15 - Grup Scolar Lucian Blaga Reghin

JEANNE lor,cât prin bucuria cã le iscãlise într-un
moment de maximã credinþã.Sufletul îi era
„Bãiete,viaþa e o continuã strãfulgerat de aceastã frazã,pe care o
luptã.Câºtigi ºi pierzi.Dar atunci când simþea venind de la el,de la tânãrul care
pierzi,trebuie sã ºtii sã accepþi iertarea,pe stãtea lângã ea ºi pe care îl cunoºtea de doar
c a r e D u m n e z e u þ i - o o f e r ã o jumãtate de orã.
întotdeauna,necondiþionat,oricât de grav ar Sã fie soarta celor ce luptã pânã la
fi pãcatul sau fapta sãvârºitã.El însuºi a capãt semãnatã cu atâta fericire încât ei sã
zisÓ“Nu existã om care sã fie viu ºi care sã nu nu o vadã pentru mult timp?De fapt,acea
greºeascã”.ªi ºtii,acum mã simt mai aproape fericire e-o floare rarã pierdutã pe câmpul cu
de Dumnezeu,de minunea dumnezeiascã spini,dar care învingãtorilor le e dat mereu
ºtiind cã am greºit ºi cã,totodatã,am fost sã o gãseascã.
iertat.E o trãire inefabilã.”La cei zece ani ai
mei de atunci, acea povestire mi se pãrea Articol realizat de: Dorgo Monica (XI C)
una absolut normalã,chiar banalã.”Câþi
oameni nu mor înecaþi?”,mã întrebam,însã
eram orb în faþa comorii pe care o purta
mesajul transmis de acel om,dar o datã cu
Gânduri de licean
trecerea anilor,am ajuns sã învãþ aceastã Dupã terminarea clasei a VIII-a a
lecþie de viaþã pe propriul suflet,sã simt urmat o perioadã dificilã, care a avut drept
iertarea reverberând prin cotloanele eului scop promovarea examenului de Testare
meu tânãr,ca un porumbel al pãcii.ªi ce e Naþionalã. Am aflat apoi rezultatele obþinute
mai mult, e cã stropul acela de fericire care ºi fiecare a optat cum a dorit pentru
trebuia sã rãsarã din mine în momentul continuarea studiilor.
cãinþei îmi curge de-abia acum prin Binemeritata vacanþã de varã, pe
v i n e , f i i n d p ã r t a º u l p r o p r i e i t a l e care toþi o aºteptam cu nerãbdare, a sosit.
iertãri.Fiindcã dând,primim. Aceastã vacanþã a fost, dupã pãrerea mea,
Da,Jeanne,regãsirea iubirii din una deosebitã ºi mai scurtã, prima zi de
p r a f u l c e n u º e i î n s e a m n ã ºcoalã sosind cu paºi repezi.
Dumnezeu,înseamnã iertare.” În ajunul primei zile de ºcoalã
Marea era si ea martora sarutarii gândul cã îmi voi întâlni noii colegi ºi
cerului cu pamântul,a doua suflete virgine profesori mã neliniºtea. Mi-am pregãtit cele
cutremurate de fiorul iubirii îngropate si necesare pentru a doua zi ºi am pornit
reînviate din rugaciune.Jeanne arunca emoþionat spre ºcoalã. Am întâlnit elevi care
atunci în valurile neastâmparate imaginea se îndreptau ºi ei spre curtea ºcolii unde
unui Horatiu ce n-a meritat-o niciodata si urma sã aibã loc festivitatea de deschidere a
primea taina botezului cu o noua noului an ºcolar. Dupã festivitate am pornit
dragoste,viata.Un alt trup,un alt substrat cu nerãbdare spre sala de clasã unde am
sufletesc si sentimental îi aducea acum cunoscut-o pe doamna dirigintã ºi pe noii
aminte cuvintele scrise în greacã lui colegi. Ne-am îndreptat apoi bucuroºi spre
Cristine,în acea zi în închisoareÓ Ãéá íá casã, dupã aceastã zi emoþionantã. Ne-am
óå óõí÷ùñáßóåé ï èåüò ðñÝðåé cunoscut în zilele care au urmat toþi
ðñþôá íá óõí÷ùñáßóåéò ôïí åáõôü profesorii ºi ne-am dat seama treptat cã
1
óïõ ,ce o copleºeau nu atât prin adevãrul nivelul de predare ºi cerinþele profesorilor
16