Actualitatea Muzicală - UCMR

MUZICAL~10 leiREVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIASerie nouãaugust 20138(CXLV)36 paginiAmACTUALITATEAD i n s u m a r:Adrian Iorgulescu despre Festivalul “G. Enescu”Tosca la BraşovMaster class Mariana NicolescoMuzică românească la ParisPremiile revistei “Actualitatea Muzicală”Remember Luminiţa Dobrescu (II)Portret Horia Moculescu“Revista” în HerăstrăuÎn imagine: Laureaţii A.M.foto: Diana Murăşan

EditorialFazametişizăriiLiviu DĂNCEANUMărturisesc sincer că mult timp am fostadeptul teoriei conform căreia, în bazacriteriului ubicuităţii şi a izotropiei, fenomenulmuzical se decupează în patru faze, greu dedelimitat, dar relativ lesne identificabile şiînfăţişabile, întreaga evoluţie a artei sunetelorde la început şi până în prezent fiindîndatorată unui vector entropic, aflat într-uncontinuu stringendo.1) Faza primordială (sau de unison)comportă din punct de vedere al periodizăriidouă etape:a) pre-adamică (în care muzica aparţineaexclusiv Naturii);b) post-adamică (pe parcursul căreia muzicadevine progresiv Cultură). În ambele etape omenirea exersa ununic limbaj sonor ancestral.2) Faza sintonică propunea mai multe lumi sonore, carese reglau în baza unui model mitologic paradigmatic. „Limbajulprimordial s-a transformat în limbaje umane, care pierzândtreptat contactul cu acesta, au devenit arbitrare,multiplicându-se într-o mulţime de limbi şi dialecte divergente, întimp ce alte segmente generate de Limbajul, de muzicaprimordială s-au transformat, mai târziu, în muzica umană,concepută a fi forma cea mai pură şi mai umană a activităţiiomului şi, deci, de materializare a Limbajului creator” (OctavianNemescu: Capacităţile semantice ale muzicii, Ed. Muzicală,Bucureşti, 1983).3) Faza subordonării relevă un parcurs pe care limbajelemuzicale încing un aprig dans al consecuţiilor, al succesiunilor,din ce în ce mai ameţitor (şi mai ameninţător!), la un moment datun anume limbaj impunându-se şi subordonând celelaltelimbaje, care devin, astfel, periferice.4) Faza atomizării s-a declanşat odată cu disiparea şipulverizarea limbajelor muzicale. Se instaurează astfel o relaţiede simultaneitate între aceste limbaje (alături de relaţia desuccesiune existentă în faza subordonării), care prin acutizareaentropiei, duce la anarhie, precum şi la imposibilitateacomunicării. Dacă până nu demult cele patru fazerecognoscibile puteau să se constituie într-un ciclu susceptibilde a fi solidar unui etern retur, iată că momentul (re)startului seamână sine die, graţie instalării celei de-a cincea faze: fazametişizării. O fază care, vorba lui Le Bon, pluteşte întreimpulsurile unor strămoşi de înţelegere, moralitate şi caracterediferite. În fond, termenul metisaj a pătruns în doxacontemporană relativ recent, însă cu mare vâlvă, făcând partedin reperele unui discurs postmodern, purtător al tuturorambiguităţilor postmodernităţii înseşi. Conform dicţionaruluiLittré, metisajul desemnează „acţiunea de a încrucişa o rasă cualtă rasă pentruameliorarea aceleia maipuţin valoroase”.Extrapolat în lumeamuzicii, fenomenul econdiţionat de cel puţindouă adecvări, şi anume:1) existenţaraselor muzicale;2) încrucişareaeste, în unele cazuri,multiplă, la eaparticipând nu doar douărase. În plus, nu se puneproblema ameliorăriiuneia dintre ele, ci, maicurând, a salvării operei,considerată a fi unmelting pot, adică uncreuzet în carecoabitează, se confruntăşi, în cele din urmă, fuzionează rasele muzicale.Metisul sonor este, în general, o fiinţă aflată întrelumi, un amestec de muzici dintre cele maidiverse, provenite din contexte culturale şisociale uneori chiar greu de potrivit. (Bunăoară,armonizarea rap-ului cu belcanto-ul ori a muziciide jazz cu muzica serial-integrală).(Continuare în pag. 2)DIN SUMARInterviu cu Adrian Iorgulescu 2-3Tosca la Braşov 5Colegiul “D. Lipatti” - 65 de ani 6Master Class M. Nicolesco 8Flautul de aur 10Muzică românească la Paris 11Premii “A. M.” 14-17Punctul pe j... azz 18Estival 20Succesul serilor de revistă 22-23Remember L. Dobrescu (II) 24-25Potret - Horia Moculescu 26-27Amir 29Concerte 30-33Discuri 34-35ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013

InterviuFestivalulEnescu esteun real brandde ţară -de vorbă cu Adrian IorgulescuCe înseamnă pentrudumneavoastră, ca personaj publicimplicat pe toate planurile în viaţamuzicală (compozitor, preşedinte deuniune de creaţie etc.),manifestarea bienală a FestivaluluiEnescu? Simţiţi vreo diferenţă întreanii când are loc Festivalul şi cei încare nu?Adrian Iorgulescu:Emblematic şi fastuos, FestivalulInternaţional „George Enescu”reprezintă cea mai prestigioasămanifestare dedicată domeniuluisonor din România. Înseamnătotodată, un real brand de ţară,având o incontestabilă rezonanţăeuropeană şi mondială. Încă de ladebutul său, principalele obiectiveale evenimentului rezidă în a facecunoscute întregii lumi opusurileenesciene, în a promova potenţialulcreaţiei sonore româneşti clasice şicontemporane, în a se constitui întrorampă de lansare pentru tineriicompozitori şi interpreţi. În context,decuplarea din acest an aconcursului de festival mi se pareregretabilă.Ca om care, încă dinperioada de formaţie intelectuală, v-aţi dedicat muzicii culte, care a fostprimul contact cu FestivalulEnescu? Ce însemna în acei ani‘60-’70 - aşadar cei pe care-iidentificăm cu perioada de„deschidere” a epocii Ceauşescu -această manifestare muzicală,culturală în sens larg? Dar în anii‘80, văzuţi ca anii cei mai negrii aiistoriei postbelice, desigur cuexcepţia anilor ‘40-’50, în orice cazun regres cultural şi social fărăprecedent? Reprezenta Festivalul o„oaza de speranţă“, un „balon deoxigen” etc. într-un peisaj altfel ternşi exasperant?A. I.: Am fost, într-adevăr, încopilărie „martor ascultător” lacâteva episoade memorabiledesfăşurate în deceniul 7, uneledintre ele cu participăriinternaţionale de excepţie. Îmiamintesc, de pildă, că la un recitalde pian al celebrului S. Richter,poliţia călare a încercat să blocheze– fără succes – accedereapublicului în Ateneu, care realmentea forţat intrarea principală. Am trăitşi dezamăgirile legate deîntreruperea sau amputareafestivalului în perioada „epocii deaur”. Cred însă, că ceea ce varămâne ca o punte de unire aprezentului capitalist cu trecutulcomunist este împrejurarea cămanifestarea a dăinuit – oarecummiraculos – „intemperiilor”ideologice, politice sau economice.Pe plan social, s-a dovedit, odată înplus, că muzica poate să asigure unargument, un motiv, un fundamental supravieţuirii spirituale. Simplufapt al continuităţii festivalului – din1958 încoace, este un act pozitiv,necaracteristic, din păcate, spaţiuluicultural autohton.În calitate de ministru liberalal Culturii, aţi fost implicatactiv în organizarea a douăediţii ale Festivalului, celedin 2007 şi 2009 (chiar dacăatunci nu mai eraţi în funcţie,startul organizării fuseseluat cu mult timp înainte). Cene puteţi mărturisi dinaceste experienţe?A. I.: M-am implicatpersonal în chestiunilogistice şi financiare legatede organizarea a trei ediţii,respectiv 2005, 2007 şi2009. Opinez că cea din2007 a pretins cele maisolide eforturi pe acestepaliere, fiind derulatăconcomitent cu programul„Sibiu, capitală europeană aculturii”. Am reuşit atunci săaducem pe scenele dinlocalitate formaţii şi solişti deprimă mână. De altfel, chiardin 2005 am translat secvenţe alefestivalului şi în alte locaţii cu tradiţiemuzicală din ţară, precum Clujul,Timişoara, Iaşul, Braşovul.Neîndoielnic, însă, principalamisiune a unui ministru de resort seconcretizează în atragereafondurilor de la bugetul de stat,2ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013

necesare pentru acoperirea cheltuielilor aferenteevenimentului. Subliniez, că nu m-am interferatniciodată, în perioada mandatului meu, în chestiuni dealcătuire a programului, lucrul intrând, cum este firesc,în atribuţiile directorului artistic.În legătură cu ediţia din acest an, bănuiesc căveţi fi prezent la cele mai importante dintre evenimente.Cum vi se pare, comparativ, programul actualei ediţii,ca un cunoscător de referinţă, din interior, alfenomenului? Care sunt momentele muzicale, artisticepe care le-aţi recomanda, pentru a nu fi ratate,cititorului?A. I.: Programul din 2013 este unul consistentşi incitant pentrumelomani. În limitaGeorge Enescutimpului disponibil voiîncerca să asist la cât maimulte întâmplări sonore„de top”. Mă intereseazăcu predilecţie prezenţamuzicii noi în festival, darşi prestaţia unor solişti,formaţii, orchestre depretutindeni. Cusiguranţă voi fi prezent laconcertul ansambluluiEuropean ContemporanyOrchestra, care vaexecuta în primă audiţieabsolută lucrarea mea„Kaleydoscope”. Cu privire la alte momente cuprinse peagenda acestuia remarc selectiv: Staatskapelle Berlin,Orchestre De Paris, Orchestra Sinfonica NazionaleDella Rai, London Philharmonic Orchestra, Rundfunk –Sinfonieorchester Berlin, Royal ConcertgebouwOrchestra Amsterdam, Saint Martin In The Fields,Fazametişizării(Urmare din pag. 1)Faza metişizării afirmă douăparadigme, ambele utilizate atât camodalitate descriptivă, cât şi carevendicare estetică. Prima, situatăîn vecinătatea fazei atomizării,relevă configuraţii stilisticeautonome şi autotrofe, ce s-armulţumi să trăiască într-un fel de„pace armată” cu partenerii, într-operspectivă de „antagonisme” binetemperate, de eventuale deschideriînspre posibilitatea suprapunerii şi,apoi, a coinciderii. Lupta se dă aicicu diferenţele, cu specificităţile, cenu pot fi eradicate şi nici măcarpotolite. Aşa se face că metişizareaare aspectul unui amestec de rasemuzicale legitimat prin politica deintegrare într-o entitate sonorăinedită, axată pe juxtapunerea unorvarii genuri şi forme, direcţii şicurente, tehnici şi stiluricomponistice. Nu întâmplător existăsuficienţi compozitori care cred căvarietatea şi pluralitatea entităţilorculturale sunt sortite să dureze, iaruna dintre esenţele acesteiparadigme a metişizării constă încapacitatea de instituire şi protejarea ceea ce Paul Rcœur numeaipseitate – o identitate distinctă dealte identităţi. Cea de a douaInterviuRoyal Stockholm Philharmonic Orchestra, saurecitalurile susţinute de M. Perahia şi R. Lupu.În calitate de compozitor, care este relaţia dvs.personală cu George Enescu (ca biografie artistică şioperă canonică), cu siguranţă cel mai mare compozitorromân? Vă consideraţi un continuator al căutărilor salecomponistice, un „modest ucenic”, sau v-aţi dorit,programatic, evitarea legăturilor cu această influenţăartistică inevitabilă, căutarea şiexplorarea unor căi artistice-componistice cu totul noi?A. I.: Fără falsă modestie, cunosc în profunzimeopera lui George Enescu şi o apreciez aşa cum secuvine. Compozitorul nostru „nepereche” a lăsat omoştenire de la care, într-unfel sau altul, indiferent deopţiunile estetice ori stilistice,îşi trag direct sau indirectobârşia, sursa de inspiraţie,amprenta tehnică sauparadigmele structurale maitoţi succesorii Maestrului. Luiîi revine meritul incontestabil,că a împins componisticaromânească din penumbraancestrală al folclorului înlumina eclatantă amodernităţii. Mai departe,fiecare autor în dateletalentului şi măiestriei propriieste liber să-şi fructificeaspiraţiile şi valenţele – desigur, în raport şi detendinţele şi evoluţiile artei sonore, aşa cum transpar laun moment dat. Pentru noi toţi însă, George Enescurămâne un reper.Interviu de Doinel TRONARUparadigmă relevă mai puţin oconvergenţă, şi mai mult o fuziune amai multor „comunităţi” muzicale.Nu un amestec de multe ori indigestsăvârşit prin integrare, ci oîncrucişare realizată prin asimilare.Dispar astfel „incidentele defrontieră”, cât şi confruntările dintre„indigeni” şi alogeni”. Producţiilesonore metise nu mai exprimă,astfel, identităţi care să-şi proclameireductibilităţile radicale, dar îşiprezervă micile lor particularităţi.Acum, când în componisticamuzicală totul e la-ndemână, cândorice este posibil, faza metişizării eca o mănuşă ce ţine de cald mâiniidegerate a unei straşnice deruteestetice.Liviu DĂNCEANUACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 20133

Festivalul EnescuFestivalul...în paşi de dansDoina MOGAPe cât de bogată va fi paletamuzicală la această ediţie aFestivalului Internaţional „GeorgeEnescu”, spre bucuria melomanilorcare vor fi răsfăţaţi cu concertedeosebite susţinute de orchestre,dirijori, solişti, instrumentişti, distinctecelebrităţi din lumea întreagă, pe atâtde modestă va fi cea abaletului, reprezentatacum de o singurăcompanie străină.Totuşi peprincipiul decât de loc,mai bine puţin,aşteptările baletomanilorvor fi alinate despectacolele companieiportugheze Vorticedance Company,cunoscută nouă încă dinanul 2007, când aparticipat la galaorganizată de fundaţiaPRAIS la OperaNaţională Română, precum şi laTeatrul Odeon în cadrul proiectuluiDance Energy, sub titlu „RăzvanMazilu şi invitaţii săi”. Iar faptul că înrelativ tânără, fiind creată în 2001,compania a devenit una dintre celemai reprezentative trupe dinPortugalia, activitatea ei fiindapreciată de publicul şi critica despecialitate din Japonia, Spania,Finlanda, Danemarca, Elveţia,Brazilia, Italia, Maroc, Ungaria, SUA,Macedonia, etc…Cele două spectacole dincadrul Festivalului „George Enescu”sunt Dracula şi Soliloqui aboutWonderland, ambele în coregrafiapremiaţilor Cláudia Martins şi RafaelCarriço şi ambele se vor desfăşura pescena Operei Naţionale din Bucureşti,luni 16 septembrie şi respectiv joi, 19septembrie.Pentru Dracula cei doicoregrafi s-au inspirat din romanulomonim semnatde Bram Stoker,din câtevapersonaje noi,din câtevapersonaje legendare,iar firul cele leagă prininterpretare, noilimbaje vizuale şitematice, trimitepubliculfabuloasaenigmatica lumea genului horror,cei 12 ani de existenţă a câştigat pe învăluindu-l cu o atmosferă delână renume, admiraţie, o mulţime de halucinaţie, furie şi disperare. Pefani şi o grămadă de premii parcursul acţiunii coregrafice, Draculainternaţionale pentru coregrafie cum devine un personaj poliform carear fi: Marele Premiu Helsinki (2001), îmbracă diferite înfăţişări, inclusivPremiul I la Gland (Elveţia, 2001), animaliere. Esenţa acestei fiinţe ca şiPremiul special al Publicului în cea a altor personaje este adusă înJaponia (2002) şi Budapesta (2005), contemporaneitate prin explorarePremiul special la Riga (Letonia, contextualizată, exprimând multiplele2004, 2008)… spune multe. Deşi4 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013înşifeluri prin care putem fi copleşiţi departea întunecată şi cea senzualperversă a sinelui nostru, dar şi dedragostea curată sfârşită tragic.Baletul transmite un mesaj de genul –suntem cu toţii fiinţe schimbătoare,hrănite de sângele care ne curge prinvine, putem fi prietenoşi, dar suntemadesea complicaţi şi greu de înţeles.Suntem făcuţi din carne şi oase.Carnea este natura noastră şitotodată cea mai mare slăbiciune.Roşi de temeri şi de spaime cădempradă tentaţiilor uneori mult preafacile. Stilul novator al acesteicompanii marcate de ofizicalitate intensă, otehnicitate remarcabilă şi oimagistică luxuriantăsusţinută de emoţii puterniceşi pasiune, face din baletulDracula o voce nouă şiinteresantă în peisajulcoregrafic european.În ceea ce priveşte aldoilea titlu, Soliloqui aboutWonderland, pot spune căreprezintă un spectacol de ofactură foarte diferite deprimul. Interpreţii prezintădiverse situaţii cotidiene,dansează şi vorbesc,acompaniaţi de o figurăcomputerizată, care recită dialoguridin filmul Dictatorul al lui CharlieChaplin. Aici asistăm la duete intimeşi pasionale, solouri înduioşătoare şimomente de sărbătoare colectivă. Unadevărat vârtej al simţurilor,catapultează spectatorii într-un localcătuit din minuni, coşmaruri şisublimări dionisiace. Este o montarecomplexă, în care liniile clasice semulează pe cele contemporane,dansul devine teatru, efortul fizicădevine dramă. Pe tot parcursulbaletului se citează cuvinte, se spunjumătăţi de fraze, se pun întrebări, sefolosesc elemente scenografice şi derecuzită gen: aerul modelat deventilator sau apa, ce ţin de teatrudansbauschian, având ofuncţionalitate în recrearea legăturiidintre natură şi cultură. Spectacoluleste după cum au remarcat şi alţii: „oterapie de deziluziei şi a incapacităţiide a depăşi tristeţea lumii, dar cu ungram de speranţă şi o luminiţă carestrăluceşte prin furtună”.Sunt două balete interesante,de văzut!

O proaspătă montarea operei „Tosca”de Puccinila BraşovLuminiţa CONSTANTINESCUDupă opereta „Silvia” de Kalman, şi operele:„Sora Angelica”, „Gianni Schicchi” şi „MadamaButterfly” de Puccini, „Tosca”, văzută de mine vineri 21iunie, era ultima premieră a unui teatru liric finanţat înîntregime de Primăria oraşului Braşov. Aşadar, înAnda Popcontextul instituţiilor similare din ţară, care, nici ele nuexcelează în fonduri, să închei stagiunea cu una dintrelucrările ce necesită un oarecare fast scenografic,devine un act de curaj şi de emoţii pentru organizatori,cu atât mai mult, cu cât a mai fost nevoie şi desuplimenţi la cor şi orchestră, iar paleta vocilor solisticelocale nu acoperea (nici ea), solicitările partiturii. Cefaci însă dacă dintre cei 8 maşinişti şi recuziteri, 2 devinbrusc indisponibili?!... Pauzele se lungesc la peste 45de minute, timp în care orice prospeţime şi entuziasmartistic se estompează, instrumentele sedezacordează, iar glasurile îşi pierd din susţinere şistrălucire. Păcat, pentru că, spectacolul imaginat deitalianul Matteo Mazzoni, susţinut cu fantezie descenografa Rodica Garştea, este curat, într-oconvingătoare notă tradiţională. Deşi are numai 36 deani, Matteo Mazzoni are o concepţie matură, însuşităpoate, şi de la maeştrii pe lângă care a făcut asistenţăde regie, la: Napoli, Veneţia, Triest, Macerata, Oviedosau Toulon. In plus, are o fină sensibilitate a design-uluiluminos şi a relaţiilor umane dintre personaje, trăsăturiaccentuate de apetenţa sa pentru cinematografie,fotografie şi arte vizuale. A avut şi câteva „tuşe”personale, printre care, o statuie a Madonei(întruchipată de balerina Diana Drăgan), ale căreigesturi lente accentuează dramatismul acţiunii dinACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013În ţarăprimul act, torturarea lui Cavaradossi „la vedere”, înactul secund, precum şi intrarea Păstorului direct înCastelul Sant’Angelo, în actul al treilea.In general, s-a cântat frumos şi cu dăruire.Uneori, cu prea multă implicare!... A fost cazul AndeiPop, una dintre cele mai bune soprane braşovene, cear putea deveni de referinţă în rolul titular, pe plannaţional şi nu numai. S-a calibrat însă mult prea mult înactul I, neasigurându-şi randamentul maxim în ceea cea urmat, şi mai ales, în celebra sa arie. Oricum, glasulsău sonor şi somptuos rămâne în amintire.Tenorul bucureştean Hector Lopez a fost celmai omogen, cu o evoluţie sigură şi dezinvoltă,dispunând de supraacute, care, pregătite cu grijă, potsuna „năpraznic”, cum a fost cea din actul al II-lea.Asistăm la o frumoasă creştere calitativă, pentru care,Hector Lopez merită felicitat.Concepţia baritonului Ştefan Ignat despreScarpia înclină mai mult spre latura sa violentă, venală,de „zbir” al Romei. Se şi potriveşte cu vocea sa incisivă,cu multe accente în forţă, cu statura sa înaltă şi gesticahotărâtă. N-ar strica însă şi puţină nobleţe, o oarecareîndulcire a frazei, mai ales în scena ademenirii Toscăiîn pânza sa de păianjen.Celelalte roluri au fost asigurate de solişti tinerişi cu glasuri de perspectivă: Marian Reşte (Angelotti),Gelu Dobra (Sacristanul), Nicolae Zaharia (Sciarrone),Claudiu Bugnar (Spoletta), Paul Tomescu (Temnicerul),Mariana Lazăr (Păstorul).Orchestra a fost disciplinată şi atentă, eficientămai ales în sonorităţile ample, cu rare pasaje poetice,Ştefan Ignatcu un solo final de clarinet plin de culoare expresivă,dar, şi cu rateuri supărătoare la suflătorii de alamă, totîn ultimul act. Bagheta a aparţinut experimentatuluidirijor braşovean Dorel Munteanu, care, cu aceastăocazie, şi-a anunţat plecarea la pensie.În panoplia montărilor operei „Tosca” dinRomânia, premiera braşoveană rămâne, cred eu, ceamai convingătoare şi curată. Desigur, este şi cea mai...proaspătă!5

Educaţie muzicalăColegiul „DinuLipatti” dinBucureşti– 65 ani deexistenţăMădălin Alexandru STĂNESCUAcum 65 ani, în 1948, îşideschidea porţile la Bucureşti primainstituţie de învăţământ muzicalpreuniversitar de stat din România. Subdenumirea de Şcoala de Artă dinBucureşti, instituţia a cuprins trei secţii,muzică, coregrafie şi pictură, până în1950 când s-a transformat în ŞcoalaElementară şi Medie de Muzică nr. 1.Dezvoltarea activităţii instituţiei areprintre efecte înfiinţarea OrchestreiSimfonice a Şcolii de Muzică nr.1, şi aunei catedre de folclor, ce cuprindeaatât clase de instrumente populare,cât şi de canto popular, unde profesorierau printre alţii, celebrii Fănică Lucaşi Maria Tănase.Chiar dacă în decursul anilor acontinuat să poarte diferite denumiri –Liceul de Artă „George Enescu”,Liceul de Muzică „Dinu Lipatti” şi mainou, Colegiul Naţional de Arte „DinuLipatti” – prestigioasa instituţie deînvăţământ a avut o activitate continuăsusţinută de profesori de valoare ceau şlefuit talente care au cunoscutapoi celebritatea şi au făcut cinsteculturii româneşti. Dintre absolvenţiide calibru ai colegiului îi amintim pesopranele Ileana Cotrubaş şi AngelaGheorghiu, baritonul Dan Iordăchescu,naistul Gheorghe Zamfir, violoniştiiMihaela Martin, Liliana Ciulei, FlorinPaul, Cristina Anghelescu, RemusAzoiţei, Sherban Lupu, pianiştii TudorDumitrescu, Sandu Sandrin, ViniciuMoroianu, Roxana Lazăr Gheorghiu,Matei Varga, violoncelistul MarinCazacu, dirijorii Christian Badea,Cristian Brâncuşi şi Ovidiu Bălan,compozitorii Doina Rotaru, LiviuDănceanu şi Adrian Iorgulescu, şi mulţialţi instrumentişti ce au ocupat posturide concert-maestru sau membri înunele dintre cele mai faimoaseorchestre din ţară şi din străinătate.În cinstea aniversării a 65 de ani deexistenţă, conducerea Colegiului „DinuLipatti” împreună cu dascălii de aici auorganizat un concert susţinut deorchestrele şi corul instituţiei, ce a avutloc pe 19 mai pe scena AteneuluiRomân.După cuvântul introductiv aldirectorului Colegiului, Florian Nemeş şial directoarei adjuncte, Venera Babeş,urmat de momentul festiv al decernăriimedaliei şi diplomei „Dimitrie Gusti” decătre Ministerul Educaţiei, prin domnulministru Remus Pricopie, foştii şiactualii profesori şi elevi au putut audiaprogramul atractiv propus pentruaceastă seară specială.Mai întâi, am apreciat sonorităţileOrchestrei de suflători, recent înfiinţată,condusă de profesorul Marcel Peţanca,ce ne-a încântat cu partituri celebreprecum Uvertura operetei Orfeu înInfern de Jacques Offenbach, Valsulnr.2 din Suita pentru Orchestră deestradă de Dmitri Şostakovici sauDansul Săbiilor din baletul Gayaneh deAram Haciaturian. Chiar şi cu micilenesincronizări inerente totuşi pentrunişte tineri aflaţi la începutul carierei,formaţia de suflători s-a remarcat prinsunetul interesant, frazările inspirate şiculoarea specifică pe care au imprimatopartiturilor sub bagheta lui MarcelPeţanca, oferind publicului un momentce a amintit de promenadele dealtădată ce se desfăşurau pe muzicaformaţiilor de estradă.Concertul aniversar a continuat cuPreludiul actului al III-lea al opereiLohengrin de Richard Wagner,interpretată de Orchestra Simfonică aColegiului „Dinu Lipatti” sub baghetatânărului profesor şi dirijor Andrei Racu.Cu inteligenţă şi fermitate în gestică,Andrei Racu a condus ansamblulorchestral într-o versiune interesantă acunoscutei pagini wagneriene.Am putut apoi remarca modul încare tinereţea membrilor orchestrei s-aîmpletit cu experienţa dirijorului şiprofesorului Nicolae Racu, unul dintrecei mai vechi dascăli ai colegiului şi celcare vreme de aproape cinci decenii apregătit generaţii de elevi pentru rigorilevieţii de orchestră. În această seară,Nicolae Racu ne-a oferit o interpretarevaloroasă a Uverturii operei Maeştriicântăreţi din Nürnberg de RichardWagner şi a însoţit împreună cuorchestra, versiunea părţii a III-a aConcertului pentru vioară şi orchestrăde Wolfgang Amadeus Mozart realizatăde Adriana Gabrian, o talentată elevă acolegiului.După un moment special susţinutde flautistul Cătălin Opriţoiu, careîmpreună cu un grup de prieteni, mulţidintre ei foşti elevi ai Colegiului „DinuLipatti”, ne-a delectat cu virtuozitatea şiculoarea timbrală specială ainstrumentului său în Fantezia pe temedin opera Carmen de Bizet de FrançoisBorne, a urmat o ultimă parte dedicatălucrărilor vocal-simfonice.Sub bagheta lui Andrei Racu, ceanterior ne-a încântat cu interpretareaUverturii operetei Cavaleria uşoară deFranz von Suppé, Orchestra şi CorulColegiului, pregătit de profesoaraLăcrămioara Pauliuc, au oferitmomente gustate şi apreciate de public,în care au însufleţit două dintre cele maifaimoase coruri din operele luiGiuseppe Verdi: Corul robilor evrei dinNabucco şi Corul ţiganilor dinTrubadurul.Concertul s-a încheiat cu Fanteziapentru pian, cor şi orchestră de Ludwigvan Beethoven, prezentată deorchestra şi corul conduse de NicolaeRacu şi de pianistul Marius Deneş, eleval colegiului. Partitură în careBeethoven pregăteşte Simfonia a IX-a,prin tema ce aminteşte de cea a Odeibucuriei, Fantezia a relevat calităţile şitalentul lui Marius Deneş, apreciatedeja în concursuri naţionale şiinternaţionale, şi ştiinţa şi autoritatea cucare Nicolae Racu i-a condus pe tinerispre o realizare de efect a acesteipagini beethoveniene.În final, apreciind şi aplaudândefortul dascălilor şi elevilor de aprezenta un concert de ţinută, urămviaţă lungă şi pe mai departe ColegiuluiNaţional de Arte „Dinu Lipatti”. Deasemenea, dorim profesorilorColegiului o activitate încununată desucces şi ne exprimăm speranţa că peporţile colegiului din str. PrincipateleUnite nr.63 vor ieşi la fel de multe valorica şi până în acest moment.6 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013

Concert cameral laPalatul ŞuţuCarmen MANEAÎn cadrul stagiunii muzicale „Iosif Sava” 2012-2013a Fundaţiei Accumm, la Palatul Şuţu s-a desfăşurat în 3iulie un eveniment de înaltă ţinută artistică, ce i-a avut caprotagonişti pe clarinetistul Emil Vişenescu, violonisteleOana-Spânu-Vişenescu şi Tania Zâmbreanu, violistulMarian Movileanu, violoncelista Ioana Peteu şi pianistaAdriana Maier. Programul a cuprins lucrări reprezentativeale repertoriului cameral, scrise de Otorino Respighi, BélaBartók şi Carl Maria von Weber. În debutul concertului,cvartetul alcătuit din Oana Spânu-Vişenescu, EmilVişenescu, Marian Movileanu şi IoanaPeteu a interpretat două lucrări deOtorino Respighi: Aria Italiana şi Aria Ioana Peteudi Corte, creaţii remarcabile prinnobleţea expresivă şi bogăţiasemnificaţiilor. Artiştii au reliefat cumult rafinament trăsăturile limbajuluispecific compozitorului, în care seîmpletesc elemente modale ale arteiRenaşterii târzii, cu procedeepolifonice ale epocii baroce şi cuarmonia cromatică a muzicii secoluluial XX-lea. Dacă în Aria Italiană-Andantino, spectatorii au fostcaptivaţi de poezia, de sinceritatea şiexpresia profundă a muzicii, în Aria diCorte s-a remarcat preocupareaartiştilor de a conferi semnificaţie şi oexpresivitate anume fiecărui detaliu înparte şi de a-l integra firesc însecţiunile lucrării: Andante cantabile,Allegretto, Vivace, Lento, Vivacissimo.Am apreciat colaborarea artistică dincadrul ansamblului - în care s-a făcutsimţită valoarea fiecărui muzician în parte -, precum şiabordarea unitară a lucrării din punct de vedere estetic şiinstrumental. Interpreţii au evidenţiat contrastele decaracter şi de tempo, au conturat imagini muzicale pline defantezie şi culoare, au acordat importanţa cuvenită tuturorevenimentelor din cadrul discursului muzical, asigurând unpermanent echilibru sonor şi expresiv.A urmat Trio-ul pentru vioară, clarinet şi pian,cunoscut sub denumirea de Contraste de Béla Bartók,compus în anul 1938 şi dedicat violonistului Joszef Szigetişi clarinetistului Benny Goodman. Creaţia se remarcă prinoriginalitatea şi varietatea mijloacelor componistice, prindificultăţile instrumentale, prin frumuseţea şi ineditulcombinaţiilor timbrale. Elaborată în trei mişcăricontrastante (repede, lent, repede), purtând titluriprogramatice - Dans de cătănie, Linişte, Dans -, lucrareaeste reprezentativă pentru stilul compozitorului, oferindinterpreţilor prilejul de a-şi valorifica plenar calităţile.Îmbinând cu măiestrie sonorităţile celor trei instrumente,ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013Evenimente estivaleBartók a realizat un discurs muzical plin de vervă, deenergie şi fantezie în mişcările elaborate în tempo rapid;mişcarea lentă, în schimb, impresionează prinprofunzimea şi sobrietatea expresivă. Interpreţii auevidenţiat cu mult rafinament particularităţile structurilormelodice, ritmice, armonice, polifonice şi modale,caracteristice acestei creaţii deosebit de complexe şioriginale. Am apreciat la modul superlativ dezinvoltura şiprofesionalismul artiştilor, care au oferit o variantăcuceritoare, în egală măsură sensibilă şi spectaculoasă.Oana Spânu-Vişenescu şi-a evidenţiat convingătorcalităţile violonistice şi experienţa camerală, EmilVişenescu s-a integrat în dialogul instrumental cunaturaleţe şi aplomb, iar Adriana Maier s-a făcutremarcată prin lejeritatea şi bravura pianistică. Interpreţiiau abordat lucrarea în mod unitar, realizând o variantăexcelentă, remarcabilă prin fantezie şi virtuozitateinstrumentală.Concertul s-a încheiat cu Cvintetulcu clarinet opus 34 de Weber, creaţiede anvergură din repertoriul cameral.Compozitorul a acordat rolulconducător clarinetului, chiar dacă şi-aconcentrat atenţia şi asupra cvartetuluide coarde (conform principiuluirepartizării echilibrate a materialuluisonor la toate instrumenteleansamblului). Clarinetul prezintătemele principale, impulsioneazăpermanent mişcarea, conferinddinamism şi strălucire fluxului muzical,dialoghează cu celelalte instrumente,participă activ la toate evenimentele.Emil Vişenescu s-a achitat cu brio desarcina care i-a revenit: a conturat cufantezie, cu strălucire şi prospeţimetemele din mişcările rapide, a conferitnobleţe, profunzime şi expresivitateideilor melodice din mişcările lente, s-a integrat firesc în ansamblu. La reuşitaartistică au contribuit substanţialviolonistele Oana Spânu-Vişenescu şiTania Zâmbreanu, violistul Marian Movileanu şivioloncelista Ioana Peteu. Versiunea oferită publicului de laPalatul Şuţu în acea seară s-a remarcat prin melodicitate,elan, graţie şi sinceritate. Artiştii au reuşit să evoceatmosfera senină, luminoasă, plină de vervă, de candoareşi de optimism a muzicii lui Weber.Spectatorii prezenţi la concert au avut ocazia de aparticipa la un eveniment cultural de marcă; bucuria muziciia fost completată de vizitarea unei frumoase expoziţii detablouri şi lucrări modelate în plastilină, realizate de IuliaTeodora Vişenescu, elevă în vârstă de 12 ani. Înprezentarea concertului, distinsa pianistă Verona Maier(vicepreşedintele Fundaţiei Accumm), a menţionat că înstagiunea următoare vor fi integrate manifestări culturale încare muzica se va îmbina cu artele plastice, cu literatura,ori filozofia - iniţiativă salutară, menită să contribuie laatragerea publicului şi la realizarea unor evenimenteartistice complexe, cu caracter interdisciplinar.7

MaeştriMariana Nicolescoîncheie în apoteozăediţiaMaster Class 2013Peste cinci ore a durat entuziasmantul maraton liriccare a încheiat, la Brăila, ediţia 2013 a Cursurilor deMăiestrie Artistică oferite de soprana Mariana Nicolesco.Publicul i-a aplaudat cu încântare, individual, sau înduetele, cvartetele şi concertatele în care Maestra, pe totparcursul serii alături de ei, îi prezenta, îi susţinea, le cereasă reia câte un pasaj pentru a se apropia şi mai mult deperfecţiune.Amintind cuvintele rostite recent la Reuniunea de laParis în calitate de Ambasador Onorific UNESCO, MarianaNicolesco a spus: «Dacă cel mai frumos lucru, cel mai nobil,e acela de a transmite mai departe secretele şi misterele arteipe care am avut şansa de a le descifra şi de a ni le apropria,daţi-mi voie să pronunţ un verb care, în limba română,exprimă ceea ce doresc să spun mai deplin decât oriceechivalent în limbile pe care se întâmplă să le vorbesc, apreda, predare, definiţie perfectă a procesului de transfer alcunoştinţelor dobândite şi, prin urmare, al tradiţiilor».În numele acestui ideal au venit la Brăila zecile detinere talente din ţară, ca şi de peste mări şi ţări, şi publicul aputut observa că toţi erau pur şisimplu fericiţi, sentimentul deîmplinire fiind subliniat de entuziasteaplauze generale.După cuvântul de apreciererostit de Radu Boroianu, MinistruSecretar de Stat în MinisterulCulturii, Mariana Nicolesco a oferitDiploma de Onoare şi MedaliaDarclée unor artişti români care s-audistins prin arta lor, tenorul CorneliuFânăţeanu (contactat prin telefon şideosebit de emoţionat) şi tenorulVasile Moldoveanu, prezent pescenă, emoţionat şi el ca toţi artiştii care au primit în aniitrecuţi aceste distincţii, “exemple strălucite pentru cei carefac primii paşi pe scena lirică”, pentru a relua cuvintele ilustreiamfitrioane.Acompaniaţila pian dePeter Kolcsarşi de AlexandruPetrovici tineriiinterpreţi austrălucit într-unvast repertoriu,cea mai micăeroare vocală,ori de tempofiind pe loc“sancţionată”, cu naturaleţe şi căldură, de Mariana Nicolesco,spre deliciul publicului.Dincolo de marele repertoriu de operă, Mariana Nicolescoi-a pus în valoare pe tinerii artişti în cele mai variate domeniiale muzicii: cântece şi un dans specific interpretate deartistele venite din Armenia, în frunte cu Armine Vardanyan;o celebră canzonetă italiană Funiculi, Funicula, de toţicunoscută, cântată de mezzosoprana Giuseppina D’Arienzovenită de la Salerno, lângă Napoli; muzică de jazz,interpretată magistral de soprana Silvia Micu, însoţită debaritonul Alexandru Constantin şi, surpriză, cu un remarcabilpianist de jazz: noul director al teatrului brăilean, LucianSabados.De un mare succes s-au bucurat toţi interpreţiimuzicii de operă, Marcelina Krolicka din Polonia şi soţul ei,David Beucher, din Franţa, Shuang Fang din China, MelanieCampbell dinStatele Uniteşi compatrioţiinoştri AlidaBarbu, care astrălucit într-oarie dinTelefonul deMenotti pecare adescoperit-o şistudiat-o înaceste zile laBrăila, Emanuela Pascu, Adrian Dumitru şi, desigur, AdelaZaharia şi Bogdan Taloş, aceştia din urmă plecaţi anul trecutde la Brăila direct la Deutsche Oper Berlin.Pe acest fond de încântare generală s-au desfăşuratîn zilele precedente nu numai Cursurile de Măiestrie Artistică,ci şi toate celelalte manifestări,printre care Celebrarea Verdi -Wagner marcată de conferinţasusţinută de dr. Stephan Poen,ilustrată de interpretările wagnerieneale Mariei Slătinaru, ale EugenieiMoldoveanu, ale lui Cornel Stavru şiale Magdalenei Cononovici,contactaţi telefonic în direct de pescena brăileană şi aplaudaţi de ceiprezenţi. După care au urmat patruarii din capodopere verdieneinterpretate de Mariana Nicolesco.Seara s-a încheiat cu un minunatRecital al tinerilor artişti.Cu o zi înainte, în cadrul acestui formidabil forcultural, unic în lume în felul său, şi în prezenţa doamneiVice-Primar Doiniţa Ciocan, tinerii artişti au luat parte la osplendidă ceremonie omagială Petre Ştefănescu-Goangă încasa în care acesta s-a născut, azi casă-muzeu, restauratăcu fonduri europene, ce poartă numele marelui bariton, încare a răsunat o selecţie de arii de operă interpretate deacesta, ilustrând cuvântul lui Stephan Poen din care ceiprezenţi au putut afla că cel care l-a îndrumat spre carieralirică pe “Bebe” Goangă a fost nimeni altul decât GeorgeEnescu.Mariana Nicolesco a amintit de “marea tradiţie dincare vine Petre Ştefănescu-Goangă, familiei sale datorândui-sechiar teatrul Rally în care, la 1881, debuta HaricleaDarclée şi pe scena căruia din 1995 încoace au venit peste2100 de talente din 47 de ţări şi 5 continente, în căutareaîmplinirilor pe altarul artei sacre a cântului”.8 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013

Un alt final destagiune pescenaConservatoruluiAndreea DRAGUAjunşi din nou la sfârşitulanului universitar, plini de speranţe,motivaţi de bucuria reuşitei şi cugândul la vacanţă, ne-am petrecutseara de 4 iulie în sala “GeorgeEnescu” a Conservatorului încompania studenţilor claselor depractică artistică, dirijat şi cânt coraldin anul II, ale conf.univ.dr GabrielPopescu, cât şi de studenţi aiclaselor de dirijat coral ai anului III laclasa conf. univ. dr. ValentinGruescu. Aceştia, sub atentaîndrumare a profesorilor, puneaupunct unui alt stagiu de practică, şiValentin Gruescudeci unui alt an universitar 2012-2013.Abia întorşi de la FestivalulD.G. Kiriac, desfăşurat în Piteşti,unde ne-au reprezentat cu mândrie,obţinând trofeul şi diplomaFestivalului, se pare că au revenitpe scena Conservatorului pentru ane împărtăşi şi nouă frumoasaexperienţă a cântului coral,atrăgându-ne cu un repertoriu bogatşi divers.Programul concertului a fostunul foarte atarctiv, îmbinând lucrăridiferite ca stil, fapt ce a mulţumitpublicul prezent. Concertul adebutat cu creaţii de referinţă alecoralismului românesc, iar apoi amACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013trecut la lucrări aferente repertoriuluiinternaţional, unele din ele dejacunoscute publicului.Dirijori în acea seară au fostchiar studenţi ai corului care, de-alungul anului au dat dovadă deaptitudini dirijorale: Mianda Lojigan,Silvia Ungureanu, AlexandraModoran, Dorin Păun, LaviniaDociţa, Anca Vilău şi Ana MariaCrăciun (an III, clasa conf.univ.dr.Valentin Gruescu)Am avut parte de momenteuşor stângace în care emoţiile îşispuneau cuvântul, de momenteaproape copleşitoare, în carelucrările interpretate de studenţi cuatâta sensibilitate ne impresionau,dar şi de momente amuzante.Aşadar, fiecare numărmuzical a avut farmecul său propriu,dar cu toate acestea ca în orice altconcert şi aici au existat aşa-ziselepuncte de atracţie, care au acaparatîntreaga noastră atenţie. Mulţi dintrecei prezenţi în acea seară ar spuneprobabil că un momentimportant l-a reprezentatsfârşitul concertului, cândmaestrul Gabriel Popescu aurcat în aplauzele publicului şia dirijat miniatura mozartianăvocal-simfonică „Reginacoeli”, alături de soliştii IrinaBaianţ, Ana-Maria Racu, BujorCodruţ şi Alex Onea.Pe lângă acest momentimpresionant, ce a implicatlaolaltă forţă, rezistenţă şiacurateţe, reprezentând astfelîncununarea muncii din acestan a studenţilor, un alt punct deinteres al concertului l-a avut încentru pe studentul Eduard Dinu.Acesta care a făcut dovadacalităţilor dirijorale, şi totodată aimpresionat prin implicare, talent,sensibilitate (Dorul de C.I. Baciu) şistăpânire a tempo-urilor (Moşul deM. Jora), conducând lucrăricomplexe precum Corul nr. 6 dinRecviemul german de J. Brahms.Ei bine, alţii au considerat afi de departe punctul culminant alserii, momentul în care, pe scenă, înaplauzele frenetice ale publicului aurcat Ion Pelearcă, compozitorullucrării religioase Lăudaţi peUniversitariaDomnul prezentate în primă audiţiepe scena Conservatorului. Bucuria afost una mare şi plăcută pentrucompozitor, întru-cât, totul a fost osurpriză, până la anunţarea lucrării.De asemenea, emoţiile au fost cuatât mai copleşitoare, cu câtlucrarea a fost dirijată de nepoatasa, Anastasia Dincu, studentă înanul III la clasa de dirijat coracademic a conf. univ. dr. ValentinGruescu.Lucrarea deşi contemporanăs-a dovedit a fi una foarte tonală,melodioasă, de o frumuseţe şisensibilitate aparte, ce oferea parcăcoriştilor un timbru special, pealocuri angelic. Vizibil emoţionată deprezenţa în sală a bunicului său,studenta a condus lucrarea cufineţea cuvenită.La polul opus acestuimoment s-a aflat lucrarea Gloriascrisă de Sabin Păutza, dirijată deDaniela Neagu, la pian aflându-select.univ.dr Laura Smărăndescu. Deaceastă dată am avut de-a face cuun moment de sărbătoare, în careentuziasmul, tinereţea, naturaleţeaşi bucuria s-au putut observa cuuşurinţă.În program au mai figuratlucrări precum Am umblat pădurilede D.G.Kiriac, Doruleţ, doruleţule,Cămara ta de I.D.Chirescu, Fluturede St. Popesc, dar şi lucrări dinrepertoriul coralistic internaţionalsemnate de Cl. Monteverdi, A.Ramirez sau A. Orwall. Deasemenea, nu puteam să trec cuvederea soliştii acestei serimuzicale, care ne-au încântat cuaptitudinile lor vocale, dar şi cufineţea, sensibilitatea, şi totodatăforţa glasului: Ana Maria Stoian şiVasile Corâu.Concertul s-a dovedit a fiunul plin de entuziasm, naturaleţe,voioşie şi emoţii La sfârşit întreagasală, aflată în picioare a intonatîmpreună cu cei de pe scenă imnulGaudeamus Igitur, moment în cares-a simţit strânsa legătura pe caremuzica o va avea întotdeauna cufiinţa umană.Să ne bucurăm, aşadar, larevedere dragă practică, bun venitvacanţă!9

TurneeFlautul de Aur la finalulcelei de-a treia călătoriiprin oraşele dinRomânia„Mi-aş fi dorit ca această ediţie a Flautului deAur să continue la nesfârşit, pe de o parte pentru că m-am înţeles minunat cu Horia Mihail şi pe de altă partepentru că a fost organizată excelent. Programul pe carel-am prezentat sub forma unui recital de bisuri ne-astimulat la maximum atât latura creativă cât şiposibilităţile tehnice, apropiindu-ne de un publicgeneros în aplauze, exuberant, foarte cald, un publicideal datorită căruia cele şapte apariţii vor rămâne înmemoria noastră afectivă cu incandescenţa auruluitopit”, a spus flautistul Ion BogdanŞtefănescu la finalul celei de-a treiaediţii a turneului Flautul de aur,organizată în perioada 27 mai-14iunie 2013 de Radio RomâniaCultural, în parteneriat cu FundaţiaMarconi şi Asociaţia CulturalăAccendo.Neobosit în efortul său de acuceri dragostea publicului pentruflaut, un instrument absolut special,întâlnit mai puţin ca instrumentsolistîn programele filarmonicilor,Ion Bogdan Ştefănescu a străbătutţara de la Bucureşti până în vestulextrem, la Oradea şi înapoi până înest, la Tulcea, pe un traseu de aprox2200 de km, poposind în 7 oraşe, încare a fost ascultat de peste 2500de spectatori. Împreună cu pianistulHoria Mihail, flautistul a oferitpublicului un colaj de piese de mareimpact, strânse sub genericul ”Recital de bisuri”, adicăo selecţie a unor lucrări de 3-4 minute fiecare, originalesau transcripţii, pe care Ion Bogdan Ştefănescu le-aoferit de-a lungul carierei sale iubitorilor de muzicăclasică pentru a răsplăti aplauzele acestora, un colajprin care spectatorii au fost provocaţi la o incursiuneprin istoria muzicii, de la Baroc, Clasicism şiRomantism, până la muzica zilelor noastre cu exemplespectaculoase din jazz, muzică de film sau chiar folclor.Programul muzical a fost însoţit de comentariileflautistului, care pe un ton relaxat şi uneori glumeţ, areamintit celor prezenţi aspecte din istoria muzicii,făcând conexiuni surprinzătoare cu prezentul.După cum era şi firesc spectatorii au fostîncântaţi de această formulă, dar şi de prestaţia celordoi instrumentişti, care au dovedit încă o datăexcepţionale calităţi interpretative, maleabilitate şicapacitate de a se adapta unui program extrem decomplex şi variat, perfecta comunicare pe scenă şi cupublicul, umorul şi capacitatea de a aborda într-un modrelaxat dar în acelaşi timp foarte profesionist, un recitalde muzică de cameră: “Un spectacol de înalt nivel.Calitatea flautului se vede. Dar mai ales a interpretului.”„M-am bucurat să îl aud pe Bogdan Ştefănescu pe viu,nu doar pe internet, iar pe Horia Mihail să-l reaud învarianta de acompaniator. Este atât de discret şi atât dediferit faţă de varianta de solist în care îl cunosc maibine. Mi-a plăcut foarte mult concertul.”„Suntimpresionată de povestea în care ne-a introdus”. „Neamintim, mai învăţăm câte ceva”. Ne-a mers la suflet.Am plutit, pur şi simplu.” „Ne-a plăcut foarte multinteractivitatea. Excepţională. Un spectacol de excepţiepe care l-am vrea mai des”, au spus spectatorii ce auavut prilejul să asculte flautul de aur Muramatsu în ceade-a treia sa călătorie prin oraşele din România.Şi pentru pianistul Horia Mihail această nouăaventură muzicală a fost unaexcepţională: „Îmi pare rău că s-aîncheiat, sper să reluăm acestprogram cât de curând. Esteexcepţional, ideea lui Ion BogdanŞtefănescu este fabuloasă, iar felulîn care o prezintă cred că e uncâştig pentru ceea ce se întâmplăîn viaţa muzicală din România. Înciuda faptului că marea parte apieselor sunt acompaniamente,este foarte plăcut. Împreună cu IonBogdan Ştefănescu şi ceilalţi colegicu care am fost în turnee, viaţa dezi cu zi capătă un alt sens, maiaproape de real, de uman”.Turneul Naţional Flautul deaur, ediţia a III-a, a fost organizat deRadio România Cultural înparteneriat cu Fundaţia Marconi şiAsociaţia Culturală Accendo înşapte oraşe din România, înperioada 27 mai-14 iunie 2013.„Radio România Cultural încheie odată cu acestproiect sezonul 2012-3013 al turneelor naţionale ce aupurtat numele Duelul viorilor, Vioara lui George Enescula sate, Pianul călător şi Flautul de aur, pregătindu-seca după vacanţă să pornească din nou cu o a treiaediţie Duelul viorilor - Stradivarius versus Guarneri,între 23 septembrie şi 4 octombrie. Incredibilul volumde evenimente petrecut în deja putem spunenenumărate oraşe din ţară ne face să sperăm că neaflăm la finalul unui efort pe deplin justificat de a aducecultura vie şi în oraşe unde ea ajunge mai greu altfeldecât prin intermediul mass-media”, declară OlteaŞerban-Pârâu, redactor şef Radio România Cultural.10 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013

Muzicăromânească laParisSorin LERESCUSâmbătă, 8 iunie, a avut loc laParis, la Espace „59 Rivoli”, în cadrulcelei de a 36 ediţii a Festivalului francoenglezde poezie, un concert cameralcu lucrări în primă audiţie inspirate dinpoemele unor poeţi contemporani dindiferite ţări ale lumii.Genericul ediţiei din acest an afestivalului a fost: „poèmes que noussommes / our selves as poems”. Invitatăde onoare a fost România! De altfel,afişul acestui eveniment cutural detradiţie din capitala Franţei a fostrealizat de Wanda Mihuleac, una dintrecele mai valoroase reprezentante aleartei contemporane romaneşti, cea carea realizat şi grafica LP-ului meu deautor, apărut la Electrecord în 1991, şi aLP-ului lui Octavian Nemescu, editat deaceeaşi casă de discuri. WandaMihuleac a avut şi expoziţii de artăcontemporană în cadrul festivalurilor demuzică nouă din Romania.Coordonatorul concertului demuzică şi poezie din acest an a fostcunoscutul compozitor elveţian Jean-Luc Darbellay, ales în 2004, la FestivalulISCM World New Music Days dinACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013Elveţia, membru în Comitetul Executival ISCM (International Society forContemporary Music).Autorii poemelor au fostprezentaţi de Irène Gayraud.Au fost interpretate opus-urisemnate de: François Bousch (Franţa):Que nous sommes – versuri: JacquesRancourt (Quebec/Franţa), VictorAlexandru Colţea(România): MareleÎngrozitorul Poem,pentru mezzosoprană,saxofon şipian – versuri: IonCristofor (România),Jean-Luc Darbellay(Elveţia): Passantsde haute nuit –versuri: CécileOumhani (Franţa/Tunisia) şi Contrejour– versuri: ClaudeHeld (Franţa),ambele pentrurecitator şi cor debasset, Dan Dediu(România): If it were given..., pentrumezzosoprană şi trei saxofoane –versuri: Stephanos Stephanides(Cipru), Sorin Lerescu(România): Portrait imaginairepentru mezzosoprană, saxofonşi pian – versuri: Hélène Dorion(Quebec/Canada), Jean-MarieMorel (Franţa): Busso bussopentru mezzosoprană şi pian –versuri: Daniele Pieroni (Italia)şi Marcel Wengler (Luxemburg):Le poème que je suis – versuri:Stefaan van den Bremt (Belgia).Interpreţii au fost, aşacum au apărut în programulconcertului: „Anne Le Coutour,mezzo-soprano et récitante,Elsbeth Darbellay, cor debasset, avec l’ensemble Spiralede Rouen, dirigé par MarcSieffert et composé de ChristineMarchais, piano, ainsi que deMarc Sieffert, AsdrubalBandeira et Altamiro Rocha,saxophones”.Pentru mine a fost ceade-a doua participare la acestfestival, prima fiind în 2008când am compus lucrarea Voici,venir... pentru saxofon alto, pe versurilepoetei franceze Gabrielle Althen. Piesa– interpretată de saxofonistul francezMarc Sieffert, solist la Radio France – afost cântată atunci la Centrul CulturalRomân din Paris.Pentru ediţia din 2013 aContemporaniafestivalului am ales poemul „Portraitimaginaire”, semnat de una dintre celemai interesante poete canadiene deexpresie franceză din Québec: HélèneDorion.Repetiţia generală a avut loc laCité Internationale des Arts, nu departede Galeria de artă „59 Rivoli”.Cu acelaşi prilej m-am reîntâlnitla Paris, la Ecole Normale de Musique„Alfred Cortot”, cu celebrul flautistfrancez Pierre-Yves Artaud de care măleagă o veche prietenie. L-am cunoscutla Darmstadt, în 1984, la Ferienkurse fürNeue Musik. I-am dedicat atunci primamea piesă de flaut, Proportions pentruflaut solo (amplificat).Am mai fost la Paris în 2007 cuocazia concertului Orchestrei Francezede Flaute (OFF) – ansamblu fondat şicondus de Pierre-Yves Artaud – care ainclus în program Concertul meu pentruflaut şi orchestră de flaute, Modalis III,solist: Pierre-Yves Artaud, dirijor: Pierre-Alain Biget.Revenind la seara de muzică şipoezie de la Paris am remarcat interesulorganizatorilor şi al publicului parizianpentru muzica românească. De altfel, înintervenţiile sale, Jean-Luc Darbellay s-a referit la trăsăturile specifice alemuzicii româneşti contemporane –racordată la tehnicile moderne decompoziţie – , ca şi la orientările saleestetice marcate, de multe ori, desinteza Orient-Occident.Proiecţiile video, realizate încolaborare cu Festivalul de filmexperimental de la Baia Mare, invitareaunor poeţi români, cum este ieşeanulValeriu Stancu sau Linda Maria Baros,stabilită la Paris, au întregit prezenţaromânească în cadrul ediţiei din acestan a festivalului care a avut ca principalpartener revista La Traductière.11

Pe globÎn stilulHindustaniCleopatra DAVIDOrganizat de câteva ONG-uri,festivalul Namaste India are loc înfiecare an la Muzeul Satului dinBucureşti şi încearcă pe cât posibil săaducă, pentru cei pasionaţi şi pentru ceicurioşi, elemente ale milenarei culturi,prin prezenţa artiştilor indienirecomandaţi de ICCR (Institutul culturalindian). Aflat doar la a patra ediţie,festivalul nu a fost scutit în anii trecuţide kitsch, de pseudocultură şi mai alesde pseudo-spiritualitate. Se încearcăînsă o rafinare a manifestării, cu toateca europeanul este sensibil lasenzaţional şi senzorial, nemaiauzindchemarea interioară de evoluţiespirituală.Ediţia din acest an a avut caeveniment de deschidere concertul demuzică clasică indiană susţinut decântăreaţa Mahua Mukherjee şipercuţionistul Sanjay Kansa Banikîmpreună cu muzicienii români AnneMarie Ene (vioară), Mihai Sturza (flaut)şi Mihai Lupoaie (armoniu). A fost unuldintre cele mai reuşite spectacole deacest gen care au avut loc în România,o altă prezenţă memorabilă fiind cea alui Amjad Ali Khan la Festivalul Enescu2011. Cum arta şi spiritualitatea suntnedespărţite, muzicienii prezenţi pescena Namaste India în seara de 20iunie sunt practicanţi ai disciplineiSahaja YogaMahua Mukherjee urmeazălinia şcolii Patiala Gharana şi a studiatstilul Hindustani (muzica clasică dinNordul Indiei) sub îndrumarea lui PanditAjoy Chakraborty, cel mai renumitexponent al acestei şcoli. Interpretul detabla (instrument de percuţie acordabilalcătuit din două piese) Sanjay KansaBanik urmează şcoala BenaresGharana, fiind discipolul lui Dulal Ch.Natto şi nota sa distinctivă o reprezintăexecuţia ritmurilor cu mâna stângă labayan (una din cele două piese altablei). Anne Marie Ene, violonistă înOrchestra de Cameră Radio, a studiatmulţi ani în India stilul Hindustani cuProf. Joy Shrivastava (şcoala SeniaGharana) şi Dr. Swarna Khuntia.Susţine recitaluri de muzică indiană darşi de muzică de cameră în România şiîn străinătate. Mihai Sturza a încercat înaventura sa muzicală mai multeinstrumente indiene, printre care şibansuri (flaut indian) la care aacompaniat interpretarea solistei încadrul recitalului de la Namaste India.Mihai Lupoaie (oboist în orchestraOperei Naţionale din Bucureşti) aMahua Mukherjeeacompaniat la armoniu, instrumentimportat de indieni la începutul secoluluial XX-lea şi care este folosit în specialde muzicienii sufi (musulmani). Desprearmoniu, Rabindranath Tagore spuneacă este „blestemul muzicii indiene”,pentru că, fiind un instrument cuclaviatură, temperat, nu poate fi nicimăcar acordat corect într-un raga.Concertul a debutat cu unkhayal în rag Bihag. Aşezată în centrulscenei, folosindu-se de unswaramandal (o mică harpă orizontală)pentru susţinerea fundamentalei (înlocul tampurei), Mahua Mukherjeecoordona tot ce se întâmpla pe scenă,intrările instrumentiştilor, tempo-urile,frazarea. După un alaap (improvizaţievocalizată) meditativ, subtil, cuornamentele microtonale specifice luiRag Bihag a urmat bandishul(compoziţia propriu-zisă) din 2 părţi(shtai şi antara). După rag Bihag, amascultat o compoziţie în ragHamsadwani, un mod pentatonic acărui denumire se poate traduce ca„sunetul lebedei”. A urmat un bhajan(compoziţie strofică) în rag Bhairavi şi,pentru că anul acesta se aniversează100 de ani de la decernarea PremiuluiNobel pentru Literatură luiRabindranath Tagore, seara s-aîncheiat cu un cântec compus descriitorul bengalez şi care se numeşteAguner Poroshmoni (Iluminează-misufletul cu flacăra divină).Tânără dar având gravitateaunui maestru, Mukherjee nu abuzeazăde ornamente şi agilităţi pentru a facedemonstraţii de virtuozitate, cu toate căvocea sa de un ambitus impresionant îipermite. Claritatea şi autenticitateastilului sunt în prim plan, iar Mukherjeenu face compromisuri de naturăstructurală (renunţarea la secţiuni dincompoziţie, în special a celeiintroductive - alaap) sau repertoriale(fusion, sau abordarea de lucrăriritmate) pentru a nu “plictisi” publicul.InterppPrestaţia percuţionistuluiSanjay Kansa Banik a fostspectaculoasă, impresionând cutehnica impecabilă, agilitatea deosebităa mâinii stângi dar şi prin charisma sa.Banik nu este un acompaniator, ci unpartener egal de scenă al cântăreţei.Ritmurile brodate pe talasurile muziciihindustani, improvizaţiile calculate,matematice îmbinate cu frazele deasemenea improvizate ale luiMukherjee au creat o polifoniecomplexă, un adevărat dans acrobatical sunetelor.Merită menţionate deasemenea intervenţiile instrumentiştilorromâni. Mai experimentată în acest stil,Anne Marie Ene şi-a pliat lejerintervenţiile pe improvizaţia solistei,folosind inclusiv scordatura. Am pututadmira în câteva momente timbruldulce al flautului indian (Mihai Sturza),în timp ce armoniul lui Mihai Lupoaiesusţinea construcţia melodicăasemenea swaramandal-ului solistei.Deşi sonorizarea nu era ceamai fericită, concertul a fost o încântare.Autenticul a biruit comercialul, muzicaavând drept canale de exprimareoameni care au credinţa artei lor.Publicul nu poate reacţiona decâtpozitiv, dovada fiind faptul că în loculbătăilor din palme şi a bâţâitului dinpicioare s-a instalat liniştea,manifestare onestă a respectului faţăde artist.Felicitări trebuie adresate şiorganizatorilor care au reuşit să-i aducăla Bucureşti pe aceşti artişti. Foarteinspirată a fost şi organizareafestivalului in iunie, faţă de octombrie înanii trecuţi, întrucât natura a fost nudoar prietenoasă, ci chiar sugestivă. Înaerul cald şi umed, cu vegetaţia bogatăşi viguroasă, cu fundalul de insecteţârâitoare şi mierle, a fost reconstituităatmosfera post-musonică a Indiei.12 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013

Carmen MANEARecital în PiaţaAteneuluiÎn cadrul manifestărilor incluse în Bucharest musicfilm festival, ediţia a VIII-a, în piaţa George Enescu s-adesfăşurat în data de 26 iunie 2013 un recital susţinut deviolonistul Gabriel Croitoru şi pianistul Horia Mihail. Programatîn ziua de doliu naţional (în memoria victimelor accidentuluidin Muntenegru), recitalul şi-a adaptat repertoriul acestuieveniment tragic. Cei peste 600 de spectatori, care au umplutpână la refuz spaţiul amenajat în faţa scenei, au fost fascinaţide frumuseţea muzicii şi de calitatea interpretării; prinprestaţia lor de excepţie, artiştii i-au determinat să înfruntefurtuna şi frigul de afară şi să rămână până la sfârşitulconcertului.În debutul programului a fost prezentată Sonata nr. 4în mi minor, KV 304 de Mozart, creaţie impregnată de tristeţeşi suferinţă, elaborată de compozitor la moartea mamei saleîn 1778. Structurată în două mişcări (Allegro şi Tempo diMinuetto), lucrarea pune în evidenţă calităţile sonore şiexpresive ale ambelor instrumente, cărora autorul le acordăimportanţă egală. De la primele măsuri (în care este expusătema întâi la unison), interpreţii s-au concentrat asupra laturiiGabriel Croitorudramatice a muzicii. Faţă de versiunile cunoscute, în carepredomină atmosfera poetică, interiorizată, am remarcat laGabriel Croitoru şi Horia Mihail, o abordare diferită, îmbogăţităcu noi valenţe expresive şi semantice. Putem afirma căvarianta interpretativă oferită publicului în acea zi marcată desentimente tragice, demonstrează teoria lui Tudor Vianuconform căreia, emoţia estetică provenită de la o capodoperăse purifică şi se intensifică odată cu trecerea timpului. Înredarea partiturii mozartiene, artiştii au evocat la cote maxime,gravitatea şi dramatismul imaginilor muzicale, conferindinterpretării un plus de frumuseţe, de profunzime, deautenticitate. Dacă prima mişcare a fost marcată de lirismardent, de accente dramatice şi momente tensionate, în ceade-a doua mişcare, artiştii s-au aplecat asupra caracteruluiliric şi interiorizat al discursului muzical. Dotaţi cu un rafinatsimţ poetic şi cu o muzicalitate înnăscută, interpreţii aucomunicat direct cu publicul, făcându-l părtaş la emoţiiletransmise. Am admirat nobleţea şi sensibilitatea cu care HoriaMihail a expus tema principală a menuetului, preluată înPe scene... neconvenţionaleaceeaşi manieră sinceră şi expresivă la vioară, precum şiîngemănarea subtilă a sonorităţii celor două instrumente. Însecţiunea mediană (în mi major), remarcabilă prin frumuseţeainspiraţiei melodice, artiştii au transmis un evantai bogat desentimente, care au evocat tristeţea, nostalgia, meditaţia şiresemnarea. Duo-ul a realizat cu măiestrie cele două imaginicontrastante din cadrul reprizei: poezia inefabilă de facturăcontemplativă a temei principale, urmată de elanul şidramatismul fără egal din finalul mişcării. Graţie capacităţii desinteză a geniului mozartian, sonata concentrează în celedouă mişcări tot atâtea semnificaţii cât alte lucrări de ampledimensiuni. În afara prestaţiei de excepţie de pe podiumul deconcert, protagoniştii au acordat atenţie şi laturii educative amanifestării. Deoarece spectatorii aplaudaseră după primamişcare, Gabriel Croitoru a menţionat că sonata de Mozarteste alcătuită din două mişcări şi că sonata de Beethoven,conţine patru mişcări, fiind dedicată pianului şi viorii. Spuseîntr-o manieră politicoasă şi firească, aceste detalii au avut unimpact pozitiv asupra publicului.A urmat Sonata nr. 7 opus 30, în do minor(elaborată în anul 1802) de Beethoven, lucrare de anvergurăinstrumentală, care a oferit celor doi artişti ocazia de a-şimanifesta deplin măiestria şi bravura. Aceştia au realizat oversiune magistrală a capodoperei beethoveniene, care aimpresionat profund pe toti cei prezenţi în piaţa Ateneului. Înprima mişcare, Allegro con brio, interpreţii au evocatconvingător temele impregnate de elan, de forţă şi eroism, auconferit strălucire momentelor de culminaţie şi au realizatcontraste dinamice şi expresive remarcabile. În cea de-a douamişcare, Adagio cantabile, au fost evidenţiate cu multrafinament şi sensibilitate, conţinutul poetic al muzicii şinobleţea sentimentelor compozitorului. Pe parcursul celei deatreia mişcări, Scherzo (Allegro), am apreciat caracterulritmic pregnant, elanul, strălucirea şi verva interpretării. La unmoment dat, din cauza vântului puternic, partitura viorii acăzut de pe pupitru. A fost un moment de surpriză pentruartiştii de pe scenă, dar şi pentru public. Cu prezenţa de spiritcaracteristică, Gabriel Croitoru a continuat să cânte pedinafară, cu aceeaşi dăruire şi frenezie, până la sfârşitulscherzo-ului. În mişcarea a patra, Finale (Allegro),compozitorul dezbate un registru bogat de problemeexistenţiale, prin intermediul unor teme contrastante, originaledin punctul de vedere al conţinutului şi al expresiei. Artiştii auevidenţiat cu fantezie şi dezinvoltură trăsăturile concertante şiamploarea simfonică a discursului muzical. Capodoperabeethoveniană le-a oferit prilejul de a-şi etala calităţileinstrumentale excepţionale, creativitatea şi colaborareafructuoasă din cadrul formaţiei, de a dezvălui profunzimeagândirii muzicale şi concepţia estetică unitară. Prestaţia deînaltă valoare artistică din cadrul recitalului a entuziasmatpublicul, care a aplaudat minute în şir, în picioare. Prinintermediul capodoperelor muzicale, artiştii i-au omagiat peconaţionalii pieriţi în tragicul accident, au oferit publicului undar nepreţuit şi au elogiat nobilele aspiraţii umane îndreptatecătre bine, frumos şi adevăr.Marcată profund de calitatea şi de impactul acestuieveniment muzical asupra spectatorilor, am încercat sădefinesc „reţeta” colaborării de succes dintre Gabriel Croitoruşi Horia Mihail. Mi-am dat seama că este vorba de mult talent,de profesionalism, de spontaneitate, de o capacitate decomunicare ieşită din comun, de entuziasm şi multăimaginaţie; fiecare îl inventează pe celălalt, caută noisemnificaţii în creaţiile interpretate şi se dedică muzicii cutoate forţele creatoare. Nimic nu poate fi mai frumos decâtatunci când două temperamente puternice, dotate cu har şi cuimaginaţie, se întâlnesc pe podiumul de concert.ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013 13

Premiile “A.M.”La borna 23Cum trece vremea! Parcă mai ieri o mână deentuziaşti grupaţi în jurul Luminiţei Vartolomei seprezenta pentru un examen profesional la UniuneaCompozitorilor şi Muzicologilor, găzduită pe atunci, laînceputul anului 1990, de clădirea Ateneului. Se înfiinţarevista „Actualitatea Muzicală”, cu periodicitate bilunarăşi tipărită pe hârtie de ziar. Din cei de atunci, cei doitransformat într-o elegantă revista color şi chiar că nune vine a crede când citim, pe frontispiciu, câte numereau apărut în noua formulă tipografică! Cu sprijin şiîndrumare permanente din partea UCMR, a UCMR-ADA, „Actualitatea Muzicală” se poate mândri nunumai cu apariţia neîntreruptă din acel an 1990, cândpiaţa publicaţiilor era invadată de sute de noi titluriI. Baianţ, Z. Baronian(bună parte dispărută rapid), dar şi cu faptul că estesingura publicaţie muzicală profesionistă din România,în care semnează cele mai apreciate condeie alegenului. În anul 1991 am acordat pentru prima oarăpremiile redacţiei noastre, aşa că pe 1 iulie 2013 amavut bucuria de a programa a 23-a gala a distincţiilor„AM”. În prezenţa preşedintelui UCMR, AdrianIorgulescu, „pigmentând” ca de obicei festivitatea cuvorbe de duh, manifestarea a fost una relaxată, darH. Moculescu, P. SelingV. Cosma, F. S. Ursulescuredactori de azi au rezistat „intemperiilor” şi tentaţiilorde a se „transfera” la publicaţii unde ar fi câştigat multmai bine; dar pasiunea a primat, ca şi dragostea pentruAdina Cocargeanuvalorile adevărate ale muzicii. Între timp, ne-amimpregnată cu respectul faţă de personalităţileautentice. Ca de obicei, ne-am dat întâlnire în Aula14 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013

Luminiţa DobrescuPalatului Cantacuzino, pe scena încadrată de roll-upurilepartenerilor noştri, Editura „Litera” (sponsorprincipal, figurând ca atare şi pe diplome, şi de aceastadată, Raluca Târnăuceanu oferind celor 13 laureaţi cărţiO. Ursulescu, M. CosmaPremiile “A.M.”făcând deliciul celor peste 90 de invitaţi).Parteneri tradiţionali la cocktail-ul carene-a reunit în jurul mesei de stejar dinsufragerie au fost „Veritas-Panciu”(renumitul specialist, ing. Adrian Toma,ne-a oferit prilejul să turnăm în cupealesele sale vinuri) şi „Hotelul MarshalGarden” (Ion Antonescu rămâne acelaşiprieten adevărat al artiştilor).Lista premiilor a fost, la această a23-a ediţie, ceva mai concentrată, cu 7premii: 3 la secţiunea clasică, alte 3 lamuzică uşoară şi unul la jazz, cu un total,cum spuneam, de 13 laureaţi. Lasecţiunea Muzică cultă au fost acordatePremiul tinereţii (frumoasei soprane IrinaI. Baianţ, M. CosmaIoana Baianţ), Premiul pentru interpretare (pianisteiAdina Cocargeanu) şi Premiul pentru muzicologieşi CD-uri de mare valoare) şi Cofetaria „Claus” (pentruprima oară alături de noi, dar Claudiu Adam ne-a promiscolaborarea şi pe viitor, dulciurile celebrei cofetariiAndrei şi Ionel Tudor(maestrului Viorel Cosma, aplaudat la scenă deschisăde cei prezenţi).Dacă la prima secţiune a existat acest duel algeneraţiilor, cu două tinere încadrând un patriarh almuzicologiei româneşti, la muzică uşoară raportul s-ainversat, doi „monştri sacri” încadrând o solistă tânără,aflată pe culmea carierei. Premiul „Discul anului” arevenit unui dublu album de excepţie, recenzat de altfelACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 201315

Premiile “A.M.”la timpul cuvenit în paginile revistei: „UnA. Cogargeanu, M. Cosmacântec pentru tine” (A Song For You), apărutsub egida Casei Radio, care însă n-a ştiut săaprecieze la adevărata valoare aceastăproducţie proprie de mare calitate (nereferim aici şi la mediatizarea insuficientă aspectacolului de lansare a albumului, găzduitla Sala Radio). Discul marchează revenireaîn forţă pe piaţa discografică autohtonă aprimei câştigătoare din România a „Cerbuluide aur”, în 1969, Luminiţa Dobrescu. Aflatăîntr-o formă vocală impecabilă, interpretareuneşte aici, alături de celebre hit-uriinternaţionale, şlagărele pe care le-a lansatpână la plecarea din ţară, în 1970, semnatede Edmond Deda, Aurel Giroveanu, GeorgeGrigoriu, Cornel Fugaru… Alături de artistă,reţinută, din păcate, de problemeprofesionale în Italia, au fostpremiaţi Ionel Tudor şi O. Ursulescu, H. MoculescuAndrei Tudor, doi muzicienicu un rol decisiv în realizareaatât a albumului (orchestraţii,înregistrări, mixaje), cât şi aspectacolului de lansare, înfruntea orchestrei deacompaniament. Întâmplător(sau poate nu), concertul încauză a fost prezentat, alăturide colega sa de laremarcabila (şi premiată de“AM”, la rândul ei!) emisiunede pe TVR2, „Atenţie… secântă!”, actriţa AlexandraVelniciuc, de un alt laureat alediţiei 2013, HoriaMoculescu, desemnat„Compozitorul anului”. La felde bine putea primi premiul,aflat in „nomenclatorul”nostru, “O viaţa dedicată cântecului”, dar am dorit săO. Ursulescu, H. Moculescusubliniem prezenta activă a lui Horia Moculescu înactualitatea genului, atât prin promovarea constantăa tuturor interpreţilor de valoare, cât şi prin creaţiileremarcabile, dintre care s-a distins melodia „Tăcerilede fier” (doar premiul I la festivalul de la Mamaia în2012, deşi, aşa cum am scris, merita detaşat Trofeul).După zeci de trofee şi distincţii internaţionale deprimă mărime (practic, de la trofeul „AurelianAndreescu” al începuturilor, a triumfat pretutindeni, laMamaia, la „Cerbul de aur”, culminând cu acel loc 3de la Eurovision), Paula Seling, în egală măsurăpianistă, compozitoare şi textieră înzestrată, adobândit premiul „Interpreta anului”. Recitalul dinacest an de pe scena festivalului internaţional„George Grigoriu” de la Brăila a probat convingătorforţa talentului său. În fine, „Premiul muzicii de jazz” afost anunţat de realizatorul paginii de specialitate din16 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013

Premiile “A.M.”Fl. Lungu, Jazzapellarevista noastră, Florian Lungu şi a fost înmânat celor 6componenţi (Raluca Stoica, András Zoltán, ElenaMoroşanu, Mircea Mutulescu, Ana-Cristina Leonte,laureaţii s-au supus cu plăcere blitz-urilor fotografilor petreptele Palatului Cantacuzino, după care cu toţii amsocializat ceasuri bune, degustând bunătăţile oferite deViorel Cosma, Mihai CosmaBogdan Tudor) ai valoroaseiformaţii Jazzapella.Cu valoroasele amintiride la Editura „Litera” sub braţ,sponsorii noştri „Veritas-Panciu”, „Cofetaria Claus”,„Hotel Marshal Garden”.(Foto: Diana Murăşan)ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 201317

Pe sceneEpicentrul blues-uluiFlorian LUNGUVoi iniţializa aceste rânduri parafrazând un vechidicton latin: „Et in Jimbolia Ego”, căci n-am uitat fericitultărâm din anul 2012 şi anteriorii. Aşa că am fost prezentîn serile de 21 şi 22 iunie 2013 la cea de a XI-a ediţie„JIMBO BLUES” organizată în Teatrul de vară dinlocalitate de Primăria oraşului Jimbolia, Casa deCultură Jimbolia, cu sprijinul Consiliului JudeţeanTimiş. Manifestare artistică întru totul oportună, cu atâtmai mult cu cât sărbătorile festivaliere dedicate bluesuluila noi sunt sensibil mai puţine (pe lângă Jimbolia, leamintim pe cele de la Timişoara, Lugoj, Sighişoara,Buzău) decât acelea dedicate jazz-ului şi rock-ului.M-am suit eu deci în tren-cale-lungă-drum-defier,apoi într-un mai sprinten vehicul auto, ajungândfinalmente în paşnicul, idilicul, relaxantul, aeratul burgbănăţean unde la robinete curge un lichid mai pur decâtcel din sticlele de apă minerală plată (graţie unei staţiide epurare de ultimă generaţie), iar oamenii sedovedesc deosebit de cumsecade, calmi şi îndatoritori.Ferice de jimbolieni! Acolo, într-un binecuvântatweekend, s-au întrecut pe sine şi unii cu alţii, spreMike Godoroja & The Blue Spiritsatisfacţia publicului, şase trupe bluesomane venite dinUngaria, Serbia şi desigur România, mai precis dinTimişoara, Cluj şi Bucureşti. A fost realmenteepicentrul blues-ului, în prima seară topit de onăucitoare caniculă iar în următoarea, ameninţat de ouraganică furtună care totuşi a avut bunăcuviinţa săaştepte finalul Festivalului, înainte de a se dezlănţuifuribund. Organizarea, ca şi alte dăţi, fără cusur! Deasemenea, sonorizarea coordonată de regizorulmuzical Reset, a corespuns 100 % aşteptărilor.Omniprezent, primarul Darius Postelnicu a gestionatcu mână sigură eficienta derulare a evenimentului.A deschis în chip energizant perindarea scenicăun vitriolant grup de hillbilly / rock blues din Ungaria,numit „Tom White” fiindcă numele liderului, vocalistul şiinterpretul la harmonică de gură Fehér Tamássemnifică „Toma cel Alb”, adică mai pe englezeşte spusTom White. Alături de protagonist au cântat laintensităţi sonore maximale şi au ţopăit MotyouskiLászlo - ghitară electrică, Szilagyi Mihály - bassacustic (acţionat în picioare, culcat şi cu capul în jos) şiRegel Ferenc - baterie. Cei trei incitându-l pe solist cuale lui căderi în genunchi pe scenă şi plimbări degajateprin public graţie microfonului său wireless.A urmat într-o manieră elevată, recitalulapreciatului grup timişorean „Bega Blues Band” – defapt „New Bega Blues Band”, întemeiat cu trei deceniiînainte de regretatul Kamocsa Béla, actualmentecondus de bass-istul, vocalistul, violonistul,compozitorul şi textierul Johnny Bota care a imprimatrepertoriului o mai vădită orientare spre jazz.Sonoritatea de grup a fost bogată şi amplă, fiind vorbadespre o formaţie cu doi suflători, saxofonistul LucianNagy (şi percuţionist), trompetistul Ştefan Olariu, cu unnou ghitarist cooptat în grup – admirabilul Dan AlexMitrofan, cu un violonist invitat, Saşa Bota, talentatimprovizator, alături de titularii Maria Chioran - vocal,Toni Kühn - claviaturi, LicăDolga – baterie, cu toţi angrenaţiîntr-un demers de certă ţinutăprofesională.În epilogul serii publicul a urmăritcu real interes o evoluţie pepodium pe care o putemconsidera, convinşi că nu greşim,un moment culminant alFestivalului. Ne referim la grupul„Mike Godoroja And The BlueSpirit” care cultivă cu notabilerezultate un stil rock bluesalternativ, raportat de astă datăla surprinzătorul proiect „Diavolulşi Robert Johnson” – un storyavându-l drept subiect pelegendarul exponent al blues-uluinegru american RobertJohnson. Evocarea lui i-aantrenat într-un show unicat peVali Vătuiu – baterist de excepţie,pe Robert Ardelean - ghitarist bass stabil şi eficace, pedoi ghitarişti plini de vitalitate, Alex Vişan şi noulmembru al echipei Mihai Alexandru Tacoi, dar maiales pe Mike Godoroja, autorul conceptual alproiectului şi vocalist de intensă trăire a emoţieiinterpretative, totodată hărăzit narator. Showul plin deculoare şi expresivitate, evantaiul timbral realizat prinapelarea la un întreg instrumentar uzitat îndesfăşurarea momentelor – ne referim la ghitară18 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013

acustică şi electrică, mandolină, buzuki,dulcimer, acordeon, claviatură electronică,percuţii – au conferit recitalului relief,coerenţă şi nerv, aplaudat ca atare despectatori. În încheiere, Mike Godoroja aapelat la un artificiu inspirat, îninterpretarea piesei „Sweet Home,Chicago” devenită... „Sweet HomeJimbolia”!Seara a doua a debutat subauspicii întrucâtva mai modeste, „BigTonez” fiind un grup clujean la început dedrum, acesta însemnând interpretareadestul de cuminte a unor cover-uri pentruteme de blues îndeobşte larg cunoscute.Dar ne-a făcut plăcere să întâlnim înrepertoriu şi o piesă a colegilor clujeni de la„Nightlosers”. Bogdan Molea - baterie,Andy Bejnariu - ghitară solo, RaulSălăgean - voce şi ghitară şi Tudor Rogoz- ghitară bass, laolaltă „Big Tonez” se aflăneîndoielnic pe calea adevărului estetic pecare doresc să-l promoveze, rezultatelefiind aşteptate în viitorul proxim.Un aer de prospeţime şinedrămuită implicare l-a adus cu sinestenica trupă timişoreană reunind pegeneric prenumele celor patru componenţi:aşadar Bogy Nagy, cântăreţ de forţă darîndeosebi un veritabil stăpânilor almuzicuţei (harmonică de gură), incendiarulghitarist şi vocalist Mircea Bunea, VictorMiclăuş – poate cel mai bun bass-ist(ghitară bass) din Banat şi stabilul, tehniculritmician Levi Molnar. Instrumentiştiexperimentaţi dar şi improvizatori plini defantezie, fiecare dintre cei patru şi toţilaolaltă au cucerit prin sinceritate şi feelingautentic.Pe aceleaşi coordonate aleprofesionalismului indiscutabil, mai vechicunoştinţe, coechipieri ai grupului „RawHide” din Belgrad care activează încă dinanii ’80, au oficiat cu neostentativăemancipare actul lor de devoţiune pealtarul blues-ului. Destine artisticeîngemănate, bateristul BlagojeNedeljkovič, bass-istul Darko Golič,ghitaristul Ivan Stanosevič, solistul vocalşi la harmonică Iovan Ilič împreună cuexplozivul keyboarder Branko Kosar auvibrat la unison conferind termenuluiinterplay un sens definitoriu, drept emisariai unui mesaj de comuniune afectivă. Amapreciat la justa valoare dublul albumcompilaţiealăturând douăzecişinouăînregistrări „Raw Hide” din perioada 1987– 1991.Pe sceneEUROPAfest 2013 – 20Dorin MANEASe împlinesc 20 de ani de EUROPAfest, festival organizatde jmEvents, care oferă publicului muzică live prezentată cuprofesionalism. Directorul festivalului, dl. Luigi Gageos: „Un lucrueste cert, EUROPAfest a creat o imagine pozitivă României”. Subsloganul „It’s all about live quality music!” festivalul reuneşte 4genuri muzicale - jazz, blues, pop şi muzică clasică. În 2013,Margareta Pâslarufestivalul a pregătit fanilor multe surprize – 17 zile cu artişti şimuzică de calitate din toată lumea, fiind aşteptaţi peste 300 deinvitaţi din 52 de ţări şi 4 continente. Festivalul a început cu OpeningConcert - Ziua Europei, organizat în parteneriat cu ReprezentanţaComisiei Europene în România şi s-a încheiat cu GalaEUROPAfest, ambele la Teatrul Odeon. Din anul 2005 EUROPAfestse desfăşoară sub Înaltul Patronaj al Alteţelor Lor Regale PrincipesaMargareta şi Principele Radu.Din agenda festivalului: jam sessions, caffe festival,workshop-uri şi master-classes, concerte susţinute de trupe dinSuedia, Belgia, UK, Scoţia, Bulgaria şi Italia, BucharestInternational Jazz Competition (27 de grupuri din 22 de ţări),Jeunesses International Music Competition – pian (144 de pianiştidin 41 de ţări), workshop „Repetiţie generală”, condus de MargaretaPâslaru.ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 201319

EstivaleVară bucureşteanăOana GEORGESCUCele mai de succes producţii ale OpereiComice au fost prezentate în parcurile bucureştene înfiecare week-end al lunii iulie. Marea majoritate aspectacolelor de muzică şi dans, pline de umor,de Roman Vlad, în regia marii actriţe Stela Popescu,„Domnul Conopidă” (regia Cătălin Voineag), o adaptaredupă opereta lui J. Offenbach, spectacolele de balet„Frumoasa din Pădurea Adormită” (după celebrul basmal lui Charles Perrault, în viziunea adaptată pentru copiide coregraful Mihai Babuşka) şi „Cenuşăreasa” (regiaCorina Dumitrescu), dar şi “Maria”, după cel maiîndrăgit şi mai fredonat musical al tuturor timpurilor,„Sunetul Muzicii”.savoare şi culoare, în interpretarea artiştilor „mici şimari” au avut loc în Parcul Crângaşi. Aici, în colaborarecu Centrul Cultural European Sector 6, interpreţii şibaletul Operei Comice pentru Copii au susţinut câtevareprezentaţii de excepţie: musicalurile „Scufiţa Roşie”La începutul acestui an, cu ocazia turneuluisusţinut în Sri Lanka şi India, artiştii îndrăgitei instituţiide cultură conduse de Smaranda Oţeanu Bunea aufost premiaţi cu Appreciation Award la Mumbai, India,după succesul extraordinar obţinut cu ocazia evoluţieipe scena faimoasei ShriShanmukhananda Auditorium.Opera Comică astrălucit atunci printrecele peste 20 de ţări cu 5momente artisticesusţinute în 4 zile,excelent primate depublic, dar şi deorganizatori. 3000 despectatori au aplaudatatunci, ridicaţi în picioare,baletul „Cenuşăreasa”.Aceeaşi producţie care aîncheiat StagiuneaEstivală bucureşteană aOperei Comice pentruCopii.20 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013

Dan CHIRIACConsacrăriAndreea AntonescuVedeteANDREEA ANTONESCU. După un rol într-oproducţie de nivel hollywoodian, Andreea sereinventează. Dacă vara trecută ne invita în apelelagunelor malteze în clipul ”My Love”, acum neîndeamnă să punem dragostea pe... repeat:cântecul ”Pune-o pe repeat”, cu refren catchy,versuri savuroase îmbinate cu ritmuri uşor orientale.Andreea Antonescu este deja un artist cu vechimeîn industria muzicală, fiind primul artist care a primitDiscul de Diamant pentru vânzările unui album cuduo-ul André.DAN BĂLAN a lansat un videoclip pentrupiesa ”Lendo Calendo”, cântată împreună cu solistaTany Vander şi rapperul american Brasco. Clipul afost filmat la Kiev, în regia lui Alan Badoev, ideeaaparţinându-i lui Bălan. Clipul îi prezintă pe Dan şiTany mergând într-o maşină decapotabilă prindeşert: chinuit de soarele dogoritor, Dan începe săvadă fantasme ale unor fete frumoase. Piesa ocupăprimul loc la descărcări în iTunes Rusia. Mai multdecât atât, este pe locul 5 în chart-ul principal dinRusia, cu aproape 15.000 de difuzăriALEXANDRA UNGUREANU şi CRUSH.Piesa ‘’Iubire de-o vară” este o colaborare cuGlance, care flirtează alături de Alexandra cusperanţa transformării unei aventuri într-o relaţieserioasă. ”Totul ambalat cu puţin umor, cu ceva coolşi un balans care sperăm să cuprindă toată România învara asta”‘ a declarat Alexandra. Regia videoclipuluipoartă semnătura lui Alexandru Popescu, cu care ceitrei au colaborat în trecut şi pentru ”Nu am aripi”.Dan BălanŞTEFAN BĂNICĂ. După modelele occidentale,Ştefan Bănică anunţă de pe acum... concerteextraordinare de Crăciun, pentru al doisprezecelea anconsecutiv, o performanţă unică a unui artist român -pe 13, 14 si 15 decembrie2013, la Sala Palatului -„Alerg printre stele”, unshow cu muzică live,lumini, ecrane, efectegrafice, invitaţi-surpriză.Bănică a stabilitadevărate recorduripentru România prinaceste spectacole: şapteconcerte de amploare,susţinute consecutiv laSala Palatului. Cu sute deconcerte în întreaga ţară,peste 240.000 spectatoridoar la show-rile sale deCrăciun - 48 la număr,Ştefan Bănică are ocarieră impresionantă depeste 25 de ani în muzică,teatru, film şi televiziune.ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013 21

Music-hallSuccesul SERILOR dela REVISTĂOana GEORGESCULa fiecare sfârşit de săptămână, timp de şasesâmbete, Televiziunea Română ne-a invitat înpremieră la Grădinade Vară ”Herăstrău”,în direct, pe TVR2. OAdrian Enacheiniţiativă mai multdecât lăudabilă, cuun succes şi oaudienţă fărăprecedent, protagoniştiifiind artiştiiTeatrului de Revistă”Constantin Tănase”în frunte cu StelaPopescu, AlexandruArşinel, NaeLăzărescu, VasileMuraru, CristinaStamate, AdrianaTrandafir sau AdrianEnache, dar şiinvitaţii specialiAdrian Romcescu (arevenit la Revistădupă 40 de ani de ladebutul la Boema!), Sanda Ladoşi, Alexandru LulescuM. Boureanu-Vaidasau Paula Rădulescu. Coregrafia a fost semnată deCornel Popovici, regia artistică de Cezar Ghioca, iar22conducerea muzicală îi aparţine compozitorului DanDimitriu, dirijorul Orchestrei care a evoluat în fiecaresâmbătă seară pe scena Grădinii “Herăstrău”. A fost oserie de spectacole musical – umoristice cu cele maireuşite momente artistice selectate de-a lungul anilordin repertoriul revuistic, pe texte de Mihai Maximilian,Octavian Sava, Nae Lăzărescu, Vasile Muraru, DanMihăescu etc. Producătorul TV al spectacolelor, defiecare dată altele, dar desfăşurate sub genericul“Seară le Revistă”, a fost Carmen Movileanu, echipaTVR înregistrând încă de la debutul acestui proiect unsucces absolut. Şi asta pentru că, de pildă, peste600.000 de telespectatori auurmărit, în medie, transmitereacelui de-al doilea spectacol dinseria celor şase susţinute înGrădina de Vară “Herăstrău”.Pentru a doua oară consecutiv,transmisiunea acestui programa ridicat TVR 2, prin cifrele deaudienţă, în topul posturilor tv.Practic, ca să cităm din presă,”pentru prima dată în istoriaTeleviziunii Române, TVR2 abătut TVR1”! Vârful de audienţăal TVR 2, la nivel naţional, a fostatins la ora 22.33, în momentulartistic susţinut de marele actorAlexandru Arşinel, şi aînregistrat 762.000 detelespectatori, poziţionândpostul national pe locul doi înaudienţă, după Pro TV. Cuplurilede actori Stela Popescu -Alexandru Arşinel, Nae Lăzărescu - Vasile Muraru auACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013

Music-hallAl. Arşinelrealizat oricum, de nenumărate ori „minutul de aur” înrating-ul posturilor de televiziune la care au evoluat,dar la un asemenea succes nimeni nu s-a aşteptat...Doar directorul teatrului, Alexandru Arşinel, care l-aintuit perfect, alături de directorul TVR2 LianaNume noiDorin MANEADORIAN POPA îşilansează primul single din carierasolo, “Cât trei”, o piesă dinamicăcompusă de John Puzzle. Mesajulpiesei este unul simplu: “Este binesă îţi trăieşti la maximumtinereţea”, a spus Dorian. El acântat deja piesa în cadrul unorconcerte solo, iar reacţia publiculuia fost una foarte bună.PERSONAL – “Sute depetale”, un proiect muzical nou, opiesă cu aer de vacanţă. “Amlucrat la ea alături de producătoriide la HaHaHa” , spuneJay Jay. Noul proiectîmbină două stilurimuzicale diferite – Vlad,care poate fi consideratun rapper consacrat,lansând de-a lungultimpului mai multealbume destinateunderground-ului, şi JayPhelipeJay care are la activ undisc dance, editat înanul 2005.Formaţia ONElansează primulvideoclip din carieră,pentru single-ul “Un nouînceput”, compusă deJohn Puzzle, aka IonuţRadu şi Alex Kotoy.Filmările au avut locatât la mare, cât şi lastudiourile MediaProdin Buftea, în regia lui Alex Fotea.PHELIPE – cântăreţ,dansator şi producător. Cel mairecent single al său. “Văd cum măpriveşti”, are un videoclip, regizatde Alex Ceauşu, acelaşi cu carePhelipe a lucrat şiSăndulescu şi producătorul Carmen Movileanu. Ei aureînceput, după mai bine de 25 de ani, să scrie“istoria” trasmisiilor live a unor asemenea spectacolepe care toată lumea le-a aşteptat.Dorian Popapentru videoclipulanterior, “Mikaela”.Phelipe a devenitcunoscut ca artistsolo în 2008, când alansat primul săuvideoclip şi single, “IWanna Be I”. În anul2007 a pus bazelestudioului său deproducţie alături deprietenul şi colegulConnect-R.După lansareanoului lor single, “TheRhythm”, JOHNPUZZLE şi LIVIUTEODORESCU au onouă surpriză pentrufanii lor: un remixdubstep, realizat deSparkleBoy. Remixul sepotriveşte ca o mănuşă pe liniamelodică creată de John Puzzle şipe vocea caldă a lui Liviu, fostconcurent la “Vocea României”.SOPHIA ne-a obişnuit cuapariţii studiate şi nonconformiste,iar în noul său videoclip pentrupiesa “Unconditional Love”,semnată de Connect-R şi Mayer,atipică pentru trend-ul actualmuzical, ne surprinde cu o alurăsexy. Radu Aldea a creat o imagine“stil revistă fashion” pentruvideoclip, combinată cu grafică 3D.ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013 23

File de legendăPovesteaprimului nostru“Cerb de aur” (II)Octavian URSULESCUAşa cum se va vedea, uriaşul succes din 1969,când, la a doua ediţie a Festivalului internaţional“Cerbul de aur” de la Braşov, România reuşea săcâştige Trofeul, prin Luminiţa Dobrescu (performanţăLa TV, alături de formaţia Paul Ghentzerne-reeditată la cele patru ediţii ante-decembriste, cuconcurenţi net superiori celor care aveau să ne vizitezedupă 1989), a stârnit mult entuziasm, dar, pentru că aşae la noi, şi invidie. Grav este însă că s-au găsit să scrienişte inepţii comentatori neavizaţi, acum, la atâţia anide atunci – mai mult, persoane care probabil nici nuerau născute în 1969! Dar despre asta vom reveni,fiindcă este cazul să facem lumină într-o istorie încănescrisă a succeselor, dar şi a neîmplinirilor muziciiuşoare româneşti, aşa cum a fost ea, mai bună, maiÎmpreună cu C. Fugaru şi “Sincron”rea, dar făcândfericite milioane deoameni necăjiţi...Să revenim însă lapovestea începutăîn numărul anterior.După ce s-apregătit şi asusţinut examenulde admitere lafacultatea de...Medicină, LuminiţaDobrescu s-arăzgândit (şi bine afăcut, altminteri tepomeneşti că ov e d e a macum... primar general al Bucureştilor!) şi în 1966intră la Conservatorul “Ciprian Porumbescu”, lasecţia Pedagogie. Între timp, numeroasele apariţiila Radio şi TV fac din ea una dintre cele maiîndrăgite tinere soliste, aspirând la rangul devedetă autentică. În acelaşi an 1966 participăpentru prima oară la Festivalul de la Mamaia cupiesa lui Temistocle Popa “Băiete, băiete” şi tot înaceeaşi perioadă face parte din distribuţia showuluiTV “Omul şi camera”, realizat de ValeriuLazarov şipremiat lafestivalulproducţiilorde televizi u n e“Rose d’or”de la Montreux,în Elveţia. 1966se dovedeşte afi un an fastpentru LuminiţaDobrescu,invitatăsusţinăsăuÎntre A. Andreescu şiV. VeselovschiCu V. Lazarovsăprimulturneup e s t ehotare, înURSS, alături de formaţia condusă decompozitorul Horia Moculescu, cu concerte demare succes la Moscova, Leningrad sau Lvov,dar şi cel în care începe colaborarea cucompozitorul George Grigoriu, despre care vadeclara peste ani că a jucat, alături de ValeriuLazarov, un rol major în cariera sa. GeorgeGrigoriu i-a încredinţat în epocă numeroasemelodii care au devenit hit-uri, cum ar fi “Doarbăieţii sunt de vină” (1967), “Ceva, ceva s-aîntâmplat cu mine” (1966), “Câtă dragoste”(1967), “Ia din viaţă ce-i frumos” (1968), “Dacă nuiubeşti” (1968). Cum acestea sunt alese an de an24 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013

Cu G. Grigoriude concurenţi la festivalulinternaţional “George Grigoriu” de laBrăila, ar fi salutară, aşa cum ammai propus, invitarea artistei laediţia a X-a a festivalului, mai alescă ar urma să cânte alături deformaţia Ionel Tudor, cu care arealizat concertul de la Sala Radioşi dublul album premiat recent derevista noastră. Pe GeorgeGrigoriu, Luminiţa Dobrescu îlplasează în “Lumea melodiei eterneşi a senzualului”: “Gigi, aşa cum îlnumeau prietenii, era muzicianul cuun “nas” special, cu un fler aparteîntru descoperirea noilor talente.După debutul meu la TVR curenumitul “grup de liceence dinPajura”, un cvintet specializat înprelucrări de muzică popularăînfiinţat de profesorul nostru demuzică, Marin Teofil “Pufulete”, amfost remarcată de faimosulcompozitor George Grigoriu, ulteriorşi de realizatorii cunoscutei emisiuniTV de muzică uşoară dedescoperire a noilor talente, “Clubultinereţii”, regizorul Cornel Popa şiredactorul Ileana Pop. Întâlnireamea cu Gigi Grigoriu a fost unaamuzantă, aşa cum era el, direct,hazliu, şarmant fără limite. Când m-a văzut, în 1965, s-a uitat lung lamine şi m-a întrebat de ce sunt aşade slabă! Mi-a mărturisit apoi căadmira atât fizicul meu “nostim”, câtşi felul meu de a cânta. În scurt timpmi-a devenit bun prieten, mă sfătuiace şi cum să cânt, mă iniţia în acealume a cântecului, care urma să searate pentru mine ca o stradă plinăde surprize, bune şi rele, aşa cum eviaţa... De îndată mi-a încredinţat oACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013melodie scrisă special pentrumine şi căreia urma să-i fieconsacrat un “videoclip” (înfine, aşa cum arăta în epocă,în fapt o filmare mai aparte)pentru TVR, regizat de fratelesău Cezar Grigoriu. “Doarbăieţii sunt de vină” a devenitîn scurt timp un mare hit şi semenţine şi azi în topulmelodiilor îndrăgite ale “epociide aur a muzicii uşoareromâneşti”. Redactor al aceleiminunate producţii a fostregretatul Dan Mihăescu, iarcolaboratori în videoclip au fostcunoscuţii balerini Cornel şi DoinaPatrichi, Cristina Dan şi alţii. Potafirma cu convingere că am avut cuGeorge Grigoriu o colaborareabsolut prodigioasă, având învedere timpulscurt în care s-aderulat. Au urmatşi alte piese demare popularitate,cum ar fi “Dacă nuiubeşti”, cu careaveam săconcurez la“Cerbul de aur” în1969 şi care s-abucurat deaplauze furtunoasedin parteapublicului. Larecitalul meu de laCu P. Urmuzescu la“Cerbul de aur”File de legendăacelaşi festival, în 1970, am lansat“Câtă dragoste”, dar aş mai amintititluri cum ar fi “Ia din viaţă ce-ifrumos” sau “Dragostea e val demare”. George Grigoriu era un izvornesecat de inspiraţie muzicală, fiindconsiderat pe drept cuvânt unul dincei mai mari melodişti ai muziciiuşoare româneşti. Să nu uitămsuperbele melodii compuse de elpentru Doina Badea, MargaretaPâslaru sau Angela Similea. Dar,după cum se ştie, el nu semulţumea doar cu această muzicăimpropriu numită “uşoară”,compunând muzică de film, operetămuzică corală; iubea muzica clasicăşi ştia foarte bine să pigmentezeuneori creaţiile sale cucomplexitatea şi coloritul sensibil alacesteia. Am făcut înregistrările cupiesele lui fie la Radio, sub baghetamarelui dirijor Sile Dinicu, fie laElectrecord, cu Alexandru Imre sauGelu Solomonescu la pupitru. Dupăplecarea mea în Germania, lasfârşitul anului 1970, atât Grigoriucât şi eu am regretat întrerupereacolaborării noastre. Am rămas încontact, dar ne-am revăzut abia în1992: rămăsese la fel de tânăr, deinspirat, de hazliu şi de seducător!N-am apucat din păcate să-lreîntâlnesc şi să pornim o nouăcolaborare, el se decisese pentru oaltă dimensiune, dar în mod cert olume a muzicii eterne, care urma săse împletească cu marea sa creaţieterestră! Cu siguranţă ne vegheazăîn continuare şi a rămas o stea întrestele, care nu va înceta niciodată săstrălucească!”.Turneu peste hotare alături de Mihaela Mihai,Dan Spătaru, Luigi Ionescu, C. Drăghici25

Portret componisticHoriaMoculescuOctavian URSULESCUCine cunoaşte cu exactitateexistenţa tumultuoasă (nu nereferim la viaţa privată, să fie clar!)a lui Horia Moculescu? Probabildoar cei care au citit cu atenţiecartea sa biografică. Născut laRâmnicu-Vâlcea şi botezat şiNicolae, a făcut şcoala primară înoraşul natal, liceul la Bucureşti şiTurda, apoi a urmat, fără a susţineexamenul de stat, cursurileInstitutului de Mine din Petroşani(chiar că nu-l vedeam în mină!). Dela 25 de ani, din 1962, după cefusese 2 ani pianist-corepetitor laTeatrul de estradă din Deva,bazându-se şi pe lecţiile private depian din copilărie, devine artistliber-profesionist (şef de orchestră,solist vocal), fiind membru alUCMR din 1974. Sunt de-a dreptullegendare serile oferite în frunteaorchestrei sale la restaurantele“Ambasador” din Bucureşti (unde aavut-o invitată şi pe celebrabulgăroaică Lili Ivanova, aflatăatunci la începutul carierei; cubateristul veteran Micki Mănăilă amdepănat nu o dată, în Suedia,amintiri din acea perioadă) – între1963 şi 1969; “Modern” (1967-1974) şi “Marea Neagră” dinMamaia. A colindat lumea înfruntea propriei orchestre,întreprinzând turnee în Canada (de10 ori), SUA (de 7 ori), Bulgaria (4),URSS (3), Suedia (2), Israel,Danemarca, Cehoslovacia, RFG,Italia. Creaţia lui este absolutimpresionantă, cu peste 400 demelodii de muzică uşoară, muzicala 12 filme de lung-metraj, la unserial TV (“Pistruiatul”), la un filmde desene animate, la treispectacole de teatru. A semnat ocomedie muzicală, “Vrajadragostei”, la Teatrul muzical dinBraşov, două spectacole de revistăcu un ansamblu creat de el laRâmnicu-Vâlcea (cu unul din ele atriumfat în “Cântarea României”!),precum şi musical-ul “Sfânt şipăcătoşi” la Teatrul “Fantasio” dinConstanţa (texte de Dan Mihăescu,versurile cântecelor de CarmenAldea Vlad), care a cucerit nu maipuţin de 12 premii la Festivalulnaţional al teatrelor de revistă, în2000. Până în 1989 a fost unadevărat colecţionar de premii latoate concursurile naţionale(Mamaia, “Melodii”, “Şlagăre îndevenire”, “Cântarea României”),iar după aceea şi-a mai adăugat înpanoplie un Trofeu la Mamaia,două “Melodii ale anului”, înpostură de creator, dar i-a şi adusun Trofeu la Mamaiacompozitorului braşovean DanPavelescu, cântându-i piesa “Etoamnă în septembrie”. În anul2009 i-a fost conferit MarelePremiu al Uniunii Compozitorilor şiMuzicologilor. Dar şi pe planinternaţional a avut o sumedeniede recunoaşteri, cu premii cuceritela Moscova, Dresda, Los Angeles(toate – de creaţie) sau în Bulgaria,la festivalul “Orfeul de aur” din1988, pentru cea mai bunăorchestraţie a unui cântecbulgăresc. A avut peste 1000 deapariţii la TVR, fiind moderator lapeste 400 de emisiuni (realizeazăşi prezintă alături de actriţaAlexandra Velniciuc, la TVR2,“Atenţie, se cântă!”, singurulprogram profesionist consacratmuzicii uşoare de pe toate posturilenoastre TV; sperăm ca din toamnăsă ne reîntâlnim cu ea, fiindcă esteun unicat în materie). A îndeplinitdouă funcţii publice importante, dinambele plecând din postură dedemisionar: secretar al UniuniiCompozitorilor şi Muzicologilor(1990-1992) şi director alDepartamentului “Divertisment” alTVR (1997-2000). Dar... “Anul2000”, cunoscutul său şlagăr, i-aadus şi o bucurie: devenit “Loculpotrivit”, în versiunea hip-hop alui Guess Who, a fost cel maidifuzat hit al anului. În ultimiiani a făcut parte cu regularitatedin juriul celui mai puternicfestival de muzică uşoară dinţară, cel internaţional, “GeorgeGrigoriu”, de la Brăila; deasemenea este preşedintetradiţional al juriului la festivalul“Florentin Delmar” de laFocşani. Între distincţiile cucare Horia Moculescu semândreşte pe drept cuvânt:Ordinul “Meritul cultural” îngrad de Cavaler, Premiul deexcelenţă la “Romanian MusicAwards 2010”, premiul specialla Mamaia, în acelaşi an,pentru melodia “Vreau”,premiul I la festivalul de laMamaia, secţiunea Creaţie, în2012, pentru “Tăcerile de fier”.În sfârşit, de curând a fostdistins cu premiul“Compozitorul anului” (O viaţăînchinată cântecului) la gala anualăa premiilor revistei noastre.Este o sarcină extrem dedificilă să alegem doar câtevadintre melodiile de succes lansatede Horia Moculescu într-o carierăprodigioasă. Să încercăm, totuşi,începând cu 1971: “Ce vrei să facidin mine”, “Nu te mai vreau(Singurătatea mea)”, “De-ai fi tusalcie la mal” (piesă...respinsă laMamaia!!), “Fir de busuioc”,“Fluieraş de fag”, “Nopţile la rând”,“Pentru tot ce-a fost, îţimulţumesc!”, “Inima ta”, “Apă şifoc”, “Fântânile albastre”, “Mai dămio speranţă”, “Glasul meu,tăcerea ta”, “Prima iubire şi ultima”,colaborarea sa cu poetul MihaiMaximilian fiind cu adevăratexemplară. Pe 18 martie 2013Horia Moculescu a împlinit 76 deani. La mulţi ani, veşnic tinereHoria!26 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013

Un cântec pe adresa Dvs...ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 201327

MusicalO zi din viaţă…Octavian URSULESCUUn recent proiect al Facultăţii de arte de laUniversitatea “Ovidius” din Constanţa şi al Asociaţieieuropene “Interaxe” îmi stă foarte aproape de inimă,făcându-mă să-miamintesc că buniculmeu dinspre mamă,Cantili, era armân(rămân la părerea căeste incorect a sespune “aromân”, ca şicum le-am negacalitatea de româniadevăraţi, aşa cum audovedit mereu căsunt). De aceea n-amratat, la invitaţiaprietenilor Zoe şi StilaBeca, nici o apariţie aremarcabilului grupvocal “Vocea Pindului”– un model înpăstrarea tradiţiilormuzicale ale armânilor.Spectacolul la care mărefer, cu un conceptgrafic semnat Georgiana Vlahbei, poartă titlul “O zi dinCu I. CaramitruDumitru Lupu şi ceilalţi realizatori alături de protagoniştiviaţa aromânilor” şi îşi datorează calitatea unui colectivartistic de excepţie: Geo Dobre (regia), conf. univ. dr.Dumitru Lupu, lector univ. dr. Mirela Kozlovsky(pregătirea muzicală), conf. univ. dr. Daniela Hanţiu,Steliana Duliu-Bajdechi (coordonare proiect), aceastadin urmă semnând şi ideea spectacolului, realizat destudenţi ai specializărilor Pedagogie muzicală şi Artaspectacolului (Actorie) de la Facultatea de Arte aUniversităţii “Ovidius” din Constanţa, în frunte cu maivechea noastră cunoştinţă Eliza Nirlu, Ionuţ Dulgheriu(redactor la Radio Doina), Monica Ilie, Adrian Iosifides,Georgiana Rusu, Ana-Maria Anagnosti. Datorită lor şicolegilor lor, precum şi colaboratorilor (Ioana Iancu,Daniel Nancu), personajele Zoe, Costi, Maia, Papu,Maria, Nicu, Sia, Ianula, Stere, teti Leni prind viaţăconvingător, surprinzând osecvenţă din existenţa unoroameni harnici, purtaţi decolo-colo prin lume, darneuitându-şi limba,cântecele, dansurile,veşmintele, obiceiurile. Esteo felie de viaţă, uneoriveselă, alteori tristă, cudragoste şi cântec, bucurii şidans, bazată pe melodiilecompuse de Hrista Lupci,Cola Fudulea, Corina Badeaşi versurile semnate de KiraIorgoveanu-Mantu, ConstantinBelimace, NicolaeBatzaria. Cât de durerosrăsună în inima fiecăruiaversurile atât de profunde aleKirei Iorgoveanu-Mantu:“N-asprândimu tu tutâ lumea/Steaua a noastâ, ta s-tiaflămu/N-ampârţamu di soie ş-locuri/ Ş-fâr’ di tini naturnămu!” (Ne-am împrăştiat prin toată lumea/ Steauanoastră, ca să te găsim/ Ne-am despărţit de rude şi delocurile natale/ Şi fără tine ne-am întors…).28 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013

Amir şi povesteanespusă a cânteculuiOana GEORGESCUS-a născut în Khuzestan (în S-VIranului), cântă la setar şi tanbur(instrumente cu coarde), daf(instrument de percuţie), dar are şi ovoce dumnezeiască. A început săstudieze muzica în şcoala primară, iarde la 15 ani s-a dedicat chitarei clasice.Un an mai târziu a descoperit fiorulmistic, expresivitatea şi versatilitateasetarului – instrument străvechi persandin familia lăutei - de care s-aîndrăgostit iremediabil. A urmat pentruo scurtă perioadă cursurile Academieide Muzică din Esfahan, Iran, studiindsetar-ul (instrument principal) şi tanburul(secundar), după care s-a mutat înTeheran. Aici a studiat în particulartehnici de interpretare şi artaimprovizaţiei cu marimaeştri ai setar-ului, Cu G. Leşeprecum Behrad Tavakolişi Master MohammadReza Lotf, un renumitcompozitorşiinstrumentist, considerat„părintele unei noi esteticimuzicale în muzicatradiţională persană”.L-am descoperitpe muzicianul iranianAmir Heidarkhodaee prinintermediul IulieiCu I. GorneanuOaspeţiGorneanu, director artistic al Galeriei Galateca, care agăzduit expoziţia intitulată simbolic „Povestea nespusăa iei”. A iei româneşti, „un simbol identitar, ale căreisemne aşteaptă doar să fie desluşite şi asumate”.Pentru că semnele identitare ţesute şi cusute pe iaromânească, expunerea lor ţesografică şi a căror grafiese întâlneşte în arealulcaucaziano-caspicpersanajută lareconstituirea unei“gramatici” străvechicomune.În România, AmirHeidarkhodaee a cântatpentru prima dată înurmă cu doi ani cu ocaziaFestivalului Internaţional„George Enescu”, alăturide Grigore Leşe şi de alţitrei artişti iranieni. Apoi,Grigore Leşe l-a invitat înmai multe spectacole de referinţă unde au cântatîmpreună, pornind de la interferenţe sonorestrăvechi, româneşti şi persane. Manierainterpretativă originală a lui Amir, caracterizatăprin sensibilitate, delicateţe şi profunzime, sebazează mai mult pe improvizaţie. El porneştemereu de la sunete şi structuri muzicalestrăvechi, specifice muzicii tradiţionale persane.Repertoriul său include muzică tradiţionalăpersană, muzică sufi, piese instrumentale şiinstrumental-vocale pe versurile poeţilor OmarKhayyam, Saadi, Rumi şi Hafez, dar şi melodiivechi, ritualice, care marcau pragurile detrecere, ceremoniile şi evenimentele de seamădin viaţa de odinioară a grupurilor etniceBakhtiari şi Lori, triburi nomade din sud-vestulIranului.ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013 29

Gabi MATEIOaspeţiConcerteaparţinea unei locaţii din Havana, Cuba, undemuzicienii locali se întâlneau să cânte şi să danseze înanii ’40, dar numele a devenit sonor la nivelinternaţional în anii ’90, când Wim Wenders a filmatSteve VaiCelebrul chitarist Steve Vai a susţinut unconcert alături de Evolution Tempo Orchestra, condusăde George Natsis, la Arenele Romane, în contextulprimei ediţii a festivalului Eco Fest desfăşurat laBucureşti. Trupa românească PUBLIKA a deschisshow-ul şi a avut şi un invitat special, naistul NicolaeVoiculeţ, alături de care au cântat melodia “Undeeşti?”, dedicată victimelor accidentului din Muntenegruşi familiilor acestora. Au urmat fetele de la CvartetHynotique, cu câteva cover-uri instrumentale dupădocumentarul cu acelaşi nume. Seara a început, tot înritmuri latine, oferite de Analia Selis alături de trupa saşi soţul său, violoncenistul Răzvan Suma. SolistaIdania Valdés se remarcă prin eleganţă, apoi cu puţinînainte de jumătatea spectacolului alături de GuajiroMirabal, Barbarito Torres şi ceilalţi 12 instrumentişti dinorchestră şi-a făcut apariţia şi legendara OmaraPortuondo, 82 de ani, în paşi de cha cha şi bachata.După melodia “Quizás, Quizás”, pe scenă şi-a făcutapariţia şi Eliades Ochoa cu chitara sa, dând tonulpentru binecunoscuta melodie “Chan Chan”. Dupăconcertul organizat de Fundaţia Phoenix la Bucureşti,Orquesta Buena Vista Social Club a concertat la SalaSporturilor din Cluj-Napoca.melodii celebre. Artiştii din Evolution Tempo Orchestraşi-au făcut apariţia, interpretând “Frangelica”. Steve Vaişi-a mărturisit tristeţea în legătură cu încheiereaturneului alături de minunata orchestră, început pe 6iunie la Moscova. Din setlist-ul primei părti nu au lipsitmelodii ca: “The Murder”, “Gentle Ways”, “Whisperinga Prayer”, “The Attitude Song” sau “I’m Becoming”. În adoua jumătate a concertului mulţimea a avut parte depiesele de pe albumul “Fire Garden”, printre care “TheCrying Machine” şi “Fire Garden Suite”.Orquesta Buena Vista Social Club, legendelemuzicii cubanezeDeşi ne-au vizitat ţara de multe ori, de fiecaredată au reuşit să ne încânte. Iniţial acest numeJoe SatrianiPrima dată când chitaristul soseşte în România,concertul desfăşurat în faţa a peste 4000 de fani fiindorganizat de Events, iar în deschidere au cântat NicuPatoi & Platonic. Timp de jumătate de oră aceştia auoferit o surpriză foarte plăcută promovându-şi cuaceastă ocazie noul album, “Sweet Little 6String”.Celebrul chitarist Joe Satriani a început concertul întronotă mai soft, cu accente de blues pe melodia “Cool#9”, urmată de “Devil’s Slide”, “Flying in a Blue Dream”,“Unstoppable Momentum”, care dă şi titlul ultimuluialbum al chitaristului, lansat recent. Show-ul acontinuat cu unele dintre cele mai apreciate şi maiascultate melodii ale virtuozului chitarei, printre care:“The Crush of Love”, “Satch Boogie”, “Shine OnAmerican Dreamer”, “Cryin’” sau “Always with me,always with you”. Satriani a fost acompaniat pe scenăde Mike Keneally (clape), Bryan Beller (chitară bass) şiMarco Minnemann (tobe). Chitaristul american a fost30 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013

Oaspeţischimbat diferite ţinute în funcţie de mesajul fiecăreipiese şi a oferit multe momente teatrale în care intră fieîn rolul unei femei părăsite aflate într-un spital denebuni, fie al unui bărbat ce îşi căută prietenul, “MonVieux Lucien”. Titlul primei piese a fost “Mon Dieu”,urmată de cântece celebre - “Padam Padam” sau “Lavie en rose”, pe fundalul căreia doi dansatoriprofesionişti au creat pe scenă o adevărată poveste deiubire. Spre final, pe un ecran imens amplasat înspatele scenei se aude vocea originală a lui Piaf şiimagini din viaţa şansonistei, “Je ne regrette rien”.recunoscut ca un muzician de mare clasă la nivelinstrumental, mai ales o dată cu lansarea albumului“Surfing with the alien”, la începutul anilor ’80.Versatilitatea şi creativitatea sa în ceea ce priveşte artade a cânta şi de a compune piese la chitară i-au adusnumeroase elogii din partea multor artişti faimoşi,majoritatea devenindu-i strânşi colaboratori.Patricia KaasSala Palatului plină până la refuz, cu mulţi faniîn picioare la concertul “Kaas chante Piaf” - în care afost recreată atmosfera Parisului postbelic. Artista aSolista a fost înduplecată şi s-a întors pentru a oferibis-ul mult aşteptat, “Rien de rien”.Michael Bolton la Sala PalatuluiAl cincilea spectacol susţinut în România şial treilea în Bucureşti, organizat de MEI ConcertsEntertainment şi desfăşurat cu “casa închisă”.Seara a fost deschisă cu un show de 20 de minutede către Diana Matei şi Taraful Cleante, alături depatru dansatori, Diana fiind aleasă chiar de Boltonsă evolueze în deschiderea concertului său. Artistula interpretat cele mai cunoscute melodii dedragoste din repertoriul său, concertul debutând cupiesa “Soul Provider” urmată de “To LoveSomebody”, “Sitting On the Dock of The Bay”, “YouDon’t Know Me” şi “Sweet Home Chicago”.Urmează momente cu saxofonistul Jason PetersonDelaire, cu ritmuri de blues şi jazz, apoi Bolton arevenit pe scenă, de data aceasta nu singur, ciînsoţit de fermecătoarea cântăreaţă KellyLevesque, alături de care a cântat în duet pemajoritatea pieselor ce au urmat. “Make You FeelMy Love”, “Ain’t No Mountain High Enough”,“Nessun Dorma”, un omagiu adus marelui tenorLuciano Pavarotti, care a avut un rol covârşitor înviaţa de artist a lui Michael Bolton.ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013 31

Dan CHIRIAC32În ţarăEvenimenteFestivalul de Muzică Folk (Râmnicu Sărat)La Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu“ (fostaCasă de cultură) din Râmnicu Sărat s-a desfăşuratprima ediţie a Festivalului de Muzică Folk „Vali Sterian”.Evenimentul, organizat împreună cu Consiliul Local, areAdela Titesculoc la iniţiativa a doi iubitori de muzică din Rm. Sărat,Cornel Tudose şi Dan Manciulea. Festivalul şi-a propussă promoveze spiritul şi mesajulmuzicii lui Valeriu Sterian,precum şi să descopere noitalente interpretative şi creativeale muzicii folk. La concurs, carese adresează interpreţilor (cuvârsta între 14 şi 45 de ani), careprezintă creaţii folk proprii oriinterpretări ale unor cântece dinrepertoriul lui Valeriu Sterian, s-au prezentat: Băiţel Ana Maria,Băiţel Liviu, Cismaru Raluca,David Johnatan, grupulDescântec, Dumitru Ana,Maiteiciuc Ioan, grupul MoldaviaFolk, Moraru Ioana, Petcu Vali,Şercău Robert, Ţiţescu Adela,Ţiţescu Cristina. (Locul RalucăiCismaru, care s-a retras dinconcurs, a fost luat de DavidJohnatan, următorul în ordineapunctajelor de la preselecţie).Eugen CristeaCei de mai sus au concurat pentru următoarele premii:Trofeul Vali Sterian – 2000 de lei, Premiul I – 1500 de lei,Premiul II – 1000 de lei, Premiul III – 500 de lei,Menţiune – 300 de lei, Premiul “Cântec de oameni”(pentru cea mai bună interpretare a unui cântec al luiVali Sterian) – 1000 de lei.La această primă ediţie, prof. Constantin Sterian,tatăl artistului, a avut o emoţionantă intervenţie, spunândsimplu: “În două săptămâni s-a dus, dar muzica lui arămas şi o mulţime de oameni nu l-au uitat pentru asta”.La prima ediţie a Festivalului de muzică folk,Trofeul Vali Sterian a fost câştigat de grupul Descântecdin Iaşi. Premiul pentru cea mai reuşită interpretare aunei piese din repertoriul lui ValiSterian a avut un laureat surpriză.Johnathan David din Ţara Galilor estabilit de trei ani în Bucureşti şicunoaşte limba română “un pic” (dupăcum recunoaşte chiar el). Cu toateacestea, a cântat cu multă trăire şiimpresionant de corect - în româneşte!- celebra melodie “Nopţi” (cunoscută şisub numele “Vino Doamne!”). De laVali Sterian s-au mai cântat în concurspiesele “Cântec de oameni” şi“Antirăzboinica”. Adela Ţiţescu dinPloieşti, laureată la mai multeconcursuri folk în 2012, a câştigatPremiul I. După mai mulţi ani petrecuţipe mare, Vali Petcu din Constanţa arevenit pe uscat şi de la Rm Sărat s-aîntors acasă cu Premiul al II-lea.Folkistul rocker Robert Şercău dinBucureşti a luat Premiul al III-lea iarAna Maria Băiţel, din Eforie Nord, menţiune.Festivalul Rock în ParcLa Arenele Române din Parcul Carol – Bucureştis-a desfăşurat un adevărat regal de rock. 15 dintre celemai bune formaţii autohtone ale momentului au urcat peACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013

scenă în cadrul Festivalului Rock înParc, cel mai important evenimentmuzical cu intrare liberă. Important,deoarece am putut vedea la lucrudouă legende care au schimbatcursul muzicii moderne: The Troggsşi The Animals. În calitate de invitaţispeciali au fost cei de la Riff, careau încântat cu piese precum „În locde bun rămas”, „Cercul vieţii” sau„Ochii tăi”. Spectatorii au avut partede muzică pentru toate gusturile:heavy metal, punk rock, blues rock,progressive, pop rock şi classicrock.Iată formaţiile participante:în prima zi – Vespera, Rock4ce,Reborn, Red Cat Bone, PlastikCharm, George Sărluceanu, TudorTurcu feat. The Colours, TheTroggs. În a doua zi: DinUmbră,Loungerie II, 9,7 Richter, Justanother lie, Burning Table, Stema,Clar de lună, Riff, The Animals.Festivalul Rock în Parc afost filmat şi va fi difuzat de TVR 2,în calitate de co-producător alacestui eveniment. Spectacolul esteprezentat de Centrul Cultural pentruUNESCO „Nicolae Bălcescu” şiPrimăria sectorului 4, organizat dePhoenix Entertainment şi SfinxExperience.Mihai ANTONFlashAMNA lansează o nouă colaborare pe ritmuride club. Piesa “Tonight”, semnată SONIC-E &WOOLHOUSE feat. Amna, vă va surprinde cu ritmurilecunoscutului joc - Tetris - accentuate de aromeleelectrizante de dance. SONIC-E & WOOLHOUSE, DJproducătorioriginari din Olanda sunt celebri în lumeacluburilor de peste 10 ani, iar Amna are o ascensiuneputernică in ultimii ani. Pornind de la hitul “Tell MeWhy”, ea a devenit bine cunoscută în Polonia siSpania. Hiturile au continuat să curgă şi au dus-o astfeldin Europa spre America Centrală şi de Sud - acolounde a susţinut deja concerte, Africa si Asia - a lansatprimul său album în Japonia, materialul ajungând pânăpe primul loc în topul vânzărilor.KARYNA, tânăra artistă cu voce senzuală,apare în industria muzicală cu single-ul “If You ReallyWant Me”. Piesa este o colaborare cu un alt artist careeste în plină ascensiune pe scena muzicală - AndreiFolk fără vârstăEvenimentul organizat deRadio România Actualităţi şiBucureşti fm, constând înconcursuri folk prin unităţile deînvăţământ, are câţiva ani buni deexistenţă. Aşa că putem face omini-retrospectivă a două dintrecele mai reuşite ediţii.Abia după 6 ani după toateliceele de top ale Capitalei, s-aajuns la Colegiul Naţional„Cantemir Vodă”. De mare ajutor afost doamna profesoară de fizicăOana Bobeanu, care are şipregătire muzicală, care a selectatelevii. S-a «deschis» cu un recital alunuia din membrii juriului, MirceaVintilă, au urmat premianţii dinmanifestarea anterioară, de lacolegiul Gh. Şincai, apoi au urcat pescenă „cantemiriştii”: 15 la număr,împărţiţi în 12 intrări. Multe surprizeplăcute, repertorii interesante. Dinpăcate o singură participare lasecţiunea Creaţie. Toţi au primitinstrumente muzicale oferite desponsorul SC Hora Reghin SA. Înfinal, mult aşteptatele recitaluri: alealtor membri ai juriului: actorul -cantautor Eugen Cristea şi coprezentatoareaMaria Gheorghiu,iar concurenţii au fost invitaţi laÎn ţarăemisiunea în direct de la BucureştiFM a Mariei Gheorghiu.Pentru cunoscătorii vieţiifolkului şi rockului nostru nu este otaină faptul că numeroşi muzicieniai acestor stiluri provin din zonaştiinţifică-reală a pregătirii. Astfelîncât a fost firească revenirea“caravanei” manifestărilor „Folk fărăvârstă” – Ediţia a VI-a, cu un nouspectacol – concurs în sala defestivităţi a Complexului studenţesc„LEU” (adică la studenţiielectronişti, sală dotată cu facilităţipentru spectacole, 400 despectatori !).În prima parte, cu ajutorulprezentatoarei şi producătoareimanifestării, Manuella Popescu(ingineră... electronistă), a avut locconcursul de creaţie şi interpretare:s-au prezentat la “start” nu maipuţin de 20 de studenţi. Cea de adoua parte a manifestării a fostrezervată unui bogat segment alrecitalurilor. cu nu mai puţin de 4“nume grele”: Mircea Vintilă, DucuBertzi, Ovidiu Mihăilescu (toţi trei...ingineri) şi Ţapinarii.Leonte. Karyna amuncit de micăpentru succesulei, participând lazeci de competiţiinaţionale şiinternaţionaleunde a fostrecompensată cupremii şi distincţii.Versurile pieseivorbesc despreîncercările pecare le-ai facepentru dragoste şilimitele pe careeşti dispus să ledepăşeşti pentrucelălalt. AndreiAmna Leonte, marelecâştigător alprimului concurs de talente din ultimii ani, a acceptat cudrag să fie prezent pe această piesă.ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 201333

CD-uriFuego:„O lacrimă decântec”În 13 ani de activitate la celmai înalt nivel al popularităţii,Fuego a lansat nu mai puţin de 26de albume, cele mai multe distinsecu discuri de aur sau de platină!Anul acesta a propus numeroşilorsăi admiratori CD-ul “Trandafiri îndar”, împreună cu ziarul“Libertatea”, precum şi dublulalbum “O lacrimă de cântec”, editatde Euromusic Cluj-Napoca şinumărând revista noastră întrepartenerii media. Susţinut deMonsson Group şi de ProximaModa şi Lulyon (Elena Stoica, mareiubitoare de artă, semnează o partedin ţinutele de scenă ale artistului),albumul este unul cuceritor şiechilibrat, cu piese de toatefacturile, evidenţiind calităţileinterpretative de excepţie ale luiPaul Surugiu-Fuego, celecomponistice şi literare, dar şi celeactoriceşti, cu două momentepoetice de mare sensibilitate. Aşacum era de aşteptat (Fuego esteArtist al poporului în RepublicaMoldova!), bună parte din melodiiaparţine compozitorilor de laChişinău: Maria Stoianov (nu maipuţin de 8 titluri), Ilie Gorincioi (4),Eugenia Carabut Andrieş, cărora lise adaugă Fuego însuşi (cu 5creaţii), colaboratorul său denădejde Marius Cristi Popa (tot 5),Stelian Ene (autor din Odobeşti,descoperit de Alexandru Jula). Nulipsesc două mari şlagăre, “Ocăsuţă la marginea satului” deMarina Voica şi “Nu m-am gândit ladespărţire” de Dan Dimitriu. Întreautorii versurilor: Grigore Vieru,George Ţărnea, Carmen AldeaVlad, Rodica Elena Lupu.Orchestraţii: Lilian Vlas, VitalieAndrieş, Alexandru Malschi, IlieGorincioi, Victor Panfilov, MirceaGuţu, Marius Cristi Popa, SergiuMustaţă. Superbe cântece dedragoste, un booklet elegant, cufotografii de Costin Lungoci,selecţie inspirată – într-un cuvântun dublu album care cu siguranţăva înregistra un nou tiraj-record,obişnuit de-acum pentru Fuego.Alexandru Andrieş:„Excelsior03.12.2012”Înregistrarea unuia dintretradiţionalele concerte desfăşurateanual, în decembrie, alecantautorului, de data aceasta laTeatrul Excelsior. Formaţia deacompaniament este mai redusă şiare altă componenţă decât celeconvocate deobicei: Berti Barbera,Dan Byron, Dan Georgescu, MariaIoana Mântulescu, SorinRomanescu. Şi repertoriul, compusdin 15 cântece, este aparte: suntdoar versiuni în limba română aleunor cântece americane scrise maiales de Bob Dylan (4), JamesTaylor (6) şi Randy Newman (2).Inedită este participarea lui MirceaCărtărescu, traducătorul unoradintre textele lui Dylan. Ca deobicei, excelentele înregistrări dinconcert, mixajele şi masteringulaparţin vechiului său colaboratorVictor Panfilov (Real sound & videostudio). Editat în format elegantdigipack (grafica - Andrieş) de cătreA & A Records, albumul seconstituie într-o interesantăadăugire la impresionanta zestrediscografică a arhitectului–muzicianZdob şi Zdub:„Basta Mafia!”Albumul cunoscutei formaţiidin Republica Moldova, înregistratla Berlin şi Chişinău, conţine 15cântece (13 plus două bonustracks) şi apare la Media ProMusic.Grupul îşi păstrează formula desextet care îi asigură sonoritateaaparte (mai ale datorită secţiei desuflători): Roman Iagupov (voce),Mihai Gincu (bass, sitar, pian),Sveatoslav Status (chitare), AndreiCebotari (percuţie), Victor Dandes(trombon), Valeriu Mazilu(trompetă). Au şi colaboratorinumeroşi, astfel încât orchestraţiilesunt dense, plutind între diversestiluri, rockul cu influenţe etno fiindmajoritar. Muzicalitate de invidiat,texte interesante în limba română,cântate cu un accent lesne derecunoscut: o formaţie cupersonalitate clară, merit greu degăsit în lumea globalizată a muziciiactuale.Mirabela Dauer şiRaoul:„Îţi mulţumesc”Nu întâmplător acest album,apărut la casa Big Man, estesubintitulat „Eu mi-am legat destinulde al tău…” – cuvinte derecunoştinţă din partea lui Raoul(Rareş Borlea) adresate mariinoastre interprete Mirabela Dauer.De câţiva ani buni de zile, întradevăr,destinul lor artistic estestrâns legat, prin numeroaseconcerte şi mai ales albume. Depildă, pe acest nou CD Raoul, mai34 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 2013

în formă parcă decât oricând,semnează, muzică şi text, nu maipuţin de 9 piese, la care se adăugăversurile la două melodii străine(din spaţiul ex-iugoslav, atât dedrag lui). Adăugaţi 3 cântece dinrepertoriul popular şi rezultă unalbum compact, cu 14 titluri, dintrecare 10 duete şi câte 2 solisticepentru fiecare protagonist.Orchestraţii: Alexandru Malschi,Jimmy El Lako, George Călin.Înafara piesei titulare se reţinmelodii cum ar fi „Nopţi albastre”,„Inima mea”, „În urma ta”, „E nevoiede iubire”, „Chiar dacă”, „Fiesta”.Irina Popa,Cornel Cristei:„The Dream”incorect să numim rezultatul doar“jazz”, căci aveam de-a face, aşacum inspirat ni se prezintă discul,“un savuros cocktail vocalinstrumental,unde suntemprovocaţi să degustăm rafinateleamestecuri de soft-electro, groove,funky, pop-rock, soul şi blues. Untot unitar, într-un anume ambient,impregnat de parfumul anilor ’80 şiadus la o reală dimensiune aprezentului tehnic şi conceptual, caun adevărat model de fusion”. Încăo reuşită a casei de producţie SoftRecords.Emeric Set:„Târziu”Emeric Imre s-a născut în1965 la Cluj Napoca, începe săstudieze vioara din clasa I, iar dinclasa a VIII-a - chitara. In 1984 adebutat la Cenaclul Flacăra,împreună cu Ghiţa Cucui şi LiviuRobu, cu care forma grupulNotorius, apoi pleacă „în armată”,CD-uriAcest al doilea disc al săuconţine 10 piese compuse de elpentru voce şi chitară (plus vechiulsău hit “Nebun de alb”), piese puseîn valoare şi îmbogăţite stilistic prinidei muzicale şi sonorităţi proprii decătre grup, îngemănarea stilistică şiestetica muzicală a albumului fiindrezultatul unei conlucrări a tuturorcomponenţilor, cu finalitate într-ofuziune a genurilor folk, pop şi rock.Înregistrat la Cluj în studioul luiSandy Deac (Desperado), acestdisc a fost lansat cu sprijinulAsociaţiei “Mişcarea deRezistenţă”.Daniel Silvian Petre& Emil Kindlein:„Overdose &Napalm d’Or”Iniţiativă a doi artiştitimişoreni – D.S.Petre (liderulfostului grup Survolaj) şi mai tânărulsău coleg E. Kindlein. Stilul estefolk – primul interpretează 10cântece într-o manieră simplă(voce, chitară), al doilea – 9, cuorchestraţii mai bogate (muzicuţă,bongos, blockflote, xilofon), toateColaborare dintre o tânărăvoce multi-premiată - Irina POPA(cunoscută din formaţia Amadeus şicâştigătoare a trofeului “Mamaia”2008) şi un “veteran” - CornelCRISTEI (claviaturi, fost lider în anii’70 al formaţiei ieşene Ethos,component al grupurilor Electrecordsau Roşu şi Negru), autor (muzicăşi text) al celor 10 piese. Ar fidar între 1992 şi 2000 şi-a reluatactivitatea alături de CenaclulFlacăra. Organizează seri de folk şiîmpreună cu doi asociaţi, Marius şiRelu, reuşeşte să pună la punct ooază de “întâmplări reale” şimelodioase, clubul „Autograf”. În2006 lansează albumul „Nebun dealb”, înregistrat împreună cu Jimi ElLako (vioară şi chitară), Roje(clape) şi Sebi Lazăr (percuţie) înstudioul primului. Îşi alcătuieştegrupul “Emeric şi Prietenii” caredevine Emeric Set, compus dinEmeric Imre – chitară acustică şivoce, Răzvan Krivach - voce şichitară electrică, Adelina Boloţ –voce, Sorin Zamfir – percuţie şiGabi Ghiţă - clape.pe versurile lui Petre, apărute încele două volume cu titlurileindicate pe mapa discului. Muzicaeste scrisă de cei doi, iarînregistrările şi mixajul lui Kindlein(Gong Mobile Studio). Doi animatoriai vieţii culturale bănăţene (şi nunumai), cu o mostră de folkalternativ care prinde viaţă pe altecoordonate în show-ul lor foarteinteresant.Pagini deFlorin-Silviu URSULESCUACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 8 August 201335

ŞtiriEMIL LASSARIA, DJ-ul român care a spulberatrecordurile audienţelor online şi generează milioane devizualizări odată cu lansarea unui nou material, neincită cu un nou single. Aşadar, unul dintre cei maiapreciaţi DJ ai scenei dance de la noi din ţară, iarCaitylin nu este la prima colaborare cu talentatul DJ.“Tu Amor” - primul lor single în această formulă, le-aadus celor doi numeroase concerte, nu doar înRomânia ci şi în Grecia, Turcia şi întreaga zonămediterană.ANDRA a primit Discul de Platină pentruvânzări de peste 10.000 de unităţi ale albumului“Inevitabil va fi bine”, care marchează şase ani decolaborare cu MediaPro Music. “Sunt extrem debucuroasă că am reuşit să primesc discul de platinădupă un timp atât de scurt de la lansare”, a declarat“Inevitabil va fi bine” conţine şi câteva featuring-uriinedite, cu VUNK, Marcel Pavel şi What’s Up.MARIA RADU revine în forţă pe piaţa muzicalăcu un nou single – „În Dacia ta”, o piesă funky-pop, cuinfluenţe reggae, care beneficiază de un videoclip plinde culoare, în regia lui Costas Ivanov. Videoclipul areintegrate versurile piesei pentru ca fanii artistei să poatăfredona piesa la fel ca în faţa unui monitor de karaoke(lyric video). “…ai o inimă mare/ aşa că nu contează/ căai buzunare goale/ vreau să-mi umpli viaţa/ şi nu locu”de parcare” . Complet schimbat, look-ul artistei esteunul rebel, rupt parcă din clipurile anilor ‘80RADIO KILLER şi JUNIOR CALDERA –„Beautiful People”. După “Middle of the night”, LeeHeart şi Paul Damixie de la Radio Killer ne oferă unsingle în colaborare cu Junior Caldera - “Beautifulpeople”. Adică acei oameni care ne transmit energia lorpozitivă la fiecare concert - spune Lee Heart. Iar JuniorCaldera este unul dintre cei mai talentaţi DJ-i francezi,făcându-se remarcat prin colaborarea cu Sophie Ellis-Bextor. De asemenea, este renumit pentruartista. Noul album oferă fanilor 12 piese originale şidouă remixuri, printre care şi hiturile “Abelia”,“Something New”, “Telephone” sau “What About Us”.REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE UNIUNEACOMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIAACTUALITATEAMUZICALĂRedactori:Mihai COSMAOctavian URSULESCUEditorialist: Liviu DĂNCEANUŞef de producţie: Costin ASLAMSemnează în acest număr:Grigore CONSTANTINESCU,Luminiţa CONSTANTINESCU, Cleopatra DAVID,Andreea DRAGU, Anca FLOREA, Oana GEORGESCU,Sorin LERESCU, Florian LUNGU, Carmen MANEA,Doina MOGA, Mariana POPESCU, Mădălin STĂNESCU,Florin-Silviu URSULESCUwww.ucmr.org.roAdresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67E-mail: em@edituramuzicala.ro, editura@unmb.roTIPOGRAFIA - ERICOM PRINT SRLTEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742xnumeroasele remixuri realizate pentru artişti ca JanetJackson, Enrique Iglesias sau Pussycat Dolls. RadioKiller este primul proiect de DJ din România care s-aauzit la BBC Radio One cu single-ul “Lonely Heart”.CARGO a susţinut un spectacol la Timişoara,pe platoul din faţa stadionului Dan Păltinişanu, cu peste40.000 de spectatori, care au avut ocazia să ascultecele mai bune piese ale formaţiei, timp de peste o orăşi jumătate. Din regia spectacolului a făcut parte şimomentul de la melodia “Călare pe motoare”, cândmotocicliştii au putut urca pe marginea scenei cumotoarele, pe rampe speciale. La noua piesă Cargo,“Nu mă lăsa să-mi fie dor”, solistul trupei, Adi Igrişan, afost ridicat deasupra mulţimii cu ajutorul unui elevator.Adina, tânără rockeriţă foarte talentată, a fost pentru ozi membru al formaţiei şi a avut ocazia să cânte piesa“Aproape de voi” alături de ei. Fanii prezenţi la concerts-au mai putut bucura şi de alte efecte: flăcări, o perdeade artificii, un show de lumini impresionant şi tunuri deconfetti, 3 ecrane imense cu compoziţii surprinzătoarede culori şi imagini. Cargo înseamnă Adi Bărar –chitară, Adrian Igrişan (Baciu) – voce, Tavi Pilan – tobe,Ionuţ Cârjă – clape şi Florin Barbu – bass.Mihai ANTON