Aleea fizicienilor basarabeni - Societatea fizicienilor din Moldova

58 Aleea fizicienilor basarabeni
Belous, Tănăsescu – invitaţi la Chişinău de Rădăuţanu, la unele discuţii ale academicianului
cu care am fost prezent.
O altă calitate distinctă a academicianului Rădăuţanu era că nu se prindea să facă lucruri
rele. L-am văzut nu odată adăugând în lucruri bune, frumoase, dar niciodată nu l-am văzut
scăzând în omenesc. Chiar de se mânia pe tine pentru ceva, supărarea nu ţinea mult, răutatea
nu avea loc în el. În calitatea mea de şef secţie la Comisia Superioară de Atestare a Republicii
Moldova, iar a domniei sale de preşedinte al consiliului ştiinţific specializat de la Institutul de
Fizică Aplicată, se întâmpla uneori ca în procesul organizării susţinerii unor teze anumite
documente să vină în contradicţie cu actele normative. Cum observam acest lucru de îndată
telefonam în consiliu şi comunicam despre neregulile depistate. De două ori s-a întâmplat ca
academicianul să nu fie pe loc şi de fiecare dată lui i s-a comunicat scurt şi eronat: „Holban
interzice susţinerea tezei”. Mâniat foc de cele auzite academicianul îmi telefona. Vocea lui
răsuna ca un tunet: „Dă demisia, pleacă de la lucru...” Îl lăsam să termine, căci nu-l ştiam de
rău din fire, apoi liniştit şi în cunoştinţă de cauză îi explicam situaţia. Până la urmă îmi
mulţumea că l-am informat la timp despre neconcordanţa apărută şi-mi zicea: „Spuneţi tot ce
trebuie de făcut ca să nu încălcăm actele normative. Vom include în consiliu la specialitatea
vizată membri-experţi suplimentari, dacă nu-i găsim pe loc, îi invităm din Rusia, România sau
Ucraina...” Conflictul era aplanat. Când ne întâlneam îmi zâmbea, îmi strângea mâna, glumea,
parcă nimic nu se întâmplase. Nu mi-a purtat pică şi nu i-am purtat pică niciodată.
Explicam răbufnirile academicianului drept rezultat al potenţialului său energetic mare,
care, negăsindu-şi cale de valorificare pe potriva caracterului, izbucnea năvalnic ca un vulcan
trezit de un mic cutremur. Om al acţiunii, Rădăuţanu nu avea astâmpăr un pic. Era sincronizat
permanent cu tot ce întruchipa destinul ştiinţei şi al Moldovei. Pe lângă munca ştiinţifică de
bază, participa cu aceiaşi dăruire de sine la activităţi adiacente, cum ar fi scrierea de articole
pentru enciclopedie, redactarea dicţionarelor de specialitate... Îi plăcea să aibă de a face cu
lucruri de mare însemnătate, de anvergură. A contribuit esenţial, de exemplu, la crearea
industriei electronice moldoveneşti, cu coloşii ei „Mezon”, „Semnal” şi „Microfir”. S-a
avântat şi în proiecte cu rezonanţă economică, cum a fost cel cu transportarea fructelor şi
legumelor proaspete la distanţe mari în atmosferă de azot (alegând ca obiect de cercetare
piersicii, cele mai delicate fructe în privinţa păstrării). După deschiderea hotarelor, Rădăuţanu,
cu aceiaşi năvalnică energie şi sete de a cunoaşte, rătăceşte la Sarmizegetusa şi prin munţii din
împrejurimi în căutarea de obiecte sau bucăţi de fier străvechi. Era convins că strămoşii noştri,
dacii, posedau tehnologii înalte de prelucrare a fierului. Probele culese le trimitea ulterior în
diferite laboratoare pentru cercetare chimică.
Rădăuţanu era un om răzbătător. Nu odată m-am convins, că acolo unde domnia sa
deschidea o uşă, fie ea chiar la Moscova, ea rămânea deschisă pentru toţi oamenii de ştiinţă
din Moldova. Treptat Rădăuţanu deveni mesagerul ştiinţei moldoveneşti pe meridianele
globului.
Savant cu renume mondial, bun organizator al ştiinţei, ctitor al Institutului Politehnic
din Chişinău, Rădăuţanu s-a manifestat şi ca un neobosit activist pe tărâm social, cu funcţii de
prestigiu: deputat şi preşedinte al Sovietului Suprem al RSSM, vicepreşedinte al AŞM,
membru al Comitetului Sovietic pentru Securitate Europeană, membru al Prezidiului
Societăţii „Ştiinţa”... Pe unde ajungea în lume, fie un laborator prestigios, fie citadela gândirii
militare Pentagon, peste tot Rădăuţanu căuta să observe ce e bun şi de folos pentru noi. (Şi azi
mi se păstrează proaspătă în memorie povestirea captivantă a lui Rădăuţanu privind excursia
făcută la Pentagon. Era într-o zi de odihnă şi în tot Pentagonul erau numai ei, o delegaţie din
Uniunea Sovietică, şi ghidul Mişa, un fost cetăţean sovietic emigrat în America, care aici se
simţea ca acasă – descuia şi încuia la voia sa sălile muzeului Pentagonului şi le arăta
oaspeţilor exponate, care mai de care mai curioase şi mai interesante).
Caracteristic pentru Rădăuţanu era şi faptul că el planifica lucrurile boiereşte: calm,
FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 1-2, 2007