Metadata Harvesting[citat pe 28.09.2010]. Disponibil: http://www.openarchives.org/OAI/openarchivesprotocol.html.80. Ţurcan, Nelly. Impactul revistelor cu Acces Deschis. În: Conferinţaştiinţică a Bibliotecii Tehnico-Ştiinţice a UTM (25 martie2010) „Valoricarea potenţialului bibliotecii universitare încontextul schimbării paradigmelor educaţiei, ştiinţei şi cultu-

ii” [online]. Chişinău, 2010 [citat pe 27.04.2010]. Disponibil:http://library.utm.md/lucrari/Tipograa/2010/Conferinta_Bibl/Impactul_revistelor_cu_Acces_Deschis_DS.pdf.81. Ţurcan, Nelly. Resurse electronice pentru ştiinţă şi cercetare înRepublica Moldova. În: Magazin bibliologic. 2008, nr. 1-2, p.17-30.82. Wagner, Ben A. Open Access Citation Advantage: An AnnotatedBibliography. In: Issues in Science and Technology Librarianship[online]. 2010, nr. 60 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil:http://www.istl.org/10-winter/article2.html.83. Webometrics Ranking web of World Universities [citat pe28.09.2010]. Disponibil: http://www.webometrics.info/about.html.84. White, S.; Claire, C. Trends in Scholarly Journal Prices 2000-2006. In: Library Review. 2008, vol. 57, nr. 2, p. 162-165.85. Whitworth, B.; Friedman, R. Reinventing academic publishingonline. Part II: A socio-technical Vision. In: First Monday [online].2009, vol. 14, nr. 9 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil: http://rstmonday.org/htbin/cgiwrap/bin/ojs/index.php/fm/article/view/2642/228786. Whitworth, B.; Friedman, R. Reinventing academic publishingonline. Part I: Rigor, Relevance and Practice. In: First Monday[online]. 2009, vol. 14, nr. 8 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil:http://rstmonday.org/htbin/cgiwrap/bin/ojs/index.php/fm/article/view/2609/224887. Willinsky, J. The Access Principle – the case for open access toresearch and scholarship. Cambridge: The MIT Press 2006, 307 p.88. Willinsky, John. The Stratied Economics of Open Access. In:Economic analysis & policy. 2009, vol. 39, nr. 1, p. 3-70.89. World Summit on the Information Society. Declaration of Principles:Document WSIS-03/GENEVA/DOC/4-E 2003 [online].December 12, 2003 [citat pe 28.09.2010]. http://www.itu.int/dms_pub/itu-s/md/03/wsis/doc/S03-WSIS-DOC-0004-!!PDF-E.pdf90. World Summit on the Information Society. Plan of Action:Document WSIS-03/GENEVA/DOC/5-E [online]. December12, 2003 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil: http://www.itu.int/dms_pub/itu-s/md/03/wsis/doc/S03-WSIS-DOC-0005-!!PDF-E.pdf.95

91. Yaroshenko, Tetiana. Open Access to Knowledge: Philosophy,Policy and Practice. Ukrainian Projects. În: “Libraries and InformationResources in the Modern World of Science, Culture,Education, and Business” Sixteenth International Conference“Crimea 2009” Sudak, Alushta, Feodosia, Koktebel, NovySvet, Simferopol Autonomous Republic of Crimea, UkraineJune 6-14 [online]. Sudak, 2009 [citat pe 28.09.2010]. Disponibil:http://www.gpntb.ru/win/inter-events/crimea2009/disk/131.pdf.92. Московкин, В.М. Институциональные политики открытогодоступа к результатам научных исследований В: Научнотехн.инф. Сер. 1. 2008, № 12, с. 7-11.93. Харнад, Стивен. Максимизация научного эффекта черезинституциональные и национальные обязательствасамоархивирования для открытого доступа. В: „Интернети современное общество” (IMS–2006): IX Всероссийскаяобъединенная конференция, Санкт-Петербург, 14 – 16ноября 2006 г. Санкт-Петербург [online]. Санкт-Петербург,2006 [citat pe 28.09.2010], p. 22-29. Disponibil: http://infosoc.ru/2006/thes/harnad.pdf.PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE UNIVERSITARE: POLITICIŞI PRACTICI PRIVIND FURNIZAREA ACCESULUI LACONŢINUTUL ŞTIINŢIFICTatiana LevinţaDepartamentul Informaţional Biblioteconomic ULIMAbstract: The article emphasize the structure and the core of thepublications’ system, edited under the aegis of the Free InternationalUniversity of Moldova. This article presents an important product of theresearch activity, the majority of the publications being accredited as scienticallymaterials of prole. It is emphasized the strategic orientationconcerning the creating of the institutional repository.Cuvinte cheie: acces deschis; reviste ştiinţice; publicaţii instituţionale.96

„Universitatea prin esenţa ei este locul privilegiat de întâlnirea unei comunităţi de oameni - studenţi şi profesori, iar cercetareareprezintă instrumentul esenţial de transmitere a adevăruluiştiinţic, bazat pe cele mai noi doctrine, valabile la anumite etapede dezvoltare a societăţii. ” [1].La Universitatea Liberă Internaţională din Moldova (ULIM)cercetarea se desfăşoară în conformitate cu Regulamentul activităţiiştiinţice, elaborat în baza prevederilor Legii Învăţământului,hotărârilor Guvernului privind cercetarea ştiinţică şi dezvoltareatehnologică, Codului cu privire la ştiinţă şi inovare, regulamentelorşi dispoziţiilor Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare(CNAA). Din punct de vedere organizaţional, activitatea de cercetarela ULIM se concentrează în cadrul institutelor de cercetare:• Institutul de Cercetări în domeniul Protecţiei DreptuluiOmului — creat în anul 2006. Scop: optimizarea activităţii ştiinţiceîn cadrul ULIM; Prol de cercetare: protecţia drepturiloromului; Obiective: susţinerea si promovarea studiilor ştiinţice îndomeniul protecţiei drepturilor omului în procesul de edicare astatului de drept în Republica Moldova; contribuţia la elaborareaproiectelor de lege la procesul de ajustare a legislaţiei RM la standardelesi prevederile normative ale UE; dezvoltarea ştiinţica înspaţiul academic ULIM în conformitate cu imperativele lansate depolitica externă a RM; publicarea materialelor teoretico-didacticeale cercetătorilor ICDPDO, întru diseminarea informaţiei utile îndomeniul protecţiei drepturilor omului, atât în spaţiul academicULIM, cât şi peste limitele acestuia;• Institutul Mass–Media — creat în anul 2004. Misiune:desfăşurarea activităţilor de cercetare, formative şi de consultanţă,axate pe stimularea şi ecientizarea procesului de structuraresocial – politică şi axiologică a societăţii; Obiective: cercetarea problemeloractuale ale evoluţiei sectorului mediatic - comunicaţional;sensibilizarea opiniei publice asupra problemelor actuale aledezvoltării mass media; coordonarea la nivel conceptual a implementăriiîn învăţămîntul jurnalistic-comunicational a standardeloreducaţionale moderne; formarea cadrelor de jurnalişti şi specialiştiîn comunicare socială la toate nivelurile învăţămîntului; elaborareaşi editarea lucrărilor ştiinţice şi didactice în domeniul teorieişi practicii jurnalismului şi ştiinţelor comunicării; consolidarea97

98relaţiilor dintre sfera profesională şi cea universitar-academică;difuzarea experienţei avansate în domeniul mass media şi a comunicăriipublice.• Institutul de Istorie şi Ştiinţe Politice — creat în anul2005. Prol de cercetare: Republica Moldova în contextul istoric,politic, economic şi cultural sud-est european; Obiective: studiereaprocesului istoric din cele mai vechi timpuri până la etapa actuală;investigarea civilizaţiilor preistorice, antice şi medievale; cercetareaculturii materiale şi spiritual; studierea proceselor social-economice,etno-demograce şi politice;• Institutul de Cercetări Filologice şi Interculturale (ICFI)— creat în anul2005. Misiune: Institutul este conceput ca un ansamblude grupuri de cercetare şi programe menite să ofere o bazăadministrativă şi logistică în domeniul lologiei şi interculturalităţii;Prol de cercetare: fenomenologia sistemică şi funcţională înlologia contemporană; Obiective: dezvoltarea gândirii lologicepe făgaşul noilor teorii losoce, lingvistice, socio-culturale s.a. înplan contrastiv: limbile/literaturile/culturile străine în comparaţiecu limba/literatura/cultura română şi elaborarea unor soluţiimoderne şi modele viabile capabile sa contribuie la formarea intelectualilorprofesionişti; crearea grupurilor de cercetare tematicecu participarea profesorilor Facultăţii Limbi Străine şi Ştiinţe alecomunicării ULIM, doctoranzilor, masteranzilor, studenţilor; instituireascolii doctorale intru asigurarea continuităţii cercetărilorefectuate în integrarea ICFI-ului în reţelele internaţionale de cercetareşi de documentare;• Institutul de Investigaţii Strategice în Economie al ULIM(IISE) — fondat în 2006. Misiune; ridicarea standardelor sistemuluimanagerial mal IISE în vederea încadrării sistemului de cercetareîn circuitul ştiinţic european şi naţional , care să conducăla o restructurare de dezvoltare echilibrată a economiei RM. Pro-l ştiinţic: strategii şi mecanisme de restructurare a economieiRM. Obiective: cercetarea problemelor adaptării şi perfecţionăriipoliticilor şi mecanismului socioeconomic în cadrul europenizăriieconomiei naţionale; evaluarea stării economice naţionale şi valoricareapotenţialului de dezvoltare şi reducere a decalajului economic;elaborarea metodelor de evaluare a cauzei crizei în rmeleindustriale; de a stabili elementele principale de asigurare a modelăriicorecte, reguli de aplicare a metodelor de modelare;

• Institutul de Formare şi Cercetare Socială — anul fondării2005. Obiective: cercetare ştiinţică şi formare a cadrelor îndomeniul psihologiei, asistenţei sociale şi sociologiei; Prol: Mecanismeşi modalităţi ale impactului psihosocial şi mediatic asupraconştiinţei de masă. Obiective: dezvoltarea bazelor teoretico-metodologiceale investigaţiei conştiinţei sociale prin promovarea cercetăriloraplicate solicitate de problematica realităţii social-obiective,elaborarea şi validarea metodelor de intervenţie asistenţialpsihologică, sociologică în vederea rezolvării dicultăţilor cu carese confruntă actorii cîmpului social; cercetarea relaţiilor din sferasocială şi identicarea inuenţei pe care acestea o exercită asupraindividului uman şi a grupurilor sociale.Rezultatele activităţii de cercetare a universitarilor sunt re-ectate, în primul rând, în monograi, culegeri şi reviste ştiinţi-ce. Numai între anii 2002-2007, cadrele didactico-ştiinţice de laULIM au publicat 2 123 lucrări, inclusiv: 103 monograi, 78 manuale/cursuri universitare, 51 materiale didactice, 11 dicţionare,1.407 articole , 473 rezumate ale comunicărilor /studiilor de caracterştiinţic [2, p. 116].În continuare ne vom axa preponderent pe marginea produseloractivităţii de cercetare universitară - articole ştiinţice, publicateîn anuarele şi revistele editate de către institutele ştiinţice aleULIM. Sistemul actual de publicaţii instituţionale, constituit dinanul 2006, are drept fundament un şir de alte publicaţii ştiinţice,incluzând ediţiile „Symposia Professorum” (8 serii), anale ale facultăţilor.Revista ştiinţică „Studii Economice” (evaluată de cătreCNAA la categoria C) apare din anul 2007, un an deosebit pentruUniversitatea Liberă Internaţională din Moldova - consemnarea a15 ani de la fondare. Revista apare sub egida Institutului InvestigaţiiStrategice în Economie. Dintre indicatorii cantitativi ai revisteimenţionăm: apariţie semestrială; volum impunător de pagini(circa 400 p. pentru ecare număr); format comod pentru utilizare;tiraj sucient etc. Din punct de vedere logistic, revista posedă următoarelecaracteristici: articole semnate de autori reprezentatividin diverse ţări, de la diferite instituţii ştiinţice din RepublicaMoldova; publicarea materialelor în limbi de largă circulaţie; îmbinareaorganică a aspectelor teoretice cu cele practice, didactice99

100şi metodice; prezenţa compartimentelor permanente şi exibile;referinţe bibliograce adecvate. Dintre compartimentele permanentespecicăm: Investigaţii strategice în economie; Economiagenerală; Economie mondială. Relaţii economice internaţionale;Studii de management; Activitatea nanciar-bancară; Marketing şilogistică; Modelare şi Informatică economică; Contabilitate şi audit.Statistică. Dintre numele autorilor reprezentativi menţionăm:Nicolae Ţîu, Natalia Burlacu, Petru Roşca şi alţii. Publicaţiile suntprezentate în limbile română, rusă, engleză, franceză, cu rezumateîn limbile engleză şi franceză.Revista „Studii Economice” este evaluată de către CNAAla categoria „C”, ind nominalizată drept publicaţie ştiinţică deprol [1]. DIB a contribuit substanţial la acreditarea ştiinţică a revistei,ind implicat în procesul de legalizare a includerii acesteiaîn baza de date internaţională „Thomson ISI” (selectarea informaţieiprivind condiţiile de reectare; completarea şi difuzarea chestionarelornecesare; întreţinerea corespondenţei profesionale etc.).În prezent dosarul integral pentru includerea în baza de date estesupus procesului de evaluare de către experţi internaţionali.Revista „Intertext” (evaluată de către CNAA la categoria C)apare din anul 2001. Concepută drept almanah cu titlul „LecturiFilologice”, din anul 2006 apare cu titlul Intertext. Periodicitateaeditării revistei - trimestrială. Având la bază extinderea relaţiilorde colaborare cu partenerii din ţară şi de peste hotare, Intertextconţine următoarele compartimente: Avanscena cercetării; DosarSpecial; Atelier de traducere; Literatură şi interculturalitate; Lingvisticăşi didactică (traductologie); Recenzii.Drept indicatori calitativi ai revistei menţionăm: a) interculturalitatea,reectată prin includerea în componenţa comitetuluide redacţie şi a consiliului ştiinţic a specialiştilor notorii de prol,din diverse ţări: Ana Guţu, Elena Prus, Mihai Cimpoi (Moldova);Pierre Morel (Canada); Marius Sala, Silviu Anghelescu (România);Francois Rastier (Franţa) etc.; b) multilingvismul, manifestat în prezentareamaterialelor în limbile română, franceză, spaniolă etc.Anuarul „La Francopolyphonie” (evaluat de către CNAA lacategoria B) apare din anul 2006, sub egida Institutului CercetăriFilologice şi Interculturale ULIM. Anuarul „La francopojphonie”este produsul Colocviului Internaţional anual „La Francopoljpho-

nie”, organizat de către Institutul Cercetări Filologice şi InterculturaleULIM. Caracteristici ale anuarului: ecare număr are titlulsău corespunzător titlului colocviului; diversitate excepţională delimbi, teme, instituţii, persoane; exibilitate şi actualitate în prezentareastructurată a articolelor. Sunt reectate preponderent publicaţiiîn limba franceză, parţial – în cea română. Fiecare ediţieare, în medie, 250 de pagini.Revista „Studii Juridice Universitare” apare din anul 2008- publicaţie periodică ştiinţico-teoretică şi informaţional-practică.Scopul revistei: reectarea rezultatelor cercetărilor curente a colaboratorilorInstitutului Cercetări în domeniul Protecţiei DreptuluiOmului (ICPDO) şi a specialiştilor de valoare din alte instituţii,inclusiv din alte state. In calitate de publicaţii sunt acceptate lucrărilecercetătorilor ICPDO şi ale colaboratorilor Facultăţii Drept,precum şi ale cercetătorilor din alte centre universitare. Materialuleste structurat în compartimente după cum urmează: Drept Public,Ştiinţe Penale, Drept Privat şi Drept Internaţional. Pentru a susţinetinerii cercetători, revista a prevăzut o rubrică specială ”Tribunadoctorandului”. Rubrica ”Recenzii” conţine prezentarea noilorlucrări ştiinţice apărute în perioada respectivă, ind însoţite dedescrierea bibliogracă a lucrărilor, textul recenziei specialistuluişi imaginea scanată a copertei.„Socialis: revistă Est - Europeană de Psihologie şi Sociologie”apare din anul 2008. Este o publicaţie instituţională, primulnumăr ind dedicat Simpozionului Ştiinţic Internaţional „CercetareaUniversitară în secolul XXI: Provocări şi perspective” din15–17 octombrie 2007. Editată sub egida Institutului de Formareşi Cercetare Socială al ULIM, revista include o gamă largă de articoledin domeniul psihologiei şi sociologiei, care sunt aranjate întrei compartimente principale: psihologie clinică; psihologie socială;cercetări teoretice şi aplicate în sociologie şi asistenţă socială.Spre deosebire de alte publicaţii ştiinţice instituţionale, în afarăde articolele universitarilor, revista include şi lucrări ale studenţilor.Revista publică articole în limbile română, engleză şi rusă. Materialeleincluse poartă un caracter fundamental şi aplicativ, indînsoţite de tabele, diagrame, ilustraţii etc.Revista ştiinţică „Noosfera” apare din anul 2008 cu o periodicitateanuală. Revista este îninţată de către Institutul pentru101

102Mediu şi Dezvoltare Durabilă ULIM, având drept scop reectareainvestigaţiilor fundamentale şi aplicative în domeniul ştiinţeiecologice. Cuprinsul conţine mai multe compartimente de caracterpermanent: studii de sinteză; cercetări experimentale; ecosistemenaturale; ecologie umană; ecourbanistică; dreptul mediului; recenzii.Revista are o gamă largă de autori: doctoranzi, lectori, conferenţiariULIM, cât şi cercetători din alte instituţii din ţară şi de pestehotare, ce activează în domeniul respectiv. Fiecare articol esteînsoţit de o listă bibliogracă bogată, care permite o implicaţie maiprofundă la temă.„Analele Ştiinţice: seria Economie” apare din anul 1999.Dintre compartimentele de bază specicăm: Studii; Realizări. Experienţe.Publicaţii; Activitatea ştiinţică a facultăţii; Recenzii, prezentăride cărţi; Personalia. Prezenţa mai multor nume de savanţirenumiţi în paginile analelor reectă nivelul calitativ al materialelorpublicate. Analele sunt caracterizate prin următoarele aspectecantitative: volum impunător de pagini (în medie 350 pagini), formatulB5, design cu o amprentă „academică” a copertei şi altele.Anuarul „Symposia Investigatio Biblioteca” apare din anul2009 sub egida Departamentului Informaţional Biblioteconomic(DIB). Anterior lucrarea era editată cu titlul „Sympozia Professorum.Seria Biblioteconomie. Informare. Documentare”, aceasta reprezentândunica publicaţie de prol, acreditată de către CNAA.Anuarul are drept scop de a promova experienţele reprezentativeale DIB, de a contribui la integrarea acestora în activitatea de cercetareuniversitară şi de nivel naţional, de a amplica rolul şi loculactivităţii ştiinţice a bibliotecii universitare. Anuarul corespundecerinţelor de eligibilitate drept publicaţie ştiinţică de prol: caracterulteoretico-practic al articolelor inserate; recenzarea acestorade către experţi naţionali; existenţa unei tradiţii editoriale; accesla textul integral în format electronic etc. În baza celor expuse, DIBîn timpul apropiat va întreprinde acţiunile de rigoare pentru evaluareaştiinţică a publicaţiei de către CNAA.Departamentului Informaţional Biblioteconomic îi revine osarcină specială în promovarea, difuzarea şi utilizarea publicaţiilorştiinţice instituţionale. Acestea sunt prezente în colecţiile DIB:Depozit Legal; Publicaţii ale cadrelor didactico-ştiinţice ULIM;Periodice; colecţii uzuale ale sălilor de lectură. Textul acestora este

accesibil prin intermediul site-ului ULIM şi DIB www.ulim.md ;www.library.ulim.md.În ultimii ani a fost augmentat împrumutul şi schimbul interbibliotecar(naţional şi internaţional) al lucrărilor instituţionale.Menţionăm şi prezenţa publicaţiilor ULIM în colecţiile BiblioteciiCongresului SUA, ale bibliotecilor universitare din România (Bucureşti,Iaşi, Timişoara, Galaţi, Cluj Napoca, Târgu Mureş), Ucraina(Cernăuţi), Rusia.Fiecare cercetător, instituţie este interesată în promovarea rezultatelorinvestigaţiilor sale, difuzarea informaţiei ştiinţice indparte integrantă a procesului de cercetare. În acest sens, la ULIM,pe parcursul ultimilor 2 ani, a fost promovat insistent fenomenul„Accesul Deschis”, conştientizând modalităţi noi, alternative depublicare, promovare a rezultatelor ştiinţice. O perspectivă apropiatăprezintă proiectul de colaborare a DIB cu 5 biblioteci universitaredin Carolina de Nord: University of North Carolina atGreensboro Library, University of North Carolina at Chapel HillLibrary, North Carolina State University Library, University ofNorth Carolina at Wilmington Library, East Carolina UniversityLibrary. Unul dintre obiectivele urmărite în cadrul acestui proiectinternaţional este constituirea repozitoriului universitar, prin asistenţaşi expertizarea specialiştilor americani.Referinţe bibliograce:1. Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare. PotenţialulŞtiinţic al Universităţii Libere Internaţionale din Moldova. Accesatla 19 octombrie 2010. Mod de acces: < http://www.cnaa.md/>.2. Raport de autoevaluare a Universităţii Libere Internaţionale dinMoldova (ULIM) pentru anii 2002-2007. Ch., 2007. 234 p. ISBN978-9975-920-55-1.3. Ştiinţa lologică în cadrul universitar: căutări şi realizări: Rap.de autoevaluare al prolului ştiinţic: Studii contrastive în lologiarom.-germ.: pentru anii 2002-2006 / Univ. Liberă Intern.din Moldova. Ch., 2009. 110 p. ISBN 978-9975-934-73-2.4. Universitatea Liberă Internaţională din Moldova: Regulamentulactivităţii Ştiinţice. Accesat la 19 octombrie 2010. Mod deacces: < ttp://ulim.md/assets/les/actst_reg.pdf>.103

STUDII DE CAZEXPERIENŢA ASOCIAŢIEI BIBLIOTECARILOR DINREPUBLICA MOLDOVA PRIVIND PROMOVAREADREPTULUI DE AUTOR ECHITABILMariana Harjevschi, vicepreşedinte, (2008-2012)Asociaţia Bibliotecarilor din Republica MoldovaLibraries have a fundamental role to play in the development ofdemocratic societies, by enabling all members of the community to accessglobal knowledge resources, ideas and opinions. Copyright law regulatesthe ownership, control and distribution of information and knowledgegoods. The article describes the Library Asociation experience in implementingthe Advocacy for Fair Copyright Laws: the Role of Libraries Projectsupported through the Straightening the nongovernmental Sector inMoldova Grants from Soros-Foundation and SIDA. The general strategyof the project was to focuse on analyzing the draft of the copyright law byoffering recommendations; organizing of various activities that supportedan advocacy and awareness campaign.Bibliotecarii trebuie să posede cunoştinţe despre unele domenii-cheieale dreptului de autor, astfel încât comunitatea bibliotecarăsă-şi poată apăra poziţia sa în dialogul cu factorii de decizie.A iniţia acţiuni de advocacy în scopul promovării unei idei, uneivalori, iar in cazul nostru, a unui drept de autor loial/corect şi, aaltor subiecte cu caracter juridic între membrii comunităţii bibliotecareşi, desigur, a sprijini dialogul consecvent între decidenţi şibibliotecari a fost o iniţiativă promovată şi de către organizaţiileinternaţionale profesionale, precum IFLA şi ALA.Actualmente, barierele de acces la cunoaştere, în mod special,în ţările în curs de dezvoltare şi de tranziţie încă există. Alăturide problemele nanciare, tehnologice, sociale, problemele juridiceimpiedică dezvoltarea unei societăţi a cunoaşterii. Anume acestmanual este un ghid practic ce se referă la subiectele juridice careafectează activitatea informaţională a bibliotecilor.104

Pentru a echilibra accesul la resursele electronice, UE aadoptat Directiva 2001/29 din 22 mai 2001 care permite accesibilitateaoperelor în format electronic. Bibliotecile sunt implicateîn diverse proiecte internaţionale, care au ca obiectiv digitizareainformaţiilor, aceasta având câteva avantaje – prezervarea colecţieişi diversicarea accesului la informaţie. În acest context, adevenit iminentă reformularea excepţiilor şi limitărilor pentru biblioteciîn mediul electronic din cadrul Legii cu privire la dreptulde autor şi drepturi conexe din R. Moldova. Directiva europeanăsubliniază că legiuitorii trebuie să perceapă consultarea documentelorîn format electronic în egală măsură cu consultarea cărţilorde la raft. Practicile demonstrează că speranţa bibliotecarilor dea putea utiliza tehnologiile noi pentru ameliorarea serviciilor seloveşte de teama titularilor de autor. Numeroase guverne, printrecare e şi România, au pregătit cadrul legislativ pentru mediuldigital. Pentru R. Moldova s-a considerat că unele prevederi alelegii sunt inadecvate pentru situaţia bibliotecilor de a realiza cópiipentru persoane cu disabilităţi. Prin art. 5, p. 3 lit. b) al Directiveisus menţionate se susţine că este necesar de a permite ca excepţii,în beneciul persoanelor cu disabilităţi, reproducerea operelor înscopuri necomerciale. Aceasta este motivat de faptul că bibliotecaeste organizaţia care are menirea de a mediator între societate şideţinătorii de proprietate intelectuală.În R. Moldova Agenţia de Stat pentru Protecţia Intelectuală(AGEPI) a elaborat proiectul noii Legi cu privire la dreptul deautor şi drepturi conexe. Proiectul legii a fost elaborat în perioadaanilor 2007-2008, în scopul creării unui mecanism ecient de funcţionarea sistemului de protecţie a dreptului de autor şi drepturilorconexe, precum şi de armonizare a legislaţiei naţionale cu convenţiileinternaţionale şi directivele europene. În procesul de elaborarea Legii, AGEPI a beneciat de consultanţa experţilor europeni încadrul programului „Asistenţa în implementarea angajamentelorAPC, OMC şi Planului de Acţiuni UE-RM în cadrul Politicii Europenede Vecinătate”. În vederea îmbunătăţirii proiectului, AGEPIa organizat diverse întruniri cu grupuri ce reprezentau intereseledeţinătorilor de drepturi de autor, însă bibliotecarii şi susţinătoriiutilizatorilor de informaţii au fost neglijaţi. Astfel, bibliotecarii, beneciaridirecţi ai legislaţiei, nu au avut posibilitatea de a contribui105

106la îmbunătăţirea legii, ceea ce ulterior a creat unele dicultăţi deintervenţii spre inuienţare a actului normativ respectiv. În continuare,la 21 aprilie 2008, în cadrul desfăşurării în R. Moldova aZilei Dreptului de Autor, eIFL Direct Moldova a organizat un seminaravând ca tematică Excepţiile şi limitările drepturilor patrimonialede autor care a pus în discuţie probleme în domeniul dreptuluide autor cu care se confruntă bibliotecarii. La seminar au participatreprezentanţi ai AGEPI, precum şi membri ai ABRM şi eIFL DirectMoldova, care au sesizat decienţe ce afectează funcţionareabibliotecilor în mediul electronic vis-á-vis de cadrul normativ cereglementează dreptul de autor. În urma discuţiilor, AGEPI şi-aexprimat deschiderea spre cooperare cu bibliotecile şi alte organizaţiinon-guvernamentale ce reprezentau utilizatorii de informaţii.Astfel a fost acceptată în nal Declaraţia eIFL Direct Moldovaprivind excepţiile şi limitările pentru biblioteci în contextul nouluiproiect de Lege a R. Moldova privind Dreptul de Autor şi DrepturileConexe care includea prerogativele ABRM şi eIFL DirectMoldova referitoare la compatibilizarea noului proiect de lege cuacquis-ul comunitar. A urmat o perioadă în care proiectul legii afost înaintat spre avizare la Guvern. Astfel la 14 noiembrie 2008sub egida IFLA, EBLIDA, eIFL.net şi eIFL Direct Moldova, în cadrulBibliotecii Academiei de Studii Economice din Moldova a fostorganizată conferinţa internaţională Dreptul de autor este un impedimentsau un promotor al accesului la informaţie. Rolul bibliotecilorla care experţii internaţionali în domeniul dreptului de autor şi-auexprimat îngrijorarea vis-á-vis de reglementările acestui proiect,restrictive în comparaţie cu tratatele internaţionale la care R. Moldovaeste parte (ex. Convenţia de la Berna din 09.09.1886 cu privirela protecţia operelor literare şi artistice, R. Moldova a aderatprin Hotărârea Parlamentului nr. 511-XIII din 22.06.95), inclusivDirectiva Europeană 2001/29. Reprezentanţii AGEPI au participatla această conferinţă anunţând că propunerile ABRM vor luateîn consideraţie. Ulterior, la 16 decembrie 2008 ABRM şi eIFL DirectMoldova au intervenit cu un alt demers prin care au solicitat ajustărila proiect, dar ind deja o acţiune cu efect întârziat. În urmaeforturilor depuse, proiectul de lege a trecut cu modicări nesemnicative.Aşadar, dacă proiectul de lege urma să e aprobat înforma propusă, atunci risca să nu întrunească necesităţile biblio-

tecilor din R. Moldova în societatea informaţională. Exemplicămprin următoarele argumente:- Dreptul de a deţine copii digitizate nu este permis, deoareceReproducerea reprogracă (Art. 27) era limitat doar pentrufotocopiere, aceasta ind o normă neadecvată pentru biblioteci.Tehnologiile digitale transformă lucrările protejate de dreptul deautor exact în forma în care acestea pot consultate şi difuzate înformat tipărit. Astfel că Moldova riscă de a deveni un „punct interzis”pe plan internaţional, deoarece bibliotecile nu vor putea să îşidigitizeze colecţiile. Deşi bibliotecile participă în diverse proiecteinternaţionale, această lege poate deveni un impediment pentruparticiparea Moldovei în prestigioase proiecte de digitizare, precumEuropeana (www.europeana.eu);- Proiectul legii prin art. 27 nu permitea arhivarea sau prezervareasistematică a colecţiilor, acestea ind permisedoar în cazuri de pierdere, distrugere sau devenire inutilizabilă.Dacă bibliotecile nu urmau să aibă un suport normativjuridic pentru a-şi realiza politicile de prezervare,atunci conservarea moştenirii culturale şi celei ştiinţiceeste imposibilă;- Proiectul de lege stipula că, dacă o carte e disponibilă sprevânzare în Moldova, bibliotecile nu pot cumpăra aceeaşicarte din altă ţară fără permisiunea autorului, deoarece legislaţianaţională pledează pentru „expirarea dreptului deautor la nivel naţional”, dar nu “la nivel internaţional”;- Proiectul de lege urma să e ajustat pentru situaţia bibliotecilorde a realiza cópii pentru persoane cu dezabilităţi înscopuri necomerciale, pentru studii.În scopul îmbunătăţirii cadrului de reglementare, AsociaţiaBibliotecarilor a lansat proiectul Advocacy pentru îmbunătăţirea Legiicu privire la dreptul de autor şi drepturi conexe. Rolul bibliotecilor,care a permis armonizarea cadrului de reglementare cu privire ladreptul de autor din perspectiva accesului la informaţie. Activităţileproiectului s-au focusat pe consolidarea comunităţii bibliotecareprivind fundamentarea unor excepţii pentru biblioteci pentru olege echitabilă şi corectă, precum şi promovarea culturii juridice îndomeniul dreptului de autor pentru comunitatea bibliotecară dinRepublica Moldova, pentru a inuienţa pozitiv proiectul Legii cu107

108privire la dreptul de autor şi drepturi conexe, ce ar reecta intereseleutilizatorilor.În continuare vom enunţa cele mai importante evenimentedesfăşurate în cadrul proiectului. Pe parcursul zilelor de 3-4 decembrie2009, Asociaţia Bibliotecarilor din Republica Moldova şiConsorţiul eIFL Direct Moldova au organizat o serie de activitătimenite să sensibilizeze şi să inuenţeze ajustarea Legii cu privirela dreptul de autor si drepturi conexe din Republica Moldova lacerinţele bibliotecilor in mediul digital. În cadrul zilei de 3 decembrie,2009, câţiva experţi internaţionali: Teresa Hackett, manager alprogramului eIFL-IP (Italia), Luis Villaroel, reprezentant al CorporacionInnovarte (Chille) şi Jonathan Band, director al companieiTechnology Law and Policy (SUA) au vizitat un şir de instituţii,precum Uniunea producătorilor de fonograme şi videograme, Institutulpentru dezvoltare a Societăţii Informaţionale, SocietateaOrbilor din Moldova şi Biblioteca Centrală Republicană Specializatăa Studioului de Imprimări Sonore a Societăţii Orbilor dinMoldova, pentru a identica impactul dreptului de autor în desfăşurareaactivităţilor profesionale în sfera informaţională.La nele zilei, experţii au avut o întrunire cu peste 50 bibliotecaridin diverse biblioteci, precum naţionale, publice, şcolareşi universitare. Printre subiectele puse în discuţie au fost: caresunt excepţiile şi limitările pentru biblioteci vis-á-vis de dreptul deautor, care este inuienţa dreptului de autor asupra accesului lacunoştinţe realizat prin intermediul tehnologiilor informaţionaleşi care este corelaţia dintre dreptul de autor şi dezvoltarea ştiinţeişi inovaţiei. La fel, participanţii au audiat raportul-comentariu referitorla proiectul Legii cu privire la dreptul de autor şi drepturiconexe realizat de către specialistul în domeniul dreptului de autorLuis Villaroel.Surpriza evenimentului a fost lansarea Manualului cu privirela dreptul de autor şi alte probleme juridice conexe bibliotecilor.Prezenta ediţie este o traducere din limba engleză a manualuluielaborat de către Fundaţia eIFL.net (arabă, armeană, chineză,engleză, poloneză, rusă şi franceză) cu susţinerea ProgramuluiUNESCO – Informaţia pentru toţi - Handbook on Copyright andRelated Issues for Libraries.

Ajunsă la cea de-a 2-a ediţie, manualul este considerat în mediulbibliotecar un manual ideal pentru persoanele, pentru caredreptul de autor este un domeniu de interes şi un suport deja probat,pentru cei care au preocupări profesionale sporite faţă de subiectulrespectiv, în vederea inuienţării dreptului de autor şi acelor conexe în relaţie cu decidenţii, bibliotecile şi utilizatorii. Fărăiniţierea unor reforme complexe, care trebuie efectuate în domeniulbibliotecilor vis-á-vis de dreptul de autor, acestea continuă săîncetinească ritmul instituţiilor bibliotecare, iar inuienţa lor asuprapoliticilor devine din ce în ce mai dicilă.Manualul a fost minuţios actualizat şi revizuit, pentru a luaîn considerare schimbările în domeniul dreptului de autor şi recenteleevoluţii în domeniul politicilor.Diverse subiecte abordează lucrarea, precum şi riscurile pecare le aduc reglementările dreptului de autor pentru biblioteci,bibliotecari şi utilizatori: Relaţia dintre dreptul de autor şi dreptulcontractual (subiect destul de incitant pentru cei care oferă resurseelectronice şi care, ind membri ai unor consorţii de bibliotecă,îşi negociază licenţele pentru abonarea la baze de date), Măsuritehnice de protecţie – „blocarea triplă” (subiect care poate util,dar totodată alertează comunitatea bibliotecarilor despre riscurilepe care le are MTP, şi anume ind ineciente în prevenirea copieriiilegale, acestea în acelaşi timp restricţionând utilizarea rească,cum ar cea de schimbare a parametrilor documentelor electronice,formatelor şi a perioadei de timp în utilizarea documentelor),Dreptul de autor, durata de protecţie şi domeniul public (subiectcare este abordat destul de aprig – e necesar de a prelungi dreptulde autor asupra operelor (durata de viaţă a autorului plus 70 deani după deces) sau de respectat reglementările Convenţiei de laBerna – 50 de ani dupa decesul autorului?). Subiecte, precum celecu privire la accesul deschis la informaţie către informaţia ştiinţicăprin crearea arhivelor electronice sunt tratate în cadrul capitolelor:Creative commons: licenţe cu acces deschis, Accesul deschis lacomunicarea ştiinţică.Menţionăm că acest manual este considerat a un adevăratsuport în acţiunile de advocacy pentru bibliotecari, deoarece puneîn discuţie diverse aspecte cu referire la dreptul de autor, atenţionândla modul în care activează organizaţiile naţionale şi interna-109

110ţionale în domeniul dreptului de autor. Aceasta pregăteşte pentrua cunoaşte în detalii mecanismul de funcţionare a acestor entităţişi cum noi, bibliotecarii, putem să inuienţăm politicile promovatede acestea. Capitolele Dezvoltarea politicilor internaţionale:elaborarea agendei pentru OMPI şi Dezvoltarea politicilor naţionale:inuienţarea politicilor asupra unei legi echitabile cu privirela dreptul de autor sunt utile în acest sens.Cea de-a 2-a ediţie explorează şi acordă o atenţie sporităunor secţiuni noi, precum Excepţii şi limitări ale dreptului de autorşi Depozitul legal. În mai 2009, eIFL.net, IFLA şi LCA a publicato Declaraţie de principii privind Excepţiile şi limitările dreptuluide autor pentru biblioteci şi arhive, care stabileşte excepţii minimede bază pentru bibliotecile din secolul XXI. La fel acest manualprezintă în mod actualizat cele mai recente evoluţii care intereseazăbibliotecile şi grupurile de utilizatori - Dreptul de împrumutpublic şi Operele orfane, subiecte care la fel nu sunt de ignorat decătre bibliotecari şi decidenţi.La 4 decembrie, 2009, Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectualăa Republicii Moldova a găzduit seminarul internaţionalDreptul de autor şi libertatea accesului la informaţie în biblioteci,care a reunit decidenţi, precum şi reprezentanţi ai comunităţii bibliotecareinternaţionale. Tematica acestui seminar internaţionals-a axat pe problemele accesului la informaţie în mediul electronicdin perspectiva dreptului de autor şi oferirea soluţiilor ce ţin demenţinerea echilibrului în domeniul legislativ cu referire la dreptulde autor şi biblioteci.Printre participanţi au fost reprezentanţi ai Asociaţiei Bibliotecarilordin Republica Moldova, Fundaţia Soros-Moldova, eIFL.net, Compania Technology Law and Policy, precum şi CorporacionInnovarte.Evenimentul s-a axat pe următoarele tematici:- Proiectul noii Legi privind dreptul de autor şi drepturileconexe în Republica Moldova – o prerogativă a dezvoltării(raportor – Olga Belei, director al Departamentului dreptde autor şi drepturi conexe, AGEPI);- Dreptul de autor şi bibliotecile (raportor – Teresa Hackett,manager al programului eIFL-IP);- Dreptul de autor şi accesul la cunoştinţe prin intermediul

tehnologiilor (raportor – Jonathan Band, profesor universitarîn cadrul Centrului de Drept al Universităţii Georgetown,SUA);- Dreptul de autor şi drepturile conexe în era Internet-ului(raportor –Sergiu Rotaru, şeful Secţiei control şi respectarealegislaţiei, Departamentul drept de autor şi drepturiconexe, AGEPI);- Legislaţia Republicii Moldova cu privire la dreptul de autor:o analiză comparativă (raportor – Luis Villaroel, judecătorîn cadrul Curţii de Apel de Proprietate Industrialădin Chile);- Bazele de date, ştiinţa şi inovaţia (raportor - dl JonathanBand, PLLC, SUA).Subiectele abordate în cadrul seminarului au oferit atât informaţii,cât şi recomandări esenţiale pentru bibliotecari şi specialiştiîn domeniile infodocumentării şi dreptului de autor. Considerămparticiparea atât a bibliotecarilor, cât şi a decidenţilor extrem deimportantă şi, avem convingerea, a stimulat obţinerea unor experienţenoi privind aspectele juridice ale abordării accesului la informaţie,precum şi oferirea unor sugestii ce ţin de îmbunătăţireaLegii cu privire la dreptul de autor şi drepturi conexe în mediulelectronic.În continuare, la 28 mai 2010, Proiectul de lege a fost adoptatîn I lectură de către Parlament, iar la 02 iulie 2010 - în lectură nală.Noua Lege privind dreptul de autor şi drepturile conexe va intraîn vigoare la expirarea a 3 luni de la data publicării în MonitorulOcial, iar Legea nr. 293-XIII din 23 noiembrie 1994 va abrogată.La 27 septembrie 2010 a fost promulgată, prin Decretul nr. 562-Val Preşedintelui interimar al Republicii Moldova, Legea nr. 139 din2 iulie 2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. La dataintrării în vigoare a Legii nr. 139/2010 se va abroga Legea RepubliciiMoldova nr. 293-XIII din 23 noiembrie 1994 privind dreptul deautor şi drepturile conexe.Odată cu adoptarea Legii nr. 139/2010 privind dreptul deautor şi drepturile conexe, a fost nalizat procesul de armonizarea legislaţiei de proprietate intelectuală a Republicii Moldova custandardele internaţionale şi comunitare, ind realizat angajamentulasumat de Republica Moldova conform art. 49 al Acordului de111

112Parteneriat şi Cooperare, cadrul legislativ acoperind întreg spectrulde drepturi de proprietate intelectuală.Trebuie de menţionat că pe parcursul derulării proiectului,ABRM a realizat multiple activităţi de sensibilizare a comunităţiibibliotecare referitoare la înţelegerea şi promovarea unui dreptde autor echitabil. Asociaţia Bibliotecarilor din Republica Moldova(A.B.R.M.), ind o forţă şi o voce a tuturor bibliotecarilor dinrepublică, a conştientizat nevoia de a-şi fortica eforturile pentrureconrmarea importanţei bibliotecilor, sporirea gradului de conştientizareşi apreciere a rolului bibliotecilor în societate.Astfel, în perioada 27-29 mai, membrii Biroului ABRM, preşedinţiicomisiilor şi secţiunilor Consiliului ABRM, precum şi manageriice reprezintă diverse biblioteci naţionale, publice, universitare,şcolare s-au întrunit la Şcoala de Vară pentru Bibliotecari,având ca tematică, Advocacy pentru bibliotecari: conţinut şi comportamente”.Acest eveniment a fost susţinut nanciar de cătreAmbasada SUA în Republica Moldova prin intermediul programuluiGranturi Mici pentru Absolvenţi şi Fundaţia Soros-Moldovaîn cadrul poiectului Îmbunătăţirea Legii cu privire la dreptul deautor şi drepturi conexe. Rolul bibliotecilor.În mesajul de salut a Dnei Ludmila Costin, preşedinta AsociaţieiBibliotecarilor, s-a subliniat necesitatea şi importanţa acestuieveniment pentru comunitatea bibliotecară care trebuie să devinăproactivă în scopul promovării şi susţinerii instituţiei bibliotecareîn relaţia cu decidenţii, iar advocacy, în acest sens, poate cheiasuccesului pentru biblioteci. La fel şi Ludmila Coghenici, vicepreşedintaAsociaţiei Bibliotecarilor, a menţionat în alocuţiuneasa despre faptul că bibliotecarii ind ambasadori ai bibliotecilor,atât la nivel local, cât şi la nivel naţional, trebuie să îşi consolidezeeforturile de comunicare, iar prin intermediul acestui evenimentse doreşte de a fortica şi oferi bibliotecarilor idei pentru lansareacampaniilor de advocacy.În cadrul acestui eveniment, participanţii au obţinut cunoştinţeteoretice şi abilităţi practice de inuenţare a politicilorpublice, precum şi metode şi tehnici de advocacy. Dna SvetlanaRusnac, dr. în psihologie, moderatoare a modulului I Relaţii cupreprezentanţii instituţiilor publice şi factorii de decizie: aspectecomunicaţionale a reuşit să dezvolte abilităţi de dezbateri publiceşi negocierea participanţilor. De asemenea, evenimentul a oferit

un cadru de discuţii dinamic, dar relaxat — pentru participanţiicare au dialogat activ şi comunicat ecient despre rolul liderilorprofesionali şi oportunităţi de participare la procesul legislativ.Identicarea soluţiilor, direcţiilor inovatoare de acţiune pentruelaborarea şi implementarea campaniilor de advocacy, precum şidespre tehnicile de creare a subiectelor de presă, idei de advocacypentru bibliotecari au fost prezentate cu mult profesionalism şi abnegaţiede către moderatoarea celui de al II-lea modul Advocacypentru bibliotecari - Antoniţa Fonari, Directoarea Centrului de Resurse“Tineri şi Liberi”.Vice-preşedintele ABRM, Mariana Harjevschi, a împărtăşitparticipanţilor experienţa privind organizarea unei campanii deadvocacy şi sensibilizare privind inuenţarea Legii cu privire ladreptul de autor şi drepturi conexe din perspectiva accesului lainformaţie, activitate desfăşurată în cadrul proiectului Advocacypentru îmbunătăţirea Legii cu privire la dreptul de autor şi drepturiconexe. Rolul bibliotecilor, susţinut de către Fundaţia Soros-Moldovaşi Sida. În acelaşi context, Olga Belei, director DepartamentDrept de Autor şi Drepturi Conexe din cadrul AGEPI, a exemplicatreectarea excepţiilor şi limitărilor dreptului de autor în nouaLege cu privire la dreptul de autor şi drepturi conexe a R.M.În nal participanţii au apreciat ideea şi efortul organizăriiŞcolii de Vară „Advocacy pentru bibliotecari: conţinut şi comportamente”,considerând-o drept o activitate ce a oferit instrumentemanageriale, strategice şi operaţionale utile pentru actualizareacunoştinţelor şi deprinderilor profesionale ale bibliotecarilor, dezvoltareaşi asigurarea durabilităţii eforturilor de advocacy, ampli-carea deprinderilor de comunicare, crearea unui mediu benec(legal, organizaţional etc.) de funcţionare a bibliotecilor.Consider că implementarea acestui proiect care a mobilizatatât bibliotecari, cât şi decidenţii a fost extrem de important şi,am convingerea, a stimulat obţinerea unor experienţe noi privindaspectele juridice ale abordării accesului la informaţie, precum şioferirea unor sugestii ce ţin de îmbunătăţirea Legii cu privire ladreptul de autor şi drepturi conexe în mediul electronic. Proiectuls-a înscris în cadrul proiectului Advocacy pentru îmbunătăţireaLegii cu privire la dreptul de autor şi drepturi conexe, proiect sprijinitnanciar de către Fundaţia Soros-Moldova şi Agenţia Suedezăde Dezvoltare şi Cooperare Internaţională.113

BIBLIOTECA UNIVERSITARĂ ŞI PROMOVAREAPROPRIETĂŢII INTELECTUALE:ASPECTE CONCEPTUALE ŞI EXPERIENŢELudmila CorghenciDepartamentul Informaţional Biblioteconomic, ULIMAbstract: The article emphasize the role and the place of the libraryof education institution, in promoting the intelectual propriety inuniversity community, of the Law insurances concerninng copyrightingand connectives. The material is organically combining conceptual, managerialand practical aspects of segmentation. The author is focusing onthe succesfully experiences of the Information&Library Science Departmentof ULIM.Cuvinte-cheie: proprietate intelectuală; drept de autor; bibliotecauniversitară.114Cercetarea ştiinţică universitară, ind realizată prin investigaţiiştiinţice fundamentale şi aplicative, contribuie la implementareaobiectivelor Strategiei Naţionale în domeniul Inovării. Esteconştientizat faptul că succesul economic, social, informaţional şitehnologic aparţine acelor state, instituţii, structuri care au aderatla edicarea Societăţii Informaţiei şi a Cunoaşterii. Obiectivele generaleale strategiei inovaţionale ţin de crearea sistemului naţionalde inovare, creşterea competitivităţii economiei, ameliorarea calităţiivieţii. Realizarea acestora presupune îndeplinirea următoarelorobiective specice: creşterea performanţei în inovare; creareainfrastructurii în inovare; antrenarea sectorului privat; consolidareapotenţialului inovativ uman; internaţionalizarea inovării [1, p.5-6; 3, p. 29].Cercetarea universitară, dorind să e una prosperă, integratăarmonios în context naţional şi internaţional, are nevoie de fundamentăriteoretico-practice, orientându-se pentru cunoaşterea şipromovarea/utilizarea/implementarea ecientă a produselor/serviciilor, eforturilor ştiinţice. În acest sens, un interes deosebitprezintă semnicaţia fenomenului „proprietatea intelectuală”(PI).

În contextul celor expuse este relevantă nota autorului editorialuluidin revista „Intellectus” (2010, Nr. 2): „Majoritatea oamenilorcunosc semnicaţia proprietăţii intelectuale, care însumeazădrepturile de autor şi conexe, drepturile brevetelor, desenelor şimodelelor industriale, mărcilor de produse şi de servicii etc. Însămultă lume le consideră drept noţiuni [pur – n.a.] juridice sau comerciale,cu o relevanţă nesemnicativă pentru ei înşişi.” [8, p. 5).În schimbarea acestei situaţii un rol aparte revine bibliotecilor, îndeosebi celor universitare.De ce o bibliotecă universitară trebuie să promoveze PI ? :• mediul universitar este unul reprezentativ, benec şi deschispromovării/implementării PI, cea din urmă cuprinzânddrepturile ce rezultă din activitatea intelectuală, inovaţională;• promovarea în comunitatea universitară a fenomenului„proprietatea intelectuală” drept factor decisiv în dezvoltareasocial-economică (aspect de importanţă majoră);• amplicarea formării / educaţiei intelectuale a audienţilorciclurilor universitare licenţă, masterat, doctorat, a cadrelordidactice, a altor categorii de utilizatori ai biblioteciiuniversitare; În acelaşi timp implicarea în promovareafenomenului „PI” este considerată parte integrantă a culturiiinformaţionale, formarea şi valoricarea căreia esteimportantă în condiţiile edicării Societăţii, bazată pe Informaţieşi Cunoaştere;• creşterea ponderii capitalului intelectual (ca o totalitate acapacităţilor umane) în dezvoltarea universitară (inclusiva Bibliotecii).Putem conchide că implicarea bibliotecilor universitare înpromovarea/conştientizarea/ implementarea PI are diverse avantaje:deţinerea resurselor documentare şi informaţionale, autoritateîn comunităţi, parteneriat de cercetare şi furnizare de diverseservicii, orientare pentru diversicarea serviciilor etc. Aceste avantajesunt forticate prin statutul bibliotecilor universitare de actordirect şi indirect al procesului de cercetare, prin amplasarea/funcţionareaacestora în mediul benec promovării/conştientizării fenomenuluiPI (comunităţi orientate pentru implementarea strategiilorşi practicilor inovaţionale, realizarea unui număr mare de115

116publicaţii ştiinţice, activităţi de cercetare şi transfer tehnologic,categorii de beneciari serviţi etc.).Promovarea proprietăţii intelectuale a fost întotdeauna oprioritate a activităţii Departamentului Informaţional Biblioteconomic(DIB) al Universităţii Libere Internaţionale din Moldova [6,p. 2-3]. Anul 2007 constituie un an de cotitură în acest sens, drepturmare a participării la Concursul republican „Biblioteca – partenerîn promovarea proprietăţii intelectuale” (perioada aprilie 2007– martie 2008), organizat sub egida AGEPI. Acest pas a schimbatradical viziunea managerilor universitari asupra implicării instituţieibibliotecare în promovarea proprietăţii intelectuale, augmentând-odin punct de vedere organizaţional şi logistic. Experienţelereprezentative ale DIB privind promovarea proprietăţii intelectualeprezintă interes, la părerea noastră, atât din punct de vedere aformelor şi metodelor aplicate, cât şi a semnicaţiei, esenţei, fonduluiacestora.Obiective ale DIB privind promovarea proprietăţii intelectuale:• sensibilizarea membrilor comunităţii universitare, a decidenţilorasupra fenomenului PI;• abordarea/conştientizarea/dezbaterea în comunitateauniversitară a problemelor, indispensabile procesului decreare, de identicare şi valoricare a potenţialului creativ,de protecţie juridică şi utilizare a obiectelor de PI, deimpact „al protecţiei drepturilor de PI asupra promovăriicreativităţii şi inovării” [8, p. 5);• promovarea şi asigurarea informaţional-documentară anecesităţilor comunităţii universitare vizavi de cele douăramuri ale „proprietăţii intelectuale”: proprietatea industrialăşi dreptul de autor şi drepturile conexe;• promovarea documentelor legislative privind PI, creândsuportul documentar şi informaţional formării / educăriiculturii juridice în acest domeniu;• formarea /educarea culturii informaţionale ca parte integrantăa educaţiei intelectuale (obiectul şi prevederiledreptului de autor; reguli de elaborare, citare şi prezentarea referinţelor bibliograce etc.);• încurajarea activităţii inovaţionale şi a spiritului inovativprin metode informaţional-bibliotecare;

• minimizarea răspândirii în comunitatea universitară a fenomenuluinegativ – plagiatul;• facilitarea accesului la informaţia documentară privindPI;• amplicarea procesului de identicare şi valoricare acreativităţii personalului DIB;• „omagierea creativităţii, încurajarea atitudinii de respectfaţă de drepturile de PI.Putem specica următoarele caracteristici ale implicării cusucces a DIB în promovarea PI:- crearea fundamentului teoretico-metodologic instituţional: re-ectarea în strategii, politici, concepte universitare a rolului/locului/responsabilităţilorDIB pentru promovarea inovării şi creativităţii,a învăţării permanente, a respectului faţă de proprietateaintelectuală (încorporarea acestor aspecte în „Conceptul Educaţionalal Universităţii Libere Internaţionale din Moldova”, „Strategiade dezvoltare ULIM pentru anii 2009-2014” şi alte documenteinstituţionale) [4, 5];- adoptarea fenomenului PI, a formării culturii informaţionale înacest domeniu, drept una dintre orientările prioritare a DIB: este relevantăîn acest sens formularea misiunii DIB:— modelarea, dezvoltarea şi administrarea serviciilor info -documentare în sprijinul studenţilor, cadrelor didactice,cercetătorilor şi altor categorii socio - profesionale;— implementarea culturii informării şi învăţării, bazată petehnici şi tehnologii informaţional/comunicaţionale moderne,formarea deprinderilor de gestionare a informaţieide către utilizatori;- orientarea DIB pentru diversicarea serviciilor info-bibliotecareîn scopul facilitării accesului la informaţie şi creării oportunităţilor depromovare a PI (analizând nevoile comunităţii, DIB a creat un mediude promovare/învăţare benec - fenomen complex, care asigurăinteracţiunea componentelor mediului zic (confort, design,disponibilitatea resurselor documentare şi informaţionale, orientareaclară în spaţiile funcţionale), digital/virtual (baze de date,colecţii electronice, servicii de referinţe on-line) şi uman (personalcare lucrează pentru, dar mai ales în parteneriat, cu utilizatorii; accentuareaaptitudinilor educaţional/pedagogice ale personaluluide specialitate);117

118- asigurarea DIB cu resurse umane, nanciare, materiale, tehniceetc. (dezvoltarea continuă a personalului de bibliotecă; implicaţiiîn proiecte naţionale şi internaţionale);- descrierea/promovarea/implementarea practicilor de succes aleDIB (participare la Concursul „Biblioteca – partener în promovareaproprietăţii intelectuale” (aprilie 2007 – martie 2008); articole şicomunicări în cadrul reuniunilor profesionale; elaborarea şi difuzareamaterialelor promoţionale; utilizarea ecientă a potenţialuluipaginii WEB etc.).În ultimii doi ani la DIB s-au statornicit două direcţii de bazăprivind promovarea PI:• impulsionarea spiritului, activităţilor creative şi inventiveîn comunitatea universitară, promovarea contribuţiilor cadrelordidactico-ştiinţice ULIM în dezvoltarea social-economică şi culturală(grup-ţintă – comunitatea universitară: studenţi, cadre didactice,cercetători);• inovarea şi creaţia – cerinţe inerente ale activităţii informaţional-bibliotecare(grup-ţintă: personalul DIB, precum şi altecategorii de bibliotecari dat ind statutul de formatori de nivel naţional/localal bibliotecarilor ULIM. De ce a doua direcţie ? Poziţianoastră se axează pe următorul principiu: a sprijini, a încuraja şi aînlesni procesul creativ, inovaţional în universitate poate numai opersoană bine informată, creativă, educată intelectual – astfel seprezintă angajatul DIB. Or, managementul la DIB se axează pe capitaluluman şi cunoştinţele acestuia, care asigură funcţionarea ecientăa structurii. DIB şi-a asumat responsabilitatea promovării,conştientizării creativităţii în comunitatea profesională, reliefândimportanţa identicării şi valoricării lucrului creativ. Inovaţia şicreaţia sunt cerinţe inerente ale activităţii informaţional-bibliotecare.DIB promovează PI în comunitatea universitară prin intermediulserviciilor şi produselor informaţional-bibliotecare:— programe de învăţare:• „Grija pentru Noii Beneciari” – program complex, destinatstudenţilor anului I de la toate facultăţile, ind realizatîn primul semestru al anului academic (în cadrul programuluisunt acoperite subiectele: „Dreptul de Autor şiDrepturile conexe: prevederi legale”, „ABC-ul ProprietăţiiIntelectuale”, „Dreptul de a Şti”, „Evită plagiatul” etc.);

• „Utilizatorul nostru – partenerul nostru” – program continuu,care asigură interacţiunea utilizatorilor cu personalulspecializat al DIB în procesul de formulare a necesităţii informaţionale,de căutare şi selectare a informaţiei;— curs universitar opţional „Bazele culturii informaţionale”: inclusîn curriculumul universitar pentru primul semestru al anuluiacademic şi ind destinat studenţilor anului I, ciclul licenţă, de latoate facultăţile, incluzând 10 ore/per grupă: 4 ore/prelegeri şi 6ore/practicumuri. Structura tematică a cursului: prelegeri: „Culturainformaţională: abilităţi şi deprinderi indispensabile în condiţiileSocietăţii Informaţiei şi a Cunoaşterii”; „Sistemul instituţiilorinfo-bibliotecare din Republica Moldova: resurse, servicii, acces”(inclusiv prezentarea informaţiei privind serviciile oferite în cadrulCID AGEPI, prezentarea paginii WEB AGEPI şi promovareapublicaţiilor AGEPI); „Genuri şi tipuri de documente” (inclusivprezentarea noţiunilor de brevete, mărci, design etc.); practicumuri:„Elaborarea, prezentarea şi citarea referinţelor bibliograce”,„OPAC”, „Baze de date, oferite de către DIB. Pagina WEB ULIMşi a DIB” (în cadrul practicumurilor studenţii lucrează, inclusiv, cupublicaţiile AGEPI: „Intellectus”, „Buletinul Ocial de ProprietateIndustrială”, „AGEPI Info” etc.);— pachete de alfabetizare documentar/informaţională: „ABC-ulProprietăţii Intelectuale”, „Tipuri speciale de documente: invenţii,mărci şi altele” (în formă de mini-cursuri, consultaţii);— campanii informaţional-documentare: de ex. “Campania însprijinul Absolventului ULIM” — o activitate complexă de informare,documentare şi consultare, orientată pentru satisfacerea cerinţelorşi necesităţilor informaţionale, provocate de perioada denalizare a studiilor de licenţă ori master (elaborarea, prezentareaşi susţinerea tezelor de licenţă, de master, a rapoartelor; susţinereaexamenelor de nalizare a ciclului de studii). Grup-ţintă al Campaniei- studenţii ultimului an de studii de la ciclurile licenţă şimasterat. Campania este organizată, de regulă, în semestrul doi alanului academic, incluzând diverse activităţi: „Respectarea dreptuluide autor şi elaborarea tezei de licenţă” (mini-curs), „Referinţelebibliograce pentru studiul ştiinţic” (mini-curs), expoziţii,consultaţii, mostre. În anul 2010 DIB a iniţiat o nouă campanie –„O persoană activă este una bine informată”, înscriindu-se dreptuna de succes;119

120— salon Scientia „Publicaţii ale cadrelor didactico-ştiinţiceULIM”: organizat (de regulă, în lunile martie-aprilie a ecăruian, începând cu anul 2009) în scopul: prezentării şi promovăriirezultatelor cercetării fundamentale şi aplicative universitare, stimulăriicreativităţii, efectuării analizelor şi contabilizărilor patrimoniuluidocumentar-ştiinţic şi didactic universitar; cunoaşteriişi prezentării publicaţiei CID AGEPI „Rapoarte de cercetare dinsfera ştiinţei şi inovării”; oferirea posibilităţilor de învăţare a scrieriitextelor ştiinţice, a gestionării bazei de date bibliograce personale,a elaborării, prezentării şi citării referinţelor bibliograce,a respectării prevederilor standardizate la acest capitol. În cadrulediţiei 2010 a Salonului au fost prezentate circa 400 de documenteinstituţionale şi de autor, acestea totalizând mai mult de 600 publicaţiiale universitarilor. A fost variată tipologia documentelorprezentate: lucrări instituţionale (20%), monograi (8%), manuale(9%), cursuri prelegeri şi alte materiale didactice (11%), contribuţiiîn culegeri şi seriale (50%), publicaţii bibliograce şi altecategorii - 2%. În comparaţie cu ediţia I-a a Salonului (anul 2009)s-a constatat o diversicare a documentelor prezentate în funcţiede suportul de xare a informaţiei: volume şi reviste editate pehârtie, CD-uri, planşete, postere, documente de artă plastică (cataloage,tablouri). Circa 30% din publicaţiile prezentate au fosteditate în străinătate – România, Rusia, Germania, Ukraina etc. Salonula inclus 8 expoziţii, 15 lansări de publicaţii, o masă rotundăcu genericul „Bibliotecarul şi Biblioteca în Societatea Informaţieişi a Cunoaşterii”, prilejuită de consemnarea Zilei Bibliotecarului(organizată la 26 aprilie 2010), consultaţii etc. În cadrul SalonuluiScientia, ediţia 2010, au fost efectuate următoarele nominalizări:„Cel mai atractiv stand” (Facultatea Informatică şi Inginerie), „Celmai vizitat stand” (Institutul de Cercetări în Domeniul ProtecţieiDrepturilor Omului), „Cel mai consistent stand” (Institutul de InvestigaţiiStrategice în Economie, Institutul de Cercetări Filologiceşi Interculturale), „Cel mai incitant stand” (Institutul de Istorie şiŞtiinţe Politice), „Cel mai ecologic stand” (Facultatea Biomedicinăşi Ecologie), „Cel mai instructiv stand” (Institutul de Formare şiCercetare Socială). Salonul „Scientia” a contribuit la cunoaşterea/recunoaşterea/promovarea rezultatelor activităţii de cercetare, acreativităţii cadrelor didactico-ştiinţice ULIM, impulsionând lec-

tura publicaţiilor semnate de către universitari, utilizarea acestoraîn procesul educaţional. Salonul a contribuit la completarea colecţieiDIB „Publicaţii ale cadrelor didactico-ştiinţice ULIM”;— proiecte bibliograco-bibliometrice în colaborare cu institutelede cercetare universitare: de ex.: proiectul instituţional “Publicaţiilecadrelor didactico-ştiinţice ULIM: analize bibliograco-bibliometrice”(anii 2009-2012), realizat în scopul cunoaşterii stadiuluide dezvoltare a ştiinţei universitare. Astfel, instrumentele bibliometriceau fost utilizate pentru analiza operei ştiinţice a cadrelordidactico-ştiinţice ULIM: doctor habilitat Pavel Parasca, doctorhabilitat Ilie Borziac, doctor Nina Tălămbuţă, doctor Raisa Evsiukovetc.;— Clinica Informaţională: constituită în scopul facilitării adaptăriistudenţilor (şi altor categorii de utilizatori) la mediul informaţionaluniversitar şi naţional (oferirea informaţiilor utile privindsistemul naţional de biblioteci, centrele de informare şi documentare),promovării liberului acces la informaţie, realizării dimensiunilorinformaţionale ale Procesului Bologna.Promovarea activităţii creative şi inovaţionale pentru grupul-ţintăbibliotecari se efectuează în cadrul DIB prin următoareleforme şi metode: concursuri departamentale “Cel mai Bun Bibliotecaral anului …”, „Cea mai Bună Unitate de Structură DIB(serviciu, ociu, centru) , „Cel mai Bun manager funcţional DIB”(includ compartimentul „Creativitate”); ciclu de acţiuni de formarela locul de muncă în cadrul Şcolii BibIns ULIM; diversicareaserviciilor info-bibliotecare în sprijinul comunităţii bibliotecare(Clinica informaţională, campanii şi programe); colaborări cu Institutulde Ştiinţe ale Educaţiei în scopul promovării fenomenelorcreativitate, drept de autor, proprietate intelectuală pentru bibliotecariidin şcoli şi licee; participări în calitate de formatori în cadruldiverselor reuniuni profesionale (la DIB activează 3 formatoride talie naţională); conceptualizarea activităţii profesionale, implementareamanagementului proiectului ca parte a conceptuluimodern de management la DIB etc. În anul 2009 la DIB au fostinstituite master-class în scopul de a cunoaşte şi de a implementabunele experienţe ale specialiştilor în domeniul biblioteconomiei,informării, documentării şi altele (utile domeniului profesional),beneciind de patrimoniul documentar al specialistului, audieriorale, dialog pe-viu, contact profesional direct, suport educaţional.121

Sloganul master-class este „Gândeşte ca un bibliotecar de acţiune,acţionează ca un bibliotecar care gândeşte divergent” (detalii a sevedea la adresa library.ulim.md).În scopul evaluării activităţilor, legate de fenomenul PI, DIButilizează diverse metode: interviuri, discuţii, analiza opiniilorsemnalate în Registre de evaluare (de ex. – în cadrul SalonuluiScientia, Campaniei „În sprijinul Absolventului ULIM”), contabilizăriprin indicatori statistici şi relaţionali etc. Elaborarea raportului-sintezăprivind implicarea DIB în Concursul republican, organizatde AGEPI, este la fel o modalitate de evaluare a activităţilorDIB (library.ulim.md). Pe marginea activităţilor complexe suntelaborate comunicate, difuzate în comunitatea universitară în formattradiţional şi electronic, utilizând potenţialul informaţional alpaginilor WEB, diseminării selective a informaţiei etc.Experienţele de succes ale DIB în promovarea fenomenuluiPI ne permit să evidenţiem următoarele caracteristici de impact:cunoaşterea aspectelor juridice, morale, etice, informaţionale alefenomenului „proprietatea intelectuală”; dezvoltarea viziunilor derespect (comunitară şi individuale) pentru drepturile de proprietateintelectuală; diseminarea informaţiei privind serviciile oferitede către AGEPI, publicaţiile AGEPI, accesul la resursele Centruluide Informare AGEPI; conştientizarea rolului decisiv al proprietăţiiintelectuale asupra imaginii şi dezvoltării universităţii, îmbunătăţiriicalităţii funcţionării acesteia; minimizarea răspândirii plagiatuluiîn comunitatea universitară (axarea pe calitatea prezentării şicitărilor referinţelor bibliograce); formarea culturii managerialeprivind proprietatea intelectuală (proprietatea industrială, dreptulde autor şi drepturile conexe); deschidere către noi forme de servireinformaţional-bibliotecară a comunităţii universitare (de ex.:organizarea Salonului „Scientia” (publicaţii şi contribuţii ştiinţiceale cadrelor didactice ULIM) – urmare a participării DIB la Concursul„Biblioteca – partener în promovarea proprietăţii intelectuale”;noi campanii şi pachete informaţional-bibliotecare).Referinţe bibliograce:1. Afanasiev, Veaceslav [et al.]. Strategia naţională în domeniulinovării pentru perioada 2008-2011. In: Intellectus,2008, Nr 2, P. 5-9.122

2. Androniceanu, Armenia. Managementul schimbărilor.Valoricarea potenţialului creativ al resurselor umane.Bucureşti: All Educational, 1998. 170 p. ISBN 973-9392-16-4.3. Duca, Gheorghe. Contribuţii la societatea bazată pe cunoaştere(knowledge society). Ch.: Ştiinţa, 2007. 287 p.ISBN 978-9975-67-235-1.4. Galben, Andrei [et al.]. Conceptul educaţional al UniversităţiiLibere Internaţionale din Moldova. Ch., 2007. 232 p.ISBN 978-9975-101-10-3.5. Galben, Andrei. Strategia de dezvoltare ULIM pentru anii2009-2014: aprob. la şedinţa din 28 ian. 2009 a SenatuluiULIM. – Ch., 2009. – [Accesat la 13 oct. 2010]. – Mod deacces: www.ulim.md/strategia-ULIM.6. Informaţie-sinteză pe marginea participării DepartamentuluiInformaţional Biblioteconomic la Concursul Republican„Biblioteca – partener în promovarea proprietăţiiintelectuale” (aprilie 2007 – martie 2008). Ch., 2008. 16 p.7. Mocanu, Mariana; Schuster, Carmen. Managementul proiectelor.Bucureşti: All Beck, 2004. 264 p. ISBN 973-655-107-5.8. Zavalistîi, Ana. Ziua Mondială a Proprietăţii Intelectuale– 2010: „Inovaţiile unesc lumea”. In: Intellectus, 2010, Nr2, P.5-8.EXPERIENŢE DIGITALE ŞI DE EVIDENŢĂ ASERVICIILOR ELECTRONICEElena Harconiţa, directorBiblioteca Ştiinţică a Universităţii de Stat „A.Russo”, BălţiValentina Topalo, şef serviciuBiblioteca Ştiinţică a Universităţii de Stat „A.Russo”, BălţiAbstract: Digitization process marks a new stage in the evolutionof the library and the opportunities it creates.Digitization requires arealization of respective framework, the coordination of existing services,suitable equipment, knowledge and special skills of the librarians , inves-123

tigating user requirements and evaluation of electronic services. Practicesare presented to amplify the ow of information via the digitizationof certain segments of the collection for expanding and promoting freeaccess to library heritage , conservation and prezervation of, as well asthe collection / synthetizing of data statistics according to internationalstandard.Cuvinte-cheie: digitizare, servicii electronice, statistică, bibliotecăuniversitară124De ce o bibliotecă universitară are mare nevoie de a-şi digitizaanumite colecţii? Cum să creezi o bibliotecă digitală cu resurselenanciare şi echipamentul de care dispune astăzi biblioteca ? Existăoare reglementare legislativă în acest sens şi cum se respectă decătre biblioteci? De ce nu avem timp să aşteptăm până ce cineva neva oferi softuri speciale, echipament performant, specialişti competenţicare s-ar ocupa de aceste procese? De ce nu avem timp săaşteptăm până ce editu-rile ne vor propune procurarea de licenţepentru utilizarea produsului lor electronic. De ce în plină evoluţiea Societăţii Informaţiei şi a Cunoaşterii, în perioada desfăşurării reformelorînvăţământului impuse de Procesul de la Bologna, cândse aspiră la calitate, nimeni în ţara noastră, exclusiv bibliotecarii,nu se îngrijesc de suportul informaţional al instruirii, inclusiv şi acelei de la distanţă?Sunt foarte multe întrebări la care, cu regret, nu întotdeaunapoţi găsi răspunsul, dar lesne poţi desprinde instituţiile bibliotecaredin Republica Moldova, care, în poda tuturor dicultăţilor şineajunsurilor, reuşesc totuşi să e inventivi, să demonstreze creativitateşi să se conformeze de facto tendinţelor moderne de Bibliotecă2.0 şi WEB 2.0 . În condiţia austerităţii nanciare şi a mai multorfeluri de crize, în Republica Moldova există biblioteci universitare(mă refer doar la acest tip de instituţii), care nu au ezitat mult timp,au reuşit deja să expună pe net atât cataloagele sale electronice,cât şi modestele colecţii digitizate. Ele sunt foarte mult apreciatede utilizatori, exploatate cu recunoştinţă, solicitându-se extinderealor, includerea mai multor obiecte digitizate, perfectarea corectă ametadatelor şi regăsirea uşoară a informaţiilor necesare.

Interesele utilizatorilor şi acţiunile bibliotecarilor, în acestsens, sunt apărate de Legea nr. 139 din 2 iulie 2010 privind dreptulde autor şi drepturile conexe care va intra în vigoare la 01 ianuarie2011.Biblioteca Ştiinţică a universităţii bălţene, ajunsă la a 65-aaniversare, prin colecţiile pe care le deţine, prin sistemul său informaţional,serviciile electronice oferite utilizatorilor, reprezintăun me-diu oportun pentru realizarea politicii de digitizare, conservaredigitală şi asigurare online a resurselor, ţinându-se cont deprevederile legilor specice domeniului.În cadrul Bibliotecii au fost implementate câteva programede digitizare cu caracter individual, documentele digitizate indoferite spre consultare locală sau prin pagina web a Bibliotecii.Ghidul Calimera Guideslines http://www.calimera.org/lists/guidlslines/digitization deneşte digitizarea în felul următor:„Digitizarea presupune captura digitală, transformarea din forma analogicăîn formă digitală, descrierea şi respectarea obiectelor de patrimoniuşi a documentaţiei referitoare la acestea, procesarea, asigurarea accesuluila conţinut digitizat şi prezervarea pe termen lung”.Primele experienţe de digitizare dictate de necesitatea de aoferi servicii prompte şi exacte utilizatorilor, de a rezerva mai multtimp pentru bibliotecari în vederea amplicării asistenţei utilizatorilor,au apărut în anul 2003, când a fost iniţiat programul aplicativSumarScanat. Baza de date creată, tangenţială celei principale dinTinLib, oferă posibilităţi de căutare şi depistare a conţinuturilornecesare din publicaţiile periodice şi culegeri în limbile engleză,germană şi rusă. Astăzi ea conţine sumarele scanate a 1000 de cărţişi reviste. Este o bază de date specică, care suscită interesul a celorcare studiază limba engleză şi germană, în ultimul timp şi a celorcare vor să se ţină la curent cu metodicele de predare a limbilorstrăine în şcoală.Procesul de creare şi menţinere a bazei de date după principiilevalorilor tematice, actualităţii, gradului de solicitare, cuprindeurmătoarele etape:- elaborarea conceptului de optimizare a uxului informaţionalîn Serviciul de Literatură în limbile străine prin deschidereade conţinuturi ale documentelor tradiţionale înlimbile engleză, germană, rusă;125

126- redactarea caietului de sarcini de către bibliotecari şi prezentareaacestuia informaticienilor;- elaborarea programului aplicativ, demonstrarea şi experimentarealui;- selectarea iniţială pentru scanarea cuprinsului publicaţiilorperiodice în limba engleză din Colecţia „JDP-New-York”, care conţine astăzi 127 titluri în 4 034 exemplare.După câţiva ani a fost luată decizia de a include şi publicaţiileîn limba germană din Colecţia WILHELMI şi DonaţiaInstitutului Goethe – Bucureşti, apoi colecţia de reviste înlimba rusă Иностранные языки в школе.- În condiţia posesiei a doar câteva scanere, cel mai funcţionalaându-se în Centrul de Informatizare, lucrările selectatesunt transmise în acest Centru.- În baza de date TinLib, Modulul Catalogare - Titluri documente- Căutare Editare Titluri Cărţi ori titluri Seriale,după caz, se intră pe titlul de document selectat, se dăHome şi în câmpul Localizare se adaugă semnul convenţional-s (scanare), de exemplu sl4s.- Acest s serveşte drept semn de identicare pentru descărcareainformaţiilor despre un anumit titlu într-un şier separat.- După scanarea propriu-zisă a Sumarului în programulFineReader, se face prelucrarea textului în vederea recunoaşteriilui.- Textul scanat împreună cu şierul descărcat este integratîn baza de date SumarScanat, folosindu-se de programulaplicativ elaborat.- Urmează anularea semnului convenţional s din câmpulLocalizare în Modulul Catalogare.- Restituirea documentelor scanate în Serviciul Literatură înLimbile Străine.Căutările în această bază sunt efectuate după autor, titlu articol,cuvinte - cheie, la fel poate cercetat conţinutul tematic alunui anumit titlu de revistă. Cu regret, SumarulScanat poate utilizatdoar în spaţiile Bibliotecii. Sarcina pe care trebuie s-o rezolveîn viitorul apropiat informaticienii ţine de expunerea acestei bazepe site-ul Bibliotecii cu transformările respective în vederea contorizăriiautomate a accesărilor.

Conform Standardului ISO 2789:2009, Statistici internaţionalede bibliotecă, serviciile electronice de bibliotecă includ catalogulon-line, site-ul Bibliotecii, colecţiile electronice, furnizarea documentelorelectronice, servicii de referinţe electronice, formarea utilizatorilorserviciilor electronice, accesul la Internet prin intermediulBibliotecii, documentele digitale, resurse gratuite din Internetfără restricţii de acces.În diagrama nr.1 propunem statisticile de utilizare ale bazeide date SumarScanat în ultimii 3 ani.Din cele relatate se vede clar că produsele şi serviciile noioferite de bibliotecari sunt mereu supuse analizelor, cercetării relevanţeilor, gradului de actualitate şi necesitate. Scăderea statisticilorde acces au fost inuenţate în anul 2009 de diminuarea număruluide studenţi înscrişi la Universitate.O altă bază de date, iniţiată acum 5 ani în urmă, se numeşte „Opere Muzicale în format MP3”, în care se regăsesc deja mai binede 1 600 titluri de lucrări muzicale de pe discurile de vinil. Utilizeazăun program gratuit Audacity (audacity.source-forge.neteste gratuit) cu un editor audio, multiplatformă, cu multe efecte şiinstrumente de redactare, în primul rînd, de înlăturare a oricăruizgomot şi bruiaj. După înregistrarea de pe pichup în Acleaning Labwab,are loc împărţirea pe track-uri MP3 şi integrarea în baza dedate. Căutările se fac prin utilizarea sistemului de operare WIN-DOWS.În anul 2005 a început crearea Bibliotecii Digitale, care cuprinde:manuale, note de curs, curri-culumuri, lucrări de laborator,culegeri de exerciţii, autorii cărora sunt cadrele didacticeuniversitare şi ale Liceului şi Colegiului „Ion Creangă”, structuriîncorporate în Universitate. Din conţinuturile Bibliotecii Digitale,accesarea căreia se face direct din pagina web a Bibliotecii, fac parteşi lucrările ştiinţice elaborate şi editate de către bibliotecariiuniversitari: monograi, lucrări bibliograce din colecţiile: BibliographiaUniversitas; Vestigia Semper Adora; Doctor Honoris Cauza;Personalităţi universitare bălţene; Universitari bălţeni; Scriitori univeristaribălţeni ; Promotori ai Culturii; Biblioteca şi bibliotecarii în presăşi on-line; Cultura informaţională; Profesionalizare ş.a.Cum lucrăm noi pentru a putea oferi produse cât mai apreciateşi necesare? Sunt oare respectate unele recomandări, de exem-127

128plu, ale NISO, în acest sens? Organizaţia Naţională de Standardizarea Informaţiei, acreditată de Institutul Naţional American deStandarde în domeniul informaţiei, stipu-lează anumite principiice ţin de politica clară de dezvoltare a unei astfel de colecţii: structurareape domenii, modalităţile de acces, integritatea şi autenticitateainformaţiei; prelucrarea şi gestionarea corectă pe o anumitădurată a acestei colecţii; accesibilitatea utilizării; respectarea dreptuluide autor; relevanţa colecţiei şi contorizarea utilizării acesteia;integrarea deplină a acesteia în uxul informaţional şi cunoaştereaei bună atât de către utilizatori, cât şi de bibliotecari. Obiecteledigitale trebuie să susţină un anumit format care le-ar asiguradurabilitatea temporală, utilitatea pentru procesul de instruire şicercetare ştiinţică.Recunoaştem că la acest capitol mai avem foarte multe deînvăţat şi realizat. Tentativa noastră însă deja este recunoscută casatisfăcătoare de utilizatorii care au posibilitatea să caute, să vadă,să extragă, să aşeze, sa reproducă versiunea digitală pe hârtie sauelectronic, să salveze anumite părţi pentru uzul personal. Procesultehnologic de creare a Bibliotecii Digitale respectă următoareleetape:- elaborarea conceptului şi adresarea către cadrele didacticeîn Senat, şedinţele catedrelor, convorbiri individualepentru a-i convinge să prezinte la Bibliotecă nu doar documentultradiţional, dar şi pe suport electronic, ori să nepermită copierea lui;- elaborarea şi aplicarea unui Acord de reglementare a relaţiilordintre autor-cadru didactic şi Bibliotecă, în vedereaprezentării benevole, gratis a lucrărilor didactice / ştiinţi-ce pentru integrarea lor în Biblioteca Digitală;- documentul electronic este înmagazinat de către bibliotecariidin serviciul Catalogare Indexare, se efectuează descrierealui bibliogracă;- şierul nou este direcţionat spre Centrul Informatizare;- în Modulul Catalogare – Titluri documente – CatalogareMateriale AV – Înregistrări Multimedia se înregistrează încîmpul cale şier - full-text / numele mapei în care se vorstoca şi alte lucrări ale aceluiaşi autor; în cîmpul nume -şier se înregistrează denumirea şierului.

Se salvează titlul cu parametrii respectivi şi sincronizat încatalogul electronic pe net apare deja informaţia ca punct de accesîn conţinutul integral al documentului.Catalogul electronic (http://libruniv.usb.md) conţine peste280 000 de înregistrări bibliograce (unele din ele conţin full-texte),ori 57% din toate documentele pe care le deţine Biblioteca, inclusiv123 121 descrieri analitice din reviste, culegeri şi ziare. Documentelecu texte digitizate pot accesate direct din catalogul electronic.În Biblioteca Digitală de pe site sunt incluse mai bine de 100documente printr-o simplă intrare la rubrica respectivă şi adăugirealinck-ului la full-textul respectiv.Cu ajutorul cadrelor didactice Biblioteca rezolvă una din celemai dicile probleme – numărulde exemplare, care, de obicei, la un singur titlu, nu depăşeşte1-3 unităţi.În anul 2006 a început plasarea pe site-ul Bibliotecii a conţinuturilorde publicaţii periodice editate de universitarii bălţeni:Conuenţe Bibliologice; Artă şi Educaţie Artistică; Limbaj şi Context;Glotodidactică; Fizică şi Tehnică, este dat link-ul către revistaSEMN. Transpunerea textelor în format PDF şi plasarea lor pepagină este în grija administratorului de web, la fel şi contorizareaaccesărilor pentru ecare publicaţie.Expoziţia Achiziţii Recente şi Achiziţii de lucrări ale profesoriloruniversitari de asemenea începe cu digitizarea copertelor şi asumarului chiar la primirea şi înregistrarea cărţii în Serviciul deDezvoltare a colecţiilor. Fişierele formate sunt transmise în ServiciulDocumentare Informare Bibliogracă, unde la descrierea bibliogracăse mai adaugă o succintă adnotare şi se direcţioneazăinformaticienilor, care, după ce transformă documentele în PDF,le plasează pe site.Expoziţiile tematice sunt lucrate de bibliotecarii din diversesubdiviziuni, după o prelucrare specială sunt aşezate pe YouTube,devenind deosebit de atractive pentru utilizatori.Este elocventă creşterea interesului utilizatorilor pentru Bibliotecă,mai bine de 2 ori în 10 luni ale anului 2010 faţă de anul2009, ceea ce vorbeşte de comoditatea de acces, conţinutul bogat şidivers, nodurile referenţiale spre resursele de prol, intensitateaactualizării ş.a.129

DG. nr.3 Sesiuni Internet pe Facultăţiîn spaţiile BiblioteciiCei mai studioşi în spaţiile Bibliotecii sunt studenţii de la FacultateaPedagogie, Psihologie, Asistenţă Socială ( PPAS) – 21%,după care urmează, Limbi şi Literaturi Străine, Economia, Dreptul.Mai puţin se adresează pentru servicii electronice studenţiide la Ştiinţele Naturii şi Agroecologie, foarte rar – studenţii de laMuzică. Nivelul de prestare a serviciilor electronice în Bibliotecauniversităţii bălţene se poate demonstra şi prin rapoartele statisticeelaborate de EBSCO, anii 2008-2010. Biblioteca Ştiinţică esteclasată printre primele în ierarhia utilizării bazelor de date.Serviciile electronice sporesc ecienţa Bibliotecii, asigurătransparenţa maximală a gestiunii biblioteconomice, a activităţiimanageriale, asigură un nivel avansat al educaţiei informaţionalea bibliotecarilor şi a utilizatorilor, augumentează vizibilitatea Bibliotecii,poziţionarea ei în societate.130