Cătălina Simion - unatc

UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE ARTĂ TEATRALĂ ŞI CINEMATOGRAFICĂ,,I.L.CARAGIALE''TEZĂ DE DOCTORATrezumatCOORDONATOR ŞTIINŢIFIC:Prof Dr Laurenţiu DamianDOCTORAND:Simion CătălinaANUL 2012

CUPRINS :Un fel de argumentCAPITOLUL I :PERSPECTIVE CONTEMPORANE ASUPRA EXILULUIa) Începutul exilului ca fenomenb) Sindromul Ovidiuc) Exilat Vs. Emigrantd) Origini ale exilului în arta cinematograficăe) Tematica exilului tratată în filmele contemporaneCAPITOLUL II :EXILUL EUROPEAN CĂTRE CETATEA HOLLYWOOD-ULUIa) Diferenţe stilistice între cinematograful european şi cel american (Hollywood).b) Studiu de caz : Elia Kazan.c) Adaptarea sau neadaptarea autorului european la filmul american.CAPITOLUL III :AUTORUL DE FILM ÎN EXILa) Nevoia de liberate. Nevoia de exprimare.b) Exilul valului expresionistc) Cinematograful de autor - un produs exilat al industrializăriid) Casablanca. Exilul cineaştilor austro - ungari.e) Dictatura generalilor. Exilul cineaştilor sud- americani. Îmbogăţirea mijloacelor deexpresie filmică.f) Motivaţii şi conjucturi în exilul cinematografic sovieticg) Exilaţi în propria ţarăh) Exilul cineastului român.

CAPITOLUL IV :AUTORI ŞI POETICI. INFLUENŢA EXILULUI ÎN CREAŢIA UNOR MARICINEAŞTIa) Spaţiul exilului. Autorul de film între spaţiul geografic şi spaţiul afectiv.b) Efectul exilului în creaţia autorului de film.c) Poetica filmului mut - Charlie Chaplin- Prinţul tăcerii.CAPITOLUL V:STUDII DE CAZ ŞI ANALIZE FILMICEAlfred Hitchcock - între exil şi aventura suspansului cinematograficMiloš Forman. De la perioada cehă la cea americană (Taking Off, Amadeus, The PeopleVs. Larry Flynt)Roman Polanski - un veşnic exilat.Radu Mihăileanu. Va, vis et deviens/ Trăieşte! - O odă dedicată exilului .CONCLUZII

această înstrăinare o are asupra spaţiului numit Creaţie cinematografică. Pentru a înţelegeproblematica exilului, mult mai largă şi mai complexă decât a celei a cineaştilor exilaţisau autoexilaţi vom apela în primul rând la literatură, acea artă a scrisului care s-a ocupatinfinit mai mult – desigur istoria literaturii este alta decât cea a filmului, în primul randdatorită dimensiunii temporale dar şi spirituale 2 - de tema exilului. Sub toate formele:plecarea, călătoria, deportarea, închisoarea, exterminarea, emigrarea, trecerea, uitarea.Forme ale îndepărtării atât de prezente încă începând cu literatura mitologică – traseunaratologic atât de apropiat cu ceea ce astăzi numim structura unui scenariu filmic – pânăla literatura de ficţiune sau memorialistica de astăzi. Îndepărtarea mai poate însemna unanumit exil, o călătorie spirituală, în exclusivitate personală.Subiectul dorit nu este acela al exilului propriu-zis ci urmăreşte impactul emoţionalpe care acesta îl are ca şi consecinţă asupra artistului de ieri şi de azi. Este interesantfaptul că deşi astăzi nu mai putem vorbi de exil adlitteram, simpla emigrare dintr-unspaţiu în altul aduce cu sine schimbări stilistice în operele artistice. Un mare cineastcontemporan, Abbas Kiarostami, întrebat de ce nu a plecat şi el din Iran după revoluţiadin 1979 spunea că atunci când muţi un copac din locul în care a crescut pe un alt teren,copacul nu va mai face fructe. Şi dacă va mai face, fructele lui nu vor mai fi la fel debune şi gustoase cum au fost pe terenul iniţial. Este o regulă a naturii. Dacă Kiarostamişi-ar fi părăsit ţara el ar fi fost asemenea copacului mutat.b) Sindromul OvidiuDatorită notorietăţii atinse în timpul şederii sale în capitala imperiului Roman, Ovidiu afost, este şi va fi un exemplu mereu luat ca etalon atunci când vine vorba de exil. AutorulMetamorfozelor devine astfel primul artist care şi-a cântat suferinţa provocată de exil prinintermediul operei sale. Scrierile sale din perioada Pontul Euxin, au căpătat un cu totul altregistru, nemaiavând nimic din lirica erotică folosită în Ars Amandi sau Heroides(Eroinele) nici genul epic folosit în Gigantomachia (Lupta giganţilor). Elegiile adunatesub forma Tristelor (Tristele) şi mai apoi a Ponticelor (Pontice) dincolo de puternicul2 Să nu uităm că arta cinematografică este singura artă (în comparaţie cu celelalte arte) a cărei dată denaştere este cunoscută! Poate că de aceea mitul, ancestralul, misterul îi sunt străine cinematografului înraport cu celelalte arte născute ,,o dată cu lumea''.

caracter documentar, deşi tratează teme diverse, ele duc spre monotonie datorită fidelităţiilor unui singur scop: obţinerea iertării (şi dacă nu cea a întoarcerii în Roma măcar aschimbării locului de surghiun undeva mai aproape de casă).Poetul va fi marcat de câteva aspecte ce veneau ca replică o dată cu exilul său. Lipsacărţilor, a hranei spirituale, lipsa publicului roman cultivat, precum şi concesia de a scrieversuri într-un alt grai decât cel latin devin puncte de suferinţă pentru Ovidiu. Acestea sevor transforma mai târziu de la caz la caz şi vor deveni chin şi pentru viitorii creatoriexilaţi de mai târziu. Sunt piedici marcate la nivel psihologic de drama înstrăinării forţate.Toate aceste aspecte exterioare vor impune mai departe în opera autorului roman oînfăţişare diferită de cea a lucrărilor precedente.Când vine vorba de cinematograf, deşi este o artă nouă în comparaţie cu literatura,muzica sau arta teatrală, acesta este unica artă capabilă să sintetizeze sentimentele,trăirile, angoasele, temerile unui individ, şi să ,,le arunce'' la suprafaţă toate într-un singurspaţiu de desfăşurare - Ecranul. Expune astfel ,,pe tavă'' într-o spovedanie totală - sufletulautorului. În cinema nu poţi minţi. Dacă în teatru un actor poate disimula, poate gesticulamai mult sau mai puţin în funcţie de starea de moment pe care acesta o are, în faţaaparatului nu există decât trăire autentică pentru ca totul să fie transmis şi înţeles întocmaide către spectatori.Concluzia care s-ar desprinde de aici ar fi că orice formă de artă se face cu Suflet.Sufletul aparţine de obicei locului în care se naşte. Dacă din diverse motive esteîndepărtat de acolo el va suferi modificări pentru a supravieţui. Aceste modificări se vorface simţite la nivel de creaţie.c) Exilat vs. EmigrantProblema exilului pare astăzi a fi depăşită. Deşi încă mai există scriitori sau regizorimilitanţi închişi în închisori (China, Iran, etc) totuşi în prezent altfel se pune aceastăproblemă care încă nu are o delimitare clară a binomului exil-emigrare.Emigraţia este un fenomen specific zilelor noastre. Deşi motivele emigraţiei potapărea diferit de la un caz la altul acestea sunt axate în general pe raţiuni economice,sociale sau politice. Diferenţa dintre un exilat şi un emigrant, la prima strigare este

simplă. Exilatul este forţat, de obicei de un sistem politic, să părăsească ţara fărăposibilitatea întoarcerii, întoarcerea însemnând de obicei închisoare sau chiar moarte (totexil este şi atunci când ,,inculpatul'' nu poate părăsi o anumită zonă din spaţiul aceleiaşiţări. Aici avem exemplul concret al Rusiei care în perioada comunistă exila ,,duşmaniipoporului'' în zone precum Siberia sau Solovski). Cu alte cuvinte, din punct de vederejuridic, exilatului îi este îngrădit dreptul la libertatea de mişcare şi libertatea desocializare (de cele mai multe ori acesta fiind marginalizat de prieteni, familie, organismesociale). Emigrantul, tot juridic vorbind, pleacă de bună voie din spaţiul natal pentru a sestabili într-o altă ţară. Nu are impus nimic, poate circula liber, îşi poate stabili relaţiisociale şi un alt statut diferit de cel din ţara natală. În cazul emigrantului, la nivel afectivlucrurile nu stau mult diferit faţă de situaţia exilatului. O dată plecat din spaţiul cunoscutacesta, deşi ,,liber'' trebuie să treacă mai mult sau mai puţin aceleaşi praguri de integrare.Ceea ce este diferit însă este motivul pentru care rămâi.Prima treaptă (piedică) spre adaptare este limba. Ea devine instrument de lucru pentru aputea fi acceptat de noua societate. Această adaptare la noua limbă are implicaţii nunumai în sfera gramaticală sau lexicală ci şi în modalitatea în care îţi susţii sauargumentezi o discuţie: cum te cerţi?, cum te împaci?, cum te impui? etc. O nouă limbăimpune şi alte reguli sociale - regulile politeţii, ale deciziei, ale manipulării etc, sauinstituţionale - acestea ţin de cultura instituţiei în care intri, cultură care nu va fi explicatănici unui exilat. În cazul cinematografului se disting însă două perioade importante dinacest punct de vedere: prima este cea a filmului mut iar următoarea în mod firesc ţine decinematograful sonor (implicit vorbit).În perioada mută, imaginea fiind un limbaj universal iar forţa ei de impact evidentă,filmele ajung rapid de la simple evenimente înregistrate la expresii personale ale unorcineaşti precum Eisenstein, Murnau, Griffith, Luis Buñuel. În cea de-a doua etapă cea afilmului sonor, limba devine un instrument definitoriu.O dificultate pe care o întâlnim şi ca exilaţi şi ca emigranţi este fundamentul cultural. Odată trecut obstacolul limbii, trebuie să faci faţă unei alte culturi, altor tradiţii, altorcredinţe sau a altor ,,ritualuri'' ale societăţii.

d) Origini ale exilului în arta cinematografică.Încă de la apariţia sa, cinematograful a înglobat în existenţa lui destine. Din aceastăcauză, din punct de vedere al omului contemporan, exilul în cinema se rezumă mai multla sensul metaforic al cuvântului decât la cel strict, oferit de dicţionarul explicativ allimbii române. Din această mare ,,metaforă de sensuri'' am încercat să aduc la suprafaţăcâteva idei care ar putea astăzi fi legate de ideea exilului.Privind exilul din alt unghi decât din cel politic, am găsit o primă posibilăclasificare: EXILUL ECONOMIC. Este cea mai des întâlnită formă în zilele noastre,acum când graniţele nu mai reprezintă o problemă. În căutarea unui trai decent, alfinanţărilor fabuloase pentru un proiect cinematografic sau căutarea perfecţiunii dupămodelul visului American sunt motive care au ,,rupt'' cineaşti ai unui spaţiu pentru a-istrămuta într-un altul - fără să aibă neapărat motivaţie politică, exilatul economic pleacăîn căutarea acelei Mecca a succesului. Fenomenul este îndreptat cu precădere cătreStatele Unite ale Americii, acolo unde în momentul actual este focarul industrieicinematografice mondiale. Motivele unui astfel de ,,exil'' ţin de raţiuni finaciare sau depromovare, de vânzare a ,,mărfii''. Filmul devine în acest fel un produs, care este cu atâtmai bun cu cât are şi valenţe care ţin de artistic.Încercând să dăm exilului o nouă dimensiune, poate una din cele mai tragice, amintimacei cineaşti exilaţi în propria ţară, care suferă de ceea ce am putea numi - EXILINTERIOR. Prin estetica vizuală, emoţie, personaje atemporale sau care duc spredescrierea ororilor istoriei şi prin evocarea unor lumi şi tematici prin excelenţă,,nonprogresiste'', aceşti creatori de artă cinematografică apelează la tradiţii şi arhaicitatepentru a descoperi valori fundamentale ca libetatea, frumuseţea ,,omului vechi'', puse lazid de societatea ,,omului nou''. Ei contestă un mod de existenţă contemporană lorsituându-se în afara sistemului, găsind ca mijloc de exprimare a suferinţelor interioarelentila miraculoasă a lanternei magice care va expune peste timp manifestarea dureroasă aexilului interior. De aici extragem o următoare categorie care ar putea fi prezentă lanivelul metaforifc al exilului ca temă : EXILUL şi STILISTICA DE AUTOR.

Am numit exil şi stilistica de autor, acea capacitate a unui autor de a rămâne fidel stiluluisău în a spune o poveste. Este amprenta personală, care va fi receptată ca atare de fiecarespectator şi va impune pe mai departe şi altora o direcţie de gândire cinematografică.e) Tematica exilului tratată în filmele contemporane.Pentru acest capitol am ales următoarele filme :Producţia filmului To Météoro vima tou pelargou/ Pasul suspendat al berzei - (1991)realizată de regizorul grec Teo Anghelopoulos, film ce-l vom considera a fi piatră dehotar pentru filmele cu tematica exilului dar şi o perspectivă a ceea ce acesta a însemnatîn preajma ultimilor ani ai secolului trecut.În anul 2003, la Festivalul de Film de la Veneţia, o dramă în patru personaje, primea 5premii ale distinsului festival. Este vorba de fimul Vozvrasşenie/ Întoarcerea (2003)debutul mai mult decât încurajator al cineastului Andrei Zviaghinţev. Filmul nu trateazăîn sine exilul ca fenomen dar la nivel subtil, insula, drumul care nu va mai avea cale deîntoarcere pentru Tată, maturizarea ca rezultat al procesului impus de destin într-un modbrutal, toate acestea contopite cu stilul aproape tarkovskian duc spre acel exil interioramintit în capitolele precedente. Stilistic filmul se leagă de următorul film al luiZviaghinţev, generic pentru noi, intitulat Exilul/ Izgnanie/ The Banishement ( 2007).Tema exilului în filmul Ostrov/ The Island/ Insula(2006) a lui Pavel Lungin. De aceeaşisorginte tarkovskiană, filmul lui Lungin tratează exilul într-un mod profund şi sincer.CAPITOLUL II :EXILUL EUROPEAN CĂTRE CETATEA HOLLYWOOD-ULUI.a) Diferenţe stilistice între cinematograful european şi cel american (Hollywood)Pentru a putea stabili o schemă a diferenţelor stilistice între cinematograful europen şi celamerican am luat spre analiză doi autori europeni care aparent au urmat acelaşi traseuEuropa via America (Hollywood): Wim Wenders, reprezentant de seamă al Noului Val

German şi Miloš Forman, important autor, rezultat al şcolii cinematografice din Praga(FAMU).În cazul lui Wenders secvenţele de la finalul filmului Der Stand der Dinge/ Starealucrurilor (1981) vor reuşi a sintetiza toată esenţa creaţiei sale în timp ce pentru cazulForman se va impune o distincţie clară între primele filme realizate pe continent americanşi cele realizate în spaţiul cehoslovac.Sistemul hollywoodian de film nu s-a pretat cineastului european Wenders. El respiră înstil european deşi ambalajul pare a fi de cele mai multe ori americanizat. Cu toate căfilmele sale sunt de multe ori coproducţii ale mai multor ţări, el şi-a înfiinţat propria casăde producţie pentru a-şi susţine proiectele şi implicit libertatea de exprimare. Melajul,pendularea între cele două lumi - europeană şi americană (poate cel mai bine evidenţiatăîn filmul Paris, Texas-1984) influenţează la nivel stilistic pe Wenders regizorul.Sentimentul unor oameni dezrădăcinaţi şi haotici, ajunşi într-un punct din care nu se maipot întoarce vor fi nevoiţi a se autodescoperi, călători fără casă, fără identitate aflaţi inthe middle of nowhere sunt ajutaţi de regizorul Wenders să-şi înţeleagă problemele.Filmele lui Wenders ,,respiră'' locurile americane dar personajele sale sunt clar de facturăeuropeană. Toate filmele sale par a fi copii fidele ale persoanei regizorului WimWenders. Introspecţi şi taciturni ei sunt departe de personajul filmului american carepoate fi eclatant, espansiv, depresiv în mod evident sau îndrăgostit iremediabil, deschis şisociabil. Fascinaţia lui Wenders pentru filmul american poate fi una, şi o regăsim înmişcarea camerei, în stilistica locurilor şi a preferinţei pentru dezvoltarea tehnologică darnu o vom regăsi la nivel sufletesc. Win Wenders reprezintă poate cel mai bine cazulregizorului care doreşte a se integra sistemului american dar care eşuează din cauzatrăirilor puternic europene implementate la nivel afectiv.În 1967, când filmul său Horí, Má Panenko/ Balul Pompierilor (1967) a fost interzis înCehoslovacia (timp de 20 de ani filmul nu a fost lansat în vest), Forman va pleca înAmerica pentru primul său proiect cinematografic, Taking Off/ Desprinderea (1971) scrisîmpreună cu marele scenarist Jean-Claude Carrière. One Flew Over the Cuckoo's Nest/Zbor deasupra unui cuib de cuci (1975) este pragul care va marca trecerea lui Forman lacinematograful hollywoodian el câştigându-şi prin cele cinci premii Oscar ale acestuifilm recunoşterea şi acceptarea noului spaţiu în care se stabilise definitiv cu ceva ani în

urmă. În cei peste 40 de ani vieţuiţi pe pământ american, Miloš Forman a dat naştere lapersonaje neînţelese, rebele, în afara normelor societăţii lor. Atenţia pentru detaliu şiincredibila capacitate de a surprinde chipuri umane în universul pe care-l creează suntatuuri reminescente a filmelor cehoslovace. Căldura şi candoarea care învăluie imagineafeminină, capacitatea de a face din fiecare personalitate adusă pe ecran (Mozart, AndyKaufman, Larry Flynt sau Goya) un erou al luptei pentru libertatea de exprimare, îl vorpropulsa pe regizorul Forman, de acum american, pe scara favoriţilor câştigători aicelebrei statuete.b) Studiu de caz - Elia KazanÎn 1952, una din cele mai controversate perioade din istoria Hollywood-ului, Elia Kazanva depune mărturie şi va denunţa în faţa Comisiei de Anchetare a ActivităţilorAntiamericane (HUAC -House Committee on Un-American Activities) foştii colegii dela Group Theatre 3 care au avut simpatii sau au fost membri ai partidului comunist. Elînsuşi, membru al partidului comunist între anii 1934 - 1936, Elia Kazan nu se va deziceniciodată de înclinaţiile sale politice (care la data respectivă nu mai concordau demult cudoctrina comunistă) şi nu va simţi remuşcări faţă de fapta care i-a adus dispreţul colegilorde breaslă. Printre numele pe care Kazan le-a divulgat comisiei HUAC s-au numărat Leeşi Paula Strasburg, Lillian Hellman, Joe Bromberg, Clifford Odets sau John Garfield.Ca rezultat al acestei trădări Kazan s-a ales cu o aprigă campanie mediatică îndreptatăîmpotriva sa, cu pierderea unor buni prieteni printre care s-a numărat şi dramaturgulArthur Miller, cu neplata ultimului contract avut la compania Fox şi cu dispreţul susţinutal colegilor de breaslă, dispreţ manifestat de unii din ei până la moartea regizorului.Capitolul are în vedere analiza filmografiei regizorului, importanţa muncii sale îndomeniul celei de-a şaptea arte şi felul în care acestea au fost influenţate de evenimenteledesfăşurate în 1952.3 Group Theatre- un teatru colectiv apărut în 1931 la New York ai cărui fondatori au fost Harold Clurman,Cheryl Crawford şi Lee Strasberg .

c) Adaptarea sau neadaptarea autorului european la filmul american .De-a lungul celor mai bine de o sută de ani ai istoriei cinematografice, lupta acerbăpentru recunoaşterea artistică dată între cinematograful european şi cel american(reprezentat de Hollywood în cazul de faţă) continuă. Sub aspectul tacit şi disimulantaceastă luptă a traversat istoria cinematografică încercând rând pe rând a obţinesupremaţia atât a planului artistic cât şi a celui comercial.Sintetizând foarte pe scurt Europa este definită prin autor, Hollywood-ul este definit prinstar. În Europa produsul este o formă de artă - unic, la Hollywood, produsul este definitde comoditatea standardizării. Cinema-ul european îşi găseşte locul atât în sălile decinematecă cât şi în programele cinematografelor sau a televiziunilor publice în timp ceecranul multiplex al mall-urilor sau televiziunea privată transmisă prin cablu ar definicasa Hollywood-ului.Hollywood este prezent prin reclame şi marketing în timp ce filmele europeneindependente sunt prejudiciate de acest fenomen, singura lor reclamă fiind prin obţinereaunor premii la festivaluri prestigioase.Economic vorbind, filmele europene în marea lor majoritate sunt finanţate sau cofinanţatede stat, în timp ce filmele hollywoodiene sunt finanţate cu banii veniţi din sistemul lor demarketing.De obicei filmele europene de autor sunt criticate sau studiate din punct de vedere alvalorii artistice şi culturale în timp ce filmele hollywoodiene îşi vor raporta valoarea lasuccesul sau insuccesul de box-office.Aceste diferenţe vor influenţa modalitatea de a coexista. Regizorii europeni care au ajunsîn cetatea filmului vor trebui să-şi adapteze mecanismele şi resorturile activate în ţara deorigine după cele ale Hollywood-ului pentru a rămâne. Vorbim aici de acea integraredespre care vorbesc toţi regizorii exilaţi sau înstrăinaţi - procesul transformării în unul dinei - proces ce-l voi numi cameleonism artistic.

CAPITOLUL III :AUTORUL DE FILM ÎN EXIL.a) Nevoia de libertate. Nevoia de exprimare.Filmele sunt forma de dialog specifică lumii de astăzi. Poate nu întâmplător această nouăartă, ,,a şaptea artă’’, după cum îi plăcea lui Ricciotto Canudo să o numească, a înglobatîn interiorul ei suflul celorlalte arte. Azi putem spune că este forma cea mai raspândită detransmisie a mesajelor, gândurilor, ideilor unui artist. În teatru, cultul imaginii este din ceîn ce mai des întâlnit iar expresia vie a actorului este învăluită, nu de puţine ori, delumina aproape orbitoare a aparatului de proiecţie. Adeseori, la expoziţiile de artă plasticăcontemporană, aceiaşi lumină cu imagini mai mult sau mai puţin mişcate completeazămesajul artistului, întocmai ca o extensie a braţului demiurgic. Televiziunea a dat o marelovitură cinematografiei, a împânzit casele, străzile, totul. Acum mergem în trend cu ceeace ni se oferă la televizor. Purtăm, mâncăm şi avem aspiraţii cum cer micile sau marilevedete împinse în faţa ochilor noştri de micul vrăjitor - televizorul. Criza, societateacoorporatistă în care trăim ne fură din ce în ce mai mult timp. Datele statistice spun totul.Francezii de exemplu petrec în faţa micului ecran 1.200 de ore pe an. Timpul consacratde ei vizionării filmelor de cinema pe canalele televiziunii hertziene era în 2002 de 72 deore în medie, în timp ce pentru vizionarea filmelor în sălile de cinema acesta nureprezenta decât aproximativ şase ore. În 2006, Motion Picture Association estima cădownloadarea ilegală pe reţelele de peer to peer reprezintă o scădere a încasărilorrealizate de sălile de cinema de aproape 2 miliarde de euro. Totul este măsurat în baniatunci când vorbim de cinema-ul actual. Este foarte greu de stabilit cât mai rămâne miezartistic sau cât industrie în această ramură .Cu toate acestea filmele continuă a se produce în cantităţi sporite de la an la andar este o dovadă faptul că filmul artistic este din ce în ce mai greu de regăsit. UnTarkovsky, un Paradjanov, un Bergman, un Antonioni, un Fellini nu au mai apărut deşipoate un Wong Kar Way, Kim Ki-Duk sau Abbas Kiarostami şi Lars von Trier pot ducemai departe arta de a face cinema la un înalt nivel artistic şi personal.

) Exilul valului expresionistLa puţin timp după terminarea Primului Război Mondial, Germania ajungea Capitalauniversală a culturii şi a avangardei artistice iar cinematograful german va conduce caleaspre modernitate. O dată cu stabilirea sa pe teritoriul celei de-a şaptea artă,expresionismul aduce un Murnau, un Fritz Lang şi recunoaşterea geniului creator al unuiErnst Lubitsch 4 . Nu întâmplător ne vom opri cu privirea introspectivă asupra acestor treimari nume ale cinematografiei de ieri şi de azi. Fiecare în sine a creat pe teritoriulEuropei opere reprezentative, prin ele aducând o schimbare fundamentală în modalitateade realizare filmică pentru ca mai târziu datorită conjucturilor politice şi economice,forţaţi mai mult sau mai puţin de mâna destinului, să ajungă a continua marşul printrestelele cinematografiei, peste ocean, în casa filmului - Hollywood.O dată cu valul cineaştilor care s-au autoexilat în îndepărtata Americă, s-au creat încetatea Hollywood-ului noi genuri. Aceşti cineaşti, şi mă refer aici, pe lângă cei treiamintiţi mai sus, la nume precum: Robert Siodmack, Joe May, Edgar G. Ullmer, ErnstLubitsch, au adus o dată cu ei de peste ocean folosirea contrastului puternic al luminii şiumbrelor, stil ce se potrivea perfect aşezărilor urbane americane, au săpat adânc în laturaîntunecată şi cruntă a naturii umane folosind din plin cinismul şi predilecţia spreslăbiciune a omului fie ea individuală sau de masă. Deşi a fost elaborat pe tărâm americanşi se consideră a fi un gen specific american, întocmai ca westernurile, filmul noir, este defapt produsul cineaştilor exilaţi.Influenţa curentului expresionist a fost considerabilă asupra unor regizori foarte diferiţiîntre ei. Îi amintim arta unui Sternberg (The Blue Angel/ Îngerul albastru-1930, TheScarlet Empress/ Împărăteasa Roşie-1934), unui Orson Wells (Citizen Kane/ CetăţeanulKane -1941, The Magnificent Ambersons/ Măreţia Ambersonilor -1942), John Ford (TheInformer/ Informatorul -1931, The Long Voyage Home/ Lungul drum spre casă- 1940),Marcel Carné (Le jour se leve/ Noaptea amintirilor -1939, Le Quai des Brumes/ Suflete înceaţă -1938 ), David Lean (Great Expectations/ Marile Speranţe- 1946, Oliver Twist -4 Ernst Lubitsch, regizor german, nu a fost inclus în curentul expresionist el realizând mai mult drameistorice şi comedii în Germania până în 1922 când va pleca în America. O dată ajuns peste ocean, Lubitschdevine cunoscut pentru comediile şi stilul său inconfundabil.

1948), Lawrence Olivier (Hamlet -1948), Mizoguchi (Ugetsu Monogatari/ Povestirilelunii palide -1958), Ingmar Bergman (Det Sjunde inseglet/ A şaptea pecete -1957,Smultronstället/ Fragii sălbatici -1957 ), etc.c) Cinematograful de autor - un produs exilat al industrializării.În anii 1950, filmul de artă european a devenit o alternativă la producţiaHollywoodiană de film. Filme precum L’Aventura/ Aventura (1960) regizat deMichelangelo Antonioni sau Persona (1966) al lui Ingmar Bergman s-au născut datoritărespingerii poveştilor Hollywoodiene. Poveştile lor au personaje cu un scop bine definitşi o naraţiune cu structură închisă. Alegerea ambiguităţii voite, naraţiune filmicănerezolvată, expresivitatea locaţiilor de filmare căutată în limbajul regizoral, şi oindispoziţie a personajelor sunt doar câteva trăsături comune ale filmului de autor.Filmul de autor îmbogăţeşte sufletul, cultivă spiritul, pune întrebări asupraexistenţei şi a scopului uman. El nu oferă răspunsuri sau rezolvări, el le conştientizează,devine astfel voce a unei conştiinţe interioare. Datorită acestui fapt, ele, adesea devin,,vânat'' al unor sisteme politice care urmăresc supunerea maselor umane. Când omul esteasimilat de gândirea masei, el nu mai reprezintă o gândire personală ci reprezită gândireacomună, iar aceasta este uşor manipulată de putere. De aceea lupta mută a cineaştilorartişti este de cele mai multe ori dusă şi dincolo de timp, prin istorie - deoarece estedemonstrat faptul că istoria se repetă. Filmul de autor este singur un exilat alindustrializării.d) Casablanca. Exilul cineaştilor austro-ungari.Anul 1919 a fost un punct de cotitură în istoria filmului unguresc. Conducerea de partid aRepublicii Socialiste Ungare a adoptat naţionalizarea industriei de film. În această scurtăperioadă de patru luni cât a durat această naţionalizare s-au filmat şi terminat 31 de filme.Însă, conducerii socialiste i-a luat locul teroarea horthystă fapt ce a dus la silirea multorcineaşti să ia calea exilului. Printre cei care au plecat atunci sau ceva mai târziu s-aunumărat regizori precum Alexander Korda, Mihály Kertész (devenit Michael Curtiz ) şi

Pál Fejös (în America devenind Paul Fejos), scenaristul Lajos Bíró, actorul Peter Lorre,Béla Lugosi, Paul Lukas şi Vilma Bánky. Un alt nume de o mare importanţă pentruistoria filmului, cel care a scris Arta Filmului, teoretician, critic, poet şi scenarist- BélaBalász, a luat şi el calea exilului până în anii '40 când s-a reîntors în Ungaria pentru aajuta la relansarea industriei de film. Între 1930-1940, locul ideal de a scăpa de teroareanazistă prezentă în Europa, a fost pentru mulţi America şi în special pentru cineaşti,Hollywood-ul. Mari cineaşti precum Fritz Lang, Billy Wilder, Kurt Siodmak, FredZinnemann, celebrul actor Peter Lorre, producători (Eric Pommer), compozitori (HansSalter, Franz Waxman, Friedrich Holleander ), cu toţii au realizat mari opere de artă de oparte şi de cealaltă a oceanului Atlantic. La început din Germania, apoi din Austria şi din1930, progresiv, peste 800 de profesionişti evrei din domeniul cinematografiei au fostnevoiţi să fugă de teroarea nazista şi s-au stabilit la Hollywood. Destinele lordesrădăcinate şi chinuite spun povestea secolului XX. Deşi în lume în momentelerespective era o nebunie a setei de sânge şi de putere exista în paralel cu aceasta o atâtmai mare sete de creaţie artistică. Toţi cei care au reuşit în America acelor vremuri auschimbat faţa cinematografului american şi au împins industria cinematografică cătreceea ce avem astăzi pe marile ecrane. Ei au constituit majoritatea cineaştilor care au datmarile opere a ceea ce s-a numit Epoca de Aur a Hollywood-ului. Bride of Frankestein/Mireasa lui Frankenstein-1935, The Adventures of Robin Hood/ Aventurile lui RobinHood-1938, Ninitchka-1939, Asigurare de moarte/ Double Idemnity-1944, La amiază/High Noon-1952, Some Like It Hot/ Unora le place jazzul-1959, şi Casablanca-1942,sunt doar câteva din filmele acelor ani care au marcat cinematografia mondială de astăzi.e) Dictatura generalilor. Exilul cineaştilor sud-americani. Îmbunătăţirea mijloacelorde expresie filmică.Etalon al acestui capitol va fi luată situaţia cinematografiei Republicii Chile. Nevom opri la două din multele cazuri ale cineaştilor chilieni - unul pentru incursiuneainedită de a pătrunde în Chile în vederea realizării unui documentar despre situaţia ţării,în timp ce se afla pe o listă de 5000 de persoane care nu aveau voie a intra în această ţară,iar al doilea pentru abundenţa operelor şi diferenţele stilistice abordate pe parcursul

exilului său. Pe de o parte avem cazul lui Miguel Littin, regizor cunoscut pentru filmeprecum El Chacal de Nahueltoro/ Șacalul din Nahueltoro (1969), La tierra Promedita/Pământul Făgăduinței (1972) şi de cealaltă parte cazul lui Raúl Ruiz - fost consiliercinematografic al guvernului lui Allende un exilat până la finele vieţii. Diferenţele deabordare a exilului la nivel personal şi artistic vor influenţa în mod direct opera celor doicineaşti influenţă ce va conduce la îmbunătăţirea mijloacelor de expresie filmică.f) Motivaţii şi conjucturi în exilul cinematografic sovietic.Prin însăşi istoria sa, Imperiul Rus şi mai apoi Uniunea Sovietică devin etalon alfenomenului numit exil. Strămutările forţate, exilul politic, exilul intern (domiciliul forţatconstituie tot o formă a exilului intern) dar şi constituirea Gulagului sunt doar o liniedirectoare cu puternice implicaţii sociale şi emoţionale în constituirea fenomenologieiexilului pe teritoriul slav.Istoria cinematografiei pe teritoriul slav va lua naştere sub semnul exilului. Povestea unuiFelix Mesguich sau Serghei Eisenstein sunt mărturii ale exilului cinematografic sovietic.Fără a fi exilat în adevăratul sens al cuvântului, Eisenstein a cunoscut mai mult poatedecât oricare alt regizor ştreangul cenzurii şi al exilului datorat provenienţei salecomuniste. Perioada sa de pelegrinări, la început pentru a studia fenomenulcinematografului sonor şi mai apoi încercarea sa eşuată de a se alătura cetăţiiHollywoodului până la episodul Mexic au însumat o amprentă ataşată viitorelor opereEisensteineene. Apartenenţa la un sistem declarat bolnav de către Occident, i-au ataşatmarelui cineast o aură care a dus de fiecare dată la excluderea sa din spaţiile pe care le-avizitat sau a încercat a se integra. Punctul culminat a fost Que Viva Mexico! (1930) darpuţin se vorbeşte despre Ivan Groznyj II , III/ Ivan cel Groaznic II şi III (1946-1946)despre Bezhin lug/ Lunca Blajin (1937) sau despre monitorizarea continuă la care acesta afost supus datorită sistemului şi contextului istoric.O concluzie clară se va desprinde însă din activitatea acestui unic cineast - uriaşul săuaport la dezvoltarea cinematografiei de astăzi. Cinstea şi aprecierea pe care o va lăsa înurmă prin teoriile şi operele sale vor exercita o influenţă asemănătoare cu cea a filmelorlui Griffith sau Chaplin. John Grierson şi restul şcolii britanice de film documentar, cei

mai mulţi neorealişti sau majoritatea cineaştilor care aparţin din punct de vedere politicaripei de stânga au găsit în lucrările acestui regizor sovietic o sursă de inspiraţie.Hollywood-ul şi-a revendicat propria versiune a acestui regizor în persoana emigrantuluiaustro-ungar Slavko Vorkapich. Teoriile sale au apărut în variantă tipărită cu multînaintea apariţiei lor în Rusia. Prin Bronenosets Potyomkin/ Crucişătorul Potemkin(1925) Serghei M. Eisenstein îşi făcea cunoscută faimoasa sa teorie a montajului deatracţii. Cu această teorie, el a adus o schimbare radicală asupra ideeii de montaj şi defilmare în anii respectivi, idei ce se vor continua până azi în bazele de formare a oricăruicineast contemporan.g) Exilaţi în propria ţară.Există în istoria cinematografiei o serie de cineaşti, din diverse ţări, care deşi nu au plecatdin ţara lor natală au continuat a face film în condiţii extrem de dificile, folosindu-se decele mai multe ori de subterfugii diverse pentru a păcăli cenzura, sistemul politic sau deproducţie şi au reuşit a-şi aduce la lumină mesajele. Sunt regizori creatori care ascultăglasul inimii, al sufletului şi îl trimit mai departe fără a ţine cont de repercursiuni. Ţăriprecum Iran, Israel, Turcia, Rusia şi chiar America au dat cineaşti exilaţi ai unui sistem,ai unui regim sau ai unei religii. Arta lui Abbas Kiarostami, de exemplu, oferă o nouădefinire a filmului ca fenomen. El încearcă să limiteze cât mai mult experienţaprofesională a regizorului de experienţa colectivă a vieţii pentru a obţine o formă de bazăa expresiei artistice. Kiarostami reprezintă acel tip de cinema care trăieşte venind dininteriorul artistului, din filozofia existenţei sale şi a înţelegerii profund umane. Este uncinema fără timp, fără bariere, care depăşeşte cu mult cenzura şi chiar înţelegereaconaţionalilor săi.În această categorie a ,,străinilor'' se încadrează şi cineastul armean Sergei Paradjanov. Elşi-a creat propriul stil cinematografic, care a fost în contra-timp cu principiile ce au stat labaza realismului socialist (singurul stil sancţionat de regimul URSS-ului). Acest faptprecum şi controversatul său stil de viaţă au dus în repetate rânduri la persecutarea şiîncarcerarea cineastului precum şi la interzicerea filmelor sale.

h) Exilul cineastului român.În 1972 Pintilie părăseşte ţara. Câţiva ani mai târziu îl urmează şi Liviu Ciulei.Prin plecarea celor doi moare o anumită parte a istoriei filmului românesc. Una începutăcu Victor Iliu. Ciulei a fost secund la filmul La Moara cu noroc - 1957. Pintilie a fostsecund la filmul lui Iliu Comoara din Vadul Vechi (1964). Iar Pintilie a jucat un rolsecundar în filmul de debut a lui Liviu Ciulei, Erupţia – 1960. Un trio care, fără săexagerăm a pus bazele filmului modern românesc, a acelui cinematograf al povestirii, alpersonajelor bine construite, al articulării precise a limbajului regizoral folosit, amesajului clar, lipsit de ambiguitate sau adânc ascuns sub formalismul baroc al structuriişi imaginii cinematografice. A cinematografului simplu, dar viguros structurat, sincron cuvalorile cinematografice ale celui internaţional. În anul 1973 Radu Gabrea părăseşteRomânia după ce realizează Dincolo de nisipuri iar cenzura ceauşistă îi va interzicefilmul. În 1986 hotărăşte să părăsească clandestin România regizorul Dinu Cocea. Altenume precum Nina Behar, Mircea Veroiu, Andrei Călăraşu sau Iosif Demian suntregizori români care au fugit de regimul comunist şi s-au refugiat în ţări precum Israel,Franţa sau Australia.CAPITOLUL IV :AUTORI ŞI POETICI. INFLUENŢA EXILULUI ÎN CREAŢIA UNOR MARICINEAŞTI.a) Spaţiul exilului. Autorul de film între spaţiul geografic şi spaţiul afectiv.Apartenenţa omului la un spaţiu geografic presupune asimilarea tradiţiilor, obiceiurilor,modului de gândi şi a simţi. Putem spune că spaţiul geografic influenţează direct spaţiulafectiv. Acestă apropiere a artistului de graiul său crează în plan psihologic o capacitatede exprimare unică fiecăruia. În cazul cineaştilor aceştia au posibilitatea de a lucra cu unlimbaj de sine stătător, cu transmitere a sensului de natură universală - precum limbaesperanto - un limbaj simplu şi deductibil capabil a fi înţeles de câţi mai mulţi oamenilimbajulcinematografic.

Diferenţele între spaţiul geografic şi spaţiul afectiv le-am stabilit luând spre analizăcazurile lui Otar Iosseliani, Andrei Tarkovski şi Andrei Koncealovski. Iosseliani face caîntregul epos georgian să se reflecte în opera sa, cea de până în anii părăsirii fostului statsovietic. Dacă filmele realizate în Georgia vorbeau de o lume de la capătul lumii, filmeledin perioada lui franceză, par a vorbi de o Franţa de la capătul Franţei.Aparent asemănătoare, cele două destine Andrei Tarkovski şi Koncealovski, curg de-alungul vremii din punct de vedere artistic în două feluri total diferite. Tarkovski a rămasfidel poeticii sale în timp ce Koncealovski a preferat de-a lungul carierei săexperimenteze. El nu a avut un stil aparte în a face film. Pentru Koncealovski era şi esteimportantă povestea narativă a filmului, integrată de cele mai multe ori în contextulpolitic al vremii. Pentru cazul Koncealovski, perioada hollywoodiană a însemnat filmemărunte, desprinse parcă de identitate. Filme ce par asimilate unui sistem de producţiecare nu caută o identitate ci ele se reduc la un superficialism asumat. În cazul Tarkovski,lucrurile devin grave. El nu se depărtează de la stilistica consacrată ci subiectele abordatedevin asemănătoare vieţii sale, capătă în acelaşi timp valoare testamentară şi profetică. Eldevine personal, vorbeşte de personaje care par alter ego-uri ale omului Tarkovski (veziNostalghia/ Nostalgia- 1983) în timp ce Offret/ Sacrificiul (1986) aduce cu sine moarteaiminentă a autorului.b) Efectul exilului în creaţia autorului de film .Regizori importanţi ai spaţiului artei cinematografice, regizori ce nu s-au încadrat într-uncurent cinematografic au reuşit să amprenteze istoria celei de-a şaptea artă prin opere de ovaloare inestimabilă. Nume precum Michelangelo Antonioni, Ingmar Bergman, OrsonWells, Akira Kurosawa sau Federico Fellini sunt doar câteva din plenitudinea marilorcreatori. Există printre aceste nume o categorie de autori care au vorbit despre exil, saucare au suferit transformări de ordin estetic, tematic sau stilistic în urma impactului cuacest fenomen. Theo Arghelopolus este unul din importantele nume ale cinematografieimondiale care abordează adeseori în subiectele sale istoria politică a ţării sau ideea deexil - exil al artistului faţă de artă sau de viaţă, exil al unui timp demult apus, exil propriuzisîn care un personaj nu se poate întoarce dincolo de o graniţă - acasă. Trilogia

graniţelor, cele trei filme regizate de regizorul grec Theo Arghelopolus care propun oprivire introspectă asupra exilului. Alături de el vom aduce exemplul lui Yılmaz Güney,figură reprezentativă a cinematografiei turco-kurde a anilor '70-'80. Güney este opusul luiArghelopolus. El mare parte din viaţă şi-o va petrece în arest, iar majoritatea filmelor i-aufost filmate de alţii. Subiectele lui Güney în schimb, asociate cu acest destin unicneobişnuit al regizorului au dat forma unică a filmelor sale. Güney folosea adeseatransmisia orală (prin dialog) a mesajelor sale. De aceea în rândul poporului kurd acestaera văzut ca unul de-al lor, un artist care până la finele vieţii sale niciodată nu i s-a permisa-şi exprima adevărata origine. Intelectualii vedeau în el făuritorul unei adevărate poeticide autor undeva situată între Satyajit Ray şi Gillo Pontecorvo.d) Poetica filmului mut - Charlie Chaplin- Prinţul tăceriiExistă mai multe feluri de exil: exil propriu-zis (atunci când un sistem politic teexclude şi eşti forţat a lua calea exilului), exil în propria-ţară (atunci când nu pleci dar totsistemul politic îţi opreşte libera exprimare artistică şi devii nevoit a-ţi transmitegândurile şi mesajele printr-o artă criptată), exil auto-impus (nu te alungă nimeni daralegi să faci acest gest ca o metodă de protest în faţa unei nemulţumiri cel mai adesealegată de sistemul politic al ţării din care ai plecat). Cazul lui Chaplin adună în decursulexisteţei sale aproape toate formele de exil expuse mai sus în măsura în care include şigenul autentic al emigrantului.În filmele sale Chaplin a creat o poetică a personajului dar şi o poetică a exiluluiprin personaj, a omului fără ţară, o poetică a osânditului fără origini. Vagabondul,personajul căruia Chaplin i-a dat viaţă - este regăsit în orice societate şi cu toate acestea elnu este recunoscut, nu este integrat, este un renegat şi sortit unei căutări continue.CAPITOLUL VSTUDII DE CAZ ŞI ANALIZE FILMICEa) ALFERD HITCHCOCK:Între exil şi aventura suspansului cinematografic.

În 1938, Alfred Hitchcock era cel mai admirat şi bine primit regizor al Marii Britanii.După plecarea acestuia în Statele Unite va interveni ceea ce am numit fenomenul exiluluipentru regie în cazul Hitchcock. Motivele plecării sale din Marea Britanie în StateleUnite au fost strict legate de cinema: bugetele mari ale filmelor, posibilitatea de a lucra custaruri şi audienţa mare pe care o impunea Hollywoodul. Cu toate că opera sa se împarteîn două perioade - europeană şi americană, ea nu suferă transformări majore, Hitchcockrămânând fidel esteticii şi tematicii abordate încă din perioada sa britanică.b) MILOŠ FORMAN. De la perioada cehă la cea americană (Taking Off, Amadeus,The people versus Larry Flynt)Contrar altor mari nume care au fost siliţi a-şi părăsi spaţiu geografic natal, Forman nu aîncercat prin filmele sale din perioada Cehă să aducă la suprafaţă latura politică a ţării ci adescoperit omul ceh în gândire, simţire, tradiţie şi umor. Miloš Forman este adeseorinumit ,,cazul de adaptare perfectă a artistului la locul şi epoca în care lucrează, în creaţiasa deosebindu-se clar două etape'' 5 . Evident prima etapă ar fi cea cehă iar după emigrareasa in SUA etapa a doua va fi cea americană. După interzicerea filmului Balul Pompierilorşi lovitura aplicată de Carlo Ponti, coproducătorul filmului, Forman a luat drumulAmericii. Nu i-a trebuit foarte mult timp să realizeze că modalitatea de a face film acoloeste cu totul diferită decât cea din ţara sa. În America marile studiouri rar lucrează cuneprofesionişti, platourile de filmare sunt preferate locaţiilor reale. Nimic nu trebuie lăsatla voia întâmplări. Producătorul are ultimul cuvânt iar banul domneşte. Valoarea unuifilm se măsoară în spectatori (box office) şi în premiile obţinute. Pentru a face parte dinsistem trebuia o adaptare perfectă pe care Forman a reuşit-o dar în urma vizionăriifilmelor sale va reeşi într-o formă mai mult sau mai puţin conturată Forman cehul.5 Corciovescu Cristina, Râpeanu. T. Bujor, Lumea Filmului- Dicţionar de cineaşti, Ed. Curtea Veche,Bucureşti, 2005, p. 202.

c) ROMAN POLANSKI - un veşnic exilat.Este imposibil a ne referi la opera regizorului Roman Polanski şi a face abstracţie deevenimentele care au marcat omul Polanski. Singura modalitate de analiză obiectivă afilmelor sale se poate face în corelaţie directă cu omul, actorul, saltimbacul- RomanPolanski. Vom avea patru etape în care se poate împărţi opera acestui cineast: etapapoloneză, etapa occidentală, etapa americană şi reafirmarea europeană. De la primulscurt metraj şi până la ultimul său film, violenţa va fi poate forma cea mai manifestată asubiectelor şi a trăsăturilor definitorii personajelor sale. Alienarea personajelor,singurătatea, brutalitatea crimei suprapusă frumuseţii şi tinereţii personajului principal,violul fabricat al delirului, finalul fără scăpare dar şi lumea populată de personajeobsedate de sex sunt cele câteva aspecte care le aduce opera lui Polanski. Reafirmarea saeuropeană va aduce cu sine o tematică variată iar din punct de vedere stilistic filmele luiPolanski sunt inegale, estetic ele păstrând ,,curăţenia'' vizuală ,,moştenită'' sauîmprumutată de la maeştrii americani.d) RADU MIHĂILEANU. Va, vis et deviens! /Trăieşte! - o odă dedicată exilului.Amestecul şi multitudinea identităţilor culturale sunt trăsături esenţiale ale filmelor luiRadu Mihăileanu. Într-o oarecare măsură operele regizorului Radu Mihăileanu, spunpovestea omului Radu Mihăileanu şi răspund întrebării acestei lucrări -Autorul de film-Cinematograful Exilului. Arta este singura nemuritoare, distrugătoare a barierelorindiferent de natura lor. Prin artă se Trăieşte! Revenind la arta cinematografică ca şiconcluzie pot spune că ea nu ţine cont nici de etnie, nici de culoarea politică, şi nici deom. Ea este independentă, este liberă şi nu se poate supune barierelor sociale sau politice.

BIBLIOGRAFIE :Apud Schneider & Steven Jay (coordonator) – 1001 de filme de văzut într-o viaţă -Ed. Rao, Bucureşti, 2005Arhaim, Rudolf - Artă şi percepţie vizuală - Ed. Întreprinderea Poligrafică Sibiu,1979.Arhaim, Rudolf - Film as Art - University of California Press, Berkeley, LosAngeles, London, 1957,Arijon, Daniel - Grammar of film Language - Hastings House Publishers, New York,1976Aumont, Jaques, Bergala, Alain, Marie, Michel, Vernet, Marc - Estetica Filmului- Ed. Idea Design &Print, Cluj, 2007Azap, Ioan-Pavel - Travelling, interviuri cu regizori români de film - Ed. Tritonic,Cluj-Napoca, 2003Banu, George - Trilogia îndepărtării. Odihna, noaptea, uitarea -. Ed. CarteaRomânească, Bucureşti, 2010Behar, Nina - Filmul despre artă, artă despre artă - UNATC Press, 2009Bergman, Ingmar - Lanterna Magică - Ed. Meridiane, Bucureşti, 1994.Berlogea, Ileana - Liviu Ciulei- regizor pe 4 continente - Ed. Fundaţia CuturalăRampa şi Ecranul, Bucureşti,1998Brion, Marcel - Arta plastic. Spaţii neliniştite - Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970Biblia Ortodoxă - Ed.Patriarhiei, 1968Bolzoni, Francesco - '',Antes esta el pueblo'', Conversation con Miguel Littin. El cinede Allende - Ed. Fernando Torres, Valencia, 1974Bordwell, David.- The Cinema of Eisenstein - Ed. Harvard University PressCambrige, Massachusetts, Londra, 1993Bordwell, David - On the History of Film Style - Ed. Harvard University PressCambrige, Massachusetts, Londra, 1999Caranfil, Tudor - Vârstele peliculei - O istorie a filmului în capodopere, vol. 1, - Ed.Meridiane, Bucureşti, 1982

Caranfil, Tudor - Vârstele peliculei - O istorie a filmului în capodopere, vol. 3 - Ed.Meridiane, Bucureşti, 1990Camus, Albert - Străinul. Ciuma. Exilul şi Împărăţia - Ed. Rao, Bucureşti, 1993Călinescu, Matei - Despre Ioan P. Culianu şi Mircea Eliade, Amintiri, lecturi ,reflecţii - Ed. Polirom, Bucureşti, 2002Ceauşu, Gheorghe - 9 discipline plus 3 domenii - Ed. UNATC Press, 2011Ceauşu, Gheorghe - 7 discipline: orizonturi culturale - Ed. UNATC Press, 2003Cernat, Manuela - Jean Negulesco. Un român la Hollywood - Ed. “alo,Bucureşti”,Bucureşti, 2000Cernat, Manuela - Filmul şi armele - Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976Chiaramonte, Giovanni - Instant Light: Tarkovski Polaroids -The Image asRembrance - Ed. Thames & Hudson, Anglia, 2004Corciovescu, Cristina & Râpeanu. T. Bujor - Cinema...Un secol şi ceva - Ed.Curtea Veche, Bucureşti, 2002.Constantinescu, Iuliana - Ultima Frontieră - U.N.A.T.C. Press ,Bucureşti, 2008Constantinescu, Silvia - Exil - Ed. Curierul Românesc, Suedia, 1995Cousins, Mark - The Story of Film - Ed. Thunder's MouthPress, New York, 2004Dali, Salvador - Jurnalul unui geniu - Ed. Humanitas, Bucureşti, 2009Damian, Laurenţiu - Filmul documentar- despre documentar... şi ceva în plus - Ed.Tehnică, Bucureşti, 2003Dillon, Steven - The Solaris Effect- Art And Artifice in Contemporary AmericanFilm - Ed. University of Texas, 2006Dulgheru, Elena - Tarkovski, Filmul ca rugăciune - Ed. Arca Învierii, Bucureşti,2004Dulgheru, Elena - Scara Raiului în cinema. Kusturika. Tarkovski. Paradjanov. - Ed.Arca Învierii, Bucureşti, 2011Eco, Umberto - Memoria Vegetală şi alte scrieri de bibliofilie - Ed.Rao, Bucureşti,2007.Eliade, Mircea - Memorii - Ed. Humanitas, Bucureşti, 1991

Elsaesser, Thomas - European Cinema, Face to Face with Hollywood - Ed.Amsterdam University Press, 2005Elsaesser, Thomas & Buckland, Warren - Studying Contemporary American Film-A Guide to Movie Analysis- Ed. Arnold Publishers, Londra, 2002Faure, Élie - Funcţia Cinematografului - Ed. Meridiane, Bucureşti, 1971Faure, Élie - Istoria artei. Spiritul formelor - Ed. Meridiane, Bucureşti, 1990Florian, Mirela & Popescu, Ioana - Între Patrii. Mărturii despre identitate şi exil -Ed. Polirom, Bucureşti, 2006Ford, Charles - Istoria Hollywood-ului - Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972Ford, Charles - Viaţa de toate zilele la Hollywood - Ed. Eminescu, Bucureşti, 1977Forman, Milos& Novak, Jan - Turn Around a Memoir - Ed. Villard Books, NewYork, 1994French, Philip - I Found It At The Movies - Reflections of a cinephile - Ed. CarcanetPress, London, 2011Freud, Sigmund - Introducere în psihanaliză - Ed. Trei, Bucureşti, 2004Freud, Sigmund - Tehnica psihanalizei - Ed. Trei, Bucureşti, 2004Gabrea, Radu - Werner Herzog şi mistica renană - Ed. Capitel, Bucureşti, 2004.Graham, Roberts &Wallis, Heather - Key Film Texts - Ed. Hodder ArnoldPublication, 2006Hake, Sabine - German National Cinema - Ed. Routledge Taylor & Francis Group,London New York, 2002Hayward, Susan - Key Concept in Cinema Studies - Ed. Ruthledge, London, 1996Ilinca, Dragoş - O istorie zbuciumată a poporului evreu - Ed. Niculescu, Bucureşti,1999Jankélévitch, Vladimir - Ireversibilul si nostalgia - Bucureşti, Univers Enciclopedic,1998Jung, C. G. - Tipuri psihologice - Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997Kazan, Elia - Elia Kazan: A Life - Ed. Da Capo Press, Cambridge, 1997

Krakauer, Siegfried - From Caligari to Hitler, A Psychological History of theGerman Film - Revised and expanded edition, Ed. Princeton University Press,Princeton & Oxford, 2004Kieślowski, Krzysztof - Kieślowski despre Kieślowski - Ed. Allfa, Bucureşti, 2000Kundera, Milan - Cartea Râsului şi a uitării - Ed. Univers, Bucureşti, 1998Lawson, H. John - Film şi creaţie. În căutarea unei structuri şi a unui limbaj audiovizual- Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968Lazăr, Ioan - Istoria Filmului în Personaje şi Actori, vol.1 - Ed. Felix Film,Bucureşti, 1992Lazăr, Ioan - Teme şi stiluri cinematografice - Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987Leprohon, Pierre - Charles Chaplin - Ed. Meridiane, Bucurşti, 1967Lipovetsky, Gilles, Serroy Jean - Ecranul Global - Ed. Polirom, Bucureşti, 2008Litera, George - Istoria filmului universal 1845- 1945 - Ed. UNATC Press, 2010Marquez, Garcia, Gabriel - Aventura lui Miguel Littin, clandestin în Chile -Ed.Rao, Bucureşti, 2008Maximilian, Doina - Un exemplu emblematic pentru definirea formulei de ŞcoalăNaţională de film: ŞCOALA CEHĂ DE FILM - Ed. U.N.A.T.C. Press, Bucureşti,2007Michel, Marie - Noul Val Francez. O şcoală artistică - IBU Publishing, Bucureşti,2010Monaco, James - How To Read A Film - Oxford University Press, Fourth Edition,2009Mouesca, Jacqueline - Plano Secvencia de la Memoria de Chile- veinticinco añosde cine chileno (1960-1985) - Ed. Ediciones del Litoral, Santiago, 1988Dune, Nathan - Tarkovski - Ed. Black Dog Publishing, 2008Negulescu, Jean - Drum printre stele - Ed. Meridiane, Bucureşti, 1989Nichituş, Cristina - Cu diligenţa prin pădurea de fagi - Ed. Media On, Bucureşti,2000Nichituş, Cristina - ''...Nimicul artistic''- Ed. UNATC Press, Bucureşti, 2009

Niţescu, Doru - Il cinema- menzogna - U.N.A.T.C. Press, Bucureşti, 2009Potra, Florian - Voci şi vocaţii cinematografice - Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975Rado, Petre - Labirintul umbrelor - Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975Sadoul, George - Istoria Cinematografului Mondial - de la origini până astăzi - Ed.Ştiinţifică, Bucureşti, 1961Shary, Timothy - Generation Multiplex - The Image of Youth in ContemporaryAmerican Cinema - Ed. University of Texas Press, S.U.A, 2002Stanislaw Lem - Solaris - Ed. Dacia, Cluj, 1974Stevens, George Jr. - Conversation with the Great Moviemakers of Hollywood'sGolden Age - Ed. Alfred A. Knopf, 2006Sandford, Christopher - Polanski - Ed Arrow Books, London, 2009Strugaţki, Arkadi & Boris - Picnic la marginea drumului - Ed.Paralela 45, ediţia a2-a, Piteşti, 2006Şopterean, Marius - Memorie şi film - Clusium, Cluj-Napoca, 2008Şopterean, Marius - Utopie şi Film - U.N.A.T.C. Press , Bucureşti, 2007Şerban, Alex, Leo - De ce vedem filme- Et Arcadia Cinema - Ed Polirom, Bucureşti,2006Tarkovsky, Andrei - Sculpting in Time” - Ed. Faber and Faber, Londra, editia 2,1987Tarkovski, Andrei- Time within Time - Ed. Faber&Faber, London ,1990Truffaut, François - Hitchcock by François Truffaut - Ed.Simon and Shuster, NewYork, 1967Ţuţui, Marian - Orient Express Filmul Românesc şi Filmul Balcanic - Ed.Bucureşti,2009Vintilă, Horia - Dumnezeu s-a năsut în exil - Ed. Europa, Craiova, 1991Vintilă, Horia - Salvarea de ostrogoţi - Ed. Europa, Craiova, 1993Yourcenar, Marguerite - Povestiri Orientale - Ed. Humanitas, Bucureşti, 2003

Dicţionare :Armstrong ,Richard, Charity, Tom, Huges, Lloyd şi Winter, Jessica, The RoughGuide to FILM, Ed. Rough Guides, Londra, 2007Art in the U. S. S. R. Architecture, Sculpture, Painting, Graphic Arts, Theatre, Film,Crafts - Ed The Studio Limited, London, 1935Cinema year by year, The complete ilustrated history of film - Ed.Dorling Kindersley,London, London, 2006Corciovescu, Cristina & Râpeanu. T. Bujor - Lumea Filmului - Dicţionar decineaşti - Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2005Enciclopedia Universală Britanica - Ed. Litera, volum 5, Bucureşti, 2010International Dictionary of Films and Filmmakers, Vol 2 Directors - Ed. St. JamesPress, New York, ediţia a IV-a, 2000Schirmer Encyclopedia of Film, Volum 2 Criticism - Ideology - Ed. Thomson Gale,New York, 2006Schirmer Encyclopedia of Film, Volum 3, Independent Film - Road Movies -Thomson Gale, New York, 2006Schirmer Encyclopedia of Film, Volum 4, Romantic Comedy - Yougoslavia -Thomson Gale, New York, 2006Soare, Claudiu - Ghidul Avangardei europene - Ed. House of Guides, 2004The Rough Guide to: Cult Movies - Ed. Rough Guide, Londra, 2004Reviste:Cahiers du Cinema Nr.71.Chaiers du Cinema, nr. 253, - Pascal Bonitzer - ,,Lavoix veille'', eu dossier dedicato aLa tierre promise, Paris, oct-nov, 1974Iskusstvo Kino. No. 11/1985Filmul- Regizori, genuri, capodopere, Nr. 1, 2, 3 , Ed. Litera, 2010Römer Thomas -Moise, omul care l-a întâlnit pe Dumnezeu - Ed. Univers, ColecţiileCotidianul, 2007

Filmoteca Española. Nr. 13, Festival de Cine de Alcadade Henares, articol Rojas,Waldo - Raúl Ruiz: Imagenes de paso'' eu Raúl Ruiz. - . Torrejon de Ardoz, 1983Secolul cinematografului - Mică enciclopedie a cinematografiei universale - Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti, 1989.Secolul XX, Exilul, Numerele 10,11,12 / 1997, 1,2,3 / 1998, Ed. Uniunea Scriitorilordin România şi Fundaţia Culturală Secolul 21, Bucureşti, 1997-1998Secolul 21, Filmul, Nr. 10-12, 2001, Ed.de Uniunea Scriitorilor din România,Fundaţia culturală Secolul 21 şi coeditată de Fundaţia Pro, Bucureşti, 2001Schneider, Apud & Jay, Steven (coordonator) –1001 de filme de văzut într-o viaţă -Ed. Rao, Bucureşti, 2005Taschen's 100 All Times Favourite Movies, vol.1, 2 - Ed. Jürgen Müller, KölnThe Middle East Magazine - Londra,1983Site-uri Web :http://www.adevarul.ro/cultura/literar_si_artistic/Radu_Mihaileanuhttp://www.adevarul.ro/cultura/literar_si_artistic/Andrei_Koncealovschi-regizor_-_-http://www.geopolitics.ro/diplomatie/oameniinfunctiicheie/3052.htmlhttp://www.moderntimes.com/palace/kazanhttp://Rusii_traiesc_in_secolul_XIVdar_au_pe_mana_rachete_nucleare_0_465553953http://www.filmsite.org/tearjerkers.htmlhttp://editura.liternet.ro/carte/211/Corneliu-Porumboiu/A-fost-sau-n-a-fost.htmlhttp://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/6973614.stmhttp://tiff.net/filmsandschedules/tiffbelllightbox/2012/4400000410http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/impostura-pozitiva-39332.htmwww.dexonline.rowww.imdb.com

Surse Video :Cinema's Exiles: From Hitler to Hollywood (2007) - r: Karen Thomas,Exiles (1988) - r: Jill Evans, United Kingdom, distribuţie: Raúl Ruiz, ValeriaSarmientoWanted and Desired (2008) - r: Marina Zenovich

CUVINTE CHEIE:Cinema, film, exil, neorealismul italian, Casablanca, poetul Ovidiu, expresionismulgerman, cineast, autor, emigrant, cinematografia americană, cinematografiaeuropeană, cinematografia sud-americană, libertate, industrializare, filmul mut,filmul sonor, Roman Polanski, Alfred Hitchcock, Miloš Forman, Charlie Chaplin,Andrei Tarkovski, Andrei Koncealovski, Radu Mihăileanu, Radu Gabrea, LiviuCiulei, Lucian Pintilie, Otar Iosseliani, Serghei Eisenstein, naţionalizare, industriecinematografică, arta filmului, URSS, producător, Al Doilea Război Mondial, WimWenders, stilistică, Abbas Kiarostami, Nostalgia, Sacrificiul, înstrăinare.