Download in format PDF - Universitatea Naţională de Muzică

Teze de doctorat susţinute în cadrul UNMB2010Autor: Ali (căsătorită Ionescu), NejlaTitlul: Influenţe ale muzicii tradiţionale orientale turceşti în muzica cultăeuropeanăCoordonator: Prof.univ.dr. Liliana RădulescuData susţinerii: 01.09.2010Scurtă prezentare:Teza de doctorat este concepută în 3 secţiuni distincte. Capitolul I conţine formareaImperiului Otoman, asediul Vienei din 1683, moment ce a influenţat operele artistice alpersonalităţilor marcante ale timpului: literaţi, istorici, oameni de cultură, muzicieni de marcă.Se descriu izvoarele muzicii turceşti, instrumentele specifice, formele şi stilurile muziciiclasice turceşti. Capitolul II este dedicat influenţelor muzicii tradiţionale turceşti în muzicaeuropeană, în lucrările compozitorilor preclasici, clasici, romantici, şcolile naţionale, muzicasecolului XX, până-n zilele noastre. Capitolul III reţine atenţia prin interferenţele românoturceîn folclorul românesc, în special în zona dobrogeană, arta cultă românească, interpreţi demarcă ai scenelor româneşti şi turceşti.Autor: Anghel (căsătorită Mocanu), IuliaTitlul: Repere stilistice în creaţia vocală a lui Francis Poulenc şi LeonardBernsteinCoordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie SoreanuData susţinerii: 27.10.2010Scurtă prezentare:Teza este structurată în 6 capitole. Capitolul I explorează contextul muzical al veacului trecutîn interacţiunea cu traseul artistic al interpretului de teatru liric. Capitolul II este rezervatmuzicii vocale în creaţia lui Francis Poulenc şi cuprinde patru subcapitole. Primele analizeazătrei cicluri de melodii: Cocardes (1919), Airs chantés (1927) şi La courte paille (1960). Al1

patrulea subcapitol se concentrează asupra operei La Voix Humaine. Capitolul III studiazăuniversul muzicii vocale create de Leonard Bernstein şi este format din două subcapitole:primul analizează ciclul de lieduri La Bonne Cuisine (1948), iar cel de-al doilea operetaCandide (1956). Capitolul IV cuprinde trei subcapitole: primele două reprezintă rezumate alelucrării în limba română şi de asemenea în limba engleză. Cel de-al treilea subcapitol l-amnumit Proiecţii metodice. Capitolele V şi VI cuprind note, respectiv trimiteri bibliografice.Teza are anexat un DVD care conține o serie de înregistrări personale, audio şi video,relevante pentru cariera mea interpretativă.Autor: Avram (căsătorită Twarowski), Aurora-EleonoraTitlul: O viziune asupra structurilor teatrului muzical din perspectivămanagerialăCoordonator: Prof.univ.dr. Grigore ConstantinescuData susţinerii: 29.04.2010Scurtă prezentare:Subiectul acestei teze de doctorat vizează cunoaşterea modului în care opera a apărut şi s-aextins de la curţile nobilimii către publicul plătitor, odată cu momentul Venezia 1637 si cums-au manifestat primele încercări de marketing cultural, încă de pe vremea în care acesta nuera definit ca un concept de sine stătător. Prin studiul dezvoltării şi organizării operei în treicentre europene diferite (Paris, Viena şi Timişoara) s-a urmărit identificarea asemănărilor şideosebirilor în evoluţia lor, cât şi a direcţiei pe care opera timişoreană ar trebui să se încadrezeîn vederea apropierii de nivelul calitativ al primelor două case. De-a lungul istoriei, manageriiculturali au influenţat prin comportamentul, acţiunile şi deciziile lor situaţia instituţiei pe careau condus-o şi gradul de motivare al angajaţilor în vederea obţinerii unei calităţi înalte aprodusului final: spectacolul artistic. Acum, când se doreşte integrarea europeană a Românieişi, implicit, integrarea culturală, un bun director de teatru trebuie să fie bine pregătit îndomeniul muzical, dar şi în altele colaterale, să aibă un program managerial bine gândit, săcunoască şi să gestioneze bine atât problemele muzical artistice, cât şi cele de ordin financiar,economic, de gestiune etc.2

Autor: Buciu, Cristina-MirunaTitlul: Cristalizarea genului de concert pentru vioară şi orchestră în clasicismulmuzical; perspective contemporane de abordare stilistică a concertelor clasicededicate vioriiCoordonator: Prof.univ.dr. Alexandru LeahuData susţinerii: 21.05.2010Scurtă prezentare:Teza îşi propune să prezinte principalele caracteristici ale genului de concert pentru vioară şiorchestră din perioada Clasicismului muzical. După ce se face o evaluare a stadiului atins deacest gen muzical în epoca barocului muzical (A.Vivaldi, J.S.Bach) se procedează laanalizarea contribuţiilor aduse de cei trei mari clasici (J. Haydn, W.A.Mozart, L. vanBeethoven) la procesul de constituire şi definitivare a genului respectiv în perioada sec. XVIII(a doua jumătate) – începutul sec. XIX. Cercetarea atentă a tuturor formelor muzicale utilizateîn creaţiile lor de către cei trei mari clasici va sta la baza stabilirii profilului general al acestuiatât de important gen pe care se va putea dezvolta apoi genul concertului pentru vioară şiorchestră în epocile următoare (Romantic şi Modern).Autor: Buga, Cristina-MariaTitlul: Elemente de artă interpretativă în miniatura pianistică din primajumătate a secolului XXCoordonator: Prof.univ.dr. Liliana RădulescuData susţinerii: 02.09.2010Scurtă prezentare:Scopul prezentei lucrări este investigarea unor elemente şi aspecte ale miniaturii din primajumătate a sec. XX, moment de vârf pentru pianistica din toate timpurile, prin intermediulanalizelor stilistico- interpretative. Prin prezentul demers se reliefează că ipostazele ei cuprindaspecte majore specifice artei pianistice interpretative delimitate de două trăsături definitorii.Acestea fac obiectul capitolelor II şi III. Teza este elaborată pe trei capitole. Capitolul I.cuprinde o succintă perspectivă istorică asupra miniaturii pianistice. Capitolul II. abordeazăaspecte ale proiecţiei marii tradiţii pianistice- belcanto-ul pianistic, în miniatura primeijumătăţi a secolului XX. Cuprinde analize stilistico – interpretative asupra suitei Children’s3

Corner de C. Debussy şi asupra Preludiilor op.48 de A. Skriabin. Capitolul III. abordeazăaspecte antinomice primului capitol şi anume dimensiuni ale tuşeului pianistic percutat şimarea diversitate a sonorităţilor specifice prin analize stilistico-interpretative asupra uneiselecţii de miniaturi din Mikrokozmosz de B. Bartók şi Viziuni fugitive de S. Prokofiev.Autor: Cârneci, Carmen-MarianaTitlul: Fantastic-absurd-fabulos-straniu în opera românească de cameră din adoua jumătate a secolului XX până în prezent. Opera „Giacometti” în acestcontextCoordonator: Prof.univ.dr. Octavian NemescuData susţinerii: 08.09.2010Scurtă prezentare:Dizertaţia este structurată pe trei paliere de cuprindere: 1) Palierul istoric – general: sesuprinde dimensiunea fantasticului în artele cuvântului, vizuale şi sonore printr-o largăpanoramare dinspre istoria veche - cu precădere europeană - spre cea modernă, refăcând înfinal şi traseul operei “sub semnul lui Orfeu”. 2) Palierul european – românesc al genului liriccameral: după schiţarea unui context european al operei de cameră prin câteva repere,aprofundează creaţia de gen a compozitorilor români din a doua jumătate a secolului XX,oprindu-se acolo unde s-a constatat prezenţa elementelor fantastice la nivelul libretului. 3)Palierul creaţiei proprii: de la conturarea unor grupări - “sub semnul fantasticului” - deòpusuri lirice în domeniul creaţiei româneşti se restrânge aria de investigare la proiectul decompoziţie şi opera GIACOMETTI, în intenţia prezentării celei din urmă ca o meta-operă cuelemente fantastic-onirice. De aici, prin sublinierea fenomenului de emergenţă şi reverberaţieîn compoziţia proprie, se ajunge la decelarea şi a altor categoii de fantastic – miraculosul,feericul, straniul – în lucrările de dată recentă ale autoarei, în special în ciclul OMENS.Autor: Cătuneanu (căsătorită Burcea-Cătuneanu), LilianaTitlul: Direcţii stilistice în muzica europeană pentru pian din prima jumătate asecolului XXCoordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie SoreanuData susţinerii: 18.05.20104

Scurtă prezentare:Cercetarea evidenţiază elemente particulare identificate în articularea diferitelor scriituriraportate exprimării stilistice şi interpretative: abordarea limbajului de natură semiotică, cureferire la tempo-agogică-pulsaţia interioară, la dinamică-distincţia între expresii, la frazaredisparate,legate, în suflul specific; figuraţiile sonore redate în gestul interpretativ prinasocierea invitaţiei la perspectiva hermeneutică, atribuite ansamblului tehnicilor de descifrareşi descoperire a „dat-ului” emoţional, transmise provocării de a surprinde stări imateriale însenzaţiile fizice ale sunetului; problematica energetică sonoră, privită ca aprofundarefenomenologică în lumina a două temeiuri, sunetul în forma care cântă (ideea de expresivitateşi timbru) şi temporalul în care se desfăşoară (supleţe sau precizie în desfăşurarea muzicală).Capitolul I surprinde elemente convergente şi divergente sub aspectul trăsăturilor individualereunite în cadrul aceluiaşi univers muzical - istoric, capitolele II, III reprezintă cercetareafundamentată şi aplicativă a lucrărilor: II.1.Claude Debussy-Preludii, II.2.Alban Berg -Sonata op.1, II.3. Serghei Prokofiev-Sonata op.14; III.1. Béla Bartók-Sonata pentru pian,III.2.Olivier Messiaen-Le baiser de l’ Enfant-Jésus. În subcapitolul IV.2. George Enescu,sinteză europeană vizionară, autoarea urmăreşte un demers pedagogic aplicat lucrării Suitapentru pian op.10-Sarabanda.Autor: Ceascai, Mihai-RaduTitlul: Tuba – Istoric şi evoluţieCoordonator: Prof.univ.dr. Liliana RădulescuData susţinerii: 13.12.2010Scurtă prezentare:Apărut relativ târziu în arsenalul orchestrei moderne, tuba a cunoscut o evoluţiespectaculoasă, datorită imenselor posibilităţi timbrale şi de expresie şi unor compozitori şivirtuozi care au ştiut să pună în lumină aceste calităţi. Printre aceşti instrumentişti de geniu seaflă la loc de frunte compatriotul nostru Ionel Dumitru, tubist, pedagog şi compozitor, virtuozde talie internaţională, trecut în nefiinţă în 1997. La mai bine de o jumătate de veac de laapogeul carierei sale, muzicianul român este unanim considerat drept deschizător de drum şiuna dintre personalităţile care au marcat decisiv interpretarea la tubă, stabilind noi standardede virtuoziate şi contribuind covârşitor la emanciparea instrumentului în calitate de solist. Înultimele decenii, alţi muzicieni români şi-au concentrat atenţia asupra acestui instrument,5

descoperindu-i potenţialul, exploatându-l şi amplasându-l în peisajele estetice cele maivariate. Au rezultat astfel pagini inspirate şi valoroase, insuficient cunoscute şi nemeritateludate din viaţa noastră de concert. Cu toate acestea, nici un cercetător român nu s-a aplecatpână acum asupra acestui instrument şi a repertoriului său, lipsind tinerii de un material destudiu de uz imediat şi muzicologia românească şi universală de date de mare interes ştiinţificşi artistic. Acesta a fost motivul pentru care am pornit în elaborarea prezentei lucrări, cusperanţa de a suplini un gol în muzicologia şi pedagogia românească.Autor: Ciornenchi (căsătorită Grigoraş), Andreea-AuraTitlul: Repere stilistice în literatura concertistică pentru vioară în secolul XXCoordonator: Prof.univ.dr. Nicolae BrânduşData susţinerii: 07.09.2010Scurtă prezentare:Lucrarea de cercetare ştiinţifică relevă într-o primă parte o istorie muzical-stilistică a veaculuitrecut. Pornind de la creionarea ambianţei artistice creatoare a acestei epoci, extrem de fastepentru fenomenul muzical în general, prezentul studiu aduce în prim plan în mod analitic –muzicologic, sintactic, semantic şi interpretativ – câteva repere din domeniul concertuluipentru vioară : Concertul pentru vioară şi orchestră în Re major Nr. 1, op. 19 de SergheiProkofiev, Concertul pentru vioară şi orchestră op. 9 de Pascal Bentoiu, Concertul pentruvioară şi orchestră de percuţie de Lou Harrison, Concertul pentru vioară şi orchestră„L’Arbre des songes” de Henri Dutilleux, Concertul pentru vioară şi orchestră op. 15 deBenjamin Britten, Concertul pentru vioară şi orchestră de Elliott Carter şi Concertul în lapentru vioară şi orchestră de Ahmed Achour – creaţii ce se remarcă prin importanţă,originalitate şi aspectul inedit al unora dintre ele. Diversitatea stilurilor şi interferenţele dintreacestea, influenţele muzicilor tradiţionale şi de jazz, aspectul expresiv foarte bogat, alături decel tehnic instrumental extrem de solicitant, constituie elemente ce definesc concertele pentruvioară şi orchestră din sec. XX.Autor: Colotelo (căsătorită Pancec), Natalia-AnaTitlul: Probleme de interpretare în literatura muzicală pentru vioară soloCoordonator: Prof.univ.dr. Nicolae BrânduşData susţinerii: 12.11.20106

Scurtă prezentare:Teza debutează cu un prim capitol – Literatura muzicală pentru vioară solo - Privireistorică, în care se prezintă evoluţia genului din punct de vedere cronologic. Cel de-al doileacapitol, cel mai extins al tezei, se numeşte „Analiza stilistico-interpretativă a repertoriuluiselectat pentru vioară solo” şi conţine o analiză a unor lucrări reprezentative pentru genulpentru vioară solo: Partita a doua pentru vioară solo de J.S Bach, Sonata a doua pentru vioarăsolo de P.Hindemith, Sonata a treia pentru vioară solo de E.Ysaÿe, Sonata pentru vioară solode B.Bartók, Sonata pentru vioară solo de S.Prokofiev, Sonata pentru vioară solo de WilhelmGeorg Berger, Mikka pentru vioară solo de Y. Xenakis, Around G de Diana Vodă-Nuţeanu şiEchos I pentru vioară solo de Ştefan Niculescu. Capitolul al treilea conţine Elemente descriitură contemporană pentru vioară, prezentând în special aspectul inovator îndezvoltarea tehnicii violonistice şi a notaţiei. Cel de-al patrulea capitol, intitulat “Concluzii”,pune accentul pe problemele de interpretare specifice cântatului solo la vioară, precum şi pecele proprii fiecărei lucrări în parte.Autor: Comandaşu, George-TiberiuTitlul: Expresie şi simboluri muzicale în ritualul liturgic ortodoxCoordonator: Prof.univ.dr. Grigore ConstantinescuData susţinerii: 25.11.2010Scurtă prezentare:Teza îşi propune să atingă două obiective majore: pe de o parte, încearcă să evidenţiezeconvergenţa cultural – spirituală a artei sunetelor şi a expresiei muzicale cu semnificaţiilereligioase şi simbolurile creştine din actul de cult ortodox; pe de altă parte, doreşte să afirmeacuta necesitate a desfăşurării în societatea contemporană a unui dublu apostolat: cel culturalartisticexercitat de către Biserică în favoarea valorilor spirituale laice (pe lângă obiectivelestrict religioase), sincronizat cu un al doilea – desfăşurat la nivelul laicatului – de apropiere aoamenilor de reperele spirituale fundamentale prin intermediul muzicii şi al artei, în general.În cuprinsul tezei, relaţia muzică - religie se evidenţiază mai ales în capitolul de analizămuzicală, acolo unde sunt urmărite îndeaproape elementele componente caracteristice(muzicale şi teologice) şi relaţia lor convergentă pe planul semantic-expresiv al textului. Iar laun nivel universal de înţelegere, interdisciplinaritatea muzică – religie este sintetizată astfel înultima frază a tezei de doctorat: „Religia împreună cu muzica şi cultura în general pot7

eprezenta un catalizator în reorientarea omului către Dumnezeu, pentru ca omenirea să seregăsească pe sine şi să afle modul autentic al relaţiei sale cu lumea.”Autor: Constantinescu (căsătorită Boga), IrinaTitlul: Principii estetice ale Barocului englez şi reflectarea lor în interpretareCoordonator: Prof.univ.dr. Valentina Sandu-DediuData susţinerii: 26.11.2010Scurtă prezentare:Lucrarea de faţă propune două perspective: epoca Barocului şi lumea insulară a Angliei.Evenimentele istoriei britanice aparţinând secolelor XVI-XVIII şi rezultanta lor în zonaartistică desluşesc un comportament profund particular. Având în vedere că sintezademersului aparţine sferei muzicale, se parcurge traseul genurilor instrumentale, vocalinstrumentaleşi dramatice specifice perioadei enunţate, pentru a descoperi trăsăturile defilieră barocă, cât şi personalizarea lor datorată interpretării în manieră engleză. Componentaestetică a fenomenului baroc pe teritoriul englez dezvăluie o afinitate extinsă a preocupărilormuzicale cu sfera poetică specifică poeţilor metafizici. Trăsăturile de interpretare ale muziciiizvorâte din acest filon sunt discutate comparativ cu tradiţia continentului, model decisiv înaproape toate deciziile artistice insulare. Consort music, masque, anthems, welcome songssunt doar câteva din atitudinile engleze cu titlu de unicitate, mostre ale comportamentuluibritanic ce poate fi interpretat şi ca baroc.Autor: Cucu, ValentinTitlul: Tehnică, expresivitate şi analiză modernă în repertoriul pentru oboiCoordonator: Prof.univ.dr. Liliana RădulescuData susţinerii: 20.12.2010Scurtă prezentare:Perfecţionarea interpretării partiturilor simfonice reclamă cu insistenţă lărgirea posibilităţilorinstrumentiştilor de a accede spre semnificaţiile lucrărilor abordate, lărgire ce se realizeazăprin studierea şi aprofundarea acestora din mai multe perspective, cele mai multe asociate şiprivite complementar: istorice, stilistice, de arhitectonică, de tratare armonico-polifonică amelodiei, ce urmăresc rolul expresiv al ritmului, agogicii, dinamicii, timbrului - elemente de8

ază ale limbajului muzical dezvoltate de-a lungul timpului de creatorii diferitelor epoci.Toate aceste consideraţii trebuie coroborate şi dominate de activitatea interpretativă în care seaplică descoperirile teoretice, stilistice şi se caută soluţiile tehnice optime pentru realizarea lorîn actul interpretativ. Prezenta lucrare – Tehnică, expresivitate şi analiză modernă înrepertoriul pentru oboi - a pornit de la această necesitate stringentă şi a supus analizelor detipul celor menţionate un bogat şi divers material ce aparţine Barocului, Clasicismului,Romantismului, Postromantismului, culturilor naţionale şi muzicii româneşti, găsindu-isemnificaţii muzicologice, stilistice care pot asigura interpretări corespunzătoare şi cât maiapropiate de semnificaţiile urmărite de autorii lor.Autor: Dandara, Mălina-LouiseTitlul: Stil şi limbaj în muzica pentru vioară şi pian din prima jumătate asecolului XXCoordonator: Prof.univ.dr. Grigore ConstantinescuData susţinerii: 08.11.2010Scurtă prezentare:Lucrarea analizează, din perspectiva interpretului, nouă lucrări de gen, consideratereprezentative, dar cu o notorietate relativ restrânsă în viaţa de concert şi în exegeză. Aceste„studii de caz” sunt însoţite de un capitol care analizează cum au evoluat, din perspectivăistorică, diverşi parametri consideraţi definitorii pentru „schimbarea la faţă” a genului. Un altcapitol de sinteză trece în revistă principalele lucrări muzicale care se încadrează în epocă şigen, grupate pe şcoli componistice, urmărind de asemenea efectele diverse produse de„moşteniri” diverse. Studiile de caz, „nucleul dur” al tezei, sunt analize interdisciplinare,extrăgând din disciplinele muzicale fundamentale exact acele informaţii a căror„decodificare” produce efecte concrete în planul interpretării. De asemenea, se pune accent pe„decodificarea” trimiterilor şi aluziilor la (conexiunilor cu) alte partituri, indispensabilă pentruprocesul interpretării. Concluziile sunt sumare, lucru firesc pentru o teză care îşi propune maidegrabă analiza decât sinteza.Autor: David, Cleopatra-Maria-GeorgetaTitlul: Influenţe ale culturii şi muzicii indiene în creaţia muzicală a secolului XXCoordonator: Prof.univ.dr. Octavian Nemescu9

Data susţinerii: 26.10.2010Scurtă prezentare:Teza de doctorat îşi propune identificarea şi urmărirea evoluţiei elementelor împrumutate dinmuzica indiană, de la sonoritate la gramatica muzicală şi la procedee compoziţionale sauimprovizatorice, dar şi a reprezentărilor ideilor filosofice hinduiste şi buddhiste în creaţia unorcompozitori din a doua jumătate a secolului XX. Influenţa indiană este urmărită deopotrivă înprogramul estetic şi în lucrările acestor compozitori. Resursele culturii indiene şi-au găsitutilizatrea traversând curente muzicale de la serialism la spectralism şi muzică arhetipală.Lucrările analizate sunt: Turangalîla Symphonie şi Cantéyodjâya de Olivier Messsiaen,Mantra de Karlheinz Stockhausen, Aion, Suita Nr. 8 Bot Ba şi Ko tha de Giacinto Scelsi,Advaya, Bhakti şi Nataraja de Jonathan Harvey, The Melodic Version of The SecondDream..., The Tamburas Of Pandit Pran Nath şi The Tortoise, His Dreams and Journeys deLa Monte Young şi Concertul pentru vioară şi orchestră de cameră Capricci e ragas de AurelStroe.Autor: Dinulescu, Octavia-AnahidTitlul: Aurel Stroe – elemente de originalitate. O perspectivă de ansambluasupra creaţieiCoordonator: Prof.univ.dr. Valentina Sandu-DediuData susţinerii: 17.12.2010Scurtă prezentare:Teza investighează paradigma ştiinţifică în muzica lui Aurel Stroe. În prima parte a tezei,"Fundamente teoretice", sunt descrise instrumentele teoretice folosite, precum şi contextulistoric şi cultural relevant: posibile paralele ale muzicii lui Stroe cu alte direcţii în compoziţiacontemporană (muzica şi matematica în modernismul radical românesc la Stroe, Niculescu,Vieru, compoziţia morfogenetică americană la David Rosenboom şi Ann Warde, direcţii alemicrotonalismului la Ives, Partch, Vishnegradski etc.), noua paradigmă ştiinţifică din careStroe îşi extrage concepte pentru teoretizarea muzicii sale (stabilitatea structurală şimorfogeneza lui Rene Thom, termodinamica structurilor disipative dezvoltată de IlyaPrigogine, paradigmele incomensurabile ale lui Thomas S. Kuhn, teoria categoriilor dinmatematică şi universul lui Grothendieck, teoria sistemelor de acordaj şi a semanticii lorrealizată de Alain Danielou). Partea a doua a tezei se referă la creaţia compozitorului român şi10

îşi propune să o interpreteze din perspectiva instrumentelor teoretice definite în partea întâi.Sunt evaluate o serie de constante stilistice şi estetice ale gândirii muzicale ale lui Stroe(compoziţii şi clase de compoziţii, folclorul planetar şi modernul arhaic, structurile predilectede palimpsest şi palindrom, tehnica citatelor şi a autocitatelor, compoziţia morfogenetică,compoziţia cu mai multe sisteme de acordaj, compoziţia cu mai multe categorii, timpul şimemoria. Aceste trăsături sunt subliniate apoi într-o serie de analize la câteva lucrări selectatedin creaţia compozitorului: În vis desfacem timpurile suprapuse, Sonata a II-a pentru pian,Grădina structurilor, Orestia II (Hoeforele), Concertul pentru vioară, Sonata a III-a pentrupian, Mandala cu o polifonie de Antonio Lotti.Autor: Dogariu, Sorin-Vasile-GheorgheTitlul: Concertul românesc pentru pian şi orchestrăCoordonator: Prof.univ.dr. Nicolae BrânduşData susţinerii: 25.10.2010Scurtă prezentare:Subiectul abordat, ce prezintă un segment esenţial al creaţiei româneşti, puţin explorat, anecesitat o cercetare muzicologică exhaustivă, susţinută de numeroase audiţii. Alegereadomeniului ce face obiectul acestei teze este justificată, în mare măsură, datorită actualităţiisale, dar şi a interesului personal pe care autorul l-a manifestat ca interpret pianist, având înrepertoriu numeroase lucrări concertante româneşti. Principalele coordonate pe care a evoluatcercetarea pe parcursul celor patru capitole sunt: viziunea panoramică a acestui gen, încontextul creaţiei concertante universale a secolului XX, structurarea pe decade cu ofocalizare stilistică particulară pe creatori, evidenţierea originalităţii creaţiei concertanteromâneşti prin prisma personală – în demers analitic şi interpretativ – relevarea cantitativă aacestui repertoriu. Subiectul tratat relevă necesitatea şi datoria de a pune în lumină valori alemuzicii româneşti contemporane, atât prin scris, venind, în acest fel, în sprijinul celorinteresaţi de acest subiect, cât şi ca pianist-interpret, pe scenele de concert din ţară şistrăinătate.Autor: Donosă-Dănilă, Ruxandra-MariaTitlul: Stil şi creativitate vocală – teoria interpretăriiCoordonator: Prof.univ.dr. Grigore Constantinescu11

Data susţinerii: 20.12.2010Scurtă prezentare:Teza pune în discu ie conceptul de stil intepretativ în istoria muzicii vocale clasice.Concentrându -se pe anumite epoci de crea ie de operă – cum ar fi perioada barocă, romanticăi impresionistă– dar i de lied cameral i cu orchestră, lucrarea analizează elemente culturalei de educa ie, ipostaze ale percep iei estetice, rela ia intepret-public, dar i aspecte tehnice deinterpretare în scopul apropierii cât mai fidele de un stil autentic, pe baza experien ei proprii.Autor: Dragoş (căsătorită Nicolai), Elena-MariaTitlul: Literatura corală românească pentru copii în cea de-a doua jumătate asecolului XXCoordonator: Prof.univ.dr. Dan BuciuData susţinerii: 15.10.2010Scurtă prezentare:Departe de a trata în mod exhaustiv creaţia destinată copiilor, demersul ştiinţific pe care îl areîn vedere lucrarea de faţă se bazează deliberat pe creaţiile corale în care limbajulcompoziţional nu este unul complicat, care să exceleze în dificultăţi de ordin tehnic, cuelemente sofisticate, extreme de dificile sub raport vocal. Repertoriul abordat se află laîndemâna majorităţii covârşitoare a formaţiilor corale de copii, de nivel mediu sau bun şi estealcătuit din lucrările compozitorilor: L. Comes, A. Paşcanu, M. Marbe, D. Buciu, I.Odăgescu, S. Toduţă, Z. Aladar, D. Rotaru, C. Râpă etc. Diversitatea metrică, armoniileextreme de variate (care apelează la sonorităţi “uzuale” de terţă, cu sunete adăugate saurezultate din suprapuneri de cvarte, cvinte ori secunde) ce sunt integrate într-un sistem sonorlapidar (de două sau trei sunete), ori unul extins datorat treptelor mobile (unde elementelecromatice nuanţează expresiv discursul muzical) vor fi susţinute printr-o plajă extrem devariată a modalităţilor de emitere a sunetelor şi de maniera de atac, a cărei elocinţă reliefeazăconcret sugestivitatea textului poetic. Premisa comună proprie creaţiei corale pentru copii arela bază folclorul autohton, acela care în mod elocvent valorifică structurile interioare existenteîn melodie. Acompaniamentul pianistic, ritmic sau de percuţie completează uneorisemnificativ conţinutul muzical sau, alteori punctează discret expresivitatea discursuluimuzical.12

Autor: Făgărăşan, Radu-CorneliuTitlul: Influenţa cântăreţilor castraţi în istoria operei muzicale universaleCoordonator: Prof.univ.dr. Liliana RădulescuData susţinerii: 06.10.2010Scurtă prezentare:Teza este structurată în şapte capitole. Studiul începe cu apariţia fenomenului cântăreţilor castraţiîn operă, prezentarea instituţiilor unde au studiat, profesorii de canto pe care i-au avut, efectelepost-operatorii ce au survenit în urma operaţiei de castrare, compozitorii care au scris specialpentru ei, un scurt istoric al eunucismului în lume, tratatele de canto după care s-au ghidat,teatrele unde au evoluat, debuturile scenice, originea pseudonimelor pe care le-au avut. Capitoluldoi conţine aspectele repertoriale ale cântăreţilor castraţi, operele şi rolurile abordate. Capitoleletrei şi patru tratează creaţia de operă a compozitorului Georg Friedrich Händel, în slujba vocilor„fenomen” – castraţii. În capitolul patru sunt analizate din punct de vedere al formei muzicalecâteva arii reprezentative din repertoriul händelian. Capitolul cinci cuprinde apusul cântăreţilorcastraţi în operă. Capitolul şase, care dă şi titlul tezei, este o sinteză, aportul pe care l-au avutcântăreţii castraţi de-a lungul a peste 200 de ani în operă, şcolile de canto pe care le-au înfiinţat,fiind foarte renumite, tratatele concepute de Pier Francesco Tosi şi Giovanni Battista Mancini, aufost repere foarte importante în arta cântului din secolul al XVIII-lea. Capitolul şapte prezintăconcluzii şi sinteze.Autor: Filip, Ana-FeliciaTitlul: Primadona – categorie de excelenţă a vocii de sopranăCoordonator: Prof.univ.dr. Grigore ConstantinescuData susţinerii: 22.11.2010Scurtă prezentare:Lucrarea se apropie fenomenul liric numit “vocea de soprană” în ceea ce are el deosebit,performant, unic. Încercând să desluşească resorturile ce duc la reuşită, teza realizează oinvestigaţie în trecutul marilor personalităţi, încercând o panoramare a sopranelor intrate, dealungul timpului, în istoria teatrului liric. Se investighează ipostazele de PRIMADONĂ,VEDETĂ, DIVĂ. apoi se rememorează momentele deosebite ale carierei proprii, insistându-13

se asupra realizărilor, a resorturilor succesului, dar şi a motivelor ce duc la clipe de cumpană.Punând punct lucrării mă simt mai edificată cu mine însămi, mai pregătită de a-mi scrutaviitorul artistic, de a-mi optimiza performanţele. Mi-aş dori ca lucrarea să se constituie şi întrunghid pentru cei ce doresc să îmbrăţişeze această profesie complexă, solicitantă dar nespusde frumoasă.Autor: Frăţilescu, Anca MihaelaTitlul: Artă, rafinament şi stil în „Song books” de John DowlandCoordonator: Prof.univ.dr. Liliana RădulescuData susţinerii: 15.06.2010Scurtă prezentare:Tematica acestei lucrări ştiinţifice este de natură bivalentă prin faptul că urmăreşte atâtrepunerea în lumină a unui autor insuficient cunoscut muzicienilor români, cât şi reliefareacelor mai importante trăsături ale limbajului său componistic. Amănuntele legate de viaţa şiactivitatea acestuia sunt de o mare importanţă la acest autor, întrucât ne ajută se descoperimrolul pe care el l-a avut între contemporanii săi din toate sferele de activitate artistică. Înaintede a detalia aspectele de referinţă din colecţiile de cântece ale lui John Dowland s-a procedatla o expunere obiectivă a manierei de interpretare vocală în epoca renaşterii, cu extensie(adâncită în cuprinsul capitolului de analize) asupra creaţiei lirice a acestuia. Colecţiile delute-songs ce poartă semnătura autorului englez reprezintă neîndoios o culme a limbajuluimuzical vocal-instrumental în epoca sa.Autor: Gachi, Răzvan-PetruTitlul: Creaţia contemporană românească pentru clarinet şi saxofonCoordonator: Prof.univ.dr. Nicolae BrânduşData susţinerii: 14.12.2010Scurtă prezentare:Teza de doctorat desprinde inedite explorări privind virtuozitatea tehnică şi expresiasaxofoanelor, emisia microtonică, efectele produse de instrument sau de părţile lui, princompararea tehnicilor şi strategiilor componistice din lucrările de referinţă analizate. Interesulcompozitorilor, trezit de bogăţia timbrală, ambitusul larg al familiei saxofonului, frumuseţea14

sonorităţii, a produs lărgirea repertoriului în genurile simfonice, camerale, dar mai ales celconcertant şi al pieselor de virtuozitate. Performanţa interpreţilor, amploarea învăţământuluimuzical, ce cuprinde şi saxofonul, alături de teoretizarea şi răspândirea cunoştinţelor despreaceste instrumente sunt premisele care au dus la acutizarea necesităţii de informare asupratehnicii şi interpretării la saxofon. Cercetarea de faţă punctează drumul istoric din momentulinventării saxofonului până în zilele noastre, lămureşte unele aspecte ale creaţiei pentrusaxofon, în componistica românească din secolul XX, arătând aportul fiecăruia ladiversificarea expresiei, soluţiile noi descoperite şi combinaţiile timbrale neobişnuite,inovaţiile semiografice şi scrierea aleatorie, care transformă interpretul în co-autor.Construcţiile de tip mozaic, rezultate din entităţi motivice concentrate şi contrastante capătăsavoare prin spontaneitatea ludică a demersului, alteori prin accesul în sfera oniricului, iaraltele devin solide arhitecturi cu largă respiraţie, cu texturi subtil organizate timbral.Autor: Ganea, Theodor-Alexandru-RaduTitlul: Repere dirijoral-stilistice ale programatismului simfonic romanticCoordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie SoreanuData susţinerii: 08.06.2010Scurtă prezentare:Titlurile analizate sunt: Simfonia nr. 6 în Fa major, op. 68 Pastorala de Ludwig vanBeethoven; Simfonia Fantastica, op. 14 de Hector Berlioz; Simfonia Manfred, op. 58 dePiotr Ilici Ceaicovski. Capitolul I (Prolegomene) prezintă programatismul, Romantismul, câtşi genurile muzicale noi apărute în Romantism (cu precădere cele programatice – subcapitolulIII). Capitolele al II-lea, al III-lea şi al IV-lea au ca obiect prezentarea lucrărilor amintite înprimul paragraf, integrând analiza structurală şi interpretativă a acestora într-un contextgeneral al stilului şi creaţiei compozitorilor respectivi. Capitolul V (Sinteze) realizează oparalelă stilistică, un compendiu al particularităţilor ce îi definesc pe cei trei compozitorianalizaţi în capitolele anterioare (Confluenţe stilistice), un rezumat al tezei în limbile românăşi engleză şi, totodată, o analiză structurală, interpretativă şi metodic-didactică a Poemuluipentru vioară şi orchestră a lui Ernest Chausson (Proiecţii metodice). Ultimele două capitoleconţin Bibliografia tezei (Capitolul VI) şi Înregistrările dirijorului Alexandru Ganea(Capitolul VII).15

Autor: Ghinea, MaricelTitlul: Vatra folclorică Năruja-Nereju, Vrancea în contemporaneitateCoordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe OpreaData susţinerii: 03.11.2010Scurtă prezentare:Teza de doctorat cu titlul Vatra folclorică Năruja - Nereju, Vrancea, în contemporaneitate,sub coordonarea prof. univ. dr. Gheorghe Oprea, investighează stratul profund al tradiţiilorfolclorice din Năruja - Nereju, Vrancea, în special al ceremonialelor funebre precreştineChipăruşul, Leuca, Grijitul şi al poemului pastoral Mioriţa - capodopere ale creaţiei populareaflate sub zodia sincretismului şi a trăirilor magice. Suportul informaţional (culegeri muzicaleşi descrieri ale obiceiurilor) a fost realizat într-o îndelungă perioadă de documentare şi depunere în valoare prin concerte, turnee şi imprimări proprii a zestrei folclorice aflată într-ocontinuă ignorare şi uitare. Lucrarea se constituie într-un document al tradiţiilor din zonaNăruja - Nereju conservate de către ultimii rapsozi sau continuatori ai fondului străvechietnofolcloric.Autor: Grigoraş, Cezar-Bogdan-AlexandruTitlul: Ipostaze ale practicii improvizatorice în secolul XXCoordonator: Prof.univ.dr. Nicolae BrânduşData susţinerii: 09.09.2010Scurtă prezentare:Demersul ştiinţific concretizat în lucrarea de cercetare intitulată „Ipostaze ale practiciiimprovizatorice în secolul XX” a avut ca punct de plecare premisa că orice muzician-interpret– indiferent de epoca şi de societatea în care a trăit – a practicat improvizaţia, pe o scară maimult sau mai puţin extinsă. Capitolul dedicat istoriei evidenţiază legătura organică,simbiotică, ce a unit improvizaţia de însuşi fenomenul muzical, din cele mai vechi timpuri şipână în zilele noastre. În cadrul capitolului următor sunt prezentate manifestările fenomenuluiimprovizatoric în cursul sec. XX. Următorul capitol reprezintă o pledoarie argumentată înfavoarea practicării unei improvizaţii conştiente, bazate pe o moştenire muzicală anterioară.Din repertoriul creaţiilor ce tratează tema improvizaţiei în sec. XX am ales în vedereaprezentării analitice următoarele lucrări : Klavierstück XI de Karlheinz Stockhausen, SequenzaVIII pentru vioară solo de Luciano Berio, Din sunetele privirii VI pentru vioară solo de Ulpiu16

Vlad şi ciclul de piese PHTORA de Nicolae Brânduş. Ultimul capitol al acestei lucrări seconstituie într-o exemplificare a persistenţei unei culturi muzicale străvechi – de sorginteorientală, dar cu multiple relaţionări şi rezonanţe europene – în care oralitatea tradiţională acondus la definitivarea şi la cizelarea unei practici improvizatorice dintre cele mai rafinate.Autor: Iaru, VirgilTitlul: Folclorul muzical din Bărăgan in ipostaze contemporaneCoordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe OpreaData susţinerii: 23.11.2010Scurtă prezentare:Lucrarea e structurată în şapte capitole: 1.Bărăganul sub aspect sincronico-diacronic(aşezare, întindere, localităţi de referinţă din Ialomiţa şi succint istoric al ţinutului), 2.Culturamaterială (ocupaţii, arhitectura rurală şi portul popular ialomiţean), 3.Categorii muzicaledin Bărăganul Ialomiţean (folclorul copiilor şi cântecul de leagăn), 4.Obiceiuri de trecereşi repertoriul specific (nunta şi bocetul), 5.Repertoriul calendaristic (specii muzicaleintegrate obiceiurilor de primăvară şi vară, colindatul şi colindul), 6.Categorii neocazionale(balada, doina, cântecul propriu-zis şi jocul popular), 7.1.Consideraţii asupra ponderiigenuistice din ţinutul Bărăganului – din care reiese persistenţa unor valori inconfundabileale obiceiurilor de trecere, mai ales nupţiale, ale obiceiurilor calendaristice, în special alcolindelor antifonice cu strat arhaic dar şi ale obiceiurilor de primăvară-vară, ale genurilorprincipale neocazionale încă trainice, cum sunt balada, doina, cântecul propriu-zis şi joculpopular, şi 7.2.Perspectiva diacronică a cercetării zonale (prezentarea realizăriloretnomuzicologice din zona Bărăganului).Autor: Iancu, Stan-CătălinTitlul: Categorii folclorice neocazionale argeşene în contemporaneitate: doinaşi baladaCoordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe OpreaData susţinerii: 16.12.2010Scurtă prezentare:17

Teza finalizează o cercetare într-un spaţiu larg de documentare a tradiţiei etnofolclorice dinjudeţul Argeş. Ideea centrală a tezei se decantează în argumentele indubitabile referitoare laforţa şi diversitatea folclorului care îl menţine în cultura contemporană ca o valoroasă şipreţioasă moştenire culturală, constituită într-o vastă arhivă documentară a spiritualităţiiautohtone, din perspective milenare. Genurile etnomuzicale, reprezentative şi polivalentepentru folclorul românesc şi cel argeşean, sunt doina şi balada, modalităţi folcloricetradiţionale, integrate în universul vieţii spirituale rurale, care amintesc de contextulceremonial şi ritual al zonelor, de vechimea, tematica, mesajul şi mijloacele artistice prin carese exprimă gândurile şi sensibilitate generaţiilor succesive din acest areal. Din problematicaexpusă în teză rezultă multitudinea elementelor pe care trebuie să le cuprindă, în conştiinţa sainterpretativă, rapsodul care vrea ca prin doină şi baladă să ajungă la sufletul ascultătorului,umplându-l cu emoţie prin calitatea sonoră a vocii şi mesajul cântecului, dar şi prin implicareaafectivă în redarea discursului sonor.Autor: Iordăchescu, Constanţa-CameliaTitlul: Comicul în teatrul muzical românesc, până la jumătatea secolului XXCoordonator: Prof.univ.dr. Alexandru LeahuData susţinerii: 09.02.2010Scurtă prezentare:Lucrarea cuprinde trei capitole în care sunt prezentate mijloace de manifestare a comicului înteatrul muzical românesc până la jumătatea secolului XX şi un capitol de consideraţii finale.Sunt analizate partituri de gen ale compozitorilor din perioada respectivă, ale cărormanuscrise se află la Biblioteca Muzicală a Teatrului de Operă Bucureşti, Biblioteca Muzicalăa Radiodifuziunii Române şi Biblioteca Academiei Române. În primul capitol intitulatComicul şi multiplele sale aspecte, se fac referiri la mijloacele muzicale prin carecompozitorii transpun comicul în cadrul construcţiei sonore. Cel de al II-lea capitol, Comiculîn muzica românească până la începutul secolului XX, urmăreşte itinerariul primelormanifestări artistice în ţările române, precum şi creaţia de vodevil, operetă şi operă până lasfârşitul secolului al XIX-lea. În cele două subcapitole ale capitolului III, Comicul în teatrulmuzical românesc până la începutul secolului XX, sunt prezentate repere privind evoluţiamuzicii culte româneşti şi comicul transpus în partiturile de teatru muzical, din creaţiacompozitorilor reprezentativi, iar Consideraţiile finale, capitolul IV, prezintă lucrări din18

teatrul liric românesc, apărute ca ecou al comicului exprimat în creaţii reprezentative aleliteraturii noastre.Autor: Lache (căsătorită Răsvan), NicoletaTitlul: Organologia populară românească a secolului al XX-leaCoordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe OpreaData susţinerii: 23.03.2010Scurtă prezentare:Teza urmăreşte organologia populară românească în conjunctura secolului al XX-lea şi esteconfigurată în patru capitole cuprinzătoare, ce sunt flancate de argument şi de concluziilefinale. Fiecare din cele patru diviziuni ale lucrării se constituie în imagini-incursiuni înfascinantul şi complexul tărâm al muzicii, în care sunt relevate, punctual, anumite aspecte aletemei tratate, într-o întrepătrundere pendulantă între rolul şi importanţa muzicii asupradezvoltării umanităţii. Tratarea subiectului este desăvârşită printr-o reprezentare diacronică şisincronică a instrumentelor muzicale populare. Componentele contextuale ale tezei debuteazăcu geneza şi evoluţia instrumentelor muzicale, elemente cărora le urmează selecţiuni ale unorconsideraţii asupra muzicii (ipoteze⁄teorii vehiculate, de-a lungul timpului, de o serie depersonalităţi ilustre ale universalităţii). Demersul iniţial este completat de clasificareainstrumentelor tradiţionale într-o perspectivă comparată, dar şi de expunerea unor procedee decombinare a acestora, pe zone folclorice, în secolul al XX-lea. Finalul este rezervat prezentăriiunor modalităţi inedite de utilizare a instrumentelor virtuale, prin care folclorul muzicalromânesc poate fi revalorificat prin intermediul băncilor de sunete, ce se poate îmbogăţi prinposibilitatea utilizării amprentelor interpretative ale unor solişti renumiţi, pe viitor.Autor: Lolea, Cristian-AurelianTitlul: Creaţia muzicală având ca problematică principală gradele deaccesibilitate. Consideraţii asupra receptării muzicaleCoordonator: Prof.univ.dr. Octavian NemescuData susţinerii: 16.12.2010Scurtă prezentare:19

Lucrarea tratează diferite aspecte ale modului în care ascultătorul, creatorul şi societatea, îngeneral, înţeleg şi se raportează la fenomenul muzical. Am dorit să prezint, pe de-o parte,acele determinări extra-muzicale care influenţează atitudinea individului faţă de muzică şi, pede altă parte, mecanismele generale ale percepţiei muzicale. Lucrarea este structurată în şasecapitole, ultimul ilustrând în mod practic o parte din chestiunile discutate în primele cinci.Autor: Marin (căsătorită Pană), Roxana-CristinaTitlul: Elemente ale limbajului folcloric în opera românească din primajumătate a secolului XXCoordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe OpreaData susţinerii: 30.11.2010Scurtă prezentare:Contextul general al începutului secolului XX, de extindere şi îmbogăţire a elementelor de limbajîn muzica europeană, şi-a pus amprenta şi în cultura muzicală românească. Primul capitol,Orientarea spre folclor a compozitorilor europeni din prima jumătate a secolului XX, realizeazăsinteza dintre tradiţia naţională folclorică şi tradiţia muzicală europeană, arătând aportul unorpersonalităţi creatoare reprezentative. Cel de-al doilea capitol, Specificul creaţiei folclorice, este oincursiune în vasta arie a morfologiei folclorului muzical, deoarece aceste elemente emblematicede limbaj au fost preluate şi în creaţia cultă. Parcurgând galeria compozitorilor români din primajumătate a secolului XX, care au scris piese corale, de lied, operă şi operetă, situaţi în cel de-altreilea capitol, Creaţia muzicală de sorginte folclorică din prima jumătate a secolului XX, s-aputut deduce avansul pe care muzica noastră l-a câştigat faţă de etapa istorică anterioară. În cel dinurmă capitol, Valorificarea folclorului muzical în creaţia românească de operă din primajumătate a secolului XX, apar reperele analitice, evidenţiind modalităţile de abordare a folcloruluimuzical românesc în trei dintre cele mai importante creaţii de operă - Năpasta de S. Drăgoi, Onoapte furtunoasă de P. Constantinescu şi o capodoperă a genului, Oedip de G. Enescu.Autor: Mihai (căsătorită Alexandru), Oana-DenisaTitlul: Benjamin Britten – Repere stilistice şi interpretative în creaţia vocalsimfonicăşi cameralăCoordonator: Prof.univ.dr. Eleonora Enăchescu20

Data susţinerii: 07.10.2010Scurtă prezentare:Studiul de faţă înscrie o modestă contribuţie la cercetarea muzicologică prin abordareacreaţiei compozitorului britanic de secol XX, Benjamin Britten. În Introducere se creioneazăo contextualizare socio-culturală a vieţii si creaţiei lui B. Britten. Capitolul al II-lea, cel maisimplu, este dedicat în exclusivitate analizei stilistico-interpretative a trei dintre opus-urileaparţinând genului cameral (Seven Sonnets of Michelangelo op. 22, Winter Words op. 52) sivocal-simfonic (War Requiem op. 66). Capitolul concluziv (III) încheie demersul decercetare stabilind câteva repere esenţiale ale stilului de compoziţie brittenian, deduse prinaplicarea mai multor tipologii de analiză muzicală (analiza muzicală de tip formalconstructivisttip Hugo Riemann, tipologia formei tripartite Barform, analiza stilistică de tipJean la Rue / Vasile Iliuţ, analiza semiotică propusă de prof. Dinu Ciocan, dar si o interpretareproprie a problematicii vocal-instrumentale şi dirijorale din creaţiile abordate). Rezumatul(IV), redactat în limba engleză, este succedat de Bibliografie (cărţi, publicaţii, dicţionare,partituri, discografie, webografie), iar în anexă un CD audio cu cele două cicluri de lied-urisus menţionate, în care partitura de pian este interpretată de autoare, iar partitura vocală desoprana Cleopatra David.Autor: Moţiu (căsătorită Dogariu), Adriana-FlorentinaTitlul: Literatura muzicală pentru două piane (cu sau fără acompaniament) întradiţia europeană a secolelor XIX şi XX – Origini, evoluţie stilistică, inovaţiiCoordonator: Prof.univ.dr. Nicolae BrânduşData susţinerii: 29.10.2010Scurtă prezentare:Teza de faţă îşi propune să ofere o cercetare documentată referitoare la domeniul literaturiimuzicale universale – camerale şi concertante – pentru două piane. Lucrarea este structuratăpe patru capitole, începând cu originile şi continuậnd cu evoluţia istorică a creaţiei şi practiciila două piane (instrumente cu claviatură), tratậnd estetic şi stilistic marile perioade de creaţiecu referiri particulare, consistente, la creaţii importante. Teza se centrează pe analizele unorcreaţii de mare anvergură din repertoriul propriu, prezentate pe scenele de concert, care seregăsesc, în parte, în înregistrarile ataşate lucrării. Rolul anexelor 1 şi 2 este acela de a relevacantitativ literatura muzicală de gen, pe spaţii geografice, cronologic.21

Autor: Muraru, Aurel (Ucraina)Titlul: Muzica corală religioasă din nordul Bucovinei – sfârşitul secolului alXIX-lea şi începutul secolului al XX-leaCoordonator: Prof.univ.dr. Eleonora EnăchescuData susţinerii: 28.10.2010Scurtă prezentare:Lucrarea are ca obiect de analiză muzica corală religioasă din nordul Bucovinei în contextulcultural-istoric de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, iar casubiect activitatea, realizările şi frământările dirijorului de cor bisericesc. În consecinţă, acestdemers vine nu doar să acopere un spaţiu gol lăsat în istoria muzicii româneşti, ci mai degrabăsă definească rolul pe care îl are conducătorul unei astfel de formaţii, încercând să găseascăsoluţii pentru rezolvarea unor probleme de natură interpretativă specifice acestui gen. Înpaginile tezei sunt înglobate cele mai importante elemente ce stau la baza alcătuirii şiperfecţionării formaţiei corale bisericeşti, fiind propuse metode de studiu şi soluţionare aproblemelor de natură tehnică întâlnite în lucrul cu corul de biserică, pornind chiar de laformarea ansamblului destinat interpretării în cafas. Lucrarea urmăreşte reliefareaproblemelor de natură interpretativă specifice muzicii corale liturgice semnate decompozitorii bucovineni, punând sub microscop particularităţile stilistice ce stau la bazalucrărilor corale religioase născute în acel spaţiu geografic.Autor: Negrea, Miruna-MariaTitlul: Repere timbrale în creaţia pianistică a compozitorilor Claude Debussy şiMaurice RavelCoordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie SoreanuData susţinerii: 15.12.2010Scurtă prezentare:Demersul nostru de studiere a Reperelor timbrale din creaţia pianistică a compozitorilorClaude Debussy şi Maurice Ravel se concentreză asupra atmosferei artistice din Franţasfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX care a influenţat evoluţia muzicii aceleiperioade şi, implicit, a stilului celor doi creatori. Cunoaşterea curentelor din pictura şi poezia22

acelor ani facilitează înţelegerea şi interpretarea lucrărilor impresioniste. Redarea acestoropusuri, a atmosferei lor, impune – în cazul celor pentru pian – ştiinţa obţinerii sunetului prinfolosirea unui tuşeu adecvat şi a cunoaşterii şi exploatării tuturor resurselor tehnice aleinstrumentului. Considerăm important ca profesorul sau interpretul care abordează muzica luiDebussy sau/şi Ravel să fie informat asupra caracteristicilor de limbaj ale celor doi şi asuprasurselor de inspiraţie ale piesei/pieselor. Din vasta lor creaţie pianistică am ales –considerându-le emblematice pentru personalitatea fiecăruia – cele 24 de Preludii pentru pianale lui Claude Debussy şi Concertul în Sol pentru pian şi orchestră de Maurice Ravel.Autor: Oprina, Virgil-VasileTitlul: Muzica imaginii în mişcare, un domeniu al sonorului în secolul XXICoordonator: Prof.univ.dr. Grigore ConstantinescuData susţinerii: 26.11.2010Scurtă prezentare:Datorită faptului că tema abordată reprezintă o sinteză a ceea ce iniţial erau considerate a fidouă arte distincte, parcursul prezentului studiu începe cu fixarea motivaţiei sale. AşadarArgumentul înfăţişează starea de fapt a unei dimensiuni a sonorului care acompaniază acum laînceput de nou mileniu practic toate aspectele vieţii noastre socio-culturale. În continuare,Perspectivă - expoziţie, fixează modul de abordare, drumul ales precum şi principiile care austat la baza studiului. Lucrarea este structurată în două părţi. Prima parte tratează drumulparcurs de sugestia vizuală a muzicii din perspectivă istorică prin capitolele De ladescripţionism la programatism, Apelul la teoria afectelor din perspectivă istorică, precum şiformele în care aceasta este percepută şi folosită astăzi în capitolul Opera muzicală: parte sauîntreg. Partea a doua este dedicată relaţiei muzicii cu cinematograful, televiziunea şiinternetul. Relaţia cu cinematograful porneşte de la perioada încercărilor şi continuă cu studiulcoloanei sonore şi funcţiile textuale şi comerciale ale acesteia, argumentaţiile fiind susţinute şiprin studii de caz. Capitolul dedicat relaţiei muzicii cu televiziunea detaliază formele specificepe care aceasta le-a adoptat, precum şi dimensiunea tehnico-artistică a procesului deproducţie.Autor: Papandonatu, Monica-Cristelena23

Titlul: Probleme de structură şi ethos în simfonismul românesc post-enescian –dinamica generaţiilorCoordonator: Prof.univ.dr. Octavian NemescuData susţinerii: 05.01.2010Scurtă prezentare:Lucrarea de faţă cuprinde o analiză a lucrărilor simfonice româneşti începând din a douajumătate a secolului XX şi până acum. Primul capitol este destinat unei priviri generale, aceeaa simfonismului universal în contextul căruia a luat naştere cel local, urmând, în celeulterioare, abordarea celor mai reprezentative simfonii şi lucrări simfonice ale acesteiperioade, în special a celor care au adus înnoiri substanţiale, semnificative în acest domeniu,evidenţiind totodată replicile complementare româneşti oferite curentelor occidentalecorespondente. Ceea ce aduce nou această teză este faptul că nu se opreşte la analiza purgramaticală, ci intră şi în cea a stării de spirit în care este pus ascultătorul la audierealucrărilor, relevând permanent efectul psihologic indus cu ajutorul micro- şimacrostructurilor, care sunt analizate în paralel. De asemenea, aruncă o altă lumină asupraunor termeni muzicali şi curente şi oferă o posibilă soluţie la perioada de criză artistică acutăpe care o traversăm în prezent.Autor: Palade, Camelia-Ioana (căsătorită Vodă)Titlul: Implicaţiile modalului popular românesc în creaţia pentru violă asecolului XXCoordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe OpreaData susţinerii: 09.12.2010Scurtă prezentare:Teza îşi propune evidenţierea legăturilor între universul modal popular al civilizaţiei româneşi creaţia cultă dedicată violei în secolul al XX-lea, a modului în care muzica populară aconstituit o sursă inepuizabilă pentru creatori, a modalităţilor prin care compozitorii ausublimat, au transfigurat soluţiile folclorice în realităţi moderne, originale, complexe. Primeledouă capitole ale studiului au constituit o necesară secţiune introductivă, având ca rolinformarea şi aprofundarea privitoare la sisteme, noţiuni, evoluţii istorice şi conceptualelegate de două problematici: cea a modalismului muzicii populare româneşti şi cea a violei ca24

instrument reprezentativ pentru muzica cultă.Capitolul central prezintă, analizează şisistematizează muzica românească dedicată violei în secolul trecut, din perspectivaimplicaţiilor modalului popular, cu aducerea în prim plan a unui repertoriu de 14 lucrări aleunor compozitori de mare valoare, de la George Enescu la Myriam Marbe sau Dan Buciu, ceeste apoi pusă în context universal.Autor: Petrescu, Sorin HoriaTitlul: Despre sunet şi linişteCoordonator: Prof.univ.dr. Octavian NemescuData susţinerii: 2.12.2010Scurtă prezentare:Sunetul şi liniştea sunt componentele contradictorii, dar şi complementare ale muzicii.Liniştea este factorul pur spaţial, nenăscut, etern, echilibrat, destinat degradării prin contact cusunetul. Sunetul este factorul de diversificare, deci de esenţă temporală, născut dindezechilibru pentru a se confunda cu liniştea. Ascultarea misteriosului acord (linişte-sunetlinişte)transformă timpul curgerii muzicale, direcţionate implacabil de la viaţă la moarte, înspaţiu al memoriei, adică al învierii. Liniştea este infinită, neconsumabilă; ea are doarmomente în care cedează (în nenumărate feluri) spaţii neliniştii, dar o face doar pentru a seregăsi. Liniştea este singura funcţie percepută a eternităţii. Sunetul, ca fenomen fizic, este unsemnal al ieşirii din starea de echilibru spaţial, ca orice formă de mişcare. Chiar dacă poartăamprenta nerăbdării, a dezechilibrului, sunetul muzical devine prin standardizare (temperare)identificabil ca ton – purtător al germenilor intonaţiei, diatoniei şi tonalităţii. Pauza muzicală –liniştea contextuală, comensurabilă şi conotativă – există într-o infinitate de sensuri: elipsă,limită, respiraţie, atitudine, semn de punctuaţie, etc. Sunetul este predestinat acumulării dupămodele naturale: biologice (dinăuntru spre afară), sistemul modal şi tonal, sau cristaline (prinaglutinare), scările dodecafonică şi hexatonică.Autor: Pescaru (căsătorită Bratu), AndreeaTitlul: Elemente de limbaj folcloric în creaţia românească de lied pentru voce şipian din prima jumătate a secolului XXCoordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe Oprea25

Data susţinerii: 12.10.2010Scurtă prezentare:Obiectivul tematicii prezentei cercetări muzical-ştiintifice, concretizată prin susţinerea tezeide doctorat, vizează dezvoltarea unui model de analiză etnomuzicologică, stilistică şi dinperspective estetice muzicale, a modalităţilor componistice prin care elementele structurale delimbaj folcloric extrase substanţei cântului popular românesc condiţionează şi interferează înmod creativ, expresiv şi valoric (prin găsirea soluţiilor muzicale adecvate de cătrecompozitorii implicaţi), cu aspiraţiile creaţiei reprezentative de inspiraţie folclorică, afirmateîn domeniul liedului românesc pentru voce şi pian din prima jumătate a secolului XX.Autor: Petrache (căsătorită Panaite), Elena DianaTitlul: Zona subcarpatică a ţinutului Neamţ în contextul culturii muzicaletradiţionaleCoordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe OpreaData susţinerii: 29.06.2010Scurtă prezentare:Prolegomene prezintă comunitatea rurală ca mediul socio-cultural care a produs normelepăstrate prin tradiţie. În capitolul II este prezentată vatra folclorică subcarpatică a ţinutuluiNeamţ. Capitolul al III-lea prezintă formele de folclor de expresie literar-muzicală. Copiii iauparte la obiceiurile de iarnă cu colindele şi merg cu steaua şi sorcova. Tot ei sunt protagoniştiiobiceiului Paparudei şi Caloianului. Capitolul al IV-lea tratează o categorie folcloricăpracticată de femei: cântecul de leagăn. În capitolul al V-lea sunt prezentate obiceiurile dinciclul familial: nunta şi riturile funebre. În capitolul al VI-lea sunt abordate obiceiurilecalendaristice în cadrul comunităţilor rurale: obiceiuri de iarnă şi obiceiuri de primăvară-vară.O mare bogăţie de producţii folclorice o formează categoriile muzicale neocazionale: balada,cântecul propriu-zis, doina-cântec, romanţa, abordate în capitolul al VII-lea. Unul dintreaspectele cele mai pregnant caracteristice şi valoroase ale culturii noastre tradiţionale estedansul popular. Melodiile instrumentale de joc prezintă o extraordinar de mare diversitate.Capitolul al VIII-lea urmăreşte relevanţa funcţională a culturii muzicale emanată dinceremoniile şi ritualurile tradiţionale practicate în comunităţile săteşti din zona subcarpatică aţinutului Neamţ.26

Autor: Petraschovits, EszterTitlul: Creaţia lui Carl Philipp Emanuel Bach şi destinul sonatei clasiceCoordonator: Prof.univ.dr. Alexandru LeahuData susţinerii: 24.02.2010Scurtă prezentare:Tema abordată în această lucrare interferează două problematici importante. Personalitatea luiCarl Philipp Emanuel Bach cu concepţia componistică a acestuia şi problematica sonatei acărei definitivare are loc în liniile stilistice ale Barocului târziu prin creaţia compozitorului.De aceea, lucrarea tratează şi aspecte ale gândirii muzicale ale lui Carl Philipp Emanuel Bachşi a unora dintre contemporanii săi importanţi, ca şi aspecte teoretice şi practice,conceptualizarea formei de sonată înainte şi în timpul acestui mare compozitor. Analizaformei de sonată este centrată pe forma cu dublă repriză în creaţia compozitorului.Autor: Petrescu, Eduart-LucianTitlul: Etnomuzica brăileană şi reverberaţiile sale culturaleCoordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe OpreaData susţinerii: 04.10.2010Scurtă prezentare:Lucrarea prezintă în capitolul I coordonatele istorice şi geografice privind ţinutul brăilean.Capitolele II şi III tratează principalele genuri ale folclorului muzical întâlnite în obiceiurilede peste an, repertoriul familial şi repertoriul neocazional în care întâlnim genuri ca: balada,doina cântecul propriu-zis şi muzica dansurilor populare. Capitolul IV îşi propune să prezintenesecata fântână de autenticitate şi prospeţime a creaţiei populare ce a devenit o sursă defrumuseţi sonore şi de înviorare expresivă a muzicii culte şi de divertisment. Intensitatea şioriginalitatea trecute prin filtrul unei gândiri ce îşi regăseşte seva în geniul creator alpoporului dau universalitate valorilor muzicale româneşti. Frumuseţea şi prospeţimea muziciifolclorice abordate în cadrul acestei lucrări demonstrează încă o dată legătura indisolubilă afolclorului cu muzica de divertisment şi marea muzică naţională.Autor: Popa, Eugen-Bogdan27

Titlul: Aspecte stilistice şi interpretative ale creaţiei solo şi camerale pentruvioloncel în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-leaCoordonator: Prof.univ.dr. Nicolae BrânduşData susţinerii: 2.12.2010Scurtă prezentare:Aspecte specifice ale creaţiei contemporane privite prin prisma teoriei interpretării muzicalesunt relevate într-o serie de analize stilistic-interpretative. Tematica sub care sunt reunitepiesele pentru violoncel solo, alese din ciclul Sacher, permite conducerea analizei prinraportare la o constantă, în cadrul diversităţii stilistice, în timp ce lucrările camerale alese dincreaţia românească, aparţinând compozitorilor Doina Rotaru şi Aurel Stroe, completează oimagine a abordării timbrale a instrumentului. În primul capitol al lucrării sunt introduseconsideraţii organologice şi istorice, acestea din urmă privind creaţia pedagogicăinstrumentală. În anexa 1 se prezintă o serie de consideraţii asupra semiografiei muzicaleaflate la dispoziţia compozitorului şi interpretului creaţiei contemporane. Anexa a 2-aconstituie o listă a lucrărilor pentru violoncel din creaţia românească, din genul solo şicameral - până la formaţie de 3 interpreţi. Lucrarea se doreşte a fi o concluzie a unei practiciartistice personale, iar discursul teoretic a fost condus după resursele experienţei artistice,conştientizată ca atare.Autor: Popovici (căsătorită Cristian), Mihaela-ElenaTitlul: Interferenţe ale gândirii muzicale enesciene şi a celei bartókiene,reflectate în creaţiile pentru vioară solo şi cu pian ale celor doi compozitoriCoordonator: Prof.univ.dr. Dan BuciuData susţinerii: 14.10.2010Scurtă prezentare:Teza de doctorat îşi propune comparaţia gândirii muzicale enesciene şi a celei bartókiene, cureferire la Sonatele pentru pian şi vioară a celor doi compozitori, a Suitei Impresii dincopilărie, a Rapsodiilor şi a Sonatei pentru vioară solo. Aparţinând aceluiaşi spaţiu geografic,cei doi reprezentanţi de seamă ai muzicii universale au urmat destine şi orientări diferite atâtca interpreţi, dar mai ales ca personalităţi creatoare, această teză urmărind aceste aspecte darşi interferenţele celor doi compozitori. Strânsa legătură dintre interpretul şi compozitorul28

Enescu, ne-a determinat evidenţierea trăsăturilor stilistice ale violonisticii enesciene,subliniind ulterior faptul că limbajul muzical enescian afirmă sinteza dintre muzica popularăromânească de esenţă autentic lăutărească, preluată intuitiv de compozitor şi cultura muzicalăeuropeană. Personalitatea bartókiană am conturat-o prin prisma savantului folclorist care ainvestigat folclorul muzical autentic ţărănesc de origine multinaţională, în sistemul său decreaţie compozitorul îmbinând elementul popular cu cel personal de orientare vest-europeană.Analiza lucrărilor a propus punctarea unor aspecte ale formei, armoniei sau ritmului, acordândo importanţă deosebită unor aspecte particulare de interpretare violonistică, a relaţiei pianvioară,cât şi aportul acestora în dezvoltarea repertoriului şi a tehnicii violonistice a secoluluial XX-lea.Autor: Prallea-Blaga, DanielTitlul: Viziuni şi tendinţe contemporane în regia de teatru liricCoordonator: Prof.univ.dr. Grigore ConstantinescuData susţinerii: 16.02.2010Scurtă prezentare:Opera – gen deopotrivă muzical şi dramatic, încă de la începuturile ei a tins să se exprime prinmijloace de expresie sintetice, multi, trans, inter-disciplinare, etc. Mijloacele şi efectelesonore sunt vocile omeneşti şi instrumentele muzicale; mijloace ce însumează acţiune,mişcare (cinetism), machiaj, costum, decor, ecleraj (iluminat). În totalitatea producţieispectaculare coexistenţa şi copotenţarea mijloacelor mai sus amintite a devenit opermanenţă. Semnificaţiile sunt căutate în partitură, pe baza unui respect al literei scrise. Darsă nu uităm că în intenţiile sale, orice compozitor a visat, a urmărit ca opera să fie jucată,înscenată şi nu doar executată în concert. O operă nu trăieşte decât dacă e reprezentată (pusăîn scenă). O operă înseamnă o dramă, recreată de compozitor prin mijloacele sale proprii,regândită prin propria sa viziune muzicală. Semnificaţiile muzicale trebuie să-şi găseascăîmplinirea în realizarea dramatică, deopotrivă prin grija dirijorului cu viziune dramatică, şi aregizorului cu viziune muzicală. Câtă libertate are, faţă de aceeaşi partitură, regizorul înechipă (colaborare) cu scenograful? Cât de mult sau de obedient trebuie să respecte partituraregia şi scenografia? Până la a nu eluda intenţiile iniţiale ale compozitorului, altfel spus a nucontrazice ideile ce au dus la declanşarea actului componistic. Descifrarea, interpretarea,hermeneutica unui text atât de complex precum cel muzical necesită o profesionalizare29

specifică şi nişte abilităţi practice îndelung exersate de care nu ar trebui să fie străin niciregizorul specializat în operă.Autor: Puţaru (căsătorită Arsenescu), DorinaTitlul: Cella Delavrancea – critic muzicalCoordonator: Prof.univ.dr. Octavian Lazăr CosmaData susţinerii: 11.11.2010Scurtă prezentare:Teza de doctorat cercetează ampla moștenire critică pe care Cella Delavrancea a lăsat-oposterităţii. Scrierile sale, revărsate cu generozitate de-a lungul unei jumătăţi de veac, s-aubucurat de un viu interes și deosebită audienţă. Cea mai mare parte dintre ele au fost reuniteîn volume antologice, în ultimele decenii de viaţă ale autoarei. Există însă și articole ce aurămas doar între coperţile vechilor periodice. Lucrarea a fost structurată pe șase capitole,precedate de argument și urmate de bibliografie și anexe. Primul capitol cuprinde repere înbiografia artistei. Capitolul al doilea panoramează fenomenul critic românesc, între începuturiși perioada afirmării Cellei Delavrancea. Capitolul al treilea cuprinde activitatea sa artistică îndubla ipostază de muzician și scriitor. În capitolul al patrulea sunt prezentate aspecte dereferinţă ale criticii muzicale semnate Cella Delavrancea. Urmează capitolul de analize șicomentarii asupra scrierilor critice. Capitolul final cuprinde analiza conferinţelor radio, adocumentelor din Arhiva Societăţii Române de Radiodifuziune, interviuri, articole despreCella Delavrancea și articole necuprinse în volume.Autor: Rîmbu, RomicăTitlul: Simfoniile lui Sigismund Toduţă din perspectivă interpretativ-dirijoralăCoordonator: Prof.univ.dr. Octavian Lazăr CosmaData susţinerii: 29.10.2010Scurtă prezentare:Sigismund Toduţă, din ipostaza statutului de lider şi de făuritor de şcoală componisticăclujeană, a exercitat o influenţă notabilă asupra spaţiului muzical autohton, atât pe tărâmcomponistic, cât şi al cercetării muzicologice. A fost o personalitate multilaterală, excelând îndomenii diverse: muzicologic, pedagogic, managerial şi nu în ultimul rând, creativ. Prima30

parte a tezei realizează o incursiune sub formă de excurs în simfonismul autohton alînceputului secolului XX. Totodată prezintă elemente biografice, coordonatele stilistice şienumeră exhaustiv creaţiile orchestrale ale compozitorului Sigismund Toduţă. În partea adoua se analizează integrala simfonică a compozitorului, din perspectivă structurală,melodico-armonică şi dirijorală. Sunt relevate diferenţele în scriitura simfoniilor,interferenţele motivice, precum şi impactul simfoniilor în cadrul şcolii de compoziţieclujene. Se consemnează primele audiţii ale simfoniilor, reluările precum şi înregistrărileexistente. Partea a treia este consacrată valorificării creaţiei lui Sigismund Toduţă, prinelaborarea unui proiect de finanţare AFCN în vederea interpretării publice a integraleisimfonice şi de înregistrare a acestei integrale. Sunt anexate CD-uri şi DVD-uri cu integralasimfonică, oratoriul Mioriţa şi Divertismentul pentru orchestră de coarde, precum şi tabeleale creaţiei şi activităţii profesionale ale lui Sigismund Toduţă.Autor: Rotărescu, GicuTitlul: Rolul şi importanţa violei în cvartetul de coarde din perioada clasică,romantică şi modernăCoordonator: Prof.univ.dr. Nicolae BrânduşData susţinerii: 11.11.2010Scurtă prezentare:Teza de doctorat este structurată în patru capitole. Lucrarea debutează cu o secţiuneintroductivă în care sunt precizate aspecte privind motivarea alegerii temei, scopul cercetării,metodele de cercetare utilizate şi creaţia muzicală destinată cvartetului de coarde. În primulcapitol se tratează următoarele aspecte: geneza şi istoricul violei, construcţia sa, ambitusulsonor al violei, timbrul acesteia, notaţia şi sunt precizate elementele constitutive ale arteiviolei. În capitolul secund sunt abordate aspecte privind: geneza şi istoricul cvartetului decoarde, trăsăturile stilistice ale diverselor perioade din istoria muzicii, compozitorii şi creaţiileacestora dedicate cvartetului de coarde, generalităţi ale problematicii cvartetului de coarde şisunt definite diverse noţiuni utilizate în economia tezei. În capitolul trei sunt abordateprobleme de analiză stilistico-interpretativă a unor capodopere aparţinând genului de cvartetde coarde, iar în capitolul patru sunt prezentate concluziile cercetării. În finalul tezei dedoctorat, autorul anexează: un rezumat în limba franceză, bibliografia consultată, o addenda31

cu compozitorii şi creaţiile acestora dedicate cvartetului de coarde, precum şi două DVD-uricare conţin recitaluri susţinute de doctorand.Autor: Rus, Adela-LauraTitlul: Folclorul muzical de pe Valea Agrijului – Sălaj în actualitateCoordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe OpreaData susţinerii: 29.11.2010În perioada anilor 2005-2009, am iniţiat o cercetare monografică a văii Agrijului din judeţulSălaj, cuprinzând patru din comunele acesteia: Buciumi, Agrij, Treznea si Românasi, dat fiindoriginea mea şi totodată datorită neexistenţei culegerilor de specialitate din zonă. Genurilemuzicale găsite pe teren le-am grupat în patru capitole a căror structură vizează prezentareaobiceiului, a cadrului natural de manifestare şi a repertoriului specific locului. Astfel, dupădescrierea istorico-geografică şi etnografică a judeţului Sălaj din primele două capitole,conţinutul următoarelor capitole vizează următoarele categorii muzicale: Cântecul de leagăn,Cântecele miresei, Cântecele funebre, Colinde si Cântece de stea, Cântece din sezătoare siclacă, Cântece de cătănie, Balade, Cântece propriu-zise si de joc, Cântece instrumentale. Celemai multe dintre acestea s-au retras în fondul pasiv al practicii folclorice. Din varietateaacestora se detasează cu usurinţă colindul, ca fiind genul viu existent în practica actuală alocuitorilor sălăjeni, datorită păstrării obiceiului colindatului, si care beneficiază de cele maimulte exemple din lucrare.Autor: Săndulescu (căsătorită Popovici), Simona-MarianaTitlul: Ilustrarea sintezei dintre vechi şi nou în creaţia organistică româneascădin a doua jumătate a secolului XXCoordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie SoreanuData susţinerii: 08.12.2010Scurtă prezentare:Lucrarea de faţă are menirea de a dezvălui valoarea lucrărilor pentru orgă compuse în spaţiulcultural românesc, în a doua jumătate a secolului XX. În vederea structurării temei, suntselectate lucrări compuse conform acelui stil ce evidenţiază un anumit caracter al muzicii deorgă, un caracter de motivaţie sacră, poetică, filosofică. Cercetarea se adresează unui tip de32

creaţie ce păstrează ceva substanţial din marile epoci ale istoriei muzicii, privit dintr-o nouăviziune şi în ideea de a introduce un anumit grad de inovaţie. Lucrările alese reprezintă totatâtea entităţi emblematice capabile a caracteriza atât spiritul românesc, cât şi pe cel universal.Aceste însuşiri le atribuie dreptul de a deveni bunuri internaţionale, păstrându-şi totodatăetosul tărâmului de unde provin. În cadrul tezei sunt individualizate următoarele capitole: I –Prolegomene; II – Creaţii pentru orgă fundamentate pe forme şi genuri ale Barocului; III– Spiritualitatea creştină reflectată în creaţia organistică românească din a douajumătate a secolului XX; IV – Aspecte ale aleatorismului, minimalismului,punctualismului şi ale muzicii repetitive. Lucrări cu caracter incantatoriu.; V – Sinteze;VI – Anexe; VII – Bibliografie. Cel de-al VIII-lea capitol este concretizat prin două CD-uriaudio ce conţin înregistrări proprii ale unor lucrări analizate în teză, în referate, dar şi alteînregistrări ale unor lucrări organistice sau camerale, din repertoriul universal.Autor: Săvuţă, LiviuTitlul: Cornul în tradiţia muzicală europeană. O perspectivă istorică, stilisticointerpretativăCoordonator: Prof.univ.dr. Nicolae BrânduşData susţinerii: 13.10.2010Scurtă prezentare:Lucrarea dezvăluie evoluţia cornului, plecând de la funcţia sa de obiect utilitar (instrument decomunicare, obiect de uz casnic) şi ajunge la momentul transformării sale în instrumentmuzical. În cadrul tradiţiei muzicale europene, cornul a cunoscut o transformare, pornind dela „fanfarele” de vânătoare, continuând cu cornul de armonie (folosit în orchestre) şi ajungândla cornul cromatic (cornul cu ventile). Va fi utilizat în toate genurile muzicale datoritătimbrului său care redă o diversitate de idei şi stări sufleteşti, şi datorită acestui lucru, vadeveni un instrument solistic. Un capitol al lucrării prezintă şcolile cornistice europene şipersonalităţile muzicale ce au avut un rol deosebit in evoluţia instrumentului atât din punct devedere al construcţiei, cât şi al tehnicilor de interpretare. Analizele semantice ale lucrărilorreprezentative pentru fiecare epocă istorică, au în vedere organizarea motivelor în clase,analiza arborelui sintactic şi graficul tensiunii semantice, conform metodei prof.univ.dr. DinuCiocan. Anexele sunt dedicate prezentări imagistice a evoluţiei instrumentului şireprezentărilor acestuia în alte arte. Capitolul VII cuprinde Bibliografia. Lucrarea se încheie33

cu o Addenda ce conţine lucrările camerale, orchestrale şi solistice ale compozitorilor românice includ cornul.Autor: Stan, Maria-CristinaTitlul: Tendinţe şi orientări ale spectacolul muzical din România după 1950 –Teatrul liric „Elena Teodorini” – schiţă monograficăCoordonator: Prof.univ.dr. Dan BuciuData susţinerii: 21.10.2010Scurtă prezentare:Elemente ale spectacolului muzical pot fi regăsite în cele mai vechi timpuri ale omenirii,legate de cosmogonia şi mitologia primitivă. Începând cu genul sincretic al tragediei anticegreceşti, spectacolul muzical va cunoaşte o evoluţie continuă, de la apariţia operei (1600)diversificându-se în genuri şi subgenuri. Formele noi ale spectacolului muzical din secolulXX, la nivel mondial iniţial şi apoi şi în România şi-au avut originile în experimentul bruitistal italienilor (1913) şi apoi în “mometul” Darmstadt (1946). În marea lor majoritate, genurilespectacolului muzical românesc sunt aceleaşi cu cele europene (după 1950): operă, operă decameră, monodramă, operetă, musical etc., fapt evidenţiat şi în studiul de caz efectuat înschiţa monografică a Teatrului Liric “Elena Teodorini” din Craiova.Autor: Stratulat, Raluca-IoanaTitlul: Sonata pentru vioară şi pian în prima jumătate a secolului XXCoordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie SoreanuData susţinerii: 22.12.2010Scurtă prezentare:Teza propune o privire analitico-interpretativă filtrată prin cercetarea ştiinţifică şi experienţapersonală, rezultant al activităţii de interpretare muzicală din timpul desfăşurării doctoratului.Capitolul I reprezintă o vedere generală a perioadei şi genului sonatei moderne. Capitolul II seaxează pe prezentarea elementelor principale de stil, estetică şi concepţie ale lui ClaudeDebussy şi aplicarea lor practică, interpretativă, în Sonata pentru vioară şi pian. Capitolul IIIevidenţiează elemente stilistice şi estetice ale creaţiei compozitorului Paul Hindemith,reliefate în analiza ştiinţifică a Sonatei op.11 nr.2 pentru vioară şi pian. Capitolul IV tratează34

elementele de stil şi de violonistică bartókiană şi expune o viziune personală asupra Sonatei aII a pentru vioară şi pian. Capitolul V propune o dublă observare, obiectivă şi subiectivă,asupra fenomenelor proprii ale Sonatei a III a pentru pian şi vioară de George Enescu,precedate de o considerare asupra stilului şi a violonisticii sale - consecinţă directă a influenţeifolclorice.Autor: Şerban, IonTitlul: Folclorul muzical din judeţul Olt între tradiţie şi contemporaneitateCoordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe OpreaData susţinerii: 29.11.2010Scurtă prezentare:În primul capitol am descris în special coordonatele geografice şi istorice ale oraşului Slatina,aşezările, locuinţa ţărănească, portul popular şi obiceiurile calendaristice şi familiale. În cap.IIam descris ocupaţiile, arhitectura populară, portul popular şi viaţa comunitară. În cap.III amprezentat obiceiurile calendaristice de peste an. În ultimul capitol am prezentat repertoriulneocazional: repertoriul păstoresc şi doina, balada, cântecul propriu-zis şi muzica jocurilorpopulare. Consider că este evidentă reliefarea legăturilor interdisciplinare ale temei tratate, câtşi originalitatea exemplelor muzicale.Autor: Şopov, PavelTitlul: Confluenţe folclorice româno-bulgare în bazinul Dunării de JosCoordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe OpreaData susţinerii: 28.06.2010Scurtă prezentare:Teza este structurată pe patru capitole: primul, intitulat Creaţia populară în concepţiafolcloriştilor bulgari şi români încearcă să facă nu numai o simplă paralelă între folcloristicadin cele două ţări, ci să identifice trăsăturile acesteia în perioada contemporană, cu precădereîn ţara vecină; capitolul al doilea cu titlul Clasificarea repertoriului folcloric tradiţionalrealizează o trecere în revistă a principalelor categorii folclorice din Bulgaria, precum şi oanaliză a unor cântece şi melodii populare reprezentative; titlul capitolului trei Improvizaţie şistabilitate în creaţia folclorică este reprezentativ pentru melodica creaţiei folclorice bulgare;35

în ultimul capitol al demersului ştiinţific intitulat Sistemele metrice populare în concepţiafolcloriştilor bulgari se face o analiză a congruenţei dintre ritmica şi metrica populară, asistemului mensural, a creaţiilor improvizatorice, precum şi principalele forme arhitectonicedin creaţia folclorică bulgărească.Autor: Ungureanu, Iulia-RamonaTitlul: Violonişti - compozitori din prima jumătate a secolului al XX-leaCoordonator: Prof.univ.dr. Valentina Sandu-DediuData susţinerii: 22.04.2010Scurtă prezentare:Teza de doctorat îşi propune să identifice elementele evolutive ale viorii şi ale literaturiiconsacrate acestui instrument prin intermediul violoniştilor – compozitori pornind de laprimele atestări documentare şi până la 1950. Intitulat ”Arta violonistică – evoluţie şitransformări până la 1900”, primul capitol reprezintă o expunere a apariţiei şi evoluţieiviorii, etape evidenţiate de către teoreticieni în tratate de specialitate (şi consemnate înlucrare), precum şi a repertoriului şi interpreţilor – compozitori până în anul 1900. Pornind dela această prezentare, capitolul secund (oarecum simetric) este intitulat ”Continuitate şidezvoltare în arta violonistică în perioada 1900-1950”. Capitolul al treilea se concentreazăasupra lui ”Eugène Ysaÿe – violonist şi compozitor”, urmând ca în capitolul al patrulea,demersul ştiinţific să evidenţieze ”Şcoala violonistică românească din prima jumătate asecolului XX”. Ultimul capitol al acestei lucrări de doctorat - ”George Enescu – compozitorşi violonist” - subliniază importanţa şi influenţa acestui artist polivalent, în cultura muzicalăromânească.Autor: Vasilache, Adrian-TheodorTitlul: Arhetip, mit, structură şi sens: Mari capodopere pianistice ale secoluluiXIXCoordonator: Prof.univ.dr. Nicolae BrânduşData susţinerii: 22.10.2010Scurtă prezentare:Teza propune o nouă metodologie: plecând de la nivelul analitic structuralist, se alterneazăconstant fazele mintale, teoretice, cu cele practice, instrumentale, un feed-back constant, unde36

verificările reciproce ale celor două tipuri de acţiuni amintite mai sus, se pot influenţa şicontamina fertil, provocând schimbări de optică şi descoperiri, revelaţii care ar angaja plenar,personalitatea interpretului; strategia de studiu propusă este în mod necesar interdisciplinară,cercetarea nelimitându-se doar la analiza muzicală, ci intersectând sferele psihologiei,mitologiei, antropologiei, lingvisticii, filozofiei şi esteticii. Plecând de la celulele generatoarede melodie (teme- figuri protagoniste ale discursului muzical), armonie - raportul intern dintresunetele celulei se reflectă, în relaţiile armonice intra- şi intertonale – şi ritm, prin impunereaunui desen ritmic întregului edificiu sonor, ajungem la macrosegmentele şi la întreagastructură, în căutarea corespondenţelor de sens între narativitatea muzicală şi substratul einarativ fantastic, fantasmagoric, ce aparţine clasei mitului; de la arhetip la mit, ar corespundecreşterii organice a structurii de la celula generatoare la operă în totalitate; toate afirmaţiilede ordin teoretic găsesc aplicaţii la operele analizate: op.57,op.111 (Beethoven), op.35, op.58(Chopin), Sonata în si minor (Liszt), op.9 şi op.16 Schumann), op.24 nr.3 (Enescu), Tablouridintr-o expoziţie (Mussorgsky).Autor: Velescu, Octavian-DenisTitlul: Idei postmoderne în muzica pentru pian de la George Crumb la DanDediuCoordonator: Prof.univ.dr. Valentina Sandu-DediuData susţinerii: 29.06.2010Scurtă prezentare:Teza cu titlul Idei postmoderne în muzica pentru pian de la George Crumb la Dan Dediu îşipropune realizarea unei priviri comparate a atributelor postmoderne şi a mijloacelor deexpresie manifestate în trei cicluri de lucrări pentru pian, aparţinând unor compozitori dinzone geografice şi decenii diferite. Am ales pentru analiză ciclul de lucrări Makrokosmos alcompozitorul american George Crumb, Studiile pentru pian de György Ligeti şi ciclul delucrări Lévantiques de Dan Dediu. Primul capitol cuprinde o privire de ansamblu a curentuluipostmodern conturată prin descrieri, definiţii şi manifestări ale acestui curent în arta plastică,arhitectură, literatură, indicând în final câteva influenţe postmoderne în muzică. Următoareletrei capitole analizează pe rând câte un grup de lucrări, realizând totodată o prezentare acompozitorului prin date biografice şi amintirea unor lucrări reprezentative. În ultimul capitolsunt tratate comparativ atributele postmoderne descoperite în lucrările analizate.37

Autor: Vlad, Mediana-GraţielaTitlul: Portretul emoţional al sopranei de coloratură dramatică în Belcanto-ulitalianCoordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie SoreanuData susţinerii: 24.11.2010Scurtă prezentare:În capitolul I al acestei lucrări, cercetarea cuprinde aspecte ale contextului socio-cultural,semnificativ pentru operele belcantiste în general, şi al operei Lucia di Lammermoor deDonizetti, în special, şi totodată coordonatele stilistice şi estetice ale componisticiidonizettiene, cu personajul Luciei ca etalon muzical, tehnic şi emoţional al sopranei decoloratură dramatică. Capitolul II este compus din patru secţiuni corespunzătoare treptelorprincipale ale transformării emoţionale, aspectele acestei instabilităţi fiind urmărite gradat, şioferind soluţii subiective încadrate în contextul evenimentelor, pe o motivaţie muzicalăobiectivă. Elementele muzicale sunt judecate după forţa semnificaţiei lor în colaborare cutextul libretului. Luând în considerare că bel canto este epoca ce dezvoltă o mare virtuozitatevocală, este necesară – în capitolul III – o scurtă incursiune prin funcţionalitatea aparatuluivocal, practica muzicienilor din perioada respectivă şi cum a influenţat aceasta tehnica vocalăactuală, sfaturi pentru igiena vocală, precum şi procedee tehnice aplicate în stilul bel canto, cuaplicaţie la rolul de referinţă menţionat. În capitolul IV, aria de cercetare cuprindeconsideraţii formale, investigaţii semiotice, desluşiri semantice, clasări de motive şi studii despectromorfie muzicală pentru cele două arii ale personajului feminin principal – Lucia.Autor: Vodă, Iulian-BogdanTitlul: Universul modal, constructiv şi timbral al lui Tiberiu Olah, reflectat înSimfonia I de Iulian Bogdan VodăCoordonator: Prof.univ.dr. Dan Dediu-SanduData susţinerii: 03.12.2010Scurtă prezentare:Este un dublu demers, muzicologic şi creativ, ce implică în debut prezentarea principaleloropţiuni creative ale regretatului maestru, în ceea ce priveşte limbajul muzical, arhitectura38

lucrărilor sale, diversitatea şi invenţia de natură timbrală, urmată de analiza detaliată a primeisimfonii a autorului tezei. Acesta preia anumite concepte, elemente de limbaj, soluţiiconstructive şi chiar citate de la Tiberiu Olah, pe care le transfigurează într-o realitate nouă,complexă şi personală, pe care o dezvăluie ca pe un omagiu adresat profesorului şimentorului. Plecând de la o structură tematică bazată în principal pe citatele din lucrări aleunor compozitori diverşi, ce se circumscriu aceleiaşi paradigme, utilizând şi teme proprii,compozitorul creează un discurs amplu, în care topeşte toate aceste influenţe declarate,majoritatea devenind de nerecunoscut (în lipsa analizei compozitorului), articulat în cincisecţiuni ce evoluează liber, putând fi schematizate astfel: A B1 C1 B2 C2. Limbajul este unulmodal, pornind de la structuri oligocordice şi evoluând până la totalul cromatic, într-opermanentă variaţie a soluţiilor timbrale.Autor: Zamfir, Florian-GeorgeTitlul: Locul şi rolul corului în opera romantică: repere muzicale şidramaturgiceCoordonator: Prof.univ.dr. Dan BuciuData susţinerii: 21.10.2010Scurtă prezentare:Melodrama barocă s-a născut în Italia la Florenţa (după modelul antic grecesc) în 1600,moment după care s-a dezvoltat răspândindu-se în toată Europa, prezenţa corului fiindsemnalată chiar din debutul genului. Formaţiile corale mixte şi pe voci egale se întâlnesc înmajoritatea operelor romantice, fiindu-le destinate partituri accesibile sau dificile în funcţie decompozitori sau genul de operă. Corul, cu unele excepţii, a avut un rol în creştere de-a lungulevoluţiei genului, în Romantism ocupând un loc central. Compozitorii de operă din Italia,Germania şi Franţa, precum şi cei ai şcolilor naţionale din Rusia şi Cehia au adus în modoriginal cele mai importante contribuţii în dezvoltarea genului acordând corului o atenţiesporită. Reperele muzical-dramaturgice trebuie analizate atent, din toate punctele de vedere,pentru ca interpretarea mesajului conceput de autor să fie cea corectă. Romantismul europeana adus opera la apogeul dezvoltării sale, corul fiind prezent într-o infinitate de ipostaze,comparativ cu perioadele precedente (unde prezenţa sa a fost mai puţin consistentă).39