Cea mai frumoasă poveste de iubire a literaturii române ... - Noi Dacii

scoala in 1863 si pe certificatul ei de absolvire este trecut calificativul“eminenta”. La examenul final a asistat rectorul Universitatii din Iasi,profesorul universitar Stefan Micle, ardelean de origine. El a fost vrajit defrumusetea, inocenta si inteligenta ei si, desi era mai in varsta cu 30 de ani, acerut-o in casatorie. La insistentele mamei sale, peste un an, frumoasa sitanara Veronica, devine respectabila doamna Micle, la numai 14 ani.In tineretea mea, am vazut-o pe Veronica cu ochii mintii, in ziua cununiei,timp de patru ani, aproape zi de zi, de cate ori intram sau ieseam pe poartascolii, ori cand imi aruncam privirile pe fereastra. In fata scolii, pe aceastraduta foarte stramta, in centrul orasului Cluj, se afla bisericuta “Bob” peal carui gard din zid gros si purtand patina vremii, era o placutacomemorativa. Pe ea sta scris ca la aceasta biserica, Veronica si StefanMicle au fost cununati de preotul Ioan Pamfil, in data de 7 august 1864. Side cate ori nu m-a purtat gandul pe firul vietii acestei femei cu un destin atatde deosebit, la tulburatoarea, fascinanta si scurta ei viata!A fost o sotie buna si o mama iubitoare. Pe sotul ei nu l-a iubit, dar nici nul-a urat sau detestat, ci l-a respectat si l-a pretuit ca om si ca intelectual.Fiicelor ei, Valeria si Virginia, le-a dat o educatie aleasa si le-a crescut cudragoste, asa cum fusese crescuta si ea de mama ei. Valeria a fost solista deopera si i se spunea ”Privighetoarea Iasului”, iar Virginia a studiat stiintele.Amandoua au scris poezii.Veronica dispretuia distractiile usoare si festivitatile, pe care le ocolea, cutoata pozitia sociala inalta pe care o avea. Urmand sugestia lui Maiorescu caVeronica ar fi nascuta pentru a zapaci destinele marilor barbati, diferitiistorici literari, biografi si publicisti, in cursa pentru spectaculos, au creatVeronicai Micle efigia unei femei usuratice, nestatornice si indiferenta lasentimentele inalte ale poetului. Realitatea a fost tocmai invers, dar cliseulimpus de o societate nedreapta, grabita si superficiala este greu de inlaturatcu toate dovezile incontestabile. Muza lui Eminescu nu a fost o femeieusoara, nu era dornica de petreceri. Ea si-a jertfit toata tineretea familiei sis-a preocupat atent de educatia fiicelor ei. A facut parte din societati decaritate, iar in timpul razboiului de independenta, a fost sora de caritatevoluntara. Dragostea dintre ea si Eminescu a fost casta pana la moartea luiStefan Micle (1879). Abia dupa moartea acestuia, dupa 7 ani de cand s-aucunoscut, Eminescu i se adreseaza pe nume intr-o scrisoare. Cand i s-apermis, pe Eminescu l-a ingrijit cu multa devotiune si a participat lasuferinta lui cu toata fiinta ei. Pe Eminul ei, cum ii placea sa ii alinte, l-a