PAGI I ASTRO OMICE - Societatea Astronomica Andromeda

CuprinsAstrofotografie – monturi adecvate pentru astrofotografie pag. 3Sistemul Solar – Venus pag. 5Teoria Big-Bang pag. 11Reportaj - Photokina 2010 pag. 18Ştiri din astronomie pag. 24Calendar astronomic – recomandările lunii pag. 28RedacțiaRedactor sefRedactoriDesign- HoraŃius Flueraş;- Mihai Boacă, Lucian Hudin, Tiberiu Clipici, Tarfin Chiorean;- Magda Nowotny, Laurențiu StanciuContactcontact@astrocluj.ro; www.skywatcher.ro; www.astrocluj.ro;1

adaptoare, inele, şine de prindere şicamere foto care contribuie şi ele lagreutatea finală a ansamblului. Astfel,greutatea telescopului principal va fiîntotdeauna mai mică decât valorilede mai sus tocmaipentru a lasa o marjă de libertatepentru instalarea accesoriilornecesare fără a depăşi limitastabilităŃii monturii. Monturileexistente nu sunt perfecte datoritaerorilor admise în procesul defabricaŃie în prelucrarea părŃilormecanice şi ale motoarelor monturii,astfel că orice montură, oricat debine aliniată polar, va avea erori deurmărire ce se aculumeaza în timpulexpunerilor lungi. Pentrureducerea erorilor de urmărire,montura trebuie să fie ghidată cu unsistem manual sau automat de ghidaj.De asemenea pentru reducereaerorilor se poate apela la rutina dereducere a erorilor periodicemecanice ale monturii implementatăîn softul monturilor cu goto. Înnumărul următor vom începediscuŃia despre camerele ccd şifotografice folosite pentruastrofotografie.Sistemul Solar – VenusA doua planeta de la Soarede Magda NowotnyDate planetareOrbitaSemiaxa mare 108,208930 kmDistanŃa la periheliu 107,476259 kmDistanŃa la afeliu 108,942109 kmExcentricitatea 0,0068Argumentul periheliului 54,85229°Perioada siderală 224,70069 zilePerioada sinodică 583,92 zileViteza medie pe orbită 35,02 km/sDate fiziceRaza medie 6051,8 ± 1,0 km[1]Turtirea < 0.0002 [1]Aria suprafeŃei 4,60×108 km²Volumul 9,38×1011 km³Masa 4,8685×1024 kgAcceleraŃia gravitaŃională la suprafaŃă 8,87m/s²Perioada rotaŃiei siderale 243,0185 zileÎnclinarea ecuatorului pe orbită 177,36°Imagine: Panorama trimisa in 1975 de Venera 9.Adevarata culoare a imaginilor era rosie, datoritarefecsiei norilor pe suprafata planetei. Adevarataculoare a peisajului pe Venus este insa culoarea dinpozele prelucrate. datorita suprafetei stancoase si astratului racit din lava (cenusiu).Venus a fost dintotdeauna oprovocare pentru astronomi. Chiar şicu cele mai performante telescoape,Venus este a doua planetă de laSoare şi cea mai apropiată planetă dePământ (38,2 milioane de kilometrii).Romanii au observat că prima stea aserii şi ultima stea a dimineŃii, este celmai strălucitor obiect de pe cerul desuprafaŃa planetei este imposibil deobservat de pe Pamant, Venus fiindacoperită în totalitate de un stratnopŃii după Lună şi fascinaŃi defrumuseŃea acestuia, au denumitplaneta în onoarea zeiŃei frumuseŃii şia iubirii, Venus.dens şi gros de nori, ce reflectăaproape 60% din lumina solară.5

Venus vazută printr-un telescop de 20 cm.Cu ochiul liber sau cubinoclul, planeta poate fi observatăca o stea foarte stralucitoare. Înfazele lunare ale planetei şi înmomentele în care se apropie dePământ, planeta poate fi observată cuun telescop de dimensiuni mici, însăaceasta va aparea ca un disc(semidisc) fără detalii planetare.Venus vazută de sonda spaŃiaăa Express în 15 mai2006 la o distanŃă de 66,500km depărtare. Imaginea acaptat Polul Sud al planetei, aproape centra.Din cauza acesteiimposibilităŃi de observare a planetei,încă din antichitate astronomii şi-auimaginat planeta Venus, ca o sorăgeamănă a Pământului, plină devegetaŃie, mări şi oceane. Dateletrimise de sonda spaŃială amercianăMariner 2, care a trecut pe lângăVenus la o distanŃă de 34 de mii dekilometrii în 1962, au spulberat visele6cercetătorilor, dezvăluind o planetătotal diferită de Pământ. După câtevaîncercări de a ateriza pe Venus, pe 21octombrie 1975, sonda ruseascăVenera 9 trimite prima poză directde pe suprafaŃa planetei. De-a lungulanilor, peste 20 de misiuni au fosttrimise să exploreze planeta, cea mairecentă misiune a fost lansată deAgenŃia SpaŃială Japoneză JAXA, pe28 iunie 2010. Sonda spaŃială“AKATSUKI” (Planeta – C), vaintra în orbita lui Venus pe 7Decembrie 2010, iar cercetătoriisperă că sonda va oferi noi datelegate de clima şi atmosfera planetei.CondiŃiile extreme aleplanetei Venus sunt explicate de unnumăr mare de cercetători printr-unfenomen întâlnit pe Pământ subdenumirea de ”încălzirea globală”,cauzată de efectul de seră. PePământ, efectul de seră se formeazădin cauza unor gaze, cum ar fi CO 2(dioxidul de carbon) care se ridică înatmosferă şi împiedică razele solaresă iasă. Acest proces duce la oîncălzire a temperaturii suprafeŃeiplanetei. Asemeni Pământului,efectul de seră pe Venus este cauzatde CO 2 .Fotografiile şi cartografierilefăcute de sondele care au exploratplaneta, au arătat că suprafaŃa luiVenus este presărată cu câteva mii devulcani de dimensiuni mult mai maridecât cei de pe Pământ (0,8 până la240 kilometrii în diametru; cel maimare vulcan de pe Pământ, MaunaLoa în Hawaii are un diametru de0,017 kilometrii). Timp de milioanede ani erupŃiile vulcanice au aruncatîn atmosfera cantiŃăŃi impresionantede dioxid de carbon iar ultimele datetransmise de sonda spaŃială Express,în August 2010, au confirmatexistenŃa activităŃii vulcanice.Atmosfera planetei este compusă din98% dioxid de carbon (CO 2 ). Restulde 2% este compus din dioxid desulf (SO 2 ), nitrogen (N), monoxid decarbon (CO), neon (Ne) şi vapori deapă. Presiunea atmosferică exercitatăeste de 93 de ori mai mare decât ceade pe Pământ (9.122 kilopascali faŃăde 101 kilopascali pe Pamant). Gazeledin atmosferă au format norigroşi şi denşi de acid sufuric careînconjoară întreaga planetă. Deşi laînceput unii oameni de ştiinŃăsuŃineau ca furtunile pe Venus nuseamănă cu cele de pe Pământ,ultimele studii au arătat că seaseamană unor furtuni obişnuite,există descărcări electrice cu tuneteputernice, în special la altitudini maridin atmosferă şi precipitaŃii. Acesteadin urmă sunt din acid sufluric, însătemperatura ridicată evaporă

precipitaŃiile înainte ca acestea săatingă suprafaŃa planetei. Pe Venusviteza vântului poate ajunge la peste380 de kilometrii/oră, norii potînconjura planeta în mai puŃin de 4ore, spre poli vântul dispare şi sprestraturile exterioare ale atmostefereivântul încetineşte, ajungând la 5km/oră. Temperatura la exteriorulatmosferei atinge 13ºC, însă lasuprafaŃă temperatura se ridică lapeste 470ºC.În 21 Septembrie 2010, la CongresulEuropean de ŞtiinŃă Planetara(EPSC) din Roma, Italia, a fostpropusă o nouă teorie conformcăreia atmosfera încinsă a planeteiVenus ajută la răcirea interiorului.Cercetătorii consideră că temperaturaplanetei a fost mult mai ridicată întrecut şi că în prezent planeta treceprintr-o perioadă de răcire. Efectulde seră cauzat de gazele vulcanicecare au încălzit atmosfera şi suprafaŃaa crescut în acelaşi timp numărul deerupŃii vulcanice şi deversări alemagmei pe suprafaŃa planetei. Lavavulcanică a cauzat pierdereaproprietăŃii izolante termice a crustei;implicit acest fenomen a dus larăcirea magmei din interiorulplanetei, rezultând astfel odescreştere în activitatea vulcanică.Harta temperaturilor pe Venus în emisfera sudică din perioada mai 2006- decembrie 2007 - realizată de sonda Venus Express. Zonele în rosu reprezintă zonelecele mai joase si cu temperaturi de peste 442 0 C iar zonele albastre reprezintă zonele cele mai inalte cu temperaturi sub 422 0 C.7

Pancake Domes in Alpha Regio. Diametrul domuriloreste de aproximativ 25km, cei mai inalti atingand 750 m.Yavine Corona Rezultat al “coroanelor“ si al domurilor,aceste striatii pe suprafata planetei se numesc “nova“.Cel mai lung canal din sistemul Solar.Lungimea atinge 6,800 km si latimea in medieatinge 1,8 km.“Arachnoids “ numele provine de la formaasemanatoare unei plase de paianjen. Dimensiunileating 150 km. Structurile sunt de natura vulcanica.Suprafaţa planetei, spredeosebire de cea a Lunii, a lui Marte sauMercur, prezintă un număr scăzut decratere cauzate de impacte cu alteobiecte şi de aceea ar fi greu deconfirmat teoria conform căreia direcŃiade rotire a planetei a fost schimbată deun asteroid. Cercetătorii presupun căactuala suprafaŃă a planetei a fostformată în ultimul miliard de ani, multdupă perioada de formare a planetei.Dimensiunile craterelor de impact suntdeasemenea reduse faŃă de celelalteplanete stâncoase din Sistemul Solar,datorită atmosferei lui Venus. Corpurilecare intră în atmosfera planetei sunt oriîncetinite, ori distruse înainteaimpactului cu suprafaŃa.Pe lângă craterele de impact,suprafaŃa planetei este acoperită dediferite structuri geologice tipiceplanetelor stâncoase. Câmpii întinse,uscate şi extrem de fierbinŃi, acoperă unprocent de 65 % din suprafaŃa întregiiplanete. CâŃiva mii de vulcani cudiametrul cuprins între 0,8 şi 240 km,peste 140 dintre aceştia au dimensiuni depeste 100 km. Şase lanŃuri muntoase seîntind pe 35% din suprafaŃa planetei, iaracestea se împart în 3 regiuni, AphroditeTerra cea mai întisă regiune, IshtarTerra, unde se află şi cel mai înalt muntede pe Venus, Muntele Maxwell (denumitastfel după fizicianul James ClerkMaxwell) cu o lungime de 840 km si oînălŃime de 11,7 km, şi Beta Regio, cuMunŃii Rhea şi Theia, şi un canion de 1km adâncime.Pe langă munŃi, câmpii, vulcanişi dealuri, Venus prezintă şi foarte multestructuri geologice unice, printre care”Coronae” (latină pentru coroane) careau dimensiuni cuprinse între 155 şi 580km. Oamenii de ştiinŃă presupun căaceste structuri s-au format cândcantităŃi mari de magmă încinsă dininteriorul planetei s-au ridicat lasuprafaŃă şi au străpuns scoarŃa terestră aplanetei, formând o structurăasemănătoare cu un deal care mai apoi asfărşit printr-un colaps. Structurilevulcanice de tipul unor domuri (pancakedomes) sunt asemanatoare cu nistedealuri, cu forme aproape perfectcirculare. Cele mai complexe structurigeologice ”tesserae” (latină pentrumozaic) au o formă extrem deneregulată şi accidentată. CondiŃiileformării acestor văi sunt încănecunoscute, însă este puŃin probabil caacestea să aibă o singura cauză, având învedere că aparent sunt unele din celemai vechi structuri geologice de peVenus.Interiorul planetei esteasemănător cu cel al Pământului.Nucleul planetei este parŃial format dinfier lichid, cu un diametru de 3000 km.Nucleul este acoperit de un strat demanta din rocă cu o grosime de 3000 dekm, iar peste aceasta se află un strat de50 km de crustă. Oamenii de ştiinŃăpresupun ca suprafaŃa actuală a planeteia fost formată în ultimul milion de ani şieste în contiuă schimbare datorităvânturilor puternice si a eruptiilorvulcanice. Datele primite de la sonde nuau detectat activitate tectonică şicercetătorii presupun că din cauzatemperaturilor extreme aceasta a încetatcu mii de ani in urmă.Mead.- Cel mai mare crater de impact de pe Venus cu undiametru de 268,7 kmTesserae Aceste forme neregulatevse intind pe sufprafetemari de teren.Venus nu are sateliŃi naturali.Orbita planetei în jurul Soarelui esteaproape circulară.

Tellus RegioAtalanta Planitia.Alta RegioOvda RegioThetis RegioMaat MonsDali ChasmaArtemis ChasmaReprezentările suprafețelor din imagini a planetei Venus provin din datelecolectate de missiunea Magellan. Culoarea suprațefelor este falsă și provine dindatele adunate de Venera 13 și 14. În partea de sus a paginii este reprezentatăemisfera estică a planetei, în partea de jos emisfera nordică.Mons MaxwellAtalanta PlanitiaMons TheiaMons RheaEistla RegioLakshmi PlanumSif Mons9

stabilizeze Universul. Această constantă nu a fostdescoperită niciodată, iar idea a fost abandonată.Fascinat de teoriile lui Einstein despre Univers,Georges Lemaître, un preot catolic (1894 – 1966), studiazăintens lucrările lui şi propune o nouă şi radicală teorie ceavea să devină în mai puŃin de două decenii teoria Big Bang.Conform teoriei sale, Universul nu este unul static, cidimanic, în expansiune, iar naşterea sa a avut loc printr-osuper-explozie a unui ”atom primordial”, aşa cum îlnumeşte el. Lemaître susŃinea totodată că această exploziear fi avut loc la temperaturi incredibil de ridicate, astfel încâtforme reziduale care să demonstreze naşterea Universului artrebui încă să existe. Deşi foarte aproape de adevăr, fărătehnologia care să permită cercetarea unei astfel de teorii,oamenii de ştiinŃă ai timpului nu au dat foarte multăimportanŃă acestei noi şi revoluŃionare concepŃii asupraUniversului. În interiorul Bisericii Catolice Papa considerăcă, asemenea Bibliei care presupune crearea de cătreDumnezeu a Universului din nimic, teoria atomului primareste o teorie mai mult religioasă decât ştiinŃifică.Pentru oamenii de ştiinŃă ai secolului al XIX-lea Universulstatic şi finit se limita la norul de praf observabil al CăiiLactee, care era considerată marginea Universului. Aceastăviziune a fost schimbată o dată cu descoperirile făcute deEdwin Hubble (1889 – 1953), astronom american care aschimbat într-o noapte cursul istoriei. Hubble a indentificatcu ajutorul celui mai mare telescop al momentului(telescopul Hooker) un anume tip de stele numite stelevariable de tip cefeide în galaxia Andromeda şi alte câtevagalaxii spirale. Hubble calculează distanŃa de la Pământ ladiferite obiecte cereşti şi observă că Universul este mult maimare decât oamenii şi-l puteau imagina, iar aceste nebuloasefac parte se află prea departe pentru a face parte din CaleaLactee, fiind galaxii în sine. Hubble studiază şi foloseşteEfectul Doppler (frecvenŃa măsurată creşte atunci cândsursa se apropie de receptor şi scade când sursa sedepărtează de receptor) pentru a arîta expansiuneaUniversului prin metoda deplasării spre roşu ce stabilea că,cu cât o galaxie e mai departe de Pământ spectrul ei electromagneticva tinde spre roşu şi cu cât este mai aproape vatinde spre albastru.12

Deşi din ce în ce mai multe dovezi susŃineau unUnivers în expansiune şi cu un început care se potriveaperfect în teoria lui Georges Lemaître, oamenii de ştiinŃăerau sceptici încă şi preferau ideea unui Univers static.În 1948, trei profesori ai UniversităŃii Cambridge,Thomas Gold (1920 – 2004), Hermann Bondi (1919 –2005) şi astronomul Fred Hoyle (1915 – 2001) resping întotalitate teoria Big Bang şi promovează o nouă şi proprieteorie - Steady State Theory (Teoria Universului Infinit).Această teorie afirmă că Universul este infinit şi încearcă sărezolve problema expansiunii propunând o teorie a unuiUnivers în care materia se crează încontinuu. Astfel,Universul nu are început şi nu are sfârşit, este continuu şiinfinit. Pentru a putea explica această creare continuă amateriei, Hoyle îşi bazează noua teorie pe originea elementelorchimice din tabelul periodic. Propusă pentru primadată de astrofizicianul Arthur S. Eddington şi regândită demulŃi oameni de ştiinŃă, Teoria Fuziunii Nucleare afirmă căsub condiŃii extreme de temperatură atomii de Hidrogenfuzionează şi crează Heliu, atomii de Heliu la rândul lorfuzionează şi crează alte elemente mai grele (Carbon, Azot,Oxigen). Fred Hoyle duce mai departe teoria fuziuniinucleare şi elaborează Teoria Nucleosintezei Stelare. TeoriasusŃine că prin procesul de fuziune nucleară din interioruldiferitelor tipuri de stele, la temperaturi foarte ridicate şiprin explozia acestor stele în supernove, se nasc toateelementele din tabelul periodic de la Carbon (C) la Uraniu(U). Deşi teoria Stady State nu a satisfăcut comunitateaştiinŃifică, teoria nuclosintezei stelare s-a dovedit a fi unafoarte aproape de adevăr. Pentru ca teoria nucleosintezeistelare să poată fi dovedită, procentul Hidrogenului dinUnivers, ar fi trebuit să fie de cel puŃin 10 ori mai maredecât cel al Heliului sau al oricărui alt element, iar acestecondiŃii se potriveau perfect observaŃiilor.În acest timp sub supravegerea astrofizicianuluiGeorge Gamow (1904 – 1968), studenŃii Ralph AsherAlpher (1921 – 2007) şi Robert Herman (1914 – 1997)lucrau la teoria Big Bang propusă de Lemaître. Aceștiaîncercau să găsească urmele reziduale lăsate de superexploziaBig Bang şi fac presupuneri asupra temperaturiiUniversului care, consideră ei, ar putea fi măsurată (dacăBig Bang-ul în momentul exploziei a avut temperaturiextrem de ridicate, atunci Universul nu poate fi atât de receacum, Universul nu este atât de bătrân). Lipsa tehnologiei afăcut însă din nou imposibilă verificarea acestorpresupuneri. O altă problemă a teoriei era nivelul ridicat deHidrogen şi Heliu din Univers ce depăşeşte aproximativ75% din materia existentă. Dacă teoria nucleosintezeistelare a lui Hoyle explica originea elemetelor chimice,teoria Big Bang nu putea explica originea acestora. LucrareaAlpher–Bethe–Gamow scrisă de Alpher sub îndrumarea luiGamow dorea să explice această abundenŃă a Hidrogenuluişi a Heliului prin propunerea unei teorii conform căreiaelementele chimice au fost create în timpul Big Banguluişi au fost proporŃionate astfel încât să explice abundenŃa lordupă BigBang. Teoria în acel moment era incompletă şi nuputea explica corect apariŃia tuturor elementelor.Cunoscând lucrările şi teoriile echipei conduse deGamow, o altă echipă a UniversităŃii Princeton din NewJersey formată din câŃiva oameni de ştiinŃă şi condusă defizicianul Robert Dicke (1916 – 1997) decid să caute dovezisolide pentru a demonstra teoria Big Bang. David ToddWilkinson şi Peter G. Roll încep construcŃia unui”Radiometru Dicke” pentru a căuta radiaŃiile remanente aleBig Bangului, însă din cauza dimensiunilor mici aleradiometrului rezultatele s-au lăsat aşteptate.Robert W. Wilson şi Arno A. Penzias doi oameni deştiinŃă care lucrau la un proiect de comunicaŃii prin satelitpentru laboratoarele Bell folosind radiotelescopullaboratorului au detectat un zgomot static constant. Deşi laînceput cei doi au crezut că este vorba de o interferenŃăvenită din oraş sau din apropierea telescopului cei doi auobservat că zgomotul venea de peste tot, din orice colŃ alspaŃiului. Auzind despre experimentul oamenilor de ştiinŃăde la Princeton, Wilson şi Penzias au realizat că acel zgomotpe care îl interceptau era dovada unui Big Bang, era acelreziduu prezis de Lemaître, Alpher şi Gamow, ceea cecăutau Dicke, Wilkinson şi Roll, o formă de radiaŃieelectromagnetică existentă peste tot în Univers. Cei doi auprimit Premiul Nobel pentru descoperirea radiaŃiei cosmicede fond în 1978.Radiotelescopul laboratoarelor Bell13

Într-o singură noapte teoria Steady State a lui Hoyleavea să fie spulberată. Cu toate acestea teoria Big Bang nuera încă completă. Deşi toŃi cercetatorii erau de acord căHidrogenul şi Heliul au fost create în timpul Big Bang-ului,apariŃia tuturor elementelor chimice, nu putea fi explicatăde teoria Alpher–Bethe–Gamow. A fost regândită în jurulanilor ’70, iar azi este cunoscută sub denumirea deNucleosinteza Big Bang şi explică apariŃia în Univers aelementelor uşoare în primele 3 –15 minute ale Universului:fuziunea nucleului de deuteriu (H2), un izotop mai greu alHidrogenului (H1), şi un neutron este reacŃia cea maiimportantă din timpul nucleosintezei, fuziunea particulelorsubatomice neutron-proton duce la formarea izotopilor deHeliu (He), si un numar redus de izotopi de Lithiu (Li), siBeriliu (Be). Elementele mai grele ca Azotul, Carbonul,Oxigenul şi restul elementelor au fost create în timpul vieŃiişi a morŃii stelelor (supernova), conform teorieinucleosintezei stelare a lui Hoyle.ucleosinteza Big BangPrintre consecinŃele teoriei Big Bang,modelul cosmologic avea o mareproblemă care părea că nu are rezolvare.Universul, deşi de dimensiuniinimaginabile, are aceaşi temperaturăoriunde te-ai uita, iar oamenii de ştiinŃă nuputeau înŃelege motivul unei asemenea izotropii pe care aunumit-o”problema orizontului”. Dacă chiar la începutulUniversului temperatura era extrem de ridicată, dupăexplozie temperatura dintre punctele cele mai îndepărtate şicele mai apropiate ale Universului ar fi trebuit să fie diferitădatorită răcirii şi a expansiunii Universului. Două teorii aufost propuse pentru explicarea problemei orizontului,Teoria variaŃiei vitezei luminii, propusă în 1988 de Jean-Pierre Petit şi susŃinută azi de João Magueijo, teorie maipuŃin acceptată ce susŃine că viteza luminii nu esteconstantă în anumite condiŃii. Cea de-a doua teorie,propusă pentru prima dată în 1970 de fizicianul YakovBorisovich Zel’dovich şi regândită în anul 1980 de AlanGuth, profesor de fizică la MIT, Teoria InflaŃiei , presupunecă Universul provine dintr-un volum extrem de mic, iar îninteriorul acelui volum cele patru forŃe fundamentale –gravitaŃia, electromagnetismul, forŃa nucleară slabă(cauzează dezintegrarea şi radioactivitatea, fisiuneanucleară), şi forŃa nucleară tare (cea mai puternică forŃă,leagă particulele subatomice) erau unite într-o super-forŃă.În momentul existenŃei acestei super-forŃe, când legile fiziciilui Newton sau Einstein încă nu se aplicau, s-a întâmplatceva ce a determinat Universul să înceapă să se extindă cu oviteză mult mai mare decât viteza luminii, de fapt să seextindă atat de rapid încât a imprimat uniformitatea pe careo avea când Universul era de dimensiuni extrem de mici.14Teoria dădea o explicaŃie care sepotrivea perfect în ecuaŃia teoriei BigBang însă nici o teorie nu esteacceptată în toatalitate până nu existădovezi solide. În anul 2001 NASAlansează în spaŃiu sonda WilkinsonMicrowave Anisotropy Probe (WMAP) pentru a măsuradiferențele de temperatură ale radiațiilor remanente ale BigBangului, radiația cosmică de fond (CMBR, cosmicmicrowave background radiation, descoperită de Penzias şiWilson) pe tot cerul. Cu alte cuvinte, NASA a doritfotografierea diferenŃelor de temperatură când Universulera mult mai tânăr, pentru a le compara cu actualele imaginiale Universului. În 2003 NASA realizează prima fotografiecând Universul avea aproximativ 380 de mii de ani(orizontul cosmologic, limita Universului observabil estemomentan de 15 miliarde de ani-lumină, pentru că laaceastă distanță quasarii se deplasează cu 85-90% din vitezaluminii, ceea ce înseamnă că tot ce se afla dincolo de ei nuputem vedea fizic, viteza de deplasare a luminii c = 300,000km/sec.). Descoperirea uimeşte cercetătorii din lumeaîntreagă. Aşa cum au prezis Gamow, Alpher, Dicke,Zel’dovich şi Guth, poza trimisă de WMAP, demonstrateoria inflaŃiei, teoria Big Bang, ba mai mult, fotografia arătavârsta, evoluŃia şi forma Universului. După mii de ani deobservaŃii, calculele matematice şi fizice, a unor minŃigeniale şi zeci de cercetători, teoria Big Bang devinemodelul cosmologic acceptat în unanimitate şi explicăcondiŃiile formării şi dezvoltarea ulterioară a Universului.

Momentul 0 (momentul iniŃial Big Bang), nu este explicatde teoria Big Bang, toată explicaŃia dată de teorie se referăla modul în care Universul s-a dezvoltat după Big Bangulpropriu-zis, rezultatul acestei super-explozii. Pentru că ştiinŃa esteîncă incapabilă să explice comportamentul particulelorsubatomice în momentul în care Universul era inimaginabil demic (sigularitate), inimaginabil de fierbinte (1027 K) şi se afla subgravitaŃie extremă, teoria se izbeşte de limita minimă fizică aobiectelor, limita divizibilităŃii (cea mai mică cantitate de energieexistentă în lumea noastră fizică, este constanta lui Planck, h =6,62 ·10 -34 J·s). Experimente ca Relativistic Heavy Ion Collider(RHIC) provoacă coliziunea între particule grele pentru a aflatipul particulelor din Univers imediat dupa Big Bang, ”supaprimordială” (un tip de plasmă), iar experimente de tipul celor dela Large Hadron Collider (LHC) de la CERN încercă analizareacoliziunii între particule subatomice şi confirmarea existenŃeibosonului Higgs, care ar putea explica existenŃa masei în Univers.până în 10 -43 secunde – Perioada Planck (numită astfel înmemoria fizicianului Max Planck, fondatorul mecanicii cuantice,laureat cu Premiul Nobel în 1918) este perioada în care cele patruforŃe fundamentale (gravitaŃia, forŃa electromagnetică, forŃanucleară slabă şi forŃa nucleară puternică) sunt combinate într-osuper-forŃă. ForŃa gravitaŃională este la fel de puternică ca celelaltetrei forŃe. În timpul acestei perioade forța gravitaŃională sedesparte de super-forŃă şi se descompune în Univers.10 -43 - 10 -36 secunde - perioada unificării – conformTeoriei Unificării elaborate de fizicienii Howard Georgi şiSheldon Lee Glashow în 1974, Universul este unificat încă într-osuper-forŃă, formată din cele trei forŃe (electromagnetică, forŃanucleară slabă şi forŃa nucleară tare) sub denumirea de forŃăelectronucleară.10 -36 - 10 -32 secunde – perioada inflaŃiei – conformTeoriei InflaŃiei acesta este momentul în care Universul începeexpansiunea cu o viteză extrem de mare (mult mai mare decătviteza luminii). Cauzată de o perioadă de tranzit a materieiexistente în Univers de la o stare de agregare la alta, expansiuneapopulează Universul cu particule elementare, quarcuri, anti-quarcurişi gluoni. Aceştia formează o ”supă primordială” extrem defierbinte şi densă.10 -36 - 10 -12 secunde – perioada electroslabă – perioadaîn care forŃa nucleară tare se desparte de forŃa electronucleară,forŃa electromagnetică şi cea nucleară slabă se combină în forŃaelectroslabă. În această perioadă se declanşează şi inflaŃiacosmică. La aproximativ 10 -12 secunde după Big Bang, temperaturaîncepe să scadă şi permite interacŃiunea între quarcuri, antiquarcurişi gluoni pentru a forma particulele boson W și Z şibosonul Higgs care încep să se dezintegreze fiind anihilate total.Descoperirea forŃei electroslabe şi a bosonului W si Z aduc PremiulNobel pentru fizică în 1979 cercetătorilor Howard Georgi şiSheldon Lee Glashow.10 -12 - 10 -6 secunde – perioada quark – cele două forŃefundamentale unite, forŃa electromagnetică şi forŃa nuclearăslabă, se despart, cele patru forŃe fundamentale devin aşa cum leştim azi. Temperatura în Univers este încă prea ridicată pentru apermite particulelor să se stabilizeze şi să formeze mazoni şibarioni (hadroni).10 -6 secunde – perioada hadronilor – temperatura ascazut destul de mult încât să permită formarea de hadroni(mazoni şi barioni, cei mai importanŃi barioni sunt protonul şineutronul). La începutul perioadei temperatura era destul deridicată încât să permită crearea unor perechi egale de hadroni şianti-hadroni. Răcirea continuă a făcut ca acest proces de formaresă înceteze şi a dus la o anihilare între particule. Anihilarea a lăsatîn Univers un număr restrâns de hadroni şi anti-hadroni.1 secundă – perioada leptonilor – cu majoritateahadronilor şi anti-hadronilor eliminaŃi, Universul devine populatde leptoni (cei mai importanŃi leptoni sunt electronul şipositronul, cunoscut ca anti-electron). Asemeni hadroniloraceştia s-au format până în punctul în care temperatura a scăzutatât de mult încât nu a mai permis formarea de leptoni şi antileptoni.La aproximativ 10 secunde majoritatea perechilor auînceput să se anihilize treptat rămânând doar câteva perechi.

3 minute – nucleosinteza Big Bang– temperaturaUniversului a scăzut la aproximativ 550 milioane 0 C şiprimii atomi încep să se creeze. Hidrogenul (H) este primulatom, după care Heliul (He), rezultat din fuziunea atomilorde Hidrogen. În număr scăzut apar şi atomi de Litiu (Li) şiBeriliu (Be).13 – 13.7 miliarde de ani – Universul observabilaşa cum îl ştim azi. Populat cu miliarde de galaxii, stele,planete, etc., cercetătorii aproximează că Universul ar avea93 miliarde ani-lumină dintr-o parte în alta (1 an-lumina=9.4605284 × 10 12 km), şi este în continuă expansiune.380 de mii de ani – perioada fotonilor – începe lacâteva minute de la Big Bang, însă abia acum temperatura ascăzut atât de mult încât să permită protonilor, neutronilorşi electronilor să se combine şi să formeze atomi neutri înmasă. Fotonii apar, iar lumina începe să străpungă plasmacare a dominat în Univers sute de mii de ani.Modelul cosmologic se opreşte în zilele nostre, însă alteteorii care ar putea demonsta teoria Big Bang au fost şi suntpropuse în continuare..După câteva miliarde de ani – stele tipiceîmbătrânesc şi mor, datorită presiunii şi a fuziunii nucleare,într-o super-explozie ce dă naştere unor noi stele, în jurulcărora se formează, prin procesul de acreŃie, planete care larândul lor formează siteme solare.

The String Theory (Teoria Corzilor) susŃine căparticulele elementare dintr-un atom există într-o singurădimensiune (în modelul cosmologic, particulele elementarenu au masă, de aceea ele se află în dimensiunea 0) subforma unor corzi sub tensiune. Acestea interacŃionează înspaŃiu şi timp şi formează particulele observabile, careformează Universul ştiut. Teoria afirmă că pe lângă acesteparticule există şi ”membrane” care sunt legate de diferitelefenomene cum ar fi găurile negre. Numărul dimensiunilorîn teoria corzilor se ridică la 11 în Teoria-M şi 26 dedimensiuni în Teoria Corzilor originală.singularitate de tipul unei găuri negre şi se va decomprimasub forma unui nou Big Bang.The Big Rip (Marea Ruptură), o ipotezăcosmologică publicată pentru prima dată în 2003.Expansiunea începută, conform teoriei inflaŃiei, în primelenanosecunde după Big Bang continuă şi azi. Din aceastăcauză materia, de la stele și galaxii, la atomi și particulesubatomice, va fi progresiv sfâșiată peste aproximativ 22 demiliarde de ani. Cercetătorii au ajuns la concluzia că vitezaexpansiunii Universului este în creştere, cauza acesteiexpansiuni părând a fi prezenŃa ”energiei întunecate” înUnivers. Ultimele rezultate WMAP arată că Universul ar ficompus dintr-un uimitor procent de 74 % energieîntunecată, 22% materie întunecată şi 4 % materie propriuzisă,din care 3,6 % gaz intergalactic şi doar 0,4 % stele,galaxii, planete, etc.Big Bounce Theory este o teorie alternativă lamomentul 0 al Big Bangului şi presupune o ciclicitate aformării Universului. Această teorie ar putea fi legată deteoria Big Crunch (Marea Implozie). Conform acestei teorii,la sfârşitul Universului expansiunea va deveni reversibilă.Astfel teoria Big Bounce susŃine că colapsul Universuluicauzat de marea implozie va aduna toată materia într-o17

Reportaj - Photokina 2010text și fotografii - Horaţius FlueraşO dată la 2 ani are loc înKoln cea mai mare expoziŃie deaparatură fotografică şi instrumenteoptice din Europa. Cei mai mariproducători de aparate foto, video,masini de tipărit şi multiplicat foto,binocluri, telescoape şi tot ce poate fiimaginat ca şi accesorii pentruacestea sunt prezenŃi la Photokina.EdiŃia din 2010 a impresionat peoricine fiind cea mai bogată înproducători şi vizitatori (180000) cumulte lansări de produse noi şiprototipuri ce vor fi disponibileîncepând cu anul următor. Deşiinteresul nostru a fost mai multpentru ultimele noutăŃi în domeniultelescoapelor astronomice,binoclurilor şi lunetelor terestre, nuputem să nu pomenim de câŃivaproducători de aparatură fotograficăcare ne-au atras atenŃia.Canon, Nikon, Olympus,Samsung şi Carl Zeiss s-au întrecutîn mărimea spaŃiilor de expoziŃie şimultitudinea de produse expuse spreîncercare şi demonstraŃie. Canon amarşat mult pe noile modele decamere dslr, în special Canon 7Dcare avea în fiecare zi o demonstraŃieextensivă a tuturor facilităŃilor incluse18într-un studio fotografic high-techamenajat după toate regulile artei.Imprimantele foto expuse puteau fitestate de vizitatori pentru a-şiimprima pe loc fotografii. Au lipsitînsa din expoziŃie renumitelebinocluri cu stabilizare optică.Nikon, pe langa accentul clasicasupra camerelor dslr, s-a orientatputernic pe camerele foto consumerşi teleobiectivele imense instalate pemai multe standuri înalte undefiecare nikonist putea să îşi instalezecamera foto dslr pentru a încercaobiectivele pe subiecte adhoc dinspaŃiul expoziŃional. Departamentulde optică sportivă a fost binereprezentat cu un stand de binoclurişi lunete terestre ce puteau fiîncercate. Dintre toate binoclurileavute la dispozitie, seria Monarch miauatras atenŃia prin calitatea imaginii,fiind la nivelul renumelui pe care laau (însă nu la acelaşi nivel ca almultor modele de la Zeiss, Leica,Swarovski la care vom reveni maitârziu). Samsung a promovat intensnoul model de cameră foto NX 100care promite creativitate sporităutilizatorilor prin noile utilitaŃiincluse. Olympus şi-a promovatintens camerele foto compacte prinaccentul pe rezistenta lor în diferitemedii, acestea fiind expuse în diferiterecipiente cu apă. Epson a instalatsuita de imprimante şi plotterepentru a tipări fotografii şi planşe laformat A0 la un nivel de calitate fotoincredibilă. Fujifilm a fost prezent cucamerele foto compacte superzoomsi noile camere Finepix Real 3Dcapabile să realizeze fotografii 3Ddatorită celor două obiective Fujinoncu care sunt dotate. Sigma,producătorul de obiective japonez, aprezentat publicului obiectivele inacelasi stil ca si Nikon si Canon, pestanduri unde vizitatorii isi puteainstala camerele dslr. Sony a instalatun spatiu expoziŃional mare şiinteresant amenajat sub formărotundă. Protagoniştii expoziŃiei aufost camerele photo cyber-shot dinseria WX care pot face panoramăriinteligente (WX1 şi WX5) sau potcaptura imagini 3D (WX5) princapturarea unor cadre separate pemăsură ce camera este mişcată peorizontală, folosind un singurobiectiv (şi nu două ca la Fuji).Producătorii de telescoapeastronomice au lansat în premierăcâteva instrumente şi monturi noi,expuse alături de instrumentele dejacunoscute. PrezenŃi la expoziŃie aufost Celestron (USA), Sky-Watcher(China), Meade-Bresser-ExploreScientific (toate 3 brandurile înacelaşi spaŃiu epoziŃional, arătândastfel legătura puternică dintre ele),Ioptron (China), Vixen (Japonia),Kowa (Japonia) şi câŃivaredistribuitori europeni şiproducători chinezi minorinecunoscuŃi mie până acum.Celestron, a amenajat unstand impresionant, futuristic, ceaducea a observator astronomic prinformă şi făcea trimitere la frumuseŃeacerului nopŃii prin galaxia desenată înculori vii pe tavanul rotund.AtracŃiile show-ului au fost:noile telescoape Edge HD şimonturile CGE PRO şi CGEM

(prezentate sub forma unui C14Edge HD CGE PRO şi un C11Edge HD CGEM), telescoapele dinseria CPC compatibile Fastar, seriade telescoape computerizate LCM(LCM 60, LCM 80 şi LCM 114, suntdotate cea mai mică şi mai ieftinămontură cu goto inclus, dar capabilăsă susŃină telescoape pînă la 4 kggreutate, fiind astfel mult maiaccesibile), telescoapele portabile dinseria Travelscope (TravelScope 50 siTravelScope 70), pana ecuatorialaHD PRO pentru monturile CPC(Celestron a ascultat nemultumirileutilizatorilor din ultimii ani şi arealizat o pană ecuatorială mai solidă,mai simplu de reglat, ce promite săfie soluŃia perfectă pentruastrofotografie cu monturi în furcă),autoguiderul NexGuide, luneteleterestre Regal F-ED (obiectivulconŃine un element din cristal defluorit ce reduce aberaŃia cromaticăaproape de 0), microscoapele digitaleLCD Deluxe şi noile binocluriNature.Un telescop C14 instalat pe monturaCGE PRO te întâmpină şiimpresionează prin mărime şiestetică, montura fiind într-adevărcapabilă să susŃină stabil tubul opticmasiv. Montura CGE PRO esteproiectată pentru utilizare mai multîn observatoare astronomice datoritămasivităŃii acesteia în principal, fiindîn acelaşi timp şi o montura ce poatefi instalată şi transportată de osingură persoană prin divizarea ei înpărŃi mai mici. Montura propriu-zisăpoate fi desfăcută în 2 părŃi, fiecaresub 20 kg greutate. Montura CGEPRO oferă maxim de stabilitate,precizie şi automatizare la nivelulunui observator astronomicprofesional. Trepiedul din oŃel cusistem dual de fixare a picioarelorasigură o rigiditate şi stabilitate maimari decât trepiedul predecesoareimonturi CGE. Montura CGE PROeste evaluată ca fiind capabilă săsuporte instrumente cu o greutate depână la 45 kg, şi mai puŃin pentruaplicaŃii fotografice.Seria de telescoape Edge HDimpresionează la prima vedere prindesignul inovator al tubului optic:culoare albă (ce sugerează uninstrument profesionist), şuruburi deblocaj al oglinzii principale, fantepentru ventilaŃie şi aclimatizare aoglinzii principale, sistemul Fastar defixare a oglinzii secundare inclusstandard. Ce nu se vede la o vedereexterioară este designul optic, careinclude un dublet corector fixatpermanent în tubul central carereduce coma şi aplatizează câmpul,producând stele limitate de difracŃiepe un câmp în planul focal de 50mmdiametrul, ceea ce face ca aceste noitelescoape să poată fi utilizate cuorice camere foto ccd actuale cucipuri mari full frame fără a apăreaaberaŃii la marginea câmpului. Planulfocal este de 3 ori mai plat decât celal unui telescop Schmidt-Cassegrainclasic, stelele fiind focalizate clar capuncte de lumină până la margineacâmpului vizual.Pentru a sărbători 50 de anide existenŃă a Celestron, douătelescoape aniversare, în ediŃielimitată, au fost prezentate înpremieră: un telescop CPC800 cu tubde fibra de carbon, compatibilFastar-Hyperstar, cel mai populartelescop care a început revoluŃiatelescoapelor Schmidt-Cassegrainpentru amatori în 1970 şi un telescopFirstScope 50 ani portocaliu, ambelecu sigla Celestron – 50 de ani. Celedouă telescoape aniversare vor fidisponibile din aceasta lună în numărlimitat, 100 bucaŃi CPC800 şi 500bucăŃi Firstscope pentru toatăEuropa, disponibile pentru achiziŃieşi în România prin compania noastrăSTARMAX. Fanii Celestron auocazia astfel să deŃină o părticică dinistoria Celestron.Sky-Watcher a expus înpremieră mai multe telescoape şimonturi ce vor intra în producŃie înanul următor. În mijlocul spaŃiului deexpunere, întâmpină publicul nouamontură ecuatorială EQ7 împreunăcu cel mai mare refractor apocromatdin istoria Sky-Watcher, un cvintetapocromat ED. Montura EQ7 esteîn realitate un redesign al monturiiCGE PRO de la Celestron cu careseamănă foarte mult, foloseşte acelaşimelc şi roŃi melcate, însă motoarelede acŃionare a axelor au fost înlocuitecu motoare stepper (în loc de servocu encodere optice), iar sistemul gotocu SynScan (în loc de NexStar).Montura este realizată dinaluminiu masiv turnat (nu prelucrat19

prin şlefuire), fiind puŃin mai greadecât CGE PRO. Montura dispunede 2 encodere pe fiecare axă, putândfi poziŃionată manual sau electronicfără a dezactiva urmărirea (nu ştimînsă dacă montura îşi păstrează şialinierea după repoziŃionareamanuală). Motoarele stepper nufolosesc reducŃii ca la monturile maimici (EQ5, HEQ5, EQ6), ciantrenează direct melcul pentru aelimina una din sursele de eroriperiodice. Erorile periodice suntprogramabile în controller şi are opoziŃie de parcare prestabilită (utilăîn cazul utilizării de la distanŃă).Trepiedul furnizat cu montura esteidentic cu cel al monturii CGE de laCelestron, fiind din otel-carbon cudiametrul de 7cm. Capacitatea deîncărcare maximă declarată este de45 kg (pentru observaŃii vizuale) şimai puŃin pentru astrofotografie,identică cu cea a monturii CGEPRO.A doua montura lansată esteo versiune nouă a monturii MFM,sub denumirea Panorama&GOTO.DiferenŃele faŃă de montura MFMsunt la nivelul poziŃionării axelor:când braŃul de altitudine cuplatforma de montaj este îndreptatspre interior se poate ataşa o camerăfoto, iar axa verticală este concentricăcu axa optica a camerei, astfel că se20pot realiza panorame 360 grade.Când platforma de montare esteîndreptată spre exterior se pot instalatelescoape astronomice, luneteterestre, montura devenind omontură altazimutală cu goto.Montura poate fi repoziŃionatămanual sau electronic în timpulurmăririi fără a fi necesarădezactivarea prealabilă a urmăririi, iarmontura va relua urmărirea şi nu îşiva pierde alinierea iniŃială.Surpriză mare a adus Sky-Watcher şipe partea de instrumente: 6 noirefractoare apocromate ED, 3reflectoare newtoniene cu raportfocal mic, 2 reflectoare newtonienemari pe montura Dobson. Să le luămpe rând.Dacă până în prezent gama detelescoape apocromate Sky-WatcherconŃinea 4 dublete ED apocromatede 66, 80, 100 şi 120mm, sub formaseriilor Equinox şi BK ED, în acestan Sky-Watcher a adăugat unelement în plus la obiectiv,refractoarele materializându-se subforma unor triplete şi cvinteteapocromate. S-au lansat astfel: douatriplete ED120 – 120mm diametrulşi ED150 – 150mm diametrul ceprobabil se adresează observatorilorvizuali, 3 cvintete petzval (5elemente) ED100 – 100mmdiametrul, ED120 – 120mmdiametrul – ED150 – 150mmdiametrul ce se adresează clarastrofotografilor, putând fi folositebineînteles şi pentru observaŃiivizuale. Diagramele din materialelede prezentare arată prezenŃa uneierori cromatice mici, cele 3 lungimide undă principale având puncte defocus diferite, însă probabil că suntmai bine corectate cromatic decâtmodelele existente până în prezent(rămâne de testat în viitor). Ambeleserii au aceleaşi tuburi metaliceinspirate din seria Equinox, cuparasolar retractabil si focalizator cu2 viteze. Focalizatorul însă este unmodel nou, numit Linear PowerFocuser, mai precis un focalizatorCrayford cu 2 viteze ce foloşte 4rulmenti pe care se mişcă tubulfocalizator, construit puŃin mai solidca variantele precedente. Deşi pareîntr-adevăr mai solid şi susŃine maibine aparate foto şi ccd mai grele,cursa focalizatorului la exemplareletestate este greoaie, imprecisă şi îilipseşte fineŃea focalizatoarelor highend,cum se doreşte a fi şi acestfocalizator, care pot fi rotite uşor cuun singur deget şi foarte fin.Focalizatorul Power Linear seregăseşte şi în noile telescoapenewton fotografice. Nu vom insistaasupra tripletelor, ci ne vom opripentru a dezbate cele 3 cvintupletecare par mai interesante pentru unviitor astrofotograf cu buget mairedus. Cele 3 refractoare cu 5elemente promit să producă un câmpvizual fotografic plat, lipsit deaberaŃie de sfericitate şi astigmatism,bine corectat cromatic prin folosireaunui obiectiv alcătuit din 3 lentile şi aunui dublet de corecŃie plasat întubul refractorului. RefractorulED100 este diferit cel variantele maimari prin poziŃionarea dubletuluicorector: o primă lentilă de corecŃieeste plasată dupa obiectiv la odistanŃă de câŃiva centimetri, iar adoua lentilă este plasată în interiorultubului refractorului. Raportul focaleste f/5, un refractor cu câmp vizuallarg ce va permite folosirea deexpuneri foarte scurte pentru a captamulte detalii. Rămâne de văzut cât debună este corecŃia cromatică şi cât debine sunt realizate celulele desusŃinere a elementelor optice, în cazcontrar designul fiind pândit depericolul unei decolimări uşoare, carenu poate fi rezolvată de utilizatorulobişnuit fără un banc optic şi uninterferometru la îndemână.Modelele mai mari, ED120 si ED150poziŃionează dubletul corectorînaintea focalizatorului, acesta fiindun sistem compact cu lentilelespaŃiate cu aer la o distanŃă mică. Cu

aproape toate nevoile unui astronomamator. Montura include posibilitateade a urmări sateliŃii artificiali în urmaintroducerii elementelor orbitale aleacestora de către utilizator. Launitatea de control se poate conectao camera video NTSC sau PAL,semnalul video putând fi afişat peecran sau să fie utilizat pentruautoghidarea monturii, fără a mai finevoie de autoguidere externe – ceeace face ca AXD să fie prima monturăcu autoghidaj nativ inclus.Refractorul AX103S este unrefractor apocromat cvadruplet tippetzval, cu un obiectiv triplet ceconŃine un element central din sticlăED şi o lentilă de corecŃie de câmpplasată în focalizator. Refractorulproduce imagini lipsite de aberaŃiecromatică, iar spotul de difracŃie areo dimensiune de 20 microni lamarginea campului vizual.Focaliyatoru de tip Crayford cureducŃie 1:10 are o cursă extrem defină şi precisă, părând a fi mult maibun decât variantele de focalizatoarePower Linear de la Sky-Watcher.Vixen a expus de asemeneaîn standul lor toată gama de monturiecuatoriale şi altazimutale (venerabilaGP2 şi GPDD2, SXD, SXW, Porta,SkyPod), reflectoarele tip CassegrainVMC proprietare (Vixen maksutovcassegrain), reflectoare newtonienevizuale şi fotografice, o multitudinede refractoare acromate şiapocromate mici, oculare, binoclurişi multe adaptoare şi accesoriimărunte, ce acoperă tot ce estenecesar pentru un instrumentarobservaŃional complet. Toateinstrumentele expuse inspiră calitateşi profesionalism în realizarea lor şireconfirmă forŃa creativă a inginerilorde la Vixen, o companie cu tradiŃie îndomeniul opticii astronomice, care aimpus de-a lungul timpului maimulte standarde adoptate (princopiere iniŃial) în prezent de mulŃiproducători.22Meade – Bresser – ExploreScientific Cele 3 branduri auîmpărŃit acelaşi stand expoziŃionalexistând puternice legături între ele şireprezentanŃii lor. Meade a expusultimele modele de telescoape ACFpe montura LS (6” şi 8”) şi clasiculLX200 10”. Sub bradul Bresser amregăsit clasicele reflectoarenewtoniene şi refractoare acromatede origine asiatică. Explore Scientificpare a fi devenit noua gamă de vârfaxată pe refractoare apocromate şiun maksutov-newtonian.Au putut fi admirate şi testatemodelele deja clasice de refractoareapocromate trepilete ED, de 80mm,102mm şi 127mm, dar şi un modelmai mare, prototip, un refractortriplet apocromat de 150mm,mândria lui Scott Roberts – unul dinproprietarii companiei, prezent şi ella expoziŃie. Refractorul de 150mmse încadrează în seria existentă derefractoare apocromate ExploreScientific, având o formulă opticăasemănătoare. Vizual, din ceea ce amputut vedea, refractorul nu prezintănici un fel de aberaŃie cromatică, însăfotografic este de aşteptat să aparăfoarte puŃină în imagini.Din punct de vedere almecanicii şi al designului toaterefractoarele Explore Scientific suntreuşite şi arată foarte bine, fiind binefinisate şi cu o schemă de culori albnegrubine aleasă care exprimăcalitate, însă focalizatorul tipCrayford cu reducŃie aminteşte deoriginea chinezească a acestora, cursaacestuia deşi fină nefiind la nivelulcelor utilizate în refractoarelejaponeze sau în altele high-end. NicipreŃul lor însă nu este acelaşi,modelul de 127mm comercializândusela doar 1849 euro, iar modelul de150mm având un preŃ prognozat înjur la 4000-5000 euro.A doua noutate adusă de Meade esteo montură ecuatorială masivă,destinatăobservatoarelorastronomice, capabilă să susŃinăstabil pentru fotografie telescoapepână la 30 kg tip Schmidt-Cassegrain(14-16”). Montura este un prototip,include control goto, are o greutateîn jur la 35 kg doar capul propriu-zis,mecanism melc-roŃi melcate deprecizie 3 arcsec. Eroarea periodicăla modelul ce va intra în producŃie vafi de maxim 10-15 arcsec, şi poate firedusă în continuare la 3 arcsec. prininstalarea unui TDM, a treia noutatelansată la Photokina.

Corpul exterior al monturii esteturnat şi nu prelucrat prin aşchiere,astfel că şi finisarea nu este chiarperfectă precum la monturile highendmai scumpe. PreŃul monturii vafi până în 5000 euro, dacă va fiprodusă vreodată pe scară mai largă,adresându-se amatorilor care doresco montură de observator la un preŃmai mic decât modelele high-end(precum cele de la Astro-Physics,Takahashi, Software Bisque, 10Micron etc.), dispuşi să coabiteze cuo montură cu o performanŃă puŃinmai scăzută, dar solidă.A treia noutate este sistemulTDM – Telescope Drive Master –realizat pentru Meade&ExploreScientific de către o companie dintroŃară vecină nouă, Ungaria. TDMeste de fapt un encoder de mareprecizie ce se ataşează monturiidirect pe axa RA şi o unitate decontrol electronic care primeştesemnalele de la encoder şi transmitecomenzi de control driveruluioriginal al monturii prin portul deautoguider. TDM poate produceperformanŃe de ghidaj de până la 1arcsec., dar performanŃa realădepinde de calitatea mecanică amonturii propriu-zise şi de viteza decorecŃie a motoarelor instalate. Cu ounitate TDM instalată, urmărireaefectuată de montură depinde doarde alinierea polară, erorile periodiceale monturii fiind eliminate până lanivelul erorilor permise deconstrucŃia mecanică. În testelerealizate monturi precum EQ6 sauCGE prin activarea TDM ajund săaibă erori de maxim 2 arcsec,comparabile cu erorile native alemonturilor high-end. Cu o alinierepolară bună, o montură dotată cuTDM nu va mai avea nevoie deautoghidaj, erorile rezidualesituându-se la multe monturi îngeneral sub limita seeing-ului în celemai multe regiuni din Europa. Astfel,o unitate TDM este mai utilămonturilor instalate permanent înobservatoare care pot fi aliniateprecis şi care nu mai sunt apoimişcate. În regim portabil o unitateTDM este eficientă, însă nu eliminăerorile de aliniere polară. TDM esteadaptabil în prezent mai multormonturi prin unităŃi de adaptarespeciale: Sky-Watcher HEQ5 - EQ6,Celestron CG5-GT - CGE, Fornax,Astro-Physics 1200, Losmandy G11,Meade LXD 75 – LX200, VixenGP2 – GP-DX, cu posibilitatea de ase adapta şi la alte monturi în viitor.Versiunea 2 de TDM permiteconectarea unui autoguider externsau o unitate de optică adaptativă dela SBIG care va corecta şi eroriledatorate seeing-ului, scintilaŃieiatmosferice. PreŃul unei unităŃi TDMeste de 1350 euro, la care se adaugăpreŃul kitului specific monturii pecare se instalează (între 250 şi 450euro).Ioptron a fost prezentă laexpoziŃie cu un stand mic, în carevizitatorii puteau admira şi testa noilemonturi EQ45 şi EQ75, monturileMiniTower şi câteva refractoareacromate mici.Ne vom opri la monturileEQ45 şi EQ75 întrucât sunt onoutate pe piaŃă, cu termen deapariŃie în această toamnă-iarnă.Ambele monturi EQ45 şi EQ75 para fi inspirate din monturile Astro-Physics ca design exterior, Mach 1pentru EQ45 şi AP900 pentruEQ75, însă la o scală puŃin mai mică,monturile fiind puŃin mai mici fizicdecât cele două Astro-Physics.EQ45 este o monturăecuatorială medie, cu o capacitatedeclarată optimist de aprox. 20kg(maxim 15kg după cum arată înrealitate), ce promite să aibăspecificaŃii specifice monturilor highend,dar la preŃ foarte mic 1500-1600euro. Montura propriu-zisă are doar12 kg greutate, roŃile melcate audiametre de 130mm şi 216 dinŃi peRA şi 115mm şi 192 zimŃi pe DEC,un diametru al axelei RA de 50mm,motoarele angrenează printr-o cureaaxele, controller GOTO Nova cuîncălzire pentru temperaturi scăzute(-20 grade C), encodere cu rezoluŃiade 0,09 arcsec (Ioptron accentuezăfoarte mult această rezoluŃie mare,derutând amatorii mai puŃini iniŃiatiîn a crede că este şi eroarea periodicătotală a monturii, însă în realitateprecizia reală a monturii e mai micăşi depinde de precizia mecanicii şimotoarelor, astfel că în cel maioptimist caz va fi undeva peste 5-10arcsec), GPS încorporat. Prelucrărilemecanice par bune, montura semişcă lin, fără hopuri aparente.Ramâne de văzut performanŃelereale, având în vedere că la unasemena preŃ nu poate conŃinecomponente asemănătoare caperformanŃă cu cele high-end, aşacum se vrea a fi această montură.EQ45 va fi comercializată ca omontură portabilă.23

EQ75 este o montură maimare, cu o capacitate declarată deaprox. 33 kg şi o greutate de aprox.23 kg. IOptron declară o eroare deurmărire de doar 0,3 arcsec înmaterialele lor, dar cel mai probabileste rezoluŃia encoderelor, fără amenŃiona eroarea periodicăcompozită şi ducând în eroareamatorii mai puŃini cunoscători.PerformanŃa reală este însă mai mică,datorită erorilor de prelucraremecanică specifică maşinilor CNC, încel mai optimist caz în jur la 5 arcsec,(chiar şi producătorii de monturihigh-end nu declară asemenea valorimici, eroarea periodică maximă laacestea fiind în jur la 7 arcsec.)Conform testelor recente eroareaperiodică este în jur la 15 arcsec,încadrând-o astfel în aceeași gamăcu monturile oferite de Celestron șiSky-Watcher. Diametrul roŃiimelcate pe RA este de 185mm cu228 dinŃi, iar cea pe DEC are 156mmcu 192 dinŃi, diametrul axei RA60mm, iar al axei DEC 45mm, avândastfel potenŃialul de a produce ourmărire bună. Motoarele integratesunt servo. Montura are GPS inclus.PreŃul prognozat este de aprox. 8000euro, Ńintind astfel segmentulmonturilor high-end. Ramăne devăzut cât de bună va fi în realitate şicâtă cerere va fi pentru o monturărealizată de un producător nou, cu oexperienŃă nu tocmai strălucită lanivelul monturilor anterioare şi cu unsuport în timp necunoscut, pe unsegment de calitate şi preŃ acoperitde producători cu tradiŃie cu produsecare şi-au dovedit fiabilitatea şiperformanŃele.Ştiride Magda NowotnyCrater cauzat de impactul cu unmeteoritUnul dintre cele mai binepăstrate cratere de pe suprafaŃaPământului a fost descoperit înregiunea Kamil, Egipt, pe GoogleEarth.Acum câteva mii de ani unmeteorit dintr-un material metalic rara lovit suprafaŃa Pământului în zonagraniŃei de azi dintre Sudan, Liban şiEgipt, cu o viteza de peste 12.000km/oră. Impactul asteroidului deaproximativ 10 tone şi 1,3m lungime,a lăsat în urma sa un crater de 45 mlungime şi 16 m adancime.Craterul a fost observat în 2008 deminerologul Vicenzo de Michele dela Muzeul de Istorie Naturală, Italia,care studia pe Google Earthcaracteristicile naturale alePământuluiMai bine de un an au duratformalităŃile şi planificarea expediŃiei.Echipa de cercetători a ajuns înregiunea Kamil în luna februarie aacestui an. ExpediŃia a durat douăsăptămâni, 40 de cercetatori Egiptenişi Italieni au colectat 1000 kg defragmente de meteorit printre care obucată de 83 kg despre carecercetătorii cred că ar fi desprinsăchiar din corpul care a lovitPământul.Bucata a fost gasită la o distanta de200 m de craterul de impact.24"Acest lucru demonstrează cămeteoriŃii din materiale metalice,având o masă de câteva tone, nu serup în atmosferă, ci explodează după

impactul cu solul şi formează uncrater de dimensiuni mari", a afirmatDr. Detlef Koschny, de la agenŃiaESA.ExpediaŃia a adunat de asemenidate legate de topografia, geologia,geomagnetismul şi caracteristicaseismică a craterului.Cercetătorii au fost uimiŃi de stareaimpecabilă în care se află craterul, şidupă primele cercetări se pare căimpactul a fost recent.Sursa : ESAFoto: L. Folco/The KamillersApa ingheţată din comete a fostodată fierbinte !Se ştie că o cometă este formatăîn mare parte din apă îngheŃată. Însăceea ce nu se ştie este că acea apă afost formată în condiŃii totalneobişnuite, la temperaturi încredibilde ridicate.O echipă internaŃională decercetare condusă de Andreas Wolfde la Institutul Max-Planck de FizicăNucleară din Heidelberg, Germania,a descoperit un aspect important încea ce priveşte formarea particulelorde apă în spaŃiu. Folosind unaccelerator de particule, AndreasWofl a descoperit că în spaŃii cuvâscozitate şi temperaturi foartescăzute, moleculele de apă seformează la temperaturi de peste59.000 0 C.La fel ca în norii interstelari, încomete, moleculele de H 3 O + (ion dehidroniu ce poate fi detectat detelescoapele de pe Pământ) sunt încontiună coliziune cu electroniîncărcaŃi negativ. Rezultatul estemolecula neutră H 3 O care sedescompune rapid rezultând fie H 2 O(molecula de apă) plus un atom de H,OH plus H 2 , fie OH plus doi atomide H.Din cercetările făcute cuacceleratorul de particule, în 16,5 %din colizunile făcute între H 3 O + şielectroni încărcaŃi negativ au rezultatmolecule de apă. La un procent de71% dintre coliziuni au rezultat însădoi atomi de H şi OH.Aceste descoperiri ar puteaexplica modelele misteriosedescoperite de astronomi în spectrulinfraroşu al cometelor, prin emisii detemperaturi ridicate.Satelitul natural Phobos rezultat alunei coliziuniCu ajutotul celor două misiuni,Mars Express a agenŃiei ESA şi MarsGlobal Surveyor a agenŃiei NASA,cercetătorii au adunat destule datepentru a susŃine teoria conformcăreia satelitul natural al lui Marte,Phobos, a fost creat prin acreŃie dinpraful şi fragmentele reziduale ce s-au împraştiat în spaŃiu în urmacoliziunii unui asteroid cu Marte.Rezultatele au fost prezentate deDr. Giuranna şi Dr. Rosenblatt laCongresul InternaŃional de ŞtiinŃăPlanetară din Roma, Italia. Pânăacum s-a crezut că cei doi sateliŃi a luiMarte, Phobos şi Deimos, sunt doiasteroizi care provin din centura deasteroizi şi care au fost atraşi decâmpul gravitaŃional al planetei.Sonda spaŃială Mars Express aagenŃiei ESA a adunat date desprecompoziŃia satelitului descoperindmai multe minerale care par a sepotrivi cu cele de pe Marte. A fostdescoperit şi un anume tip de mineralnumit filosilicat care teoretic nu s-arfi putut forma pe satelit datoritălipsei condiŃiilor care să facilitezeformarea acestuia.Teoria formării satelitului estesusŃinută şi de echipa de cercetareMaRS (Mars Radio ScienceExperiment, un instrument aflat pesonda Mars Epress) care a stabilitmasa lui Phobos cu o precizie de0,3% având o densitate de 1.86±0.02g/cm 3 . Densitatea satelitului estemult mai mare decât cea a unuiasteroid, în special a unui asteroid dincentura de asteroizi a SistemuluiSolar.Deşi datele acumulate nu potconfirma în totalitate teoria formăriilui satelitului dintr-o coliziune aplanetei Marte cu un alt corp,misiunea Russian Phobos-Grunt ceva fi lansată în 2011 va determina cusiguraŃă originea sateliŃilor.Sursa : Science DailyESAPan-STARRS salvatorulPământului !Foto : NASA,Observatorul Panoramic Survey& Rapid Response System (Pan-STARRS) PS1 a făcut prima25

descoperire, primul asteroid”potenŃial periculos” care ar puteaintra în coliziune cu Pământul a fostdescoperit în 16 sept 2010, la odistanŃă de 32 milioane de km dePământ.Denumit ”2010 ST3”, asteroidulare un diametru de 46 m şi se vaapropia de Pământ la o distanŃă de6,4 milioane de km în viitorulapropiat. Pan-STARRS este primultelescop care va putea observa oriceasteroid care se va apropia de Pământla o distanŃă care ar putea devenipericuloasă în următorii 50 de ani.găsi obiecte potenŃial periculoase, canimeni altcineva. "Cele două imagini sunt luate detelescopul PS1 la o diferenŃă de 15minute în noaptea de 16 Septembrie2010 la o distanŃă de aproximativ 100arc secunde. Asteroidul poate fiobservat în mişcarea sa prin Universîn raport cu imaginea de fundal.Sursa: Centrul de Astrofizica Harvard-Smithsonian.Credit: PS1SCCel mai mare telescop în raze X vafi lansat în 2021colectare a oglinzii va avea 3m 2 , odistanŃă focală de 20m şi o rezoluŃieunghiulară mai mică de 5 arcsecunde, rezultând astfel o oglinda cuo suprafaŃă de aproximativ 1300 mpătraŃi. Oglinda este formată dinplăcuŃe mici din siliciu, cu pori decâŃiva milimetrii la interior. Acesteavor fi testate cu ajutorul unui fasciculde raze X la laboratorul PTB dinBerlin-Adlershof.Sursa : Science DailyO nouă clasă de găuri negre a fostdescoperităExperŃii NASA consideră căavertizarea unui impact cu câŃiva aniînainte, ar trebui să facă posibilăorganizarea unei misiuni pentru adevia orice asteroid care ar puteaintra într-o coliziune cu Pământul.Pan-STARRS are de asemenea şialte obiective. PS1 şi fratele său maimare, PS4, care va fi operaŃionalpeste câŃiva ani, se aşteaptă sădescopere un număr de peste unmilion de asteroizi precum şi obiectemai îndepărtate cum ar fi stelevariabile, supernove şi exploziimisterioase observate în galaxii. PS1a devenit pe deplin operaŃional îniunie 2010 şi este o misiune înasociere a mai multor instituŃiireunite sub ConsorŃiul PS1 Science.Timothy Spahr, director al MinorPlanet Center (MPC): "Felicităriproiectului Pan-STARRS pentruaceastă descoperire. Este dovada cătelescopul PS1 cu a sa CameraGigapixel şi sistemul său sofisticatcomputerizat pentru detectareaobiectelor în mişcare este capabil de a26Observatorul IXO (InternationalX-Ray Observatory), este un proiectîn asociere a agenŃiilor NASA, ESAşi JAXA, fiind progamat pentrulansarea în spaŃiu în 2021.Proiectul telescopului eROSITAva face lucru preliminar.Experimentul germano-rus subauspiciile Institutului Max Planckpentru Fizică extraterestră va fi lansatîn spaŃiu în 2013. Cu ajutorul unuipachet de şapte telescoape cu raze X,eROSITA va căuta pe tot cerul unanumit tip de găuri negre: găuri negresupermasive care s-au dezvoltat laînceputul Universului, probabil chiarînainte de dezvoltarea primelor stele.Oamenii de ştiinŃă se aşteaptă caprintre altele, aproximativ treimilioane de noi găuri negre vor figăsite cu această misiune. Acest lucruva permite o prezentare completă aformării şi dezvoltării găurilor negresupermasive. IXO va fi responsabilpentru cercetarea lor sistematică.Dimensiunile telescopului suntuimitoare, spre exemplu suprafaŃa deGăurile negre sunt cele maimisterioase obiecte cereşti, în teorie ogaură neagră este acel loc din spaŃiuîn care forŃa gravitaŃională este atâtde mare încât nici lumina nu poatescăpa.Un grup de cercetători astronomidin USA , Anglia şi Franta subîndrumarea UniversităŃii din Leicesterau descoperit dovezi care potconfirma existenŃa unui nou tip degăuri negre, ultra-luminoase caredegajă emisii impresionante de razeX. Aflat la o distanŃă de aproximativ300 milioane ani lumină de Pământîn galaxia ESO 243-49, sursa de razeX HLX-1 are o luminozitate deaproximativ 100 de ori mai maredecât toate obiectele din clasa sa şiemite de 10 ori mai multe raze Xdecât orice alt obiect observat pânăacum. Oamenii de ştiinŃă considerăcă această nouă categorie de găurinegre este aşa numita gaură negră cumasă intermediară, cu mase între osută şi câteva sute de mii de ori cea a

Soarelui, mai mici decât găurile negresupermasive care se găsesc în centrulgalaxiilor (quasar).Folosind observatorul europeanVery Large Telescope (VLT) dinChile, echipa a obŃinut înregistrareaunui spectru optic cu emisii ultraluminoasede la o sursă de raze X(HLX-1) într-o galaxie îndepărtatăESO 243-49. Descoperirea le-apermis să demonstreze în modconcludent că HLX-1 este întradevărsituată în această galaxie, cănu este o stea în prim-plan şi nici ogalaxie de fundal. Principala şi ceamai importantă concluzie a acesteidescoperiri este că sursele ultraluminoasece emit raze X, cum ar fiHLX-1, pot fi mai luminoase decât s-a crezut iniŃial, demonstrand astfel cămulte dintre aceste obicte gazduiescgăuri negre cu masă intermediară.Autorul principal al lucrării, Dr.Klaas Wiersema al Departamentuluide Fizică şi Astronomie Leicester, acomentat: "După descoperirea surseifoarte luminoase de raze X, am fostfoarte dornici de a determina distanŃala care se află sursa şi implicit sămăsurăm cantitatea de raze Xprodusă de aceasta. Cu ajutorulimaginilor luate cu un telescop dedimensiuni mari am observat o sursăoptică slabă prezentă chiar în locul încare am observat şi sursa de raze X,situată în apropierea centrului uneigalaxii mari şi luminoase. Aceastăsursă optică a fost asociată direct cusursa de raze X, dar pentru a fi siguriam vrut să studiem lumina emisă deaceastă sursă în detaliu, folosind VeryLarge Telescope în Chile. Datele pecare le-am primit de la VLT au fostde o calitate foarte bună şi ne-apermis să despărŃim lumina puternicăa galaxiei de cea slabă a sursei optice.Spre mulŃumirea noastră amvăzut în măsurătorile făcute de VLTexact ceea ce am sperat: am pututdetectata lumina caracteristicăatomilor de hidrogen, ceea ce ne-apermis să măsurăm cu preciziedistanŃa până la acest obiect.Dovezile au fost concludente şi amdemonstrat că într-adevăr sursa esteamplasată în interiorul galaxiei şi căHLX-1 este cea mai strălucitoaresursă de raze X cunoscută".Pentru viitor cercetătorii speră sădescopere un numar mare de astfelde obiecte extreme pentru a confirmaexistenŃa acestei clase de găuri negre.Sursa de raze X HLX-1reprezentată prin lumina albastrădeasupra galaxiei în partea stângă,este prima dovadă concludentă ceconfirmă existenŃa găurilor negreintermediare.Sursa : Universitatea LeincesterObservatorul IceCube Neutrinoaproape de finalizareObservatorul Ice Cube situat subcalota de gheaŃă a Antarticii, destinatobservării surselor ce emit razecosmice, va fi finalizat după douădecenii de planificare.”După aproape un secol de ladescoperirea lor, provenienŃa celormai energetice particule ce lovescPământul şi modul în care îşidobândesc energiile incredibile suntîncâ un mister," afirmă Halzen,profesor de fizică la UniversitateaWisconsin din Madison.Partciculele subatomice numiteneutrino sunt cele mai abundenteparticule după fotoni (lumina).Aceştia sunt formaŃi ca rezultat alcelor mai violente fenomene dinUnivers, cum ar fi exploziile stelelorprin emiterea de raze gamma.Neutrino nu au masă sauîncărcătura electrică, de aceea aceştianu interacŃionează cu materia, altfelspus, miliarde de particule neutrinotrec zilnic prin noi. Foarte rar acesteainteracŃionează cu atomii, rezultatulfiind o particulă denumita muon.Procesul crează o lumină albastrăcare poate fi observată cu senzorioptici. Această coliziune este ceea cedoreşte Observatorul IceCube sădetecteze."IceCube a fost completoptimizat în dimesiuni pentru a fidestul de sensibil încât să observefluxurile foarte mici ale particulelorneutrino care ar putea dezvăluisursele razelor cosmice şi naturaparticulelor ce formează materiaîntunecată", a afirmat Francis Halzencoordonatorul experimetuluiIceCube. Semnalele primite desenzori sunt transmise prin cabluri încladirea proriu-zisă a ObservatoruluiIceCube într-o cameră completcomputerizată care înregistrează întimp real peste 2000 de muoni lafiecare secundă.Sursa : Institutul American de Fizică27

Calendar AstronomicR e c o m a n d a r i l e l u n i iM27 - ebuloasa Dumbbell - NGC 6853Grad de dificultate: 2 (din 5)Apertura minimă: 30mmTip: nebuloasă planetarăDimensiune: 3 ani-luminăConstelaŃie: VulpeculaR.A.: 19h 59.6minDeclinaŃie: +22º 43’Magnitudine: 7.4nebuloasa ca o mică pată de lumină. Cu un telescop de 2.5”M27 apare alungită, cu margini rotunjite pe axa cea mailungă şi cu graniŃe difuze la nord-vest şi sud-est. O stea mailuminoasă se poate vedea către marginea sud-vestică şi douăstele mai puŃin strălucitoare în zona din centru.Un telescop de 14” ne arată un total de 14 stele în interiorulnebuloasei. Cea mai strălucitoare parte a nebuloasei începede la 20” vest de steaua centrală şi se întinde spre margineasudică. De aici pornesc filamente nebuloase care merg spreest şi vest, încercuind centrul. Partea nordică a nebuloaseiM27 are o structură mai complexă şi conŃine mai multestele. Filamentele aflate în zona „urechilor” nebuloasei suntspectaculoase dacă veŃi folosi un filtru OIII.foto: HoraŃius FlueraşM27 sau nebuloasa Dumbbell a fost descoperită în 12 iulie1764 de către Charles Messier şi reprezintă prima nebuloasăplanetară descoperită. În 1918, M27 a fost astfel descrisă decătre Curtis: „un gigant al nebuloaselor planetare, foarteimportantă datorită vizibilităŃii sale şi a detaliilor care pot fiobservate”Este a doua nebuoasă planetară în ordinea străluciriiaparente dar se bucură de o suprafaŃă mai mare luminoasădecât nebuloasa clasată pe primul loc, Nebuloasa Helix.Mica stea centrală, care cauzează ionizarea împrejurimilorsale, are o magnitudine de 13.5. Marginile nebuloasei seextind cu 2.3” la 100 de ani datorită vântului rece rămas înurma fostei supernove.Observare:M27 este un obiect care se pretează la observaŃii cu orice tipde telescop. Chiar şi cu un binoclu de 30mm putem vedea28M32 - NGC 221Grad de dificultate: 3 (din 5)Apertura minimă: 30mmTip: galaxieDimensiune: 6500 ani-luminăConstelaŃie: AndromedaR.A.: 0h 42.7minDeclinaŃie: +41º 52’

Descoperită pe 29 octombrie 1749 de către Guillaume de laGalaziere. Este o galaxie eliptică pitică, având doar 6500ani-lumină în diametru şi 300.000 de milioane de MaseSolare.Această Galaxie însoŃeşte Galaxia Andromeda situându-sela 22’ sud de centrul lui M31 (Marea Nebuloasă dinAndromeda). Dintre toate galaxiile aflate în NebuloasaAndromeda, M32 este cel mai uşor de observat, având omagnitudine de +8.1. Cufundată în lumina puternică emisăde M31, observarea în întregime a diametrului său estedificilă însă nu şi imposibilă. M32 este considerată o fostăgalaxie spirală din care doar zona centrală a rezistat întâlniriicu M31.foto: Lucian HudinPe data de 31 august 1998 programul de observaŃie alobservatorului Lick a detectat o stea în stadiul de Novă cu omagnitudine de +16.5 la doar 35.7 minute sud-vest decentrul lui M32. Alte trei astfel de stele au fost descoperiterecent: primele două pe data de 5 ianuarie 2004 de cătreastronomul J.D. Neill la magnitudinea de 17.2 şi 15 gradenord-est de centrul galaxiei, iar a treia pe data de 27 iulie2006 de către astronomul F. Manzini la magnitudinea de+17.2 grade şi 1 minut nord-vest de centru. Până în prezentnici o Supernovă nu a fost descoperită în M32. Vârstasteleor este cuprinsă între 4 şi 8 miliarde de ani.Observare:Folosind un telescop cu un diametru de 35cm (14”), M32va putea fi observată ca o nebuloasă ovală alungită 4x3grade pe directia nord-sud, având un centru stelar aparent.Un Roi Globular al sistemului-G 156 poate fi vag observatla 6.2 grade nord-vest de M32. Cu o magnitudine de +15.6,doar cu un telescop cu diametrul de 50cm putem vedearoiul ca pe o stea aparentă.M45 - PleiadeleDificultate: 1 (din 5)Vizibilitate: cu ochiul liberTip: roi deschisDimensiune: 15 ani-luminăConstelaŃie – TaurusR.A.: 3h 47.5minDeclinaŃie: +24º 6’Magnitudine: 1.5Diametru aparent: 2ºM45 este un roi deschis, care văzut cu ochiul liber apare caun obiect foarte strălucitor. Pleiadele fac parte din folclorulmultor popoare şi au născut nenumărate mituri în multeculturi. Numele este de origine greacă şi face referire lafiicele lui Atlas şi ale Pleionei: Alcyone, Asterope, Electra,Maia, Merope, Taygeta şi Celano. Vizibile cu ochiul libersunt 6-8 stele ale roiului.Primele descrieri datează din 2500 BC şi aparŃin mitologieimesopotamiene. În urmă cu 4000 de ani, Pleiadele marcauintersecŃia dintre ecuatorul ecliptic şi ecuatorul ceresc,29

servind drept un important reper pentru calibrareacalendarelor din acele vremuri.Aflându-se la „doar” 425 de ani-lumină distanŃă de Terra,Pleiadele reprezintă unul din roiurile deschise cele maiapropiate de noi – motiv pentru care şi poate fi observatatât de uşor. Într-un câmp de 2 pe 2 grade au fost numărate500 de stele dintre care 197 sunt considerate ca aparŃinândde drept roiului de stele. Într-un câmp de 9 pe 9 grade alte135 de stele membre ale roiului pot fi văzute, ceea ceînseamnă că diametrul roiului este între 15 şi 70 de anilumină.Regiunea centrală, definită de cele 6-8 stele vizibilecu ochiul liber, se întinde pe o distanŃă de 7 ani-lumină. Ceamai strălucitoare stea din Pleiade este Alcyone – este de1000 de ori mai luminoasă ca Soarele.Reflexia „prăfoasă” din jurul Pleiadelor nu reprezintă, aşacum mult timp s-a crezut, rămăşiŃele norului din care s-anăscut roiul, ci este dovada faptului că Pleiadele sedeplasează la marginea nebuloasei Taurus-Auriga. Culoareaalbastră a reflecŃiei se datorează luminii albastre a celor maistrălucitoare stele, care este transmisă prafului din jur. Doarîn partea sudică a Pleiadelor poate fi regăsită puŃină culoareroşie care indică faptul că gazul din acea zonă a fost ionizatde radiaŃia UV, dealtfel insuficientă, a stelelor.forma ei triunghiulară 12’x15’x17’. Marginea ei nord-esticăoferă mari satisfacŃii astrofotografilor. Impresionantă (deşipuŃin luminată) este şi dunga nebuloasă care se întinde dincentrul Pleiadelor până la Electra. Cel mai dificil obiect alPleiadelor este IC 349 la doar 36” sud de Merope. Estenevoie de măriri de peste 400x şi de un cer foarte negrupentru a distinge micul obiect.M52 - NGC 7654Dificultate: 2 (din 5)Apertura minima: 30mmTip: roi deschisDimensiune: 22 ani-luminăConstelaŃie: CassiopeiaR.A.: 23h 24.8minDeclinaŃie: +61º 36’Magnitudine: 6.9M52 este un roi deschis, cu o magnitudine de +6.9 şi afost descoperită pe data de 7 septembrie 1774 de cătreastronomul Charles Messier.Observarea:În general, cu ochiul liber se pot observa 6 stele. În condiŃiibune de vizibilitate pot fi observate însă chiar şi 9 stele.Un binoclu este instrumentul optic ideal pentru a observaspledoarea Pleiadelor. Sub un cer negru, cu un binocluclasic 10x50, puteŃi vedea nebuloasa Merope (NGC 1435, lasud de Merope) precum şi stelele aflate la 3’ nord-vest deAlcyone.Un telescop poate rezolva câteva stele duble extrem deinteresante. Un refractor de 4,7”, folosit fără o putere preamare de mărire, transformă Pleiadele într-o regiunenebuloasă bine structurată. Se poate observa NGC 1435 în30După M11, M52 este unul din cele mai populate roiurideschise. În 1959 au fost catalogate un număr de 193 deobiecte cereşti pe o întindere de 9 grade. Cu o întindere de22 de ani-lumină şi conŃinând aproximativ 1000 de stele,acest roi se află la doar 5000 de ani-lumină de galaxianoastră, pe când Nebuloasa Bubble, care îl însoŃeşte, se aflăla 11.000 de ani-lumină depărtare. În centru se află o stea

gigantă, galbenă, cea mai luminoasă a roiului – aremagnitudinea de 8,2M52 poate fi observat ca o mică nebuloasă rotundă, chiar şicu un binoclu. Un telescop de 4,7” ne oferă posibilitatea dea vedea circa 60 de stele ale roiului. Cu un telescop de 14”se pot distinge un număr de aproximativ 100 de stele, îngrupuri cumpacte. Zona de vest a roiului este mai puŃinbogată în stele.La 35’ sudvest de M52 se află nebuloasa Bubble – un obiectdeep-sky popular printre astro-fotografi. Este însă nevoiede filtre de bandă îngustă şi de un diametru al telescopuluide peste 14” pentru a obŃine imagini spectaculoase.European Southern Observatory (ESO) împreună cuInfrared Survey Telescope for Astronomy (VISTA) aflate laObservatorul Paranal din Chile au produs această imaginespectaculoasă a Galaxiei Sculptor (NGC 253) ca rezultat alunei campanii observaŃionale de proporŃii.Galaxia Sculptor NGC 253Descoperită de Caroline Herschel în 1783, are o formăspiralată caracterizată atât de norul de praf ce o compunecât şi de braŃele propriu-zise ale spiralei.Este una din cele mai apropiate galaxii din Grupul Sculptor,cel mai apropiat grup de acest fel de Grupul Local din careface parte şi galaxia noastră, cuprinzând structuri complexede nori gazoşi, alei de praf întunecate şi roiuri centraleluminoase formate din stele tinere.Deşi Supernovele sunt în general asociate cu galaxiileformate prin explozii stelare, doar una a fost observată înGalaxia Sculptor. Supernova, numită SN 1940E, se află laaproximativ 50 de grade sud-vest de centrul galaxiei mai susmenŃionate.Una din cele mai luminoase galaxii de pe cerul nopŃii,aceasta se află în ConstelaŃia Sculptor la o depărtare deaproximativ 11 milioane de ani-lumină. Cu o magnitudinede +7.10, este o Ńintă perfectă pentru astronomii amatoricare cercetează cerul nopŃii pe direcŃia sud.Datorită observaŃiilor realizate în lumină infraroşie,Observatorul VISTA a trecut prin norul de praf dezvăluindnenumărate stele ce însoŃesc galaxia precum şi o axă stelarăpoziŃionată în zona centrală.Sursa: Atlas of the Messier Objects - Highlights of the Deep Sky deRonald Stoyan, Stefan Binnewies, Susanne Friedrich and Klaus-Peter SchroederFoto: HoraŃius Flueraş31

Societatea Astronomică Andromeda- î m p r e u n ă , c ă l ă t o r i p r i n u n i v e r s -Cerul nopŃii este mai distractiv atunci când îl priveşti împreună cu prietenii. Fie că eşti un începător, fie unastronom cu experienŃă, vino alături de un grup de astronomi pasionaŃi, care s-au bucurat de sute de ore deobservaŃii. Află noi lucruri despre Univers şi despre explorarea lui, învaŃă din tainele astrofotografiei,împărtăşeşte cu ceilalŃi frumuseŃea pe care cerul o oferă.Cel puŃin o dată pe lună, Societatea Astronomică Andromeda organizează starparty-uri în Cluj-Napoca sau înîmprejurimi. Anual sunteŃi invitaŃi la o tabără astronomică pentru a vă relaxa, împreună cu alŃi astronomi, subcerul înstelat.Intră pe www.astrocluj.ro şi află despre cum poŃi să te alături societăŃii noastre astronomice. Pe site găseştiimagini de la sesiunile de observaŃii, noutăŃi din viaŃa clubului, detalii despre evenimentele organizate şi despreproiectele viitoare. Tot de pe site poŃi descarca gratuit revista lunară Pagini Astronomice (in format PDF), scrisăcu pasiune de membrii societăŃii. Forumul aşteaptă întrebările şi, de ce nu, răspunsurile tale.Societatea Astronomică Andromeda, locul unde astronomii se întâlnesc cu stelele!34