Sf. Maxim Grecul, Talcuiri si sfaturi

30Sfântul Maxim Greculierte, şi ca să nu fiu supus dreptei osândiri, împreună cu acela care a ascuns în pământ talantulstăpânului său. Prin talant noi înţelegem, o sfinte stăpâne, darul duhovnicesc care îi este dăruitfiecăruia de către Dumnezeiescul Mângâietor şi care se dă, în primul rând, spre slava luiDumnezeu Însuşi, Care l-a dăruit, iar apoi spre folosul atât al celui care primeşte darul, cât şial tuturor credincioşilor. Iar prin pământul în care a fost ascuns acel talant, noi numimpurtarea invidioasă, iubitoare de sine şi trândavă şi firea cea rea a celui care primeşte unasemenea dar şi care nu vrea să-l folosească pentru ceilalţi. Astfel este robul acela despre careînfricoşătorul şi nemincinosul Judecător spune: Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice îninima sa: Stăpânul meu întârzie, şi va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, sămănânce şi să bea cu beţivii, veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se aşteaptă şi înceasul pe care nu-l cunoaşte, şi o va tăia din dregătorie şi partea ei o va pune cu făţarnicii.Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor (Matei 24, 48-51). Aşadar, ce vor spune împotrivaacestui lucru cei care mă clevetesc în chip nedrept şi fără dovezi, afirmând că eu denaturezsfintele cărţi şi introduc lucruri potrivnice lor? Oare şi în ceea ce am arătat eu aici le denaturezşi le răstălmăcesc? Iar dacă eu corectez bine şi drept, atunci corectez nu Sfânta Scriptură, cigreşelile vrednice de osândă care s-au strecurat în ea şi dintre care unele au intrat din pricinanepriceperii ori a nepăsării ori din pricina uitării traducătorilor dinainte, iar altele din pricinamarii ignoranţe şi neglijenţe a copiştilor. Aşadar, să înceteze aceia să îl vorbească de rău peaproapele lor care se trudeşte numai spre slava lui Dumnezeu, spre lauda Lui şi pentru folosulfiecărui frate al său binecredincios şi ortodox! Să părăsească această duşmănie nedreaptă ca săse izbăvească nu numai de păcatul clevetirii zadarnice împotriva aproapelui lor, ci să scape şide osândirea care îi aşteaptă pentru că nu se supun adevărului. De n-aş fi venit şi nu le-aş fivorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor (Ioan 15,22).Dar s-ar putea ca unii îndărătnici să spună: „Mare supărare, o omule, pricinuieşti tuprin această faptă a ta cuvioşilor făcători de minuni, care sunt proslăviţi în ţara noastră şi care,datorită acestor sfinte cărţi, I-au bineplăcut lui Dumnezeu în timpul vieţii, iar după moartealor au fost proslăviţi de El prin sfinţenie şi facerea tuturor minunilor”. Împotriva acestui lucrunu eu, ci însuşi Fericitul Pavel să le răspundă şi să-i înveţe, spunând în Duhul Sfânt următorullucru: Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos. Că unuia i se dă prin Duhul Sfântcuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei. Şi unuia i se dăîntru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh; unuia faceride minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuiatălmăcirea limbilor. Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruiadeosebi, după cum voieşte (I Cor. 12, 7-11). Din acestea reiese că nu i se dau fiecăruia toatedarurile duhovniceşti.Iar faptul că Sfinţii ruşi făcători de minuni, prin darul dat lor de sus, au strălucit înţinutul ortodox rus şi au devenit Părinţi purtători de Dumnezeu, îl mărturisesc şi eu şi măînchin lor, ca adevăraţilor plăcuţi ai lui Dumnezeu, însă ei nu au primit de sus ştiinţa limbilorşi vorbirea lor. De aceea, nu trebuie să ne mire faptul că, deşi au fost plăcuţi lui Dumnezeu, eiau tăinuit acele greşeli pe care le-am îndreptat eu acum. Pentru smerita lor înţelepciune,întocmai apostolească, pentru blândeţea lor şi pentru sfinţenia vieţii lor li s-au dat darulvindecărilor şi al facerii de minuni; iar altuia, deşi este mai păcătos decât toţi cei ce vieţuiescpe pământ, îi sunt date ştiinţa şi vorbirea limbilor şi nici aceasta nu trebuie să ne mire. Căci şianimalul cel necuvântător, fiind povăţuit de Dumnezeu, a putut să-l izbăvească pe multînţeleptulstareţ 1) cu atât mai mult omul creat de mâna lui Dumnezeu după chipul şi dupăasemănarea lui Dumnezeu este mai presus de animalul necugetător. Şi acel minunat plăcut allui Dumnezeu (Moise) nu a fost, oare, povăţuit de sfatul cel drept al străinului închinător laidoli Ietro; 2) şi nu după sfatul lui a rânduit totul bine pentru el şi pentru poporul luiDumnezeu?De asemenea şi Fericitul Efrem (Sirul), care s-a rugat lui Dumnezeu să-i trimită un omde la care să poată dobândi folos duhovnicesc, oare nu de către o desfrânată a fost învăţat să