macheta finala.indd - Revista Clipa

„Să nu ne mai facem inimă rea și spaimă gândindu-ne că lumea românească ar fi mai stricată decât altele.Nu; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut încă, nu e până-acuma dospit cumsecade.”SeCLIPAdistribuie GRATUIT An I Nr. 1 Decembrie 2008Magazinul actualităţii literar-artisticeI.L. CaragialeFondator: DINU SĂRARUEditat de Biblioteca Metropolitană „Mihail Sadoveanu” București și Fundaţia Naţională „Niște Ţărani”Nicolae LabișAlbatrosul ucisCînd dintre pomi spre mare se răsucise vîntul,Și-n catifeaua umbrei nisipul amorţea,L-a scos un val afară cu grijă așezîndu-lPe-un cimitir de scoici ce strălucea.La marginea vieţii clocotitoare-a măriiStă nefiresc de ţeapăn, trufaș, însă răpus.Privește încă parcă talazurile zăriiCu gîtul galeș îndoit în sus.Murdare și sărate-s aripile-i deschise,Furtuna ce-l izbise îi cîntă-un surd prohod,Lucesc multicolore în juru-i scoici uciseAl căror miez căldurile îl rod.De valuri aruncate pe ţărmul sec și tareMuriră fără luptă sclipind acum bogat.Le tulbură lumina lor albă, orbitoare,Aripa lui cu mîl întunecat.Deasupra ţipă-n aer dansînd în salturi bruște,Sfidînd nemărginirea, un tînar pescăruș.Războinicul furtunii zvîrlit între molușteRasfrînge-n ochiu-i stins un nou urcuș.Cînd se-nteţește briza aripa-i se-nfioarăȘi, renviat o clipă de-un nevazut îndemn,Îţi pare că zbura-va din nou, ultima oară,Spre-un cimitir mai sobru și mai demn.1956 Vezi pagina 14Acad. Răzvan Theodorescu:Europa modernă, p. 11Dialoguri:Invitat prof. dr. J.-J. Askenasy, p. 4Dr. Florin Rotaru:Cantemir - Opere Complete, p. 5Prof. dr. Ilie Bădescu:Modelul Țărănesc, p. 3Prof. emerit Jean-François Tétu:Viitorul presei, p. 7Prof. dr. Geo Saizescu:Apropouri, p. 15Alexandra Săraru:Reportaj GAUDEAMUS, p. 2Corneliu Vlad:Europa culturală - Cazul Rusia, p. 16Un posibil simbol?!În numărul viitor, 25 ianuarie 2009, un răspuns...Clipa apariţiei acesteireviste ne îndreptăţeștesă sperăm că vom intrași vom trăi împreunăîn 2009, bucurându-nede clipele unui an fericit.La mulţi ani!Despre Unirea din 1918dar mai ales despre prezentLa ședinţa solemnă a Academiei Române consacratăîmplinirii a nouă decenii de la Unirea cea Mare din 1918,academicianul Florin Constantiniu a arătat documentat și cunerv că hotărârile reprezentanţilor românilor de la Chișinău (27martie), Cernăuţi (28 noiembrie) și Alba Iulia (1 decembrie 1918)au fost puse în cumpănă în 1919. Era vorba de pregătirile pentruun atac, concomitent dinspre Est cu 20 de divizii bolșevice ruseși ucrainiene, iar dinspre Vest cu forţele guvernului comunistcondus de Bela Kun. Atacul avea ca scop să rupă din RomâniaEDI TORIALClipa naţionalăAcad. Dinu C. GiurescuDinu SăraruClipa își propune să fie un semn al independenţei și al verticalităţiiși al respectului criteriilor și reperelor fundamentale ale spiritualităţiinoastre într-o geografie culturală, în care de aproape două decenii seexercită cu efecte dizolvante în planul identităţii, dictatul și agresivitateaveleitarismului corifeilor unei așa zise societăţi civile a căror operă,aparţinând cu bunăvoinţă mai ales literaturii de frontieră, încurajeazăprimitivismul resentimentar al jupuitorilor bronzului de pe statuileatâtor întemeietori neosteniţi, însufleţiţi de har și de vocaţia ctitoriei, aipatrimoniului naţional, de la Eminescu („cadavrul nostru din debara”)și Caragiale și Sadoveanu și Arghezi și Călinescu și Camil Petrescu șiEugen Barbu și Preda în timpul din urmă și Labiș, la care și facem unsemnificativ apel în acest prim număr al publicaţiei.Nu e, așadar, credem noi, întâmplător faptul că în spaţiul actualeiexplozii editoriale românești, capabilă să ne informeze atât de bogat și săne integreze culturii europene și mondiale de azi, prezenţa contribuţieiautohtone se-nfăţișează, totuși, firavă și inhibată naţional și dominatăde doctrinarii unui nesfârșit denunţ autoflagelator și ai deriziunii și aisexualităţii și anecdoticului mărunt, colorat ţipător și gălăgios, străin deesenţa realităţii României autentice.Nu au fost și nu sunt încă întâmplătoare nici liniștea și indiferenţaîn care s-a petrecut scoaterea numelui lui Caragiale de pe frontispiciulprimei scene a ţării, smulgerea și aruncarea numelui lui Rebreanu, pussă onoreze Sala Studio a Naţionalului, chiar în toamna când se împlineau60 de ani de la moartea lui și scoaterea numelui lui Camil Petrescude pe zidul Sălii Atelier al aceluiași așezământ, în favoarea jenanteireclame a unui repertoriu de tipul „Viaţa noastră sexuală”.Când statuia incomodantă a lui Caragiale – oare, de ce?! - a plutitspânzurată de braţul unei macarale tractoriste spre a fi reamplasată,parcă pedepsitor, într-un modest scuar dosnic(în timp ce Bucureștii nuau o altă singură statuie a lui Caragiale!), simbolistica tristei situaţii nua putut să nu preocupe. Din păcate și ea, preocuparea, a rămas fără ecou,suspendată la fel ca și imaginea nefericit emblematică pomenită. Iată dece voind să răspundem tăvălugului globalizării uniformizatoare, slujităîmpătimit de pomeniţii corifei ai elitismului fals și ai lipsei de oricecredinţă și ai liber-schimbismului sponsorizat fără frontiere, ne apareirepresibilă datoria unei pledoarii convingătoare pentru criterii și repereși atitudine care să favorizeze declarat și diversitatea, dar și identitateanaţională întemeiată pe lecţia curcubeului alcătuit din atâtea culoriarmonizate inspirat pentru a-l face să strălucească unic, fără ca niciunadin aceste culori să-și piardă propria identitate și strălucire.provinciile ce hotărâseră unirea.În afara împrejurărilor speciale care au împiedicat în finalîndeplinirea planului iniţial, doi factori au fost determinanţi, asubliniat academicianul Constantiniu: reacţia promptă și eficacea armatei române și „frontul intern”. Opinia publică româneascăa respins bolșevismul și anarhia, și a fost alături de armata ţării.România întregită era o realitate în 1919, mai înainte ca tratatelede pace să consemneze noile hotare în Europa de Sud-Est.Continuare în pagina 14

Dialoguri4 decembrie 2008 CLIPAProf. dr. Jean-Jacques Askenasy:O epocă a incertitudinilor în domeniul știinţei și artei?La mijlocul lui octombrie 2008, la Palatul Foișor de la Sinaia, a avut loc Seminarul Internaţional „Penser l`Europe”, ediţia a VII-a,cu tema „Literele, știinţa și arta în Europa de astăzi”. Organizatori: Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă și Artă, Academia Română,Institutul Francez de Relaţii Internaţionale, Academia Regală de Ştiinţe Economice a Spaniei, Universitatea Mediterană din Calabria,Academia de Medicină din Barcelona, Universitatea din Serbia, Universitatea din Tel-Aviv și Universitatea din Londra.Despre importantul eveniment știinţific desfășurat fără ca presa să fie invitată, vorbește, în exclusivitate pentru CLIPA,neurologul Jean-Jacques Askenasy, profesor la universitatea din Tel-Aviv, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale a României,președinte al Societăţii de Medicină a Somnului din Israel și vicepreședinte al Asociaţiei de Cercetare a Somnului din Asia.În deschidere, în cadrultemei „Litereleși arta în procesulmondializării”,prezidată împreunăcu președinteleAcademiei RegaleSpaniole, JamieGill Aluja, acad. Eugen Simion și-a propussă răspundă la întrebarea: „Întâmpinămsfârșitul culturilor naţionale?” El a abordatdin punct de vedere filosofic pericolul încare se află literatura din cauza mondializăriiși globalizării. A vorbit de dominaţiapolitică și cea mediatică, aspecte care conducliteratura și arta spre o orizontalitatedeprimantă. Pierderea interesului pentrucultură și înlocuirea ei cu o cultură mediaticăeste tema pe care insistă acad. EugenSimion. El dă ca exemplu paradoxul literardintre vânzarea explozivă a cărţii HarryPotter, faţă de cele câteva exemplare vândutedin operele lui Shakespeare. Simion aexemplificat tema, spunând că, faţă de cele6000 de limbi vorbite în lume, oamenii auca limbi de comunicare și înţelegere, unasau două. În timp ce diferenţele culturaleși cunoașterea lor reprezintă o bogăţie culturalăcare începe să se piardă, se constatăexperienţa traumatizantă a „dictaturilorculturale” asupra literaturii și artei.Scriitorul francez Serge Fauchereaua dezvoltat tema „Căile noi ale culturii”.În calitatea sa de consilier al UniuniiEuropene la Bruxelles, funcţie din care ademisionat din cauza deziluziilor trăite îndomeniul cultural, el a arătat că are senzaţiaunui regres spre evul mediu al literaturiiși artei. În mod plastic, el a descris aceastăregresiune a literaturii ca o tragedie aunei culturi de tip McDonald. Oameniide litere și artă sunt azi puși în situaţiade a fabrica un produs care trebuie să fieabsorbit de piaţă. Se caută cartea care seva vinde. Forma sub care a fost reeditat volumul„Le Petit Prince” de Saint-Exupéryeste vulgarizarea. I-au scos ilustraţia, l-autransformat într-o operaţie comercialășocantă, amuzantă pentru a-l putea vinde.Marketingul a invadat literatura.Vicepreședintele Academiei Române,acad. Dan Berindei a prezentat „Destineleidentităţii culturii naţionale în procesulglobalizării” în care a susţinut că uneleprogrese nu pot fi negate. Cartea este ooperă în sine care nu poate fi comparatăcu cunoașterea informatică pentru că lecturaunei cărţi în întregime are o valoaretotal diferită de citatele izolate de manierăinformatică. O carte nu trebuie numai cunoscută,ci și înţeleasă.Academicianul Ion Aurel Pop a prezentat„Paradoxul româno-ungar în relaţiilecu europenizarea”. În timp ce românultransilvănean este preocupat cum să seintegreze în ansamblul european, ungurule preocupat cum să rămână ungur.Vorbitorul a prezentat Transilvania cao Europă în miniatură, ca un model demondializare, ca un model de convieţuiremultireligioasă.Sub genericul „Cultura diferenţelor”,cunoscutul ziarist polonez Adam Michnika vorbit despre „Europa tolerantă și inamiciiei”. El a amintit de vânătoarea devrăjitoare în istoria Europei ca dovadăde intoleranţă religioasă, după MareaRevoluţie Franceză, ghilotina iacobinilorapărând tot ca un contrast europeanși faţă de filosofia luminilor și în luminailuminismului lui Kant. Michnik a descrisrelaţia dintre comunism și misticism. S-adeclarat un puternic adversar al ceea cea numit „putinismul”, adică puterea uneidictaturi noi, fără teroare. O nouă elită seimpune la conducerea Rusiei ca un modelde putere ideologică. A vorbit despre trecereade la gaullism la putinism, de la ointoleranţă xenofobă la o marginalizare ademocraţiei.Radivoje Konstantinovic din Serbiaa abordat tema „Bunul gust se învaţă” șia tras concluzia că există în cultura noastrăun anumit grad de bun gust caretrebuie să conducă la învăţare, la educaţie,la îmbunătăţirea limbajului literar și artistic.Responsabilitatea celor de la putereeste legată de bunul gust, care ar trebui săfie unul dintre elementele dominante aleglobalizării și mondializării.Academicianul Florin Filip, vorbinddespre „Tehnologia informatică și patrimoniulcultural”, a relevat superioritateaposibilităţii de a aborda o multitudine deopere de artă și literare cu ajutorul tehnologieiinformatice.O nouă temă, „Epoca de incertitudiniîn domeniul artei și știinţei”, a fost condusăde academicianul Maya Simionescu și deprofesorul Jean Askenasy. Acad. Jamie GillAluja a vorbit despre „Tranziţia de la știinţăla cultură în actualul context economiceuropean”.Jose Rodondo a dezvoltat, apoi, temaintegrării pieţelor de ipotecă în Europa.Fostul ambasador al Algeriei în România,Mohamed Laichoubi, s-a întrebat care esteetica unui parteneriat în știinţă și culturăîntre Europa și lumea mediteraneeană.I-am prezentat pe toţi aceștia, unuldupă altul, deoarece subiectele au fost, toate,adiacente temei crizei economice pe care otrăim. Discuţiile purtate au fost extrem depasionante, dat fiind faptul că, atât Europa,cât și întreaga lume se află într-o criză economicăaproape identică cu cea din 1929,însă, se pare, mult mai adâncă și mult maiprevestitoare de rău. Principiile economicecare stau la baza acestei crize pot fi ilustratede tendinţa permanentă a băncilor de a-șiinstitui o independenţă definitivă și de aieși de sub controlul tuturor guvernelor dinlume, politică ducând la situaţia foarte bineconturată de către fostul prim ministru,Petre Roman, care a spus că această crizăeconomică mondială nu poate fi exprimatăîn sute de miliarde de dolari, deoarece eaatinge un număr impresionant de trilioanede dolari. Unul din aspectele care caracterizeazăaceastă criză este că tot ce au realizattoate băncile din lume, de la crearea lor,este depășit de deficitul financiar în carese află, astăzi, sistemul bancar.Este vorba de o criză foarte serioasăcare a dus la concluzia că nu mai este vorbade o schimbare de logistică sau de tehnicifinanciare, ci de schimbarea unui sistemîntreg, sistemul american, care a urmăritsă conducă la prosperitate financiară, dara dus la un haos și la un eșec total.În consecinţă, domeniul financiarbancarmenit să asigure resursele știinţei,literaturii, artei, este în criză. Principiilecare au stat la baza conducerii economicede până acum au eșuat. S-a vorbit desprearoganţa și agresivitatea care stau la bazaacestui crah.Expunerea fostului președinte EmilConstantinescu a relevat faptul că nouatehnologie economică a șocat sfârșitul secoluluiXX și că explozia de cunoștinţe sealătură brutalităţii și incertitudinii crizeieconomice care are loc astăzi.Prof. Mohamed Laichoubi a prezentat„Aspectele tezaurului mediteraneean și aletezaurului literaturii și artei arabe în culturaeuropeană”. El a propus discutarea aspectelorcomune ale Europei și Maghrebului,deoarece istoria nu poate despărţi în modschematic și artificial aceste două arii.Problematica știinţelor a fost moderatăde prof dr. Dan Hanganu din Canada,care a prezentat fenomenul cultural îndomeniul arhitecturii și schimbările careau loc în arhitectura modernă în căutarede noi forme de exprimare.În sfârșit, pentru a schimba puţinatmosfera de pesimism care a fost introdusăde problematica economică, personal,am evocat LHC, Large Hadron Collider,cel mai mare instrument știinţific creatlângă Geneva, pentru care s-au investit 5miliarde de lire sterline de către ConsiliulEuropean de Cercetări Nucleare (CERN),instrument realizat de Franţa și de Anglia,cu participarea a zece ţări europene și a 99de ţări neeuropene, între care și Israelul.În revista Science, un articol editorialdin 23 martie 2007 anunţa că Europa iaconducerea în dezvoltarea fizicii cuanticela nivel nanoștiinţific și engstromștiinţificîn cercetarea cancerului și a SIDA și aaltor boli grave. Aceste trei detectoare aleLHC vor furniza 15 milioane de gigabytesde date care vor fi direcţionate spre250 de laboratoare de fizică atomică șicare, timp de doi ani, vor aduce noutăţirevoluţionare pentru știinţa medicală.Astfel se confirmă existenţa unei noi particuleîn constituţia atomului descrisă decătre doi iluștri savanţi, Higgs și Possel,și care a fost denumită „particula luiDumnezeu”. Descoperirea acesteia poateduce la o nouă înţelegere a lumii. Aceastăpreluare a supremaţiei de către Europa înlumea fizicii cuantice nu poate decât săarate posibilităţile uriașe ale Europei întotalitate, care înseamnă mult mai multdecât suma naţiunilor care o compun.Dacă secolul XX a reușit să instaureze ounitate europeană din punct de vederepolitic și monetar, secolul XXI se parecă o va consolida din punct de vedereștiinţific.Acad. Maya Simionescu a prezentato excepţională derulare a realizărilorștiinţifice în lumea biologiei celulare șimoleculare în genetică și în știinţă, îngeneral, în ultimele decenii și a tras oconcluzie ilustrativă pentru paradoxuleconomico-știinţific cu care s-a întâlnitseminarul al VII-lea de la Sinaia: spredeosebire de ceea ce s-a spus despre literatură,artă și economie, ca fiind domeniicu o dezvoltare fie ciclică, fie în spirală,știinţa se dezvoltă asemenea coloanei luiBrâncuși, are o ascensiune verticală.O concluzie?Gândind la destinul Europei, eurămân optimist...A consemnat Irina Airinei

CLIPA decembrie 2008„Proiectul editării Operelor Completeale scriitorilor Dimitrie și AntiohCantemir a rămas în responsabilitatearomânilor până în prezent.”Confluenţe culturale 5Primul proiect românesc al ediţiei de Opere CompleteDimitrie și Antioh CantemirAsociat tendenţios cu imaginea unui conservator, păcat de neiertat în optica burgheză de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secoluluial XX-lea, Constantin Negruzzi ocupă în literatura română penumbra locului secundar. Stigmatizarea aparţine criticului și istoricului literarEugen Lovinescu, contrariat de echidistanţa scriitorului faţă de Regulamentul Organic, de revoluţia pașoptistă și de actul Unirii.În realitate, opera demonstreazăcontrariul. Constantin Negruzzi nu afost un demagog și nu s-a manifestatîn cadrul unor mișcări ideologice saude stradă. Expectativa era atitudineasa preferată. O condiţionare regăsimîn originea familială modestă, ţărăneascăsau mic boierească, precum șiîn educaţia rafinată primită din parteadascălilor de greacă și franceză. Însușitatăl său, Dinu Negruţ, aflat în slujbaboierului Constantin Balș, era un sinceriubitor de carte și un moderat.În timpul Eteriei, în 1821, s-a retrascu întreaga familie în Basarabia. Aici,în primăvara anului 1822, Constantin,în vârstă de numai 14 ani, cunoaște unom tânăr, de o statură mijlocie, purtândun fes pe cap, care se plimba zilnic însoţitde o tânără fată în parcul orașului.Era marele poet rus Pușkin. Conversaţiase purta în limba franceză,prilej cu care erau corectate greșelilegramaticale ale interlocutorului român.Concomitent, Negruzzi primea primelelecţii de limba rusă. Avea să înveţebine. Peste ani, aceste cunoștinţe îi vorpermite să traducă opera lui AntiohCantemir din limba rusă, deși aveaposibilitatea consultării versiuniifranceze.Prima intenţie a publicării operelorcomplete ale tatălui și fiului Dimitrieși Antioh Cantemir a fost anunţată în15 decembrie 1838. Autorii anunţului,Constantin Negruzzi și MihailKogălniceanu, prezintă în antitezăsituaţia tragică din Moldova și apreciereadin Europa Occidentală a operelorlui Dimitrie și Antioh Cantemir:„Dimitrie Cantemir, vestitul Domn alMoldovei, sfetnicul și prietenul luiPetru cel Mare, este cunoscut prinscrierile sale de toată lumea civilizată.Istoria împărăţiei otomane s-a tradusaproape în toate limbile și s-a tipăritîn mai multe ediţii.Fiul său, Antioh Cantemir, silit deîmprejurări să-și aleagă o altă patrie,este întâiul poet satiric al Rusiei. Prinsatirile sale, cele scrise cu mult duh, els-a făcut cunoscut tot atât de mult cași strălucitul său părinte, câștigândușinumele de Boileanu al rușilor. […]Când, însă, toată Europa se miră deacești doi oameni însemnaţi, numainoi, românii, compatrioţii lor, amrămas necunoscători ai slavei lor, deșise revarsă și asupra noastră […]. Iar noinu avem în limba maghiară scrierileîntregi ale acestor doi români care cucondeiul lor au făcut patriei lor totatâta bine, cât Ștefan cel Mare prinsabia sa.O asemenea indolenţă este pentrunoi o rușine ce trebuie să ne grăbima o spăla într-un mod vrednic deCantemiriști și de români.”Analiza aceasta a fost influenţatăși de aprecierile satirelor lui AntiohCantemir făcute de doi scriitoriruși importanţi în epocă: VasiliiAndreevici Jukovskii (1783 – 1852)și Constantin Nicolaevici Batinșcov(1787 – 1855).Ediţia ar fi fost publicată prinsub scripţii, în următoarele condiţii:1. Tot lucrul tipografic va fi întrebuinţatpentru această ediţie ce se va tipăriîn 9 volume, în format -8°, pe hârtiealbă și cu literele de la Cantorul deavis din București, turnate special. Laaceastă ediţie se vor alătura și portreteleambilor autori, Dimitrie și AntiohCantemir.2. Preţul celor nouă volume va fi deșapte galbeni, din care trei se vor plătianticipat, iar patru după publicareavolumului patru;3. Câteva exemplare se vor tipări pecea mai frumoasă hârtie, numită grandpapier velin satiné. Preţul unui asemeneaexemplar va fi de nouă galbeni,din care patru se vor plăti anticipat,iar cinci la primirea volumului alpatrulea.4. Imediat ce se vor înscrie două sutede subscriptori (plătitori anticipaţi), vaîncepe tipărirea și se va termina întrunan și jumătate;5. Plata anticipată se face în Iași la redacţiaAlbina Românească și la LibrăriaDimitrie Cantemir - Portret din secolul al XVIII-leadomnului Vell și Comp. În București,la redacţia Curierul Românesc, iar înjudeţe, la domnii prefecţi și profesoripublici;6. Această ediţie va cuprinde toate opereleoriginale ale lui Dimitrie și AntiohCantemir, după cum urmează:Volumele I, II și III• Viaţa Domnului Dimitrie Cantemir,alcătuiră de Mihail Kogălniceanu;• Istoria împărăţiei otomane, tradusădin limba franceză de MihailKogălniceanu;Dr. Florin RotaruVolumul al IV-lea• Istoria religiei otomane, tradusă dinlimba rusă de Constantin Negruzzi;Volumul al V-lea• Lumea și sufletul, după ediţia publicatăîn limba română, la Iași, de însușiDimitrie Cantemir;• Istoria caselor Brîncoveanu șiCantacuzino, tradusă din limba greacăde Mihail Kogălniceanu;Volumul al VI-lea• Descrierea Moldovei, tradusă din limbagermană de Mihail Kogălniceanu;• Deosebite opere mai mici aleDomnului Dimitrie Cantemir;Volumul al VII-lea și al VIII-lea• Hronicul Româno-Moldo-Vlahiilor,după ediţia tipărită, în 1835, la Iași;Volumul al IX-lea• Viaţa și operele originale ale prinţuluiAntioh Cantemir, tradusă din ruseștede Constantin Negruzzi.Proiectul ediţiei de Opere completenu s-a realizat. Despre cauzele exactenu avem mărturii documentare. Totuși,desfășurarea ulterioară a evenimentelorne permite formularea unor ipoteze.Desigur, lipsa resurselor financiare afost un impediment serios, dar nu hotărâtor.Cauza cea mai importantă credemcă a constat în nepregătirea temeinică aediţiei de Opere, îndeosebi de tânărul denumai 21 de ani, Mihail Kogălniceanu.Întors în ţară de la studii din Berlin,de unde plecase în februarie 1838,Kogălniceanu care nu lucrase anteriorla acest proiect, este cuprins de alte preocupăriliterare. Niciodată nu a revenitla această ediţie.Numai Constantin Negruzzi continuălucrul și, în 1844, publică împreunăcu Alexandru Donici traducerea dinlimba rusă a satirelor lui Antioh Cantemir.Cealaltă preocupare pentru traducereadin limba rusă a Istoriei religiei otomanea fost abandonată pentru totdeauna.Proiectul editării Operelor complete alescriitorilor Dimitrie și Antioh Cantemira rămas în responsabilitatea românilorpână în prezent.Expunere prezentată la Universitatea de Stat din Sankt Petersburg în octombrie 2008.

6 Opiniidecembrie 2008 CLIPACum vrea psiho-piţigoiul Patapievici ca Iudasă atace sexual România, iar ICR să-i ţină lumânareaVictor RonceaZilele acestea, InstitutulCultural Român a reluat ofensivaanti-românească prin organizareaunei „conferinţe” pentru „artiștii”Benedek Levente și AlexandruRadvan, moderată de un oarecareErwin Kessler. Levente, autointitulat„artist terorist vizual dinTemeswar”, s-a remarcat printr-oexpoziţie realizată de UniuneaArtistilor Plastici, la „Atelier 35”,chiar de Zilele Bucureștiului, încare România era portretizatăprintr-un organ genital femininplasat pe harta ţării postată larândul ei ca preș la intrarea înGalerie. Iar Radvan este autorulunei serii de prezentări psihopateale unui Iuda în toate poziţiile,între care se află o lucrare deja„celebră” a unui trup sfârtecat șispânzurat în același timp care-șilasă sămânţa dintr-un falus aflatîn erecţie în mâna unui individrămas în umbră. Toate acesteoribilităţi au fost expuse pe baniinoștri, în România și Germania,prin intermediul UAP și ICR.Acum, ICR recidivează. Ca săintelegeţi mai bine, aducându-ipe cei doi obsedaţi la un loc, „piţigoiul-psihopat”,după cum binel-a descris Dinu Patriciu pe H. R.Patapievici, vrea practic să ne demonstrezecum Iuda face ceva cuRomânia. Artistic, bineînţeles!Dar despre ce „artă” este vorba?Să dăm filmul înapoi.După deosebita expresie artistică„românească” de obscentitateși kitsch expusă de ICR-NewYork și scandalul încă nestins alexportului de turnători realizatde conducerea ICR prin filialasa de la Berlin, același institut acărui misiune primordială estepromovarea valorilor româneștiîn străinătate a decis să reprezinteRomânia, tot în Germania,prin „arta” satanică. Incursiuneaîn ritual satanic prin sânge și,iarăși, obscenităţi macabre, s-arealizat atât sub patronajul InstitutuluiCultural Român, al căruipreședinte de onoare este TraianBăsescu, cât și sub „înaltul patronajal Consulatului general alRomâniei la Bonn”, după cumaflu de la sursele mele revoltatedin aparatul diplomatic de laBerlin și Bonn. Sincer, mă îndoiesccă atât președintele TraianBăsescu, cât și șeful diplomaţieiromânești, Lazăr Comănescu,știau ce girează. Dar, cred eu, auaflat. Ca și dumneavoastră.Este vorba de prima manifestarea „Zilelor culturii româneștiîn Bazinul Ruhrului”, care s-adesfășurat la sfârșitul lunii septembrie,la Bochum. După cumse laudă Institutul CulturalRomân „Titu Maiorescu” dinBerlin, România a beneficiat de„o serie de evenimente menite săpromoveze cultura română înGermania”. Expoziţia „artistică”a fost pusă în practică prin intermediulunei „Asociaţii Culturale”,Danubium, finanţată generosprin Programul Cantemir al ICR.Asociaţia în cauză a fost infiinţatăanul trecut și este condusă deo oarecare Doina Talmann, care,neîntâmplător, deţine o galeriede artă în Bochum, „KunstARTam-Hellweg”.Astfel, inclusiv peproprietatea galeristei DoinaTalmann, s-au materializat prinICR-Berlin proiecte „non-profit”ale președintei Asociaţiei,aceeași Doina Talmann. Totneîntâmplător, pentru că a fost„inspirată” să-l invite și pe clientulICR, Mircea Cărtărescu, laacest „festival românesc”, proprietaraGaleriei și a Asociaţiei aprimit o intreagă pagină în ziarulCotidianul.Programul Cantemir s-aconstituit în anul 2006, ca unprogram-pilot de fi nanţare aproiectelor culturale româneștiadresate mediului internaţional.Conform paginii de Internet aICR, în anul 2008, obiectiveleProgramului sunt: - creșterea vizibilităţiiși accesibilităţii culturiiromânești pe pieţele culturale internaţionale;- încurajarea cooperăriiîntre artiști români și străini.„În consecinţă, vor fi sprijiniţiartiștii și operatorii culturali dinRomânia care doresc să asigure oparticipare românească la festivaluriinternaţionale importantedin străinătate, precum și operatoriiculturali din România și dinstrăinătate care iniţiază proiectede promovare a culturii și civilizaţieiromânești în străinătatesau care participă la proiecte decooperare culturală menite să încurajezedialogul intercultural.”,mai spune ICR.Păi haideţi să vedem împreunăcum se realizează „promovareaculturii și civilizaţieiromânești în străinătate”.La obiect: Deschiderea „Festivalului”a constituit-o vernisajulexpoziţiei THE LAST TEMP-TATION („Ultima Ispită”, cureferire și la controversatul filmrealizat dupa nuvela lui NikosKazanzakis). Astfel, la muzeul„LWL-Industriemuseum WestfalischesLandesmuseum fur IndustriekulturHenrichshutte” dinHattingen, Werksstrasse 31-33,45527 Hattingen, au expus, pebanii noștri, Alexandru Radvansi Sorin Tara (alias von Neudorf),lucrări care cu greu pot fi numite„artistice”.Daca Tara se remarcă în generalprintr-o artă provocatoare,Radvan depășeste această „barieră”și dezvoltă un stil propriu,de inspiraţie satanistă. Toate„creaţiile” lui par să poarte acestspectru sinistru.În Adevărul literar și artistic,Nicoleta Zaharia publică, subtitlul „Export de artă provocatoare”,un semnal al acestei expozitii,reușind însă pe parcursulîntregii pagini să evite enunţareanumelui organizatorului principal:ICR-Berlin.Cu toate acestea, ea aratăcum va fi reprezentată Româniala Bochum: „Personajul lucrăriilui Alexandru Rădvan, „Omagiului Iuda XXXI”, este un bărbatgol, fără cap, spânzurat, cu sexulerect, ejaculând. „Omagiu luiIuda XXXII” (acrilic pe pânzănepreparată) înfăţișează unbărbat gol (de data aceasta cucap), spânzurat și răstignit pecruce. Expoziţia „Omagiu luiIuda și Cruciaţii” conturează „oPăi haideţi să vedem împreună cum se realizează„promovarea culturii și civilizaţiei românești înstrăinătate”.tiranie a realităţii. O realitateîntemeiată pe iluzie și distrugere.Iuda poate fi oricare dintrecruciaţi, la fel cum oricare Cruciatpoate fi Iuda. Iuda poate fioricare dintre noi”, comenteazăcuratorul Diana Dochia.Doamne păzește!Diana Dochia este odomnișoară care se crede și „istoricde artă” și și-a întors numelepe dos pentru a-l da galeriei eidin București „ANAID ArtGallery” (o altă practică satanistă,chiar dacă, poate, săraca, nu știe).Din când în când mai scrie laZiarul Financiar despre expozitiidesfășurate, cum altfel?, în propriaGalerie. De altfel, „Ultimatentaţie” s-a comis și la București,în galeria ei, în luna mai. Radvaneste un pictoraș obsedat de sexși anti-creștinism. Majoritatealucrărilor sale, promovate asiduude fătuca Dochia, poartă aceastăamprentă bolnăvicioasă.Astfel, dintr-o cronică dinRomânia Liberă intitulată conformrealităţii expuse „Religiaoficială a sângelui” afl ăm cemotto și-a ales Radvan pentruuna din expoziţiile sale, dedicată,chipurile, Împăratului Constantin:„Teroarea iubirii – Să uciziun credincios nu este o crimă,este calea către Rai”.Prin grija aceleiași tinere„curatoare” Dochia, expoziţiaaceasta, de anul trecut, organizatăla Galeria Curtea Vechedin București, s-a desfășuratsimultan cu cea întinsă la GaleriaAnaid, intitulată „Cancer” șiunde, într-o lucrare, stigmateleMântuitorului sunt prezentate„metaforic” prin anus și organulsexual femeiesc, obsesiile autoruluidezaxat fiind dispuse pe totipereţii.În ce privește „arta” expusăde Tara la „Zilele culturiiromânești”, Adevărul L&A nemai informează: „Mușcate șitrandafiri din plastic, bucăţi defier așezate sub forma unei cruci.Plăcuţe cu cifre și potcoave prinsepe un panou galben din lemn.Toate stropite cu vopsea roșie.Imaginile descrise alcătuiesc oparte din expoziţia lui Tara vonNeudorf, „Into the night of loneliness”,care reprezintă „viziuneaunei lumi sangvine, viscerale încare consemnarea faptelor nu seface după timpul convenţional alomenirii.”Tara are și el niște obsesii,legate de religie, de credinţă, cuaccente anti-românesti. A fostexpus și la „Ateneul” Tătărași,unde s-a jucat mizeria anticreștinăa Alinei Mungiu Plugaruși și-a luat masteratul cuproiectul „Despre ideea de răula români cu exemple”, un motivrecurent în lucrările sale. Dar iatăce ne spune el interesant, în Ziuade Cluj, despre tema expoziţiei dela Bochum: „Singurul lucru pecare s-a punctat a fost acela de anu folosi însemne islamice în lucrărileexpuse sau simboluri carear putea ofensa religia islamică –bine reprezentată în Germania”.Hopa! Deci atenţie: în Germanianu trebuie să ofensăm religiaislamică! Dar pe cea creștină,da!Cu voie de la stăpânire.Pentru că uite cum aflăm șică Mircea Mihăieș, preputsullui Patapievici, știe exact desprece e vorba: „E un program maicomplex, la Bochum și Hattingen,o parte de arte plastice carese numește The Last Temptation(Ultima Ispită - n. red.), o searăliterară cu Mircea Cărtărescu șio parte muzicală cu LeontinaVăduva și George Petean”. Tot deaici aflăm și componenţa juriuluicare a hotărât, pe banii noștri,să exporte satanism în numeleRomâniei: „Din juriu au făcutparte cinci persoane, experţiiîn arte vizuale Teodor Graur șiMatei Câlţia, managerul de proiectPaul Tocanie, Felicia Moga- expert de promovare, iar dinpartea ICR - directorul generalDragoș Tudor”.Notaţi, va rog: toate acesteHopa! Deci atenţie: în Germania nu trebuie să ofensămreligia islamică! Dar pe cea creştină, da!Cu voie de la stăpânire.oribilităţi s-au desfășurat cubanii dvs. iar ICR reprezintă,vrând-nevrând, statul român.Noua ofensă la adresacreștinismului și a Românieigirată și generată de fapt de Institutul„Cultural Român”, condusîncă de scatofagul Patapievici,vine pe fondul unei adevăraterecrudescenţe a agresiunii anti-româneștiprin toate formeleposibile. În aceeași perioadă, la ogalerie a Uniunii Artiștilor Plasticidin centrul Capitalei, s-aupetrecut sub ochii impasibili aiautorităţilor și ai opiniei publiceacte cu ţinte clare anti-Româniași anti-Ortodoxie: România șisimboluri ale Ortodoxiei murdăritede o minte bolnavă prinsuprapunerea unor organe sexuale,ca mesaj „artistic”. Oare nuam putea să facem și noi acelașilucru cu psiho-piţigoiul Patapievici?!Gardianul atrăgea atenţiacă așa-zisa „creaţie artistică” amaghiarului Benedek Leventepoate fi tradusă din punct devedere juridic ca «ofensă adusăunor însemne», «ultraj contrabunelor moravuri și tulburarealiniștii publice» și «raspândireade materiale obscene», toatesăvârșite într-un loc public, cași ofensa adusă unui simbol religios,icoana Mântuitorului,profanată de acest inversionistmintal sponsorizat de UniuneaArtiștilor Plastici.Ce așteaptă „statul român”?În timp ce sunt cheltuite milioanede euro pentru reparareaimaginii României în străinatateși sunt puse în joc importanteresurse informative și diplomaticedupă războaiele declanșatede ţigani în Europa, din chiarinteriorul aparatului de stat, subgirul Președinţiei României și alMinisterului Afacerilor Externe,se promovează imaginea unuipopor român bolnav și a unei ţăriscelerate, scabroase, satanice. Pebanii noștri. Oare ce le trebuieacestor autorităţi să intervină șisă repună statul român în drepturilelui naturale?Să nu fie prea târziu, tovarăși!

CLIPA decembrie 2008Iniţiem astăzio serie tematicăgrupată înjurul acestuititlu care săînglobeze toateiniţiativelecare lipsescdin imaginarul sociologic al cercetătorilorși al decidenţilor din România.O serie în care ne vom axa prioritarpe categoriile socio-demograficeexistente, dar ignorate în societatearomânească, oameni care trăiesc și înperioadele non-electorale, dar pe carene încăpăţânăm să nu îi observăm.Ne referim, pentru început, labătrâni. După datele InstitutuluiNaţional de Statistică, la 1 iulie2005, populaţia României cu vârstămai mare de 70 de ani reprezentazece procente din populaţia totală.Dintre aceștia, două treimi trăiescîn mediul rural. Alte cinci procenteaveau în 2005 vârsta cuprinsă între65 și 69 de ani. Majoritatea studiilorrealizate pe această temă însăexprimă constant îngrijorarea lipseide programe și proiecte pentruaceastă categorie, în condiţiile încare România este marcată de unproces accentuat de îmbătrânire apopulaţiei.Oxford Institut of Ageing realizeazăcercetări asupra situaţiei și nevoilorpopulaţiei îmbătrânite, studiiteoretice, empirice și metodologicecare să permită trasarea unor direcţiide urmat, la nivel internaţional,pentru identificarea unor metodeinovatoare în abordarea acesteiproblematici sociologice. AcelașiInstitut publică o revistă trimestrialăde cercetare asupra îmbătrâniriipopulaţiei și o anchetă internaţionalădedicată persoanelor în vârstăși nevoilor acestora.În luna octombrie, în orașulfrancez Rouen, s-a desfășurat colocviulinternaţional „Vârstă și putere”axat pe statutul legitim pe care îl aubătrânii în cetate și pe modalităţilede definire a statutului persoanelorîn vârstă în societăţile actuale.Diferenţele faţă de România suntflagrante: aici nu avem nici măcaridei de programe, iar acolo au analizatîn detaliu ajutorul la domiciliu,statutul de consumator sau de cliental bătrânilor, posibilităţile acestorade implicare la nivel decizional local,formele de socializare, implicaţiilebolii Alzheimer etc. În plus, ne-auatras atenţia comunicări contextualizatede etnicitate și democraţie participativăîn Europa, care pornesc dela „sfatul bătrânilor” și „cine nu arebătrâni, să și-i cumpere”, pentru apropune modele credibile și fezabilede acţiune la nivel local, naţional șiregional pentru susţinerea acestei categoriisociale. De asemenea, studiitransversale comparative vizând maimulte ţări ale Europei Occidentaleau propus abordări multidisciplinareasupra posibilităţilor de acces alpensionarilor la muncă și profesie.Un alt panel s-a concentrat asupra„îmbătrânirii cartierelor” în Europași asupra formelor de implicareValoare şi contextO întâmplare sacrificială!...Dumitru Titus PopaSă te-ntorci în ţară, tu, omemblematic al culturii române, sigurfiind că vei intra în pușcărieeste, desigur, un act de exemplarăapartenenţă naţională. Propriu doaradevăraţilor eroi de conștiinţă. Unastfel de om, și nu singurul, a existatcu adevărat.Numele lui: CONSTANTIN C.GIURESCU. Istoricul de referinţăal vieţii și identităţii noastre, parcăpredestinat - sacrificiale.Spun ce mi s-a spus direct și-micer scuze pentru posibile impreciziide detaliu. Prin 1947, când teribilatranziţie la comunism încă nu luasechiar toate formele punitive, marelenostru istoric lua parte la o reuniuneinternaţională la Atena. Știa clarcum vor evolua lucrurile în ţară. Și,firește, știa că mersul logic al istorieiva fi, pentru o vreme, deturnat.Începea experimentul extra-ordinarcunoscut. Care nu mai includea niciopera, și nici persoana sa. Dar care,sigur, îl va sancţiona sever, carceral.Avea toate motivele din lume sănu se întoarcă prea curând în ţară.Și nimeni să nu-i reproșeze nimic.Mulţi intelectuali și politicieni românirămăseseră în Occident, continuândacolo ceea ce, în noile condiţiiromânești, nu mai era posibil. Darnu și Constantin C. Giurescu. Eraistoric cu toata fiinţa sa și, așa cumne sugera povestitorul acestei întâmplări(un nume ce vă va surprindefoarte), s-a gândit că nu poate lipsitocmai domnia-sa din acea istoriece se anunţa terifiantă.Era hotărât s-o trăiască nemijlocit,oricât de ilogică și de ideologicăva fi să fie. Indiferent de preţulplătit.Așa că, după câteva luni deezitări, s-a întors acasă. A fost condamnatla peste 5 ani de pușcărie.I-a ispășit până la ultima zi. Apoi,după multe tergiversări și amânări,a fost trimis la Institutul de IstorieNicolae Iorga. Acolo i s-a deschisușa unei odăi prăfoase, cu acte, documente,dosare vraiște: „Asta-i arhivaAlexandru Ioan Cuza. Pune-oîn ordine!”A lucrat zi și noapte, după obicei.În timp record, actele și documenteleAtitudiniCercetare și integrare europeanăCe lipsește în România? (I)Valentina Pricopielocală pentru asistarea bătrânilor șireamenajarea urbanistică în acestsens. Toate aceste iniţiative de cercetareștiinţifică au convenit asupraunei direcţii unice: „politica unui locde viaţă pentru bătrâni”.Tot în Franţa, a fost creat, laînceputul anului, ObservatorulÎmbătrânirii, care reunește instituţiiși persoane doritoare să se implice înaceastă problematică și să participeactiv la crearea și punerea în practicăde proiecte adecvate nevoilor actualeale populaţiei îmbătrânite.Tot astfel, secretarul generalal ONU, referindu-se la implicaţiilePlanului Internaţional asupraÎmbătrânirii de la Madrid (2002)și la cea de-a 60-a aniversare aDeclaraţiei Universale a DrepturilorOmului, promovează obiectivulPlanului – „îmbătrânirea activă” șisalută iniţiativele naţionale și internaţionalede eliminare a oricăreiforme de discriminare, inclusiv pemotiv de vârstă.În România, putem identificapersonalităţi care s-au preocupatactiv de fenomenul îmbătrânirii,precum Parhon cu biologia vârstelorsau Ana Aslan cu formele de stoparesau de întârziere a îmbătrânirii, doarcă acestea aparţin trecutului. Acum,se pare că rămânem blocaţi pe afirmaţialui Aristotel - „Bătrâneţeaeste o boală naturală” - și nu avemde gând să contracarăm sociologicimplicaţiile nedorite și, poate, uneoridegradante sau doar triste aleacestui proces atât de natural.se aflau în perfectă ordine. În plus,a scris și cea mai bună carte despreDomnul Unirii....Trece vreme, trec ani. Și marelesavant se pomenește că-i chemat laCC al PCR. Este primit de omul nr.2 al propagandei comuniste. I se prezintăși un fel de scuze: „Știţi, domnuleprofesor, ce-a fost a fost”...Dar, în acel moment oarecumstingheritor pentru propagandist,C.C. Giurescu i-o taie net : „DomnuleLeonte Răutu, dacă nu făceampușcărie însemna că n-am fost unom important pentru ţara mea”...Întâmplarea a fost povestită deLeonte Răutu însuși, cu puţin timpînainte de a fi destituit din funcţiade rector al Academiei de Partid și,apoi, din structurile de decizie aleComitetului Central. (A fost singurulînalt funcţionar de partid care,după înlăturarea sa, a mers acasă cutroleibuzul)....Constantin C. Giurescu a sfidatcontextul istoric și a învins. Valoareaadevărată învinge și cele maiostile împrejurări.In aeternum!Comunicare-MediaViitorul preseiProf. emeritJean-François TétuAnul 2008, pentru presa scrisă din lume, se încheiecurând într-un context la fel de sumbru ca și pentrueconomia mondială. Declinul informaţiei scrise cotidiene,mult mai sensibilă deja de mult timp în ţăriledin sudul Europei, decât în ţările anglo-saxone, a atinsacum, pentru prima dată, întreaga planetă. Nu doarcă obișnuinţele de lectură s-au schimbat, în beneficiulNews-urilor și ziarelor gratuite, nu doar că presa tipăritătrebuie să facă faţă revoluţiei numerice, ba mai multdecât atât, în acest moment, situaţia economică îi loveștedin plin și pe editori. În ultimii ani, panta descendentăcare a marcat presa tipărită a fost mascată de impunereapresei gratuite, precum și de ridicarea unor ţări precumChina și India, de unde și o creștere economică globalăde mai mult de 3% în 2007. La fel s-a întâmplat și cu resurselepublicitare: o scădere de 3% în America de Nordși o creștere de 6% în Asia și, record absolut, de mai multde 15% în America latină. Acum s-a terminat.Ultra-abundenţa informaţieiCă ne place sau nu, lumea e sugrumată de o ultraabundenţăa informaţiei: 320 de milioane de ore de radiope an și 123 de milioane de ore de televiziune, carenu mai lasă timp pentru lectură. Iar riposta editorilor,care constă în general în multiplicarea suporturilor, sedovedește foarte rapid insuficientă. Să ne gândim, deexemplu, la un grup precum Disney: în 1970, Disneyposeda doar canalul ABC, care deţinea însă 25% dinpiaţă în SUA; 30 de ani mai târziu, cu o cantitate impresionantăde canale, Disney abia se apropie de 20%.Această situaţie, în care se regăsesc toţi operatorii deaudio-vizual, este cu mult mai gravă când vine vorbade editorii de ziare. Chiar dacă, dat fiind costul infrastructuriipentru tipărire, presa este o industrie destul de„grea”, ea nu mai este o sarcină atât de „grea”, din punctde vedere industrial; niciun grup de presă nu se regăsesteîn primele 100 de întreprinderi americane, niciunulîn primele 500 de organizaţii mondiale...O încetinire globalăCreșterea mondială a ziarelor, susţinută de dezvoltareaChinei, încetinește acum, iar ţările emergente nupot compensa scăderea globală: în septembrie, s-a înregistrato cădere de 4,6%, în ciuda proximităţii alegerilor(în timp ce anul trecut, în Franţa, alegerile prezidenţialeau produs, aproape mecanic, o ridicare a tuturor ziarelornaţionale) și revenim, în toate cazurile, chiar și în domeniulmodei, protejat de obicei, la aceeași constatare: scăderede 15% pentru luxuoasa publicaţie Vogue în primulsemestru din 2008. La fel, nici tabloidele anglo-saxonenu o duc mai bine: The Daily Mirror a pierdut 7% dindifuzare.De unde vine această prăbușire care lovește atâtţările occidentale, mari consumatoare de presă, cât șiţările emergente și ţările care descoperă (Africa) saure-descoperă (Europa centrală și Europa de Est) rolulmass-media în noile democraţii?Trei variante par să fie majore: în primul rând, subefectul unei comercializări accentuate a informaţiei, raportulîntre conţinuturi și audienţă s-a inversat: raportultradiţional între conţinuturi și audienţă (top-down)i-a cedat marketingului, ceea ce transformă audienţa înstapâna conţinuturilor (botton-up); apoi, comunicareatuturor actorilor politici sau economici a scurtcircuitatdifuzarea anterioară de informaţie; și în fine, dupăcăderea Zidului Berlinului, după Revoluţia română șisfârșitul URSS, jurnaliștii au pierdut cheia necesară explicăriisituaţiei mondiale și par debusolaţi, atât în faţarevenirii formelor celor mai mizerabile ale barbariei, câtși în faţa îngrijorărilor și, adesea, dezastrelor induse demondializare.Ceea ce mai rămâne de făcut este ca presa tipărităsă ajungă să caute, să explice, să comenteze, pentru a-iputea ajuta pe cetăţeni să-i mai dea viaţă democraţiei.7

8 Laborator artisticdecembrie 2008 CLIPADinu SăraruCiocoii noi cu bodyguard- fragment din Capitolul 3, volumul al II-lea -- Unde v-a găsit, domnișoară, Bogasierul?,întrebă brusc, în mijlocul discuţiei,Onufrie Pârgaru apelând intenţionat larangul de târgoveţ cu care îl gratulau eiironic pe Dandu Patricianul, ambiţionaţisă-i mai scadă din pernele moi, prea moiși prea multe pe care acesta și le trăsese,lacom, sub fundul lat, fleșcăit, ca un burdufde acordeon dezacordat, revărsat muiereșteprintre spetezele scaunului oricât ar fi fostel de cuprinzător.- Cum dracu`, a pus, domnule, nemernicul,laba și pe fetișcana asta care nu are,sigur, mai mult de douăzeci și patru, haidouăzeci și cinci de ani, dacă îi are și peăștia și e toată făcută numai din draci și dinlipici și din făţărnicie. Înflorește minciunape chipul ei atât de strigător și de fără rușinedar, culmea, și de cucernic în același timp,încât nu pot să cred că nu s-ar urâţi dacăi-ar scăpa, fără să vrea, adevărul printredinţi. Însă nu e niciun pericol, fiindcă esigur că i-a uitat gustul demult, dacă nucumva s-a născut așa, fără gustul ăsta aladevărului... Unde v-a găsit?! se interesăOnufrie Pârgaru cu acea curiozitate prietenoasă,că între ai noștri, adică ne știmbine, nu prea mai avem secrete unii faţă dealţii, știm și multe unul despre altul și numai are rost să ne ferim, ne putem dezlegabaierile limbii la un moment dat, o curiozitatecinstită, răspicată, dezarmantă, fărăniciun fel de menajamente, atât de fireascăîn lumea ţărănească din care ministrul setrăgea și din care nu făcea niciun efort casă se desprindă, cultivând ostentativ francheţeaei frustră, provocatoare brutal și deatâtea ori capabilă să-l dezechilibreze peinterlocutorul orășan’.- Pe plajă! Pe…plajă! răspunse fatarâzând, deloc intimidată de întrebare șicu aerul că de data asta adevărul e singurasoluţie ca să nu fie crezută și să evite, astfel,tentativa ministrului de a o descoasesâcâitor, căci pe faţa lui toată se citea ușordispoziţia de a scotoci agresiv în biografia ei,o bună dispoziţie pentru un taifas ca întrematracucile care ies la cișmea, chipurile sămai ia o găleată de apă, scopul nemărturisitfiind nevoia de clevetire și bucuria clevetiriiîn aer liber și până în prânz, altfel seînmulţesc știrile și se împuţinează șanselede a le mai face faţă cu promptitudine. Seuita în ochii lui dezarmată, ea, sincer, desimplitatea răspunsului și, de fapt, chiar asituaţiei în care ajunsese să-l cunoască peDandu Patricianul.Râdea cu dinţii ca un șirag de lopăţelealbe, strălucitoare, luminându-i blând, alintat,obrazul abia pârguit de soarele mării,arămiu roz, exact cum e obrazul piersicilorculese înainte de vreme, când abia răzbate,prin pieliţa lor, puful belaliu de la începutulverii. Ochii negri acum, când părea să seînece de râs - se aprinseseră ca niște faruri,incendiind cu vibraţia luminii lor răvășireaneglijent studiată a părului de culoareapaiului de grâu, dinainte de a-i lua focspicul; cenușiul lui cu irizări de pulbereaurie cobora ca o lavă spre umerii fragili,rotunjindu-i, după ce învăluise ocrotitorgâtul subţire, înalt, sub bărbia mereu ridicatăagresiv. Stătea în scaun ostentativdreaptă, astfel încât părea mereu încordatăși încordarea intenţionat ţinută în frâu, casă favorizeze perele mici ale sânilor copilăreștiîncă, și Onufrie Pârgaru nu putusesă nu observe că atunci când explodase, purși simplu în râs, ca să sublinieze locul anume,puţin verosimil, unde s-ar fi petrecutdescoperirea ei de către Dandu Patricianul,sfârcurile îi zvâcniseră brusc sub mătasearochiei azurii, în ţesătura căreia izbucneauvesele milioane de obraze de florimărunte ca un covor orbitor prin bucuriatransformă o fată, la capătul unui hohot derâs, în femeia nebănuită până atunci.- Da, spuse ea, punând stăpânire pehohotul căruia îi dăduse frâu liber din nou,după acel repetat:- Pe plajă.!!Și se si vedea ieșind din valurile mării,brusc agitate, dimineaţa, la nici șase șijumătate, cu apa încă rece, dar atât de înviorătoarecurgându-i șiroaie pe păr, pe frunte,pe gât, pe umeri, pe sânii pe care acum nu-imai ascundea niciun sutien, pe pânteculsupt și el aproape transparent, pe șolduri,pe genunchi și, cum înainta, veselă, odihnită,bine dispusă de jumătatea de oră deînot cu care își începea ziua, simţea nevoiasă se bucure și se lăsa în voia unui zâmbetlarg, destins, liber de orice prejudecată; defapt, râdea singură fără vreun alt motivdecât bucuria spumei sărate și albastre șicatifelate, sub cupola imensă a unui cer lafel de albastru și la fel de răcoritor și acelșirag de lopăţele albe, strălucitoare luminafaţa ei cu atâta forţă și o făcea să respire șisă răspândească în jur atâta prospeţime șirostogolea necontenit și direct spre ea și easimţi ca nu va mai putea nici respira însă,vesele, valurile care se înteţiseră, venind dinspate, o împingeau înainte și, ca să nu seprăbușească, se repezi orbește spre stângaei sperând să evite întâlnirea ce i se păreainevitabilă și, când cu primul pas, atinsenisipul, în urma ei auzi un plescăit greu,gros, asurzitor, ca și când în apa mării s-ar fiprăbușit un imens balot scăpat din gheareleunei macarale înalte. Acum, înaintea ei seridica, salvatoare, silueta elegantă, de sticlăirizată de albastrul mării, a hotelului ridicatpe plajă de un libanez întreprinzător agresivși la fel de agresiv descurcăreţ, îmbogăţitrapid în România cu un comerţ diversificatde coloniale și delicatese dar și importurimasive de cărbune pe care îl plătea cuvagoane de banane verzi ajunse pe tarabebine picnite de rugina stricăciunii.- Ai ieșit din mare brusc și chiar în faţaBogasierului! Din spuma mării! replică ironicOnufrie Pârgaru; surprins să observecă la fel se petrecuseră lucrurile și cu elcare, la întoarcerea de la Palatul din Deal,ameţitoareMa culorilor, și sâniiacrescuserăiatâta puritatedși atâta împătimităabucurienameţit,ecu gura înecatăztoată de aamărealași ei, împlinindu-se. Tăiată sport, fără mâneci,încheiată la mijloc, sub ţâţa stângă,cu un singur nasture, ca și când ar fi fostalcătuită dintr-o singură și atât de îngustăbucată de cer, rochia lăsa arama umerilor,eliberaţi de cotropirea pletelor rebele, săalunece provocator pe braţele prea subţiri,mângâindu-le în lumina acelei dimineţi deseptembrie care nu vrea să se abandonezetoamnei. În trupul ei în care adolescenţapărea să se fi instalat pentru totdeauna, cași când orice ar fi făcut, nu putea să maitreacă de nesiguranţa și neliniștea vârsteidintre șaptesprezece și nouăsprezece ani,izbucnea necontenit de la o vreme, ca unfior imposibil de stăpânit, sfredelitor șichinuitor, sentimentul că fiinţa ei începusesă aparţină femeii și din acea clipă decând, așa cum credea ea, se afla sub zodiapăcatului, de la complicitatea vicleană pecare o sugera săgetarea privirii ei uleioase,strecurată pe sub sprâncenele ca o liniedreaptă trasă apăsat și pe sub genele lungi,dese, ca o streașină și până la rotunjimeagenunchilor pârguiţi si așteptând parcă săfie prinși în căușul palmelor și apoi pânăla gleznele prin pielea cărora, ca o foiţă, secitea alcătuirea întregii reţele albastre avinelor și până în vârful degetelor subţirijucate mereu nervos pe talpa oglindă defibră de sticlă a sandalei, în trupul ei întregse simţea, mai ales în anume clipe ale treceriiei printre oameni, zbuciumul dureroaseismulgeri din adolescenţă și al abandonăriioarbe în favoarea unei alte și noi libertăţi,libertatea împlinirii femeii către careaceastă fată se trezea în fiecare dimineaţăirepresibil chemată. De aici, poate, și sentimentulcu care era întâmpinată de cei dinjur, care simţeau și ei, privind-o, că se aflauîn faţa unei fiinţe născută - cum își spuneaacum și Onufrie Pârgaru - ca să vedem șinoi, și poate chiar în clipa minunii, cum seși lăcomie de viaţă ca și când toate acestesentimente s-ar fi unit miraculos într-unhalou ocrotitor pentru ea, dar și contagiospentru cine ar fi descoperit-o atunci, dinîntâmplare, pe neașteptate, încât singurulgând pe care îl trezea această fiinţă era acelacare te obliga să strigi, chiar tare, „Doamne!,iată ce poate să însemne o fată!”, și,uitându-te la ea, să descoperi, umilit, cât deaproape este această fată de fericire. Sau câtde aproape e fericirea de această fată. Însăchiar în clipa când și ea îl descoperise peDandu Patricianul, parcă ar fi răsărit dinpustiul nisipului umezit de răceala nopţii,venind spre mare grăbit, călcând ca unsomnambul, cu ochii închiși, șchiopătândrău la fiecare pas, încât nu putea fi nicioîndoială că piciorul stâng era mai scurt și cutalpa răsucită niţel spre înăuntru, și piciorulvizibil mai subţire, fulgerător, nesfârșitauitare fericită de sine făcu loc unei crispărivinete, de gheaţă care îi urâţi obrazulîncremenit într-un rictus care trimitea lasentimentul spaimei. În faţa ei așa cum oreceptase în prima secundă când ea tocmaisimţea nevoia să izbucnească într-un nouhohot de râs, izbăvitor, în faţa ochilor eiscăldaţi de alergarea jucăușă a valurilor cucrestele lor albe, se rostogolea, venind spreea ameninţătoare, o uriașă răgașcă păroasăcu un cap ţuguiat, chel în creștet, cu urechiclăpăuge, desprinse de tâmplele ascunsesub smocuri ciufulite de par proaspăt vopsitarămiu și cu o burtă rotundă, bombată carese scutura în ritmul rostogolirii șchioapeși alunecând flască spre genunchi păreacă bate pulpele picioarelor ascunzând rușineabănuită, căci, îngrozită, fata crezusecă acea fiinţă ciudată nu putea fi altcevadecât, într-adevăr, o răgașcă dintr-uncoșmar. Dezmeticindu-se, ar fi vrut să serepeadă spre plajă, de care o despărţeau maipuţin de cincizeci de metri. Dar răgașca sefierei vărsată brutal cum i se întâmpla oridecâteorineputinţa îl îngenunchea și toatăfiinţa lui se cabra încordată și înţepenită,gol de orice gânduri și sentimente, ars pedinăuntru de o dogoare usturătoare ca șicând, din neatenţie, ar fi aspirat și cu gurași cu nările și cu ochii și cu urechile, pulbereaunui ardei iute roșu pisat de cinevadușmănos. Întâlnise, poftită de șefa decabinet în biroul său lăsat cu ușa deschisăspre secretariat, această fată pe care cinevaar fi așezat-o acolo misterios, provocatorprin contrastul violent pe care îl făcea tinereţeaei, răspândind mireasma unei plantenecunoscute, exotice și erotice în aceeașivreme, dulce răcoritoare la început, însă pemăsură ce încercai să te obișnuiești de jurîmprejur se insinua discret, dar persistent,o tulburătoare aromă de fructe crude, verzi,măr sau gutuie sau pară pergamută abiapârguită, atunci zdrobite sau de muguri debusuioc sau de măghiran și ei atunci frecaţiîn palma unei fecioare, aromă impregnată șide mirosul palmelor acesteia și al degetelorei firave, în stare sa facă uitată disperareasiloasă, îngrijorătoare, secătuitoare, ce pusesestăpânire pe tânărul ministru.- Așa am apărut și aici, zise ea, dinspuma acestui birou care nu se aseamănădeloc cu dumneata, adaugă apăsând intenţionatpe acel dumneata amical careși izbutise să reducă brusc distanţa dintreposibila aroganţă de serviciu a ministruluisi o petiţionară oarecare, în ultimă instanţă,ambiţionată să-l cucerească, să-l convingăși să-și asigure succesul misiunii.-Domnișoară, nu mă convingi! replicăscurt Onufrie Pârgaru, pe care apelativuldumneata îl indispuse, amintindu-i despărţireade Elefterie Teoforu care și el îlgratulase cu aceeași amicalitate joasă, nu-izicea tu, ca altora, care intrau în contact cuel și se simţeau bine, încălziţi și onoraţi de

CLIPA decembrie 2008Laborator artistic9apropierea pe care o sperau și o și credeauafirmată de formula tu, nemaivorbind deharul acelui dumneata care îi proiecta,în candoarea lor provincială mai ales, înfamilie, între ai noștri, cu șanse sporite deascensiune apropiată la vârf.- N-am alte argumente decât declaraţiape propria răspundere, continuă ea, însăacum, serios, cu o grimasă severă ce ar fivrut să sublinieze că discuţia se cerea repusăîn spaţiul rigid al audienţei și OnufriePârgaru se văzu, o clipă, sau se crezu, preapuţin elegant pus la punct.- Domnișoară, reluă el dialogul arborândun surâs indulgent faţă de aerul ușorimportant al gestului ei de a scoate grăbitdin poșeta Louis Vuitton, ultimul strigătal modei în lumea asistentelor marilorbaroni ai capitalurilor greu de controlat, oagendă cu coperte din piele de șarpe, palidmaronie, pe care o și deschisese acolo undeîi indica șnurul răsucit de mătase vișinie.La fel de grăbit se înarmase și cu creionulde aur, Dunhill, și părea că așteaptă ca elsă continue însă în registrul întâlnirii deafaceri. Domnișoară, sunt gata să te asculteu, fiindcă dumneata ai cerut audienţa,sigur, în numele Bogasierului, am înţeles,am primit și un mesaj în acest scop de lavârful ierarhiei mele, deși nu cred că eramare nevoie, bogasierul n-are la noi, subliniaseel apăsând pe noi, obligaţia vreuneiintroduceri, știu despre ce este vorba, nue cazul să reluăm discuţia acum amândoi,bănuiesc că a vrut să-mi dea de înţeles cădumneata vei fi fermecătorul trimis care săpregătească terenul viitoarelor tratative. Șide ce nu, bănuiesc că a vrut, prin prezenţadumitale, să-mi facă o surpriza mai multdecât plăcută, direct provocatoare, așa încâtîmi vei da voie să te întreb încă o dată:Unde te-a găsit Bogasierul? Altfel discuţias-ar fi încheiat imediat după scurtul episodal protocolului de prezentare a scrisorilorde acreditare.- Repet, spuse ea atunci închizând,agenda dar lăsând-o pe genunchi și începândsă bată scurt, repede, sacadat cu vârfulascuţit al creionului în coperta de piele careestompa loviturile și le făcea să sune sec,însă nu mai puţin iritant.- Pe plajă și... dar nu reuși săcontinue...- Si a fost ca un coup de foudre! Nicinu se putea altfel, înţeleg, admise OnufriePârgaru accentuând ironia cu gestul cuivacare cu braţele deschise se declară învins.-Nu! replică ferm Domnișoara și seridică în picioare. La fel de grăbit ascunseseagenda și creionul în poșetă și instantaneufăcu loc pe chipul ei bronzat până la aconcura o tipsie foarte fină de aramă, unuizâmbet larg, care îi și însenină ochii șifruntea și obrajii. Domnule ministru, spersă nu fi ratat scopul întrevederii pe carel-aţi intuit foarte bine dar și pe care l-aţideturnat și pentru că nu vă jenaţi sa fiţi atâtde indiscret de la început, fapt care mie,trebuie să recunosc, nu îmi face o foartemare plăcere mă vad datoare să vă asigurcă în pofida frusteţei cu care vă împodobiţicuriozitatea deloc masculină, ba dimpotrivăaparţinând unui mediu nefeminin precar,relaţiile noastre urmează să fie strict deafaceri. Cel puţin eu așa mi-am propus. Nuvoi ezita să vă răspund că acel insinuantcoup de foudre a avut ca motivaţie loculde muncă oferit unui șomer.- Șomeră... de mare lux și de elită,periculos cuceritoare, nu se putu abţinesă nu apeleze din nou la ironia rea și răuinsinuantă Onufrie Pârgaru, căruia altfelîi plăcu transparenţa agresivă a trimisei luiDandu Patricianul.- Nu schimbă datele problemei, răspunseea, pregătită să-i întindă mâna derămas bun.Onufrie Pârgaru, ridicat și el în picioare,ocoli biroul ca și când ar fi mers cuîncetinitorul, jucând bine rolul funcţionaruluiobosit înainte de vreme și ajunse înfaţa asistentei care îl urmărise tot timpulcu o privire în care sticlea, cum avea să-șiamintească el mai târziu, perfidia și vicleniasavant îngemănate cu o candoare atât detulburătoare încât aceasta și singură seimpunea decisiv până la urmă și rămânea,surprinzător și derutant, pecetea fiinţei ei.- Înţeleg că n-aveţi nici un mesaj pentrunoi. Deocamdată, sper, adăugă ea ajungândla ușa, însoţită de tânărul ministru și răsucindu-sespre el, brusc, Onufrie Pârgaruse trezi cu surprinzătoarea mesageră a luiDandu Patricianul faţă în faţă și atât deaproape încât ochii lor, o secundă, li sepăru, la amândoi, că se scufundă fiecare înoglinda celuilalt.- Mmmm… abia șopti ea, lăsând impresiacă face un efort, abia mascat, să maipoată respira îmbătată de savoarea parfumuluiemanată de obrazul lui proaspăt șifoarte atent ras. Ce amar perfid… parcăv-aţi fi îmbăiat în esenţă de pelin verde...acum rupt din grădină…- Vreţi să spuneţi că nu mi-am trădatoriginea ţărănească... se apără el de insinuareabănuită că ar putea apela la argumentelecosmetice ale filfizonului...- Înseamnă că avem aceeași extracţie,zise ea, retrăgându-se, însfârșit, cu un pas șimai aproape de ușă. Mă bucur și mă face săsper și mai mult în colaborarea noastră…- Și eu sunt gata să vă cred și să sper lafel, fără să vă asigur însă că această colaborarese va revendica neapărat și numaide la ambiţiosul Bogasier… Îmi vine greusă cred că veţi juca numai pe această carteși că nu vă doriţi mai mult... Sentimentulmeu e că vă aflaţi, deocamdată pe primatreaptă a unei scări pe care abia vă antrenaţisă începeţi să o urcaţi.-Nu bănuiam că v-aș fi putut trezi unastfel de sentiment... Vizita mea sau șimai exact audienţa mea, cum cred că aţiînţeles de la început, a avut și continuă săaibă un scop mult mai modest, dar și maiimportant și exclusiv plasat în spaţiul uneiplatforme de comunicare... V-am spus șicred că nu aţi uitat atât de repede că suntprizoniera unui loc de muncă, a unui job.Așadar… încheie mă aflu aici și mă voi maiafla, poate, în exclusivitate, repet, ca mesagerăa unui interes dictat de o înţelegerecondiţionată financiar...- Așadar, spuse fără menajamente OnufriePârgaru, sunteţi fericita beneficiară aunei inspirate întâlniri pe plajă, proiectatăbrusc, din spuma mării răcoritoare și purificatoareși renăscătoare de energie, înlumea mizeră a afacerilor… Domnișoară,continuă Pârgaru, ca și când ar fi susţinutun discurs la bară, cu martori spectatoricare trebuiau neapărat cuceriţi și subjugaţiodată cu Înalta Curte și, firește, cu adversarii,vă asigur că îmi va face plăcere să vămai întâlnesc, nici Bogasierul nu cred căva renunţa ușor la serviciile dumneavoastră,iar eu sunt convins că vă voi întâlni și penoile trepte care vă așteaptă.Ar fi vrut să încheie întâlnirea subliniatprotocolar, dar chiar în clipa aceea sunătelefonul scurt și trebui să se rezume la unsalut scurt, cu fruntea plecată.Urmă o nouă strângere de mână, acumgrăbită, însă retragerea mâinii ei din palmatânărului ministru i se transmise acestuiaasemenea unei mângâieri intenţionate, vârfuldegetelor ei parcă s-ar fi dezlipit greu depodul palmei lui și când ajunse la telefonși spuse automat Onufrie Pârgaru, ochiiîi căzură pe chipul ei, întorsese capul dinnou înainte de a închide ușa cabinetului șiel simţi privirile ei înrourate mângâindu-iobrazul și avu chiar senzaţia fizică aproapecă se preling catifelat, parfumat, întârziindintenţionat pe linia buzelor și trebui să seșteargă cu vârful degetelor ca să se asigurecă nu era decât o părere. Când clinchetulsec al închiderii ușii în urma ei îl lăsă singurîn biroul spaţios ca un salon de recepţie,nu numai parfumul ei continua să stăruieinsinuant, ci și prelingerea uleioasă a privirilorei, mângâietoare trist și stăruitoareîn același timp.Ediţia I, 2003Ediţia II, 2007Ediţia III, 2008Filmul Ticăloşii (2007)realizat după romanulCiocoii noi cu bodyguard,în regia luiŞerban Marinescu

10 decembrie 2008 CLIPALiteraturăAureliu GociFilosof de renume, dar fărăo operă consistentă, GabrielLiiceanu a dorit să devină scriitorabia la maturitate, iar atuncia atacat „marea literatură” prinspecii marginale, care definesc,mai degrabă, așa-zisa „literaturăde frontieră”: jurnalul, corespondenţa,memorialistica, însă demare audienţă prin spectacolul„deschiderii” spre un „realismneţărmurit”. Nu cred că talentul,vocaţia l-au trimis spre exerciţiulscriptural, ci o nevoie egoistă deafirmare și de comunicare, o altfelde comunicare decât cea „ex-cathedra”sau decât aceea realizatăprin publicistica obișnuită, sapienţială,înalt ocrotitoare și spirituală,fără referinţă la actualitateastrictă.Modelul și referinţele luiGabriel Liiceanu se limitează la„învăţăturile” pe care ConstantinNoica le transmitea discipolilorși învăţăceilor săi, de multe ori,la modul epistolar.Ca și în cazul celorlalte cărţiale sale care, promoţional, au oferitmari așteptări neonorate, și epistolarulrămâne banal și scorţos,scris evident, fără talent literar.În volumul Scrisori către fiul meu(Ed. Humanitas, București, 2008),epistolele (în număr de saisprezece),care au curs un an și maibine, se structurează strident, îndouă secţiuni, complet diferite,chiar contrastante. Cartea întâiacuprinde sejurul american, de faptOpera Naţională ne-apropus, în acest mijloc de noiembrieautumnal, un Festivalliric dedicat aniversării unuisecol și jumătate de la nașterealui Giacomo Puccini, strălucitulcontinuator al romantismuluiverdian. Unele dintre titlurileprincipale s-au reluat cu acestprilej, oferindu-se totodată, înaudiţie de concert, și partituri detinereţe („Le Villi”, „Edgar”).Melodist îndrăgostit devoce, simfonist care și-a aflatrealizarea în genul operei, dramaturgabil și sensibil, Puccini adepășit curentul verist inspiratorde teatru muzical, creând omanieră proprie de abordare asubiectelor alese. Compozitorulplace deopotrivă interpreţilor șipublicului, dar ridică mari problemede dificultate dirijorală șivocal-actoricească. Între acesteaspecte, stabilă este afecţiuneaconstantă a publicului care autentificăpermanenţa puccinianăpe afișul liric al marilor teatre șial operelor de pretutindeni.De mai mult de o sută deani, trista povestire a iubirii eroiloroperei lui Giacomo Puccini,Memorialistica deghizată saureluarea epistolarului paternalisto călătorie medicală foarte importantăpentru inima autorului,operată cu succes. Autorul percepeo Americă destinsă, comunicativă,America oamenilor obișnuiţi,America aceea conștientă de nebuniaautodistrugerii, America suficientăsieși, care pare că doarme,având „cuminţenia continuităţii”.Partea a doua constituie o imersiuneîn propria copilărie petrecutăîn aristocraticul cartier Cotrocenifără lucruri premonitorii, dar cuatente perspective asupra familieioriginare din orașul oltean care,după știinţa noastră, nu a maiprodus și alţi filosofi. Dimpotrivă.Trebuie să recunoaștem că, dinCaracal până în Cotroceni este oîntreagă evoluţie socială, ca să numai vorbim de faptul că autorul,aflat în America, scrie fiului său,probabil foarte performant, dacăse află tocmai în Japonia.Scrisorile nu disimulează ofamiliaritate paternalistă, împrumutândoarecum ţinuta luiConstantin Noica adresându-sediscipolilor. Numai că adresantulnu este un discipol, ci urmașulde sânge, foarte atent protejat deautor.O avalanșă de referinţe, maiales inutile, o cupolă culturalăpentru protecţia autorului nureușesc să suplinească absenţatalentului literar. Mai degrabă,autorul e interesat de drumurilegloriei: „Trei trăsături ale celebrităţiicred că se desprind de aici.„La Bohème”O elegie în premieră la Operă„La Bohème”, ne însoţește cumuzica ei minunată. În istoriaartei lirice românești, rolurileprincipale – Mimi, Rodolfo,Musetta, Marcello – au o tradiţieconsiderabilă, ilustrândmari cariere de soprană, tenor,bariton și bas.La fiecare nouă montare,sunt numeroase semnele deîntrebare asupra opţiunilor regizoraleîntre tradiţie și modern,ca și inerentele comparaţii cuvocile celebre ale timpului trecut.Noua montare a optat, înviziunea lui Ionel Pantea, artistde elită al genului liric și concertant,spre respectarea modeluluisugerat de compozitor și libretist.Nu căutăm deci inovaţii, ca înunele spectacole ale stagiunilortrecute („Trubadurul”, „Lucia diLammermoor”), ci descoperimo lectură sensibilă legată de discursulmuzical, așezată firesc înregistrul memoriei. Scenografialui Ștefan Caragiu și costumeleLilianei Cenean nu contrazicaceastă opinie regizorală. Deaici, decurge și tempoul prudental dirijorului Vlad Conta,care nu forţează dramaticCroniciPrima: ești celebru atunci cândpoţi stârni în jurul persoanei taleun număr maxim de malentenduuriîntr-o unitate cât mai mică detimp. A doua: ca să fii celebru, ede asemenea obligatoriu ca gafa,confuzia, malentendu-ul pe carepersoana ta le stârnește să fie însoţitede entuziasmul și jubilaţiamaximă a celui care le produce.În sfârșit, temeiul adevărateicelebrităţi nu este gestul care sepresupune că te-ar face celebru,ci caricatura lui. Altfel spus, unom nu este celebru pentru ceeace a făcut, ci pentru ceea ce spunedespre ce a făcut. Un om devinecelebru din clipa în care începesă convieţuiască cu propria caricatură.”O avalanșă de referinţe,de autori și opere este citatăpentru autosusţinere:Heideggerși Cioran, Kant, AlexandruDragomir ori Soljeniţîn și O zi dinviaţa lui Ivan Denisovici, The Deadal lui Jammes Joyce ori Romeo șiJulieta în interpretarea lui Derrida.Shakespeare e obrăznicit pentru„easismul sexual”, iar Tolstoi care,la 23 de ani, după o noapte derugăciuni, visează femei, e pus lastâlpul rece al infamiei.Filosof inexistent, scriitornevoiaș, fără vocaţie, incapabil săscrie o frază mai mare decât unacompusă dintr-o regentă și treisubordonate, Gabriel Liiceanu rămâneîn continuare o promisiune,fără să se știe dacă a filosofiei oria literaturii.MuzicăGrigore Constantinescupartitura, ca și prezenţa adecvatăa ansamblului orchestralși coral (maestru StelianOlariu). Firește, lumea esteatrasă însă și de modul în caresolistica se situează la nivelulaceleiași tradiţii, căci este greude cântat Rodolfo după DinuBădescu sau Ludovic Spiess,Mimi după Valentina Creţoiu,Marina Krilovici sau EugeniaMoldoveanu. Bunăvoinţă existăși la componenţii distribuţieide premieră, cu o eroină sensibilă– soprana Simona Neaguși o Musettă spectaculoasăvocal și scenic – soprana IrinaIordăchescu, la care se adaugăgaleria vocilor bărbătești:Hector Lopez, Cosmin Sime,Ionuţ Gavrilă, Mihnea Lamatic.A existat o pauză, mai multde un deceniu, până la aceastăreluare a titlului, iar obișnuinţacu partitura solistică și selecţiapentru roluri de-abia începe.„La Bohème” este însă o capodoperăcare, cu fiecare montare,cunoaște o serie lungă de relaţiicu publi cul. Ceea ce este dedorit să se întâmple și cu aceastăpremieră.California Drimin` nesfârşitMi se pare important sărevenim la fi lmul CaliforniaDreamin (Nesfârșit) după ces-au depășit emoţiile premiuluisecţiunii „Un certain regard” laediţia 2007 a Festivalului de laCannes și ale premierei postume,în absenţa regizorului CristianNemescu, victimă a unui teribilaccident de mașină în noapteade 24 august 2006.Foarte bine primit de publicși premiat în multe festivaluri,acest debut atât de importantîn ecuaţia „noului cinema românesc”a fost puţin umbrit detriumful cu „Palme d`Or” al lui4 luni, 3 săptămâni și 2 zile deCristian Mungiu. Într-adevăr,un mare talent, pe care l-amremarcat încă din studenţie, laFestivalul „CineMAiubit” , undea fost premiat pentru Mihai șiCristina (2001), Mecano (2002),Poveste de la scara C (2003). Iarscurt metrajul său realizat dupăabsolvire, Marilena de la P7, afost considerat, în 2006, „celmai bun film” la Festivalul defi lm de la Milano și „cel maibun film românesc” la FestivalulInternaţional „Transilvania”.Înainte de a trece la lungmetraj, Cristian Nemescu pătrunseseîn conștiinţa lumii cinematograficeși se formase caregizor, astfel încât, deși rămasneterminat, California Dreamin`impresionează prin maturitateaviziunii și complexitateapoveștii cu iz de comedie neagră.Deși varianta de montaj, încare s-a intervenit cât mai puţin(durează peste două ore și jumătate)a dat naștere la supoziţiacă tânărul cineast ar fi ritmat-omai nervos, avem de-a face cuun film solid, matur, amuzantși ironic, ce nu se construieștecu mijloace minimaliste ca maitoate peliculele colegilor săi degeneraţie.Scris de Cristian Nemescuîmpreună cu Tudor Voican și cuCatherine Lindstrum, scenariuleste inspirat de un fapt divers din1999: oprirea unui tren NATOcu americani care transportauFilmDana Dumaarmament strategic pentru ointervenţie militară în Kosovo,pentru cinci zile, într-un sat românesc,din încăpăţânarea unuișef de gară autoritar și energic(din întâmplare și un principal”mafiot” local), care cere actelede vamă. Mica întâmplare sedilată într-o poveste plină detâlcuri, despre așteptarea miticăa venirii americanilor (să nescape, cum o spune un personaj,„de nemţi, de ruși, de comuniști,de Ceaușescu”), despre felulbezmetic în care am întâmpinatcapitalismul, despre criza noastrăde identitate de după `89.Nemescu tratează cu sarcasmobsesia naţională a trainicei„prietenii româno-americane”,spectacolul dat de săteni încinstea soldaţilor NATO carestaţionează acolo fiind o capodoperăde umor încărcat detristeţe. Nici aroganţa soldaţiloramericani sau mania organizăriide „revolte locale” nu sunt scutitede comentariul acid al peliculei,iar căpitanul Jones, jucat cuautoironie de Armand Assante,este o vie întruchipare a acestorpăcate. Cât despre șeful de gară,Doiaru este un personaj de omitocănie măreaţă, un rol deantologie datorită interpretăriilui Răzvan Vasilescu. Comedieamară cu accente de dramă socială,Clifornia Dreamin` include șio frumoasă poveste de dragosteși graţioasele inserţii suprarealiste(în care iubirea face săsară capacele canalelor din oraș)sporesc farmecul acestei operaprima mustind de imaginaţie.Cristian Nemescu aduce peecran o lume vitală și pestriţă,pe care o ironizează, dar nu odetestă. Complexul amalgamde situaţii, personaje, tonuriși semitonuri din CaliforniaDreamin` reprezintă o alternativăla minimalismul devenitemblema „noului cinema românesc”.Talentul flamboaiant allui Cristian Nemescu ar fi pututîmbogăţi acest peisaj cinematograficde la care așteptăm să sediversifice.

CLIPA decembrie 2008TeatruMircea GhiţulescuFestivalul Naţional deTeatru din București(a XVIII-a ediţie,1-10 noiembrie 2008)a ajuns un evenimentatât de obișnuit încâtnimeni nu s-a maiocupat de ridicareacortinei, cu atât mai puţin de căderea ei.Nu discursuri oficiale, nu focuri de artificii,nici președinţi de stat, nici prim-miniștri,nici miniștri, nici secretari de stat sau, celpuţin, directori generali. Despre primarice să mai vorbim… Asta ca să nu credemnoi că cineva vrea să folosească marelefestival de teatru în scop electoral.Totdeauna se va găsi un motiv ca ministrulculturii să nu participe la un asemeneaeveniment. La prima ediţie a acestuifestival pe care l-am inventat în 1991, ca oreplică la celebrul Festival muzical GeorgeEnescu, împreună cu șeful culturii peBucurești, prozatorul Costache Olăreanu,și cu criticul de teatru Valentin Silvestru,ministrul Andrei Pleșu era plecat pestehotare, iar locţiitorul său, Coriolan Babeţi,a declarat că nu avem nevoie de festivaluriîn toiul mineriadelor. Totuși, o deschidereoficială s-a făcut chiar și atunci în holulPlasticăAdrian Silvan IonescuDin suita muzeelor bucureștene,lipsește un lăcaș muzeal absolut esenţial,acela al unei istorii a fotografieiromânești. Majoritatea marilor capitaleale lumii au câte un muzeu de fotografiesau o secţie foarte bine conturată, foartedezvoltată într-un mare muzeu.La noi lipsește așa ceva, deși majoritateamuzeelor, fie Muzeul de Artă, fieMuzeul de Istorie, au bogate colecţii defotografii. Dar un muzeu ca atare esteabsolut esenţial.Pentru acest muzeu militam încădin perioada în care eu însumi eram directoradjunct la Muzeul MunicipiuluiBucurești, în intervalul 2000-2003, dar,din păcate, factorii de decizie nu aufost sensibili la apelurile mele. Probabilcă nu se considera important, nu erao prioritate, chiar dacă, pe lângă demersurilemele, veneau și demersurileunui alt mare iubitor și colecţionar defotografie, domnul Mihai Oroveanu,Directorul Muzeului Naţional de ArtăContemporană, care se aliase cu mineîn această idee de a înfi inţa un muzeu șiera chiar dispus să-și pună la dispoziţiepropriile colecţii.Un muzeu de fotografie trebuiesă prezinte atât tehnica, materialele șiaparatura folosită în decursul timpului- toate aceste obiecte există, e drept,răspândite la diverse muzee – cât șiaspectele esenţiale: tematica specificăzonei românești, precum tematicaetnografică, pe care și-au făcut mânadestul de mulţi artiști fotografi locali,începând cu Satmari, după aceea cuAlexandru Bellu și terminând cu cei dinsecolul XX, Alexandre Terif, MauriceChevalier. Nume care au rezonanţăstrăină, dar care au activat aici, chiardacă erau de altă naţionalitate, și carecu tapiserii al Teatrului Naţional… Dedata aceasta o tăcere suspectă, anume făcutăpentru a demonstra cât este de dăunătoarepolitica culturii. În cele din urmă,festivalul „naţional” a devenit internaţionalși nu avea cum să nu se ţină în pascu vremea, dar, din păcate, din calitativ adevenit cantitativ, asemenea marilor festivalurieuropene. Dar și pronunţat „experimental”,adică începător.Fiind programate mai multe reprezentaţiiîn prima zi a festivalului, fiecarea ales „întredeschiderea” care i-a convenit.În ce mă privește, lăsând deoparte formalităţilede care vorbeam și de care, totuși,este nevoie, FNT a demarat cu strălucireprin spectacolul Caligula de AlbertCamus de la Teatrul Municipal din BaiaMare, în regia lui Victor Ioan Frunză.Trebuie spus că Albert Camus și VictorIoan Frunză au făcut o echipă solidarăprin contrast. De o parte geniul speculativ,de cealaltă cruzimea analitică. Mari abuzurinu s-au făcut nici de o parte, nici, maiales, de cealaltă. Celebrul Caligula, împăratulroman care a domnit de la 25 la 29de ani, în primul secol după Christos, înspăimântândlumea prin cruzime, a rămasîn posteritate prin două fapte neobișnuite:l-a numit pe calul său Incitatus senatorcu drepturi depline și a declarat că poporulroman ar trebui să aibă un singurcap, să-l poată tăia dintr-o lovitură. Esteun sadic, dacă vrem, și nu putem ști în cemăsură Albert Camus a suprapus pesteportretul lui Caligula transmis din antichitatetrăsăturile marchizului de Sade,un alt campion al ideii de libertate absolutăaplicată asupra inhibiţiilor-sexuale,Festivaluri suprapuse, campaniiși sărbătoriînainte de sărbătoriau adus contribuţii majore la fotografiaromânească.Deci, un asemenea muzeu este o necesitatede prim ordin pentru a completamuzeele deja existente și pentru a damăsura valorii și contribuţiei esenţialea fotografiei românești în contextul istorieifotografiei universale. Bineînţeles,cu etapele respective, cu perioade de pionierat,cu dezvoltarea artei fotograficePledoariepentru un muzeual fotografieiîn secolul XX, cu apariţia organizaţiilorde specialitate, cu periodicele acestororganizaţii și cu întreaga preocupare dedezvoltare a unei mișcări congruente defotografie artistică în a doua jumătate asecolului XX. Dar, din păcate, în momentulde faţă, este inexistentă.Organizaţiile au dispărut sau suntîn stare de vegetare, în stare latentă,și fotografi i naţionali merg pe contpropriu, lăsând la o parte expoziţiile,nemaiinteresându-i participările la expoziţiinaţionale. De altfel, se organizausaloane ale fotografiei, care acum sunttotalmente uitate, nu mai are nimeni interespentru așa ceva, pentru că nu maiexistă o preocupare din punct de vederecultural și artistic a forurilor competenteîn acest sens, de a organiza și de aîncuraja asemenea saloane.De aceea, un muzeu de fotografieeste foarte important. Cum, la fel, credcă ar fi necesar să se înfi inţeze și unmuzeu al istoriei costumului. Și pentruacesta m-am zbătut foarte mult în intervalulde trei ani cât am fost director adjunct,eu fiind autorul mai multor studiilegate de istoria costumul din ţinuturileromânești și al unei cărţi apărute acumvreo trei ani de zile.Cronicieste adevărat, dar oricând disponibile laprelungiri și ramificaţii. Mai cumplit încă,Albert Camus ne vorbește prin vocea luiScipio, ultimul amant al sceleratului împăratdespre un anume „Caligula din noi”,poate despre diavolul însuși. Deși i-a ucistatăl, Scipio îl iubește pe Caligula pentrucă simte, undeva, că gândește la fel.Iubirea pe care o inspiră cruzimea inteligentăa lui Caligula sau, poate, ura careiubește, este soluţia tehnică paradoxalăîn spectacolul lui V. I. Frunză, cu rezultateameţitoare pe planul interpretăriiTVNicolae IliescuAţi auzit cred asemenea porcărie sinistrăspusă pe hârâiala unei reclame scenarizateprealabil, nu-i așa? Îmi amintesc de banculăla mult mai bun, în care doftorul îi zicepacientei să se spele pe mâini în prealabil, șiaia întreabă că daca nu are prealabil, se poatespăla în lighean sau în lavabou? Nu știu celavabou a putut executa o astfel de reclamă,ca și cea cu fetiţa de merge la gimnastică șivarsă pe costumul ei cafea. Unde asta, în cepovești pentru cretini? La fel ca și în prezentulimediat, când un puști se tăvălește la judocu hainele spălate de mă-sa. Secvenţă furatăși dânsa, că toate mamele își dau copchiii lasporturi de-astea, nu-i învaţă întâi înot, pian,franceză sau germană.Câte oribilităţi nemaiauzite și nemaiîntâlnitepe meleagurile noastre străbune,pe dealul valea autohtonă mai auzim și maiîntâlnim pe tembelizor!Din start, de din anii ’90, am pornit-oaiurea, îl tot citam pe imbecilul cela de Huntingtonși ne era rușine de ortodoxia și debalcanismul nostru. Am început prin a ficentral-europeni, ca-i mai cu moţ și dă maibine la poză. Pe urmă, din complexul caracteristic,mai ales după ce nu ne-au invitat laaderare în prima mână, eram europeni demama focului. Am purces apoi la jde mii defestivaluri medievale (care ev mediu?), amfost desemnaţi și noi cu o capitală evropeană( împreună cu Luxemburgul, de unde se ziceca au poposit coloniștii pe Cibin și pe lângă)și nu mai puteam de atâta eveniment, așacă l-am auzit pe un provincial de pe acolocă Sibiul dădea ora exactă pe continent, înlume, în univers! Una dintre cele mai kitschcapitale evropene, numai spectacole destradelă, ca la Avignon, unde este un soi deMcDonald’s teatral. Am luat toate metehneleamericănoase și, slugi eliberate de curândși intrate sub altă simbrie, dăm cu tifla laruși, suntem gazde de baze militare și ne11actoricești: incestuosul își iubește sora,pe Drusilla, apoi o ucide, dar o iubește șidupă moarte și îi poartă corpul în braţepână intră în putrefacţie. Însăși asasinarealui Caligula se transformă într-o scenă dedragoste între victimă și asasin (Cherea).Pe acest tip de contraste, spectacolul dela Baia Mare se prezintă ca o magnificăreprezentare a cruzimii acompaniată, nuo dată, de muzici solemne în limba latină,luate parcă din Carmina Burana deCarl Orff, deși muzica este semnată deTibor Cari. Marele noroc al lui VictorIoan Frunză (pe lângă marele său talent)se numește George Costin, un nesperatinterpret al rolului titular. Fără însușiri fizicedeosebite, cu o înfăţișare mai degrabăcomună, George Costin devine Caligulaîn doar câteva replici și așa rămâne pânăla capăt.Mai important este că, peste FestivalulNaţional de Teatru, s-a suprapus cu umorFestivalul Uniunii Teatrelor Europene(11 octombrie - 21 decembrie), organizatde Teatrul Bulandra al cărui director,Alexandru Darie, este și președintele înexerciţiu al Uniunii. Nu numai că s-asuprapus, dar l-a și depășit pentru căFestivalul lui Ducu Darie se va încheia înajunul Crăciunului. Program bogat, surprizeleurmează. Din ce a fost până acumne-a interesat o legendă a teatrului francezcontemporan: Roger Planchon.Mama mea e super!mângâiem pe burtă de plăcere. Nu știu câtde mare e De Gaulle și cum va fi receptatîn veac, dar pentru ţara lui va rămâne ca ălde a dat afară bazele americane și s-a retrasdin NATO. Bașca veto-ul, de doua ori, denu ne înșelăm, la primirea Albionului! Firește,noi nu suntem și nu vom fi niciodată Franţa,deși căscăm ochii la ea ca la sora mai mare,dar puţină decenţă trebuie măcar prin părţileesenţiale. Mama mea îmi spunea de mic săam ambiţie de grec, după bunicul negustorManole, bunic ca toţi bunicii, de la ţară, dinpraf (cred că mai repede oarece machidonsau amestec de cuc armenesc din Ibrăila, oricumnu mă interesează) și vedeţi ce înseamnăgreţili, care nu suportă nici Macedonia bulgaro-sârbeascăși nici venirea papei papistas.Vorbește-ţi vorba și poartă-ţi portul, și astam-au învăţat ai mei și am reţinut, mi s-alipit de memorie.Acum e de bine să fii cool, ok, super, fun.Nu mai e la modă să petreci vacanţa la ţară,la bunici, ci în alte localităţi, mă rog, „locaţii”,cât mai fistichii, în Hawaii, în Bahamas, înBelize sau Gogobelidze, în Bali. Hait, neamdat naibii, zău! Și la Paris daca te duci,faci shopping, nu te chiombești la Luvru,la Orsay, la Guimet sau la alte museioane,te duci la muzeul Lafayette, la galeriile cuacelași renume sau intri în buticurile de luxde pe calea (avenue) Montaigne sau mai știipe unde și-a înţărcat banul puterea de cumpărare?!Copiem în neștire totul, metehne,îmbrăcăminţi, zâmbete, formate de emisiuni(pe Prima trece de curând o chestie furată dela francezi, de pe M 6, cinci inși se invită lamasă reciproc și-și dau note, un diner presqueparfait). Iar preluăm otova, după ureche, acoloăia sunt oameni obișnuiţi în case obișnuite,noi filmăm vedete în ipostaze romantic-caraghioase.Și mai e cevașilea: frantujii chiar aubucătărie, să ne fie cu regret, poate cea maiprima din lume! Pardon, scuzaţi, bonsoar!

12 Lecturidecembrie 2008 CLIPADialoguri: De la Regimul comunist la Regimul IliescuVendetă XXIStrigă Urangutanul:Nicolae Dragoş-„Să moară dinozaurii!”Erijându-se in purtătorul decuvântAl anunţatei glaciaţiuni politice.Ignoranţa-SaA uitat sau n-a ştiut niciodatăCă in urmă cu...-dar cine mai ştie sa numeremileniile?-,O altă glaciaţiune,(mai mult ori mai puţin politică,echidistantă, s-ar părea,şi, oricum, divină)I-a condamnat la dispariţiePe dinozauri,Părându-se AtoatefăcătoruluiExpiraţi....De atunci, până azi,Cu inimaginabile cheltuieliŞi trudă arheologică,Adesea zadarnice, oricumGreu cuantificabile,Din cîteva oase, întâmplătordescoperite,Se încearcă reconstituireaîntregului trupAl dinozaurilor, spre a aducedin trecutAmintirea/imaginea,inestimabileŞi pe deplin necesareAle întregului trupPentru înţelegerea viitorului.Din păcate, UrangutanulŞi-a pierdut de mult urechile(minte, se ştie, nicicândn-a avut)Şi nu mai are cum auziVuietul veacurilor, vuietulmileniilor...Altfel, n-ar mai striga amărâtul:-„Să moară dinozaurii!”N-are cum pricepe căNici măcar nu rosteşte vorbelelui...Despre România postdecembristă,s-a scris o serieimportantă de volume, însă nusuficient de explicite pentru românulde rând. Din acest punctde vedere, demersul istoriculuiAlex Mihai Stoenescu, începutîn urmă cu câţiva ani și continuatacum cu Dialogurile realizate cuprofesorul Virgil Măgureanu pemarginea revoluţiei din 1989 șia răsturnării puterii politice carei-a urmat, reprezintă un prim pasîn clarificarea datelor care, pentruspecialiști sau pentru cei directimplicaţi, par evidente, dar pentrucititorul de rând sunt revelaţiișocante despre istoria trăită înnecunoștinţă de cauză.Cu toate acestea, cartea nune oferă neapărat mărturii, așacum ne-am fi putut aștepta, ci,Scriitor, jurnalist și, din2008, director al prestigioasei publicaţiifranceze Le Monde, EricFottorino a ajuns acum în caseleși în sufletele cititorilor româniprin intermediul ultimului săuroman, Sărutări de cinema, publicatla Editura Trei.O poveste de dragoste plinăde sensibilitate, o căutare de sineîntr-o lume populată de permanentaabsenţă a celor dragi,Sărutări de cinema a sedus dela apariţie inimile romantice alefranţuzoiacelor și i-a adus autoruluiPremiul Femina 2007.Fottorino își plasează cea maiDe la Regimul comunistla Regimul Iliescu.Virgil Măgureanuîn dialog cuAlex Mihai StoenescuEditura RAO, București,2008mare parte din naraţiune într-unParis nostalgic, în care fiecareloc poartă pecetea unor amintiriobsedante.Romanul este construit în juruliubirii a trei absenţe: o mamănecunoscută, pe care o regăseștepermanent în eroinele filmeloralb-negru ale Noului Val, untată prezent, fotograf de platou,prea prins de căutarea luminiiperfecte, ca să mai gândească lanevoia de afecţiune a fiului săuși care moare fără să-i dezlegemisterul matern, și femeia iubită,o frumoasă pariziancă măritată,sătulă de monotonia unei căsniciimai degrabă, confirmări sau, uneori,infirmări ori clarificări propusede profesorul Măgureanupe marginea ipotezelor izvorâtedintr-o atentă cercetare și observarea perioadei imediat postdecembristeși abordate aici deA.M. Stoenescu. Astfel, centrulde greutate al volumului se mutăpe analiza în profunzime a scenariuluirevoluţionar, a momentelorcruciale din decembrie 1989, pascu pas, oră cu oră, o radiografiepertinentă aplicată ulterior asuprainstalării unui nou regim politicsau asupra mineriadelor.Îl descoperim pe Virgil Măgureanuîn triplă ipostază: deprofesor universitar, aflat parcăîn amfiteatru, de specialist îndomeniul sociologiei politice, finanalist de altfel, dar și în aceea deSărutări de cinema: Povestea iubirii a trei absenţeRaluca Sterian-NathanL’ Âme tatouéeEditions de l’Archipele,Paris, 2008L’Âme tatouée, romanul biografical Ralucăi Sterian-Nathan,a apărut anul acesta la Paris,în franceză, limba adoptivă aautoarei, și a trezit un viu interesatât în lumea artistică, din careface parte, cât și prin rândul cititorilor„civili”, fascinaţi de povesteavieţii scriitoarei-actriţe.La 72 de ani, Raluca Sterian-Nathanprivește în urmă ladramaticele și spectaculoaseleîntâmplări prin care a trecut șinu uită să zâmbească. Povestitoareînnăscută, autoarea imprimăde la început istoriei personaletonul unei confidenţe.aparent reușite, obsedată de moarteși fan al nefericirii autoimpuse.Naraţiunea este construita circular,obsesiile se nasc și sfârșesc înacelași loc, martor al așteptărilorneîmplinite.Deznodământul în stil goticsurvine neașteptat, deși eștiprevenit încă din primele paginidespre ce se va petrece la final.Simbolic, focul purifică totul prindistrugerea oricăror amintiri palpabile.Și naște speranţa. Sărutăride cinema, o carte care merită să-ţifure câteva ore din viaţă.Alexandra SăraruSuflet tatuatîntemeietor al Serviciilor secretedin perioada cea mai frământatăa României postdecembriste.Cititorii au libertatea să aleagăipostaza care cred că i se potriveștecel mai bine în acest contexttulbure.În perspectiva acestui volum,alte și alte lucrări-document deaceeași rigurozitate sunt așteptatede publicul României actualeși, în special, de tânăra generaţiecare dispune, în acest moment,doar de frânturi de istorie orală,trăită și simţită de apropiaţi, fărăa avea instrumentele știinţifice dedistanţare care le-ar permite să îșiconstruiască în singurătatea euluio viziune despre istoria concretă aRomâniei în care trăiesc.Valentina PricopieEric FottorinoSărutări de cinemaTrad. Marie-Jeanne VasiloiuEditura TREI, București,2008Cititorul are senzaţia că autoareai se destăinuie lui și numailui, cu sinceritatea și candoareaunei adolescente care-și varsăpreaplinul sufletesc prieteneicele mai bune. Jurnalul copilărieiși adolescenţei, considerat pierdut,de mult, în România, estedescoperit aproape miraculos descriitoare, într-o dimineaţă, încasa din Paris. Singurul martor alacestei întoarceri bruște în trecuteste căţelul Ralucăi, Toutoune.Așa cum bine a intuit romancierulAndre Bercoff în postfaţasa la această carte, L’ Âme tatouéeeste „Alice în Ţara Minunilorși a Ororilor, a Dragosteiși a Urii, a Micilor plăceri și aȘocurilor teribile”. O copilărie șio tinereţe trăite într-o Românieocupată de naziști, apoi de comuniști,frică, disperare, foameși totuși multă dragoste, dragostepentru familie, pentru teatru,pentru viaţă. Și mult optimism.Plecarea în Franţa înseamnă unnou început și, poate deloc întâmplător,și întâlnirea adevărateiși ultimei iubiri: Jean-JeaquesNathan, prestigios editor și omde cultură francez.Alexandra Sărarubbf:Clipa vă recomandăBuletinul bibliotecilor Le Magazine des LivresFranţei, nr. 1 / 2008.Versiunea în limba nr. 13 / decembrie 2008 -română este realizată deianuarie 2009. Director: scriitorulRobert Lafont. RevistaBiblioteca MetropolitanăBucureşti.propune o abordare diferităbbf apare în Franţa, asupra peisajului literar francezo dată la două luni, şi radiografia completăşi este publicată dea fenomenului Le Clézio,Ecole Nationale Supérieuredes Sciences câştigător al Premiului Nobelde l`Information et des pentru literatură în 2008.Bibliothèques - ENSIB.Le MagazineLittérairenr. 481 / decembrie 2008.Director: Joseph Macé-Scaron. O revistă cu tradiţiecare propune lunardosare tematice.Misticii este cel alespentru numărul dindecembrie - o incursiuneștiinţific riguroasă în spaţiulspiritualităţii mistice,pornind din Antichitate șisfârșind în Modernitate.

CLIPA decembrie 2008Valeriu RâpeanuPerpessicius la „Cuvântul”Permanenţe13La 80 de ani,Radio România întinereșteAnul 1927 înseamnă unmoment de cotitură în destinulde critic al lui Perpessicius. Înziua de 4 noiembrie 1927, începecolaborarea la ziarul „Cuvântul”.Nae Ionescu nu era încă directoral ziarului. Va deveni un anmai târziu. Dar nu încape nicioîndoială că invitaţia adresată luiPerpessicius de a semna cronicaliterară săptămânală a venit dinpartea lui. Pentru că, trebuie săsubliniem ceea ce din motive lesnede înţeles nu s-a putut spune înlucrările dedicate lui până în urmăcu cincisprezece-șaisprezece ani șianume rolul pe care l-a avut NaeIonescu în cariera criticului.Înainte de „Cuvântul” șianume la „Buletinul Cărţii”, NaeIonescu îi încredinţase misiuneade consemnare a apariţiilor editoriale,arată istoricul Dan Zamfirescuîn notele la volumul dememorii Oameni văzuţi de aproapede C. Beldie: „Nae Ionescu afost membru fondator și acţionar[…] al Centralei Cărţii și totodată«administrator delegat».” CentralaCărţii va edita începând din 1 ianuarieBuletinul Cărţii bilunar în1923, lunar în 1924, cu directoriEmanoil Bucuţa și Perpessicius,ultimul începând aici celebrele –mai târziu Menţiuni critice (Ed.„Roza Vânturilor”, 2005).Așa cum spune și Perpessiciusîn cele „Câteva cuvinte” care prefaţeazăRepertoriul Critic: „Acestenotiţe critice reprezintă o partedin recenziile publicate în revistabibliografică Buletinul cărţiipe 1924 (Repertoriu Critic, 1925,reprodus integral în PerpessiciusOpere, XII, Ed. Minerva, 1983).Când în ziua de 4 noiembrie1927 Perpessicius își începe colaborareala „Cuvântul” (cf. DoraMezdrea, Nae Ionescu. Biografie,II, Ed. Acvila), relaţiile de stimăliterară faţă de scriitor din parteaimpetuosului ziarist, om de acţiuneși adulat profesor, erau consolidatenu numai prin chemareade a colabora la „Buletinul Cărţii”,cât și prin articolul intitulatPerpessicius. Și ce este semnificativ,Nae Ionescu a reţinut articolulîn singura culegere din operasa publicistică apărută în timpulvieţii, Roza Vânturilor, îngrijităde Mircea Eliade (Nae Ionescu,Roza Vânturilor 1926-1933, culegereîngrijită de Mircea Eliade).Articolul era datat 18 iunie 1926și a fost scris cu prilejul apariţieivolumului de versuri Scut și targă.E în primul rând un portret de ofrumuseţe stilistică exemplară, un„exerciţiu de admiraţie” ca să parafrazămtitlul cărţii lui Cioran.O coardă lirică a vibrat în sufletullucidului, severului, tăiosuluiziarist, o coardă lirică tăinuită șicare nu a răsunat decât arareori înscrisul său: „Dacă nu m-aș temesă jignesc unele susceptibilităţi,poate chiar îndreptăţite, aș spunecă Perpessicius este cel mai cultdintre liricii noștri actuali. Nuîn sensul unei culturi de sintezeși de idei generale; ci în acela alunei erudiţii mărunte și aproapepenibile, pe care, eu, cel puţinm-am obicinuit s-o așez la bazaadevăratei valorificări spiritualea vieţii. Perpessicius este filolog,istoric literar, bibliograf și eminentlatinizant în același timp”,ca să încheie: „Perpessicius esteun scriitor dintre cei mai cunoscuţi.Scut și targă este totuși primulsău «volum»; care nu face decât săaccentueze profilul delicat, subtil,preţios și precis până la acuitate,pe care izbutisem să ni-l schiţămdin activitatea disparată de pânăacum; cu impresia fundamentalăcă înainte de orice Perpessicius epoet”.Un microfon și o cabină.Așa a început totul!O situaţie inedită în care seregăseau în urmă cu exact 80 deani, la începuturile radiodifuziuniiromâne, personalităţi aleseprecum Iorga, Perpessicius,Gusti și mulţi mulţi alţii.De la ascultătorii „nevăzuţi”evocaţi de Iorga, la studiile deaudienţă și de repoziţionare pepiaţă, radioul public românescse sărbătorește în această perioadăcu distincţia actorului careîși joacă rolul vieţii.Iar trecerea este fi rească,mesajele sunt legitime și nimeninu a fost uitat. Și cum fiecare zide naștere este un nou început,aniversarea de 80 de ani coincidecu o inspirată campanie deschimbare a identităţii publicitare,cea mai elegantă din ultimeledouă decenii.O iniţiativă de rebrandingcare onorează o dată în plus antenapublică, fără a uita să facăapel la încrederea și prieteniaascultătorilor săi și „trădând”doar evidenţe.În rest, la Casa Radio semuncește în continuare, febraevenimentelor a ajuns la apogeu,iar imaginea percepută are dimensiuneademnităţii profesionistului.Un eveniment culturalcare își afirmă, înainte de toate,coloana vertebrală.Începuturile radiodifuziuniiși transformările induse în piaţacomunicării prin presă – un domeniudespre care vorbim și pecare îl cercetăm atât de puţin,din păcate – ar trebui să marchezeîn 2008 momentul uneiconștientizări a responsabilităţiiprofesionale a comunicatoruluiîn România actuală.Important este să vedem deunde se dă ora exactă în comunicare-mediaîn spaţiul românesc.Valentina PricopiePicătura de IstorieDe când este modernă Europa?Au trecut câteva decenii bunede când conceptul de „modernitate”– cu rezonanţe diferite în sferaistoriografiei și în cea a criticii literaresau de artă – a fost cercetatîndeaproape și, în parte cel puţin,lămurit pentru istorici. După conferinţelesale londoneze la King`sCollege, istoricul francez HenriHauser publica la Paris, în anulimediat următor, cunoscuta-i carteLa modernité du XVI-ème siècle.Acolo, veacul scurs între 1500 și1600 apărea, în mod limpede, cao „prefigurare a timpului nostru” –idee pe care Fernand Braudel aveasă o reia după două decenii –, arătândcă apariţia statelor moderne, asentimentelor naţionale, triumfullimbilor „vulgare” asupra latinei –mai ales prin traducerea în vernacularăa Bibliei, din Anglia și dinCehia până în Franţa și Germania– fiind acele elemente de politicăși spiritualitate care omologheazădepășirea evului mediu.(...) Pierre Chaunu, autorulSevillei și Atlanticului și TriumfuluiReformelor, într-un manual de istoriemodernă dedicat studenţilorfrancezi (1974), afirma peremptoriuși provocator: „Modernitateanu înseamnă secolul al XVI-lea,ci al XIV-lea. Secolul al XVI-leapoate fi socotit cel al stabilizăriimodernităţii”!Fără a duce atât de departeînapoi zorii modernităţii europene,voi spune că, tot mai mult, se impuneideea că mijlocul veacului alXVI-lea, ceea ce, absolut orientativ,eu numesc „momentul 1550”, parea fi cel al depășirii apelor între ceeace a fost medieval și ceea ce va fimodern.(...) Epoca aceasta de genezemoderne va fi cea a apariţiei unornoi sentimente colective, întrecare acela, triumfător, care este„sentimentul naţional”, o dată cucorelativul său care este xenofobia– o dovedesc cu prisosinţă mariirivali ai timpului, anume imperiulhabsburgic hiperbolizat indirectprin elogiul „ideii germane” făcutde profesorul din Danzic, FilipClavier, într-a sa Germania Magna(1629) și monarhia franceză carese vedea o continuatoare a „ideiicapeţiene” într-o publicaţie precumThéâtre des Gaules (1642) –,după cum va fi și apariţia unor noidinastii – Vasa în Polonia (1587),Bourbonii în Franţa (1589), Stuarţiiîn Anglia (1603), Romanovii înRusia (1613) –, a ivirii unor noiconcepţii despre stăpânirea măriloraducătoare de atâtea averi.Într-un moment în care Ţărilede Jos și Anglia preluau de la ibericiîntâietatea oceanică, în 1609, olandezulHugo Grotius afirma dreptuldeplin al naţiunilor asupra acesteibogăţii a globului în Mare liberum,op căruia concurenţii englezi îi răspund,în 1635, prin John Selden cual său Mare clausum; de altminteri,nu trebuie uitat că suntem exact îndeceniile când Atlanticul deveneamai bine știut prin descoperirilenordice ale lui Henry Hudson șiîn care primii coloniști englezise stabilesc pe coasta răsăriteanăa Americii, în acum întemeiatul(1607) Jamestown din Virginia,înainte de celebrul exod al puritanilorreformaţi britanici, navigândspre ţărmul american la bordul navei„Mayflower” (1620).Pentru a completa, parcă, imagineaacestor deschideri geograficeale unei Europe devenite moderne,voi mai spune că și spre Răsăritcontinentul era în expansiune.Ivirea treptată și impunerea cu totmai multă autoritate, în destineleeuropene, a marelui cnezat și apoia ţaratului moscovit – mai ales cudomnia lui Ivan cel Groaznic –,aflat în relaţii cu imperiul germanși cu Anglia, dar și asumarea definitivăa moștenirii bizantine,vor avea drept corolar, după 1550,adică după înfrângerea tătarilordin Kazan și Astrahan, extindereaAcad. Răzvan Theodorescurusească, pas cu pas, spre Siberia,prin negustori ca Stroganovii, princazaci precum cei ai lui IermakTimofeev, în 1587 fi ind creatăprima așezare vest-siberiană,Tobolsk. Drumul spre Pacific eraastfel deschis, iar oștile ţărilor nuvor întârzia să ajungă, în primajumătate a veacului al XVII-lea,la ţărmurile Oceanului și la hotareleChinei. O Chină pe careaveau să o cerceteze tot mai des șiapusenii, în primul rând iezuiţiiitalieni, ce vor aduce din uriașulimperiu, jaduri și porţelanuri, motiveartistice și paradigme morale,între care și ideea despre un „regatfilozofic” de tip platonic, unul alînţelepţilor din Orient, daţi dreptmodel Occidentului până târziu,în vremea lui Montesquieu și a luiVoltaire.În fine, modernitatea europeanăera perfect congruentă și cu altădeschidere spre Răsărit: cea careducea către Islamul constituit îndouă formule imperiale – aceeaturcească otomană și aceea persanăsefevidă –, cu o civilizaţierafinată și fastuoasă care nu i-alăsat indiferenţi nici pe străbuniinoștri și din care s-au împărtășit,fără prejudecăţi, tot mai multe civilizaţiicreștine, fie ele ortodoxesau catolice (nu trebuie uitat că în1536 Franţa lui Francisc I inauguralunga epocă a alianţei cu SublimaPoartă, așa-numita „Alianţă aCrinului cu Semiluna”, îndreptatăîmpotriva Habsburgilor, răsturnarespectaculară, modernă șifără prejudecăţi medievale, a unuipeisaj spiritual tradiţional). Esteacesta, de altminteri, și timpul unoratracţii individuale foarte puternicecătre Islam – pe care trebuie să lejudecăm în parametrii acelor vremuriși nu după etica zilelor noastreușor naţionaliste și fundamentaliste–, este epoca de apogeu a unorlepădări de credinţă creștină, dinAlbania și Serbia, până în Italia șiSpania, acești aventurieri ai spirituluimodern incipient care sunt renegaţiiajungând la cele mai înaltepoziţii în chiar împărăţia sultanilorde la Stambul: pilduitor este faptul– și mă opresc numai la acestexemplu – că domnia lui Selim alII-lea (1566-1574) din zece mariviziri, opt erau renegaţi de răsunet.Limpede este că, pentru toată lumeacreștină, evul mediu rămăseseundeva în urmă.

Istoria clipeiDespre Unirea din 1918dar mai ales despre prezent14 decembrie 2008 CLIPAE D I T O R I192319902008Poezia Albatrosul ucis are osemnificaţie distinctă în operalabișiană: face parte din creaţialiterară de vârf a poetului cuviaţa întreruptă brutal în plinurcuș genial, fapt pentru care afost considerată o premoniţie alui, adăugându-i-se în acest sensepigrafele. Redacţia „GazeteiLiterare” (organ al UniuniiScriitorilor), în 1955, a refuzatsă o publice, nu și „ScânteiaTineretului” (organ al CC alUTC), în ianuarie 1956, inclusăapoi în volumul postum Lupta cuInerţia (Ed. Tineretului, 1958),titrând ciclul de versuri din caremai făceau parte: Sunt douăzecide ani, Epitaf I, Epitaf II,Pasărea cu clonţ de rubin. Ulterior,în 1966 și 1993, două volume depoezii ale sale vor fi intitulateomonim.Creaţia poetului român areo „filosofie” proprie, cu bătaielungă, în plină inchiziţie stalinistă,ceea ce înseamnă că sedezmeticise din mocirla ideologieicomuniste, el, cântăreţul„evului aprins”. Este interesantărezonanţa/reacţia poeziei luiNicolae Labiș la etajele specificeale conducerii superioare departid și de stat comuniste, lacâteva săptămâni după ce s-audesfășurat, în București, între23-25 decembrie 1955, lucrărileCongresului al VII-lea al PCR.Care este starea opinieipublice în România anului2008, membră a UniuniiEuropene și în NATO?1. 60% din alegători, adicăpeste 10.000.000, au socotitcă nu este cazul să voteze laalegerile parlamentare din 30noiembrie.2. Oficialităţile și massmediași-au amintit de drapelși de patrie, la 1 decembrie. Înrest, aceste realităţi definitoriinu prea sunt luate în seamă.3. Ministerul Educaţiei șiCercetării a transformat istoriaîntr-o dexteritate. În peste90% din licee, istoria se predă50 (cincizeci) de minute pesăptămână. Iar constrângerileimpuse de M.E.C. au transformatmanualele de istorieîn texte documentar-tehnice.De doi ani încoace, istoriaromânilor nu mai figurează cuacest titlu ca materie de predare;manualul de clasa a XII-aeste intitulat anodin „istorie„!Cei care au luat această decizies-ar cuveni să fie popularizaţinominal.4. „Corectitudinea politică„– insistă repetat asuprademitizării istoriei naţionaleîn numele unei abordări critice.Alegerea zilei naţionale aAstfel, la Consfătuirea cuprincipalele cadre din presă(redactorii-șefi de la cotidieneleregionale și departamentale),din 12 ianuarie 1956, condusă deSorin Toma, concluziile au aparţinutlui Leonte Răutu. ȘefulSecţiei de Propagandă și Agitaţiea CC al PCR (1948-1956). Iatăcine erau indivizii aceștia:„Este dificil și dureros săfacem un inventar al caznelor lacare a fost supusă cultura românăîn anii administrării sale de cătreceata de politruci guvernată deRăutu. Un belfer cu tupeu, precumTraian Șelmaru, ajungeasă dicteze în lumea scriitorilorromâni, un agitator de duzinăde talia lui Sorin Toma își permiteasă stigmatizeze poezia luiTudor Arghezi, iar versificatorulmediocru numit A. Toma eradeclarat urmașul lui Eminescu.Și toate acestea se petreceau subdirectul patronaj al lui Răutu,aparent aghiotantul lui IosifChișinevschi, în fapt dictatorulabsolut și de nimeni controlatal literelor și gândirii româneștiîn anii pustiitori ai stalinismului.”(Vladimir Tismăneanu,Arheologia Terorii. București,Editura Eminescu, p. 230-231)Paragraful din concluziilelui Leonte Răutu, care îlîncriminează comunist/cominternistpe Nicolae Labiș,României la 1 decembrie a fostchiar prezentată într-o emisiuneTV ca o decizie luată înurma unor factori mai curândconjuncturali!?!5. Arborarea tricolorului înafara unor zile oficiale ar fi probabilconsiderată, în virtuteaaceleași corectitudini politice,drept o manifestare cu iz naţionalist.În Statele Unite aleAmericii cetăţenii beneficiazăde acest drept fără a fi bănuiţide manifestări naţionaliste.6. Un program politic menţioneazădesfiinţarea senatului.În 1946, legea electorală elaboratăde Partidul ComunistRomân a desfi inţat senatul,pentru a obţine un controlmai eficace asupra Adunăriideputaţilor. Rezultatul: MareaAdunare Naţională a devenitun for de ratificare a deciziilorconducerii P.C.R. și a executivului.Ne așteaptă cumva oevoluţie asemănătoare?7. Se preconizează reducereanumărului de judeţe,între 7 și 12. După prefacerileordonate de regimul comunist– raionarea teritoriului conformmodelului sovietic – după revenireala judeţe pe o altă bazăînsă, cele 7-12 judeţe preconizateacum ar șterge ceea cepoezia lui în chestiune, estedestul de explicit și neechivoc;textul respectiv este inedit:„A apărut raportul TovarășuluiGheorghe Gheorghiu-Dej, a fost Congresul și era firescca după Congres spiritul departid, combativitatea să crească.Ce se întâmpla? Să luăm deexemplu Scânteia Tineretului.Scânteia Tineretului publicăo poezie a lui Labiș, Albatrosulucis. Am aflat că Gazeta Literară,acum câteva luni, a respins aceastăpoezie cu conţinut ideologicneconform și Scânteia Tineretuluia găsit timpul ca după Congres,imediat să publice aceastăpoezie a morţii albatrosului:Când se-nteţește briza aripa-i seînfioarăȘi reînviat o clipă de-un nevăzutîndemn,Îţi pare că zbura-va din nou,ultima oară,Spre-un cimitir mai sobru și maidemn.Dacă am putea găsi un citatsobru și demn pentru asemeneapoezii ar fi foarte bine, dar noiam dat loc în Scânteia Tineretului,care vrea în acest fel să mobilizezetinerii pe șantiere în construireasocialismului. Duceţi aceastăpoezie la Bicaz și desigur vă valua cu huo.” (Arhivele IstoriceNaţionale Române, București,Fond Cancelarie CC al PCRAcad. Dinu C. Giurescua mai rămas din identitateatradiţională a teritoriului și arînlesni, evident, un control directasupra autorităţilor locale.8. În trecut: Revoluţiade la 1848-1849, UnireaPrincipatelor, Independenţa,întregirea statului, apărareasa au fost obiectivele majoreale unor proiecte naţionale,susţinute de toţi factorii politici,dincolo de divergenţe șiciocniri.Peste 10.000.000 de persoanedin România zilelornoastre nu s-au prezentat lavot la 30 noiembrie 2008.Mai există un proiect naţionalși obiective în stare să-i facăpe cetăţeni să se intereseze deviitorul ţării lor și al copiilorlor?!În actuala conjunctură,istoria naţională a încetat sămai fie o disciplină formativă.Treptat-treptat, multe generaţiivor pierde sentimentulapartenenţei la acest neam. Caurmare nu vor mai avea o ţarăde iubit și apărat.P.S. La numărătoarea din30 noiembrie 2008, numai 24%din tinerii între 18-29 ani auvotat.Destinul comunist al poemului Albatrosul ucisnr.12 / 1956, f. 1-28)Prigoana fi listină fusesedeclanșată cu ipocrizie maiînainte.În Gazeta Literară (nr.1/1955) a apărut o caricaturăcu Nicolae Labiș și AlexandruAndriţoiu ca frecventatori ai luiBacchus. Era continuarea caruseluluiexcluderii și reprimiriiîn UTC a lui Nicolae Labiș,pe când urma cursurile celebreiȘcoli de Literatură „MihaiEminescu” din București (1952-1954). Semnalul dat de LeonteRăutu a oficializat oprobiulpublic. Atacurile împotriva poetuluidevin concentrate și dese:Mihu Dragomir îl critică pentruașa-zisele neglijenţe de exprimare(Consfătuirea Tinerilor Scriitori,22 martie 1956), Aurel Rău, cateribilist (Contemporanul, nr.14 /1956), Mihai Beniuc, pentru că„nu s-a înscris pe linie” (PrimulCongres al Scriitorilor, 18-23 iunie1956).Totuși, în același an 1956,Nicolae Labiș debutează editorialcu o plachetă de versuri:Puiul de Cerb și un volum depoezii: Primele iubiri, pe careautorul voia să-l titreze Vârstade bronz, periate bine de cenzurăpolitrucă.Mircea ColoșencoPreşedinte,director generaldr. Florin ROTARUR E D A C Ţ I ARedactor-șefValentina PricopieRedactor-șef adjunctAlexandra SăraruSeniori editoriAcad. Dinu C. GiurescuAcad. Răzvan TheodorescuProf. emerit Jean-François TétuLect. dr. Irina AirineiProf. dr. Ilie BădescuCălin CălimanProf. dr. Grigore ConstantinescuProf. dr. Nicolae DănilăNicolae DragoșDana DumaDrd. Florin EpureMircea GhiţulescuNicolae IliescuProf. dr. Adrian Silvan IonescuDrd. Katharina NiemeyerProf. dr. Dumitru Titus PopaProf. dr. Valeriu RâpeanuVictor RonceaDr. Florin RotaruProf. dr. Geo SaizescuCorneliu VladDTPAdrian StoicaAdresa redacţieiStr. dr. Mihail Obedenaru, nr. 27Sector 5, BucureștiCod postal 050532Tel./Fax: 021 411 00 70M: 0722205495 / 0724720720www.artlitera.roclipa@artlitera.roclipa@gmail.comTipar:FED Print BucureştiISSN 2065 – 300XSemnatarii articolelor sunt direct răspunzători atâtmaterial, cât şi penal, conform art. 205 şi 206 dinCodul Penal, de exactitatea şi corectitudinea celorrelatate în materialele publicate. Revista îşi declinaorice responsabilitate.

CLIPA decembrie 2008Florin Epure„Drumeţ în calea lupilor”– fi lmul românesc realizat deConstantin Vaeni în care suntredate ultimele clipe ale savantuluiNicolae Iorga, ucis de legionari.Pornesc de aici pentrua rememora un alt episod la felde sângeros, când acestei grupăriextremiste i-a căzut pradăprimul-ministru al ţării, I. Gh.Duca. Asasinii și-au făcut untitlu de glorie din asasinat șis-au numit „nicadori”. Cuvântul„nicador” s-a născut în mediilelegionare, prin combinarea primelorsilabe din numele celortrei asasini din decembrie 1933:Nicolae Constantinescu, CaranicaIon, Doru Belimace.La 10 decembrie 1933, primul-ministruliberal Ion Gh.Duca a scos „Garda de Fier” înafara legii. Jandarmii au începutsă aresteze mii de legionari.Pe 29 decembrie 1933, imediatdupă alegeri, într-un modcel puţin misterios, I. Gh. Ducaeste chemat la Castelul Peleș dela Sinaia pentru o întrevedere cuCarol al II-lea.Întrevederea cu regele adurat două ore, dupa care primul-ministrutrebuia să seîntoarca la Bucuresti cu trenulde 21:15. În jur de 20:30, I. Gh.Duca este înștiinţat că trenul cucare urma să ajungă în Capitalăare întârziere de o oră și câtevaminute. La 21:30, premierulTimbru vâlceanDrumeţîn calea... nicadorilorurca în automobil cu doctorulConstantinescu. Până la vagonulguvernamental mai avea câţivapași. Ar fi trebuit să intre prinbiroul șefului de gară, dar cinevaa uitat să îl anunţe. O explozie,un nor de fum, o simplă petardăaruncata în calea lui Duca. Înpanica momentului, legionarulNiki Constantinescu i-a pus omână pe umăr și apoi i-a tras orafală de cinci gloanţe în ceafă.După ce revolverul a fostdescărcat, asasinul a aruncatMarele om politic a fost strânslegat de Vâlcea. Judecătorstagiar la Horezu, deputatde Vâlcea în trei legislaturi,locuitor al Măldăreștilor, undeși-a scris celebrele Memorii,înmormântat la Biserica satuluiUrșani din Horezu.Vitraliiînspre grup o grenadă. Schijelei-au rănit pe doctorul Constantinescuși pe Vlahide, secretargeneral la președinţia Consiliuluide Miniștri. Primul care afugit a fost cel care avea rolul să-lpăzească pe președintele Consiliuluide Miniștri, iar asasinuls-a predat de bună voie.Trupul lui Duca a fost recuperatde pe peronul Gării Sinaiași depus într-o cameră lângăanexele servitorilor din CastelulPeleș. I. Gh. Duca deveniseincomod, era prietenul Franţeiși era împotriva relaţiei regeluicu Elena Lupescu. A doua zi, laSinaia, au sosit soţia și cei doifraţi ai lui Duca. Carol al II-lea arefuzat să îi vadă, nici măcar nule-a prezentat condoleanţe.Toate aceste argumente auîntărit concluzia că regele nu îlagrea pe primul-ministru și cănu ar fi fost străin de punereala cale a asasinatului. Ion Gh.Duca a fost o personalitate marcantăa curentului politic liberal,eminent om de stat, intelectualde mare cultură și talent, calităţimanifestate atât pe planulcugetării politice, cât și pe celal artei oratorice și creaţiei literare.În politică a debutat în1907, ca membru al PartiduluiNaţional Liberal, fiind deputatla vârsta de 28 ani, ministru la35, președinte al P.N.L. la 51 șiprim-ministru la 54 de ani.Geo SaizescuApropouriBucurești.Revoluţie… capitalistă.Centrul Istoric al Bucureștilor,o ruină… îmbulinată cu roșu!Politică cu… profitori șipoliticieni… fără scrupule, camașa s-ar putea caracteriza costisitoareapropagandă de ani și aniîn jurul Centrului Istoric, o mascaradăcolorată „cultural-artistic”,susţinută de zeci de aspiranţi lafotoliul de Primar General, casă fie aleși – și-au fost „aleși”prin credulitatea bucureștenilorsentimentali, doritori a vedeaîn istoricul centru al „MiculuiParis” o atractivă perlă a turismuluiromânesc, cu rezonanţăcontinentală……Și această ţintă naţională, înlocul dizgraţioșilor copăcei crescuţisălbatic pe zidurile dezgoliteale năpăstuitelor arhitecturi, iniţialcu forme originale, dar careacum abia se văd, în locul alaiurilorcanine, nebădăioase în amorullor câinesc, cu sau fără însemnespeciale – cum c-ar fi pensionariai sexului – în locul zoaielorpestilenţiale ale unor canalizăriuitate „nu de Dumnezeu”, ci de…cerșetorii urnelor electorale care– avant de… - au desfundat heirupistpavajele străzilor, ridicândvaste baricade pentru trecerilepietonale, au propus inteligentedevieri ale auto-traseelor zonale,dovedind în același timp și inventivitateartistică în astuparea cupânze – zic ei - expresiv desenatea dărâmăturilor locale, demne15de București – orașul prăbușirilor,roman al interbelicului condeierOctav Dessila.Un zbucium evident abulicgrotesc,motivat de lansarea demagogic-triumfalistăa sărbătoriiOrașului, numită emfatic „ZileleOrașului București”… care se petrecan de an chiar sub ferestrelepăcăleștii mele „Harababuri” –titlu predestinat vremurilor noi,revistă ce se coace, din cândîn când, în Strada Gabroveni&Co, parcă… într-o republică adisperaţilor, cum se exprima pevremuri un G.M. Vlădescu, autorromân premiat pentru literaturasa chiar în „Marele Paris”.Domnule Doctor SorinOprescu, eminentă personalitateîn lumea medicinii……devenit de curând PrimarGeneral al Bucureștilor……determinaţi curajos, făcândși dregând, ca denumirea de celmai frumos oraș din sud-estulEuropei - cum îl socotesc poloneziiși grecii atenieni, să fieîntr-adevăr așa în 2009, la cei 550de ani de existenţă a „MiculuiParis”, orașul lui Bucur Ciobanul,Capitală a tuturor Românilor!……altfeliu – vorba Poetului– „m-apucă o tristeţe iremediabilă”…C L I P A adresează mulţumiri călduroasedomnului ing. Mircia Gutău, primarul Municipiului Râmnicu Vâlceași domnului prof. Dumitru Crăciunescu, directorul S.C. DIANA S.R.L.Prezenţe rabinice în civilizaţia româneascăAșa a numit acad. RăzvanTheodorescu volumul lansatmarţi, 4 noiembrie, la SinagogaMare din București, intitulatPrezenţe rabinice în perimetrulromânesc - secolele XVI-XXI, deBaruch Tercatin și Lucian ZeevHerșcovici, apărut în condiţiideosebite la Editura Hasefer.Volumul este un dicţionar biografical rabinilor din România,prefaţat de o prezentare sinteticăa rolului rabinilor în viaţaevreimii române și, implicit,europene, intitulată „Aspectedin trecutul iudaismului și alrabinatului în România”.Aflăm cum a evoluat conceptul,dar și instituţia rabinică, dela sensul dublu iniţial de învăţatși învăţător, cunoscător profundal Torei, la rabinul halahic, cunoscătoral dreptului, de la ţadikulce conducea comunitateaca predicator modern, la rabinulca îndrumător al poporului săucătre Eretz Israel. Reducereacomunităţii de aproape un milionde evrei în provinciile istoriceale României la prezenţaactuală în spaţiul nostru îi determinăpe autori să se întrebe:„Asistăm la un sfârșit de veac înistoria rabinilor din România?”.Iar răspunsul lor vine, încărcatde emoţie: „Nu credem. Totuși,prezentăm istoria lor, având învedere că trecutul este cel carehrănește viitorul”.O pleiadă de prezenţe străluciteîn istoria seculară a convieţuiriievreo-române numărămari învăţaţi al căror nume eracunoscut și lăudat în Europa:rabinii Șafran, Roller, Rath șimulţi alţii. Într-un capitol specialintitulat Izkor este publicatălista rabinilor care au muritpentru sfi nţirea Numelui luiDumnezeu.Cartea este o încercare de apune în lumina conștiinţei cititoruluimemoria a două mii derabini care au funcţionat în comunităţileevreiești de la noi.Irina AirineiÎntre filozofie, grafică, arhitectură, cinema și fotografieO ipostazăa dansului contemporanRabbit Research, un colectivinterdisciplinar de dans, a fostcreat în Franţa savoiardă, laBourget du Lac, în 2006.Fondatorii sunt EmilieCamacho și Gérald Viossat.Membrii grupului vin dinspreorizonturi foarte diferite (dansatori,graficieni, semiologi,arhitecţi, muzicieni) și încearcăsă transforme în dans gândurilevieţii cotidiene, într-o formă artisticăși filosofică.Influenţat de Deleuze,Bergson, Baudrillard și deopotrivăde muzica folk și operelecinematografice, Rabbit Researcha evoluat pe scenele din Ungaria,Franţa, Elveţia și Statele Unite.Prin deschiderea pe care oarată faţă de lume și faţă de melanjulcultural, grupul creeazăcultură dincolo de frontierelemetropolei pariziene.Spectacolele recente ale grupuluiRabbit Research, Vertigo(care exprimă melancolia dragosteisuspendată între real șivirtual) și Moartea semnului (oconfruntare a codurilor dansului)sunt concepute ca o formă derăspuns la universul simulării, alconsumului și la dominaţia virtualităţiiartificiale.Pentru mai multe detalii,puteţi accesa:www.rabbitresearch.comKatharina Niemeyer

16 Europa culturalădecembrie 2008 CLIPAR U S I Aţine mai mult de Europa sau de Asia?Corneliu VladPUTIN ŞI MEDVEDEVPROPUNO SOLUŢIELA O PROBLEMĂÎNDELUNGDEZBĂTUTĂDacă zgârii un rus, dai de un tătar- spune, undeva, un personaj al luiDostoievski. Ce ţară este astăzi FederaţiaRusă, europeană, euroasiatică sau și unași alta? Întrebări de acest gen se pun depeste un secol și jumătate, dar mai ales înmomente de răscruce din istoria Rusiei, cuma fost cel imediat următor dezmembrăriiURSS.Cu câteva decenii în urmă, un autorfrancez încerca să prevadă într-o carte cuun titlu care va deveni celebru, ce se va întâmpla„Când China se va trezi”. Realităţilepolitice, dar mai ales cele economice și financiarede azi sunt un răspuns concret laîntrebare. Curiozitatea a fost satisfăcută cuvârf și îndesat, și încă mai urmează.Ceva asemănător s-a întâmplat/seîntâmplă și cu Rusia. După dezmembrareaUniunii Sovietice, în Rusia și în lumeau început să se vânture o sumedenie deîntrebări, toate ducând, până la urmă, launa singură: ce se va întâmpla când Rusiaîși va reveni. Pe la începutul anilor 1990,istoricii, politologii și ziariștii ruși purtaudiscuţii patetice despre viitorul FederaţieiRuse, plăpânda și dezorientata - pe atunci- moștenitoare a invincibilei - până maiieri - Uniune Sovietică. La o „masă rotundă”ţinută la Moscova în octombrie 1992,redactorul șef al ziarului „Krasnaia Zvezda”(Steaua Roșie), V. Ciupahin prăvălea asupraauditoriului o avalanșă de întrebări de-adreptul dramatice, existenţiale: „Ce esteastăzi Rusia? Este ea Federaţia Rusă oriceva mai mult? Care este astăzi rolul ei înlume? Încotro se îndreaptă ea, unde vrea easă meargă? Va trebui, de acum încolo, sămizăm doar pe Occident ori, dimpotrivă,să privim mai mult spre Orient? Ar trebui,după eșecul din războiul rece, să ne repliemasupra noastră înșine și să ne ocupăm maiales de problemele noastre interne?”Frământat de întrebări, în aceeași împrejurareera și prof. S. Blagovolin, președinteleInstitutului pentru securitatenaţională și de cercetări strategice, carerevenea la o întrebare cu rădăcini de prinsecolul al XIX-lea: „Trebuie să privim cătreOccident sau către Orient?”, iar profesorulRakitov, din aparatul prezidenţial, intra șiel în rezonanţă: „Ce suntem noi, Occidentsau Orient?”.Discuţii de acest gen, amintind decelebrele dezbateri despre „sexul îngerilor”ale înţelepţilor din Bizanţ, care, se zice, arfi fost tranșate doar de căderea Imperiului,erau cu duiumul și în tânăra Federaţie Rusă,și aiurea. Iar deasupra tuturor se ridica staturamasivă dar șovăielnică a președinteluiBoris Elţîn, care se plângea, neajutorat, înColegiul Ministerului de Externe (tot înoctombrie 1982) că Rusia suferă de „un sindromimperial, dar invers”. Și explica: „Nuîndrăznim să vorbim de propriile noastreinterese, de teamă că am putea fi acuzaţide tentaţii imperiale, și aceasta chiar atuncicând interesele noastre sunt în mod clarlezate. Noi batem cu pumnul în masă, darnu ne aude nimeni”, se tânguia liderul dela Kremlin, asemenea unui rege Lear slav,care a rămas lipsit și de împărăţie, și deputere, și de faimă, si pe care l-au părăsitchiar si propriile fiice.Între timp, lucrurile s-au mai schimbat.În vara lui 2000, președintele Putin lansanoul concept de politică externă a Rusiei.Dar nu mai înainte de a explica noul context:„Evoluţia relaţiilor internaţionale la începutulsecolului XXI și consolidarea Rusieine-au determinat să revedem condiţiile dinjurul nostru și să revizuim priorităţile politiciiexterne ruse în concordanţă cu rolulîntărit al ţării în problemele internaţionale”.Rusia, adăuga Putin, va trebui să participenu numai la înfăptuirea agendei mondiale,dar și la formularea ei. (Ce diferenţă faţăde un discurs din 1992 al ministrului deExterne Kozirev, care spunea că „pentrumoment, obiectivul nostru primordial estesă ne constituim în stat și să intrăm în familiapopoarelor civilizate - acesta este primulelement al concepţiei noastre în materie depolitică externă!”).Grafica: Valeriu SanduPeste câţiva ani, fără să bată cu pumnulîn masă degeaba, ca Elţîn, dar cu binecunoscuta-iprivire tăioasă, Putin avertiza, laMunchen, că Statele Unite s-au extins camprea mult dincolo de graniţele lor și că Rusianu va putea rămâne pasivă în această situaţie.Iar peste un an, în vara lui 2008, succesorulsău la Kremlin, Medvedev le spunea diplomaţilorruși: „Să începem cu evaluareainventarului moștenirii noastre, inclusivactul final de la Helsinki și documentelemajore ale interacţiunii Rusia-NATO”.Drept care, tot în Germania, dar laBerlin, în faţa unei asistenţe de sute depersonalităţi politice și oameni de afaceri,președintele Medvedev lansa ideea unuinou pact paneuropean de securitate, caresă înlocuiască Actul Final de la Helsinki,„Helsinki - 2”, cum l-au numit ziariștii.Timp de vreo șase luni, nici NATO, niciUE n-au dat vreun răspuns acestei propuneri.E drept că nici propunerea Kremlinului nua fost, de la inceput, detaliată și nici prezentatăoficial statelor interesate.Se poate totuși spune, dincolo de detaliileconcrete ale acestui construct, că nouaidee a Moscovei taie, într-un fel, încâlcitulnod gordian al unor întrebări ce se tot punde vreo două secole: e Rusia ţară europeanăsau asiatică, în ce-ar consta rolul ei înlume, cum trebuie să-și gestioneze Moscovarelaţiile cu celelalte mari centre de puteremondială. La asemenea întrebări, planul luiMedvedev (și Putin, desigur) nu dă răspunsurineapărat filozofice, de mare teorie, ciavansează spre examinare, soluţii pragmatice,concrete. Prin aceasta, Rusia dă semnalulclar că este hotărâtă să-și poziţioneze precisrolul și misiunea în Europa și în lume. Rusiade azi, încă din timpul președinţiei lui Putin,nu mai pune preţ pe „diplomaţia multilaterală”și pe organizaţii de tip NATO, UE,OSCE, ci pe abordarea bilaterală, cu fiecarestat, a relaţiilor sale.De altfel, propunerea lui Medvedev nuse adresează, în bloc, instituţiilor menţionate,ci statelor avute în vedere. Iar propunereaa și început să fie discutată de către liderii dela Moscova, în cadru bilateral, încă din varatoamnalui 2008, cu președintele Italiei, premierulSpaniei, vicecancelarul Germaniei,președintele Franţei (toţi, după cum se vede,interlocutori din ţări occidentale mai deschiseîn relaţia cu Rusia). Tonul general alacestor convorbiri de tatonare reciprocă, maidegrabă consultări preliminare, a fost unulfavorabil, iar președintele Sarkozy al Franţeis-a angajat chiar, în calitatea sa de președinteîn exerciţiu al Uniunii Europene, săconvoace, la începutul lui 2009, o conferinţăpaneuropeană la care să se discute și propunereaRusiei, și ideile în materie ale statelorși instituţilor europene și euroatlantice.Între timp, iniţiativa Moscovei începesă se contureze. Premierul Putin (de aceastădată) a detaliat câteva din principiile conceptuluilansat de președintele Medvedev.Statele vest-europene vor trebui să răspundăcumva iniţiativei, cel târziu cu ocazia reuniuniide vârf UE-Rusia. Iar Statele Unite,după ce președintele Obama se va instalala Casa Albă și va studia iniţiativa.Un prim impediment în calea planuluiMedvedev și iniţiativei Sarkozy ar putea fi,însă, daca părţile la negocieri vor fi state sauși grupări de state. Medvedev se adresează,cu propunerea sa statelor, nu alianţelor saualtor formule instituţionale. Unii comentatorioccidentali susţin însă că răspunsulOccidentului trebuie să fie unul colectiv, dinpartea NATO, a UE etc. Controversele deacest gen nu sunt noi în perioada postbelică.Să amintim doar, teribila ironie a istoriei, căși Ceaușescu se lupta ca diversele contacte șitratative Est-Vest să se desfășoare între stateindependente, pe picior de egalitate, în afaraalianţelor politico-militare și indiferent deapartenenţa sau nu la asemenea grupări.În perioada războiului rece, acest lucrun-a fost posibil. Acum, când lumea s-a reconfigurat,disputa revine. Rusia nu mai areîn jurul ei aliaţi de genul celor de care dispuneaprin Tratatul de la Varșovia și CAER.Dar, cum spunea pe vremuri împărăteasaEcaterina a II-a, „Rusia nu este o ţară. Rusiaeste un univers”. Un univers care, de la Ivanal IV-lea (cel Groaznic) și Petru cel Mare,își face simţită prezenţa și acţiunea pe imenseleîntinderi continentale euroasiatice și nunumai. Căci, dacă Statele Unite, ca partea Actului Final de la Helsinki, este senatorde drept în forurile general-europene,Rusia propune ca și China să fie cooptată înacest dialog, ceea ce - după unii - ar trebuisă atragă și participarea Japoniei. Ar fi șiaceasta o ipostază a globalizării. Lumea eîn continuă prefacere. „Sfârșitul istoriei” eîncă departe, mai are de așteptat.