N CĂUTAREA DREPTĂŢII 1

CUPRINS
CAPITOLUL 1 ........................................................................................................................................................... 5
CAPITOLUL 2 .......................................................................................................................................................... 11
CAPITOLUL 3 ......................................................................................................................................................... 15
CAPITOLUL 4......................................................................................................................................................... 20
CAPITOLUL 5 ......................................................................................................................................................... 26
CAPITOLUL 6 ........................................................................................................................................................ 31
CAPITOLUL 7 ......................................................................................................................................................... 36
CAPITOLUL 8 ........................................................................................................................................................ 41
CAPITOLUL 9 ....................................................................................................................................................... 46
CAPITOLUL 10 ....................................................................................................................................................... 51
CAPITOLUL 11 ........................................................................................................................................................ 55
CAPITOLUL 12 ...................................................................................................................................................... 60
CAPITOLUL 13 ....................................................................................................................................................... 65
CAPITOLUL 14 ....................................................................................................................................................... 71
CAPITOLUL 15 ....................................................................................................................................................... 77
CAPITOLUL 16 ....................................................................................................................................................... 82
CAPITOLUL 17 ....................................................................................................................................................... 87
CAPITOLUL 18 ....................................................................................................................................................... 92
CAPITOLUL 19 ...................................................................................................................................................... 98
CAPITOLUL 20 ..................................................................................................................................................... 102
CAPITOLUL 21 ..................................................................................................................................................... 109
CAPITOLUL 22 ...................................................................................................................................................... 115
3

4

CAPITOLUL 1
O ploaie mocănească curgea din cerul înalt, îmbrăcând pământul în apă.Pe lângă
picăturile mici de ploaie, enervante, sufla şi un vânt rece, care pătrundea până în
măduva oaselor. O maşină,cu lumina foarte slabă, condusă de un şofer dus pe
gânduri, loveşte pe cineva, iar şoferul îşi dă seama doar după zgomot. Speriat,
şoferul coboară, iar ceea ce vede ,îl face să-i îngheţe sângele în vene: o femeie şi o
fată,de vreo 18-19 ani, zăceau întinse pe caldarâm şi păreau fără suflare. Ia repede
o lanternă şi se apleacă asupra lor ,iar ele erau încă în viaţă.Femeia avea pierderi
mari de sânge, provenit de la două răni provocate de gloanţe.Îşi rupe cămaşa şi
opreşte sângerarea ,la fel şi a fetei care avea numai o rană de la glonţ,dar şi o rană
minoră la cap, căpătată în urma căzăturii. Fata deschide pentru o clipă
ochii,privindu-l,după care-şi îşi pierde iar cunoştinţa .
După ce le acordă primul ajutor,le urcă în maşină,ducându-le la cel mai apropiat
spital,apoi le părăseşte ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, dispărând în noapte.
Deodată , deşi era trecut de miezul nopţii, sună telefonul.
-Cine naiba mă trezeşte la ora două , dimineaţa ? întreabă, cu o voce
somnoroasă,Artur.
-Artur, sunt Mela, vino repede la spital.Sunt şocată de pacienţii pe care i-am primit
în urmă cu câteva minute.
Artur se trezeşte ca prin farmec şi dându-şi seama că ceva grav s-a întâmplat ,
pleacă în goană,având presimţiri rele.
-Priveşte-le,Artur.Nu pot crede cine sunt!
Văzându-le,dar mai ales fata ,Artur se clatină pe picioare,iar din ochi i-au curs
lacrimi.
-Dumnezeule!Soţia şi fata lui Robert,fostul meu partener şi prietenul meu cel mai
bun. Cine-i nenorocitul care le-a accidentat? Îl omor,Mela, dacă Karana păţeşte
ceva.
-„Nenorocitul” le-a salvat,Artur! Au răni de la gloanţe... fata are şanse să scape, dar
mama ei , nu.Dacă nu i se acorda primul ajutor, era deja moartă.
-Dar cine le-a adus?
-Nu ştie nimeni. A plecat fără să-i vedem chipul şi fără să-şi spună numele.
-Mela, ai grijă de ele!Du-le la tine. La noi sau aici mi-e teamă că sunt în pericol ...
cred că i s-a întîmplat ceva lui Robert.Plec să văd despre ce este vorba. Te rog ,ai
grijă.
Artur pleacă la casa fostului său partener,iar ceea ce vede, îl îngrozeşte:Robert şi
fiul lui, Rayan, de 28 de ani,erau morţi, fiind împuşcaţi, iar mai încolo era un
cadavru cu faţa distrusă, dar după ce-i caută prin buzunare şi-i găseşte actele , îşi
dă seamma că este Irene, nora lui Robert. Cum casa era întoarsă pe dos, peste tot
fiind vraişte, nu i-a fost greu să ghicească că asasinii au căutat ceva.
Dându-şi seama că dacă va mai sta mult pe acolo poate deveni şi el o ţintă, pleacă
,nu înainte de a anunţa crima comisă,fără a-şi spune însă numele.
5

Mela îl sună ,spunându-i să vină la casa ei.
Artur ajunge la ea şi o întreabă cum se simt victimile.
-Din păcate,mama Karanei a murit,dar Karana are mari şanse să scape.
-Cum ai reuşit să le scoţi din spital?
-Cel de la pază este fostul meu soţ ,doar ştii ,şi l-am rugat să mă ajute… ştii povestea
că încă mă iubeşte, deşi...am călcat strâmb, sigur cu tine.
Artur zâmbeşte.
-Întotdeauna mi-ai plăcut,Mela, încă de când lucrai la medicina legală.Niciodată nu
o să-mi pară rău pentru fostul tău soţ , azi eşti soţia mea,iar eu aşa sunt .
-Ştiu,Artur, asta m-a atras mereu la tine, faptul că eşti foarte direct şi spui
lucrurilor pe nume.Fostul, e om bun, dar tu eşti persoana care-mi dai leacul atunci
când tot tu îmi dai boala.
-De asta cred că suntem făcuţi unul pentru altul.Vreau să le văd.
-Sunt sus...hai.
Artur urcă şi merge direct în camera în care era Karana.O priveşte cu lacrimi în
ochi, trecându-i prin faţa ochilor mii de amintiri de când era doar o fetiţă şi o ţinea
pe genunchi, iar ea îl trăgea de mustăţi.Îl podidiră lacrimile din nou, de data
aceasta de indignare şi de ură împotriva celor care i-au distrus familia lui Robert.
-Mela, salveaz-o,te rog!Ştii ce mult o iubesc pe puştoaica asta, iar sentimentul e
reciproc.Vreau să-şi revină cât mai repede ca să-mi povestească tot ce a fost. Vreau
să-i prind pe cei care i-au făcut aşa ceva fostului meu partener Am să-i omor,căci
mâna legii nu-i ajunge. Poate a păţit şi Robert ceea ce am păţit şi eu atunci când
am fost acuzat pe nedrept de trafic de organe vii şi droguri.Chiar de ar fi ultimul
lucru din viaţa mea,voi lupta pentru căutarea dreptăţii!
-Am să fac tot ce pot, ştii doar. Nu te mai chinui... într-o zi îi vei prinde pe toţi cei
care ţi-au distrus viaţa.Am încredere în tine, ştiu că aşa va fi.Hai să o vezi şi pe
soţia lui.Nu era mai bine dacă o lăsam în spital? Poate o înmormânta cineva din
familie.
-Poate,deşi cam toţi sunt morţi,dar e mai bine aşa .Cei care i-au omorât vor căuta o
mamă cu fiica ei, nicidecum o tânără, singură.O înmormântăm în grădina casei tale
şi când Karana îşi va reveni, va hotărî unde să fie mutat mormântul.
-Dar şi tu ai drept să hotărăşti în legătură cu ea.
-Ştii prea bine că mi-am pierdut acest drept în urmă cu mulţi ani.Să nu mai vorbim
despre mine.Simt o ură feroce împotriva lor.Au masacrat oamenii la care ţin cel
mai mult pe lume, după tine, şi din ochii lui au curs lacrimi, deşi de felul lui era
foarte dur.
La vreo două luni de zile, Karana şi-a revenit,deschizând ochii pentru prima dată.
- Cum te cheamă?
- Karana! Tu cine eşti? Cum am ajuns aici?
-In urma unui accident,nu tii minte?
- Nu ţin minte nimic, doar că mă cheamă Karana. Am familie?
- Nu ştiu, o minte Artur... fă-te bine ca să ştiu cine eşti, apoi îţi voi căuta familia.
- Dacă am ajuns aici în urma unui accident, înseamnă că cineva a vrut să mă
omoare,nu? Cineva care ne cunoaşte? Sau…
6

- Eu te-am găsit pe stradă şi te-am salvat, o minte Artur. Sunt Artur, un fost poliţist,
şi am să te ajut să-i prinzi pe cei care ţi-au făcut rău,dacă sunt.Important este să-ţi
revii.
- Nu ştiu cine sunt, dar presimt că ceva rău s-a întâmplat familiei mele.Aş vrea să
plâng, dar simt că nu am lacrimi,căci am sufletul mort de parcă am trăit 10
vieţi,deşi nici măcar nu ştiu cine sunt,dar presimţirile mă omoară!
-Dacă eşti poliţist, cunoşti sistemul, ştii cum merg treburile, te rog pregăteşte-mă şi
ajută-mă să-i distrug pe toţi, e singurul meu ţel în viaţă.Vorbesc doar de
presimţiri,poate a fost un simplu accident,iar familia mea trăieşte şi mă
caută.Ajutaţi-mă, vă rog.
-Te voi ajuta în orice,dar linişteşte-te.Dacă aflăm ceva despre familia ta,ar fi
minunat, îi vom anunţa si sigur te vom anunţa şi pe tine,tu doar fă-te bine.
Tânăra rămâne sub îngrijirea doctoriţei, iar Artur pleacă în altă cameră , de unde
îşi sună un fost coleg cu care a rămas în relaţii bune ,fiindu-i partener ani de zile,
pe agentul Alan,poreclit Motanul,datorită faptului că a prins mulţi
infractori,găsindu-i în locuri în care nimeni nu credea că pot fi.
Atât Artur, cât şi Motanul ,erau bărbaţi trecuţi de 50 de ani care-şi făceau meseria
cu mândrie şi pasiune.
-Motane, îmi eşti dator cu nişte informaţii.Ai aflat despre Robert, nu? Ce s-a
întâmplat? Dă-mi un fir.
- S-a găsit casa plină de droguri, a fost corupt, cineva s-a răzbunat pe el şi familia
lui.
- Şi familia lui e moartă? Dumnezeule! Cine a făcut asta? Vor plăti pentru ceea ce i-
au făcut. Să nu-mi mai spui niciodată că Robert a fost corupt! Era cel mai cinstit şi
corect om pe care l-am cunoscut vreodată.Ai uitat că şi eu am fost dat afară pe
motiv că sunt corupt?
- Nu am uitat, n-ai fost niciodată corupt, dar te-ai purtat urât cu toţi, Artur, iar
beţiile au pus capac la toate.
- Motane, nu te lua după vorbe, multe s-au spus pe seama mea, dar nu-i totul
adevărat. Cine se ocupă de caz?
- Agentul Tudor.
- Dobitocul acela? Se împiedică şi atunci când merge, darămite să găsească acul în
carul cu fân. Vreau să mă ţii la curent cu tot ce ştii despre anchetă.
- Te ajut,căci mi-ai salvat viaţa o dată, dar fii atent, dacă eşti prins, să nu mă implici,
nu te cunosc.
- Stai liniştit,m-ai ajutat prea mult ca să-ţi fac rău.
La vreo 3 săptămâni de la această discuţie, Motanul îl sună şi stabilesc un loc de
întâlnire.
- Artur, cazul e clasificat, nimeni nu-şi mai bate capul ,considerându-l un poliţist
corupt ,care a plătit cu viaţa în lupta traficanţilor de droguri. Agentul Tudor a
primit misiunea de a distruge întreaga reţea de droguri din sudul oraşului.
- Dacă legal a fost clasat, eu voi fi vocea legii. Nu am să renunţ până când adevărul
nu va fi scos la lumină.
- Contează şi pe mine... am să te ajut, nu am fost prieten cu Robert, dar ştiu că a
fost om bun,iar cu tine am lucrat prea mulţi ani ca să nu te ajut.
7

- Mulţumesc ,Motane. Şi-au strâns mâinile ca între doi oameni care ştiau că lupta
care urma era pe viaţă şi pe moarte.
După aproape un an de zile de când făcea tratament, într-o zi,spre bucuria lui,
Karana îi spune:
- Te cunosc, Artur, eşti fostul partener al tatei,prietenul nostru bun.Ţin minte cum
te jucai cu mine atunci când eram mică şi mă ţineai pe genunchii tăi,iar din ochi au
început să-i curgă lacrimi. Cu privirea sfâşiată de durere, continuă:
- Sunt morţi, Artur, toţi,iar mama şi Irene m-au protejat cu viaţa lor…Deşi credeam
că am scăpat, mama era grav rănită, am avut un accident, când fugeam să ne
salvăm,dar acel necunoscut ne-a salvat,eu am fost norocoasă,mama...
- Karana, stăpâneşte-te, nu spune nimic dacă-ţi face rău şi o îmbrăţişează,plângând.
Întotdeauna vei fi fetiţa mea, nu mai este Robert,dar sunt eu şi am să merg până în
iad ca să-i găsesc, să-i fac să plătească pentru că că te-au făcut să plângi,
omorându-ţi familia.Să nu ai dubii, doar mă cunoşti. Nu trebuie să povesteşti tot, e
prea dureros pentru tine.
După ce s-a mai liniştit, continuă:
- Era seara, o vreme ploioasă când tata a simţit că cineva încearcă să intre în casă,
iar el şi fratele meu au coborât după pistol, eram la mansardă, iar când tata a
aprins lumina, a văzut vreo 7 bărbaţi, înarmaţi , cu armele îndreptate către ei.
Primul a căzut, împuşcat , fratele meu, Ryan,apoi tata a început o luptă corp la corp
cu ei, nu înainte de a striga la noi să fugim .Am ieşit pe geamul de la mansardă,
direct pe acoperiş. Am fugit, mama şi Irene m-au tras după ele ,eram împietrită de
spaimă, şi am alergat în noapte, doar eu şi mama,căci Irene nu a mai apucat, s-a
pus în faţa gloanţelor pentru mine şi a fost ucisă,aşa cum mama a fost împuşcată în
spate, protejându-ne pe mine şi Irene.Am fost urmărite şi pe stradă,dar ne-au
pierdut în noapte, când o maşină ne-a lovit,cineva ne-a acordat primul ajutor,în
rest nu mai ştiu nimic.
-Unde-i mama, Artur? Trăieşte sau e moartă?
O ia de mână şi o duce în gradină,arătându-i un mormânt cu numele lor scrise pe o
cruce.
- Era moartă sau a murit după aceea? De ce m-ai trecut şi pe mine ca moartă?
- Era moartă, Karana, noi am înmormântat-o.Ca să nu mai fii căutată,dacă cineva
descoperă mormântul.
Cu chipul împietrit de durere, dar fără să verse o lacrimă, se pune în genunchi în
faţa mormântului.
- Mamă ,am să-i fac să plătească pentru ceea ce ne-au făcut. Nu va scăpa nimeni,
indiferent cine este. Te rog să mai rămâi un timp pe pământ, încă nu pleca în
lumină, aşteaptă şi ai să vezi.Voi face ca dreptatea să triumfe.
- Du-mă la mormântul tatălui şi al fratelui meu ca să-mi iau rămas bun de la ei,
pentru că am nevoie să-i văd pentru ultima dată. Pe drumul pe care voi păşi nu voi
avea mamă, frate, prieteni,voi fi eu, doar cu gândul la pedepsirea celor care mi-au
distrus familia.
Artur, văzând atâta hotărâre la un copil care nu avea nici 20 de ani, o privea uluit!
Ştia că numai el este aşa, dar nu s-a gândit niciodată că pe lumea aceasta cineva va
fi ca el.
8

- Nu vei fi singură niciodată, mă ai pe mine... amândoi reuşim sau murim,presimt că
moartea familiei tale şi înscenarea care mi s-a făcut când investigam traficul de
organe vii, au legătură. Nu a pomenit nimic tatăl tău despre ceea ce ancheta?
- Nu a pomenit, dar de multe ori plângea ,strângându-mă în braţe ,şi mi-a spus dacă
mie mi s-ar întâmpla ceea ce anchetează, îi omoară pe toţi!Ah! îmi amintesc:are în
casă un seif de care nu ştie nimeni ,iar în el a lăsat ceva pentru tine.
- Cum? întreabă Artur,uluit.
- Mi-a zis dacă ceva i se întâmplă vreodată ,să te caut şi să-ţi duc biletul din seif.
- Să mergem la mormânt, Karana,si apoi să căutăm biletul.
La vederea mormintelor, unul lângă altul, s-a clătinat pe picioare, dar fără lacrimi.
- Nu voi plânge azi,doar atunci când cei care v-au făcut aşa ceva vor plăti cu
viaţa. E jurământul meu,dragă tată, pe care îl voi duce la îndeplinire vie sau
moartă. Iar ţie,iubitul meu frate, îţi promit că Irene,marea ta dragoste,cea pe care
ai iubit-o atât de mult,va fi răzbunată,la fel şi tu. Iar ţie,Irene,care mi-ai fost mai
mult decât o soră, îţi mulţumesc că m-ai salvat,dar te voi face, când vei auzi urletul
lor de durere, să zâmbeşti din rai.Mi-au luat tot ce-am avut mai drag pe
lume:mamă, tată, frate şi pe tine.De aceea nu voi avea milă, nu voi ierta!Sărutând
pozele de pe crucea lor, cu inima împietrită şi fără culoare în obraji, zice:
- Să mergem, Artur, ştiu codul la seif, să vedem biletul.
- La noapte, Karana.Deşi a trecut aproape un an, cineva poate bănui că nu eşti
moartă, poate aşteaptă să cazi în capcană. Să mergem la Mela şi eu voi
supraveghea casa.
- Voi face cum spui,dar după ce vom lua biletul, ne vom despărţi.
- Cum? Eşti un copil doar!
- Un copil care a trăit cât un matur în 10 vieţi!Nu ne despărţim definitiv, numai că
de aici plec să-l caut pe sensei Peng, cel mai bun prieten al tatei, pentru a mă învăţa
artele marţiale, în special, karate. După ce voi fi pregătită, voi începe lupta cu cei
care mi-au distrus familia. Tu, te rog, strânge informaţii, eşti un poliţist bun, ca să
ştim de unde să începem.
- Da, la ceea ce vrei să faci ,trebuie să ştii să te aperi.Nu ştim cu cine avem de a
face, dar va fi greu. Salută-l şi din partea mea, ne-a pregătit pe amândoi şi am
rămas prieteni buni încă din ziua în care i-am salvat viaţa atunci când căzuse în
mâinile unor asasini profesionişti.
Artur a studiat terenul, iar seara intrau în casa Karanei. La vederea tabloului de
pe perete în care părinţii ei îi îmbrăţişau , pe ea şi pe fratele ei, fericiţi, a simţit că
picioarele i se înmoaie, iar din ochi lacrimi amare au început să-i curgă fără să le
poată stăpâni.
- Plângi copile, oricât de tare ai încerca să fii, nu poţi ,aşa am făcut şi eu când am
văzut familia ta moartă.
- E ultima dată când mai plâng până e gata misiunea…voi plânge atunci în voie. Hai
la mansardă, acolo e seiful. Karana deschide seiful, care era gol, dar găseşte un
bileţel pus deasupra lui în care se vedea scris cu litere mari,”pentru Artur”.
Deschide nerăbdător biletul şi citeşte:
“Dacă citeşti acest bilet, înseamnă că eu sunt mort. Ai grijă de familia mea.Am
depistat o reţea încâlcită de trafic de organe vii, mai ales de copii, fără familii sau
9

din familii sărace. Sunt implicaţi mulţi, şeful poliţiei, agenţi, politicieni ,totul e să
ajungi la senatorul Velin.
- Velin? Nenorocitul care apare zilnic la televizor şi se autointitulează părintele
copiilor săraci şi orfani? Nemernicul, am să-i... dar deodată se aude ţipătul Karanei,
însă nu apucă să ridică privirea, căci se trezeşte cu o lovitură în cap, care-l pune la
pământ.În timpul căderii o vede pe Karana într-o baltă de sânge, apoi totul devine
întuneric.
10

CAPITOLUL 2
După un timp se trezeşte, cineva stropindu-l cu apă.
Deschide ochii, Karana îl îmbrăţişează bucuroasă, iar cineva “rânjea” la el… era
Motanul, care i-a salvat viaţa.
- Mă bucur că ţi-ai revenit, dar mai ales că această domnişoară nu a păţit nimic.
Datoria care am avut-o către tine, am plătit-o, dar asta nu înseamnă că nu am să te
ajut. Nu trebuie să-mi spui, bănuiesc că este fata lui Robert care a fost dată
dispărută, împreună cu mama ei.
- Motane, ar trebui să-ţi mulţumesc că ne-ai salvat viaţa, dar nu vreau să bănuiesc
că eşti implicat şi tu în treburi murdare, chiar nu aş vrea. Apoi vede balta de sânge
pe care o credea a Karanei şi privind mai atent, vede un cadavru.
- Nu sunt implicat în nimic … am fost pus de şeful meu să supraveghez casa în
speranţa că fetiţa şi soţia lui Robert se vor întoarce şi să nu le facă rău cineva.
- Ce s-a întâmplat?
- V-am văzut pe voi, fără să ştiu cine sunteţi şi v-am urmărit, apoi am văzut ce s-a
întâmplat şi când individul a vrut să o înjunghie pe fată, l-am ucis, deşi am vrut să-l
prind... Priveşte, îl cunoşti?
Artur îl priveşte, se uită la semne pe corp, iar pe umăr îi vede un tatuaj sub formă
de Floare de Crin.
- Din ce organizaţie face parte ăsta? De unde naiba a apărut, nu am mai văzut aşa
ceva! Motane, află despre acest simbol. Pentru mine, e prima dată când văd aşa
ceva.
- Şi pentru mine, voi încerca să aflu despre simbolul Florii de Crin. Ce ai de gând să
faci? Să anunţ şeful sau nu că fiica lui Robert trăieşte? De mama ei, ce ştii?
- Nu anunţa, sunt implicaţi mulţi în traficul de organe vii, până la senat, nu ştiu în
cine pot avea încredere, eşti singurul cu care pot discuta. Acum că ţi-ai plătit
datoria, de ce mă mai ajuţi? Mama fetei e moartă, o dată cu soţul ei.
-De ce? Ai uitat că fiul meu este la dezintoxicare din cauza drogurilor?
-Crezi că am să renunţ aşa de uşor la cei care se îmbogăţesc din droguri? Niciodată.
Am prins câţiva câini mici, dar vreau să ajung la cel mare, să-l fac să plătească
pentru toţi cei pe care i-a nenorocit.
- Bun venit în barca noastră, frate. Ţinem legătura… mă găseşti la Mela, dar prefer
să ne întâlnim în locuri din afara oraşului atunci când trebuie.
- Cu fata ce ai de gând să faci?
- Va pleca la sensei Peng, pentru a o pregăti în arte marţiale. Are o ambiţie de oţel
şi o dorinţă arzătoare de a-i pedepsi pe cei care i-au distrus familia.
- Contează şi pe mine, copile. Dacă este implicat senatorul Velin, e o luptă foarte
grea.
- Ai grijă ,Motane … să nu ajungă la familia ta dacă află că i-ai mirosit.
Motanul o îmbrăţişează pe Karana, spunându-i:
- Nu am fost prieten cu tatăl tău, dar ştiu că a fost un om foarte corect. Pregăteştete
bine, avem de dus o bătălie care este foarte grea.
11

Artur pleacă , împreună cu Karana, iar când ajung la Mela, o găsesc legată de un
scaun ,având căluş în gură. Mela încerca să-i facă semne, disperată, dar se aude o
voce.
- Predă-mi fata, Artur, şi te voi lăsa să trăieşti şi pe tine şi pe doctoriţă... numai dămi
fata.
- Ah!...vocea aceasta mi-e cunoscută, nu poate fi decât imbecilul de Tudor, care nu
ştie să deosebească binele de rău şi execută orbeşte orice îi cere şeful. Deci şi tu
eşti implicat. Oare de ce nu sunt surprins că ai închis cazul atât de repede? Dacă
vrei fata, vino şi o ia, după care-i spune Karanei să treacă în spatele său.
- Aş putea să vă ucid pe toţi trei, dar am primit ordin numai pentru fată, tu ştii că
eu respect ordinele... dă-mi fata.
- Vino şi o ia…
Tudor se apropie de el cu pistolul în mână şi il pune la tâmplă.
- Nu te-am plăcut niciodată, dar nu vreau să te ucid, şi dă să-l lovească cu patul
pistolului în cap, dar Artur, fulgerător ,îl loveşte cu capul in gură, iar într-o
fracţiune de secundă pistolul îi zboară din mână, după ce este lovit cu piciorul de
Karana.
- Frumoasă lovitură, puştoaico! Robert te-a învăţat?
- Nu, tu, nu mai ţii minte ? Apoi ridicând pistolul, ocheşte asupra lui Tudor.
- Normal ar trebui să-l omorâm, dacă pleacă, vor trimite alţii după noi.
- De acord, numai prima dată câteva întrebări. În funcţie de răspunsuri, vei trăi sau
muri.
Tudor tremura din tot corpul. De felul lui era un laş, doar cu arma în mână se
simţea puternic.
- Ce înseamnă simbolul Florii de Crin?
- O organizaţie criminală scoasă în afara legii, condusă de oameni de afaceri şi
politicieni, până la preşedenţie. Cei care au acet simbol trebuiau să facă ani mulţi
de puşcărie, dar au fost scoşi, fiind folosiţi la asasinate, răpiri, trafic de droguri şi de
organe. Să nu te pui cu ei, eşti mort, nu ai nici o şansă.
- Cine este implicat din poliţie? Unde este vârful piramidei?
- Sunt mulţi implicaţi, eu ştiu de şeful meu direct, care mi-a dat ordin să ucid fata, e
vorba de locotenentul Song, de şeful mare, nu ştiu.
- Cum m-ai găsit?
- Locotenentul Song ţi-a citit dosarul şi a văzut că Robert ţi-a fost partener, iar soţia
ta , Mela, e fostul medic legist, deci nu a fost greu să te găsească.
- De ce a trimis numai un agent şi nu mai mulţi?
- A crezut că după atâta inactivitate şi băutură nu poţi fi adversarul nimănui şi te
pot învinge uşor, la o adică, într-o confruntare în doi.
- Ce părere proastă are despre mine! Nu-l cunosc, dar am să-i fac o vizită. Cine a dat
ordin ca Robert şi familia lui să fie ucişi?
- Nu ştiu, nu mi-a spus nimeni...
- Voi afla... tu trebuie să mori, ştii că nu te pot lăsa în viaţă!
Tudor tremura din ce în ce mai tare şi o sudoare rece curgea pe chipul său. La
gândul ca va muri, o spaimă cumplită îi bloca raţiunea şi făcea ca inima să-i sară
din piept.
12

- Te rog, nu, am fost colegi,Artur, ticălosule, am executat doar ordine, iar fata nu-i
moartă, deci nu mă poţi omorî numai pentru ameninţare.Iartă-mă de această dată
şi promit că îmi dau demisia. Am familie, o mamă bolnavă şi un băieţel, pe care-l
cresc singur.
- Karana, ce zici? De tine depinde dacă trăieşte sau nu.
- Tata m-a învăţat că cel pe care nu-l laşi să moară, nu te va lăsa să trăieşti, dar mă
gândesc că are un copil... când mă văd pe mine fără părinţi, e al naibii de dureros.
Să-l lăsăm să trăiască, poate ne ajută într-o zi dacă are mândria de poliţist, cum
spunea tatăl meu.
- Ai auzit, Tudore? Îţi dăm drumul, dar riscăm... trebuie să fugim de aici, altfel
suntem morţi. Dacă ai un pic de mândrie, faţa de tine si familia ta, ar trebui să taci
şi să spui că nu ai găsit-o. Ce vei spune copilului tău despre faptul că ai fost un
poliţist corupt? Cum îl vei privi în ochi? Să nu te gândeşti că rămâne mic o viaţă!
Din ochii lui Tudor au curs lacrimi ,cu gândul că într-o zi propriul copil îl va
judeca.
- Vă jur pe viaţa copilului meu că nu voi spune nimic... din contra, te voi ajuta Artur
să-i prinzi şi pe cei care ţi-au înscenat faza cu drogurile si pe cei care l-au omorât
pe Robert. M-am făcut poliţist, o tradiţie în familie, şi acum îmi dau seama că am
pătat onoarea hainei, dar mai ales a tatei.
- Mă încred în tine, deşi poate greşesc, dar să nu uiţi că această fată ţi-a salvat viaţa.
- Nu am să uit niciodată şi am să te ajut, indiferent cum.
- În bătălia pe care am să o duc, am nevoie de toţi colegii care nu sunt implicaţi şi,
sigur, sunt destui.
Tudor pleacă, iar Artur zice către Mela:
- Îmi pare rău că trebuie să te muţi din casa ta, dar trebuie să plecăm.
- Ai uitat că sunt şi medic psiholog? Nu va trăda, nu-ţi fă griji, pentru el onoarea faţă
de copilul lui şi mai ales faţă de tată, îl va face să nu spună nimic. Pentru liniştea
noastră, hai să pândim din casa vecinilor, ei sunt plecaţi, iar cheia mi-au lăsat-o
mie, să vedem ce se întâmplă.
Artur a stat de pază toată noaptea,iar ele au adormit.Din fericire, nu s-a întâmplat
nimic.
A doua zi ,sună Motanul.
- Artur, am primit ordin de la locotenent Song să găsesc fetiţa, chipurile pentru
anchetă, pe Tudor retrăgându-l, spunând că nu-i bun la nimic. Stai liniştit, mi-a
povestit totul, e de al nostru, sunt surprins că l-ai adus pe drumul bun, dar mă
bucur. E cam înfumurat de felul lui, dar nu-i băiat rău.
- Cât de curând am să-i fac o vizită locotenentului Song... abia aştept să-l cunosc.
Mulţumesc pentru informaţie, Motane.
După ce mai stau de vorbă, zice către Karana:
- E timpul să plecăm la sensei Peng, e departe,doar nu crezi că am să te las singură!
L-am ascuns pe muntele Sonomo... nimeni nu bănuieşte că simpaticul bătrânel este
campion mondial la karate.
Karana îl priveşte uimită.
-Chiar vii cu mine?
-Până în iad,Karana, dacă trebuie, să nu te îndoieşti niciodată!
13

-Vezi de ce te iubesc ,Artur, chiar mai mult decât pe tatăl meu,pentru că
întotdeauna ai fost lângă mine, în orice, de parcă aş fi fost fata ta!
Artur şi Mela se privesc, zâmbind misterios.
Karana îşi ea rămas bun de la Mela cu lacrimi în ochi.
- Mulţumesc frumos, Mela, pentru că m-ai salvat. Nu am să uit niciodată ce ai făcut
pentru mine şi într-o zi am să mă revanşez.Mulţumesc şi pentru iubirea ta ,pe care
mi-o dai de ani de zile.Întotdeauna vei fi ca o mamă pentru mine!
-Cea mai frumoasă revanşă este să-i prinzi şi să-i pedepseşti pe cei care ţi-au
distrus familia! Dacă mâna legii e coruptă, fă-ţi singură dreptate,asta e lumea în
care trăim!Iar Artur, după cum îl ştiu, când e vorba de tine, va înfrunta iadul ca ca
să-ţi aducă din nou zâmbetul pe faţă,iar pentru mine vei veşnic fata mea!
- Ştiu,iar de trăit, trăiesc datorită vouă.Roagă-te pentru mine,Mela...dar nu mai
apucă să-şi termine vorba că
deodată se aude o bubuitură puternică şi casa este cuprinsă de flăcări, sărind în
aer. Artur se apleacă fulgerător asupra Karanei, protejând-o cu trupul lui,după ce
cu piciorul o loveşte pe Mela,ajungând toţi la podea. Afară, mai mulţi bărbaţi
înarmaţi, purtând semnul Florii de Crin, plecau către o maşină, după ce şi-au dat
seama că nimeni nu putea scăpa cu viaţă după ce au tras cu agheul.
Spre norocul lor,Artur,Karana şi Mela, vorbeau în cea mai mică cameră, iar grenada
antitanc a fost trasă în living, unde au fost văzuţi prima dată,urmăriţi o perioadă
cu un binoclu, însă fără să vadă că ei s-au mutat în altă cameră.
Plini de funingine, înecaţi în fum şi ameţiţi ,au reuşit să iasă afară, dar o ploaie de
gloanţe s-au abătut asupra lor, făcându-i să se arunce la pământ. În câteva secunde
însă ucigaşii cad răpuşi de gloanţele cuiva, care i-a împuşcat din spate.
- Am ajuns la timp, aşa-i?
Când îl privesc, era Tudor, care le-a întins mâna să se ridice.
14

CAPITOLUL 3
- La timp, Tudore, dar de unde ai ştiut?
- L-am urmărit pe locotenentul Song şi am văzut că s-a întâlnit cu cei care poartă
simbolul Florii de Crin. La început nu mi-am dat seama despre ce-i vorba, dar m-
am gândit că poate au ajuns la voi şi am... avut dreptate.
- Întotdeauna ai fost un imbecil, Tudore, încet la gândire, dar mulţumesc că ne-ai
salvat.Ţi-ai spălat toate păcatele faţă de noi, nu neapărat faţă de mine ,cât faţă de
acest copil! E o luptă grea, te-ai dovedit că eşti de folos, dar dacă te retragi, nu se
supără nimeni.Trebuie să fii atent, ei nu iartă nimic.
- Nici vorbă!... Onoarea tatei şi a copilului meu mă face să lupt... dacă tata ar bănui
măcar o secundă că eram cât pe ce să-i pătez onoarea, s-ar fi răsucit în mormânt
sau poate ieşea să mă împuşte...deşi pensionar, l-ai prins în viaţă , ştii ce mult a
respectat onoarea de poliţist...îţi mulţumesc că mi-ai deschis ochii ,acum ştiu care
mi-e locul şi ce vreau. Dacă nu aveţi unde sta, haideţi la mine.
- Nu-i nevoie, îmi pare rău de Mela că a rămas aproape fără casă, dar va merge la
casa noastră... eu plec să o duc pe Karana într-un loc unde nu o va găsi nimeni.
Aşteaptă-mă, Tudore, mă voi întoarce, iar lupta va fi cruntă. Strânge informaţii
,alături de Motanul, vom avea nevoie de ele.
După ce şi-au luat rămas bun, Artur şi Karana au plecat spre muntele Sonomo.
- Karana, să fii atentă, nu am scăpat de pericole, inamicul pândeşte din umbră şi nu
ştim cine este.
Au plecat cu maşina, atenţi de a nu fi urmăriţi, iar într-un sătuc de la poalele
munţilor au ascuns maşina.După câţiva kilometri de mers pe jos au ajuns la cabana
în care era ascuns sensei.La vederea lor, rămâne foarte surprins , dar şi foarte
bucuros că-l vede pe Artur, apoi văzând-o şi pe Karana, se întristează.
- Karana, dacă eşti aici, tatăl tău e mort, aşa-i? Am să te învăţ multe stiluri de arte
marţiale şi am să te pregătesc pentru lupta pe care o duci, pentru că în lumea în
care păşeşti, nu trebuie să ai milă sau sentimente. E o luptă în care supravieţuieşte
numai cel puternic. Artur, mă bucur că te văd, dar să ai grijă, atât timp cât eu
trăiesc, niciodată nu vei fi în siguranţă.
- Ştiu, dar nu contează, sensei...Nu sunt fricos şi nu-mi pare rău că te-am salvat,doar
te rog să ai grijă de ea, atât timp cât va sta aici.
Karana îşi ia rămas bun de la el cu lacrimi în ochi, rugându-l să fie atent pe drumul
de întoarcere.
- Mă voi întoarce într-o zi, Artur, tu rămâi doar în viaţă... va fi o luptă groaznică în
care vom fi învingători, credinţa în dreptate mă face să gândesc aşa.Dar, prin
plecarea ta se rupe o parte din sufletul meu, te rog,nu cumva să păţeşti ceva, n-aş
suporta să-mi pierd doi taţi!
-Puştoaico, într-o zi vom duce flori la mormântul părinţilor tăi şi a fratelui tău
,împreună, şi ei ne vor zâmbi,fericiţi că s-a făcut dreptate.Ai încredere în
mine,chiar dacă voi muri, pentru tine mă voi întoarce din morţi să facem
dreptate.Nu suntem răzbunători, noi luptăm în numele dreptăţii!Se
15

îmbrăţişează,iar la cât de dur era Artur,sensei i-a văzut lacrimi în ochi şi a
zâmbit...era dur pe dinafară, dar un suflet de copil, în interior.
Karana rămâne pe munte, iar Artur se întoarce acasă. Când intră în casă, este
trântit la pământ, surprinzător,iar cineva îl sufoca cu o pungă de plastic, pe care i-a
pus-o pe faţă.. se zbate pentru câteva secunde,apoi îşi pierde cunoştinţa.. Când se
trezeşte, se vede legat pe un scaun,într-un loc necunoscut, iar 5 indivizi rânjeau la
el.
- Să mă prezint... sunt locotenentul... Song , spune-mi unde e fata şi scapi cu viaţă .
- În sfârşit am ocazia să-l cunosc pe vestitul locotenent Song! Locotenente ştii de ce
am rezistat în poliţie peste 20 de ani?
- De ce?
- Pentru că nu am avut încredere în nimeni, niciodată. Nici Karana nu te-ar crede,
darămite eu. Dacă-ţi spun, mă omori.. aşa aş face şi eu. Am altă idee, te duc la ea. Ce
zici?
- Mă crezi prost?
- Nu, doar un imbecil care s-a murdărit pe mâini , pentru oase.Tu crezi că după ce
termini cu noi,vei fi în siguranţă? Floarea de Crin nu lasă în urmă decât
cadavre,atât a prietenelor cât şi a duşmanilor.Eşti un idiot care nu vede decât la un
metru în faţa lui!
- Nenorocitule şi-l loveşte cu pumnul in faţă,crăpându-i buza.
- Atât poţi? Dezleagă-mă şi hai la o luptă, ca între bărbaţi, dar numai eu cu tine, nu
cele 4 gorile, una mai urâtă decât alta. Ce urâţi sunteţi, maimuţe adevărate, locul
vostru e în junglă... pariez că pe cât sunteţi de urâţi,pe atât sunteţi şi de proşti, nici
nu-i de mirare, doar sunteţi gorilele coruptului Song!Spuneţi că nu-i aşa?Punem
pariu?Iar vocea lui era atât de batjocoritoare,că se auzea până la cer!
Artur i-a enervat la culme şi atunci unul se apropie ameninţător de el şi îl loveşte
aşa de puternic, încât răstoarnă cu tot cu scaun.. .de fapt acesta a fost şi scopul...
văzuse o brichetă şi nu avea cum să ajungă la ea ,decât dacă-l răsturnau, ceea ce s-
a şi întâmplat. S-a prefăcut leşinat câtva timp, suficient ca să-şi ardă funia,
eliberându-şi mâinile.
- Atât poţi ,nenorocitule!.. numai gura e de tine, ai leşinat dintr-o singură lovitură şi
se apleacă asupra lui, încercând să-l facă a reveni în simţuri ,dar Artur îl loveşte cu
pumnul în gură, făcându-l să scuipe sânge,spre uluiala celui în cauză... Până să se
dezmetecească, avea şi picioarele eliberate.
După care aruncă bricheta aprinsă într-un loc în care a văzut scurgeri de
petrol,focul ţăşnind instantaneu,toate privirile îndreptându-se către foc.Artur
încearcă să fugă,dar unul dă să-l lovească cu un cuţit, dar piciorul lui îi zboară
cuţitul din mână, iar următoare lovitură era în capul agresorului, care cade la
pământ.Focul crează panică,iar Artur se gândeşte că n-ar fi rău să-l prindă pe
Song.
- Veniţi maimuţelor, haide locotenente, javră spurcată, cu suflet de diavol...
Locotenentul trage, dar Artur se apleacă , iar cu piciorul loveşte o sticlă de plastic
plină cu apă,care sare direct în testiculele locotenentului , care urlă de durere,
scăpând arma. Artur îl prinde, dezarmându-l, şi spune:
- Aruncaţi armele, altfel moare.
16

Ei se codeau...
- Aruncaţi-le, imbecililor, că mă omoară. Cine naiba m-a pus să vin cu voi , cei din
organizaţia Florii de Crin, şi nu am venit cu adevăraţii mei poliţiştii mei! Cei patru
aruncă armele ,iar Artur îl pune pe Song să-i lege, ceea ce şi făcu , sub privirile lor,
pline de ură.
- Acum locotenente, dacă vrei să trăieşti, vreau să-mi spui cine sunt cei care l-au
omorât pe Robert şi de ce.
- Nu pot, iartă-mă, îmi omoară familia.
- Eşti mort oricum ai da-o... vreau un nume...
- Nu ştiu cum trec toate, dar sus e senatorul Velin, aşa mi-a spus căpitanul Tarun .
- Acum trebuie să mori...
- Dar mi-ai promis...
- Nu te pot lăsa în viaţa, doar ştii.. .şi îndreptă arma către el, încercând să-l sperie,
dar atunci o ploaie de gloanţe se abate asupra lui şi Artur cade într-o baie de
sânge.
- Ai crăpat javră, deşi m-ai vrut pe mine mort! O voi găsi pe Karana şi fără tine...
apoi întorcându-se spre unul din acoliţii săi, spune:
- Ascunde-i droguri în casă, când poliţia va veni, să creadă că-i traficant de
droguri,mai ales că-i recidivist.. am să-i raportez şefului că o parte a misiunii e
îndeplinită, Artur e mort.
După ce îi pun droguri în toată casa, sună la poliţie, dar când poliţia apare,
cadavrul nu mai era, cu atât mai puţin urme de lupte. Crezând că cineva a făcut o
glumă pe seama lor, poliţia pleacă... Dintr-o maşină, la o distanţa mică de casă,
cineva privea la ei, după ce i-a acordat primul ajutor. Din nefericire, gloanţele i-au
atins organele vitale şi lui Artur îi trebuia mult timp, până se va vindeca.
Persoana care l-a salvat era o fată îmbrăcată în negru, iar faţa o avea acoperită...
Când Artur a deschis ochii, o întreabă cine este.
- Sunt Înger Tăcut.Poţi să-i spui aşa sau Edana, nu contează.O priveşte convins că a
mai auzit undeva această voce şi cade într-un somn adânc, de fapt, în comă,din
care se trezeşte abia după doi ani , aflându-se într-un loc necunoscut, dintr-un
oraş necunoscut.Se uită în stânga şi în dreapta ,dar nu vede pe nimeni... când aude
o voce:
-În sfârşit,te-ai trezit!Mă bucur enorm de mult!
-Cine eşti? Unde sunt? Apoi îşi aduce aminte că acea voce l-a salvat.
-Tu eşti cea care m-a salvat,Edana!De ce nu-ţi arăţi chipul?Suntem prieteni.
-Nu pot,am faţa desfigurată, nu vreau să mă vadă nimeni aşa, iar în vocea ei se
simţea plânsul.
-Îmi pare rău,dar pentru mine nu contează,dar îţi respect hotârârea, cu speranţa că
într-o zi vei înţelege că nu chipul ,ci sufletul îl face urât pe un om.
-Şi eu sper că după ce vom face dreptate , în lupta pe care o purtăm, nu va mai
conta cum arăt şi atunci vei vedea cine sunt,Artur!
.
Au trecut aproape trei ani de când Karana era eleva lui sensei Peng. Într-o zi , îi
spune:
17

- Azi m-ai învins, nu mai am ce te învăţa.. ştiu că eşti nerăbdătoare să începi lupta
cu cei care ţi-au omorât părinţii si pe Artur.Ca să poţi distruge un inamic puternic,
trebuie să intri în interiorul lui. Eşti foarte capabilă, isteaţa şi vei reuşi, dar să fii tot
timpul precaută şi să nu ai încredere in nimeni, altfel eşti moartă. Pentru că tatăl
tău şi cu Artur m-au salvat, eu m-am revanşat ,ajutându-te, dar misiunea mea nu-i
gata.Pe strada Misiori,din centrul capitalei este un bar care se numeşte Afară Din
Iad, acolo îi vei găsi pe cei din organizaţia Flori de Crin, cei care lucrează pentru
oameni de afaceri şi politicieni. Parola de intrare este “stigmaţii”. Intră si
provoacă-l la luptă pe Pinguinul, dacă-l învingi, vei reuşi să intri în inima
organizaţiei, iar dacă pierzi, eşti moartă.
- Voi învinge... pentru dreptate!
Îşi ia rămas bun de la sensei, mulţumindu-i pentru tot, si pleacă, cu speranţa şi
hotărârea de a face dreptate.În cei trei ani de antrenamente, a învăţat să-şi
stăpânească emoţiile,dar mai ales, frica.Numai gândul că într-o zi îşi va face părinţii
, fratele ,cumnata şi pe Artur să fie mândri de ea, îi aducea un zâmbet pe faţă,când
sufletul îi era zdrobit de durere.
Ajungând la localul respectiv,uşa i se deschide, după ce i s-a cerut parola şi Karana
întră.Era îmbrăcată in negru, cu faţa acoperită.La vederea ei, toate armele s-au
îndreptat către ea.
-Scoate-ţi masca, dacă vrei să trăieşti, îi spune cineva din grup.
- Voi trăi, indiferent dacă-mi scot sau nu masca, răspunde ea,cu o voce de bărbat.
Pinguinule, eşti un om mort! Am venit să mă răzbun pentru că mi-ai bătut cel mai
bun prieten,iar pentru mine,prietenia este sfântă... dacă nu eşti laş, ieşi în faţă.
Toţi au început să râdă, iar în faţă iese o namilă de om de aproape 2 m înălţime, şi
cam 120 kg, un pachet de muşchi.La vederea lui ,Karana se sperie, dar apoi îşi
aduce aminte vorbele senseiului:
“Nu gabaritul face diferenţa într-o luptă, ci iuţeala şi factorul surpriză” şi într-o
clipă este lângă el, lovindu-l cu piciorul în cap, după ce face o piruetă prin aer, iar
cu celălalt picior, în care ,în talpa cizmei, avea un pumnal tip lamă , îl înjunghie în
inimă.Nu apucă să schiţeze nici un gest şi Pinguinul cade la pământ.
Întreaga asistenţă rămâne şocată de desfăşurarea evenimentelor, apoi toţi o
aplaudă, fără să ştie cine este. Pentru ei conta numai vitejia.
Karana dă să plece, când aude o voce:
- Nu poţi pleca când vrei!... Ai ucis unul de al nostru, deci compensarea va fi să-I iei
locul. Cel care-i vorbea, era şeful organizaţiei,Ruhan.
Ruhan era un bărbat brunet ,avea vreo 29 de de ani, înalt ,cam 1,85 m, un chip de
înger, dar suflet de demon.
- Scoate-ţi masca! Karana îşi scoate masca , aruncă aparatul din gură care-i schimba
vocea în voce de bărbat,iar la vederea ei Ruhan tresare, o amintire vagă revenea în
mintea sa, spunându-şi că a mai văzut undeva acest chip, dar negăsind unde, îşi
zice că s-a înşelat.
Membrii organizaţiei ,văzând că persoana care l-a învins pe Piguinul este o fată,au
amuţit, arătându-i un mare respect.
- Cum te cheamă?
-De ce, te-ai îndrăgostit de mine?
18

-Poate, nu se ştie niciodată.
- Înger răzbunător.
-Vreau un nume.
-Luana.
-Numele lunii! Nici nu-i de mirare la cât de frumoasă eşti!....minunat de frumoasă,
privind-o cu ochii strălucind.
-Ştiu,mulţi care mi-au spus-o, cu privirea numai pe corpul meu,au făcut contact cu
pământul!Tu eşti sincer, ţi-au strălucit ochii,deci mă vezi frumoasă!
Karana, în cei 3 ani cât a fost la pregătire, s-a făcut de o frumuseţe răpitoare, doar
tristeţea din ochii ei făcea să-i mai pălească din frumuseţe. Avea 23 de ani, înaltă
de 1.72 m, ochi negri, o faţă rotundă, minunat de frumoasă, iar privirea ei, deşi
tristă, atrăgea ca un magnet. Făcând atâta sport, avea un corp de vis, visul fiecărui
bărbat, atunci când o întâlnea ! O poveste tragică i-a transformat viaţa,dar natura
a înzestrat-o cu o frumuseţe răpitoare. O sorbeau toţi din ochi, admirând-o, iar
femeile din sânul organizaţiei deja o urau!
19

CAPITOLUL 4
- Înger răzbunător? Ce nume e acesta?
- E numele cu care mă voi răzbuna pe cei care fac rău prietenilor mei sau mie, nu
mă interesează cine este. Tu... cine eşti?
- Sunt Ruhan, şeful acestei organizaţii. De unde ai avut parola?
- Sunt una de-a voastră, fac parte din aceiaşi organizaţie, e firesc să ştiu parola!
- Poate eşti poliţistă, nu scapi cu viaţă!.
- Ruhan, eu dacă sunt poliţistă, tu înseamnă că eşti ministrul justiţiei!
La vorbele Karanei, toţi au început să râdă.
- Băieţi, cred că avem un spion printre noi, şi atunci armele s-au îndreptat asupra
ei.
- Vreau să-ţi văd semnul, zice Ruhan, şi dă să-i dezvelească umărul, dar Karana îl
pune la pământ, punându-se cu genunchii pe pieptul lui , iar la gat îi pune un cuţit.
- Cei care nu mă respectă, îşi caută singuri moartea. Cine mă poate opri să nu te
omor?
-Ai un umăr superb,iar furia din ochii tăi mă încântă, te face şi mai frumoasă!Deja
m-ai omorât cu frumoşii tăi ochi! Asta e poziţia care-ţi place... tu ...deasupra?
Karana zâmbi, furia dispărându-i.
-Vezi să nu te îneci în ochii mei, nu am să te salvez!Cât despre poziţie, moartea
poate veni din orice poziţie, chiar şi în culmea fericirii, fiind.Nu contează ce poziţie
preferi, contează cui o ceri!
-Cine ştie, poate într-o zi vei fi portul salvator al corabiei lovită de furtună!Poţi să
iei ,te rog, cuţitul de la gâtul meu? Nu de alta, dar nu vreau ca oamenii mei să-ţi
rănească frumosul chip. Cât despre faptul să mă omori, pe bune, cum crezi că vei
scăpa vie de aici?
- Simplu, pentru că sunt protejata senatorului Velin.
La auzul numelui Velin, toţi au lăsat armele jos.
Karana se ridică şi-i întinde mana lui Ruhan.
- Ruhan, uite semnul, dacă mă rugai frumos, normal că toate acestea nu-şi mai
aveau rostul.
Karana îşi desface umărul stâng şi frumoasa Floare de Crin era desenată acolo
parcă de când lumea.
- Îmi cer scuze, dar am primit informaţii că poliţia va încerca să se strecoare în
organizaţia noastră, spune Ruhan.Esti cea mai frumoasă Floare de Crin pe care am
văzut-o vreodată şi aici nu-i vorba de simbol!
-Ce primire poţi face unei necunoscute!Crezi că toate fetele care vin în sânul
organizaţiei trebuie să treacă prin patul tău,dar eu sunt...Luana, ţine minte acest
nume,eu n-am inimă!
- Deja numele tău s-a tipărit în inima mea, iar de uitat, niciodată n-am să-l uit!
Karana zâmbi, nici ea nu ştia de ce,apoi spune:
-Să uităm incidentul… prieteni?
- Pentru totdeauna, dar pentru mine vei fi mai mult decât o prietenă, vei fi luna
care-mi luminează drumul întunecat al nopţii....privind-o cu ochii strălucind!
20

Cu aceiaşi ochi, dar strălucind de ură, la auzul vorbelor lui Ruhan, o privea o fată
din organizaţie, Noela.Era fosta iubită a lui Ruhan, care a fost părăsită de el, dar ea
încă îl iubea!
Noela era o fată de vreo 25 de ani, brunetă, păr scurt,înaltă de 1,75 m,cu faţa
rotundă,foarte frumoasă, şi cu un zâmbet superb,deşi zâmbea foarte puţin.Avea
picioare lungi, frumoase,un corp minunat, şi era o luptătoare foarte bună,ştiind
multe stiluri de arte marţiale, chiar şi box.
Karana avea o stăpânire de sine fantastică, iar cei trei ani de pregătire în mai multe
stiluri de arte marţiale, o făceau să nu-i fie teamă de nimic, dar o făcea să
gândească totul la rece şi să ia decizii rapide.Zâmbi în sinea ei , mulţumită că ideea
inteligentă a lui sensei de a-i tatua Floarea de Crin, s-a dovedit de bun augur.
-Înger răzbunător, Luana, de ce ai acest nume?
-Eram în clasa a 4 a şi un coleg mi-a bătut cea mai bună prietenă… am vrut să-i
smulg părul din cap, dar i-am rupt o ureche… de atunci prietenii mei mi-au pus
numele de Înger Răzbunător.
- Ai familie?
- Nu am nimic… ştiu să lupt ,iar pentru mine onoarea e totul!
Ruhan zâmbi... O plăcea, era cu totul deosebită faţă de alte fete pe care le-a
cunoscut.
- Cum ai ajuns la închisoare?
- I-am crăpat unuia capul!... Mi-a pus mâna pe fund fără permisiune, nu am vrut,
dar l-am lovit prea tare cu sticla în cap şi a murit… am primit ani mulţi ani ,ca şi
voi, dar apoi am fost scoasă din închisoare şi mi s-a dat şansa să fac parte din
această organizaţie.Iar pe de altă parte, dacă nu ajungeam aici, nu aveai nici o şansă
să cunoşti o femeie ca mine, îi spune ea,cu privirea veselă.
-Ce modestă eşti, îi răspunde, ironic!Îl cunoşti personal pe Velin?
- Ruhan, nimeni nu ajunge la Velin, personal, e prea puternic, dar pe mine nu mă
interesează nimic, sunt bucuroasă că nu sunt închisă. Gata cu interogatoriul? îl
întreabă,zâmbind.
- Da.
- Mă bucur. Vreau ceva acţiune, ceva de bun venit.. Avem aşa ceva ? Pinguinul prea
uşor a căzut, vreau mai mult.
-O acţiune...în doi,Luana?Sunt singur şi disponibil!
-Ai vrea tu, dar visează, nu te costă nimic.
Ruhan zâmbi.O plăcea enorm,simţinând că nu a mai cunoscut niciodată o fată ca
ea.
- Avem... cineva ne-a invadat teritoriul cu droguri false şi clienţii sunt supăraţi..
Am aflat unde stă...să mergem să-i facem o vizită. Are doar vreo 20 de oameni…
cred că noi doi suntem destui.
- Să mergem, nici nu m-am încălzit.Vreau să văd, eşti şi la luptă tot aşa de bun, ca la
declaraţiile de dragoste!?
Ruhah o ia pe Karana şi împreună cu încă 5 oameni, pleacă într-un cartier rău
famat, care gemea de prostituate şi drogaţi. Opreşte în faţa unui hotel modest şi
bine dispuşi, râzând şi glumind , iau liftul , ajungând la etajul 9,unde Ruhan bate
la o uşă.
21

Îi deschide un bărbat care ,după privire, se vedea că-i drogat, întrebându-l pe cine
caută.
-Nu caut pe nimeni,am venit să privesc la moartea voastră,moarte adusă de această
fată, care nu are chip.
Drogatul priveşte la ea şi a început să râdă ,iar ei năvălesc înăuntru, după ce
Karana l-a lovit cu piciorul în faţă, lăsându-l lat.
Când intră în cameră, vreo 20 de pistoale erau îndreptate asupra lor.
- Ai venit la moarte, ca mielul la tăiere, Ruhan, îi spune şeful drogatului.
- Nu, am venit să văd moartea voastră… nu trebuia să-mi invadezi teritoriile cu
droguri false, noi lucrăm numai cu marfă originală.Pentru asta vei plăti cu viaţa!
Apoi ,întorcându-se spre Karana, continuă:
- Înger Răzbunător, au arme. Ce putem face?
-Să ne încălzim puţin, să vedem dacă sunt luptători sau numai drogaţi.
Şeful lor se infurie,făcându-le semn oamenilor săi să stea pe loc, şi, venind către
Karana, îi zice:
-Când vei fi moartă, îmi va plăcea să-ţi scot masca, ca să-ţi văd chipul, să ţin minte
pe cine am ucis azi şi încearcă să o lovească cu un cuţit,dar ea îi prinde
mâna,strângând-o până scapă cuţitul , după care îl loveşte în stomac cu
genunchiul, făcându-l să simtă lovitura din plin.Furios,scoate pistolul să tragă,dar
ea îl loveşte cu piciorul,apoi sare în aer, iar cu pumnalul ,tip lamă, din pantofi, îl
loveşte în cap, acesta murind pe loc.
- Dacă vreţi să trăiţi, lăsaţi armele!... voi aţi executat ordinele.. nu am nimic cu
voi,strigă Ruhan.
Ceea ce au văzut, i-au înspăimântat.Totul se petrecuse într-un timp foarte scurt, iar
seful lor , cel care, într-o luptă corp la corp, se bătea cu 5-6 o dată, fusese omorât
de o fată.Frica a pus stăpânire pe ei ,simţinând că nu se pot pune cu ea şi au
aruncat armele.
- Mai aveţi droguri false? întreabă Ruhan.
- Da, răspunde unul
- Distrugeţi-le şi veniţi la mine. Veţi fi distribuitorii mei şi veţi câştiga si bani.
-Mulţumim,şefule,strigă ei în glas.
Ruhan o privea admirativ pe Karana.
-Luana, eşti tare!
-Ţi-am făcut munca murdară şi nu ai schiţat un gest să mă aperi!... Mai spui că-ţi
plac ochii mei!
-Dacă nu ai avut nevoie!Pe de altă parte, ai vrut acţiune, ţi-am dat...iar ochii tăi mă
înebunesc!
-N-ai vrea să-i vezi când aruncă flăcări,atunci ...ard!
-Da,scânteile lor mi-au aprins şi mie inima,Luana!
Karana zâmbi... se simţea bine în preajma lui,dar învăţase că nu trebuie să aibă
încredere în nimeni,având o misiune de îndeplinit.Dar inima îi vorbea în altă
limbă!
Karana a început să le câştige încrederea din ce mai mult, iar Ruhan a început să se
îndrăgostească din ce în ce mai tare de ea.
22

Faptul că avea sentimente puternice pentru ea, o bucura foarte tare,totul făcând
parte din plan.Se gândea că fiind lângă el, putea ajunge departe şi poate afla despre
cei care i-au omorât familia, dar Ruhan nu-i era indiferent,deşi mintea îi spunea
altceva!
-Luana, eşti invitata mea de onoare diseară .Vei face cunoştinţă cu o lume la care
nu ai visat niciodată, îi spune Ruhan, într-o zi.
-Ce frumos, invitată de onoare! Cu cine? Unde?
- Aşteaptă şi ai să vezi, apoi către bandă:
- Băieţi sunteţi liberi... ne vedem mâine... în seara asta nu am nimic pentru voi.
În restaurantul unui hotel de lux ,se adunase lume bună: oameni de afaceri,
poliţişti, primarul oraşului ,presa şi televiziunea.
- Ruhan, dar ce sărbătoresc aceştia?
- Inaugurarea acestui hotel, a unui om foarte potent, financiar.
- Dar cine este?
- Nu stiu nici eu.Ceea ce ştiu este că şeful organizaţiei Florii de Crin este invitat la
asemenea evenimente, dar eu mi-am călcat pe inimă şi te-am luat şi pe tine, deşi nu
am voie să vin însoţit, iar ca să-ţi răspund la întrebare, nu stiu, nu ni se spune şi nu
am primit nici o misiune.
- De ce m-ai adus? De ce ţi-ai călcat pe inimă? Te rog ,spune-mi, şi îl privea cu o
privire atât de seducătoare , încât Ruhan simţea că arde la foc mare.Chiar îţi place
de mine?
- De ce? Nu ţi-ai dat seama, încă? Te iubesc,Luana! M-am îndrăgostit de tine din
prima zi!Eşti deosebită, n-am mai cunoscut nici o fată ca tine!Te iubesc şi sunt
fericit că te-am cunoscut!
Karana este încântată de declaraţia lui de dragoste şi îşi dă seama că este
sincer.Dintr-o dată se întristează:ştia că dragostea nu făcea parte din viaţa ei, nu
acum ,când singurul gând era prinderea şi pedepsirea asasinilor.
- Îmi pare rău Ruhan, nu m-am gândit, dar eşti tipul de om pe care-l plac, pentru că
eşti de cuvânt si îţi respecţi vorbele… dar altceva nu simt pentru tine, de fapt nici
nu stiu, căci nu m-am întrebat niciodată.Cum poţi fi fericit când suntem înconjuraţi
de moarte la tot pasul?!
-Tocmai de aceea,Luana! În meseria noastră putem muri în fiecare clipă, dar asta
nu înseamnă că frica mă opreşte să fiu fericit,iar de când ai apărut tu, simt că
plutesc!Te iubesc!
Îl privea cu gura căscată.Nu ştia dacă să-l strângă în braţe, pentru vorbele lui, sau
să-l considere nebun.
-Îngroapă-ţi dragostea în inimă,Ruhan,eu nu simt nimic,te consider doar prieten.
Nu mi-ai spus cum de ai ajuns la închisoare.
- Nu vreau să vorbesc despre asta, îi spune ,dintr-o dată,trist. Privirea lui era tristă
la gândul că ea nu simte la fel.Replicile ei, ironice sau amuzante, mai mult îl
apropiau de ea, decât să-l îndepărteze,dar acum se simţea trist, deşi ea nu l-a
încurajat niciodată.
- Eşti frumoasă şi deosebită, ai devenit omul meu de încredere, dar să nu ai
încredere în nimeni, nici in mine, pentru că noi suntem stigmatizaţi de societate si
la o adică,la un eşec, ajungem din nou după gratii , dar mai nou, morţi.
23

-Nici în tine?!Deci îmi faci complimente false! De când eşti şef?
- De vreo 3 ani.Complimentele mele sunt sincere, te plac foarte mult, dar în poziţia
în care mă aflu,sunt situaţii în care trebuie să pedepseşti şi oamenii
dragi,Luana.Sper să nu mă pui niciodată în această situaţie.
-Ai putea , la o adică, să-mi faci rău dacă ţi-aş trăda încrederea?Priveşte-mă în ochi
şi spune-mi,iar privirea ei îi pătrundea până-n suflet.
-Să nu mă pui niciodată să aleg între tine şi datorie, Luana, pentru că sufletul meu
va muri dacă ai păţi ceva.
-Sper să nu te pun, iar când îmi voi ispăşi pedeapsa, vreau să uit tot ce am
trăit,poate mai puţin pe tine, o amintire luminoasă , dintr-un trecut întunecat!
Ruhan zâmbi, un zâmbet cald, tristeţea dispărându-i la vorbele că va face parte din
amintirile ei ,frumoase.
- Cum de ai ajuns aşa de tânăr, şef?
- Cel care a fost înaintea mea a ratat o misiune şi a fost ucis… am aflat mai târziu,
deşi pentru ceilalţi a fost dus înapoi să îşi ispăşească pedeapsa.Pe undeva tremur
şi eu, mi-e frică ca acea misiune sa nu fie reluată, cu toate că ,cel care-mi dă
ordinele ,mi-a spus să fiu liniştit că aceea fată e moartă.
Karana a tresărit ca muşcată de şarpe, dar pe chipul ei nu se citea nimic.Doar în
suflet avea ţurţuri de gheaţă.
- Nu înţeleg nimic, Ruhan.
- Nici nu ai cum.Să-ţi spun pe scurt... un poliţist , pe nume Robert,este ucis
împreună cu familia sa, dar fata lui scapă, iar faptul că nu a fost prinsă , i-a adus
moartea fostului şef. După cum mi-a spus şeful meu acea fată a murit într-un
incendiu, desi nimeni nu i-a găsit cadavrul.Toţi sunt convinşi că fata poliţistului, pe
nume Karana, este moartă,dar dacă nu ar fi aşa,eu ar trebui să continui munca
murdară a fostului şef.
Un tremur abia perceptibil s-a simţit pe chipul Karanei,dar a trecut la fel de
repede.Doar ura din suflet aproape că izbucnea ca un uragan,dar a avut stăpânirea
să o potolească, ştiind că ar costa-o viaţa, pe care nu punea mare preţ, însă gândul
că nu va apuca să facă dreptate o făcea să fie foarte precaută.
- Ce mult îi urăsc pe nemernicii de poliţişti!M-au închis, deşi eram minoră şi în
legitimă apărare, iar intenţia mea nu a fost să-l omor,dar legea lor m-a condamnat
la ani grei de temniţă.Sunt fericită când un poliţist este ucis, dar inima ei plângea
cu lacrimi de sânge,însă ştia că numai jucând teatru, putea să nu fie bănuită
niciodată de nimic.
Ruhan a început să râdă .
- Aşa gândesc şi eu, avem multe in comun.
-Mai multe decât crezi,Ruhan!
- Hai să dansăm.
Au dansat, iar când braţele lui i-au atins trupul, Ruhan simţea furnicături prin tot
stomacul. O plăcea, simţea sentimente puternice pentru ea, dar ştia că la fel de
rapid ar omorâ-o dacă ar fi o trădătoare,chiar dacă îşi omora şi sufletul. Pentru el
organizaţia era totul.
Dar acest gând a trecut repede şi lipiţi unul de altul, ochii le străluceau ca stelele
în noapte.El nu se poate abţine şi o sărută, un sărut lung, plin de pasiune , care
24

Karanei i-a adus fiori dulci în inimă,deşi mintea ei nu voia să recunoască aşa ceva,
dar glasul inimii era mai puternic. Sărutul lor este întrerupt de o voce,care roagă
să se facă linişte.
- Doamnelor si domnilor, vi-l prezentăm pe proprietarul acestui hotel, făcut pentru
a găzdui copii de pe străzi şi pe cei săraci , pentru o viaţa mai bună, un om care nu
are nevoie de nici o prezentare si care este părintele săracilor şi a-l orfanilor: vi-l
prezint pe senatorul Velin!
În ropot de aplauze, acesta taie panglica, apoi cu o voce mieroasă, spune:
- Visul meu e să construiesc, dacă nu o ţară, un oraş în care să nu mai existe copii
pe străzi şi oameni sărăci, un oraş care să înflorească zi de zi... un gând pe care îl
voi realiza si la care nu voi renunţa niciodată.
La vederea lui Velin, o ură feroce se vedea pe chipul ei, şi a început să tremure atât
de tare încât Ruhan a văzut, iar Karana, cu mâna pe pumnal ,se pregătea să facă
saltul în aer,ca să-l ucidă , când aude vocea lui:
- Ce s-a întâmplat ? De ce eşti palidă şi tremuri?
- Mă simt foarte rău, de parcă mi-a pus cineva otravă în cocteilul pe care l-am
băut, sper că nu tu!
-Eu îţi voi da numai otrava dragostei care curge din ochii mei.
Ea zâmbeşte.
- Dacă vrei plecăm...
- Nu ,merg doar la toaletă şi apoi revin, nu vreau să-ţi stric seara, dar nici mie.
- Vino repede,începe distracţia.
Ca din senin ,un pistol este îndreptat împotriva senatorului si se aude un foc de
armă.
Karana ,cu iuţeala fulgerului ,se aruncă în faţa senatorului,trântindu-l la pământ şi
acesta este salvat. Cea care a tras, încercând să-l asasineze,era fata îmbrăcată în
negru,Edana.
- Asasinule,crezi că ai scăpat? Vei plăti pentru toate crimele comise şi se apropie de
el, ameninţător. Atunci Karana se pune în faţa ei, spunându-i :
- Trebuie să treci de mine ca să ajungi la senator.
La vederea Karanei ,Edana rămâne şocată, iar apoi ,spre uimirea tuturor ,dispare,
fără ca cineva să înţeleagă de ce.
La auzul vocii, Karana a tresărit, simţinând pentru o secundă că acea voce pare
cunoscută,dar nu are timp să se gândească prea mult, căci Ruhan este lângă ea,
întrebând-o dacă este bine.
Velin, de teamă să nu fie şi alţi asasini, este luat de gărzile sale şi dus într-o
încăpere din hotel,fără să apuce a-i mulţumi.
-Luana, tocmai i-ai salvat viaţa senatorului, Velin!Ştii ce înseamnă asta?E ceva
extraordinar, poţi cere orice de la el, nu te va refuza niciodată!
Ea zâmbi, dar tristă, întrebându-se unde a mai auzit aceea voce.
25

CAPITOLUL 5
- Tarun, află cine-i fata care m-a salvat.Nici nu am apucat să-i mulţumesc.
- E omul de încredere a lui Ruhan, domnule senator, dacă vreţi v-o aduc…
- Nu acum, în altă zi, s-ar putea să o iau în corpul meu de pază, are nişte abilităţi
extraordinare!
- Adevărat, i-a distrus singură pe cei care ne-au invadat teritoriul cu droguri false.
-Ah!Deci ea este! Avem nevoie de asemenea oameni. Pe de altă parte , te anunţ că
am primit o comandă foarte mare,de milioane de dolari, din afara tării, pentru
inimă şi rinichi, a unor odrasle de bogătaşi, care sunt pe moarte. Comanda trebuie
livrată cât mai repede... Avem nevoie de vreo 10 copii...Îi luăm de pe străzi sau de la
familii sărace, să fie făcut totul în linişte, fără vâlvă.Ai înţeles? Vom câştiga foarte
mult.
- Am înţeles, îl voi pune pe Ruhan la treabă.
Ruhan primeşte ordinul de a cumpăra sau răpi 10 copii, care trebuiau sacrificaţi
pentru a li se preleva organele interne ,care mergeau la vânzare.
- Înger Răzbunător, avem o misiune grea zilele acestea, sper că ai bănuit că ne
ocupăm cu cele mai murdare lucruri, inclusiv cu trafic de organe de la fiinţe vii.
- Nu contează, dar cu o strângere dureroasă în inimă,fără ca el să-şi dea seama. Era
îngrozită la gândul că va trebui să ucidă copii, ceva de neconceput pentru ea.
- Ruhan, deja a devenit palidă, e bună doar la bătaie, în rest ,la nimic îi spune
Noela, fata care-l iubea pe Ruhan de mult timp ,cu care Ruhan a avut o legătură,dar
a părăsit-o,după ce şi-a dat seama că ucidea cu prea mult sânge rece,fără să ţină
cont de nimic,şi care era îngrozitor de geloasă pe Karana, de fapt o ura.
- Noela, poate-ţi bag vorbele pe gât dacă mă provoci.Sunt bună la toate, poate cea
mai bună din organizaţie!
Noela o fulgeră cu o privire plină de ură, fără să-i răspundă la provocare.
- Noela, opreşte-te! E timpul să ne pregătim, căci vom avea zile grele. În seara asta
începem, avem doar trei zile pentru a găsi cei 10 copii. La treabă…eu voi merge cu
Luana, tu mergi cu ceilalţi.. cumpăraţi de unde puteţi, mai ales de la săraci, dacă nu
găsiţi,ademeniţii pe cei de pe străzi.
Karana a participat pentru prima dată la vânzarea unui copil de către părinţii lui.
Era o familie foarte săracă, iar la banii pe care i-au primit ,ar fi fost în stare să-şi
vanda sufletul diavolului! S-a oripilat, iar inima ei era plină de durere. Ar fi dat
orice să-l aibă pe fratele ei lângă ea, să fie copii, să se joace împreună, făcând fel şi
fel de pozne, părinţii să-i certe,iar la acest gând lacrimile i-au curs pe faţă. Norocul
ei că nu i le-a văzut nimeni ,iar tranzacţia s-a făcut in cele mai bune condiţii, fără ca
părinţii copilului să bănuiască vreodată că îşi trimiteau propriul copil la moarte!
Luanei i se rupea sufletul,dar nu avea ce face, doar să spere că pe drumul spre
moarte, condamnaţi de cei care le-au dat viaţă, Dumnezeu îi va salva.
În trei zile au strâns 10 copii cu vârste cuprinse între 10 şi 14 ani, 3 vânduţi şi 7
copii ai străzii, ademeniţi cu promisiunea de a locui într-o casă frumoasă şi având
mâncare bună, de trei ori pe zi. Toţi au fost închişi într-o cameră de la subsol, din
spatele hotelului lui Velin, hotel în care se mutase şi sediul organizaţiei , după
26

inaugurarea hotelului.Camera în care erau închişi copii avea o ieşire în spate,
unde era numai câmp.
- Pregătiţi-vă ,zice Ruhan, în seara îi ducem la destinaţie. Ca să nu avem necazuri, îi
vom duce cu o ambulanţă pană în portul Milar, iar de acolo vor fi preluaţi de alţii.
Noi trebuie să-i ducem în siguranţă până acolo,ce se întâmplă mai departe, nu mai
este misiunea noastră.
Ruhan conducea ambulanţa,iar Noela era lângă el. În spate ,alături de copii, se afla
Karana,împreună cu 2 membri ai Florii de Crin.
La un moment dat Ruhan frânează brusc, văzând la lumina farurilor un om întins
în mijlocul şoselei. Coboară şi se apleacă asupra lui ca să vadă dacă-i viu sau mort,
dar fulgerător este lovit cu pumnul în figură şi până să-şi revină, se trezeşte cu un
pistol la cap.
Noela a coborât şi ea şi privea uimită scena,după care trage piedica pistolului.
-Împuşcă-l ,Noela, chiar dacă mor şi eu,importantă este misiunea noastră. Noela
se codeşte si îndreaptă arma împotriva celui care-l ţinea pe Ruhan, un bărbat cu
faţa acoperită, dar cineva apare ca din pământ, şi o loveşte cu piciorul peste armă,
iar arma îi sare din mână,iar cea care a lovit-o, era Edana.
- Atât poţi ? Şi Noela încearcă să o lovească tot cu piciorul,dar Edana se apleacă şi
lovitura nimereşte în gol
- Edana, termin-o si hai să salvăm copiii,spune bărbatul cu mască, şi îl loveşte pe
Ruham cu pistolul în cap,iar acesta cade la pământ. Când Noela se lupta cu Edana,
bărbatul se duce în spatele maşinii si bate la uşă. Îi deschide Karana, care avea
mască pe faţă,şi când îndreaptă arma împotriva ei ,îl loveşte cu piciorul, dar
lovitura nimereşte în gol.Sare din maşină ,încercând să-l lovească cu genunchii în
piept,dar el se lasă la pământ şi o loveşte cu piciorul, când era în aer, dar ea cade
în picioare, şi zâmbeşte la gândul că a întâlnit un adversar bun. Karana încearcă
să-l lovească cu piciorul în cap,dar el parează lovitura cu pumnii ,după care o
prinde de un picior,încercând să o dezechilibreze, dar Karana ştia trucul şi sare, tot
în picioare.
“E un luptător foarte bun, cunoaşte stilul meu de luptă… interesant” şi apoi o
speranţă se aprinde în sufletul ei.
La un moment dat ,colegii ei au încercat să-l împuşte pe la spate,dar Karana trage
în ei ,împuşcându-i mortal, spre uimirea necunoscutului care rămâne blocat câteva
secunde, suficient ca ea să-l pună la pământ şi să-i pună un cuţit la gât.Apoi îi
descoperă faţa,iar o voce care îi era atât de dragă, îi spune:
- Artur! Doamne cât mă bucur că trăieşti!Mulţumesc, Doamne!
- Karana!..Fetiţa mea!
- Taci, nimeni nu-mi ştie numele! Sunt Luana!Se ridică şi se îmbrăţişează cu lacrimi
în ochi.
- Ia copiii si pleacă, am eu grijă de Noela si şeful… caută-mă la această adresă ,ne
vom întâlni cumva.
Ruhan era încă leşinat după lovitura primită în cap,iar la o distanţă destul de mare
de ambulanţă,Noela a reuşit să o pună la pământ pe Edana, ţinându-i un pistol la
cap.
27

- Scoateţi masca, vreau să văd cine îmi strică afacerile, dar nu apucă să-i vadă faţa
,căci este lovită pe la spate si cade leşinată.
- Sper ca într-o zi să-mi spui cine eşti, dar atât timp cat eşti cu Artur, am încredere
în tine,îi spune Luana.
Edana o priveşte uimită,iar sub mască a lăsat câteva picături de lacrimi să-i curgă
pe faţă.
- Mulţumesc , nu vei fi dezamăgită şi dă să plece.
- Nu pleca, împuşcă-mă…să pară totul credibil.
Cu părere de rău, Edana trage în umărul ei şi cei doi pleacă, luând copiii cu ei.
Cel care-şi revine primul este Ruhan ,care văzând-o pe Luana cu umărul
sângerând, îi acordă primul ajutor, iar priveliştea din spatele ambulanţei îl lăsa
mască de uimire: copiii dispăruseră, iar gardienii erau morţi.
Misiunea era ratată ,iar el se gândea la consecinţele acestui fapt.
-Ne întoarcem, nu mai avem ce face.Va fi rău pentru noi că am ratat misiunea.
Pe drumul de întoarcere,Ruhan conducea ca nebunul ,fiind foarte furios .
- Ruhan, mai încet, că doare al naibii, nu mai mâna ca disperatul, sunt gropi, spune
Karana.
- Nu moare, stai liniştit, unde ai văzut ca o piază rea să moară, poate murim noi din
cauza ei… dacă e aşa de bună, de ce s-a lăsat învinsă? Din cauza ta am pierdut
“marfa”! Ai fost învinsă în lupta corp la corp, aşa că nu te mai da bună, îi spune
Noela , privind-o cu ură.
- Nemernico,am fost împuşcată ! Nimeni nu mă poate învinge în lupta corp la corp!
Ruhan, dacă te consolează cu ceva,să nu fii furios că ai fost învins, ai întâlnit un
adversar redutabil,dar cu un caracter infect. Când a văzut că nu mă poate învinge,
a fugit ca un laş, după care s-a întors fulgerător şi a tras în mine, deşi mi-a ochit
inima, al şaselea simţ m-a pus în gardă si glonţul mi-a nimerit umărul.
-Nu la asta mă gândesc,Luana...L-am simţit că-i puternic, nu am nici un dubiu, ci la
faptul că am pierdut copiii. Căpitanul Tarun ,dacă primeşte ordin, ne închide ori ne
ucide, iar pe de altă parte, au nevoie înca de noi, dar mulţi vor să-mi ia locul, poate
şi… Noela.
- Eşti nebun! Cum poţi spune aşa ceva?Niciodată nu o să-ţi vreau răul,doar ştii ce
simt pentru tine!Căţeaua asta te-a întors împotriva mea?Şi o fulgeră pe Karana cu
o privire plină de ură.
-Nu l-am întors împotriva ta, căci nu te cunosc, dar poate are dreptate, doar el te
cunoaşte foarte bine!
Noela îi aruncă o privire plină de ură, o ură feroce,încât Karana se cutremură.Ştia
că are în ea cel mai feroce duşman,numai din cauza lui Ruhan,dar curios, nici ea
nu a plăcut-o ,chiar de la început, deşi era superb de frumoasă ca femeie, iubită de
bărbaţi şi admirată de femei, dar pe Karana nu o impresiona cu nimic, simţea doar
că nu o place.
- Ruhan ,cum de au ştiut unde suntem? Nu cumva avem o cârtiţă printre noi?
- Ai dreptate, Luana! Au venit la fix!
-Noela, tu ce hram porţi? Îţi place vreun poliţist?
- Eşti nebună, târfo! Cum poţi spune aşa ceva?!
28

- Potoleşte-te , Luana!Noela este de la început în organizaţie, chiar înaintea mea, şi
este de încredere.Bag mâna în foc pentru ea, nu am nici o reţinere!
Noela o privea superior, încântată de încrederea lui Ruhan, mai ales că îl iubea
foarte mult,deşi relaţia lor se terminase de mult timp.
- Aş putea spune că tu eşti cârtiţa, nu? De ce ai fost învinsă?
- Gâsculiţo,degeaba eşti frumoasă,dacă nu ai minte! …Nu pricepi? Am fost
împuşcată, nu învinsă!
- Potoliţi-vă, vom vedea ce va fi .Important este să descoperim cârtiţa, de aceea
ţineţi-vă gura, ca să nu ştie nimeni.
La aflarea veştii că „marfa” a dispărut, căpitanul Tarun s-a făcut foc si pară,
turbând de furie.
- Ruhan, dacă află senatorul Velin, suntem morţi, iar în acel moment îi sună
telefonul.
- Ce dracul s-a întâmplat? Am luat avans, ţi-am pus banii în cont, gândeşte-te că e
ca si cum am furat de la partenerii noştri! Ai 24 de ore să cauţi alţii, dacă nu îi
lichidăm pe cei care au ratat misiunea. Fata care m-a salvat, cum e?
- A fost rănită,încercând să apere transportul,dar nu-i grav. Au fost luptători
profesionişti, nu pot să-mi dau seama cine i-a trimis… nu a fost poliţia.
- Printre oamenii organizaţiei cred că avem o cârtiţă... trebuie să aflaţi cine este
,altfel toţi vom suferi. Să ai grijă de fată,trimte-i medici foarte buni… avem nevoie
de ea. Pune-l pe Ruhan la treabă, aveţi 24 de ore.
- Dacă sunt luptători profesionişti, ce facem? E greu sa luptăm cu ei!
- Indiferent cine sunt,trebuie să rezistăm. Membrii organizaţiei ştiu că trebuie să
lupte,dacă vor să trăiască.Avem un scop de realizat,iar dacă dăm greş, vom fi
morţi.Cel care conduce, nu ne iartă!
Ruhan este informat că în 24 de ore trebuie să pregătească alt transport. Pentru el
era important să afle cârtiţa.
Karana era fericită pentru faptul că Artur trăia, a sperat că trăieşte, iar speranţa a
devenit realitate,iar faptul că a putut salva copiii, cu ajutorul lui si al Edanei, i-a dat
o stare de mulţumire sufletească, foarte mare, imaginându-şi mutra senatorului,iar
acest lucru a făcut-o să zâmbească.
“Pas cu pas voi ajunge la tine, nu am să te ucid, am să te distrug, trebuie să-l aflu pe
cel care a dat ordinul ,dar şi pe cei care l-au executat”.
Al doilea transport a fost dus la îndeplinire, dar numai cu 7 copii, care au fost răpiţi
de pe străzi.La planul de răpire a contribuit doar Karana, Ruhan şi Noela, Ruhan
nedorind sa expună planul la întreaga organizaţie.
Vasul în care au fost îmbarcaţi a luat o destinaţie necunoscută ,după ce gardienii
care păzeau copiii au fost ucişi. Persoanele care le dădeau iar planurile peste cap
,erau Edana şi Artur.
Cum de s-a întâmplat aşa ceva?
Întâlnind-o pe Karana , Artur era foarte fericit, dându-şi seama ca s-a infiltrat în
organizaţia lor. A doua zi ,la adresa dată de ea, un “cerşetor”, murdar, plin de bube
,arătând ca un lepros, cerea de mâncare. La vederea lui ,Karana a tresărit ,
cunoscându-l,iar când s-a apropiat de ea, cerându-i un ban, îl loveşte, urlând:
29

- Du-te de aici nenorocitule, ascunde-ţi faţa urâtă,e ziuă, ieşi la vânat noaptea, ca să
nu se sperie nimeni de tine. Diseară e lună plină, faţă de vampir, vânează animale
sălbatice, ca tine ,şi-l loveşte ,iar cerşetorul simte durere. Cerşetorul era Artur,
care şi-a dat seama că diseară se va întâmpla ceva şi a fost impresionat de
inteligenţa Karanei.
„Aşa tată,aşa fiică, îşi spune, zâmbind.Apoi a urmărit pas cu pas, cu Edana ,tot ce s-
a întâmplat, fiind pe urmele lor şi când ei duceau „marfa” pe vas,Artur şi Edana se
ascund pe vas,salvând copiii!
Ruhan şi ceilalţi ,care erau cu Karana ,au început să râdă în hohote de umilinţa la
care a fost supus cerşetorul, fără să bănuiască vreo clipă că ea juca teatru şi mai
mult , că i-a transmis informaţii despre noul transport!
Senatorul Velin era foarte bucuros că misiunea reuşise, chiar dacă nu erau 10, ci
numai 7. Pentru el, totul se termina când marfa era „încărcată” pe vas ,mai departe
,răspundeau alţii!
30

CAPITOLUL 6
- Cât mă bucur că trăieşti, Artur! îi spune Karana, îmbrăţişându-l cu drag. A ajuns şi
la noi vestea că ai murit, dar cum nimeni nu ţi-a găsit trupul, am sperat să fii in
viaţă ,atât eu cât şi sensei. Cum ai reuşit să scapi?
- Fata pe care ai salvat-o, m-a salvat de acoliţii locotenentului Song, dar am fost
grav rănit şi doi ani am fost în comă. Ea a luptat mult, ca să-mi revin.
- O cunoşti, Artur?
- M-a salvat, dar sincer nu ştiu cine este,vocea ei mi se pare cunoscută, aşa am avut
senzaţia, dar crede-mă ,nu ştiu de unde să o iau.Mi-a spus că are faţa desfigurată,
de asta poartă masca.
- Şi mie mi s-a părut o voce cunoscută, dar nu ştiu cine e. Important e că suntem în
aceiaşi barcă. Mă bucur şi mai mult că i-am salvat viaţa, pentru că şi ea ţi-a salvat-o,
ţie.
- Ce mare şi frumoasă te-ai făcut ,puştoaico! Dacă părinţii tăi ar trăi, ar fi mândri de
tine!
Ochii Karanei s-au umezit.
- Scuză-mă, am uitat că rănile dor şi sunt greu de vindecat.
- Mă vor durea o viaţă, dar vreau să mă liniştesc doar atunci când voi ajunge la cel
care a dat ordinul să fie ucisă familia mea şi la cei care l-au executat. Ştiu că totul
se învârte în jurul senatorului Velin, dar nu avem nimic. Doar să-ţi spun că l-am
salvat de la moarte şi este interesat de serviciile mele, ca şi gardă personală.
- E o veste excelentă, Karana! Apropiindu-te de el, poţi afla cât mai multe
informaţii.
- Ne vom vedea rar, mi-e teamă să nu fiu urmărită, deşi sunt precaută tot timpul,
dar ar fi bine să te deghizezi în orice ,ca să fii în preajma organizaţiei.
- Aşa va fi, Karana… Să fii atentă, eşti moartă dacă se află că eşti fata poliţistului
ucis.
Noela ,după ce a aflat că în organizaţie este o cârtiţă şi cum o ura pe Karana, a
început să o urmărească. Era foarte abilă şi o urmărea din umbră, însă Karana, din
precauţie, pentru derutarea eventualilor urmăritori, mergea când pe o stradă, când
pe alta,iar de multe ori sărea în curţile clădirilor pe cale le întâlnea în drum sau
ieşea prin spatele lor şi astfel Noela o pierdea întotdeauna, dar faptul că ieşea de
una singură, o contraria, întrebându-se cu cine se întâlneşte, fără a-i spune lui
Ruhan.
Artur era zilnic prin preajma hotelului lui Velin, sperând să mai primească
informaţii de la Karana sau culegând informaţii, trăgând cu urechea în stângă şi în
dreapta.
Într-o zi, un cerşetor se opreşte în faţa Motanului.
- Dă-mi un ban, ca să-mi cumpăr o ţuică, Motane.
La auzul vocii, tresare.
- Artur, trăieşti! Cât mă bucur ,nenorocitule!Oricum, nu te-am crezut niciodată
mort!
31

- La fel şi eu, nemernicule, că te văd! Doar nu ai crezut că dau ortul popii ,aşa de
uşor? Nu, mai am multe de făcut.Ai mai aflat ceva?
- Nimic, din păcate imbecilul de Tudor e mort, chipurile în accident, atunci când era
băut la volan. Sunt ferm convins că-i mâna lui Song, doar ştia prea multe.
Artur rămâne surprins, regretând moartea lui Tudor.Deşi era cam imbecil, onoare
l-a schimbat.
- Mai adaugă un nume pe listă, Motane, vor plăti şi pentru Tudor. Căpitanul Tarun
este implicat şi el.
A fost rândul Motanului să rămână surprins.
- Nu pare omul care să fie corupt, dar merg pe mâna ta.
- E corupt până în măduva oaselor!
- Ce nemernici!
- L-am văzut într-o zi pe Song cu omul de afaceri ,Moratu, la o cafenea în oraş.
- Cu Moratu? Nu-i ăla care a scăpat basma curată, atunci când a fost acuzat de
distribuire de droguri?
- Ba, da… cu ei era şi judecătorul Sorena.
- Dumnezeule! Filiera care l-a eliberat. Am să le fac o vizită, poate aflu ceva nou.
- Ai grijă, dacă te prind ,înseamnă moarte.Cu ce te mai pot ajuta?
- Vreau să vii cu mine ca să facem o percheziţie în cabana lui Moratu, presimt că
acolo sunt droguri. Să merg singur, e periculos.
- Ai început să rugineşti, bătrâne!Dar sigur că vin,am rămas numai noi doi din
vechea gardă,dar mulţi trebuie să plătească pentru droguri, crime, pentru faptul că
au transformat oraşul nostru într-un câmp de luptă!Diseară plecăm.
În jurul orei 24 au ajuns aproape de cabană, iar în jur era linişte deplină,cufundată
în negura nopţii; însă dacă un privitor ar fi fost atent ,ar fi văzut câteva gorile, care
o păzeau. Artur se apropie de un paznic şi cu limba împletecindu-se de la băutură,
întreabă:
- Unde-i cabana Coarnele Cerbului? Sunt atât de beat, încât nu mai văd nimic.
- Pleacă beţivule şi dă să-l lovească cu piciorul în faţă ,dar Motanul îl loveşte pe la
spate şi gorila cade.
La zgomotul făcut, se aude o voce:
- Cine-i?
- Eu!
Atunci se apropie două gorile, cu armele în poziţii de tragere.
- Sunt beat fraţilor... şi începe să cânte cu o voce falsă.Dintr-o dată se opreşte din
cântat şi începe să râdă ,cu râsul unui om nebun. Gorilele rămân surprinse, neştiind
cum să interpreteze, suficient pentru ca Motanul să le spună:
- Armele jos, băieţi, dacă vreţi să trăiţi. Câţi sunteţi?
- Doar 3.
- Deci doi, pe al treilea l-am scos din luptă, e deja legat.
Cei doi paznici sunt legaţi şi ei intră in cabană. În cabană, albul era culoarea
predominantă, cabana fiind plină cu droguri.
- Ce captură frumoasă, Motane! Am presimţit că aici îşi ascunde drogurile, de aici le
distribuie. Sunăm la poliţie?
32

- Nu are rost, nu ştim cine vine, nu ştim în cine să avem încredere! Mai bine îi facem
o bucurie, dându-le foc!
Dau foc la cabană ,iar paznicii privesc neputincioşi cum totul se face scrum.
- Dacă vreţi să ştiţi cine suntem, suntem membrii Florii de Crin, ne-am răzbunat
pentru că ne-aţi călcat teritoriile şi pleacă ,nu înainte de a le arunca celor 3 un
cuţit, pentru a-şi tăia legăturile. Ceea ce nu ştiau, Artur şi Motanul, era că cele 3
gorile făceau parte din organizaţia Florii de Crin, care făceau afaceri şi cu Moratu.
La aflarea veştii că drogurile si cabana i-au fost arse, Moratu spumega de furie. Îl
sună pe Song, stabilind o întâlnire.
- Locotenente, m-ai costat o groază de bani şi nu eşti bun de nimic... Cum de s-a
întâmplat aşa ceva? Ce oameni ai trimis să-mi păzească drogurile? Am pierdut o
avere din cauza ta, să te văd cum plăteşti, acum.
- Promit că am să-i prind pe cei care au făcut asta şi vor plăti cu viaţa.
- Nu viaţa lor îmi salvează mie afacerea ,ci banii. Prinde-i ,să vedem cine sunt şi să
văd cum îmi recuperez banii.
Locotenentul Song îşi adună oamenii, spunându-le:
- S-a furat o cantitate foarte mare de droguri de sub paza poliţiei şi avem misiunea
de a-i prinde pe cei care au făcut asta. Răscoliţi pământul dacă trebuie,culegeţi
orice informaţie ,care să ne ducă la ei.
Primii care au fost cercetaţi,au fost cei care păzeau drogurile, dar cum era noapte,
nu au văzut feţele atacatorilor.
Oricât au încercat să afle, nimeni nu ştia nimic.
Distrugerea drogurilor şi salvarea copiilor l-au făcut pe Tarun să-şi dea seama că
au un adversar de temut, cu atât mai mult , cu cât nu ştiau cu cine au de a face.
- Căpitane, dacă-i Artur?
- Artur e mort, Songule... la fel şi familia lui Robert.
- Da, dar fata lui Robert nu a fost găsită.
- Songule, ce dracu poate face o fată? Lasă scenariile si încearcă să afli despre ce-i
vorba…mi-e frică să nu fie o luptă în interiorul organizaţiei pentru putere , se
trădează unii pe alţii, dar cădem noi şi la mijloc, e urâtă treaba.
Cei trei paznici ,anchetaţi acum de Ruhan, au spus tot ce s-a întâmplat, inclusiv
faptul că atacatorii s-au dat membri de drept ai organizaţiei.
- S-au folosit de noi, sunt periculoşi amândoi, căci erau doi…parcă erau nişte
diavoli care se luptau cu lumina!
- Ruhan, poate au fost cei care au răpit copiii, nu crezi? întreabă,Noela.
- Sunt de acord cu ea, răspunde şi Karana. Dacă avem o cârtiţă în organizaţie, hai să
facem cumva să o prindem, folosind un plan fals.
- Băieţi, diseară am nevoie de toţi pentru a duce o încărcătură în port, pe care s-a
luat mulţi bani.. la ora 24 plecăm din locul din care am plecat ultima dată. Să fim
atenţi , ca misiunea să reuşească cu bine.
La puţin timp după ce ce planul fals a fost expus, un membru al Florii de Crin, un
bătrân, palid la faţă, cu o privire tristă ,a ieşit afară din încăpere şi sună pe cineva.
- Diseară, la ora 24, din spatele hotelului lui Velin, vor fi duşi spre port un grup de
copii, să fii acolo. Nu apucă să audă răspunsul de la capătul firului ,când aude vocea
lui Ruhan:
33

- Deci, tu eşti cârtiţa... pentru ce ne-ai trădat? Pentru bani?
- Da ,şi nu înseamnă trădare, suntem doar folosiţi în interesul lor, iar noi nu
câştigăm nimic,poate ne-ar fi mai bine închişi,dar după gratii, nu într-o colivie de
lux,precum este hotelul lui Velin.
- Acum e prea târziu să te întorci, dar măcar te întorci acasă şi trage piedica
pistolului.
-Te mai las să trăieşti câteva ore, poate te căieşti, pentru a muri împăcat. Până
atunci vreau ca toţi membrii organizaţiei să fie adunaţi, ca să vadă ce păţesc
trădătorii!Închideţi-l!
După ce membrii organizaţiei s-au adunat, bătrânul a spus că nu are remuşcări,
singurul lui regret este că nu a putut fi lângă fată şi nepoţi, singurele persoane pe
care le iubea din întreaga lume.
-Păcat că nu ai să-i mai vezi niciodată şi trage piedica pistolului.
- Ruhan, lasă-mă pe mine... e primul trădător pe care-l execut şi-mi face o deosebită
plăcere. Ruhan îi dă pistolul, iar Karana trage în el, ucigându-l pe loc,fără pic de
remuşcări, spre surprinderea tuturor,dar mai ales a Noelei.Singurul care
zâmbea,era Ruhan.
- Aruncaţi-l în pădure, misiunea lui pe acest pământ a luat sfârşit.
Cum de Karana executase cu atâta sânge rece un om bătrân şi bolnav?
Într-o discuţie cu Artur, Karana îi spune că organizaţia bănuieşte că printre ei este
un spion şi se bănuiesc unii pe alţii, iar Noela o bănuieşte pe ea.
- Karana, dacă eşti demascată, eşti moartă şi dacă reuşeşti să scapi, ratăm totul şi
în veci nu ne putem apropia de Velin. Pe de altă parte, pentru nimic în lume nu
vreau să te expun primejdiei, prefer să mor eu,dar tu să trăieşti.Înainte de a hotărî
ce vei face mai departe, răspunde la o întrebare: nu-i nimeni în organizaţie , bătrân
şi bolnav ,care a fost condamnat pe viaţă, dar pentru binele familiei , să se poate
sacrifica?
- Ba da, este un bătrân care nu este de acord cu organizaţia…a fost condamnat la
ani grei de închisoare pentru că a spart un restaurant furând mâncare pentru copii
săi ,care mureau de foame, iar bătrânul are cancer şi nu mai are mult de trăit, dar i
se rupe inima după nepoţii săi şi fata sa, care cresc fără un bărbat alături.
Artur îl acostează ,propunându-i sacrificiul suprem şi o înmormântare decentă,
iar el acceptă ,după ce primeşte o sumă mare de bani, sumă de bani pe care i-a dato
Edana.
Karana îl împuşcă, iar ceilalţi duc cadavrul în pădure, într-o groapă comună. După
un timp apare Edana şi Artur, iar la vederea bătrânului, rămân şocaţi: bătrânul
era in viaţă!
Ceea ce nu ştiau era că Ruhan, împreună cu Karana, pusese gloanţe oarbe în
pistolul cu care îl împuşcase Karana.Cum se ajunsese la aşa ceva?
Cu câteva ore înainte de execuţie, Karana l-a invitat la o discuţie pe Ruhan.
-Ruhan, bătrânul e pe moarte, nu mai are mult de trăit ,oare suntem atât de ticăloşi
încât să nu-l lăsăm să moară în sânul familiei? Noi nu suntem ca Noela, după câte te
cunosc,iar pe de altă parte, nimeni nu va şti,iar trădătorii ştiu ce îi aşteaptă.
-Mi-ai ghicit gândurile, Luana, doar cu tine pot face aşa ceva, în altă persoană nu
am încredere.Ai un plan?
34

-Da şi Karana îi spune planul cu gloanţele oarbe,speciale, care conţineau un
somnifer foarte puternic, gloanţe care adorm, nu omoară!
De ce făcuse acest gest, Ruhan, tocmai el, care nu avea milă de trădători?
Impresionat de drama bătrânului, Karana l-a convins că locul lui era lângă nepoţi
şi fiică. Să fii condamnat pentru că ai furat de mâncare atunci când copiii iţi
mureau de foame, pentru Ruhan era ceva de neconceput!
De aceea acceptase totul, fără reţinere, fiind şi gândurile lui.Conducea o organizaţie
de asasini,dar bunătate nu dispăruse din sufletul său.
35

CAPITOLUL 7
- Luana, ce zici dacă facem diseară o ieşire? îi spune, într-o zi, Ruhan. Tu ştii că te
iubesc enorm de mult şi vreau să petrec ceva timp cu tine, să mă detaşez de toate,
să-mi las inima să zboare pe valsul dragostei, care mi-o arde zilnic.N-am uitat ce
mi-ai spus, că nu ştii dacă simţi ceva pentru mine, dar vezi, şi tu te simţi bine în
prezenţa mea,dar încă nu ţi-ai dat seama dacă mă placi sau nu.
- Îmi pare rău, nu m-am gândit, dar te admir sincer ,şi pentru asta accept
bucuroasă o ieşire cu tine, îi spune, zâmbindu-i, un zâmbet care i-a inundat inima
în fericire, un zâmbet care pentru el era raiul.
- Fă-te frumoasă pentru mine, deşi arăţi minunat!
Pe la 10, seara, Karana coboară din hotel, iar în faţa hotelului o aştepta Ruhan.La
vederea ei, rămâne mut de admiraţie.
Karana, parcă nu mai avea nimic din fata dură şi neînfricată, din luptătoarea pe
care toţi o respectau,aerul dur, cu care se afişa zilnic,era înlocuit cu un chip senin.
Îmbrăcată într-o rochie roşie, mulată pe corp, destul de scurtă şi un decolteu
generos, arăta minunat. Părul scurt, şaten, spre negru, cu câteva şuviţe
acoperindu-i fruntea, îi dădea un aer tineresc, un aer de copil drăgălaş şi dulce, iar
pantofii cu tocuri înalte ,îi scotea în evidenţă silueta şi picioarele frumoase.
- Eşti superbă, nu are rost să-ţi mai spun!
- Mulţumesc şi tu arăţi bine, nici vorbă să arăţi de 29 de ani, Ruhan!
- Să o iau ca pe un compliment?
- Cum vrei, dar ştii că eu sunt directă, dar sinceră.
Ruhan a închiriat din timp o masă, iar ospătarii i-au condus la masa respectivă, sub
privirile pline de admiraţie ale celorlalţi clienţi.
După ce servesc un cocteil, Ruhan întreabă:
- Nu mi-ai spus niciodată ,amănunţit ,cum ai ajuns în organizaţie!
- Ţi-am spus ,încă de la prima întâlnire, că am omorât pe cineva, deşi nu asta mi-a
fost intenţia. Dar nu m-ai chemat să vorbim despre asta, nu?
- Normal, vreau să ne simţim bine, pentru că te plac foarte mult, iar ochii lui
spuneau cât mii de cuvine.
- Ruhan, în situaţia în care ne aflăm este sinucidere să ne îndrăgostim .Iartă-mă că
o spun aşa de uşor, dar noi nu avem viaţă, suntem unelte folosite de senatorul
Velin, iar când nu va mai avea nevoie de noi ori mergem de unde am venit, ori pe
lumea cealaltă. Cum poate un om ca el să conducă o asemenea afacere, fără frică?
- Să-ţi spun un secret… apoi uitându-se în stânga şi în dreaptă, îi şopteşte la
ureche:
- Este o marionetă ca si noi, altcineva conduce totul din umbră, nimeni nu l-a
văzut şi nimeni nu îl ştie în afară de Velin, cei care au încercat să afle, au fost găsiţi
morţi, din diferite cauze.
Karana tresare, dar el nu vede. Bănuia, dar acum avea certitudinea că ultimul pion
era cineva peste toţi. Se gândea că dacă ajunge la el, poate afla cine a dat ordin ca
36

familia să-i fie ucisă, dar şi pe cei care l-au executat. O lacrimă rebelă i se furişează
din colţul ochilor, o vede şi Ruhan,care, surprins, i-o şterge.
- Nu pot crede că tu plângi! De ce plângi?
- Plâng de indignare, mulţi se îmbogăţesc, noi făcându-le treaba murdară, dacă near
da şi nouă, aş putea vedea lumea, aş trăi mai bine… şi cine ştie, poate m-aş gândi
să mă îndrăgostesc de tine.
La vorbele ei, Ruhan a început să râdă în hohote.
- Femeie eşti şi tu, chiar dacă eşti o luptătoare desăvârşită… gândul tot la bani îţi
este!
- Nu-i normal? îi răspunde ,privindu-l seducativ. Însă sufletul în ea plângea cu
lacrimi de sânge, pentru că era tot mai departe de cel care dăduse ordinul
asasinării, dar trebuia să joace teatru, altfel se punea în pericol şi totul s-ar fi
terminat. Dacă Ruhan nu ar fi fost atât de îndrăgostit de ea, ar fi văzut durerea din
vorbele ei, dar aşa el o sorbea doar din priviri, fără să fie atent la vorbele ei,care nu
aveau legătură cu el.
-Ce frumos ar fi să te îndrăgosteşti de mine, într-o zi!Vreau să-ţi spun un mic
secret, Luana.
-Spune,dacă mă implică şi pe mine.
-Am început să strâng bani, să pun deoparte,iar în ziua când pedeapsa va fi gata , te
voi fura şi te voi duce în cea mai frumoasă insulă din lume,Insula Paradisul Fericirii
, care, pentru mine, nu poate exista fără tine.
Karana era încântată de vorbele lui,iar inima ei bătea mai repede decât s-ar fi
aşteptat.
-Să mă furi? De ce? Nu te-ai gândit că pot veni de bunăvoie cu tine...poate până
atunci voi şti ce simt cu adevărat pentru tine,îi răspunde, râzând,după care devine
serioasă, o tristeţe amară îi umple sufletul şi prinzându-l de mână, se uită tristă în
ochii lui.
-Nu mai visa,Ruhan, noi nu avem viaţă, nu avem nimic,acesta e drumul pe care l-am
ales, greşit, dar nu mai putem face nimic.E o soartă blestemată pe care ne-am
făcut-o cu mâna noastră,iar cei mai răi decât noi, fiarele cu chip de om, profită,
adunând averi uriaşe şi apar în faţa aparatelor de fotografiat ca cei mai inocenţi
oameni din lume. Paradisului Fericirii chiar crezi că există? Nu cred,doar Insula
Durerii şi Morţii unei vieţi trăite fără rost.
Ruhan o auzea pentru prima dată vorbind cu atâta patimă împotriva propriului
destin şi chipul lui s-a întristat,dar ştia că ceea ce spune este adevărat, însă nu
mai putea face nimic, decât să meargă pe această cale ,până când pedeapsa va fi
gata.
-Mă întristezi,Luana! Zâmbeşte, te rog. Te-am invitat să ne bucurăm de noi, nu
vreau să fii tristă!Hai să dansăm.
Au dansat pe o muzică lentă, lipiţi unul de altul,cu corpurile în flăcări, iar inima lui
se sufoca de atâta fericire.Karana îl sărută pătimaş, fără să ştie pentru ce o face,dar
simţea că fără el,nu va putea afla niciodată pe cel care a dat ordinul ca familia să-i
fie ucisă,dar era şi conştientă de faptul că îl plăcea, poate mai mult decât s-ar fi
aşteptat.
37

La un moment dat, Karana tresare. Cineva privea la ei printr-un geam mic, iar
când a ridicat privirea, persoana respectivă a dispărut. Crezând că s-a înşelat, nu-i
spune nimic lui Ruhan,apoi se întorc la masa lor şi încep să râdă şi să glumească de
răsuna localul de râsul lor.
La un moment dat un grup de vreo 6 persoane trec pe lângă masa lor şi unul
dintre ei ,văzând decolteul generos al Karanei, se apleacă asupra ei ,spunându-i:
- Păpuşo, cât mă costă să vii în camera mea?
Nu apucă să se holbeze prea mult la ea ,căci Ruhan l-a si lovit cu o sticlă în cap,
trimiţându-l la pământ. Altul, încearcă să-l lovească cu pumnul în barbă, dar
piciorul,cu tocul ascuţit al pantofului Karanei, îi face gaură în stomac, urlând de
durere.
Într-o clipă s-a dezlănţuit iadul. Erau foarte buni luptători, se vedea că sunt
profesionişti. Unul, într-un moment de neatenţie , o loveşte cu pumnul în faţă, iar
sângele a început să-i curgă din nas. Nu s-a înfuriat,ci face o săritură prin aer ,iar
picioarele ei lovesc pe doi odată, lăsându-le tăieturi pe corp, pentru că şi în talpa
pantofilor avea pumnale tip ace,foarte ascuţite. Ruhan, la rândul lui ,îl loveşte pe
unul cu pumnul în nas ,iar la urletul de durere, într-o fracţiune de panică, îi aplică
altuia un croşeu de stânga, fulgerător, trimiţându-l la pământ. Se vedea că făcuse
box, ştia să se apere ,dar şi să lovească în momentele decisive. Karana sare pe
masă şi de acolo lovea în tot ce venea la rând, iar atunci când cineva a vrut să
arunce un pumnal în ea, Ruhan trage un foc de pistol în aer şi în câteva clipe toţi
au dispărut, având multiple lovituri şi feţele pline de sânge. Ei nu erau tare
afectaţi, pumnul luat de Karana, când a fost prinsă descoperită, i-a crăpat buza, iar
lui Ruhan un cuţit i-a lăsat o urmă, nu foarte adâncă, în palmă.
- Frumoasă întâlnire, Ruhan,începe să râdă,Karana! Te lupţi foarte bine fără arme…
nu mi-ar plăcea să te am niciodată ca adversar.
- Şi tu, Luana, deşi nu mai era nevoie să-ţi spun. Eşti bine? Şi-i şterge sângele de pe
buze,apoi îi sărută locul tumefiat. Karana a fost impresionată,dar şi încântată de
gestul lui.
Se simţea atrasă , prea atrasă de el, dar pentru ea dragostea nu făcea parte din
planurile ei, gândurile erau numai pentru răzbunare.
- Dacă mă crezi un luptător bun, să nu mă trădezi niciodată, căci nu te voi ierta,
deşi te iubesc atât de mult. Apoi ,privind-o seducător, îi mai şterge o dată sângele
de pe buze, şi se apleacă şi o mai sărută o dată, un sărut care a făcut-o să se simtă,
spre surprinderea ei ,în al noulea cer!
Dincolo de uşă, cineva o privea cu imensă ură . Când le-a văzut sărutul, zice
printre dinţi:
- Ai să mi-o plăteşti într-o zi, târfă! Ruhan este numai al meu, o căţea ca tine nu o să
mi-l fure niciodată. Persoana care vorbea cu atâta ură împotriva Karanei, era
Noela, care a urmărit-o şi văzând că se întâlneşte cu Ruhan, murea de gelozie, iar la
sărutul lor, turba de furie, ura împotriva Karanei crescând din ce în ce mai
tare.Pentru ea singurul lucru care conta era să o distrugă pe Karana şi să-l
recucerească pe Ruhan, dar pentru asta trebuia să scape de cea pe care Ruhan o
iubea.
38

Noela, la rândul ei a fost urmărită de Edana, care văzând tot ce s-a întâmplat, şi-a
dat seama de pericolul pe care-l reprezenta Noela pentru Karana, orbită de ură
,din cauza dragostei ce i-o purta lui Ruhan, dar şi al invidiei, şi datorită acestui
fapt,l-a informat pe Artur.
Într-o zi mai mulţi membri din organizaţia Florii de Crin sunt atacaţi în plină
stradă şi sunt bătuţi măr, apoi li se dă drumul, spunându-le:
- Mergeţi la Ruhan şi spuneţi-i să părăsească oraşul pentru că noi, cei din Cap de
Peşte, banda din vest, ne extindem teritoriile, iar cine vrea,poate să ni se alăture,
dar cine este împotriva noastră, moare.
La o întâlnire particulară , Tarun îl informează pe Ruhan că trebuie să distrugă
banda Cap de Peşte, condusă de Leprosul .
- Dacă avem pierderi din cauza aceasta, suntem morţi, înţelegi?
- Da, dar poliţia cum ne ajută?
- Poliţia nu se bagă decât atunci când în urmă rămân cadaver,am şi eu un şef, nu
pot face ce vreau.
Ruhan o cheamă Luana ,dar şi pe Noela,spunându-le:
- Dacă reuşim să punem mâna pe Leprosul, salvăm multe vieţi, inclusiv ale noastre.
- Dar nu-l cunoaşte nimeni, spune Noela.
- Atunci să fim noi primii care îl descoperim. Aceasta e misiunea noastră, iar ceilalţi
să fie atenţi pentru a nu fi omorâţi.
-Deci cei cu care ne-am bătut, profesioniştii, erau din banda Leprosului, spune
Karana.
-Da, Luana, ai văzut ce buni sunt, pentru a evita vărsarea de sânge, trebuie să-l
prindem pe Leprosul.
Karana se întâlneşte cu Artur, mereu în alt loc, deşi ştia că este urmărită de Noela
şi-l roagă să afle date despre Leprosul, pentru că dacă nu va fi prins, va fi o baie de
sânge. Artur îl informează pe Motanul, care la rândul lui , anunţă informatorii de
pe străzi, şi în 24 de ore a aflat cine este şi ce familie are.
Edana se prezintă la casa lui,din alt oraş şi-i răpeşte fetiţa şi soţia,care îi dă
numărul de telefon, iar Artur îl sună, spunându-i că ele vor trăi ,numai dacă ei vor
avea o întâlnire. Neavînd încotro, pentru a-şi proteja familia,Leprosul acceptă o
întâlnire cu Artur.
- Dacă vrei să trăieşti, iţi iei oamenii şi pleci, altfel familia ta moare.
- Cine eşti?
- Ruhan, răspunde Artur,am fost mai deştept ca tine, dar nu vreau vărsare de
sânge,plus că partea de vest e a ta, iar sudul este al meu .Chiar aşa de lacom eşti ,
de nu-ţi ajunge?
- Sincer, mie îmi ajunge, dar am fost forţat de cineva, nu ştiu cine este, mi-a promis
multă putere si bani dacă pun mâna pe sud, cu scopul de a-l distruge pe senatorul
Velin,răspunde Leprosul.
Artur rămâne foarte surprins, nu s-ar fi gândit niciodată la aş ceva, dar era
plauzibil.În afacerile lor murdare, se mâncau unii pe alţi ca nişte câinii.
- Mulţumesc, Ruhan, după câte am auzit despre tine, credeam că eşti tânăr, dar tu
eşti destul de bătrân, deci nu ai trăit degeaba. Din partea mea ,niciodată nu te voi
mai ataca.
39

Artur dă drumul familiei Leprosului, apoi îi dă Karanei adresa, ca să i-o ducă lui
Ruhan. Seara, însoţit de cei mai buni luptători din organizaţie, Ruhan năvăleşte la
dresa respectivă, dar nu era nimeni,doar un bileţel, lăsat pe o masă.
Ruhan citeşte biletul,curios.
“Ruhan, am plecat acasă şi niciodată nu am să mai încerc să intru pe teritoriul tău”.
Banda răsuflă uşurată:baia de sânge fusese evitată,iar Luana devenise eroina lor.
- Luana, cum ai reuşit să dai de el?
- Ai uitat că am crescut pe străzi? Am o grămadă de prieteni!
- Nu mi-ai spus niciodată că ai crescut pe străzi, îi răspunde ,surprins.Nu am ştiut
aşa ceva!
- Multe nu ştii, dar le vei afla, încet, încet, îi răspunde Karana, privindu-l dulce.
- Aştept acea zi,privind-o admirativ. Ne-ai salvat,iar!Să nu mă mai întrebi de ce te
iubesc aşa de mult!
- Aş face orice pentru organizaţie,dar mai ales pentru tine, aşa cum şi tu ai face
orice pentru mine,nu? Iar ochii ei o priveau ironic pe Noela, care se sufoca de
invidie.Şi pe mine m-am salvat, nu numai pe voi.
Senatorul află ca fata care l-a salvat , a salvat înca o dată oraşul.
Era foarte încântat de ea..
- Tarun, e deosebită.. .peste puţin timp am să o iau în serviciul meu ca şi gardă de
corp… am mulţi duşmani, cu ea voi fi în siguranţă.
- Când daţi ordin, o aduc, dar privirea lui spunea altceva.
Deja Tarun o ura, nu o cunoştea personal, dar ştiind că-i mâna dreaptă a lui Ruhan,
ura pe toţi cei apropiaţi lui, cu aceiaşi ură pe care o avea împotriva lui.
Ceea ce nu ştia Karana ,era că Leprosul era un amic bun a lui Artur, pe care l-a
salvat dintr-un incendiu, într-o urmărire ca in filme ,când Leprosul a furat bijuterii
dintr-un magazin, dar nu a mai apucat să iasă atunci când magazinul a fost
cuprins de flăcări,dând drumul la gazul de la o butelie, din teama de a nu fi prins,
dar focul a cuprins tot şi el era cât pe ce să ardă de viu.Lui Artur I s-a făcut milă de
el,salvându-l, şi Leprosul i-a jurat că întreaga sa viaţă nu va uita ce a făcut pentru
el şi că îl va ajuta atunci când i-o va cere.După ieşirea din închisoare l-a căutat pe
Artur, aducându-i aminte că dacă într-o zi va avea nevoie de el, va veni.
Fără să-i spună Karanei planurile lui, atunci când l-a chemat pe Leprosul,chipurile
să-şi extindă teritoriile, peste ale Florii de Crin, Artur forţa mâna senatorului Velin
de a o lua cât mai repede ca si gardă de corp, ca sa poată ajungă la cel care
conducea totul din umbră.Ştia, nu avea nici un dubiu, că planul său ar fi fost
aprobat, fără reţineri, de Karana, dar nu mai voia să o implice.În sufletul ei ducea
aşa de multe, încât se întreba cum de rezistă,admirând-o foarte tare,dar sufletul i
se rupea pentru ea.
„Vreau să trăiască o viaţă liniştită şi fericită, de aceea vreau să gonesc cât mai
repede ura din sufletul ei.Pentru mine este ca o fiică, pe care nu am avut-o
niciodată,dar Dumnezeu, deşi e atât de dureros, mi-a dat-o pe ea la sfârşitul
vieţii!Te voi apăra chiar şi cu viaţa mea, dacă trebuie,nu am nici o reţinere,pentru
fericirea ta sunt în stare să fac orice, de aceea m-am întors din morţi,pentru
tine,dar vreau să te scap de suferinţă cât mai repede, să poţi păşi pe un drum
frumos, cine ştie, poate alături de Ruhan”.
40

CAPITOLUL 8
Cu cât Karana căpăta capital de încredere în sânul organizaţiei ,cu atât ura Noelii
creştea. O ura din invidie, dar mai ales că pierduse dragostea lui Ruhan în favoarea
ei. Plănuia fel şi fel de scenarii cu ea, urmărind-o tot timpul ,ca o umbră. Karana ştia
că este urmărită şi folosea fel şi fel de tertipuri, pentru a scăpa de ea.
Într-o zi, Ruhan primeşte ordin de a strânge urgent vreo 20 de fetiţe, pentru
oameni de afaceri, pedofili, care le plăteau cu bani grei.
Nu le-a fost greu să le găsească ,după ce câteva mame şi-au vândut proprii copii, iar
pe altele le-au luat de pe străzi.
La vederea fetiţelor, Karanei i s-a strâns inima. Şi-a amintit de copilăria fericită
avută lângă părinţii ei şi de faptul că fratele mai mare, i-a fost tovarăş de joacă. Din
ochi i-au curs lacrimi de indignare, iar faptul că nu avea cum să-l anunţe pe Artur,
o durea îngrozitor.
De câteva zile nu-l mai văzuse, parcă intrase în pământ.Karanei i-a fost frică să nu
fie prins şi la gândul că puteau să-l omoare, tremura de spaimă.Se ataşase de
Artur încă de mică,iar când venea la ei acasă, pentru ea era sărbătoare.Se jucau, o
învăţa lovituri de karate,era mai ceva ca Robert, tătăl ei,care o iubea nespus de
mult,dar cu Artur putea să vorbească orice,pentru că el întotdeauna cobora la
mintea ei.Pentru ea,Artur reprezenta punctul de sprijin al vieţii ei, omul care o
făcea să meargă înainte în crunta bătălie pe care o ducea.Gândul că îl va pierde, o
îngrozea.
Pentru că până la miezul nopţii mai era timp suficient, Karana a ieşit la o plimbare,
fără să vadă că pe urmele ei păşesc vreo 5 indivizi. Plimbarea era în scopul de a
ajunge la Artur, la locul lor de întâlnire,schimbat de atâtea ori, iar faptul că-l vedea,
deghizat în fel şi fel, în jurul hotelului lui Velin,însemna pentru ea siguranţă,dar
acum, nevăzîndu-l de zile bune, trebuia să-l caute ea, pentru a-l pentru informa
despre ceea ce au pus la cale cei din Flori de Crin.
Fiind o vreme superbă, în drum spre casa conspirativă a lui Artur, a trecut printrun
parc, bucurându-se ca un copil de verdele superb al naturii.Ca să nu înconjoare
prea mult oraşul, o ia pe o scurtătură ,care de fapt era un poduleţ peste un pârâu
,destul de adânc. Mergând cu gândurile aiurea, cineva îi blochează calea, din faţă şi
din spate:erau cei 5 urmăritori pe care Karana nu-i văzuse.
- Hei, frumoaso, unde te grăbeşti?
- Lasă-mă să trec, am impresia că îţi cauţi moartea.
Ei au început a râde. Unul se apropie de ea şi încearcă să o mângâie pe sâni, dar
Karana îl loveşte cu pumnul în faţă, de i-a curs sânge din nas.
El o priveşte ironic şi după ce îşi şterge sângele ce-i curgea din nas, dă să o
lovească cu pumnul, dar ea parează lovitura ,aplecându-se la pământ, de unde îl şi
seceră cu piciorul, trântindu-l cu capul de pod.
Ceilalţi s-au enervat foarte tare şi au dat să o prindă, dar ea sare pe balustrada
podului, de unde îşi ia avânt, lovindu-l cu cotul în cap pe cel mai apropiat dintre ei,
41

care cade în apă.Pe altul îl loveşte în plină barbă, cu piciorul şi în câteva secunde
patru dintre ei erau în apă, iar al cincilea o privea foarte calm.
- Eşti o luptătoare bună, dar pe mine nu ai cum să mă învingi:eu sunt ...Şarpele!
După cum ai tresărit, ai auzit de mine. Şarpele era cel mai feroce asasin, care nu a
fost învins niciodată . Karana a tresărit, bănuind că cineva l-a plătit să o ucidă.
- Am auzit de tine, dar asta nu înseamnă că mi-e frică,dacă ţii neapărat, hai să o
facem.. .la urma urmei ai fost plătit să mă ucizi, dar , ca între “prieteni”, cine ţi-a dat
ordinul? Noela, nu? Te gândeşti câte nebunii poate face cineva din gelozie!
- Vorbeşti mult pentru cineva care va muri şi fulgerător o loveşte cu picioarele în
piept, făcând-o să cadă pe pod. Surprinsă de lovitură, se ridică, apoi face un salt
prin aer, aterizând cu genunchii pe pieptul lui, iar cu lama din talpa papucilor, îi
produce o tăietură groaznică la un şold. Urlând de durere, o prinde de mâini şi o
aruncă peste cap, lovindu-se cu capul de balustrada podului, şi fiind ameţită,
acesta o mai loveşte odată cu piciorul, lovitură care rupe balustrade, şi Karana
cade în apă, unde este luată de curenţi. Convins că nu are cum să scape, Şarpele
priveşte mult timp spre locul unde ea a căzut, dar văzând că nu iese la suprafaţă, se
întoarce, îşi scoate telefonul şi sună...
- Pregăteşte cealaltă jumătate din bani, misiunea este îndeplinită, ai liber la inima
lui Ruhan.
- Deci Noela te-a plătit, se aude o voce şi nu apucă să-şi revină ,căci pumnalul
Karanei îi străpunge inima. Pe faţa lui se citea mai mult decât uimirea, mai bine zis
şocul!
- Ceea ce nu ţi-a spus Noela este că eu am nouă vieţi, iar tu, un asasin profesionist
,să întorci spatele luptei în care doar presupuneai că ţi-ai ucis adversarul, mi se
pare ridicol, iar acest fapt te-a costat viaţa.
Şarpele trecuse în lumea viselor de mult şi nu a mai auzit ultimele vorbe ale
Karanei.
În momentul în care Karana a fost aruncată în apă, ameţită încă de lovitură, atunci
când a dat cu capul de balustrada podului, sub apă, datorită şocului de la apa rece,
şi-a revenit în simţuri ,rapid, dar a stat câteva minute sub apă, având o rezistenţă
foarte mare, căpătată în urma antrenamentelor făcute cu sensei. Apoi a înotat şi a
ajuns sub pod, presimţind că va suna pe cel care a pus să fie ucisă. Nu i-a fost greu
să afle că Noela era cea care, din gelozie, i-a dorit moartea!
“De acum va fi între noi... am să văd ce hram porţi, până acum lăsându-te în pace”.
La locul lor de întâlnire, nu-l găseşte pe Artur, dar îi lasă un semn al trecerii sale pe
acolo.Când se întoarce şi dă să plece, aude o voce:
- Artur a dispărut, nici eu nu-l găsesc! Era Edana, care venise la Artur.
- Cine eşti? Vocea ta mi se pare cunoscută! Ne cunoaştem?
- Într-o zi ai să afli cine sunt, până atunci să ne concentrăm pe ceea ce avem de
făcut... Cine ar fi putut să pună mâna pe Artur?
- Să încercăm să aflăm, dar azi nu-i timp…diseară pleacă un transport cu 20 de
fetiţe, dar vor fi îmbarcate din alt port… trebuie să le salvăm, eu nu ştiu cât pot să
ajut, dar tu trebuie să reuşeşti, Edana.
După ce a primit toate detaliile, Edana se gândeşte cum va aborda problema, iar
Karana pleacă.
42

- Luana, toată ziua ai fost plecată. Dar ce-i cu buza aceasta spartă? o întrebă, Ruhan,
iar pe chipul lui se citea îngrijorarea.
- Nu-i nimic, ştii cum este când te plimbi singură, orice beţiv crede că eşti
disponibilă, s-au luat de mine, i-am bătut măr, dar unul mi-a dat un pumn, ştii cum
este într-o încăierare.
Ruhan, când Karana a sosit, era cu Noela, care la vederea ei a tresărit, o ştia doar
moartă, banii transferându-i în contul Şarpelui.
- Nu eşti bună de nimic, noi ne spetim muncind, pregătind terenul pentru
transportul din această seară şi tu te baţi cu beţivii prin parcuri. Halal mână
dreaptă ai, Ruhan!
- Dar după cum am auzit, beţivii au fost puşi de cineva să se lege de mine, însă
unul a devenit hrană la peşti, chiar m-a supărat foarte tare şi nu l-am iertat, cu
ochii ţintă la Noela.
- Ruhan, cred că am mulţi duşmani, dar gândeşte-te că atunci când voi afla cine
sunt, vor fi morţi, iar ochii priveau la Noela.
Un tremur, abia perceptibil, s-a simţit pe faţa ei, apoi ca şi cum nimic nu s-ar fi
întâmplat, spune:
- O să ajutăm şi noi, nu că mi-ar place de tine, ci pentru că eşti tovarăşul nostru.
Karana nu se poate abţine şi izbucneşte într-un râs batjocoritor.
- Cu asemenea prieteni, chiar că nu mai am nevoie de duşmani!
Surprins de vorbele ei, Ruhan o priveşte întrebător.
-Luana, ce-mi ascunzi?
- E ok, Ruhan, spune-mi planul pentru diseară… trebuie să iasă bine, hai în biroul
tău.
- Noela , ne poţi lăsa, nu mai am treabă cu tine, momentan, ne vedem mai târziu.
Noela părăseşte încăperea, fulgerând-o cu o privire plină de ură.
Mergând în biroul lui, Ruhan o sărută prin surprindere, fără să-i pese că buza îi era
tumefiată.
- Îmi pare rău pentru tine, dar buzele tale sunt atât de dulci... îmi placi mult Karana,
deşi uneori te porţi de parcă ai fi o novice în materie de luptă.Cum de ai permis
unui beţiv să te lovească? Vrei să cred aşa ceva?
- Nu am vrut să mă dau prea tare în spectacol, dar nu-i firesc ca într-o încăierare să
fie toţi cu semne?
- Ba, da, dar nu-mi place să te văd aşa…vreau să nu ierţi nimic,dar aici nu-i acesta
adevărul.Spune, cine te-a vânat?Deja sunt furios, lovitura care ţi-a spart buza, o
simt în sufletul meu.Spune-mi,cine ţi-a făcut asta?
Era prea fericită să-i mai spună adevărul ,dar nici nu voia să o implice pe Noela, era
doar între ele.
-Se vede că mă iubeşti mult,dar se mai întâmplă să fiu şi eu lovită,doar sunt om,nu?
Nu fi îngijorat,sper să nu am duşmani personali,dar te am pe tine, nu mi-e frică de
nimic.
- Ştii ce visez? o întreabă cu o privire plină de dragoste.
- Mai ai timp de vise, într-o asemenea afacere care se lasă cu morţi, răpiri, droguri?
îl întreabă ,surprinsă.
43

- Nu contează, pentru mine singura lumină eşti tu, pentru că te iubesc, nu sunt un
romantic, dar aş face orice pentru tine, dacă ai avea nevoie… ştiu că nu simţi nimic
pentru mine, dar eu nu mă pot controla, ştiu că te iubesc, Luana, din tot sufletul.
- Ţi-am mai spus, nu ştiu ce simt sau nu simt, în meseria noastră nu are ce căuta
dragostea, suntem doar unelte în mâinile celor care se îmbogăţesc pe spatele
nostru. Nu avem prezent, nu viitor, doar un trecut pătat, care ne face să fim ceea ce
suntem azi. Sunt flatată de sentimentele tale, am inima liberă, cine ştie ce poate
aduce ziua de mâine,iar pe altă parte, mă simt minunat,ştiind că mă iubeşti!
- Vorbele tale îmi dau speranţa în ziua de mâine, un viitor din care să faci şi tu
parte,ar fi totul pentru mine.Speranţa nu o să-mi moară niciodată când e vorba de
tine!
- Nu există speranţă, Ruhan, există doar ceea ce suntem, iar un eşec în misiune ne
aduce moartea sau înapoi ,în spatiile gratiilor.. .ştii mai bine ca mine.
Privind-o în ochi, cu mâinile în mâinile ei , îi spune:
- Am un plan, ţi-am spus,am început să adun destui bani ca să plecăm şi nimeni
nu ne va găsi ,vreodată.
- Chiar crezi? Caracatiţa are braţe peste tot…te-ai gândit vreodată că Velin este şi el
un pion în acest joc şi că altcineva conduce jocul? Crezi că dacă fugim, vom scăpa
aşa de uşor? Nu vreau să merg singură în gura lupului.Mă întreb dacă vom scăpa
vreodată şi după terminarea pedepsei, pentru că ştiindu-le secretele , nu cred că
pot lăsa martori în urmă!
- Aşa cred şi eu, cineva este peste senator, dar planul va fi că nimeni nu ne va
prinde.Ai încredere în mine,vom scăpa.
- La momentul potrivit, voi vedea… important e ca ceea ce facem ,să fie făcut bine,
altfel degeaba ai planuri , dacă eşti mort.
Ruhan începe să râdă, dându-i dreptate.
Într-o clădire dezafectată ,Artur şi Motanul erau legaţi şi bătuţi cu o funie udă. Cel
care-i prinsese era locotenentul Song şi acoliţii lui, de data aceasta agenţi de poliţie,
dintre cei mai buni .
- Spune-mi Motane, voi aţi distrus drogurile?Dacă spui, vei avea o moarte uşoară.
- Nu ştiu despre ce e vorba, eu sunt poliţist ca şi voi, ce treabă acum eu cu
drogurile?
- Da, dar lucrezi pentru Artur… Tudor, sub tortură ,ne-a spus.
- Tudor putea spune orice ca să scape cu viaţă. Locotenente, jur că nici eu nu-l
suport pe Artur.
Song scoate pistolul, pune pe cineva să-l dezlege şi dându-i pistolul, Motanului, îi
spune să-l împuşte pe Artur.
- Nu-mi place să omor pe cineva care este legat, dar dacă vrei să fie aşa, atunci să
fie. Dar are şi el dreptul să moară cu onoare, ca fost poliţist.
- Cu ce onoare?
- Măcar cu picioarele dezlegate, să nu stea în genunchi forţat, dacă mă imploră să-i
cruţ, eu îl voi cruţa.
- Hai să o văd şi pe asta.
Song dă ordin ca Artur să fie dezlegat, iar Motanul îi spune să se pună în genunchi
,ca să cerşească pentru viaţa lui. Artur se pune în fata lui şi a lui Song şi
44

fulgerător îl trage pe Song la pământ, punându-i un pistol la cap,pistolul apărând
ca prin minune în mâna lui.
- Motane, lasă arma altfel şeful tău e mort… nici eu nu te-am plăcut niciodată, am
ştiu că întotdeauna poţi vinde pe oricine ,când e vorba de bani.
- Crez că poţi scăpa ,de aici ,în viaţă?
- De ce nu? Şi hotărât se face că apasă pe trăgaci, deşi ceilalţi aveau armele
îndreptate împotriva lui.
- Motane şi voi ceilalţi, aruncaţi armele că azi e ziua lui norocoasă... lăsaţi-l să
plece, data viitoare nu mai caut să scot informaţii de la el, ci îl ucid,spune Song.
Artur se dă înapoi, ţinându-i lui Song pistolul la tâmplă, iar când ajunge afară, îl
loveşte cu patul pistolului şi fuge în pădure. Ceilalţi au început să tragă, dar era
prea târziu.
Furios, după ce-şi revine, Song spune:
- Motane, eşti de al nostru, nu trebuia să mă îndoiesc,dar trebuia să-l omori ,cum
ar fi trebuit să fac şi eu de la început.
- Îmi pare rău şeful, am vrut să-i văd onoarea ,dar e prea laş, nu are aşa ceva, data
viitoare nu mai scapă.
După vreo oră, Motanul se întâlneşte cu Artur ,la locul special de întâlnire.
- Motane, îţi mulţumesc încă o dată,iar mi-ai salvat viaţa. Dar de unde ai ştiu că
am pistol?
- L-am văzut în talpa pantofului şi de aceea te-am călcat pe picior atunci când ai
vrut să ridici piciorul, ca să-l loveşti pe cel mai apropiat... dacă ţi-l vedeau şi ei, nu
ştiu dacă se termina cu bine.
- Priveşte şi înlătură talpa la un pantof, în care se vedeau 2 revolvere şi un cuţit.
- E micul meu secret, întotdeauna mă gândesc că sunt în primejdie.
Au început să râdă, dându-şi mâna ca doi bărbaţi adevăraţi.
- Ai văzut şi tu semnul lăsat de Karana?
- Da, să ne grăbim, creanga e semnul unui transport de copii... sigur Edana e acolo,
nu ştie nimeni că noi am fost prinşi,deci Karana a fost disperată că nu a putut să
dea de mine.
45

CAPITOLUL 9
Trecuse de miezul nopţii când o dubiţă ,plină de copii ,mergea pe un drum ocolit,
spre un port, altul decât cel de ultima dată. Karana era disperată că Artur nu a fost
găsit şi la gândul că cele 20 de fetiţe vor fi vândute, apoi ucise, pentru organe, se
cutremura. O furie oarbă pusese stăpânire pe ea, dar nu găsea soluţii.La un
moment dat se gândea să-i pună pistolul la tâmplă lui Ruhan, ameninţându-l cu
moartea , numai ca să scape fetiţele, dar ştia că acest plan nu avea sorţi de izbândă,
iar pe de altă parte, deconspirându-se nu ar fi aflat niciodată cine este cel care a dat
ordin ca familia să-i fie ucisă.Se ruga la Dumnezeu ca Artur sau Edana să apară şi
să salveze fetele.
Nimic nu părea că tulbură liniştea nopţii când deodată maşina încetineşte, pentru
nu a spulbera un grup gălăgios de oameni, băuţi bine, care se întorceau de la
onomastica unui coleg, sărbătorit după schimbul doi. Grupul era format din bărbaţi
şi femei, beţi, iar Artur era printre ei. Când grupul a ajuns în dreptul maşinii,
şoferul a oprit şi se uita la ei. Deşi lumina era slabă, din precauţie ,scoate un pistol.
În faţă, lângă şofer, era Karana. Ruhan, după ultima păţanie, preferând să stea în
spate, lângă copii, împreună cu Noela. Artur se apropie ,arătând ca om beat, de
şofer şi cere ceva de băut, la care şoferul îl ameninţă că îl împuşcă, dacă nu-şi vede
de drum,dar în momentul în care a coborât, din senin apare Motanul care îl loveşte
cu pistolul în cap, făcându-l să leşine. În spate ,în afară de cei doi menţionaţi ,mai
erau încă trei profesionişti.
Karana, bucuroasă, îi face semn lui Artur că sunt cinci gardieni. Artur îi pune un
pistol la cap , ducând-o în spate, bate la uşă,iar uşa i-o deschide Ruhan. La vederea
lor,dar mai ales a Karanei, cu pistolul la cap,rămâne foarte surprins,apoi se aude
vocea lui Artur:
- Dă-mi fetiţele, altfel tovarăşa ta moare. Ruhan se codea, dar intervine Noela:
- Misiunea noastră e să ducem “coletele” la destinaţie, nu să o salvăm pe această
nemernică… aşa că puteţi să o omorâţi, pe nimeni nu interesează.
- Dacă-i atingi măcar un fir de păr din cap, de mâna mea vei muri, îi spune Ruhan .
Să nu îndrăzneşti să faci aşa ceva! Noela trage în Artur, dar Karana îl trânteşte la
pământ şi altfel scapă cu viaţă amândoi. Din spatele lor se aude un zgomot şi în
câteva secunde Edana a scos doi din joc, iar pe Noela a prins-o, punându-i un
pumnal la gât.Altul , este luat în primire de Motanul, iar Ruhan a rămas singurul
care mai putea apăra transportul.
- Dacă ţii la fetele tale, dă-ne fetiţele, si nu le vom face nimic.
Ruhan o iubea pe Karana şi ţinea şi la Noela, o persoană cu state vechi de plată în
sânul organizaţiei, dar era conştient că dacă pierdea afacerea senatorului ,pentru a
le salva , sunt toţi morţi.
- Omoară-le, de ce s-au lăsat prinse? Brava, căutând o soluţie salvatoare,dar nu
găsea.Îmi pare rău pentru voi, dar ştiţi ce ne aşteaptă dacă nu reuşim.
46

- Dacă tu eşti conducătorul lor, trezeşte-te… nu ai cum să te lupţi cu noi, uită-te la
fata cu mască, în câteva secunde te poate învinge. Ruhan zâmbi,făcuse mulţi ani de
lupte şi box şi nu-i era frică de nimic.
O luptă frumoasă începu între cei doi. Ruhan se juca cu ea, aşteptând să-l atace, dar
Edana era precaută. A încercat să-l lovească cu piciorul, dar s-a ferit, la fel şi ea,
atunci când un upercut de stânga putea să o prindă nepregătită. Loviturile curgeau
din toate părţile, dar nimeni nu era rănit pentru că amândoi se apărau foarte bine.
La un moment dat, Ruhan o loveşte foarte tare cu piciorul în stomac, făcându-se ca
să se clatine, ea nu rămâne mai prejos şi-i aplică o lovitură fulgerătoare sub coaste,
ca si când i le-ar disloca, făcându-l să strângă din dinţi de durere.Profitând de
acest moment,Edana îl loveşte, sărind prin aer, cu piciorul direct în figură,
făcându-l să se se clatine. Unul din cei trei gardieni, bătuţi, care au fugit, se întoarce
şi dă să tragă în Ruhan, dar Karana îl vede şi dintr-o dată se aruncă asupra lui
Ruhan, ajungând amândoi la pământ, la timp, glonţul fluierându-le la ureche.
Motanul trage în el, iar la întrebarea de ce ai tras în şeful tău, el nu mai apucă să
spună nimic, murind… Totul se petrecuse foarte repede,iar acest lucru l-a înfuriat
teribil pe Ruhan.
- Luana, mi-ai salvat viaţa,iar cel care a tras în mine, era de al nostru!Acum nu mai
putem face nimic, lasă-i să ia fetiţele... vom găsi noi o soluţie, apoi întorcându-se
către Artur:
- Nu ştiu cine sunteţi, dar veţi plăti cu viaţa pentru ceea ce faceţi, Velin nu iartă.
- Ştiu, ticălosule, meriţi să mori şi tu, dar noi nu suntem criminali…
- Dacă eşti Artur, eşti foarte căutat.
- Da, spune-i că Artur s-a întors din morţi, la fel şi fata lui Robert, Karana, iar într-o
zi îi vom lua capul… să aştepte… va plătit pentru toate crimele comise.
Karana, Noela şi Ruhan sunt legaţi, nu înainte ca Artur să arunce în faţa Karanei
un mic cuţitaş, iar fetiţele sunt luate de ei.
Ruhan ,cu chin cu vai , ajunge la cuţitaş şi taie legăturile tuturor,apoi pleacă la
sediul organizaţiei.
Karana era fericită, fetiţele au fost salvate, la fel şi bărbatul pe care-l plăcea, adică
Ruhan. Ceea ce nu înţelegea era de ce un membru al bandei a vrut să-l împuşte pe
Ruhan!
“Trebuie să cercetez, dacă Ruhan este în pericol, la fel sunt şi eu.. .trebuie să-l văd
pe Artur, el va desluşi misterul”!
- Luana, mi-ai salvat viaţa!Dacă Velin va cere capul nostru, promit că îl voi da pe al
meu, iar pe voi vă salvez, numai şi numai pentru tine.
Noela turba de gelozie, dar nu putea face nimic.
- Ruhan, nu- i curios că unul de ai noştri te-a vrut mort? Oare cine te vrea mort?
Noela am dreptate?
- De data aceasta sunt de acord cu tine, cineva te vrea mort, Ruhan.
- Ajutaţi-mă să aflu, Luana!
- Sigur, fără tine suntem toţi în pericol, deşi eu bănuiesc că Velin sau poate
căpitanul Tarun… este cineva mai mare peste Velin?
- Fii sigură, Luana... nu ştie nimeni cine este, se zvoneşte că cei care i-au văzut
chipul ,sunt morţi.
47

Dimineaţa, la prima oră, senatorul află că misiunea a fost un eşec, din cauza lui
Artur si a fiicei lui Robert. Plin de furie, spune;
- Până când cei doi nu sunt prinşi ,nu mai onorăm nici o comandă… parcă am
presimţit ceva si nu am mai vrut să iau bani înainte…şi bine am făcut. Nu va avea
nimeni probleme, numai de data aceasta... să facem un plan de bătaie ,pentru a-i
prinde.
- Ne poate ajuta si poliţia, nu căpitane?
- Da, răspunde Tarun, avem mulţi poliţişti de partea noastră.Vreau să scotociţi
întregul oraş, fiecare fir de iarbă ca să mi-i prindeţi pe Artur şi Karana, dar mai
ales pe Karana.
- Să ne folosim şi de presă.
La buletinul de ştiri de la ora prânzului este difuzată fotografia lui Artur şi
oamenii sunt anunţaţi că respectiva persoană este căutată pentru crimă şi posesie
de droguri, spre furia lui Artur.Au vrut să dea o poză şi cu Karana, dar negăsind
decât poze de când era un copil, ştia că acum,mare fiind, nu era relevant cu nimic.
După amiază, Noela a ieşit la o plimbare, iar Karana era pe urmele sale. Era
pentru prima dată când o urmărea … avea să-i plătească faza cu încercarea de
asasinat de pe pod şi bănuia că tot ea încercase să-l omoare şi pe Ruhan, prin acel
membru al organizaţiei,deşi nu putea crede acest lucru. Dar avea nevoie de dovezi
şi mai important ,se întreba pentru cine lucrează. Mergând pe urmele ei, uită să fie
atentă şi nu vede că si ea este urmărită.La un moment dat o pierde, iar când
întoarcă capul, primeşte o lovitură în cap şi cade leşinată. Când îşi revine în
simţuri, se vede legată cu mâinile de un calorifer, într-un loc pe care nu-l cunoştea.
- Te-ai trezit din leşin, căţea? Era vocea Noelei,care pusese mâna pe ea.
- Noela, eşti nebună? Pentru ce mă ţii legată?
- De ce m-ai urmărit?
- Dar, tu de ce m-ai urmărit de atâtea ori? Aşa-i că erai curioasă, ca să afli ceva
despre mine? Aşa si eu.
Noela a-nceput să râdă.
- Si ai găsit ceva?
- Dar tu despre mine, întreabă Karana? Dă-mi drumul, altfel nu te văd bine dacă
află Ruhan. La auzul numelui Ruhan, o loveste cu pumnul în faţă.
- Slabă lovitură!?Dă mai tare,dacă vrei să mă doară!îi spune, ironică.
Noela se apleacă , ca să-i râdă în faţa, în batjocură ,dar ,fulgerător ,Karana o loveste
cu capul în gură, făcând-o să se rostogolească, iar apoi îşi desface frânghiile de la
mâni,care erau legate slab, şi scapă…Într-o fracţiune de secundă,îi ţine un pistol la
cap,Noelei.
- Luana, putem trece peste asta numai noi două? Eu te urăsc foarte mult si într-o zi
una din noi va muri de mâna celeilalte, dar Ruhan nu trebuie să ştie.
- Sentimentul e reciproc, dar nu vreau să mă mai înjunghii pe la spate, să o facem
într-un duel ca între bărbaţi, chiar dacă suntem femei.
- Aşa va fi… loc pe pământ nu este pentru amândouă.
Se urau de moarte, dar ,de dragul lu Ruhan, tăceau ,fără să-l încarce şi pe el cu ura
lor.
- Noela, pe de altă parte el a ales, cea aleasă sunt eu… ar trebui să te retragi.
48

- Niciodată, pentru că tu nu-l iubeşti cum îl iubesc eu, iar pe altă parte nu am
încredere în tine. Oricât ai încerca să te ascunzi de mine, să pari prea perfectă,întro
zi voi afla totul despre tine şi voi fi fericită când vei muri de mâna mea,dar în faţa
tuturor celor care ţin la tine.Voi fi satisfăcută când îţi voi distruge reputaţia,singură
vei vrea să mori.
- Provoacă-mă, s-ar putea să fie invers, dar eu nu sunt fericită când omor pe
cineva,numai într-un singur caz..
- Care?
- Nu ai vrea să ştii, vei afla în ziua în care vei muri.. .iar acum plec şi cum ţi-am
promis, Ruhan nu va afla de asasinii tăi.... Dar, mai am o bănuială, tu eşti cea care
a vrut să-l omoare pe Ruhan!
Noela rămâne înmărmurită!
- Căţeaua năibii, eşti în călduri de vorbeşte asemenea tâmpenii? Mi-aş da viaţa
pentru el ,la cât îl iubesc, cum poţi spune aşa ceva!?
- Vom vedea , dacă ai fost tu, vei plăti şi pentru asta....
Luana pleacă, iar Noela o privea cu o ură de nedescris, dar la gândul că Ruhan va
afla că a vrut să-i facă rău, tremura. Ştia că ar fi pierdut şi prietenia lui şi pentru ea
ar fi fost sfârşitul.
“Voi afla totul despre tine şi te voi demasca în faţa întregii organizaţii! Am o
mulţime de păcate, ce mai contează unul, atunci când voi băgă o duzină de gloanţe
în tine”!
Datorită faptului că fotografia, cu chipul lui ,a apărut la televizor şi în presă,Artur
era foarte precaut de a ieşi din casa în care locuia ,astfel încât ,într-un moment de
respiro, Karana l-a căutat.
- Artur, cât mă bucur că ai salvat fetiţele! Salută-i pe Motanul şi Edana ,din partea
mea. Am fost disperată că nu ai apărut. Ce s-a întâmplat?
- Am fost prins de locotenentul Song şi m-a salvat Motanul.
-Oh!Dumnezeule!Cât mă bucur că nu ai păţit nimic!
-Puştoaico,să nu-şi faci griji pentru mine,fii atentă la viaţa ta,dacă tu păţeşti ceva,eu
nu mai am pentru ce trăi.Să nu uiţi asta, niciodată.Mă gândesc în ultimul timp tot
mai mult la zilele când erai o fetiţă şi mă ciupeai de mustăţi,mă pupai pe obraji,
fericită că te ţineam în braţe, de parcă eram tatăl tău.Întotdeauna te-am privit ca pe
fetiţa mea, şi mi-aş da viaţa bucuros ca tu să trăieşti şi să fii fericită!
Karanei ,ochii i s-au umezit.
-Întotdeauna vei fi nu prietenul meu bun, ci mai ceva ca tatăl meu, omul care ştiu că
nu nu mă va lăsa singură la greu, indiferent dacă trăieşte sau e mort.Ştiu că te-ai
întors din morţi pentru mine şi toate acestea le pot face pentru că ştiu că eşti
lângă mine, altfel nu aş a fi avut curaj,niciodată,Artur,dar cu tine ştiu că imposibilul
devine posibil.De multe ori mă întreb dacă nu cumva sunt fata ta, nu a lui Robert.
Artur se fâstâceşte,apoi o îmbrăţişează ,spunându-i:
-Nu mai contează a cui fată eşti, pentru că acum eşti fetiţa mea şi trebuie să răzbim
în a face dreptate pentru toţi.
-Artur, ai observat şi tu că unul din banda noastră a vrut să-l ucidă pe Ruhan. Ce
crezi despre asta?
- Pot fi multe scenarii legate de asta, e clar că cineva îl vrea mort.
49

- Care ar fi motivul?
- Poate pentru eşecul misiunilor. Noi “l-am ajutat”, vor să pună alt conducător şi ca
să nu fie probleme, vechiul şef trece în nefiinţă,asta-i regula la ei... sau poate e ceva
ce nu ştim noi.
- Nu vreau ca Ruhan să moară şi am mai multe motive.
- Ştiu, Karana, că-l placi, la fel şi el…
- Nu numai acest motiv, datorită lui pot avansa , ca să pot afla cine a dat ordinul sămi
fie ucisă familia.
- Să fii atentă…Noela te urăşte de moarte, o clipă de neatenţie te poate costa viaţa.
- Aşa am să fac, trebuie să plec, nu vreau să lipsesc mult, să nu dau de bănuit.
Încearcă să afli mai multe de la Motanul şi dacă trebuie să ne vedem, lasă semn.
- Da, puştoaico. Te rog să ai grijă.
-Am să am , „tată”.
Luana pleacă, fiind foarte atentă de a nu fi urmărită, iar când ajunge la hotel, aude
vocea lui Ruhan, discutând cu cineva. Lipeşte urechea de uşă şi ascultă, iar ceea ce
aude, o surprinde foarte tare.
50

CAPITOLUL 10
- Ruhan, ordinul este ca locotenentul Song să moară.
- De ce?
- Pentru că ştie multe şi nu ştie să-şi ţină gura, fiind din ce în ce mai lacom.
- Dar cine a dat ordinul?
- De ce pui întrebări? Gândeşte-te că ai ratat ultimele două misiuni şi ai putea fi tu
în locul lui.
Ruhan nu zice nimic, rămânând pe gânduri. Ştia că interlocutorul său are dreptate,
dar îl durea să omoare pe unul de al lor.
- Cineva din bandă a vrut să mă asasineze. Oare are legătură cu locotenentul Song?
Interlocutorul lui rămâne surprins, ne se aştepta la aşa ceva.
- E prima dată când aud aşa ceva, să fii atent, sigur ţi-ai făcut duşmani printre cei
care conduc organizaţia.
Karana asculta toate acestea foarte uimită, dar şi curioasă de a afla cine era
interlocutorul lui Ruhan. Îl plăcea pe Ruhan, dar îi era teamă pentru el, ştiind că
foarte uşor putea să-şi piardă viaţa, aşa cum era să se întâmple în ultima misiune,
ratată, când ea l-a salvat.
- Am să vin cu detalii, pregăteşte nişte oameni pricepuţi, ca să pară totul un
accident.
Bărbatul cu care vorbea iese din cameră, iar Karana îl urmăreşte.La rândul lui,
acesta era aşteptat afară de două gărzi de corp, care-l conduc la maşină. Traficul
fiind aglomerat, Karana se ţinea la distanţă, iar pentru orice eventualitate, după
ultima păţanie cu Noela ,îşi pune o mască pe faţă, de teamă să nu fie recunoscută de
cineva.
Bărbatul pe care-l urmărea era îmbrăcat în costum, era chel şi avea în jur de 60
de ani şi arăta ca un om de afaceri.
La un moment dat maşina Karanei este blocată, din faţă şi din spate, de alte două
maşini, iar cineva aleargă spre ea, lovind portiera cu o bâtă, iar Karana nu apucă să
iasă din maşină. Ea se preface accidentată ,lăsând capul pe volan, iar cel apărut
sparge geamul, deschizând portiera. Dă să vadă dacă are puls, dar se trezeşte lovit
cu pumnul în faţă, iar a două oară îl dă cu capul de parbriz şi Karana fuge, la timp,
pentru că mai veneau încă vreo trei spre maşina ei, dar spre surprinderea lor, fuge
spre ei, nu de ei.
- Cu tupeu ai,am să-ţi smulg masca, ca să-ţi văd faţa când vei muri, spune unul
încercând să o lovească cu cuţitul. Dar ea se eschivează, iar cuţitul nimereşte în gol,
însă-i zboară din mână, la lovitura ei de picior. Cel cu care se bătea era foarte înalt,
dă să o lovească cu pumnul, dar ea se lasă la pământ, nu înainte de a-l lovi cu
genunchii în stomac, făcându-l să urle de durere. Unul din ei trage cu pistolul, dar
ea se rostogoleşte, ajungând în spatele unei maşini, apoi scoţând din buzunar o
grenadă fumigenă,purta foarte des aşa ceva cu ea, o aruncă spre ei, iar în panica pe
care a creat-o ,îl prinde pe unul, după ce-l loveşte cu pistolul în cap, şi îl trage în
51

spatele maşinii. Din cauza fumului, nu se vedea nimic, iar cel prins, după ce-şi
revine, este întrebat:
- Dacă nu-mi spui pentru cine lucrezi, eşti mort.
- Deci eşti fată, după voce ,şi se zbate ,încercând să o lovească cu pumnul, dar
Karana sare în sus şi-l loveşte cu piciorul în piept, o lovitură foarte puternică, de-l
aruncă cu capul de o maşină.El,ameţit de lovitură, o privea cu ochii măriţi de
spaimă.
- Spune-mi …însă cum fumul aproape se risipise, ceilalţi trag în ei,Karana
punându-l în faţa gloanţelor, ea scăpând cu viaţă, apoi fuge, fără ca să afle nimic.
Este foarte atentă ca să nu fie urmărită şi-l caută pe Artur,ca să-i spună despre
locotenentul Song,la care Artur rămâne surprins şi nu prea.
- Doar să mă anunţi cine execută ordinul…încearcă să fii tu, vreau să-l salvăm.
Merită să moară nemernicul acela, dar avem nevoie de el în viaţă.
După ce Karana se întoarce la ascunzătoarea lor, îl găseşte pe Ruhan cu Noela şi
încă cu câţiva şefi, dar mai mici, din organizaţie.
- Luana... pe unde umbli că nu prea te-am văzut azi.
- Afaceri… neterminate cu unii , răspunde ea , cu ochii la Noela.
- Ai probleme? Sau mai bine zis, îţi face cineva probleme?întreabă,Ruhan. Spunemi,
eu sunt aici şi o priveşte zâmbind.
- Nu, am glumit, afacerile mele sunt plimbările prin parc, când timpul îmi permite,
dar mai ales vremea. Aşa mă întâlnesc cu cei cu care am crescut pe străzi. M-ai
căutat? S-a întâmplat ceva? Avem o altă misiune?
- Nu, am vrut să te văd , mi-a fost dor de tine, iar la vorbele lui, Noela turba de
gelozie. V-am chemat pentru că avem o altă misiune,de data aceasta mai delicată,
iar dacă o ratăm, s-ar putea să ne fie rău de tot!
- Noela, mi-ar plăcea să o îndeplineşti tu, împreună cu Luana. Ce ziceţi?
- Care-i misiunea?
- Asasinare locotenentului Song.
Toţi, cei de faţă, rămân surprinşi, mai puţin Luana.
- Un poliţist? Mă simt bine când execut poliţişti,spune ,încântată,Noela!
- De ce? Ai mai executat? întreabă Ruhan.
- Nu, dar mi-ar fi plăcut.
- Tu ce zici, Luana?
- Parcă e prea mult, probabil toată poliţia va fi pe urmele noastre. Dar cine naiba e
Song ăsta şi cine-l vrea mort?
- Song e prea lacom, iar lăcomia îl costă viaţa. Cât despre cine a dat ordin, nu ştiu,
eu am primit ordinul de la cineva mai mare ca mine, dar nu mi-a spus cine a dat
ordinul direct.
- În fond, nu contează… mă bag, doar asta suntem... le facem treburile murdare,
măcar dacă am primi şi noi ceva bani.
Ruhan nu se aşteptase ca Luana să se bage şi rămâne surprins. Ştia că este total
diferită, în sensul frumos al cuvântului, faţă de Noela, iar acest lucru l-a pus pe
gânduri.
- Luana, ai de plătit o poliţă poliţiei?
52

- Da,da, una mare de tot, ţi-am mai spus că-i urăsc! Nu poliţia m-a închis atunci
când am omorât pe cineva, care m-a provocat,dar din greşeală? Nu am vrut să-l
omor, dar s-a întâmplat, puteam fi iertată, eram minoră, dar au umplut închisorile
cu multe ca mine si de aceea îi urăsc.
Ruhan era surprins de patima cu care vorbea împotriva poliţiei, iar la teatrul pe
care-l juca Karana, foarte convingător, ei şi-au dat seama că misiunea de asasinare
va avea succes, iar ea e singura care-l poate executa.
- Tu să fii cea care-i trage glonţul în cap, dar cum misiunea este periculoasă, Noela
va fi în preajma ta, în altă maşină, la o adică să te acopere dacă se întâmplă ceva
neprevăzut. Studiază terenul ,gândeşte-te cum procedezi şi când crezi că planul
poate fi îndeplinit, anunţă-mă sau mai bine anunţ-o pe Noela, aşa cum am stabilit.
La gândul că va lucra cu Luana, Noela şi-a făcut planul de a scăpa de ea , dar şi de
locotenent, iar la acest gând, zâmbi pentru o secundă, zâmbet care nu i-a scăpat
Karanei, dându-şi seama că va încerca să o omoare.
Locotenetul Song îl ura pe Artur pentru că i-a distrus afacerea cu droguri lui
Moratu, dar mai mult pentru faptul că printre poliţiştii corecţi din secţia pe care o
conducea, Artur era vorbit ca despre cel mai cinstit poliţist, singura bubă pe care a
avea fiind băutura şi femeile. Ştiau toţi că a fost dat afară pe nedrept, iar chestia cu
trafic de organe, i-a fost înscenată.
Artur află totul despre programul lui Song, cu ajutorul Motanului, care a fost
informat că i se pregăteşte asasinarea şefului său.
- Motane, Song e un nemernic, poate merită să moară, dar e poliţist…trebuie să-l
salvăm, să-l ţinem în viaţă, într-o zi vom avea nevoie de el.
Song avea o amantă care locuia la marginea oraşului, chiar dacă era căsătorit şi
avea doi copii, dar nu prea se înţelegea cu soţia sa, şi o dată pe săptămână mergea
la amantă, ziua fiind joi.De obicei stătea toată noaptea, dimineaţa venind direct la
muncă. Pentru familie, era de gardă sau în misiune.
Karana a fost informată, iar la ieşirea din casa amantei, în momentul în care a dat
să deschidă portiera maşinii sale, Song se trezeşte cu pistolul la cap.
- Urcă în maşină, cineva vrea să te vadă, îi spune Karana, care avea mască pe faţă.
Song nu are încotro şi urcă în maşină, iar mai încolo Noela urmărea tot ce se
petrece, fără să ştie că Artur este în maşină.La rândul ei,Noela era urmărită de
Edana şi Motanul, ca parte din plan.
La vederea lui Artur, Song a început să tremure de frică.
- Doar nu ai de gând să mă omori!
- Meriţi, că eşti corupt, dar vreau să te salvez.
- De cine?
- De cei cu care faci afaceri murdare…persoana care poartă mască a primit ordin
să te lichideze.
Song rămâne înmărmurit, neputînd crede aşa ceva.
-. Nu cred aşa ceva… tu m-ai răpit ca să te răzbuni.
- Dacă nu crezi, poţi pleca, dar mai încolo eşti aşteptat de o fată Noela, care face
parte din organizaţie si a fost trimisă ,de Ruhan, să te ucidă.
La auzul celor două nume, foarte cunoscute în poliţie, Song s-a speriat. Ştia că ei
erau capii organizaţiei Flori de Crin şi o spaimă cumplită a pus stăpânire pe el.
53

- Pleacă dacă nu mă crezi..
Song deschide portiera şi fuge spre maşina lui. Atunci o ploaie de gloanţe s-a
abătut asupra lui, trase de Noela, crezând că Luana l-a scăpat. Song se aruncă la
pământ, apoi ,târâş, se întoarce în maşina Karanei.
- Te-ai convins?
- Da.
- Te salvez, dar vreau ca într-o zi să fii martorul nostru… Familia ta nu ava avea de
suferit, ştii cum sunt ei, dacă faci parte din organizaţie, numai tu, cel în cauză
moare, familia fiind protejată.
- Aşa va fi, vreau să mă răzbun pe ei.Dar nu-mi pot anunţa familia că trăiesc?
-Ar însemna moartea întreagii familii,Songule,oricât ar fi de precauţi,îşi vor da
seama că nu eşti mort şi vă lichidează pe toţi.Ar trebui să ştii asta. Iar pe de altă
parte,nu va fi pentru mult timp,doar şocul „învierii” tale, va fi teribil,dar nu se
poate face altceva,ca să vă salvăm pe toţi.
-Nu am cuvinte,Artur, îmi salvezi viaţa, după ce am încercat de atâtea ori să te
ucid!
-Asta-i slăbiciunea mea,Songule...nu sunt omul să iau o viaţă aşa de simplu.
Pregăteşte-te ca să-ţi înscenez moartea!
Song este legat şi pus pe bancheta din spate, iar Artur s-a lăsat pe podeaua maşinii,
ca să nu fie văzut de Noela.Pe podeaua maşinii mai era un cadavru, un membru al
Florii de Crin ,ucis de Artur, atunci când l-a descoperit că o urmăreşte pe Karana.
Luana se îndreaptă cu el spre un lac, iar Noela o urmărea.La un moment dat, Edana
îi taie calea, iar maşinile se ciocnesc, fără ca fetele să păţească ceva. Ele ies din
maşini, iar Noela trage în Edana, care se apleacă , nu înainte de arunca un pumnal
în piciorul ei, care o face să scape arma din mână,de durere. Deodată se aude o
bubuitură puternică, masina Karanei ia foc, iar ea se rostogoleşte, după ce sare din
maşină, scăpând cu viaţă.În partea cealaltă a maşinii era un drum mic, de ţară, la
care se putea ajunge după o rostogolire, de la o înălţime de vreo trei metri. Artur şi
Song se rostogolesc în partea cealaltă, ajungând în drum, unde îi aştepta Motanul,
iar ei pleacă cu Song, fără ca Noela să-şi dea seama de nimic. Simţind că-i rănită,
dar văzând că Luana şi-a îndeplinit misiunea, trăgând şi în Edana, care fuge, Noela
nu a mai dat semnalul să apară maşina cu acoliţii ei şi să o lichideze pe Karana. Îi
datora viaţa, deşi o ura la fel, şi-i întorcea favoarea,numai pentru ziua respectivă.
După ce au stins flăcările, au găsit “cadavrul” lui Song, carbonizat. Misiunea fusese
îndeplinită, dar cel care a dat ordinul, încă nu era deconspirat.
- Să mergem, Noela, misiunea este îndeplinită.
- Azi mi-ai salvat viaţa, dar şi eu pe a ta, suntem chit, de mâine războiul continuă.
- Aşa să fie.
Ruhan află că misiunea a fost un succes, iar cel cu care vorbise, omul chel, zâmbea.
Una din problemele şefului său era rezolvată, dar venea alta , cu mult mai mare,
care trebuia gândită cu multă inteligenţă.
Dus pe gânduri ,în biroul său, nu vede că Edana îl privea printr-o gaură din tavan,
făcută prin acoperiş.
54

CAPITOLUL 11
- Noela, ce-i cu fata nouă? De ce a căpătat aşa de mult capital de încredere? Tu
trebuie să pui mâna pe organizaţie, pentru asta ai fost trimisă.
- Ştiu, nu am nici un dubiu că urmează căpitanul Tarun, apoi Velin. Eu lucrez cu tine
de mulţi ani, spune-mi cine a dat ordin ca Ruhan să fie ucis?
- Eu, răspunde chelul.
- Să nu mai faci asta niciodată înainte de a te consulta cu mine, iese urât, chiar
foarte urât.
Chelul ,surprins şi furios, zice:
- Muşti mâna care te-a hrănit?
- Această mână , pătată de sânge , ţi-a adus munţi de bani, dar cine se atinge de
Ruhan, moare de mâna mea, chiar dacă este ultimul lucru pe care-l fac pe pământ.
Să nu uiţi asta.
- De ce, Noela? Îl iubeşti? Dacă-i aşa, trebuie să fii înlocuită, dar asta înseamnă
moarte.
- Voi rezolva în felul meu, dar de Ruhan nu se atinge nimeni. Transmite mai
departe, va fi mare vărsare de sânge dacă Ruhan păţeşte ceva... spun eu, cea
pătată cu sânge pe mâini şi care şi-a vândut sufletul diavolului!Mă întreb, pentru
ce am fost cel mai bun asasin al afacerile voastre murdare,când nu am nici un
respect din partea voastră? Ruhan e singurul om care m-a respectat , îi datorez
totul, inclusiv viaţa.
Văzându-i patima cu care vorbea despre el, ştia că nu poate face nimic care să o
descurajeze. Totuşi ,o ameninţă.
- Eşti în pericolul de a-ţi pierde viaţa, din cauza lui. Accepţi aşa ceva?
- Da, fără reţineri.
- Cel care conduce vrea să elimine toţi martorii ,iar organizaţia aceasta să fie
armata lui ,cea mai puternică,neştiută şi nevăzută de nimeni! Ruhan e moale, are
blândeţe, tu trebuie să fii şeful organizaţiei, care nu dai înapoi de la nimic.
Noela zâmbi, misterios, la auzul acestor vorbe.
- Voi fi, într-o zi, alături de Ruhan.
- Ştii că au apărut Artur şi Karana?
- Da, am aflat, trebuie ucişi, ne distrug afacerile.
- Pune oamenii tăi să o urmărească pe Luana, are influenţă prea mare asupra
organizaţiei... simt că ascunde ceva.
- Aşa am să fac.
- Fii atentă, e protejata senatorului Velin, de fapt o va lua să-i fie gardă de corp.
Scapă, dacă te încurcă, de ea înainte de a pleca de la voi, căci apoi nu mai poţi face
nimic. Nu uita că Velin e foarte important pentru ceea ce va veni.
- Se strâng foarte mulţi bani din vânzarea organelor şi din droguri. Simt că se
pregăteşte ceva mare , despre ce-i vorba?
- Nimeni nu ştie, poate Velin, dar sigur aşa e. Deodată se aude un zgomot pe
acoperiş care-i face să tresară,iar Noela, în câteva secunde ,ajunge pe acoperiş, dar
55

nu era nimeni. Presupune că i s-a părut, dar dacă privea atentă în jos, ar fi văzut-o
pe Edana cum se ţinea de pervazul unui geam, în gol. Ar fi fost nevoie de o singură
lovitură să o arunce în gol, dar ,spre norocul ei, Noela nu a văzut-o, şi Edana scapă
cu viaţă, după ce a ascultat tot ce au vorbit.Erau informaţii foarte importante pe
care numai Artur le putea filtra.
Edana îl anunţă pe Artur că Ruhan şi Karana sunt în pericol, povestindu-i tot ce a
auzit.
- Karana trebuie informată imediat.Ai aflat cine-i cel cu care a vorbit, Noela?
- Da, e fondatorul companiei Ţesuturi Sintetice,Raman, un om crud ,cum îl descriu
angajaţii, care conduce această afacere în chip despotic. Câştigă foarte mulţi bani,
oare de ce s-a băgat în asemenea murdării? Chiar că nu am să pricep niciodată.
- Lăcomia, răspunde Artur. Să fii atentă , Edana, mulţi ştiu că lucrezi cu mine, iar
trădători sunt peste tot. Nu vreau să vă pierd, pe tine şi Karana, mi-ai salvat viaţa,
iar Karana e fata pe care nu am avut-o.Poate într-o bună zi ai să-mi spui cine eşti.
Noela trebuie cercetată mai de aproape, e puternică,cu asemenea sprijin, şi foarte
periculoasă.
- Artur, vei afla într-o zi cine sunt,dar nu aceasta este important. Nu crezi că a sosit
momentul pentru Karana?Ar trebui să fie lângă Velin,deja.
- Da, de aceea trebuie să dăm o mână de “ajutor”. Urmăreşte-i programul să vedem
când are o şedinţă publică, nu contează în ce oraş, şi să-l
înspăimântăm,ameninţându-l cu moartea , apoi să vedem ce se întâmplă, şi să-i
facem intrarea Karanei în lumea bogaţilor.
Karana află de la Artur despre planul de asasinare a lui Ruhan, pus la cale de către
omul chel.La gândul că tocmai Noela primise ordin, s-a înfuriat, dar apoi s-a liniştit
,dându-şi seama că Noela îl iubeşte, însă nu avea încredere în ea. Ştia că o
persoană poate face orice din gelozie, iar Noela nu era sfântă.
La aflarea veştii că a crescut pe străzi, a auzit când i-a spus lui Ruhan, Noela a mers
cu poza ei, arătând-o celor fără adăpost, dar nimeni nu o cunoştea.
“Ce idioată sunt, trebuia să o întreb unde s-a născut, oameni care trăiesc pe străzi
sunt peste tot. Voi afla, oricum trebuie să scap de ea. Înainte de asta trebuie să aflu
unde se ascunde Artur. Doamne, câte am să-i plătesc! Îl urăsc enorm şi poate prin
el, de fapt sigur, voi găsi o mai veche cunoştinţă de a mea, fata lui Robert”.
O urmărea pe Luana peste tot, iar ea, ştiind că este urmărită, se amuza, mergând
aiurea pe străzi, prin parcuri sau căscând gura prin magazine.
“Idioata asta nu are nici un prieten în afară de Ruhan… îmi este usor să scap de ea,
problema care se pune, este Ruhan.....trebuie să fiu înţeleaptă, altfel îl pierd”,
gândea Noela, urmărind-o pe Karana.
Într-o zi îi cere chelului să-i facă rost de dosarul lui Artur.De acolo află că Mela este
soţia lui.
“ Să vedem cine-i Mela si cât de importantă este pentru el”.
Noela o urmăreşte pe Mela şi-i află programul zilnic , iar într-o zi ,când mergea la
muncă, o fată îi sare în faţa maşinii,strigând să oprească,iar în ochi avea lacrimi.
Speriată, opreşte maşina şi-i acordă primul ajutor,dar ea refuză, spunând să plece
cât mai repede pentru că iubitul ei,din gelozie,vrea să o omoare.Mela o lasă să urce
în maşină,iar după ce maşina a pornit , se trezeşte cu un cuţit la gât.
56

- Taci şi nu fă scandal, nu vei păţi nimic. Am câteva întrebări pentru tine. Unde-i
Artur?
- Dacă-l cunoşti pe Artur , ştii ca nu-i omul care sa spună unde merge si ce face. Nu
l-am văzut de foarte multe luni, stiu ca este plecat în alt oraş, cu afaceri.
- De fata lui Robert ce ştii?
- Ah.. a fostului meu coleg, ştiu că e moartă de mulţi ani, iar pe chipul ei se citea
adevărul.
- Cum iei legătura cu Artur? Acum eşti prizoniera mea.
- Nu iau niciodată legătura cu el, Artur o ia cu mine.
- Atunci vii cu mine, nu contează cât aştept, va da un semn si atunci se va preda
pentru tine, mai ales că este căutat de poliţie. Ai văzut, nu?
- Nenorociţilor, voi i-aţi înscenat toate astea lui Artur! Dar el nu va ierta, pentru
ceea ce aţi făcut, pe nimeni.
Noela o aduce pe Mela în sânul organizaţiei, în camerele de la subsol ,unde adunau
copiii răpiţi, şi astfel ea devine prizoniera ei, fără ca prea mulţi să ştie.
Ruhan află de la Noela şi merge la ea.
- Nu-ţi fac nimic, îi sunt dator lui Artur cu o favoare, deşi s-a amestecat prea mult în
afacerile mele, a fost domn atunci când nu m-a ucis, dar nu-ţi pot da drumul. Nu
sunt eu cel care vrea să-l prindă , neapărat,doar cineva mai mare. Am auzit că fata
lui Robert,Karana, trăieşte. E adevărat?
- Chiar că nu ştiu, Artur nu discută cu mine tot ceea ce face.
Prin organizaţie au început să apară zvonuri precum că un prizonier de “aur” este
în mâinile Noelei. La auzul zvonurilor, Karana îl întreabă pe Ruhan, iar el răspunde
afirmativ.
- Da, este soţia lui Artur, dacă vrei să o vezi, vino cu mine,
Karanei i s-au înmuiat picioarele, iar inima îi bătea atât de tare , încât îi ieşea afară
din piept, dar pe faţa ei nu se citea nimic.
Mela, când a văzut-o, a tresărit foarte puternic, dar Karana i-a făcut un semn să
tacă, iar ea a devenit nepăsătoare.
- Luana, ea este soţia lui Artur.
- Şi tu crezi că el va veni pentru ea? Eu nu cred, după cum l-am văzut, nu-i pasă de
nimeni. Mai bine ai lăsa-o să plece, nu ne ajută cu nimic, iar Artur ţi-a salvat viaţa .
- Luana, ce amuzantă eşti! Cum de ai devenit apărătorul unui fost poliţist? o
întreabă, ironic.
- Nu contează cine-i, dar nu vreau să omorâm oameni nevinovaţi, iar pe de altă
parte, nu-mi bat eu capul cu asta, dar ştii cum sunt eu, întotdeauna directă.
- Avem o pradă foarte preţioasă, datorită ei punem mâna pe Artur şi ne spălăm
multe păcate.
- Nu fi aşa de sigur, Ruhan, ai văzut de ce este în stare Artur,împreună cu fata lui
Robert… oricum eu sunt lângă tine indiferent ce hotărăşti, dar fii înţelept ,aşa cum
te ştiu, să nu laşi ura să-ţi întunece raţiunea.
La auzul numelui fetei lui Robert, Mela a zâmbit, doar Luana văzându-i zâmbetul.
Mela rămâne închisă, iar Karana turba de furie că nu o poate salva ,dar şi pentru
faptul că Artur putea cădea în capcana întinsă de Noela.
Artur nu bănuia că Mela este prizonieră, ştiind-o la casa lor, în alt oraş.
57

Mela era ţinută într-o cameră de la subsol şi era păzită de patru gărzi.
În jurul orei trei, dimineaţa, când somnul aproape îi dobora, un bărbat , cu faţa
acoperită, se apropie de ei şi la întrebarea cine este, aruncă cu un pumnal în unul
care se apropia de el , care cade fulgerat, iar pe altul din spate îl loveşte cu piciorul
în glezne, făcându-l să cadă la pământ.Al treilea, trage cu pistolul, dar cel cu masca
pe ochi se apleacă la pământ, glonţul muşcând din zid şi din poziţia culcat trage în
picioarele adversarului, care scapă pistolul,urlând de durere.Cu al 4 lea fost şi mai
simplu, a dat să fugă,ca să sune alarma, dar o steluţă,tip ninja, îl ajunge din urmă,
întrându-i în spate şi-l doboară.Mascatul ia cheile de la unul căzut şi deschide
uşa camerei în care era ţinută Mela,care la vederea lui rămâne uluită, după ce
acesta şi-a scos masca.
- Pleacă, ascunde-te , sa nu mai fii găsită, şi informează-l pe Artur că este în pericol,
împreună cu fata lui Robert… Ştii cine sunt, nu?
- Normal, Artur va afla că mi-ai salvat viaţa.Dar nu ştii că fata lui Robert se
...Deodată se aude un zgomot,cei rămaşi în viaţă dădeau alarma ,anunţând că Mela
a evadat,iar el îi face semn să-l urmeze şi, printr-o cameră secretă, o scoate în
stradă,iar el dispare.Mela pleacă, fără să mai apuce a-i spune despre Karana.
Dimineaţa, Ruhan, Karana şi Noela,după ce au aflat că Mela dispăruse, se aflau în
biroul lui Ruhan.
Noela spumega de furie, Ruhan o privea bănuitor pe Karana, iar ea era bucuroasă
că Mela a fost salvată.
- Luana, dacă nu ai fi fost în cameră cu mine, aş fi bănuit că tu i-ai dat drumul!
- Firesc, i-am luat apărarea, dar ai înţeles de ce.Pe de altă parte, sau avem iar o
cârtiţă , sau a fost Artur.
- Paznicii zic că a fost un bărbat.
- E clar că e mâna lui Artur, Ruhan. Ţi-am spus că trebuie să fim atenţi.Ai văzut ce
adversar ai în Artur! Nu ştim cum a aflat, dar bănuiesc că soţia lui l-a informat
cumva, cine ştie prin ce metodă de ei ştiută , aşa cum noi ne cunoaştem după
simbolul Florii de Crin. Nu crezi?
- Ba da, Luana, iar pe de altă parte, dacă are informatori în organizaţie, bănuiesc că
e din cauza…
- Ta, crezi, de când cu asasinatul, dar eu te-am salvat, iar cei care ne-au răpit
“marfa” au fost şocaţi,ca şi noi.
- Bănuiesc că cineva mă lucrează pe la spate, cineva mă vrea mort şi e firesc, nu, să
facă ca lucrurile din organizaţie să se întoarcă împotriva mea. Noela, ai mai aflat
ceva despre Velin? Spuneai că şi tu ai informatori ,ca şi Luana, pe străzi.
- Deocamdată, nimic, dar te rog să fii atent, pentru că dacă prima dată nu au reuşit,
sigur vor încerca, iar.
- Nu mă las eu ucis aşa de uşor, am ceva de făcut în viaţa asta, apoi nu mai contează
nimic.
- Ce?
- O răzbunare, care atunci când va fi îndeplinită ,îmi va aduce pace în suflet.
Karana tresări… erau gândurile ei ,dar spuse cu voce tare de Ruhan, iar acest fapt a
pus-o în gardă.
58

“Ştie cine sunt şi vrea să mă dau de gol sau e adevărat că poartă aşa ceva în suflet?
Pe de altă parte, dacă ar şti, eram moartă de mult, nu-i omul care să ierte pe cei
care trădează organizaţia”!
La vorbele lui şi Noela a rămas surprinsă.
“Pe cine oare vrea să se răzbune? Bănuieşte că lucrez pentru fondatorul companiei
Ţesuturi Sintetice? Oare bănuieşte că am primit ordin să-l ucid? Ştie, însă, că nu
aşa face-o niciodată, pentru că îl iubesc… Chiar poartă ură împotriva cuiva”?
Ruhan avea o privire de neclintit, absolut nimic nu se citea pe chipul lui, dar în
suflet zâmbea.
“Ştiu ce gândiţi!...Mai ştiu că Noela ,indiferent pentru cine va lucra, niciodată nu va
fi in stare să mă asasineze, iar Luana e prea curată pentru această meserie. Nu
cred nimic din povestea ei, oare cine este şi ce caută în sânul organizaţiei? Pentru
cine lucrează Noela? Trebuie să aflu totul, dacă vreau să trăiesc”.
- Indiferent cât vă urâţi , ştiu că îmi vreţi binele. Cât vă am pe voi , nu mi-e teamă de
asasinate. Să încercăm a face lumină în toată această poveste, să vedem cine sunt
oamenii din umbră ,care vor să mă distrugă. Probabil sunt satisfăcuţi de ceea ce au
obţinut până acum, dar când pierzi o bătălie, nu înseamnă că ai pierdut războiul!
Prezenţa lui Ruhan le-au adus zâmbet pe faţă, dar ochii Noelei erau încărcaţi de
ură împotriva Karanei,mai ales că aflase că şi-a petrecut noaptea cu el.Cum de s-a
întâmplat aşa ceva,mai ales că ea niciodată nu i-a declarat că-l iubeşte? A fost
planul pus la cale de Karana, pentru salvarea Melei.
Faptul că Mela era prizonera Noelei,a înfuriat-o la culme .Se gândea să o
salveze,dar pentru aceasta avea nevoie de acoperire.
Seara,Ruhan a chemat-o în camera lui,încercând să găsească soluţia de a-l prinde
pe Artur, prin Mela.Karana îl privea seducător, cu o privire fierbinte,iar el nu a
rezistat tentaţiei de a o săruta şi a o strânge în braţe.
Ruhan se „înfierbântă” foarte tare, o dorea din tot sufletul,dar ea îl respinge
,râzând.
-Hai să bem ceva ,îţi ţin de urât,doar atât.
Karana pune un somnifer în ambele pahare, dar în al ei în cantitate mai mică, iar
după vreo jumătate de oră, îi iau somnul,iar Ruhan îi arată fotoliul.
-Nu te forţez, dormi pe canapea, iar eu voi dormi în fotoliu.
Au adormit, dar cum somniferul ei a fost în cantitate mică, a învăţat-o sensei la
antrenamente cum se prepară aşa ceva, s-a trezit cam după două ore şi merge să o
salveze pe Mela, dar ea deja plecase.Convinsă că Artur a salvat-o,se
întoarce,adorminând fericită.
59

CAPITOLUL 12
- Artur, cât mă bucur că ai salvat-o pe Mela! îi spune Karana, după ce s-au văzut
pentru prima dată de la evadarea Melei.
- N-am fost eu, Karana, credeam că tu ai salvat-o! Ea rămâne surprinsă.
- A fost un bărbat, după spusele paznicilor. Nu pot crede că nu ai fost tu. Nu mai
contează, dar o bănuială teribilă îi trece prin minte.
"Doamne,nu pot crede!... Să fie... Nu, nu are cum, cred că am înnebunit… cu toate că
orice e posibil"
- Se simte bine?
- Da, răspunde Artur, numai ce a plecat înapoi în oraşul nostru, doar e medic
acolo.
-Karana, cred că e timpul să te apropii de senatorul Velin, prea batem pasul pe loc
şi prea mulţi mor în jurul nostru. Vreau să se termine o dată, parcă am obosit
luptând împotriva tuturor, iar pe altă parte mi-i frică pentru tine, pentru nimic în
lume nu vreau să păţeşti ceva.
- Ştiu, am încredere în tine că mă vei proteja şi sper să scoatem la capăt cu bine
,această luptă. Când vrei să-mi fac apariţia?
- Peste câteva zile va face o vizită în oraşul Poarta Dragonilor, ca să se întâlnească
cu alegătorii săi, deoarece e senatorul reprezentant al acelui oraş. După cum
cunosc, Floarea de Crin îi asigură paza, pe lângă oamenii din gărzile lui. Noi îl vom
ataca, tu trebuie să fie cea care îl salvează. Să fii atentă ,pentru că în momentele
acelea va fi o luptă pe viaţă şi pe moarte, fără a şti cine îţi este prieten sau duşman.
Eu am să mă ocup de tot, tu fă tot posibilul să faci parte din echipa de protecţie.
Mai erau câteva zile până la vizita senatorului Velin şi aşa cum anticipase Artur, lui
Ruhan i s-a dat ordin să asigure protecţia lui, împreună cu câţiva dintre cei mai
buni luptători din organizaţie. Sigur, nu avea cum să lipsească Luana şi Noela.
- Pregătiţi-vă, peste câteva zile plecăm, iar misiunea e de o importanţă deosebită.
Velin are duşmani, dar nu are voie să moară, dacă el păţeşte ceva, nimeni nu ne
scapă de ştreang, de această dată.
Trecându-i acea bănuială prin minte, cel la care se refera Luana, părându-i
imposibil să facă aşa ceva, era Ruhan. Se gândea că de aceea a chemat-o în camera
lui,ca planul să fie perfect,dar cu mâna altuia.
Trecându-i aceste gânduri nebuneşti prin cap, s-a decis să-l urmărească, fără ca el
să ştie.
Într-o seară, o dată cu lăsarea întunericului, Ruhan părăseşte clădirea din spate a
hotelului, unde îşi avea organizaţia sediul, şi se îndreaptă, cu maşina ,spre un
cartier de la marginea oraşului. Bate într-un anumit fel, un fel de semnal, şi uşa este
deschisă de un bărbat.
- Ai urmărit-o?
- Da. A plecat în oraşul lor, după ce s-a întâlnit cu Artur.
60

- Nimeni nu trebuie să ştie că noi am salvat-o, căci plătim cu viaţa. Eşti singurul
meu frate, şi nu numai asta, eşti singurul în care am încredere, de aceasta te-am
trimis, Casian! Te-a cunoscut, sunt sigur!
- Normal, deşi au trecut mulţi ani... te gândeşti că dacă nu era ea, eram mort… Cât
de mult a luptat pentru viaţa mea! Mă surprinde că nu te-a cunoscut şi pe tine.
- Nu are cum, uiţi că...
- Ah, da, uneori nici eu nu-mi dau seama cine eşti. Nu ai fost urmărit?
- Ba da, spune, zâmbind.
- Luana sau Noela?
-Luana.
-Gelozie?
- Aş vrea eu, cred că mă bănuieşte.
- Nu ţi-e teamă că va afla cine eşti? Sau că află de mine? Până unde crezi că te-a
urmărit?
- Sper ca oamenii tăi să nu o trateze prea rău, le-am spus, deşi sigur nu vor asculta.
- Stai liniştit, ascultă, ştiu că este iubita ta.
Karana l-a urmărit pe Ruhan din altă maşină, dar ,dintr-o dată ,l-a pierdut. Doua
maşini au blocat-o şi nu a mai ştiut de unde să-l ia. Şi-a dat seama că, la rândul ei,
este urmărită ,şi cum era foarte nervoasă, dornică de un pic de acţiune,a coborât
din maşină şi privea la cei şase bărbaţi care veneau spre ea,privind-o cu ironie.
- Frumoaso, ce caută o frumuseţe ca tine noaptea pe străzi?
- Te-a orbit lumina sau ochii mei ? Cum de mă vezi frumoasă, deşi iluminatul e
groaznic de slab?
Cel care a întrebat-o, nu a mai avut timp să-i dea replică, căci s-a trezit prins de
umeri şi aruncat peste cap, apoi o lovitură de picior, puternică, îl pune la pământ
ca pe un bolovan. Ceilalţi s-au enervat şi unul dintre ei dă să o lovească cu pumnul
în stomac, dar ea parează lovitura, apoi îi seceră picioarele,iar el cade peste
maşină.Cum veneau toţi spre ea ,scoate un nunceag şi începe să lovească în stânga
si în dreapta, făcându-i să fie furioşi pe ea, uitând să o mai trateze cu fineţe. O
namilă dintre ei o încolţeşte între doua maşini, iar o lovitură de pumn, în plină
figură, o face să cadă, dând cu capul de maşină, rămânând câteva secunde la
pământ. Ameţită, încă, scoate pistolul si trage în picioarele lui,făcându-l să o înjure
printre dinţi,iar cu mâinele încercând să oprească sângele. Pe altul , îl loveşte cu
mânerul pumnalului în cap, iar pe unul ,care o privea uimit de prăpădul făcut
doar de o fată, îl loveşte cu nunceagul peste faţă ,până i-a dat sângele, iar când a
încercat să fugă, îi pune piedică şi ajunge la cheremul ei. Ceilalţi,răniţi şi cu feţele
însângerate, nu au mai scos armele, ci au fugit. Cel lovit , se trezeşte cu un cuţit la
gât,iar Karana-i spune:
-Alege viaţa sau moartea, prin răspunsurile pe care le dai. Spune-mi cine sunteţi şi
cine va dat ordin să mă urmăriţi.
- Lucrăm pentru cineva care se numeşte Ochi de Şoim şi ni s-a spus că în această
seară să te urmărim şi să nu te lăsăm a te apropia de el.
- Dar de unde aţi ştiut cum arăt?
- Ne-ai fost arătată de mult, noi nu am făcut altceva decât să te urmărim de când ai
ieşit din acea clădire.
61

- Dar cine m-a arătat, vouă?
- Ochi de Şoim.
- Cu arată?
- E un bărbat care are un singur ochi, pe celălalt l-a pierdut într-un accident ,de aici
şi porecla .
- Pleacă, dacă vreodată îmi mai ieşi în cale, vei avea soarta colegilor tăi.
Karana se întoarce la sediu, dusă pe gânduri, convinsă din ce în ce mai mult că
Ruhan nu este cel care pare a fi.
Şi avea dreptate.
Cei care au urmărit-o s-au întors , şifonaţi rău, la şeful lor, Ochi de Şoim.La
vederea lor, Ruhan a început să râdă în hohote.
- E Luana, nu-i este frică de nimic, asta e ea! Asta înseamnă că aţi înfuriat-o! Ochi
de Şoim v-a spus să fiţi delicaţi.
- Nu prea am avut cu cine, dacă ne spuneaţi că este o luptătoare, încă una al naibii
de bună, vorbeam altfel cu ea si nu se ajungea aici.
- Faptul e consumat… sunteţi plătiţi bine în meseria dusă pe calea răului, dar şi
moartea dă târcoale, zilnic. Care vreţi să staţi lângă mine, staţi, care nu ,plecaţi, nu
vă pot opri, le spune Ochi de Şoim. Ştiţi că îi datorăm viaţa lui Ruhan şi îl vom ajuta
mereu. Nu-i aşa?
- Da, şefule.... când fostul şef al Florii de Crin a vrut să ne execute, Ruhan a fost cel
care ne-a salvat, la fel şi afacerea de contrabandă, cu alcool prefăcut.
- Puteţi pleca.
După ce oamenii lui pleacă,Casian întrebă:
- Nu ai venit până aici numai să mă întrebi de Mela... mai este si altceva, nu?
- Da, Raman mă vrea mort… ar trebui să-i facem o vizită.
- Când?
- După ce mă întorc din misiunea de protecţie a senatorului Velin.
Şi-au luat rămas bun, iar Ruhan a plecat , în inimă zâmbind, cu gândul la Karana
,amuzat de bătaia pe care i-a dat-o oamenilor fratelui său.
Într-un oraş din nordul ţării, Poarta Dragonilor , senatorul Velin îşi face apariţia în
public, păzit de o armată de gărzi, printre care, Karana, Noela şi Ruhan.
Era foarte multă lume adunată ,care aştepta cu emoţii şi nerăbdare apariţia
senatorului, care apare pe scena improvizată cu faţa plină de zâmbet.
- Bună ziua, dragi concetăţeni şi alegători . Sunt fericit că mă aflu azi aici, ca
mandatar al vostru, dar mai ales al celor mulţi, flămânzi şi goi, cărora vreau să le
ofer o viaţă plină de frumuseţe, să radiez sărăcia şi foametea.
Lumea aplăuda frenetic la vorbele lui, fără să vadă că mai mulţi indivizi,
profitând de îmbulzeală şi neatenţie, s-au apropiat foarte mult de senator.
La un moment dat, din mulţime, o fată îmbrăcată în negru face un salt şi ajunge
pe scenă, strigând:
- Meriţi să mori nenorocitule ,pentru toate atrocităţile pe care le-ai făcut! Şi,
fulgerător,încearcă să-l lovească cu un pumnal în inimă, dar între el si pumnal se
interpune Karana, care cu o lovitură de picior face să-i zboare pumnalul din
mână.
62

- Din nou, tu,? Cum dracu dau de tine mereu,atunci când vreau să-i iau gâtul
acestui nenorocit? Mori şi tu şi aruncă cu o steluţă suriken, dar Karana se apleacă,
iar steluţa nimereşte umărul unuia de la pază, pe care-l răneşte grav. Înfuriată,
Karana face un salt în aer şi dă să o lovească cu cotul în cap, dar ea parează,însă o
lovitură de picior a lui Ruhan ,care a luat-o prin surprindere,o trimite jos de pe
scenă, ajungând la picioarele Noelei, care o loveşte ca pe o minge, făcând-o să se
rostogolească, suficient , spre bucuria ei, încât să apuce un pistol , lăsat de cineva
din “greşeală” ,şi cu viteza luminii ,deşi de la distanţă, ţinteşte inima senatorului.
Karana, într-o sclipire de o fracţiune de secundă, îl trânteşte la pământ,
protejându-l cu trupul ei, iar glonţul trece pe deasupra lor. Noela aruncă cu
pumnalul în Edana, nimerind-o în inimă,iar Karana rămâne înmărmurită ,
lacrimile aproape curgându-i la gândul că Edana e moartă , dar ea se ridică,
neavînd nimic, pumnalul nimerind o cruciuliţă foarte mare, sub formă de
inimioară,pe care o purta în dreptul inimii,şi care-i salva viaţa, pumnalul ricoşind
din ea.La vederea cruciuliţei, Karana tresare, mai văzuse aşa ceva, dar nu apucă să
se gândească prea mult ,căci se aude vocea lui Ruhan:
- Salvaţi senatorul!
Vreo 20 de mascaţi, cu pistoale si cuţite , îşi croiau drum printre gărzile lui, iar
Noela şi Ruhan nu le puteau face faţă. Purtau măşti pe faţă, cu simbolul şoimului,
şi nimeni nu ştia cine sunt.La strigătul lui Ruhan ,Luana trage în unul care era cât
pe ce să-l înjunghie pe Ruhan, pe la spate, apoi ,făcând spagatul,în aer, doboară doi
adversari ,după ce-i loveşte cu genunchii în cap. Altul o înjunghie în umăr, iar ea
,furioasă ,îl loveşte cu lama din talpa pantofului, mortal şi se postează în faţa
senatorului ,apoi aruncă câteva grenade fumigene şi-l duce la maşina lui, iar în
haosul care s-a creat, scăpa cine putea. Cum până la maşină erau vreo 300 de metri,
s-a trezit înconjurată de o mulţime de mascaţi, care strigau...ucide. Erau prea mulţi,
iar ea, singură…Făcând zid din trupul ei în faţa senatorului si gândindu-se că
Artur i-a trimis să-l sperie doar, nu-şi făcea prea multe griji, dar unul dintre ei a
vrut să o lovească ,mortal ,cu un pumnal, iar altul cu o bâtă scurtă, dar foarte
ascuţită la un capăt. Karana trage în ei, doborându-i, şi îşi dă seama că atacul este
real, nu cel pus la cale de Artur, iar la un moment dat mai multe arme sunt
îndreptate spre ea şi senator, apoi o voce spune:
- Omorâţi-i!Chiar şi pe fată, deşi ordinul era numai pentru el,dar nu apuca să tragă
,când din spate sunt atacaţi de Edana, care cu un bici foarte lung,îi lovea peste
mâini,făcându-i să scape pistoalele, iar ajungând lângă Karana ,se pun spate în
spate si loveau în stanga si în dreapta , iar fiecare lovitură era, aproape, mortală.
-Mi-a fost teamă că ai murit,îi spune la un moment dat, Karana, în mijlocul luptei,
când senatorul era paralizat de spaimă.
-M-am întors din iad, nu pot muri iar, pentru că sunt moartă, îi răspunde,Edana,
zâmbind.Să-i terminăm pe aceşti nenorociţi, nu-i planul lui Artur!
-Am observat, să-l salvăm pe Velin!
Senatorul era între ele, protejat din faţă si din spate, deşi ştia ca Fata în negru a
încercat să-l omoare, iar acum nu ştia de ce îi salvează viaţa. Nu aveau cum să
reziste, cu toată ambiţia lor... erau deja pline de sânge, un cuţit lovind-o în picior pe
63

Edana, iar Karana era rănită în umăr de la acea lovitură de pumnal, iar acum mai
fusese lovită o dată cu o bâtă. Căutau o portiţă de scăpare,iar Edana zice:
-Salvează-l ,dar şi pe tine,am eu grijă de ei.
-Măcar, cine eşti?Nu vreau să mor fără să ştiu cine eşti.
-Sunt...dar în momentul acele au apărut Ruhan, Noela şi gărzile lor care trăgeau în
tot ce mişcă,ca la antrenament… o parte erau morţi, iar altă parte, au fugit.
- Senatorule, azi a fost ziua ta norocoasă, dar ai să mai auzi de mine, spune Edana,
şi fuge, după ce Karana i-a şoptit că este în pericol.
Cine dăduse ordin ca Velin să fie ucis, era un mister.Se pusese la cale o cacealma ,de
către Artur, dar Karana-i salva viaţa pe bune.
După măştile de pe chipul lor, singurul care a tresărit a fost Ruhan,dându-şi seama
că măştile purtate, cu simbolul şoimului,făceau parte din arsenalul fratelui
său,adică le purtau oamenii lui Casian. Era şocat, nu putea crede că fratele sau
pusese la cale asasinarea senatorului, fără ştirea lui.
- Luana, a câta oară îmi salvezi viaţa? De azi vei fi garda mea de corp, permanentă.
- Sunt onorată şi nu contează de câte ori, întotdeauna voi face la fel ,pentru că
,datorită ţie , azi nu sunt închisă în cuşca de fier, adică închisoarea.
Noela o privea cu invidie şi ură. O pierdea din organizaţie şi nu mai putea face
nimic, dar gândul de a o distruge, nu a părăsit-o nici o clipă .
Singurul care se bucura pentru ea, era Ruhan, iar Artur zâmbea…planul îi reuşise,
deşi cele două au fost şifonate, chiar urât. O întrebare se citea pe chipul lui: cine
era cel care dăduse ordin ca Velin să fie ucis? Cine era cel care trăgea sforile din
umbră şi ce urmărea?
64

CAPITOLUL 13
- Luana, felicitări pentru promovare! E ceva să fii garda de corp a unui senator, mai
ales a lui Velin. O să-mi fie al naibii de dor de tine ! Ne vom vedea mai rar şi îmi vei
lipsi enorm!
- Mulţumesc, “şefule”, şi mie o să-mi fie dor de tine, dar are cine te consola, doar
Noela nu te scapă o clipă din ochi, îi spune, cu ironie în glas.
- Mi-ar fi plăcut să fii tu cea care nu mă scapă din ochi, dar din dragoste, nu altceva,
privind-o insistent.
Luana tresări. “Oare ştie că l-am urmărit? După cum mă priveşte, pare că nu-s
vorbe spuse la nimereală, sigur ştie. Dar cum? Ah!... oamenii lui Ochi de Şoim,
lucrează pentru el. Deci cu Ochi de Şoim te-ai întâlnit”! Datorită descoperirii făcute,
zâmbeşte ,dulce ,către el.
- Ai vrea tu! Din păcate, în meseria noastră, dragostea trece întotdeauna pe
ultimul loc.Nu te-ai convins?
- Când pleci?
- Mâine...
- Ne vedem mai târziu , am de rezolvat ceva.
-Vin cu tine?
-Nu, trebuie să o fac singur, e o problemă care îmi aparţine numai mie, spune el,
spre surprinderea Karanei!
Ruhan pleacă la fratele său foarte nervos, sigur că de această dată Luana nu îl va
mai urmări, având dreptate.
- Nu pot crede că ţi-ai trimis oamenii să-l asasineze pe Velin! Eşti nebun,Casian? De
ce? Tocmai pe Velin?Doar ai ştiut că eu îi asigur protecţia!
Casian rămâne cu gura căscată.
- Eşti nebun, Ruhan? Cum să trimit oamenii!? Îmi ucideam propriul frate? Poţi
crede aşa ceva!?
A fost rândul lui Ruhan să rămână fără cuvinte.
- Aveau măştile voastre, simbolul şoimului, de aici am tras concluzia, deşi îmi era
imposibil să cred aşa ceva.
- Deci cineva ştie că Ochi de Şoim lucrează împreună cu tine şi a plănuit să-ţi facă
rău. Cineva te vrea mort, dar cine? Nu cumva e Raman?
- Se poate, am mulţi duşmani, iar tentativele de asasinat se ţin scai de mine. Azi
senatorul a scăpat, poate şi eu, datorită Luanei, stilului ei fantastic de luptă care,
deşi pare învinsă, ca să ameţească adversarii, dintr-o dată renaşte din propria
cenuşă, distrugând totul! Nu mi-ar plăcea să o am ca adversară.
-Cum s-a întâmplat?
Ruhan îi povesteşte totul fratelui său, care rămâne foarte surprins de tot ce auzea.
-Cineva a vrut să împuşte doi iepuri dintr-o lovitură : şi pe tine şi pe Velin!Tu ai
duşmani,dar Velin conduce, oare cine-l vrea mort? Sau totul a fost să acopere
moartea lui Velin, incriminându-ne pe noi,Ruhan!
65

-Trebuie să aflăm,Casian. Atât Velin cât şi eu trăim datorită frumoasei mele,Luana,
pe care uneori nu o înţeleg absolut deloc, dar ştiu că niciodată nu îmi va face rău!
Casian a zâmbit, deşi nu i-a mărturisit niciodată că o iubeşte pe Luana, l-a simţit că
este îndrăgostit de ea.Trăise o poveste asemănătoare, care lăsase răni în inima lui
şi în ziua de azi, o dragoste care nu a murit nicicînd,dar care nu a fost împărtăşită.
Cine pusese la cale asasinarea celor doi?
Cu o zi înainte de atacul mascaţilor asupra senatorului Velin, Tarun şi Raman se
întâlnesc în biroul lui Raman.
- Căpitane ,ca şi mine, îl urăşti pe Velin, dar şi pe Ruhan. Ce zici dacă împuşcăm doi
iepuri dintr-o lovitură?
- Am aflat că Ruhan lucrează împreună cu banda lui Ochi de Şoim, iar oamenii din
bandă sunt acei oameni care l-au trădat pe fostul şef al Florii de Crin, care era
nepotul tău.. tu ai vrut să-i execuţi, dar cel care i-a salvat, a fost Ruhan, împreună cu
gărzile lui Velin. Cel care a fost sacrificat, a fost nepotul tău.
Căpitanul rămâne foarte surprins şi cu o ură puternică, în glas, spune:
- Desi Velin este o verigă foarte importantă în ceea ce o să vină, am să-l omor, de
fapt pe amândoi, ei mi-au ucis nepotul, iar ura mea e îngrozitoare.
- Ca să nu pară suspect, pune-ţi oamenii să poarte măşti cu simbolul şoimului, aşa
cum poartă oamenii lui Ochi de Şoim, şi totul va părea că Ochi de Şoim a fost cel
care i-a atacat.
De aici şi ferocitatea cu care a fost atacat Velin şi oamenii săi, dar planul lor le-a
fost dat peste cap de Luana ,care-l salvează şi devine garda lui de corp, numărul
unu.
La aflarea veştii că Velin şi Ruhan au scăpat, Raman turba de furie, iar la numele
Luanei, ochii îi sticleau de ură.De atacul împotriva senatorului aflase de la ştiri, dar
apoi a fost informat de Noela că Luana dusese lupta grea şi câştigase.
- Ţi-am spus să o lichidezi pe Luana, acum mi-a stricat planurile si e mai greu de
ajuns la ea, de lângă senator.
- Într-o zi va muri de mâna mea!N-am renunţat la ideea de a o distruge,
deocamdată sunt nevoită să-mi amân doar planurile.
- Trebuie să te hotărăşti cu Ruhan, dacă vrei să fii şefa organizaţiei.
- Niciodată, iar cine se atinge de el, de mâna mea moare, găsindu-l şi în gaură de
şarpe. Voi conduce alături de el, să nu ai teamă de nimic. Nu înţeleg de ce îl urăşti
aşa de mult!
- Pentru că e slab ,iar slăbiciunea lui îmi strică planurile.
Luana merge la Artur, fericită că planurile lor s-au îndeplinit.
- De acolo, poţi fi mai aproape de adevăr, trebuie să aflăm de ce strâng aşa de mulţi
bani. Să fii atentă, orice greşeală te poate costa viaţa, Karana. Rămâne tot acesta
locul nostru de întâlnire, atunci când afli ceva.
- Cum se simte , Edana?
- E bine, crucifixul i-a salvat viaţa.Ai aflat cine sunt cei care purtau mască?
- Da, oamenii lui Ochi de Şoim, Ruhan lucrează cu ei. Nu am auzit de ei. Tu?
-Am auzit. Este o bandă care se ocupă doar cu găinării.Sunt surprins că Ruhan
lucrează cu asemenea oameni!Trebuie să fie altceva, mai mare, nu-i Ruhan omul
care să se încurce cu aşa ceva.Trebuie să aflăm.
66

- Am să încerc, încearcă şi tu,dar acum trebuie să plec, am o întâlnire cu Ruhan.
-Să fii atentă… dacă ceva neprevăzut se întâmplă, fugi, importantă e viaţa ta.Ai
înţeles?Nimic nu contează mai mult decât viaţa ta,Karana.
- Ştiu,”tată”, pentru tine, eu n-am preţ,dar stai liniştit, pentru tine am să fiu
atentă.Am noaptea aceasta liberă, de mâine mă prezint la datorie.
-Te-a invitat la o plimbare,Ruhan,aşa-i?
-M-a chemat într-un club, dar nu mi-a spus de ce.
-Te place,Karana, doar ştii, vrea să mai ieşiţi la o distracţie împreună, de mâine vă
vedeţi mai rar.
Karana începe să râdă.
-De unde ştii?
-Pentru că şi eu am avut anii voştri,draga mea,îi răspunde Artur,zâmbind.Hai,
pleacă, doar să fii atentă.
Karana îl sărută pe obraji şi pleacă cu zâmbetul pe buze.La gândul că se va întâlni
cu Ruhan,inima ei bătea mai repede, spre surprinderea ei.
Ruhan o aştepta la locul stabilit, iar pe masă avea o floare.
- De ce m-ai chemat?Ţi-a fost dor de mine?întreabă Karana, zâmbind.
- Te-am chemat să bem ceva, căci de mâine nu mai sunt şeful tău şi sincer îmi pare
rău că pleci, deşi pe de altă parte, mă bucur pentru tine.Imi este dor de tine,chiar
zilnic, de când mi-am dat seama că te iubesc, iar în priviri i se vedea sufletul.
- Nu te-am considerat niciodată şeful meu, Ruhan, poate un bărbat atrăgător, atâta
tot, îi spune, privindu-l dulce.
- Numai atât? Nici acum nu-ţi dai seama că mă placi, Luana?
- Nu avem timp de dragoste.. cât timp a trecut de când era să fim ucişi? Ce rost are
să ne îndrăgostim, când viaţa noastră mereu e în primejdie. Să fii atent, Ruhan, ai
mulţi duşmani, şi sigur vor încerca din nou să te ucidă. Las-o pe Noela lângă tine, e
luptătoare bună şi te iubeşte, deşi sincer nu merită să investeşti încredere prea
mare în ea.
- Dar în tine?Şi o priveşte foarte insistent.
-Floarea este pentru mine?Ce gest frumos!
-Normal, ţi-o dăruiesc din suflet!Te-ai eschivat de la întrebare,Luana!Pot avea
încredere în tine?
- Şi tu minţi,chiar mai mult decât mine! Spune-mi ,sincer, tu ai pus oamenii lui
Ochi de Şoim să mă oprească, atunci când te urmăream? Ce afaceri faci cu el?
Ruhan rămâne foarte surprins, apoi zâmbi.
- Eşti inteligentă Luana, iar oamenii inteligenţi nu par întotdeauna ceea ce sunt.
- Să cred că nu eşti cel care pretinde a fi, Ruhan?
El tresare pentru câteva clipe…
- Mă refeream, poate, la tine. Dar niciodată nu o să fii adversara mea... nu ai cum,
indiferent ce faci, pentru că te iubesc prea mult ca să te văd vreodată duşmanul
meu, chiar dacă ai fi! Vreau să te rog ca să ai grijă, Velin e alunecos ca un şarpe.
- Nu mi-ai răspuns la întrebare, dar am citit printre rânduri.
- Într-o zi vei afla, acum vreau să ştii că Velin era să fie ucis din două părţi, dar cei
mascaţi nu erau oamenii lui Ochi de Şoim, cineva a trişat ca eu să cad vinovat.
67

Luana îl privea foarte surprinsă…A simţit şi ea, împreună cu Edana, că erau alţii, nu
oamenii trimişi de Artur, dar nu s-a gândit niciodată că cel prins trebuia să fie
Ruhan.
- Luana, pentru că tot m-ai prins cu minciuna,nu vrei puţină acţiune?
- Unde?
- Merg să-mi vizitez un prieten şi vreau să vii cu mine.
-Credeam că m-ai invitat să petrecem ultima noapte împreună, să ne distrăm!
-Tot la distracţie te duc, iar noaptea abia a început.
- Să mergem, dar să ne punem măştile pe faţă, ne vreau să fiu recunoscută.Cu
tine,acţiunea devine...distracţie, îi răspunde, râzând.
Ajungând la imperiul lui Raman şi văzând gărzile lângă maşină, şi-au dat seama că
el nu-i plecat.
Să intre in clădire, nu aveau cum, aşa că şi-au zis să-l aştepte.La venirea lui, Luana
iese din umbră, cu pas agale, îndreptându-se către el.
- Stai pe loc sau eşti mort, se aude o voce, iar mai multe arme sunt îndreptate spre
ea, deşi se oprise.
- Mâinile sus! Cine eşti şi ce cauţi aici? Unul se apropie de ea, iar Luana zâmbea de
sub mască.
- Sunt poliţistă, caut pe cineva…legitimaţia este în buzunarul din spatele hainei. Cel
care s-a apropiat de ea , pune mâna să-i descheie haina , dar ea îl prinde de
mână,arucându-l peste umăr, fulgerător, iar la contactul cu pământul,acesta urlă de
durere,după care îi pune lui Raman un pistol la tâmplă.
- Aruncaţi armele ,dacă vreţi să trăiască...Ruhan iese şi el din umbră, strigând:
- Dacă vreunul face figuri, moare,şi avea arma îndreptată către ei.
Raman dă ordin oamenilor săi să arunce armele,apoi întreabă:
- Ce vreţi de la mine?
- Cine a dat ordinul ca Velin să fie mort? Dar Ruhan?
- Cine-i Velin? E cumva senatorul care apare zilnic la televizor? Ce treabă am eu cu
el! Întrebaţi poliţia.
- Poliţia sunt eu, spune Luana… tu să-mi răspunzi la ce te întreb.
- Eu sunt om de afaceri, nu ştiu despre ce vorbeşti.Dar….de când poliţia îmi ia
interogatoriu cu masca pe faţă? -Cine eşti? După voce, o fată şi nu eşti poliţistă...
Luana, iar acesta trebuie să fie Ruhan.
Rămân uimiţi , pentru câteva secunde, de faptul că i-au descoperit şi profitând de
momentul lor de uluială, Ruhan este lovit pe la spate cu o bâtă, şi leşină, iar Luana
se trezeşte prinsă de Raman, punându-i un pistol la cap.
- De când aşteptam acest moment! Ai venit de bunăvoie în gura lupului! Imbecila
de Noela, din dragoste pentru el, mi-a dat planurile peste cap.
Îi duc într-o încăpere din clădire şi le leagă mâinile şi picioarele, punându-i pe
câte un scaun, apoi aruncă apă pe Ruhan şi acesta se trezeşte.
- Amândoi veţi muri, nimeni nu vă poate salva, dar înainte de asta vreau să stiu ce
aţi aflat despre mine.
- Nu am aflat nimic, chelule, ticălos ce eşti, dacă aflam nu eram aici, javră ce eşti, iţi
vinzi sufletul pentru bani, deşi sunt sigură că ai aşa de mulţi, încât nu mai ai ce face
cu ei.
68

Raman o loveste cu pumnul peste faţă, umplând-o de sânge.
- Târfă!... ai crezut că ai să ajungi şeful organizaţiei? Noela va conduce, iar
organizaţia va fi a noastră.
- Dacă tot mor azi, spune-mi de ce mă urăşti? întreabă Ruhan.
- Nu eu, mai mult Tarun, din cauza ta i-a murit nepotul, fostul lider al
organizaţiei,iar eu, pentru că eşti prea slab, ca să conduci o asemenea organizaţie.
- Asta înseamnă răzbunare!
- Pentru el, da, pentru mine, nu… doar o afacere.
- Cine conduce afacerea din umbră şi care-i scopul strângerii atâtor bani? Cine-l
vrea mort pe senatorul Velin? Oricum murim, spune-mi, zice Luana.
- Nu pot, pentru că nu stiu toate detaliile. Ceea ce stiu este că Velin are un stick pe
care este înregistrat toate afacerile noastre murdare şi ne şantajează. Dacă el
moare, am drum liber către ceva, pe care nu-l ştiu nici eu.
- De ce l-ai implicat pe Ochi de Şoim? întreabă Ruhan.
- Ca sa pară că tu ai pus la cale totul… Oricum, Ochi de Şoim va muri.
La auzul veştii, Ruhan păli ,iar furia creştea în el. Dă să se ridice de pe scaun, dar
Luana îi face semn, discret, că nu. O fracţiune de secundă o priveşte şi înţelege că
are un plan. Cât timp Ruhan punea întrebări, Luana încerca să-şi taie frânghia de la
mâini, cu pumnalul tip lamă, pe care-l purta întotdeauna în talpa pantofului cu
care era încălţată. Cu genunchii îndoiţi, părea că şade în genunchi , pe scaun, dar
talpa piciorului s-a ridicat la nivelul mâinilor legate la spate,reuşind să-şi taie
frânghia, şi încet, fără ca cineva să-şi dea seama ,îşi dezleagă şi picioarele, apoi
mâinile lui Ruhan. Într-un moment de neatenţie din partea lui Raman îi şopteşte
lui Ruhan:
-Fă-i să se apropie de noi.
- Raman, tu chiar crezi că Noela mă va trăda vreodată pentru tine? Niciodată, sunt
ferm convins că într-o zi iţi va lua capul si mi-l va aduce, pe tavă. Ce satisfacţie
pentru mine! Mâna pe care ai hrănit-o, te va muşca, dar şi meriţi
,nenorocitule,pentru că i-ai distrus viaţa şi te-ai folosit de ea. Crezi că-mi pasă că
mor? Mă va răzbuna! Mă priveşti cu mutra aia de gorilă, dar se citeşte frica pe faţa
ta!
- Închideţi-i gura, strigă Raman, iar unul se apropie şi dă să-l lovească cu pistolul
în cap, dar Luana sare în picioare, lovindu-l cu piciorul peste mână şi cu cotul în
figură,doborându-l, iar Ruhan pune mâna pe armă, trăgând în piciorul lui Raman,
care urlă de dure, prăbuşindu-se la pământ.Unul trage cu pistolul în Ruhan,care se
apleacă,iar Ruhan ripostează,glonţul nimerindu-l în cap. În panica creată, Luana
pune mâna pe Raman, îi ia arma şi strigă:
- Aruncaţi armele, altfel moare.Cu câtă satisfacţie voi băga un glonţ în tine,
nemernicule, şi-l loveşte cu pumnul în gură, făcându-l să mai urle o dată de
durere. Sângele îi curgea din picior ,dar şi din nas şi atunci, plin de furie, le-a
poruncit oamenilor săi să arunce armele.
- Te-aş împuşca ca pe o fiară sălbatică, că ai vrut să mă omori, după ce mi-ai dat
ordin să-l omor pe locotenentul Song, dar deocamdată suntem în aceiaşi barcă, dar
dacă îi atingi un singur fir de păr lui Ochi de Şoim, vei muri de mâna mea.
69

Luana rămâne şi ea surprinsă de ardoare cu care-l apăra , Ruhan, pe Ochi de Şoim,
gândindu-se că înseamnă mult pentru el. Ţinând arma la capul lui Raman, iese
printre ei, fără să păţească nimic, îl aruncă pe acesta la pământ şi dispar în noapte,
cu maşina care era mascată sub un pom.
- Îi vreau morţi, chemaţi-o pe Noela, dar trebuie să fiu precaut... ştiu prea multe. Îl
sună pe Tarun, spunându-i să fie atent că Ruhan a aflat cine i-a înscenat, totul.
- Sunt… poliţia, nu mi-e frică, oricât îl protejează Velin, vor cădea amândoi într-o zi.
Deocamdată să vedem cum decurg lucrurile, dacă-i spune sau nu senatorului, apoi
facem un alt plan.
La un moment dat Ruhan opreşte maşina şi o strânge în braţe , privind-o cu ochii
strălucitori!
- Cu tine sunt în stare să merg până la capătul pământului! Iar m-ai salvat! Când
am să pot vorbi, tu vei fi prima care vei afla secretul meu, crede-mă, atunci vei dori
să mă împuşti, dar prefer de mâna ta, decât al acestor nemernici.
Îl privea surprinsă, dar şi încântată că a început să aibă încredere în ea!
-Parcă era vorba că ne distrăm!
-Şi nu ai avut parte de distracţie? o întreabă,râzând.
-Adrenalină la nivel maxim,Ruhan!
-E meseria noastră,Luana.Mai am ceva de făcut.Merg să-l văd pe Ochi de Şoim.Vii
cu mine?
- Vin cu tine, e periculos să fii singur!
- Să mergem, vreau să-ţi fac cunoştinţă cu el.
Luana rămâne surprinsă.
- Nu ţi-e frică că am să te trădez?
- Niciodată! Faţă de Noela, tu ai inimă, Luana, deşi presimt că acesta nu este
numele tău. Dacă ai altul, păstrează-l cu grijă, Noela te urăşte!
-Da, mai am un nume,dar acela care îl va auzi, nu va trăi să o spună şi altora,doar
ştii că mă numesc..Înger Răzbunător, îi răspunde ,râzând în hohote,râs de care s-a
molipsit şi el.
-Şi îmi reproşai că nu te-am scos la distracţie!Să mergem , Lumina Lunii!
Karana se simţea bine cu el, inima cântându-i aceiaşi melodie, uitând pentru o
clipă că singurul scop al vieţii era prinderea celor care i-au ucis familia!
Dacă Artur ar fi văzut râsul ei nesimulat, ar fi fost fericit, chiar dacă numai pentru
câteva clipe, pentru că gândul la cei morţi, au făcut-o să simtă din nou gustul
amărăciunii.
Într-o lume în care moartea pândea la fiecare clipă, o clipă de râs echivala cu o
lume nouă.
70

CAPITOLUL 14
Ajungând la Ochi de Şoim, i-o prezintă pe Luana.
- Fă cunoştinţă cu Luana, mâna mea dreaptă şi…
- Femeia pe care o iubeşti, deşi nu mi-ai spus niciodată că eşti îndrăgostit de ea, am
simţit de mult timp că o placi. Eu o cunosc, dar ea, nu.
- Deci tu eşti cel care ai pus gorilele pe mine!
- Deci tu eşti cea care mi le-ai nenorocit! Le-am spus să fie delicate cu tine, doar să
te oprească din urmărirea lui Ruhan, dar ei au uitat şi s-a ajuns unde s-a ajuns. Să
nu-mi porţi duşmănie. Pe lângă faptul că au venit bătuţi, rău de tot, au fost
ironizaţi şi de Ruhan, încântat de ceea ce le-ai făcut.
Luana a zâmbit, privindu-l pe Ruhan.
- Frate, Luana mi-a salvat viaţa din nou în această seară, deşi puteam să fim morţi
amândoi, eu ducând-o la moarte! Dacă păţea ceva, nu mi-o iertam niciodată. A fost
rândul lui Casian să rămână surprins, iar Luana, uimită de-a binelea.
- E fratele tău ,Ruhan? Nu pot crede că ai un frate! Acum înţeleg disperarea cu care
l-ai apărat în faţa lui Raman!
-Da, e fratele meu de cruce,am crescut împreună şi am trecut prin foarte multe
,amândoi!Apoi
îi povesteşte totul fratelui său, inclusiv că Raman vrea să-l omoare.
- Eşti nebun? Cum ai putut să te bagi singur în gura lupului, trăgând-o şi pe Luana
după tine? Te gândeşti că puteai muri? Atunci cum…
La un semn a lui Ruhan, se opreşte, dându-şi seama că nu i-a spus totul despre el,
Luanei, dar ea a observat, întrebându-se ce secrete ascund cei doi fraţi.
- În această dimineaţă Luana va pleca la Velin şi e ultima seară pe care am vrut să
o petrec cu ea, dar uite în ce am băgat-o. Noi vom pleca, tu să fii atent ,deşi sigur nu
va încerca nimic nici el, nici Tarun,degrabă.
După ce-şi iau rămas bun de la fratele lui, Ruhan zice:
- Luana, o să-mi fie teribil de dor de tine şi o să-ţi simt lipsa zilnic.Spune-mi că mă
placi şi tu , o minciună adevărată, scoasă de gura ta frumoasă,care mă îndeamnă
mereu la sărutat, atunci când ţi-o privesc.
Luana începe să râdă cu luminiţe colorate în ochi,apoi privindu-l ,serioasă, îi
spune:
- Te plac mai mult decât spun, dar contează? Noi nu avem viaţă!
- Te rog nu vorbi aşa şi apropiindu-se de ea, o priveşte în ochi, apoi o sărută, sărut
la care ea i-a răspuns, simţind că inima i-a luat foc. Nu avea nici un dubiu că îl
plăcea, iar sărutul acesta i-a adus aminte că este femeie, iubită şi dorită de un
bărbat pe care şi ea îl plăcea. Oricât ar fi negat, dragostea nu ţinea cont de faptul că
erau membrii unei organizaţii de asasini, ea doar le făcea inimile să vibreze la fel.
El a simţit plăcerea ei şi cu sufletul plin de fericire, o strânge în braţe cu infinită
dragoste!
71

- Să ai grijă de tine, într-o zi iţi voi spune un secret teribil din viaţa mea şi atunci
poate vei dori să mă ucizi.
- Te-aş omorî dacă mi-ai spune că părinţii ,cei care m-au abandonat pe străzi , au
fost găsiţi şi ucişi de tine , pentru că vreau să-i omor cu mâna mea.Datorită lor
sunt ceea ce sunt azi,spune Karana, jucând teatru,dar cu inima sângerând de
durere că încă nu a reuşit să-i pedepsească pe cei care i-au asasinat!
La auzul acestor cuvinte, Ruhan s-a întristat.
- Să nu vorbeşti niciodată despre părinţi de rău sau să-i judeci, indiferent cât de
mult au greşit. Dumnezeu ştie ce grea le-a fost hotărârea sau de ce au făcut răul
respectiv.
- Am glumit,nu o lua în serios, spune Luana, privindu-l surprinsă.
-Poate,dar pe mine mă întristează.Dar gata cu tristeţile, ţi-am promis că noaptea
aceasta e a noastră, să mergem să ne distrăm.
Au mers într-u club în care au dansat lipiţi unul de altul,iar gurile lor flămânde, s-
au căutat toată noapte, sărutându-se cu pasiune, de parcă erau cei mai fericiţi
oameni de pe pământ.Nu le păsa că moartea le dădea târcoale din mai multe
părţi,nici faptul că nu era nici unul , cel care părea a fi, îşi trăiau doar clipa la mare
intensitate, fără a şti dacă ziua de mâine va veni sau nu , pentru ei!
La ora 11, dimineaţa, o maşină, trimisă special de senatorul Velin, a venit după
Luana.
Şi-a luat la revedere de la Ruhan, sărutându-se,cu ochii strălucind de iubire, sub
privirile pline de ură ale Noelei.
- Nu fi trist,Ruhan, voi face tot posibilul să ne vedem cât mai des.Promit.
- Să nu ai nici un dubiu, Luana, aşa voi face şi eu,pentru că însemni totul pentru
mine. Doar să ai grijă de tine, şi dacă ai nevoie de mine, indiferent de oră, să mă
chemi,pentru tine, voi veni mereu!
- Te cred, Ruhan!
Ajungând la locuinţa senatorului, Velin o întâmpină împreună cu soţia sa şi o
fetiţă de 8 anişori, care era fata lor.
- Mi-ai salvat viaţa!Te pun şefa securităţii mele, am încredere în tine ,de fapt
singura persoană în care am încredere.
- Mulţumesc, am să vă protejez întotdeauna ,chiar cu viaţa mea. Am să miros
duşmanii,ţinându-i la distanţă.
- Să ai grijă de familia mea, în politică întotdeauna am duşmani.
- Aşa va fi, nu mă pricep la politică, dar sun bună la lupte.
Familia senatorului a zâmbit.
“Dacă descopăr că tu ai dat ordin ca familia mea să moară, vei vedea ce înseamnă
răzbunarea unui copil care nu mai are nimic de pierdut . Sper ca familia ta să nu
ştie de afacerile tale murdare, să o pot privi pe această fetiţă de parcă ar fi surioara
mea .
Luana a organizat serviciul de pază în aşa fel încât să-i fie păzită întreaga
familie,non stop, iar ea nu se dezlipea de el niciodată, mergând şi la întâlnirile
politice, dar acolo rămânând în maşină.
A trecut cam o lună de la instalarea ei ca şef de securitate a senatorului şi părea
că se plictiseşte ,neavînd evenimente notabile.
72

Organizaţia părea că este trasă pe linie moartă, cum i-a spus Ruhan, după o
întâlnire scurtă.
Erau ...surprinşi,dar ea se bucura.Faptul că Ruhan nu a mai fost trimis să
ademenească copii de pe străzi sau să-i cumpere de la familii sărace, o făcea
fericită;pentru ea ,fiinţele nevinovate, copiii, trebuiau protejaţi cel mai mult!
Ceva însă se întâmplase.
După ce Luana îl anunţase pe Velin că şeful poliţei, căpitanul Tarun a dat ordin ca
Ruhan să fie ucis, din cauza lui, căpitanul Tarun este destituit pentru neglijenţă în
serviciu, iar în urma unui concurs, la îndemnul lui Artur, Motanul câştigă concursul
şi astfel devine şeful poliţiei. Fiind cinstit, neştiind dacă poate fi corupt sau nu,
nimeni nu îndrăznea să rişte, până nu aveau suficiente informaţii , cu care să-l
ameninţe sau să-l şantajeze. La aflarea veştii că este prieten cu Artur şi că au fost şi
parteneri o dată, le-a fost frică,gândindu-se că este greu de corupt, iar motiv de
destituire nu era, fiind la început.Se gândeau la fel şi fel de scenarii, dar
deocamdată băteau pasul pe loc.
Ura căpitanului Tarun creştea pe zi ce trece faţă de Velin, dar mai ales faţă de
Ruhan.
Într-o zi , Raman o cheamă pe Noela la el.
- Noela, nu ştiu ce legătură este între Ruhan şi Ochi de Şoim, dar ceva
ascund.Există o legătură puternică între ei, pentru că Ruhan l-a apărat foarte tare
atunci când i-am zis că îl voi ucide... Ochi de Şoim trebuie să moară, dar află şi
legătura dintre ei. De fapt trebuia să moară Ruhan ,dar fie pe voia ta, cu toate că
dragostea este slăbiciune.
- Va muri în această seară, dar Ruhan nu trebuie să păţească nimic.
- Cum vrei, fă-ţi doar datoria.
Casian , însoţit numai de doi oameni şi şofer, se întorcea de la o întâlnire de afaceri,
cu alcool fals.Se lăsase întunericul de mult, când deodată şoferul opreşte maşina
brusc, altfel ar fi intrat într-un copac, prăbuşit pe şosea. Unul din cei doi însoţitori
iese afară din maşină, dar este lovit fulgerător cu un cuţit în inimă şi moare pe
loc.Al doilea nu are timp să reacţioneze, că se trezeşte cu un glonte în cap, iar
şoferul este dat cu capul de parbriz şi leşină.
- Noela, ce crezi că faci? Dacă mă omori, crezi că scapi cu viaţă? Ştii cine sunt?
- Tovarăşul de afaceri a lui Ruhan, dar ca el să trăiască, tu trebuie să mori.
El tresări..
- Cum vine asta? Ce s-a întâmplat?
- Tarun îl vrea mort, prin Raman, iar eu am primit ordinul, condiţionând că pot
ucid pe oricine, numai ca Ruhan să trăiască.
- Dar aici e complicat totul.. dacă mă ucizi, nu o să ai parte decât de ură şi
răzbunare, o ură feroce din partea lui. Nici nu-ţi dai seama cât de multă ură…
Noela îl privea curioasă… a simţit că prietenia lor este ceva mai mare, decât afaceri.
- Cine eşti cu adevărat?Care este legătura dintre voi?
-Nu pot să-ţi spun,chiar dacă mă omori!Pentru Ruhan sunt în stare să-mi dau viaţa,
crede-mă.
-Te cred,răspunde Noela,uimită de ardoarea cu care vorbea.Cine eşti?
73

- Sunt… cine vreau să fiu, sau sunt,dar nu apucă să continuie că Noela se trezeşte
cu un pistol la cap,iar o voce se aude în noapte:
- Aruncă arma!... Cea care-i pusese pistolul la cap, era Edana.
- Tu l-ai atacat pe Velin, spune ,surprins, Casian!
- Da, am vrut să-i plătesc o poliţă, dar ştiu că mascaţii nu au fost oamenii tăi, ci
oamenii lui Raman, conduşi de ea.
Profitând de un moment de neatenţie, Noela o loveşte cu piciorul peste mână, iar
pistolul îi zboară din mână, la câţiva metri de ei.
Edana ia poziţie de luptă, se apleacă la lovitura de picior a Noelei, apoi o loveşte,
sărind prin aer, cu piciorul direct în gât, aproape sufocându-o. Casian profită şi
iese din maşină cu pistolul îndreptat către ele.
- Mâinile sus şi veniţi încet către mine… amândouă meritaţi să muriţi, dar
deocamdată vreau informaţii. S-au apropiat încet, cu mâinile sus, iar când ajung în
dreptul lui, se arată spăşite, dar dintr-o dată, amândouă, îl lovesc cu picioarele,
trântindu-l la pământ, iar Noela, vicleană, îndreaptă pistolul către Edana, urlând;
- Te-am prins!... aş putea să te omor, dar avem nevoie de informaţii de la tine.
Vreau să-ţi văd faţa... şi încet, încet, încearcă să-i scoată masca, dar o voce răsună în
noapte:
- Opreşte-te sau mori, iar un glonţ fluieră pe lângă capul ei.Edana o loveşte cu
pumnul în faţă, Noela se preface că ajunge la pământ, dar face un salt în pădure şi
dispare în noapte.
- Artur!
- Esti bine?L-ai salvat, dar vrut să te omoare, nenorocitul!Şi luându-l de gât, pe
Casian,îl loveşte cu capul în gură, furios.
- Frumos mod de a-i mulţumi celei care ţi-a salvat viaţa, nenorocitule.De ce ai vrut
să o omori?
- N-am vrut să o omor, am vrut să i-o predau lui Ruhan, l-a pus în pericol de foarte
multe ori, distrugându-i afacerile, de fapt, voi i-aţi distrus multe afaceri, pentru că
îmi dau seama că tu eşti Artur.
Artur îl trage la lumina maşinii şi la vederea lui, înlemneşte.
- Nu pot crede, Dumnezeule! Tu eşti…dar nu apucă să zică nimic, căci este lovit pe
la spate de cineva cu o bâtă de baseball, la fel şi Edana, şi leşină , amândoi.
Se trezesc legaţi, după care cineva aruncă cu apă peste ei.
- Artur, ce onoare, se aude vocea ironică a lui Tarun , care era însoţit de Noela,
Raman şi câţiva oameni. L-am vrut pe nenorocitul ăsta de Ochi de Şoim, dar mi-ai
căzut şi tu, dar şi fata aceasta, care bănuiesc că este fiica lui Robert,Karana!
Abia atunci, privind atent în jur, Artur îl vede şi pe Casian , care-i făcea semne
disperate, din priviri, încercând să-i spună ceva. Până la urmă a înţeles că negarea
pe care o mima cu capul său, era faptul de a nu spune cine este.
- Onoarea-i de partea mea, Tarune.. fost şef de poliţie... Ai contribuit şi tu la
falsificarea dosarului meu, murdărindu-mi numele?Dar la moartea lui Robert?
- Sigur, am fost nevoit, oricum mori, de aceea recunosc, dar ordinul a venit de sus…
chiar nu ştiu cine te-a lucrat, dar m-am bucurat că am scăpat de tine, la fel ca şi de
Robert.La ce bun să fii poliţist cinstit, la pensia pe care ţi-o dă statul!
74

- Nenorocitule, dar mândria de poliţist, nu-i importantă? Dar jurământul, prin care
ai jurat să-i aperi pe cei slabi, de rele, să aduci lumină pe faţa acelor oameni cărora
răul le-au distrus vieţile?Nu contează, pentru tine?
- Asta a fost la început... în rest, n-a mai rămas nimic. Cât de multe ştii despre noi?
- Multe, Tarune!Vrei să te răzbuni pe Velin şi Ruhan pentru moartea nepotului tău,
dar presimt că într-o zi vei muri de mâna celor pe care-i hrăneşti!
- Nu-ţi fă griji pentru mine, gândeşte-te la tine, mai ai câteva clipe de trăit, dar
prima dată să vedem cum arată fata lui Artur, care ne-a dat atâtea bătăi de
cap…dar…s-a trezit şi Ochi de Şoim.
- Dacă nu vrei să rămâi şi fără celălalt ochi, spune-mi ce afaceri ai cu Ruhan?
- Mă puteţi omorî, dar nu spun.Ruhan mi-a salvat viaţa şi e tot ce contează.Epoliţist,
sau ar trebui să fii, află singur.
- Da, el şi Velin v-au salvat viaţa ,dar a luat-o pe a nepotului meu, împuşcându-l ca
pe un câine, deşi toţi trebuia să fiţi morţi atunci când l-aţi lăsat pe Robert să fure
stickul de la mine, care între timp a ajuns la Velin.
- Deci pentru un stick a murit Robert, nenorocitule, vă avea pe toţi la mână şi l-aţi
ucis, împreună cu familia lui, urlă Artur.
- Azi mă răzbun pe Ruhan, ucigându-i cel mai bun tovarăş de afaceri, te-a salvat
atunci ,dar, azi,… cine te mai salvează?
- Eu, răspunde o voce, şi o ploaie de gloanţe s-au abătut asupra lor, iar unul îl atinge
pe Tarun, omorându-l pe loc. Noela îl trânteşte la pământ pe Raman, salvându-i
viaţa, iar Artur, într-o fracţiune de secundă, cunoscând vocea lui Ruhan, îl prinde
de gât pe Casian, deşi avea mâinile legate, iar Edana îi pune pune piciorul pe cap,
din care sclipea lama unui pumnal, ce-l ţinea în talpa pantofului.Ar fi fost suficient
o simplă apasăre şi Casian era mort.
Când Ruhan şi oamenii lui au tras, becurile s-au stins, iar la apariţia luminii,câteva
cadrave zăceau acolo, printre care şi Tarun, iar Noela şi Raman erau dispăruţi.
- Ruhan, dacă vrei că Ochi de Şoim să trăiască, lasa armele,strigă Artur.
- Ruhan, Artur mi-a salvat viaţa, să nu te atingi de el, plus că ne cunoaştem. A fost
rândul lui Ruhan să fie surprins.
-Nu pot să-i las, sunt Artur şi fata lui Robert, cei care ne-au distrus o mulţime de
afaceri.Cum aş putea să-i las, Ochi de Şoim?!
- Trebuie să-i laşi să plece, ascultă-mă, avem numai de câştigat, şi-l privea într-un
anume fel, Ruhan dându-şi seama că el nu voia ca ceilalţi să audă motivul.
-Nu pot şi se apropie de Artur, spunându-i:
-În sfârşit eşti în mâinele mele, după ce de atâtea ori am fost eu în ale tale.Aş putea
să te omor, dar oameni ca tine merită să moară cu onoare.Sunt adeptul respectării
adversarului,care nu este însetat de sânge,aşa cum eşti tu,Artur.Dar vreau ,pentru
prima dată, să o văd pe Karana, fata care mi-a dat frisoane, fata care mi-a distrus
toate afacerile, o fată care are un stil de luptă fantastic!Ce prizonieri avem, Ochi de
Şoim!Şi tu îmi spui să le dau drumul!
Şi , se apropie de Edana, care era ţinută, ca şi Artur, sub arme.
-Scoate-ţi masca,Karana, să vedem dacă şi chipul îţi este aşa de frumos ca şi stilul
de luptă!
75

-Să nu fie ultimul chip pe care îl vei vedea în viaţa ta,Ruhan, cu toate că nu am de
gând să te omor.A fost, pentru mine, o onoare să te am ca adversar, dar nu ştim ce
ne va aduce ziua de mâine!
Casian îl trage deoparte şi-i spune că Artur i-a salvat viaţa şi mai mult de atât, ştie
cine este şi că nu îi va face niciodată rău, fiind pacientul pentru care Mela a luptat
pe viaţă şi pe moarte, când toţi îl vedeau mort, ca să-l salveze, numai de dragul lui
Artur,care era prieten cu Robert,iar Casian, vecinul lor!
Ruhan înţelege totul şi ştia că fratele lui avea dreptate, aşteptând o altă rundă, în
care spera să învingă din nou.
- Plecaţi, le spune Ruhan, i-aţi salvat viaţa partenerului de afaceri, dar nu s-a
terminat. Karana, amânăm întâlnirea noastră pentru altă dată, să vedem care este
mai bun.Nu te rog ca să nu-mi mai stai în cale, te rog chiar să-mi ieşi, pentru că va fi
o satisfacţie uriaşă atunci când te voi învinge,atât pe tine, cât şi pe Artur. Azi e ziua
voastră norocoasă şi după ce-i dezleagă, îi lasă să plece.
Cum de ajunse Ruhan să-l salveze pe fratele său?
Noela, după ce a fugit, rănită de Edana, l-a sunat ,spunându-i că Ochi de Şoim este
în pericol.
Cum planul ei de a-l ucide pe Casian a eşuat , ştia că Ruhan va afla şi singurul
lucru pe care-l putea face, era să contribuie la salvarea lui, după ce a căzut în
mâinile lui Artur.
76

CAPITOLUL 15
Artur era şocat de ceea ce aflase, mai ales de faptul că stickul fusese înregistrat de
Robert.
Văzându-l pe Casian ,gândul l-a dus cu ani în urmă. A zâmbit,dar trist,
propunându-şi să-l viziteze.
Karana nu ştia nimic, nu aflase despre primejdia în care au fost implicaţi toţi cei la
care ţinea.
- Luana, mâine vom face o vizita unui om foarte important… sunt invitat la el, la
discuţii. Vreau ca totul să decurgă normal , mai ales ca merg cu familia, şi nu vreau
alte gărzi, numai pe tine.
A doua zi ,ajung într-o vila impunătoare ,care o lasă mută de uimire la ceea ce
vedea. Familia senatorului este întâmpinată de o armata de gărzi, una mai fioroasă
decât alta, şi este condusa într-o cameră în care se afla un bărbat, trecut de 50 de
ani, cu par grizonat si o privire foarte rece.Toţi angajaţii îi ştiau de frică,iar el nu
ierta nici o greşeală.
Karana a dat să intre o dată cu senatorul, dar nu i s-a permis, rugând-o sa rămână
afara.
Studiind comportamentul celor din pază, a observat un lucru ciudat: toţi aveau
aceleaşi mişcări de parca erau roboţi. Curiozitatea o împingea să afle cine era
omul misterios şi cine erau gărzile lui ,atât de diferite faţă de normal.
Caută alt loc pentru parcare, la o distanta destul de mare de vilă,şi după ce coboară
din maşină încearcă să ocolească vila prin spate, ajungând la un loc mai retras
,încercând să escaladeze zidul ca să ajungă în curte, dar vede gărzi peste tot. În
locul în care voia să ajungă erau doua gărzi, care aveau aceleaşi mişcări ca şi
ceilalţi. Luana îi priveşte un timp,surprinsă de comportamentul identic şi văzând
ca nu mai apar alţii ,îşi pune masca pe faţă si sare direct lângă ei, lovindu-l pe unul
cu picioarele în stomac, dar el nici nu s-a mişcat. Karana scoate pistolul şi îl
loveşte cu el în cap, dar acesta nu cade.Surprinsă, dă să plece, dar se trezeşte
prinsă de mană de al doilea , care o aruncă câţiva metri prin aer, iar când cade, o
durea tot corpul. Uimită de puterea lui, arunca o steluţă în el, dar aceasta este
prinsă cu uşurinţă, şi se apropie ameninţător de ea, privind-o cu ochii reci, lipsiţi
de vaiţă, şi încearcă să o strângă de gat, iar ea se zbătea în mâinile lui, dar avea o
forţa prea mare si o sufoca. Cum erau aproape de un tablou electric în care se
vedeau câteva fire trase afară, ia un cablu şi il pune pe cap.Spre surprinderea ei,
cablul se topeşte, nu înainte de a-l face scrum, dar care nu urla de durere, ci ieşea
fum din el. Cum hainele de pe el au ars,Karana vede ţesuturile din piele care
îmbrăcau fel şi fel de fire, ţesuturi care aveau aceiaşi culoare a pielii, arătând de
parcă era om. Uimită de descoperire, se întoarce la maşină , iar gândul o duceau la
roboţi.
Senatorul, împreună cu familia , intră într-o cameră, unde, în semiîntuneric, fără
ca să i se vadă chipul, stătea un bărbat care-i aştepta.În jurul lui avea câteva
gărzi,care nu mişcau de parcă erau lipsite de viaţă.
77

După ce le spune să ia loc , a început să râdă şi să glumească de parca le-ar fi fost
un vechi prieten, dar Velin tremura.
Când au rămas singuri, atitudinea lui se schimbă, spunându-i:
- Velin, mai am nevoie de bani ca să pregătesc altă serie de roboţi.Fără ei, planul
nostru nu reuşeşte. Am găsit un client care plăteşte foarte bine marfa tânără.
- Câţi ar trebui de data aceasta?
- 50-60, ca să-mi pot finaliza proiectul cu ajutorul lui Raman, apoi vom face ceea ce
avem de făcut, când toată lumea va fi a noastră.Când o să-mi dai stickul?
- E o garanţie ca noi să fim în viaţă,mă refer la mine şi familia mea.
- Ştii că faci parte din plan, nu-ţi dorim răul.
- Aşa aţi spus şi despre Robert şi până la urma ia-ţi măcelărit familia!
- A fost necesar, daca dădea în presă tot ce ştia, eram distruşi, înclusiv tu şi cariera
ta politică.
- Preferam să-mi fie distrusă cariera decât sa moara nişte oameni nevinovaţi, un
om care a crezut orbeşte în mine şi lege… De aceea stickul va fi la mine pană când
se va termina totul. Cine-mi garantează că după ce-ţi dau stickul nu ma vei omorî,
împreună cu familia mea?
- Nimeni, dar nu avem nici un motiv, tu nu eşti poliţist, atât timp cât nu trădezi, să
nu ai teamă. Să revenim la subiect… Am nevoie de transportul acesta pentru
ultimul proiect, căci va ieşi ceva fabulos, iar lumea va fi a noastră.Anunţă-l pe
Ruhan… am nevoie urgent de bani şi vreau să fiţi atenţi pentru că ultima dată aţi
dat-o în bară cu toţii. Apropo, am auzit că fata lui Robert trăieşte. Este adevărat?
Dacă da, trebuie să moară, şi nu înţeleg cum de nu-l puteţi să-l prinde pe Artur:
Karana sigur e cu el! Nu sunteţi în stare să fabricaţi nişte probe false pentru ca
Motanul să fie demis? Cine l-a ucis pe Tarun?
- După câte sunt informat, într-un schimb de focuri cu Ochi de Şoim.
- O răfuială personală, nu-i relevantă pentru noi, oricum el nu ne mai ajuta. Ce-s cu
atacurile împotriva ta? Cine te vrea mort?
- Din anumite informaţii, stiu că Tarun, dar acum nu îmi mai poate face nimic.
- Daca vrei iţi dau gărzi de la mine, ştii că nu pot fi distruse uşor.
- Nu-mi trebuie, am cea mai tare gardă de corp.
- Cine?
- Luana, mâna dreaptă a lui Ruhan.
- Nu era Noela?
- Ba da, dar Luana e mai tare, mi-a salvat viaţa de două ori.
-Nu ar trebui să te încrezi aşa de uşor în ea din moment ce o ai pe Noela!
-Luana e singura care mă poate proteja... e o luptătoare desăvârşită şi poate ajuta
foarte mult şi organizaţia atunci când au o misiune!
- Veline, într-o zi Floarea de Crin va fi distrusa, nu-i mai vreau, să nu uiţi asta.. cei
din afară vor muri sau îi trimit înapoi la închisoare... sunt prea periculoşi
pentru noi, deşi acum avem nevoie de ei. Să nu uiţi aceasta. Poţi pleca, pregătiţi
totul aşa cum trebuie.
Velin pleacă, iar Luana nu a putut auzi nimic din aceasta conversaţie, care pentru
ea ar fi însemnat foarte mult. Oricum vizita ei nu a fost în zadar, aflase ceva
cutremurător: gărzile misteriosului personaj , care dirija totul din umbră, erau
78

oboţi. Curioasă din fire, aştepta altă oportunitate de a afla cine este misteriosul
personaj, care presimţea că are legătură cu moartea familiei sale.
După plecarea lui Velin, misteriosul personaj se întoarce către cineva,care a stat
cu el tot timpul,dar fără să fie văzut.
- Am văzut înregistrarea, fata lui Robert s-a apropiat prea mult de noi. Găsiţi-l pe
Artur şi aduceţi-l la mine.De asemenea, Velin este laş şi trebuie sa moară,însă nu
înainte de a-i lua stickul, dar după ce primim banii pe ultimul transport..
.Urmăreşte totul ca să nu fie probleme.Ai înţeles?
- Da,tată cum ţi-am mai spus, Raman este dedicat sută la sută cauzei noastre, dar
Velin, nu.
- Ai grijă, dacă o mai dai în bară, vei suporta consecinţele, chiar dacă eşti copilul
meu, dar chipul lui zâmbea.
- Nu mi-e frică, nu o să-mi faci niciodată rău, tată, pentru că ai iubit-o enorm pe
mama, iar eu sunt copia ei fidelă! Orice aş face, vei fi lângă mine mereu, aşa cum
sunt şi eu în dorinţa ta de a crea omul perfect, fără durere.
Bărbatul a început să râdă.
- Ştii să-mi citeşti gândurile, de fapt mă cunoşti cel mai bine, dar vreau să reuşim,
dacă nu reuşim, prefer să mor, dar tu să trăieşti.Mai vreau să scap şi de această
povară pe care o duci de când mama ta murit.
- Vom reuşi tată, pentru mama, care a însemnat totul pentru tine!Nu-mi pare
rău,va fi o surpriză uriaşă pentru ei când vor afla cine eşti !
-Abia aştept ziua când le voi vedea feţele!Voi râde,dar şi voi plânge.Îmi este dor de
ea.
-De cine, tată?De mama?
-De mama ta, zilnic,dar acum mă gândesc la sora ta,Alena.Pentru ele voi face lumea
perfectă!
-Şi eu îi simt lipsa ,tată!Mă doare că timpul petrecut cu ea,a fost atât de scurt! Iar pe
cel care a ucis-o nu l-am găsit niciodată!Sigur nu a fost accident,dar îl voi găsi şi în
gaură de şarpe!Pentru ,Alena,sora mea dragă, şi din ochi i-au curs lacrimi.
-Îl voi găsi în iad, să nu te îndoieşti de asta,acum să reuşim pentru ele,să avem
lumea la picioare!
După ce pleacă de la personajul din umbră,Velin îl cheamă pe Ruhan ,informându-l
despre ultima misiune.
- Vreau să reuşiţi…e ultima comandă şi avem un plan de finalizat ,urgent. Ţi-o las
şi pe Luana în seara când facem transportul…voi sunteţi cei mai buni, împreună cu
Noela, care ,deşi nu-mi place, recunosc că este o luptătoare foarte bună. Aveţi grijă,
fata lui Artur s-a apropiat prea mult!
La aflarea veştii că a decoperit roboţi, Artur rămâne foarte surprins.
- Şi n-ai reuşit să-i vezi faţa, Karana?
- Nu ,dar m-am luptat cu două gărzi şi sunt roboţi. Velin ştie multe, trebuie să-l
urmăresc doar pe el, dar cum sunt garda lui de corp, voi vedea si auzi multe,zilnic.
- Sunt consternată, a dat ordin pentru 50 de copii, ultimul transport, cum spune.
Vreau să-l opriţi, Artur. Am să te anunţ de planul lor. Velin m-a lăsat să lucrez cu
Ruhan.
79

Chipul lui Artur era gânditor. S-au adunat multe, iar ei nu le puteau face faţă, dar
mai mult , faptul că îl ştia pe Ochi de Şoim,l-a făcut să fie surprins că face parte
dintr-o organizaţie de asasini. Era fiul unor vecini de a lui Robert care au decedat
într-un accident de maşină, din care singurul care a scăpat, după cum ştia , era el,
fără ca să ştie cineva că şi celălalt fiu trăia, dar sub un alt nume. Cea care îl salvase
de la moarte, care a fost tot timpul lângă el, a fost Mela, pe atunci , iubita lui
Artur.De aici şi surpriza când s-au văzut după ce Noela o răpeşte, iar Casian , la
ordinul lui Ruhan, a ajutat-o să evadeze.
După ce “marfa” este strânsă, Karana îi anunţă seara când vor lua drumul portului.
Copiii sunt îmbarcaţi pe un vapor de croazieră cu destinaţie necunoscută.
Echipajul era format din poliţişti adevăraţi, trimişi de Motanul, oameni de
încredere, care deturnează vaporul fără nici un incident, iar ei sunt salvaţi ,fără ca
cineva să bănuiască că transportul de copii nu a ajuns niciodată la destinaţie.
Aşteptând banii, omul din umbra află într-un târziu că marfa nu a ajuns la
destinaţie, rămânând un mister la ce s-a întâmplat pe mare, de care nu mai
răspundeau ei. Era foarte afectat,căci pierduse o sumă uriaşă de bani , de care avea
nevoie ca de aer, dar nu avea ce reproşa nimănui.
Artur se hotărăşte să-i facă o vizită lui Casian, care la rândul lui era urmărit de
Noela.
- Casian, cât mă bucur să te văd! Dar sunt si trist, i-am cunoscut pe părinţii tăi, erau
oameni minunaţi! Ce te-a făcut să intri într-o organizaţie de criminali?
-Viaţa, Artur! După ce toţi au murit şi eu am supravieţuit, datorită Melei, am rămas
singur pe lume şi am început să fac prostii, până am fost prins de poliţie si închis.
Mi s-a oferit şansa de a scăpa de închisoare şi iată-mă. Nu ţi-am mulţumit că nu m-
ai dat de gol în faţa Noelei şi a lui Raman.
- Azi suntem prieteni, Casian, dar de mâine,poate,duşmani.Ştii că voi face tot ce pot
ca să distrug organizaţia Flori de Crin. Nu vreau să stai in drumul meu, căci nu
vreau să te rănesc.
- Este inevitabil, Artur, amândoi vom merge pe drumul nostrum… este doar destin.
- Aşa să fie, îi răspunde cu tristeţe în glas,dar destinul ni-l facem şi singuri,Casian.
Noela a rămas foarte surprinsă de vizita lui Artur şi a făcut tot posibilul să asculte
discuţia lor. Fiind agilă, ca o felină, nu i-a fost greu să intre si apropiindu-se de usă,
a ascultat tot ce au vorbit.
“Deci, se cunosc... Casian este numele lui... poate ajută la ceva, iar pe de altă parte, a
fost salvat de Ruhan, iar în accident şi-a pierdut un ochi. Oare ce învârte? Trebuie
să aflu, aşa pot afla mai multe despre Ruhan,dar…acum am ocazia perfectă de a-l
prinde pe Artur”.
După ce a ascultat convorbirea, pleacă şi se urcă în maşină lui Artur, care se
trezeşte cu un pistol îndreptat spre el când urcă în maşină.
- Ţi-a fost dor de mine, Artur? Şi dă să-l lovească cu pistolul în cap, dar Artur se
apleacă, apăsând un buton al scaunului, care se deplasează şi o loveşte puternic
în abdomen, făcând-o să scape pistolul din mână, şi este prinsă ca într-o menghină
din care nu avea cum să scape.
80

- Întotdeauna îmi fac plăcere întâlnirile cu tine, Noela, mai ales când văd ce mult
mă “iubeşti”, atunci când îţi distrug afacerile. Aş putea să te omor şi nimeni nu te
va căuta vreodată.
- Nici nu-ţi dai seama cu ce te pui, Artur, voi fi căutată şi în gaură de şarpe, nu ai de
unde şti ce reprezint pentru cineva, care oricum te va prinde şi îţi va lua capul ,aşa
cum a luat şi altora.
- Stai liniştită, nu sunt criminal, deşi mulţi mă vor, ştiu să mă apăr, iar fata lui
Robert te-a învins de mai multe ori în luptă.
- Deci fata în negru, e fata lui Robert! Karana e luptătoare bună, dar nu are cum să
câştige, e ceva mai mult decât bănuiţi voi.
- Ştiu, Noela, despre gărzile care sunt roboţi.E clar că cineva vrea ca lumea să fie
condusă de roboţi, ca să poată stăpâni totul.
Noela rămâne surprinsă, apoi zâmbi.
- Eşti inteligent, Artur, păcat că vei muri ... ai ajuns departe, dar nu te ajută cu
nimic, nimeni nu ne va putea învinge.
- Nu fi sigură, când voi pune mâna pe stickul de la Velin, vă voi distruge lumea si
vom afla şi cine a dat ordinul pentru masacrul familiei lui Robert. Vei vedea atunci
ce poate fiica lui Robert. Când voi avea stickul ,întreaga presă, scrisă şi vorbită ,va
afla ce se întâmplă… nu veţi putea face altceva, decât să vă ascundeţi ca şobolanii ,
dar cei care i-au ucis, vor plăti. Şi mai am un martor foarte preţios, care ne-a scris
toate fărădelegile din poliţie, care ne-a dat numeroase probe, nu le folosim pentru
că avem nevoie de peştele cel mare... suntem aproape de el, Noela, iar organizaţia
Flori de Crin o vom distruge în totalitate, la fel şi pe Velin, fondatorul ei.
- Nu fi sigur că-i el, îi răspunde ,ironic. Nu ştii multe, degeaba ai fost în poliţie. Dacă
vei să mă omori, fă-o, dacă nu,dă-mi drumul, am multe de făcut, iar cineva trebuie
să afle că eşti foarte inteligent Artur, poate vei lucra pentru noi într-o zi!
- Lasă visele, voi fi fericit atunci când îmi voi reabilita numele, iar cei care l-au ucis
pe Robert, vor plăti.
Apoi trage scaunul, îi scoate gloanţele din pistol şi o lasă să plece.
- Ştiu că paşii ni se vor intersecta din nou, Noela, nu omor pe nimeni la întâmplare,
numai când îmi apăr viaţa. Sper să nu mori de mâna mea,chiar nu vreau,am
cunoscut-o foarte bine pe mama ta, o femeie deosebită!
Noela rămâne surprinsă,foarte tare…
-Ai cunoscut-o pe mama?Nu pot crede aşa ceva…
-Nu ştii multe,Noela,chiar nu vreau să fiu pus vreodată în situaţia de a te ucide…
- Am o altă promisiune, pot muri de mâna Luanei, cea pe care ai împuşcat-o în
umăr, dar nu te-a iertat nici pe tine.La revedere, Artur, mai gândeşte-te la
propunerea mea.. îţi reabilităm numele şi vei fi şi bogat.Poate într-o zi îmi vei
povesti despre mama!
-Cine suntem “noi”,Noela?Pentru cine lucrezi?Mi-ar făce plăcere,a fost o femeie
deosebită!
-Când te vei hotărî să lucrezi pentru noi, anunţă-mă,acum trebuie să plec,încă
surprinsă că o cunoştea pe mama ei.
81

CAPITOLUL 16
Lui Velin i se pregătea moartea de către omul din umbră.
Într-o noapte, în jurul orei trei , dimineaţa, umbre, reflectate de lună, invadau
locuinţa lui Velin, conduse de o femeie. Femeia era Noela, iar ceilalţi erau oamenii
ei de încredere, fără ştirea lui Ruhan. Un zgomot abia perceptibil o trezi pe Luana
din somn, un somn de fapt de veghe, în care avea oameni postaţi la fiecare cameră,
unde dormea familia senatorului. Mergând în linişte, îşi vede gărzile moarte şi
atunci scoate pistolul şi se apropie de camera senatorului, unde este atacată de doi
mascaţi. Unul încearcă să o lovească cu un cuţit,dar ea prinde lama cuţitului în
palme,răsucindu-l brusc, direct în inima celui care voia să o ucidă,iar acesta cade la
pământ.Al doilea, încearcă să o lovească pe la spate ,dar ea îl simte şi se apleacă
fulgerător, nu înainte de a-l lovi cu piciorul, înapoi, direct în abdomen,o lovitură
puternică care îl aruncă direct cu capul într-un perete, făcându-l să leşine. La
auzul zgomotului, senatorul se trezeşte ,dar Luana îl trimite în cameră.De ea se
apropie vreo 10 indivizi, în frunte cu Noela,care aveau măşti pe faţă.
La vederea Luanei, neştiind cum se va termina totul şi dorind ca Ruhan să nu afle,
nu a scos un cuvânt, făcându-le semn să o atace. Erau mulţi, dar Luana lupta
formidabil, împărţind lovituri în stânga şi în dreapta, ea la rândul ei fiind plină de
sânge.La un moment dat primeşte un picior în cap şi cade la pământ uşor ameţită,
iar un individ se apropie de ea cu un pumnal în mână şi încearcă să-l arunce în
ea, dar Luana aruncă în el cu un shuruken, care-l omoară pe loc, apoi, rostogolinduse
lângă uşa senatorului, trage şi mai cad încă doi , care erau în spatele celui cu
pumnalul. Ştia că este greu să lupte cu toţi, dar gândul că va muri fără să afle cine a
dat ordin ca familia să-i fie ucisă, a înfuriat-o.
Se ridică în picioare, aruncă pistolul ,şi ,cu mâinile ridicate,strigă:
- Hei! ..tu ,care eşti şeful lor, luptă cu mine, doar nu îţi este frică!Numai laşii atacă
un om cu o armată întreagă…sau ai ştiut că sunt eu aici şi sunt greu de învins.Mă
simt onoarată,iar în glasul ei se simţea ironie.
Noela vine spre ea, fericită că se va răzbuna,dar foarte nervoasă.
Prima care loveşte este Noela, dar pumnul nimereşte în gol, dar următoarea
lovitură este un upercut de stânga, care o ameţeşte pe Luana. Noela o privea prin
mască, ironic, dar ironia a costat-o, căci saltul Luanei, cu picioarele prin aer, a făcut
să o lovească direct în cap, după picioare, lovind-o şi cu cotul, iar Noela cade,
aproape leşinată.
Luana nu se apleacă asupra ei, ştiind trucul -că eşti mort- ci o calcă pe încheietura
piciorului,apăsând puternic, făcând-o să urle de durere.
La auzul glasului şi-a dat seama că este Noela şi îi pune pistolul la cap ,obligândo
să-şi scoată masca.
- Deci tu erai ,nemernico! Ştie Ruhan ce faci? Cine te-a trimis?
- Nu trebuie să ştii , omoară-mă dacă m-ai prins ,dar intri şi tu pe lista persoanelor
căutate, aşa cum e fata lui Robert.
82

- Mie nu-mi este frică, nenorocito, merg înapoi la închisoare, dar tu nu mai scapi,
iar cel care a dat ordinal va muri de mâna mea. Deşi ai ştiut că sunt garda de corp a
senatorului, tot ai atacat, numai şi numai din ură. Ţi-am spus că într-o zi vei muri
de mâna mea...după cum văd, faci tot posibilul ca ameninţarea mea să se realizeze
cât mai repede.Am văzut într-o zi un dram de omenie la tine,dar m-am înşelat..
- Leagă-i, Luana, iar pe Noela fă-o să vorbească, să ne spună cine a dat ordinul să
mă ucidă, se aude vocea lui Velin.
- Poţi să mă omori, căci nu vei afla nimic de la mine,iar atunci a fost o greşeală pe
care o regret,azi.
-Noela!
-Suntem duşmani,Luana, te urăsc de moarte…fă ce ai de făcut…
Noela este dusă într-o cameră de la subsol şi este legată cu mâinile de o ţeavă,cu
picioarele în jos, cam la doi metri de sol.
- Cine ţi-a dat ordin?
- Cel care te vrea mort,dă-ţi seama, Velin!
- Nenorocito, râzi de mine? Şi strigă unei gărzi să-i aducă apă şi o funie ,iar după ce
înmoaie funia în apă, începe să o lovească pe spate, făcând-o să urle de durere,
iar spatele îi era plin de răni.
- Spune, cine ţi-a dat ordin?
- Niciodată nu o să afli de la mine.
Senatorul o loveşte cu funia până ce leşină.
- Luana, ar trebui să o omorâm?
- Nu, nici vorbă… Să vină Ruhan să-şi ia oamenii, de fapt oamenii ei.
Ruhan este sunat şi apare în plină noapte , iar când o vede pe Noela, s-a
cutremurat.
Avea nişte dureri îngrozitoare, spatele fiindu-i plin de răni, dar ochii ei erau
încărcaţi de ură.
- Ai să mi-o plăteşti, de fapt amândoi, va fi o zi când vă voi înapoia totul,Veline,îi
aruncă cu ură, dar cu ochii la Luana, şi ,sprijinită de Ruhan, consternat că ea
trecuse peste el, luând hotărârea de a-l ucide pe Velin,ajung la maşină.
- Noela, cine eşti cu adevărat? Pentru cine lucrezi?
- N-ai vrea să ştii şi lasă interogatoriul, mor de durere!...
Noela a fost îngrijită de un medic, însă umilinţa la care a fost supusă făcea că ura
împotriva lor să fie feroce. Ştia că Velin trebuie să moară de mâna ei, la fel şi Luana.
În tot răul acesta, prin bătaia pe care a mâncat-o, era fericită că Ruhan a venit după
ea.
Artur îl caută pe Motanul,încă şocat de ceea ce a descoperit Karana.
- Motane, nu ai probe că să începi operaţiunea de arestare membrilor din Flori de
Crin?
- Nu, trebuie să ajungem sus, avem scris totul de la Song, dar cu aşa ceva, fără
dovezi concrete, nu putem face nimic. Nu ştim ce se pregăteşte, cine este implicat
mai sus de senatorul Velin, şi chestia cu oamenii roboţi, mă uimeşte. Ştiu că Raman
se ocupă cu ţesuturi sintetice, dar de aici până a face roboţi, mi se pare prea mult.
- Am să-i fac o vizită lui Raman, poate văd ceva interesant.
83

- Nu el e important, ci personajul la care Karana a fost în vizită cu Velin, dar nu poţi
face nimic până la următoarea vizită a lui Velin… Deocamdată stagnăm, nu avem ce
face…poate înaintăm dacă punem mâna pe stickul de la Velin.
- Deocamdată nu se poate, Motane,o deconspirăm pe Karana… să ne gândim la
altceva.
- Când te hotărăşti, mă anunţi, Artur… am să te ajut, mai avem colegi care ţin cu
tine şi sunt cinstiţi… ai văzut cum au preluat vasul cu cei 50 de copii. Apropo, nu a
răsuflat chestia asta? Nu a zis nimic, Karana?
- Încă nu, dar va afla, pentru că a pierdut milioane de dolari. Vreau să-i fac o vizită
lui Raman. Ce zici ,vii cu mine? La noapte?
- Ai început să “rugineşti”, Arture, îi spune, ironic, Motanul, de ai nevoie de ajutor,
dar vin prietene, mai ai dubii? Vreau ca peste puţin timp să fii subordonatul meu,
dar oficial.
- Şi eu, “bătrâne”. Îmi vreau numele reabilitat ,iar moartea lui Robert, pedepsită.
- Aşa va fi prietene, chiar dacă-i ultimul lucru pe care-l mai fac pe lume.
- Să ai grijă, Motane, sunt în stare de orice ca să te înlocuiască. Cum e fiul tău?
- E bine şi l-am ascuns , pentru orice eventualitate.
Pe la două ,noaptea, Artur şi Motanul, cu măşti pe faţă, se apropie de locuinţa lui
Raman, care era păzită de mai multe gărzi. Era foarte greu de intrat, dar ei nu s-au
descurajat.
Amândoi, deşi aveau anii pe care-i aveau, erau agili şi au sărit un gard, destul de
înalt, ajungând în curte, unde lumina bătea foarte tare, iar gardieni erau numai trei,
mai mulţi fiind către locurile mai întunecate. Târându-se pe burtă, au ajuns în
spatele unei clădiri, din curte, în construcţie, la vreo doi metri de cei care erau la
pază şi au ascultat ce vorbeau.
- Vremea e frumoasă, dar trage la somn... oricum, pentru ce mai facem pază şi
noaptea, doar nu vine nimeni.. Celălalt, îl privea dar nu spunea nimic.
- Înţeleg, prietene, nu poţi spune nimic, tu eşti mort, de fapt un robot, care nu ştie
decât comanda.. atacă şi ucide. Atacă, zice cel care vorbea.
Robotul pregăteşte arma şi scanând-o ,cu senzori ,priveşte ,dar nu vede nimic,
apoi înaintează câţiva paşi, priveşte din nou, dar de data aceasta cu faţa către Artur
şi Motanul.La vederea lui cei doi abia şi-au înăbuşit strigătul de uimire şi de şoc:
robotul era un fost poliţist , care a fost ucis atunci când Artur a stat aproape doi ani
să se refacă, după ce a fost în comă.
- Motane, este imposibil! Nu pot crede! Transformă oamenii morţi în roboţi, ca şi
gărzi de corp sau pentru ceva mai mare? Te gândeşti ce înseamnă asta?
- Poate să pună stăpânire pe lume!Ce groaznic e!...poate omorî toată lumea, iar ei
să conducă lumea prin roboţi, un fel de morţi, care nu au murit niciodată.
- Vreau să le văd laboratorul..
- Sigur, nu-i acasă.. e la Ţesuturi Sintetice...
- Hai… le facem o vizită.. .dar nu au apucat să plece, căci au fost descoperiţi...
Robotul, la comanda- ucide,dată printr-o telecomandă, a început să tragă în ei, apoi
şi celălalt robot, iar ei stăteau la pământ neavînd nici o cale de ieşire.Al treilea,
omul, strigă:
- Indiferent cine sunteţi, predaţi-vă, dacă vreţi să trăiţi, altfel muriţi.
84

Ştiau că este singura şansă pe care o au momentan şi ies cu mâinile ridicate, dar
din senin, cel care le vorbea ,este ucis cu un cuţit aruncat prin aer, iar un fir de
curent este aruncat pe cei doi roboţi, distrugându-i. Persoana care-i salva, pe faţă
cu o mască , le strigă:
- Repede…să fugim… vin mulţi…Sar gardul şi într-o clipă sunt în maşina celui care-i
salva. Când ridică masca, persoană era Casian.
- Ochi de Şoim, ce cauţi aici şi de ce ne-ai salvat?
- M-a trimis Ruhan, ceva nu-i miroase bine, dar v-am salvat fără să ştiu cine sunteţi,
dar mă bucur.. Artur, am multe datorii să-ţi plătesc, iar azi e una din ele.
- Nu mie, ci Melei, dar azi mă bucur că m-ai salvat.
Motanul rămâne surprins şi scoţând o pereche de cătuşe le pune pe mâna lui
Casian.
- Deci tu eşti Ochi de Şoim. Eşti arestat, ai o grămadă de fărădelegi!
- Ce faci,Motane? Lasă-l, ne cunoaştem ,sper să-l aduc pe drumul bun,încă mai are
suflet în el.
Motanul îl privea cu gura căscată.
- Îl cunoşti?
- E Casian, vecinul lui Robert, cel care a scăpat din accident ,singurul, după ce i-au
murit părinţii şi fratele. Nici nu-i de mirare că a ajuns aşa cum e… Mela i-a salvat
viaţa, după ce s-a chinuit mult timp cu el.
Motanul îl scoate cătuşele.
- Poate ai dreptate,Artur… poate vei lucra cu noi şi am să te ajut să-şi cureţi
trecutul … să fie fără pată,Casian.
- Mi-e greu să trec de partea poliţiei după ce toată viaţa am fost doar un
infractor.Pe de altă parte, m-am săturat să fiu urmărit, să fiu mereu în pericolul de
a fi ucis. Dar, nimic nu mă va face să-l trădez pe Ruhan, niciodată.. . îi datorez viaţa.
Ştii ce înseamnă să-i datorezi viaţa cuiva, Artur?
- Da, şi priveşte ,zâmbind, către Motanul...
- Ai timp să te hotărăşti... Deci ai aflat că Raman produce roboţi.
- Da şi tot el a dat ordin, doar ştii Artur, ca Ruhan să fie ucis . Poate conduce
lumea,dar Ruhan nu vrea aşa ceva, iar pe de altă parte, toţi din organizaţia Flori
de Crin ,trebuie să fie ucişi. Nu suntem toţi criminali, am făcut fel şi fel de
fărădelegi, dar nu crime. Merită să murim? Merităm locul din spatele gratiilor,dar
nu moartea.
Motanul şi Artur i-au dat dreptate.
- Casian, pot spune că te-ai convins singur că ai să ne ajuţi, de fapt şi Ruhan.
- Da, fii sigur că şi Ruhan, nu vrea să moară atâţia oameni numai pentru ambiţiile
celui care dirijează totul din umbră.
- Motanul e şeful poliţiei din acest oraş… ne va ajuta.
- Ah!... deci tu eşti Motanul!.. Deja ai băgat frica în toţi, au lăsat-o mai moale de
când ai câştigat concursul. Nu are rost să te întreb dacă banii valorează ceva pentru
tine, mi-ai demonstrat că nu.
- Pentru mine contează onoarea de poliţist… niciodată nu am să o pătez, sunt
poliţist din tată în fiu şi tata mi-ar rupe gâtul, chiar din mormânt, dacă i-aş păta
numele! Dacă vrei, poţi veni cu noi…mergem să-i vizităm laboratorul .
85

- Eşti nebun, Artur? Cum crezi că poţi intra acolo?
- Vom fi patru şi ne păzim unul pe altul.
- Dar cine este a patra persoană?
- Ai să vezi... şi pleacă către sediul giganticei firme a lui Raman.
Artur îi trimite mesaj Edanei, spunându-i că merge să-i facă o vizită lui Raman la
sediul corporaţiei.
Artur, însoţit de Motanul şi Casian, cu măşti pe faţă, după ce parchează maşinile la
distanţă foarte mare, încearcă să se apropie de impunătoarea clădire.
Lumina bătea peste tot şi interesant era că deşi părea că nu-i nici un paznic, paza
era asigurată aproape în întregime de roboţi, care erau culcaţi la pământ, iar
cineva îi dirija printr-o telecomandă.Ar fi fost imposibil de intrat, căci ar fi fost
imediat văzuţi , mai ales că erau postaţi în locurile în care vizibilitatea era mai
redusă.
- Artur!
- Ai apărut ,Edana?
La vederea lui Casian ,îl loveşte cu piciorul în piept, o lovitură puternică, la care se
adaugă factorul surpriză, doborându-l la pământ.
- Nemernicule, ce cauţi aici?
- Edana, opreşte-te!...Îl cunosc, e prieten cu mine, de fapt părinţii lui care au murit
în accident au fost vecinii lui Robert. Aşa ne-am cunoscut, erau oameni super de
gaşcă.
Privindu-l cu multă atenţie, Edana tresare.După care exclamă,uluită de
descoperire:
-Casian!
La pomenirea numelui, toţi au rămas cu gura căscată.
- Cum de-mi ştii numele?
- Vei afla într-o zi… spune ea, râzând pentru prima dată, spre surprinderea lui
Artur, care nu a văzut-o niciodată râzând!
Uluit, Casian se întreba:
“Unde am mai auzit vocea aceasta?Să fie ea?Nu, nu are cum ,doar e moartă!Şi
totuşi vocea mi-e cunoscută”!
86

CAPITOLUL 17
- Edana şi Casian,avem nevoie de o diversiune,noi căutăm un loc pe unde putem
intra.
Edana sare un gard, într-un loc în care era lumină mai slabă, dar paza mai mare,
împreună cu Casian.La contactul cu pământul ,ca prin farmec ,roboţii s-au trezit.
Păreau a fi oameni, dar nu mai aveau nimic omenesc. Prin schimbarea ţesuturilor,
într-un timp scurt ,după moarte, deveneau arme letale.
Edana fuge într-o parte,iar Casian în altă parte, derutându-i şi ajung lângă o uşă
deschisă ,prin care se vedea un coridor.
- Hai, să intrăm, fie ce o fi. Intră, mergând pe un coridor lung ,când deodată cineva
începe să tragă în ei. Ei se opresc, ridică mâinile sus ,iar focul încetează.De ei se
apropie vreo patru gărzi, oameni ,nu roboţi, care le cer să stea pe loc. Unul dintre
ei începe să-i caute de arme şi a început să o pipăie pe Edana,care îl loveşte cu
cotul în gură, iar cu piciorul, înapoi, îl loveşte pe unul, pe care l-a simţit la spatele
ei. Casian sare cu picioarele pe pieptul celui de al treilea ,dându-l cu capul de
perete .Altul, încearcă să tragă cu pistolul în Casian, dar cade, secerat de o lovitură
de cuţit, aruncat de Artur.
Curioşi să vadă ce este în faţă, alergă înainte, deşi ştiau că sunt în pericol.
Ajungând la capătul coridorului văd o uşă, iar dincolo de ea, vreo zece santinele,
care la apariţia lor au început să tragă, iar ei se aruncă la pământ. Din spate veneau
alţii ,fiind prinşi între două focuri.De data aceasta erau roboţi, dar cineva îi
controla printr-o telecomandă .S-au lipit cu spatele de perete şi i-au lăsat să tragă
până au terminat gloanţele. Când tirul de foc s-a oprit,lovesc uşa laboratorului, care
zboară din ţâţâni, şi intră în laborator. Acolo au rămas şocaţi de ceea ce vedeau: o
mulţime de cadavre,care păreau oameni care dorm, erau pregătiţi pentru a
deveni roboţi. Nu au timp să se dezmetecească ,iar o voce tună:
- Aruncaţi armele, dacă vreţi să trăiţi! Aţi ajuns prea departe, nu scapă nimeni. O
armată de gardieni şi roboţi erau în poziţii de tragere.
- Să ne predăm, nu putem face nimic, dacă ne împotrivim, murim, zice Artur.
- Scoteţi-vă măştile! Vreau să văd cine sunteţi, spune cel care era şeful lor. Tu fii
primul şi arată cu degetul către Edana.
- Vino şi scoate-o!
- Ah! Eşti fată!Se apropie de ea, dar Edana, fără a sta o clipă pe gânduri, îl prinde
de mână ,răsucind-o la spate, făcându-l să scape pistolul, apoi îl pune zid în faţa
armelor.
- Dacă vreţi să nu moară, lăsaţi armele.
- Noi le lăsăm, dar roboţii, nu.
- Unde-i telecomanda?
- În buzunarul meu, dar nu ajută la nimic, ei doar sunt programaţi să lupte şi să
ucidă.
- Da, dar şi să fie opriţi, la o adică. Spune comanda de oprire, altfel mori, îi spune
Edana.
87

- “Prieteni”, apasă pe prieteni şi roboţii se opresc.
- Spune oamenilor tăi să arunce armele. Ei se conformează ,iar Artur şi ceilalţi, cu
armele îndreptate împotriva lor, se îndreaptă spre ieşire , traversând acelaşi
coridor pe care au venit.
- Nu o să scăpaţi cu viaţă, zice şeful lor… aţi văzut prea mult şi trebuie să muriţi.
- Să-ţi faci griji pentru tine, nu pentru noi, răspunde Artur. Data viitoare când te
vom lăsa să ne vezi chipurile, vei fi mort.
Pe coridor erau alţii care îi aşteptau, dar văzând arma la capul şefului lor, dădeau
înapoi, înţelegând că era în primejdie,iar roboţii erau pe comanda „prieteni”.
Când au ajuns în curte, asupra lor s-a deschis focul din mai multe părţi. Venise
Raman cu gărzile şi-i luase prin surprindere. Edana şi-a făcut scut din şeful lor ,
care este împuşcat mortal. Ceilalţi s-au aruncat la pământ şi au ripostat şi ei.
Norocul lor că telecomanda era în mâna Edanei şi nu-şi mai făceau griji de atacul
lor, ci numai de al gărzilor.La un moment dat sunt prinşi între două focuri şi cale
de ieşire nu se vedea.Privind în toate părţile,căutând soluţii salvatoare, Casian
vede câteva butoaie cu benzină, aproape de peretele coridorului prin care trecuse.
- Artur,Motane, acoperiţi-mă,dacă ajung acolo, rostogolesc unul către voi şi tragi,
iar eu trag în celelalte.Va fi panică şi vom scăpa.
Casian se târăşte ,înapoi, lateral de partea celor care trăgeau din spate, care sunt
ţintiţi de către Artur şi Motanul, şi ajunge la cele trei butoaie, iar pe unul îl
rostogoleşte către ei. Casian trage în cele două şi la producerea exploziei, trage şi
Artur în cel care se rostogolea, deja ,dincolo de ei, provocând o nouă explozie. Toţi
erau la pământ, mai puţin cei patru care reuşesc să ajungă la gard şi să-l sară, iar
când au ajuns dincolo, Raman, însoţit de gărzile sale, le urează... bun venit.
- Chiar dacă purtaţi măşti, ştiu cine sunteţi, dar sunt curios să o văd pe fata lui
Robert înainte să moară, şi scoate masca de pe faţa Edanei.De sub mască apare
un chip superb de fată, doar o cicatrice, pe obrazul stâng ,îi mai diminua din
frumuseţe.La vederea ei, Artur şi Casian au înlemnit.
“Dumnezeule!... nu pot crede cine m-a salvat atunci de la moarte şi m-a ajutat în
atâţia ani! Acesta este Irene, cumnata Karanei, pe care toţi o credeam moartă! Cât
mă bucur că trăieşti, îi spunea Artur cu ochii, iar gura rămânea încleştată”!
“Dumnezeule!... este prietena mea din copilărie ,fata pe care am iubit-o
întotdeauna, Irene! Cât mă bucur că trăieşti” şi Casian o privea fericit! Abia acum a
înţeles de ce i-a spus pe nume atunci când şi-a dat seama cine este!
- Deci, tu eşti fata lui Robert! Eşti al naibii de frumoasă, Karana, păcat de cicatricea
pe care ţi-au făcut-o oamenii mei în seara când Robert a fost ucis.
Irene îl privea rece, cu o privire de gheaţă.
- Da, sunt fiica lui Robert, cea care va dejucat multe planuri, m-ai prins,ştiu că nu
am cum să scap, dar vreau să ştiu ceva.
- Cine ţi-a omorât familia, nu?
- Tu ai dat ordinul sau Velin?
- Nu, cineva care este peste noi, iar idiotul de Velin a ţinut la Robert şi nu l-ar fi
omorât , niciodată.
- Spune, atunci cine? Dacă tot murim, vreau să ştiu.
88

- Muriţi, dar nici eu nu i-am văzut niciodată chipul! Poate Velin îl ştie, a sosit clipa
să muriţi şi ordonă oamenilor săi:
- Omorâţi-i!...dar nu-şi termină bine vorba că două persoane, mascate, dau năvala
între ei şi fac prăpăd,. Una dintre ele îl loveşte din săritură cu piciorul direct în cap,
pe Raman, iar cealaltă, cu câteva lovituri de karate,îi pun la pământ pe cei de lângă
Edana. În panica creată,cum nu erau legaţi, Irene îl loveşte cu pumnul în gură pe
cel mai apropiat, iar Artur îl seceră pe altul ,care a vrut să tragă în Motanul.
- Nu-i împuşcaţi, strigă Raman, ameţit de lovitură, omorâţi-i cu bâtele!Vreau să
simtă durere!
Persoanele care-i salvau, erau Luana şi Ruhan, care n-au renunţat a scormoni prin
“gunoaiele” lui Raman şi aşa au văzut tot ce se întâmpla, salvându-i la fix.
La vederea Irenei, Karana a lăsat să-i curgă câteva lacrimi pe faţă, sub mască, de
fericire că trăieşte. Era fericită că cumnata şi prietena ei bună, cu care s-a înţeles
de minune, era în viaţă!
Era o frumuseţe de fată,Irene, brunetă, cu ochi verzi,un corp superb, o frumuseţe
de care fratele ei s-a îndrăgostit încă de când erau copii,fiind la aceiaşi şcoală cu
ea.O iubea şi Casian,dar ea l-a ales pe fratele Karanei.
Unul dintre ei încearcă să-l lovească cu bâta pe Ruhan, dar acesta se eschivează,
atingându-i numai umărul, apoi îl prinde de mână, rapid, şi îl aruncă pe spate,
dându-l de pământ. Altul, care a vrut să-l lovească din spate, este lovit cu mânerul
unui pumnal ,între omoplaţi, de Motanul, iar Edana, acum mascată din nou, se
apleacă fulgerător la pământ, când doi au vrut să o lovească , o lovitură tip
basebal,în cap, şi la unul îi înfige un cuţit în pulpa piciorului, iar pe celălalt, Casian
îl loveşte cu piciorul în gât, puternic , lăsându-l fără aer.
Cei patru fug la maşinile lor, apoi îi urmează Luana cu Ruhan,care demarează şi se
pierd în noapte. Oamenii lui Raman au tras după ei, dar prea târziu.
- Luana, ai văzut-o pe fata lui Robert? Trebuie să o prindem, la fel şi pe Artur, dar
azi ne-am ajutat şi parcă nu mă îndeamnă inima să le fac rău. Să nu afle Noela, ea o
urăşte, iar pe de altă parte, sunt şeful organizaţiei şi trebuie să-i prind,aşa este
ordinul.
- Înţeleg, îi vom prinde… eu sunt lângă tine întotdeauna. Nu-mi dau seama de ce,
dar te plac. Poate pentru faptul că nu eşti sângeros, deşi conduci o organizaţie
criminală.
- Pentru că sunt ca tine, Luana, viaţa ne-a pus în această postură, poate într-o zi
vom reuşi să ne rupem de lumea asta şi să începem o viaţa nouă.
- Nu visa, ştii că nu se poate.
- Nu ştii niciodată ce-ţi aduce ziua de mâine şi o privi cu un zâmbet misterios.
- Să revenim... deci fabrică roboţi, deci acoperirea e pentru roboţi. Întrebarea este
la cei trebuie o armată de roboţi? Vrea să cucerească lumea sau numai ţara
noastră?
- Trebuie să aflăm.
Edana şi ceilalţi scapă, întrebându-se cine sunt cei care i-au salvat.
- După stilul de luptă, cred că erau Ruhan şi Luana…nu-i prima dată când îi văd în
acţiune, deşi ne-am luptat de atâtea ori, nu mi-am dorit să-i omor niciodată, la fel
cum nici ei nu au vrut să mă omoare, spune Artur, râzând.
89

Ceilalţi pleacă, rămânând Artur şi Irene.
- Irene, nici nu ţi închipui cât mă bucur că trăieşti! Doamne!... nu pot crede că eşti
tu! Deci tu mi-ai salvat viaţa! Irene îşi scoate masca şi-l îmbrăţişează cu drag.
- Îmi pare rău că nu ţi-am spus până acum, dar am ţinut să fiu fata lui Robert…
pentru Karana, dacă eram prinsă, mă sacrificam ,numai că ea să scape. Nu e că nu
am avut încredere în tine, dar m-am gândit că aşa e mai bine,să nu ştie nimeni.
- Nu contează, m-ai salvat şi pe mine, dar important e că trăieşti. Doamne! ce fericit
sunt, parcă ai fata mea!
- Artur, când ai de gând să-i spui Karanei?
- Ce să-i spun?
- Că eşti tatăl ei!
Artur rămâne şocat la vorbele ei.
- Cum sau mai bine zis, de când ştii, Irene?
-De mulţi ani, i-am auzit din greşeală pe Robert şi soţia lui ,vorbind despre aşa
ceva.
- Dacă tot ştii, am să-ţi spun totul, dar înainte de asta, spune-mi cum ai scăpat.
- În seara când am fost atacaţi, Robert şi Ryan au coborât de la mansardă şi în
timpul luptei cu ei, au fost ucişi. Noi ,fetele, am înlemnit de frică, dar mama Karanei
ne-a tras, forţat, prin geamul de la mansardă, ieşind pe acoperiş şi de acolo am
ajuns în spatele casei. Mama striga la noi să alergăm ,ea venind în spatele nostru,
,fără să ne uităm în urmă.La un moment dat am auzit o împuşcătură şi ne-am
întors, dar ea a strigat să o salvez pe Karana şi pe mine. Ne-am întors , dar i-am
văzut privirea de groază ,la gândul că vom muri şi noi. Cineva a tras în noi, iar eu
am trântit-o la pământ pe Karana şi am primit un glonţ, dar în şold, şi am căzut, iar
apoi, curios, o ploaie de gloanţe s-au abătut asupra noastră,dar acel cineva, cu
mască pe faţă, trăgea alături de noi.A mai venit cineva, iar când a vrut să tragă în
plin, în noi, să fie sigur că suntem moarte, o voce a zis:
-Lasă-le, nu vezi că sunt moarte! Înainte de a leşina, datorită sângelui pierdut,miam
dat seama că acea persoană ne-a salvat,altfel eram moarte . Mama şi Karana
mi-au legat rana şi după ce mi-am revenit, sprijinită de ele, am încercat să fugim de
acolo, dar am fost văzute şi s-a tras în noi.Ştiind că sunt rănită şi că le sunt o
povară,am fugit înapoi, rugându-le să se salveze,oricum eu nu mai aveam motiv să
trăiesc, după ce soţul meu a fost ucis. Am fost prinsă şi lovită în cap cu pistolul şi
am leşinat,iar.Când m-am trezit, lângă mine era un paznic care mi-a spus că a
aşteptat să mă trezesc, ca să mă omoare.
- Ce moarte vrei?
- Ele au scăpat?
- Nu, sunt moarte, toată familia voastră e moartă…
- Atunci nu mai contează cum mor... sper doar ca într-o zi Artur să ne răzbune.
- Cine e Artur?
- Ai să-l vezi când va sosi clipa şi , dintr-o dată, am simţit o furie care ardea în
mine ca un foc, la gândul că tot ce am avut pe lume,sunt morţi, şi s-a aprins în mine
dorinţa de a trăi, ca să mă răzbun.Am sărit cu capul în pieptul lui, doborându-l la
pământ. Surprins, nu a scos pistolul,ci un cuţit şi m-a tăiat pe faţă, făcându-mi
cicatricea pe care o am, dar l-am învins şi după ce l-am înjunghiat, i-am turnat acid,
90

ca să-i distrug faţa, l-am îmbrăcat cu hainele mele, unde am pus în buzunar şi
actele mele, şi îmbrăcată cu hainele lui, am dispărut. Rana de la pistol nu a fost
gravă, apoi am urmărit tot ce se întâmplă şi aşa am ajuns să te salvez şi pe tine,
bucuroasă că ai început lupta împotriva lor. O prietenă bună, colegă de şcoală, m-a
ajutat să stau la ea, să te duc şi pe tine la tratament în casa ei,după ce am anunţato
pe Mela că eşti într-o misiune,dar în altă ţară, depistând anumite urme legate de
falsificarea dosarului tău.Nu puteam să risc, pentru Mela,ar fi ucis-o,să te duc la ea.
-Ştiu,Irene,ai procedat corect şi niciodată nu o să-ţi pot mulţumi,nici Mela,ne-ai
salvat pe amândoi…
-Trăiesc datorită ţie,Artur…când am pomenit numele tău pentru răzbunarea
noastră,am ştiut că nu mai vreau să mor…tu erai în viaţă şi trebuia să fiu lângă
tine.Dar,să continui:
-După tot ce s-a întâmplat ,am fost extrem de fericită când am auzit că prietena
mea trăieşte, deşi mi s-a frânt inima după ceilalţi. M-am gândit că îi voi spune cine
sunt, după ce-i vom prinde pe cei care ne-au distrus familia.
- Şi Karanei i s-a părut vocea cunoscută, dar nu avea cum să ghicească, să creadă,
nici vorbă, pentru că am fost amândoi la cele trei morminte ale voastre, mama
voastră fiind înmormântata în grădina Melei.
- După ce se termină totul, o vom muta lângă ei, Artur, cum e şi firesc.
Deodată se aude o voce, care se îneca în plâns:
-Dumnezeule! Irene, trăieşti! Cât sunt de fericită draga mea soră!
- Karana, cât mă bucur şi eu că te văd iarăsi!
Cele două se îmbrăţişează, plângând minute bune. Artur, la cât de dur părea, a
lăsat să-i scape mai multe lacrimi decât şi-ar fi închipuit.
- Să nu fii supărată că nu ţi-am spus! Am făcut totul ca să te protejez, la o adică,
dacă eram prinsă, eram.. Karana!
- Ştiu, Irene, te iubesc foarte mult, întotdeauna m-ai tratat ca pe surioara ta mai
mică şi mi-ai fost cea mai minunată prietenă! Toţi din familia noastră au fost
încântaţi la cât de mult ţineam una la alta! Ryan ar fi fericit dacă ar şti că trăieşti.
- Ştie, Karana! Dacă nu ne-am întâlnit în cer, ştie că n-am plecat. Ne-am iubit prea
mult ,ca să nu mă aştepte în rai!
- Vezi ce bine ţi-au prins antrenamentele cu fratele meu,ca între poliţişti, cum
glumea el…tu te supărai, iar noi râdeam.
- Nu m-aş fi gândit niciodată că ceea ce m-a învăţat Rayan , o să-mi salveze viaţa!
- Cum ai scăpat?
Irene îi povesteşte tot ce i-a povestit lui Artur, adăugând:
-Pot jura că cineva ne-a salvat! A tras multe gloanţe lângă noi,iar când acea
persoana a vrut să tragă în noi, a oprit-o, spunându-i că suntem moarte.
- Dar voi?
- Rănite, mama grav,când a fost împuşcată din spate, şi pline de durere că te-am
pierdut şi pe tine atunci când te-ai întors, am alergat în noapte , dar am fost lovite
uşor de o maşină,iar acolo am primit ajutor, după care ne-a dus la spital, dar nici
în ziua de azi nu ştiu cine este salvatorul… dacă nu ni se acorda primul ajutor în
stradă, eram moartă şi eu…
91

CAPITOLUL 18
Noela, după ce a fost bătută bestial de Velin, a prins o ură şi mai puternică
împotriva lui şi a Luanei. Singurul ei gând era să-i distrugă, dar nu-l putea omorî,
până nu afla unde era stickul .De aceea, era pe urmele Karanei, încercând să afle
totul despre ea.De asemenea ,dorinţa ei era să o prindă şi pe fata lui Robert şi pe
Artur,pe care îi ura pentru că le-a stricat multe afaceri şi pentru ea era ceva de
neconceput că încă trăiau. Însă era foarte greu să găsească bârlogul lui Artur, dar
nu s-a lăsat decurajată ca să renunţe.
Având de partea ei mulţi membri din Flori de Crin şi pe Raman ,încerca să
scotocească tot oraşul în speranţa de a da de bîrlogul lui Artur,dacă el era găsit, fata
lui Robert putea fi prinsă mai uşor.
Ştia că este foarte greu să-l prindă pe Velin, apărat de Luana, şi atunci pune la cale
răpirea fetiţei lui.
Într-o zi, în drumul de la scoală spre casă, deşi avea gărzi puse de Luana, maşina
este blocată ,iar gărzile sunt ucise de nişte luptători fioroşi,care de fapt erau roboţi,
comandaţi de Noela.
Văzând că fetiţa era speriată,Noela îi spune:
- Nu trebuie să te sperii, nu-ţi fac nimic, am nevoie de ceva de la tatăl tău, iar când
îl voi primi, îţi dau drumul.
Velin primeşte un mesaj, cu fotografie, prin care i se cere stickul sau fetiţa moare.
Disperat, o cheamă pe Luana.
- Luana, chiar dacă le dau stickul, tot ne omoară. Am nevoie de voi, tu cu Ruhan, să
puneţi la cale salvarea familiei mele.
- Când v-au cerut să vă întâlniţi cu ei?
- Incă nu mi-au trimis mesaj.
- Trebuie să pun totul la cale cu Ruhan, ne trebuie doar locaţia.
După ore bune de aşteptare, Velin primeşte un mesaj, prin care este anunţat că a
doua zi, seara, este aşteptat la o locaţie din afara oraşului, o clădire părăsită, unde
se va face schimbul.
La ora stabilită apare Luana cu Ruhan, iar din altă maşină coboară Noela, dar în
spatele ei erau câteva maşini.
- Noela, ce uşor treci dintr-o tabără în alta, îi spune Ruhan.
- Ruhan, pleacă, este între mine, Velin şi Luana, tu nu eşti implicat.
- Îmi pare rău că te dezamăgesc, dar trăiesc datorită lui Velin, iar Luana este
femeia pe care o iubesc, cum crezi că-i pot lăsa singuri?
- Nu contează, am să încerc ca nimeni să nu-ţi facă rău.Ai dus stickul, Luana?
- Da, dar vreau să văd fetiţa.La un semn al Noelei, fetiţa este scoasă din maşină şi
arătată,Luanei.
- Trimite fetiţa către mine, iar tu, dacă ai curaj, sau o gorilă de a ta,vino după stick.
- Să nu încerci cu trucuri, căci fetiţa moare, zice Noela.
- Nici tu, vei fi moartă, îi răspunde Luana.
92

Fetiţa vine spre ei, iar o gorilă se apropie de Luana, după stick. Deodată se aude
vocea Motanului:
-Poliţia! Aruncaţi armele!... şi sunt înconjuraţi de poliţişti cu armele în poziţie de
tragere.
Noela zâmbi,dar ironic, şi la un semn al ei , sunt înconjuraţi de o armată de roboţi.
- Dacă vreţi să trăiţi, daţi-mi stickul şi pe Luana, altceva nu-mi trebuie. Deodată în
faţa Luanei se postează Artur şi Irene, care aruncă cu un shuriken în gorila Noelei,
doborându-l.
-Artur, nu pot crede că ai ales tabăra învinsă!Păcat de inteligenţa ta, dar n-ai ales
bine, îi spune ,ironic, Noela.Azi îi ajuţi,dar apoi vei fi dus la Velin ,împreună cu fata
în negru,dacă acceptai ce ţi-am propus, aveai numai de câştigat.
-Noela, am ales tabăra care încă mai are onoare, pentru că şi printre răufăcători
există aşa ceva,iar tu eşti prea însetată de sânge ca să ştii ce înseamnă onoarea.Ţiam
spus că ne vom mai întâlni,dar imperiul tău e pe cale să se prăbuşească.În
numele mamei tale,pe care am apreciat-o enorm,te rog, pleacă.Noela nu mai apucă
să-i răspundă,căci s-a dezlănţuit iadul.
Roboţii au început să tragă în toate părţile,iar după momentul de uluială, poliţiştii
s-au lăsat la pământ, trăgând în roboţi cu gloanţe speciale, comandate de
Motanul, cu ajutorul lui Velin,fără ca poliţia să ştie, având acces la ele numai
oamenii săi de încredere. Din câteva salturi, Karana ajunge lângă fetiţă, care-i
zâmbi, fără să fie speriată, iar Irene şi Artur o protejau, trăgând în tot ce mişcă.
O luptă teribilă se dădea între oameni şi roboţi, iar câştig de cauză părea că au
roboţii, fiind prea mulţi.
- Retragerea!strigă Motanul. Poliţiştii se retrag, iar roboţii se iau după ei, la
comanda Noelei de a-i ucide pe toţi, fiind foarte furioasă că nu putut pune mâna pe
stick.
Din altă maşină veneau către ei luptători profesionişti, mercenari,aduşi de
Raman, şi unul dintre ei îi face semn Karanei să se apropie. A încercat să o lovească
cu pumnul, dar ea se eschivează, apoi încearcă cu picioarele, dar ea se apleacă la
pământ, nefiind atinsă.În poziţia cobrei, pregătită pentru salt, Luana îl simte pe
unul pe la spate, dar acela cade secerat de pumnalul lui Ruhan, care l-a aruncat de
la distanţă. În momentul de neatenţie, Luana sare cu picioarele pe pieptul gorilei
din faţa ei, ca pe o scară, lovindu-l cu cuţitul din talpa cizmei, direct în gât şi
omorându-l. Ceilalţi ,văzându-şi tovarăşii morţi, au atacat toţi o dată. Unul încearcă
să o lovească cu o sabie pe Irene, care se fereşte, dar Casian i-o prinde între palme,
spre admiraţia Irenei, împingând-o spre cel care o ţinea, străpungându-i pieptul.
Noela încearcă să o lovească pe Karana cu un pumnal, dar piciorul Karanei face săi
zboare pumnalul din mână, apoi o loveşte cu pumnul în faţă, şi din nou cu piciorul
în plină figură,doborând-o la pământ.Îi face semn să se ridice,sigură pe victorie,dar
Noela , după ce o priveşte cu ură şi îşi şterge sângele, care-i curgea din buza
spartă, scoate un pistol şi fulgerător trage în ea.Karana, prea uluită, rămâne fără
reacţie, dar Artur, care era mereu cu ochii pe Karana, cu iuţeala fulgerului se
aruncă în faţa glonţului, primindu-l în stomac şi cade, iar pe gură şi pe nas îl
năvăleşte sângele.
93

Noela rămâne surprinsă, de fapt şocată că Artur, duşmanul lor ,îi salva viaţa. Nu
are timp să se întrebe de ce, căci pumnalul Karanei îi străpunge umărul, făcând-o
să urle de durere. Karana dă să o mai lovească o dată, acum în inimă, dar în faţa
Noelei se pun vreo trei gărzi, iar Noela dispare , după ce a văzut că apare şi
Motanul cu cei care au mai rămas, după ce au distrus armata de roboţi.
Casian îi opreşte sângerarea lui Artur, care devenea din ce în ce mai palid.
Karana se aşează lângă el ,punându-i capul pe genunchi şi îl mângâie pe faţă,iar
din ochi îi curgeau lacrimi amare.
- Să nu mori, tată, până nu vezi că tot ce am planificat, a fost dus la îndeplinire,
spune Karana , spre uluiala lui Ruhan, dar mai ales a lui Artur.
Vorbele ei l-au făcut să uite de durere şi să revină la viaţă.
- Luana, de unde ştii?
- Te-am auzit spunându-I Irenei în ziua în care am aflat că ea trăieşte. Deşi nu miai
spus niciodată, am ştiut, am simţit că eşti tatăl meu. M-ai iubit într-un fel aparte,
de aceea ţi-am spus în acea zi, tată.. te-am provocat, gândindu-mă că ai să
recunoşti.
Văzându-l pe Ruhan, şi-a dat seama că s-a deconspirat.
- Deci tu ne-ai trădat! De asta a ştiut Artur tot timpul despre afacerile noastre!
Dar acum înţeleg de ce.Dar vreau să ştiu ce-i adevăr şi ce-i minciună în toată
povestea cu mine?
- Singurul adevăr este că te iubeşte, Ruhan. Ea m-a rugat să te protejez atunci când
ai fost în pericol. Să nu o urăşti, destinul a făcut ca întâlnirea voastră să fie plină de
minciuni.
- Toţi avem secrete, mereu am bănuit că este altcineva, dar o iubesc prea mult ca
să-i fac rău şi niciodată nu am să o urăsc... Avem un duşman comun, nu ştim ce
pune la cale Raman ,cu roboţii săi, şi cine este personajul din umbră.Pe de altă
parte, mai am ceva de făcut, după care vreau să las totul în urmă şi să plec cu ea,
să simţim şi noi că trăim. Apoi întorcându-se către Irene,care nu avea masca pusă,
tresare...”Unde am mai văzut-o”?
Fără a lăsa să i se vadă uimirea, spune:
- Deci tu eşti fata lui Robert!.. Ne-ai dat multe bătăi de cap… mi-am dorit mult să te
capturez, dar e mult de atunci, acum pentru mine nu mai contează, ştiu că
,ajutându-l pe Artur, mi-ai salvat viaţa de mai multe ori. Îmi pare rău pentru familia
ta, dar acum ,având duşmanul comun, vom lucra împreună pentru prinderea lui
şi vei afla şi cine a dat ordinul uciderii familiei tale.
Karana şi Artur se privesc. Încă nu era momentul să-i spună cine este, doar spaima
că-l va pierde pe Artur, a făcut-o să se dea de gol.
Ruhan îi trimite un medic în care avea încredere deplină, deşi rana era adâncă,
glonţul nu i-a atins organele vitale, spre norocul lui.
- Motane, suntem pe drumul de unde am plecat..
- Nu, merg să-l arestez pe Raman... am văzut destul ca să-l închidem, iar declaraţia
lui Song va conta foarte mult.
Văzând fetiţa teafără , Velin a îmbrăţişat-o pe Luana.
- Mi-ai salvat şi fata, după ce m-ai salvat şi pe mine! Aş putea să te răsplătesc
vreodată?
94

- Da, vreau să trimiţi poliţia superioară, alături de trupele Motanului, ca să-l
arestaţi pe Raman. De acolo porneşte tot.De asemenea ,vreau să-mi spui că nu ai
nici o legătură cu moartea lui Robert, altfel te omor cu mâna mea.
Velin era şocat de vorbele ei,privind-o ca pe cineva venit din morţi.După ce-şi
revine din şoc,îi spune:
- Agentul Robert a fost un om cinstit, printre puţinii care au descoperit afacerea cu
roboţi a lui Raman, pentru cineva încă necunoscut.
-Cum a reuşit? întreabă Karana.
-Cu câţiva ani în urmă am venit în vizită în oraşul tatălui tău, iar pe lângă agenţii
mei din pază, a făcut parte şi poliţia,unul dintre poliţişti fiind Robert.Mi-a vorbit
despre prietenul lui Artur, cum i s-a înscenat că este traficant de organe vii şi că a
fost dat afară din poliţie, apoi despre moartea vecinilor săi în accident, prea legate
faptele, ca să fie o simplă coincidenţă,iar în alt oraş ,în acelaşi timp, se zvonea că
au apărut oameni care au comportamente ciudate, neomeneşti.Neavînd nici o
probă, l-am rugat să mă caute atunci când va avea probe serioase, iar între timp i-
am raportat preşedintelui, care a fost impresionat de povestea lui Artur şi l-a
chemat la el.Preşedintele l-a rugat pe Artur să meargă în oraşul respectiv şi să
culeagă informaţii, promiţându-i că îi va reabilita numele.
- Într-o zi , după mult timp de la cele povestite, Robert m-a căutat ,având încredere
în mine, spunându-mi tot ce ştie, adăugând că a înregistrat totul pe un stick.
Convorbirea noastră a fost ascultată, nu ştiu de cine, dar bănuiesc, şi cum eu i-am
spus să-mi aducă stickul, fetiţa şi soţia mea au fost răpite, şi am primit un mesaj
prin care-mi spuneau că dacă nu le duc stickul, ele vor muri.
I-am spus lui Robert, dar el le-a salvat singur şi le-a adus acasă, la fel şi stickul. L-
am rugat să se ascundă, împreună cu familia, până pot face totul public, dar într-o
noapte nişte indivizi mascaţi au pătruns în casa mea şi mi-au spus să le dau
stickul , altfel, în 24 de ore, ne omoară pe toţi. Atunci am ştiu că stickul este
singura mea asigurare, aşa că i l-am dat înapoi lui Robert, ca să-l ascundă, să
dispară cu el. Am cerut să-l văd pe şeful lor şi m-am întâlnit cu el, dar nu i-am
văzut niciodată faţa.
- Stickul este asigurarea mea, dacă nu te atingi de familia mea şi al lui Robert,
rămânem aşa. Mi-a promis asta, dar după câteva zile să aflu că familia lui a fost
ucisă. M-am bucurat enorm când am aflat ca mezina familiei nu-i moartă. Pentru că
nu am vrut să le dau stickul, aveau nevoie de mine, m-au forţat să scot o lege
falsă,prin care puşcariaşii cu mulţi ani de condamnare, indiferent de delict, erau
executaţi, dar aşa s-a format organizaţia Flori de Crin.
Karana a început să plângă.Acum înţelegea totul.
- De ce plângi, Luana?
- Sunt Karana, fiica lui Robert, de aceea.
Velin rămâne şi mai şocat.
-Dumnezeule!Ce bucurie să te ştiu în viaţă!Şi o îmbrăţişează de parcă era tatăl ei.
Ea doar lăsa lacrimile să-I invadeze ochii.
- Te-ai apropiat de mine ,crezând că eu ţi-am ucis tatăl?
- Da, dar acum ştiu adevărul, iar pe familia ta am îndrăgit-o.
-Cât mă bucur că trăieşti, Karana! Robert te-a iubit mult.Deci cu Artur, tu ai lucrat!
95

-Da!Să poţi ajunge la duşman, trebuie să fii ca el!
Velin zîmbi,aducându-şi aminte că şi Robert i-a spus aceleaşi vorbe.
- Dar, unde poate fi stickul?întreabă Karana.
- Seiful din perete, spunea Robert, nu-l ştie nimeni.
- Da, acolo am găsit numele tău şi am crezut altceva.
Velin îl sună pe Motanul, spunându-i că va trimite trupele speciale, pentru
capturarea lui Raman şi distrugerea roboţilor.
La câteva zile de la aceste întâmplări , imperiul lui Raman este înconjurat de
trupele de securitate şi de poliţie, conduse de Motanul. Somează ,legal, dar un foc
ucigător s-a abătut peste ei. Nu puteau să lipsească Karana, Ruhan, Artur,
Irene,Casian, toţi. A început o luptă pe viaţă şi pe moarte, dar la ordinul lui Velin
,pus în temă de Motanul,s-au adus gloanţe speciale, care le zburau roboţilor
capetele. Toţi roboţii au fost distruşi, iar când au pătruns în laborator, Raman îi
aştepta pe un scaun , înalt, pe care stătea ca un rege.
- Nu contează că aţi câştigat azi, eu voi conduce lumea!Am armata mea,am
afacerile mele, să nu vă gândiţi că dacă mi-aţi distrus roboţii, imperiul meu s-a
prăbuşit! Mai am ceva la care voi nu visaţi!Sunt un rege, sunt un învingător,sunt
regele Raman!
-Eşti rege, dar fără regat,Raman!Eşti arestat, să mergem îi spune Motanul.
Raman este arestat ,dar în timpul nopţii evadează,după ce gardienii sunt ucişi. Cea
care îl salva, era Noela.
Căzuse încă un pion din jocul de puzlle ,dar nu se ştia cine este regele.
Karana se întoarce la casa părintească şi căutând în seiful secret, găseşte stickul. Îl
bagă într-o unitate de calculator şi-l priveşte. Vede un bărbat, în umbră ,şi pe
Raman , vorbind cu el.
- Am nevoie de roboţi, ţara aceasta va fi condusă de cei care nu au sentimente, nu
trădează şi nu vor fi bolnavi niciodată. Soţia mea a murit de cancer şi nici un medic
nu a putut-o salva. Mi-a lăsat un copil , care va conduce lumea într-o zi în locul
meu. Pentru că am încredere în tine, priveşte.Raman priveşte şi-l vede pe
preşedintele tării, împreună cu familia sa ,închişi la subsolul unei clădiri.
- Azi l-am văzut la televizor, spune Raman, surprins. Cum poate fi închis?
- Cel de la televizor este un robot făcut de tine, cel cu memorie, care poate face şi
spune tot ce-i dictez.I-am pus pe faţă o mască din ţesuturi din piele,care mi-a făcuto
un om de-al tău, după ce Noela i-a răpit familia,ameninţându-i cu moartea.
Nimeni nu va şti că preşedintele nu va vedea lumina zilei niciodată. Într-o zi, la
următoarele alegeri, voi fi preşedintele acestei tari, pentru că oamenii vor fi
înlocuiţi cu roboţi.Va fi răzbunarea mea împotriva oamenilor,care mi-au omorât
soţia şi fiica, iar tu vei câştiga atât de mult ,încât niciodată nu vei putea să-i
cheltuieşti.
Raman era vizibil satisfăcut de câştigul uriaş, spunându-i că va face o armată
întreagă dacă are nevoie.
Karana a privit stickul de mai multe ori, uluită de ceea ce vedea, apoi îi curg
lacrimi din ochi,gândindu-se
că datorită unui nebun familia ei a fost sacrificată.
96

“ Îl voi prinde pe cel din umbră ,împreună cu Velin,şi va plăti peste tot.Apoi
priveşte mai departe imaginile ,iar ceea ce vede, o lasă mască de uluială. Omul din
umbră glumea şi râdea cu o fată care îi ducea o cafea,iar când fata se
întoarce,aşezându-se pe scaun,i s-a văzut faţa:respectiva fată era Noela!
-Noela, într-o zi vei fi prinţesa acestei lumi, vom conduce totul şi nu vom avea
adversari.Oamenii vor fi înlocuiţi cu roboţi, şi când vom avea totul, lumea va fi la
picioarele noastre.Nu va fi moarte şi tristeţe, ci numai fericire, totul în numele
mamei tale pe care am iubit-o enorm.
-Ştiu tată, voi lupta cu toată puterea sufletului meu pentru a-ţi îndeplini visul!
-Vom reuşi.Tu trebuie să joci la două capete:omul de încredere a lui Raman ,dar şi
şef în organizaţia Flori de Crin, nimeni nu o să ştie că eşti fata mea.
-Da,tată, vom face o lume nouă!Mă doare doar că mama şi sora mea nu vor fi aici să
vadă cum schimbăm lumea pentru ele!
-Iar pe mine mă doare că nu l-am prins pe cel care ţi-a ucis sora!Dacă se întâmplă
ceva,Noela, scopul vieţii tale este să-l prinzi pe cel care ţi-a ucis sora.Promite-mi.
-Promit,tată,dar totul va ieşi bine!
Karana se clatină pe picioare de uimire, o bănuială cruntă trecându-i prin cap, un
gând care-i făcea sufletul să plângă cu lacrimi de sânge.
„Dacă Noela este fiica lui, deci pe ea o voi prinde prima”.
Se întoarce la Velin şi îi dă stickul, spunându-i că e timpul ca cel din umbră să iasă
în faţă.
- Cum îl vei face să apară?
- O voi prinde pe Noela, tu îl anunţi…important să ajungem aproape de el. E timpul
să-l aflu pe cel care a dat ordin ca familia mea să moară!
-Şi cu ce ne ajută prinderea Noelei?
-Enorm , e fata celui din umbră!
A fost rândul lui Velin să rămână şocat!
-Dumnezeule! nu se poate.Am fost urmăriţi pas cu pas şi nu ne-am dat seama
niciodată. E timpul să scap de spaimă, de spaima de a-mi pierde familia,Karana.
Cei doi îşi dau mâna, apoi Velin o îmbrăţişează ca un adevărat tată, spunându-i:
- Nici nu ştiu pe cine semeni mai mult, pe Artur sau pe Robert, ca şi caracter.
- Cum, ştii şi aceasta?!
- Da, Robert mi-a spus că dacă păţeşte ceva, să-l caut pe Artur, căci te va proteja
cu viaţa lui, la o adică, pentru că este tatăl tău. Din păcate s-a adeverit,Robert fiind
ucis.
- Mulţumesc, Velin…M-am rugat la Dumnezeu să nu fii tu acela. Am văzut ce mult
iţi iubeşti familia!
- Ultima bătălie, Karana... cred că vom câştiga!
97

CAPITOLUL 19
-Să câştigăm această bătălie în amintirea tuturor celor care au căzut la datorie. Să
fim atenţi că duşmanul lucrează din umbră. Am încredere în tine că îmi vei ţine
familia în viaţă, dar mai ales că vei fi precaută şi te vei proteja.
Noela , din răzbunare, s-a gândit să dea o lovitură puternică poliţiei, să vadă că
lupta pe care o duc nu are sorţi de izbândă.
Împreună cu oamenii ei , printre care şi roboţi,atacă sediul poliţiei condus de
Motanul.
Îmbrăcaţi în haine de poliţişti, comandaţi prin telecomandă,roboţii au deschis
focul încă de cum au intrat pe uşă.
Norocul poliţiştilor a fost că Motanul era în sediu ,dându-şi seama cu cine are de a
face ,strigându-le colegilor că sunt roboţi şi numai cu anumite gloanţe pot să-i
ucidă, gloanţe pe care le-a distribuit din alergare sau mergând târâş.
În sediul poliţiei s-a dezlănţuit iadul.Atât roboţii cât şi oamenii Noelei, trăgeau în
tot ce mişcă. Câţiva poliţişti au căzut ucişi sau răniţi, până au primit gloanţele, iar
ceilalţi au încercat să riposteze.
- Pe Motanul îl vreau viu, strigă Noela, fără a mai purta mască.
- Nu o să mă ai niciodată, nici viu,dar nici mort, Noela!.. Vă voi distruge, atât pe
tine cât şi organizaţia voastră.
- Nu ai cum…degeaba eşti cinstit, Motane, sunteţi puţini cu coloană vertebrală, cei
mulţi sunt corupţi.
Noela trage în el, dar glonţul muşcă dintr-un birou, iar Motanul aruncă o scrumieră
în altă direcţie spre a-i deruta, şi un foc ucigător se dezlănţuie în acel loc,iar
Motanul apare la spatele Noelei şi îi pune pistolul la cap.
- Aruncă arma şi dă comanda de oprire a focului, altfel vei muri.
Noela începe să râdă, apoi se aruncă la pământ, trăgând în el, dar vesta antiglonţ îl
salvează. Un picior, tras de un poliţist , o loveşte în plină figură pe Noela, iar din
buze îi curge sânge.
Motanul se ridică şi încercă să pună mâna pe ea, dar este înconjurat de oamenii
Noelei ,după ce roboţii au încetat focul,iar poliţiştii reuşind să fugă din clădire.
Motanul este prins şi legat, iar Noela îi spune:
- Aş putea să te omor, dar cel care conduce va fi încântat când te va vedea. Încet,
încet, îi voi prinde pe toţi, iar el va hotărî ce va face cu voi. Singura pe care o vreau
pentru mine, este târfa de Luana, în rest, fac ce mi se spune. Să mergem.
Înainte de a fi prins, Motanul a trimis un apel către Artur, un nume codificat,
care însemna că este în pericol. Văzându-se apelat, Artur şi-a dat seama că Motanul
este în pericol şi a început să-i urmărească telefonul cu o aplicaţie specială,
obţinută de la Motanul. O anunţă pe Edana şi merg pe urma apelului.
Motanul este dus exact în clădirea în care au fost prinşi amândoi, unde este legat de
mâini şi de picioare şi pus pe un scaun.
98

Noela trimite mesaj omului din umbră, iar acesta îi spune să-l ţină până mâine,
când va veni să-i vorbească si să nu-i facă rău,sperând că îl va face să treacă de
partea lui.
Motanului nu-i era frică, ştia ca Artur va veni să-l salveze, iar Noela nu avea interes
să-l omoare, gândindu-se că era mort dacă cel care conducea nu ar fi avut nevoie
de el.
Noela ordonă oamenilor săi să fie atenţi şi lasă vreo 7 gărzi, ea plecând în
urmărirea lui Artur şi a Karanei, sperând că va pune mâna măcar pe unul din ei.
Artur îşi dă seama de locaţia în care era ţinut Motanul, iar Edana urcă pe acoperiş
şi privind prin ceva gemuleţe mici îl vede , la fel şi pe cei care-l păzeau.
Edana găseşte o intrare care dădea direct în camera în care Motanul era legat şi
ajunge în mijlocul lor, privindu-i calmă, fără a scoate arma. Toate armele sunt
îndreptate către ea, iar cel care părea şeful lor o întrebă:
- Cine eşti? Ai venit să mori o dată cu el?
- Nu ,a venit să privească moartea voastră, strigă Artur, intrând pe uşa principală.
Unul se întoarce si dă să tragă în el, dar piciorul Edanei îi zboară arma din mână,
iar cu celălalt picior îi aplică o lovitură direct în testicule, făcându-l să urle de
durere.La un moment dat au lăsat armele şi au scos cuţitele. Din spate cineva
încearcă să o înjunghie , dar Artur aruncă un cuţit în piciorul lui, doborându-l. Din
senin, au apărut bâte, care în mâna lor erau arme de temut. Crezând că prizonierul
va scăpa, unul încearcă să-i dea cu bâta in cap, dar Artur loveşte scaunul,Motanul
ajungând la pământ, după care-i prinde bâta între palme, nu înainte de-i arunca un
cuţit, Motanului. Artur era puternic, deşi adversarul său era foarte voinic. Văzând
că nu poate să-i smulgă bâta din mână, îl calcă pe picior, acela îşi pierde cumpătul o
fracţiune de secundă, suficient ca Artur să-i aplice un cap în gură, iar când bâta a
fost în mâna lui, îi aplică o lovitură teribilă în cap, trimiţându-l la pământ. Edana se
lupta cu 3 o dată, din doua lovituri successive în gât cu podul palmei şi un
genunchi, prin săritură, în pieptul celui de al treilea, i-a pus pe toţi la pământ,
suficient că să-l dezlege pe Motanul. Artur era încolţit de uriaşul cu care se luptase
si care îşi revenise , iar alţii încercau să-l lovească cu cuţitele. Motanul îl bate pe
unul pe umăr ,iar când se întoarce, un upercut de stângă îl trimite la podea, nu
înainte de a-l lovi pe altul cu piciorul în stomac , o lovitură de cizmă, teribilă. Toţi
erau bătuţi rău şi luându-i şi pe cei răniţi, au dispărut. Doar unul, rănit grav, a fost
abandonat şi lăsat de izbelişte.
- Unde-i Noela? Îl întrebă Motanul.
- Nu stiu.
- Cine a dat ordin să atacaţi sediul poliţiei?
- Noela, de la Noela, a venit.
- Cine este cel care vă conduce?
- Nu l-am văzut niciodată, nu ştim cine este.
- Dacă nu spui, plăteşti cu viaţa.
- Chiar nu stiu şi a început să plângă. Era un copil de vreo 17 de ani, iar Motanului
i s-a făcut milă de el.
- A trebui să te arestez, dar nu o fac. Ce cauţi în organizaţia lor?
99

- M-a luat de pe stradă când aveam vreo 14 ani ,promiţându-mi masă şi bani, ca să
-i îngrijesc florile din grădină. Am fost încântat, dar după ce am văzut cu ce se
ocupă,m-am îngrozit. Nu stiu cine este, pentru că doar Noela vorbea cu noi şi ne
dădea ordine.
- Motane, lasă-l să plece, sigur acesta nu va mai fi niciodată infractor .
Tânărul le mulţumeşte, după care pleacă,alergând.
După câteva minute se întoarce, strigând:
- Plecaţi, am văzut maşina Noelei, sigur e cu roboţii ei.
-Vino cu noi!
-Nu,am drumul meu, dar niciodată nu am să uit de ceea ce aţi făcut pentru mine şi
pleacă, speriat de apariţia Noelei.
Ei rămân foarte surprinşi de gestul lui de a-i ajuta şi ies pe o uşă din spate, la fix,
când Noela ajunsese cu gărzile, roboţi.
Intrând în clădire, rămâne şocată: Motanul dispăruse, la fel şi gărzile ei. A văzut
pete de sânge pe jos,dându-şi seama că a fost o luptă pe viaţă şi pe moarte. Nu a
fost furioasa pe oamenii săi, se gândea doar cum va reacţiona omul din umbră
când va afla că Motanul a fost eliberat. Îl sună, iar acesta ,furios, o cheamă la el.
- Noela, cei care au atacat sediul poliţiei trebuie să moară ca tu să trăieşti. Toţi
poliţiştii stiu că eşti tu, deci vei fi foarte vânată.
- Decât să-i omor, nu-i mai bine să începem operaţiunea mai repede? În fond, avem
totul pregătit, iar pe de altă parte ,cei învinşi, oamenii mei, au fost învinşi de
profesionişti.
- Cine crezi că pot fi cei care l-au salvat pe Motanul?
- Bănuiesc că Artur, deşi mă surprinde cum a aflat.
- Ori avem o cârtiţă printre noi, ori ne urmăresc non stop.
- Mai degrabă cred că sunt cu ochii pe noi, tată.De aceea zic, e timpul să pornim
operaţiunea mai repede decât am planificat.
- Trebuie să mă gândesc, să pun totul în balanţă. Te voi anunţa, deocamdată
pedepseşte-i pentru ratarea unei misiuni aşa de importante, apoi vom vedea.
Toţi cei care l-au păzit pe Motanul au fost bătuţi cu bâtele, desi Noela i-a salvat de
la moarte, cel din umbră nu ierta niciodată nimic, iar pe Noela o ierta numai
pentru că era fata lui.
- Artur, Edana, mulţumesc că m-aţi salvat, le spune Motanul.
- Mă bucur prietene, a fost rândul meu după ce tu m-ai salvat de atâtea ori. Bună
ideea, să activezi telefonul cu numărul .. primejdie!
- Când am stabilit să o folosim, ne-am gândit că nu vom avea nevoie de ea
niciodată, dar azi m-ai salvat, prin ea.
- Motane, ceea ce nu înţeleg este de ce au atacat sediul poliţiei! Nu te-au vrut mort!
- Nu, a vrut să trec de partea lui. Când Noela m-a prins ,l-a sunat şi a spus că mâine
va veni să mă vadă.Pe ea nu o interesa decât Karana.
- Motane, mi-e frică că toate acestea să nu-l facă să declanşeze mai repede ceea ce
vrea, desi noi încă nu ştim scopul acestor fapte.
- Artur, anunţ-o pe Karana, poate mai află ceva care să ne folosească, iar pe de altă
parte, să nu o scăpăm din ochi pe Noela... încă nu ştim dacă a părăsit sau nu
organizaţia Flori de Crin, iar Ruhan ne poate ajuta.
100

- Vom fi cu ochii pe ea, Motane, zice şi Edana, vom da târcoale gigantului imperiu a
lui Raman, poate aflăm ceva!
După un timp Karana îi informează că Noela era fata celui care conducea totul din
umbră.Au rămas şocaţi cu toţii, inclusiv Ruhan.Pe de altă parte, se gândeau că o
asemenea informaţie era aur pentru planul lor!
101

CAPITOLUL 20
După ce s-a aflat că Noela este fata celui care conducea totul din umbră,aceasta a
părăsit organizaţia,cauza fiind Ruhan.Ştia că a trădat încrederea lui şi ,cunoscândul
foarte bine, era conştientă de faptul că nu o va ierta niciodată.
Luana era conştientă că drumul spre asasinul familiei sale,era Noela. A început să
o caute,dând târcoalei şi adresei în care a fost cu Velin, şi într-o zi a văzut-o la
tatăl ei.
Într-o seară,Noela se îndrepta spre maşină,dar fără gărzi, iar Luana o loveste cu o
lovitură de karate în gât, făcând-o să-şi piardă cunoştinţa. Când îşi revine, se vede
într-o încăpere necunoscută ,iar Karana şi Velin priveau la ea.
- Spune-mi ,cine este tatăl tău? întreabă Luana.
- Nu contează,doar nu crezi că ne puteţi învinge!
- Fii ferm convinsă, veţi plăti pentru tot.În acel moment lui Velin îi sună telefonul.
- Împreună cu Ruhan ,prezentaţi-vă urgent la mine, am o misiune pentru voi,spune
vocea de la telefon,care era tatăl Noelei.
- La fix, zice Velin, luând-o deoparte pe Karana.
- Avem ocazia , prin Noela, să ne apropiem de el,să-i aflăm secretele. Fă poze cu ea,
să-i arătăm, dacă trebuie, că este prizoniera noastră.
Ruhan vine si şi toţi pleacă către reşedinţa misterioasă.
- Velin, mine e ziua cea mare, mâine voi fi preşedintele acestei ţări şi nimic nu mă
poate opri. Nu am avut în gând să preiau puterea, ci să câştig alegerile, prin roboţii
mei, dar nu mai am răbdare, visul meu de a face o lume sănătoasă, fără boli, este
aproape de a fi realizat.Pentru că am planuri mari cu tine,te las să mă vezi şi omul
iese din umbră. La vederea lui, Velin rămâne şocat! Era prim ministrul tării, omul
cu care vorbea si glumea de multe ori la birou, omul pentru care ar fi băgat mâna
în foc că era cel mai corect din întreaga lume!
- Ştiu că eşti şocat, nu te-ai fi aşteptat niciodată la aşa ceva, deşi te-am vrut mort, te
las să trăieşti.
Pentru că mâine e ziua cea mare, am o problemă, găseşte-o pe Noela, chiar dacă e
ascunsă în gaură de şarpe şi adu-o la mine.
- De ce? S-a întâmplat ceva?
- Nu, pentru că este fiica mea, răspunde el. L-ai adus pe Ruhan?
- Nu am dat de el.
- Nu contează, găseşte-l si începeţi căutarea..
Între timp, Karana şi Ruhan încearcă să intre in reşedinţa lui, dar peste tot erau
gărzi , ca si rândul trecut, toate roboţi.
- Ruhan, spune Luana, crează o diversiune în partea dreaptă…am văzut o scară şi
voi intra, poate descopăr ceva. Oricum, roboţii de la pază nu sunt din cei
inteligenţi, ceea ce arată cât de sigur e tatăl Noelei pe reuşita lui.
Ruhan aruncă cu nişte grenade fumigene si o ia la fugă, moment în care roboţii se
iau după el, iar Karana intră. Urcă scările pe care le-a văzut şi ajunge pe un coridor
102

la capătul căruia dă peste alte scări,care coborau la subsol.Karana coboară şi se
trezeşte într-un labirint, semiluminat, în care două gărzi erau postate în faţa unei
uşi. Curioasă să afle ce este, strigă:
- Hei!
Surprins, unul trage în ea, dar Karana e mai iute ,ripostând din instinct ,
doborându-l. Celălalt ,o atacă cu un pumnal pe care-l muta dintr-o mână în alta,
încercând să o ameţească, ea apărându-se, iar la un moment dat o atinge, rănind-o
uşor la o mână. Luana se aruncă cu burta la pământ, iar în următoarea fracţiune de
secundă, profitând de uluiala celui care se credea stăpân pe situaţie, îl loveşte cu
lama cuţitului din talpa pantofului şi acesta cade.
Dându-şi seama că gărzile păzeau pe cineva, deschide usa, iar ceea ce vede ,o face
să se clatine pe picioare: preşedintele tării,împreună cu familia sa,erau prizonieri!
- Dumnezeule! nu se poate aşa ceva! Aseară v-am văzut, alături de soţie şi copii, la
televizor, cum de sunteţi azi aici?
- Cine eşti? Eşti din serviciile secrete şi ai venit să ne salvezi? Sunt preşedintele
tării, iar cei de la televizor sunt roboţi făcuţi după chipul meu de către Raman în
cârdăşie cu prim ministrul tării, Beval, care trage toate sforile.
-Beval!Beval!Nu pot crede, ceea ce aud!Omul care apare la televizor, zâmbind şi
îngrijorat de soarta oamenilor săraci , fără adăpost,este un asasin!Nu pot crede aşa
ceva!
-Crede, sunt prizonierul lui, vorbim zilnic, de fapt îmi spune totul despre afacerile
lui,sigur că va reuşi să stăpânească lumea cu ajutorul roboţilor.Nu mi-ai răspuns la
întrebare.
- Nu fac parte din serviciile secrete, sunt garda personală a senatorului Velin.
- Velin este in cârdăşie cu el!
- Nu, doar se preface.
- Cum te cheamă?
- Karana.
- Esti fata lui Artur, cea care le-a distrus multe afaceri!
A rămas din nou şocată.
- Nu fi şocată!...Artur ,după ce a fost dat afară din poliţie, fiind prieten cu un poliţist
Robert , a ajuns la Velin, iar la recomandarea lui,a ajuns la mine.Pe atunci nu aveam
informaţii nici unul,iar Artur bănuia că este ceva mare,din moment ce a fost
etichetat ca traficant de organe vii şi de droguri .Neavînd nimic concret, l-am trimis
să cerceteze ,iar când Robert l-a informat pe Velin despre roboţii lui Raman, am
chemat serviciile secrete şi mi-au trimis un agent, dar apoi am aflat că atât el cât
Artur au murit în lupta cu Beval.Mi-am pierdut speranţa în tot ,până când am aflat
că Artur , împreună cu fata lui, i-a distrus câteva afaceri. Spre satisfacţia mea ,
Beval turba de furie, ştiind că eu l-am trimis în misiune. Mă întreb cine este fata lui
Robert, pentru că aş vrea să-i mulţumesc personal pentru tot ce a
făcut,distrugând afacerile lui Beval.
- Eu sunt fata lui Robert, abia de puţin timp am aflat că Artur este tatăl meu.
A fost rândul lui să rămână uimit, apoi o îmbrăţişează, mulţumindu-i pentru tot.
- Vrea să robotizeze tara, poate lumea, nu-l lăsaţi, oamenii trebuie să conducă, nu
roboţii, si mai ales nu un nebun.
103

- Am să vă scot de aici.Momentan,nu am cum,sunt prea multe gărzi, dar am un as
în mânecă ,pe care vreau să-l folosesc.Aveţi încredere în mine.
- Să te ajute Dumnezeu!Nu ca preşedinte îţi mulţumesc,ci ca tată.Sigur că am
încredere,doar eşti fata celor doi oameni corecţi:Artur şi Robert.
Velin, Ruhan şi Karana se întorc, iar pe drum Karana îi informează că preşedintele
ţării este prizonierul primului ministru.
- Totul e pentru mâine, ziua cea mare cum zice, Beval, nu stiu ce va fi, dar trebuie să
evităm ca el să ajungă în scaunul tării.
- Facem schimb, Noela în locul preşedintelui.
- De acord, trimite-i fotografia la acest număr.
Karana îi trimite o poza cu Noela, legată de un calorifer, arătându-i că este
prizoniera fetei lui Robert.
Primeşte un mesaj în care este întrebată ce-şi doreşte în schimb.
“Preşedintele tării, împreună cu familia, dar nu robotul, ci cel adevărat,prizoner în
clădirea de la subsol”îi răspunde Luana.
Din dragoste pentru Noela, acceptă, dar cu gândul de a-i omorî pe toţi. Îl sună pe
Velin, spunându-i să-l pregătească pe Ruhan, iar el va veni însoţit de o armată de
roboţi.
Fiind ceva foarte important pentru ţară, Velin îl anunţă pe Motanul, spunându-i că
preşedintele tării a fost răpit, iar cel care apare la televizor este doar un robot.
- E timpul ca presa să afle, dar eu încă nu mă deconspir, doar după ce-l eliberăm pe
preşedinte si familia sa, pentru că nu ştim ce se poate întâmpla.
La ora si locul stabilit apare însuşi Beval, cu mască pe faţă, cu o armată de roboţi,
însoţiţi si de membri ai Florii de Crin, care nu ştiau ce se întâmplă, venind la
ordinul expres a lui Ruhan.
După ce schimbul dintre preşedinte şi Noela fost făcut, Beval ordonă ca toţi să fie
ucişi, dar când roboţii au început să tragă, a apărut poliţia, împreună cu forţele de
apărare naţională a ţării. Preşedintele este luat de Artur şi Irene si dus in maşină,
împreună cu familia lui.
- Artur, cât mă bucur că trăieşti! Ţi-am cunoscut şi fata, e extraordinară, ea e cea
care m-a salvat, răpind-o pe fiica lui Beval.
- Da, are sângele meu fierbinte si e foarte inteligentă răspunde Artur, mândru de
Karana, după care dă mâna cu preşedintele.Mă bucur că sunteţi în viaţă,Beval nu
va scăpa.
În timpul luptei dintre roboţi si poliţie, Noela ,împreună cu tatăl ei ,au dispărut,
zâmbind, siguri că roboţii vor învinge. Dar, toţi au fost distruşi de gloanţele
speciale care a fost aduse în poliţie, la fel ca si în cealaltă confruntare, de Motanul,
cu ajutorul senatorului Velin.
- Domnule preşedinte, e timpul ca presa să afle despre preşedinte fals, care-i robot.
Sunteţi de acord?
- Da.
La postul public de ştiri , în zorii dimineţii, toată tara a aflat că preşedintele lor era
un fals, dar nimeni nu a crezut, mai mult, lumea era indignată de faptul că
televiziunile ,în goana după audienţe, inventează orice.
104

În după amiaza acelei zile, Beval anunţă o conferinţă de presă la care participă
împreună cu preşedintele ţării.
- Acesta nu este preşedintele tării, este un robot ,făcut de duşmanii tării, care
încearcă să pună mâna pe putere, iar primul duşman este senatorul Velin. Toată
lumea a rămas înmărmurită.
- Priviţi şi fulgerător îl împuşcă în cap, capu-i căzându-i la pământ ,iar din robot se
vedea doar fire, acoperite cu ţesuturi umane. Toţi s-au privit îngroziţi, iar Beval
continuă:
- Cea care a descoperit totul, este fiica mea ,Noela.Vreţi…detalii, nu?
- Da, au strigat, ziariştii.
- Un poliţist, Artur, a fost prins atunci când vindea copii şi dat afară din poliţie.
Atunci partenerul său, ofiţerul Robert, pus de Velin, l-a răpit pe preşedintele ţării,
împreună cu familia sa. Fiica mea a aflat si am trimis-o să-l salveze, dar a fost prea
târziu. Singurul lucru pe care a putut să-l facă ,a fost să-l omoare pe asasinul
preşedintelui, pe ofiţerul Robert. Am strâns toate probele şi ne-am dat seama că
Velin încearcă să pună mâna pe putere, de fapt să conducă întreaga lume.
-Minciuni, minciuni şi numai minciuni, se aude o voce din sală!Iar dovada cea mai
bună a minciunilor, sunt eu.
Se face linişte în sală,iar un bărbat se apropie de ei.La vederea lui,Noela se face
palidă la faţă, privindu-l ca pe o fantomă.
-Eşti îngrozită?M-ai omorât,dar am înviat,spune bărbatul ,care era locotenentul
Song.
Beval priveşte către Noela.
-Locotenente,mă bucur că trăieşti, că fata lui Robert nu te-a ucis.
-Fata lui Robert , împreună cu Artur,m-au salvat,tu ai vrut ca să mă asasinezi!
În sală se făcuse linişte.
- Deci , tu mi-ai ucis tatăl!Azi se va face dreptate, se aude o voce din sală.Toate
privirile s-au întors spre persoana care vorbea.Prin mulţime îşi face loc,
înaintând către ei, o fată cu masca pe faţă,care produce rumoare în sală.
-Cine eşti? întreabă Beval.
-Karana, fata celui căruia i-ai ucis familia.M-am întors din morţi ca să te pedepsesc
şi să fac dreptate pentru toţi cei care au murit nevinovaţi, răspunde ea, cu o voce pe
care nu i-o cunoştea nimeni.
-După voce, pari a fi un robot, poate trebuie să mori şi tu ca să dovedesc că toate
relele din această ţară se datorează lui Velin.
- Sunt Karana, fata lui Robert şi azi vei muri de mâna mea, aşa cum şi tu mi-ai
omorât familia când tata a aflat despre planurile tale bolnave.
-Faptul că porţi mască, te face o trădătoare aşa cum a fost şi tatăl tău.Faptul că nu
te-am prins atunci, mi-a dat multe bătăi de cap, dar azi s-a terminat.
-Arestaţi-o! strigă Beval, către oamenii săi.
Toate armele sunt îndreptate către ea,iar Noela se apropie, spunându-i:
-Mi-ai dat multă bătaie de cap,era mai bine să fi murit, dar gata, chinul tău a luat
sfârşit .Scoate-ţi masca!
-Artur, cred că a sosit timpul!Hai,Luana, dar privind, nu o vede nicăieri.
“Oare ce pune la cale,de a dispărut”? se întreabă,Ruhan.
105

-Să mergem domnule preşedinte, se aude vocea lui Artur.
Din mulţime, dându-şi jos deghizările false ,iese preşedintele tării, protejat de
Artur, Ruhan, Motanul, Casian şi Irene, iar o armată de poliţişti i-au înconjurat pe
oamenii lui Beval.La vederea preşedintelui, presa a rămas înmărmurită. Nici nu
visau ce subiect vor primi,mai ales pe gratis, la conferinţa de presă
- Prim ministrul e cel care m-a răpit, e cel care mi-a omorât oamenii de încredere şi
a masacrat familia ofiţerului Robert, iar fiica lui Robert, cea de aici, arătând către
Karana, m-a salvat.
- Arestaţi-i!
- Nu ai cum, degeaba te-au ajutat să evadezi, azi veţi muri toţi. Eu sunt stăpânul
acestei ţări, prin roboţii mei, nimeni nu mă poate învinge!
- De ce ai făcut asta, Beval? Pentru putere? Eşti primul ministru al acestei ţări, ai
puterea în mână! Pentru ce atâtea crime?
- Pentru a face o lume perfectă, fără boală, iar de morţi nu-mi pare rău, şi soţia
mea a murit de cancer, iar medicii nu au putut-o salva!
- Est bolnav, Beval. Totul e din răzbunare, uitând că nu medicii hotărăsc viaţa unui
om, ci Dumnezeu!
- Eu sunt Dumnezeu!... nimeni nu mă poate învinge şi râdea în hohote ,ca un om
nebun.
- Ştii de ce este Dumnezeu cel mai tare dintre toţi? Pentru că ne-a creat şi ne ştie
slăbiciunile, el a creat tot ce avem în noi, dar ne poate distruge într-o clipă,
răspunde Motanul. Am dotat poliţia si forţele din garda Naţională cu gloanţe care
omoară roboţii, acei roboţi cu care vrei să stăpâneşti lumea,iar ajutorul cel mare
nu l-a dat senatorul Velin.
-Predă-te, Beval,dacă nu vrei să mori!
-Voi veţi muri, sunteţi duşmanii ţării,iar această fată cu masca pe figură este fata
celui mai mare duşman.Scoate-ţi masca ca să vedem pe cine ucidem, azi.
Karana îşi scoate încet masca şi îşi aruncă aparatul din gură, care-i modifica
vocea,iar la vederea ei rămân şocaţi,cel mai mult, Ruhan şi Noela!
- Dumnezeule! Luana!Eşti... Karana? Nu pot crede.Ai fost tot timpul sub ochii
mei,am ştiut că ascunzi ceva, dar nu aş fi visat niciodată că tu eşti cea căutată!Să fii
în inima organizaţiei, iar noi să te căutăm peste tot, nu se poate aşa ceva!Inteligent
plan! Dar îmi va face o plăcere deosebită să te omor,aşa cum i-am omorât şi pe ai
tăi, trădătorii acestei ţări.
-A sosit clipa în care voi face dreptate,Noela.Ai pierdut, planul bolnav al tatălui tău
s-a dus de râpă.Dacă aş fi simţit că ai regrete pentru crimele comise, te-aş fi cruţat,
dar ai gheaţă în piept.Azi e ziua în care ne vom lua rămas bun pentru
totdeauna.Dar înainte de aceasta recunoaşte crima pe care ai comis-o, nu că erau
trădători, ci pentru faptul că v-au depistat planurile.
- Niciodată!...şi apasă pe o telecomandă, iar dintr-o dată o armată roboţi au
început să tragă în tot ce era viu, inclusiv în ziarişti.
A început o luptă surdă în care moartea venea din toate părţile.
Karana, după ce doboară câţiva roboţi, ajunge lângă Noela.
- Deci tu ai fost cea care mi-a ucis familia… azi vei muri de mâna mea. Şi o loveşte
cu piciorul direct în piept , iar cu pumnul în figură, dând cu ea de pământ.
106

- Atât poţi ,târfo? Regret că nu mi- am dat seama că eşti fiica lui, te omoram cu
plăcere aşa cum i-am ucis pe pe cei doi barbate, dar nu apucă să termine de vorbit
că Irene, nemaisuportînd sadismul ei, trage în ea, în plin, dar Beval se aruncă în
faţa gloanţelor, primindu-le direct în inimă. Mai apucă să zică..” o văd pe mama
ta,mă strigă,Noela” şi moare. Noela nu plânge, ci , privindu-le cu ură, se ridică şi
fulgerător aruncă un pumnal în Karana, dar la fel de surprinzător, Ruhan, care
urmărea tot ce se întâmplă ,trage în pumnal, schimbându-i traiectoria ,fără ca
cineva să fie rănit. Dintr-o dată câteva gloanţe se abat asupra lor, iar ei se aruncă la
pământ, moment în care Noela este luată de câteva gărzi, care erau oamenii de
încredere a lui Beval, şi dispare.
După ce câmpul de luptă s-a mai aerisit, o privelişte de groază se desfăşura în faţa
ochilor:zeci de oameni zăceau în bălţi de sânge, iar câteva sute de roboţi erau doar
fire scurtcircuitate.
- S-a meritat, oare? Şi totul pentru ce? Un nebun care a crezut că poate fi
Dumnezeu! Artur, vreau fata lui moartă sau vie, trebuie să plătească pentru toate
crimele pe care le-a comis. Velin, îmi pare rău că m-am îndoit de tine.
- N-am avut încotro… mi-a răpit familia şi l-am făcut să creadă că sunt de partea lui.
- Pe Noela o vrem noi, spune Karana, într-un glas cu Irene.
- Mi-ai salvat viaţa, Karana, prinde-o… fă ce vrei cu ea, nu merită să trăiască, dar
nici nu sunt însetat după sânge, o las pe mâna ta, pedepeseşte-o cum vrei!
- Velin, vreau ca toţi membrii Florii de Crin să fie lăsaţi acasă, vreau să-l arestaţi
doar pe Ruhan, conducătorul lor. Ceilalţi, poate au plătit prea mult pentru ceea ce
au făcut, dacă au învăţat ceva, vor fi oameni pentru societate, dacă nu, se vor
întoarce în spatele gratiilor.
- Înainte de arestarea lui Ruhan, vă pot spune că ne-a ajutat foarte mult... nu stiu
dacă merită arestat.
- Karana, trebuie.E şeful unei organizaţii criminale.Ia-ţi rămas bun de la el.
Velin îl privea pe Ruhan, zâmbind, şi ironic ,pe preşedinte.
Karana se apropie de Ruhan, îl priveşte, zâmbindu-i trist, şi-i spune:
- Mulţumesc că mi-ai salvat iar viaţa.Ai fost lângă mine întotdeauna când am avut
nevoie. Pentru că preşedintele mă simpatizează, voi lupta pentru tine să scapi cu o
pedeapsă mică, sper să nu fii închis.
Ruhan o privea uimit,apoi detaşat, dar în privirea lui se citea numai dragoste.
- Nu pot crede că fata lui Robert a fost sub ochii mei şi eu nu am mirosito!Întotdeauna
am ştiut că ascunzi ceva, că eşti deosebită, ceva cu care nu m-am mai
întâlnit. Dacă nu m-aş fi îndrăgostit de tine, încă din clipa în care te-am văzut,poate
te-aş fi depistat şi poate erai moartă, zic poate, cine ştie cum mă fermecai înaintea
morţii!
-Oare, m-ai fi ucis,Ruhan?Nu o să ştim în veci asta.
-Nu are rost să mai vorbim...pentru mine , din acea zi, contezi numai tu, indiferent
cine eşti.Sunt mai mult decât convins că mă iubeşti,iar Artur mi-a confirmat
bănuielele.Nu te speria, am un as în mânecă,nu voi fi arestat.Şi eu sunt plin de
surprize, nu numai tu.
- Nu ai cum scăpa. Dar voi fi întotdeauna lângă tine.
107

- Înseamnă că mă iubeşti.Nimic nu mă sperie, am dragostea ta şi am totul,iar
închisoarea nu-i pentru mine!Voi scăpa, fii sigură.Ţi-am promis că într-o zi vom
pleca împreună într-un loc frumos,care să fie paradisul fericirii noastre, şi ştii că
mă ţin de cuvânt!
- Întotdeauna te-am iubit, dar am pus datoria mai presus decât dragostea.
- Mulţumesc, Luana!
- Karana, sper să te obişnuieşti cu numele meu adevărat!
- Nu contează, pentru mine.. eşti doar tu!
Velin vorbeşte cu preşedintele în particular, apoi îi spune lui Ruhan:
- După ce Noela va fi prinsă, vei fi arestat!
- Aşa să fie, spune el,cu o voce veselă.
- Să fim atenţi la ea, zice Artur, acum că tatăl e mort, va fi plină de ură şi răzbunare!
- Nu va scapă, tată!O voi pedepsi penttru mama,pentru fratele meu, pentru Robert,
pentru noi,chiar de ar fi ultimul lucru pe care îl mai fac pe pământ!
108

CAPITOLUL 21
După moartea lui Beval, Noela, rămasă singură pe lume, şi-a înăbuşit lacrimile
,gândindu-se numai la răzbunare. Îi ura pe toţi, în afară de Ruhan. Pentru ea nu
conta decât să-i distrugă , dar numai prin moarte.
I-a rămas o armată de roboţi,dar şi oamenii fideli,cei mai apropiaţi de tatăl său,
cărora le-a dat sarcini precise de a urmări locaţia organizaţiei Flori de Crin, care
,spre dezamăgirea ei ,se desfiinţase, numai că Ruhan, cu oamenii lui de încredere
,rămăsese în aceiaşi locaţie, hotelul lui Velin.
Pe Karana o ura cel mai tare, apoi pe Velin, dându-şi seama că a fost trădat. Era
conştientă că într-o luptă corp la corp , Karana va învinge mereu, şi era imposibil
să se apropie de Velin si familia lui.Dar ura , o ură feroce, era îndreptată acum spre
Irene, cea care l-a împuşcat pe Beval.
Aducându-şi aminte de perioada când o urmărea pe Karana, aproape zilnic, îşi dă
seama că ea de fapt mergea să se întâlnească cu Artur, deci pe undeva, pe acel
drum, locuia sau se ascundea Artur.
A început să bată din nou drumurile ,din trecut, în speranţa că va găsi ceva, după ce
şi-a pus oamenii să-i urmărească pe Velin şi Ruhan.
Într-o zi, când se aştepta mai puţin, o vede pe Karana, părând că se plimbă, dar
venea de la Artur, urmând să se întâlnească cu Ruhan. A fost surprinsă şi cum nu
era niciodată singură, le-a făcut semn celor trei gărzi, care păreau un fel de
admiratori ai peisajului, să o urmărească, la fel făcând si ea.
Karana se gândea la faptul că Ruhan va fi arestat, şi la gândul acesta îi venea să
plângă.Se întreba ,uimită, când a început să-l iubească cu adevărat, şi la acest gând
,ştia că încă din prima zi. Gândul la Ruhan, gânduri da fată îndrăgostită, au făcut-o
să nu vadă pericolul din spatele ei, atunci când a fost lovită în cap şi urcată într-o
maşină în care o aştepta Noela.O duce într-un loc ascuns, o leagă de mâini şi pe
picioare, punând-o pe un scaun.
- Ţi-am spus că vei muri de mâna mea, ai crezut că vei scăpă, dar acum te urăsc şi
mai mult că datorită fetei in negru, prietena ta, tatăl meu e mort.
- Nenorocito, ţi-am spus să fie o întrecere ca între băieţi, dar tu eşti laşă, ca de
obicei, aşa cum numai o nemernică ca tine a fost în stare să ucidă cu sânge rece o
familie întreagă. Dar nu scapi, vei muri, omoară-mă, dacă scap, vei muri de mâna
mea şi o privea cu o privire încărcată de ură.
Noela o loveşte cu pumnul în faţă, apoi cu piciorul în piept, trântind-o la pământ cu
tot cu scaun. Apoi, strângând-o de gură ,continuă:
- Încă nu te omor, prima dată vor muri sub ochii tăi oamenii la care ţii, Artur şi Fata
în Negru,îi voi sfâşia bucată cu bucată, iar tu vei privi neputincioasă ,aşa cum am
privit şi eu la moartea tatălui meu, care mi-a salvat viaţa, cu preţul vieţii lui.
- Familie de asasini, laşi ,dar mai ales debili, numai un nebun că Beval putea crede
că poate înlocui lumea cu roboţi, în locul omului! Ce minte bolnavă! Dacă nu-l
împuşca Edana, cum o ştii tu, îl omoram eu.
- Mă provoci, dar nu mori aşa uşor.
109

- De ce nu l-ai pus şi pe Ruhan pe lista persoanelor la care ţin! Ai pierdut totul, nu ai
nimic, eu am totul, am un tată şi un bărbat, care mă iubesc.Am să fiu fericită cu
Ruhan într-o familie frumoasă, copii alergând în jurul nostru,iar tatăl meu se va
juca cu nepoţii!Tu nu ştii ce-i dragostea sau familia.. am înţeles că mama ta murit
când erai mică, dar în ce te-a transformat Beval, nu aş dori la nimeni. Mi-e milă de
tine, dar pentru că mi-ai masacrat familia şi nu ai pic de regrete, vei muri.
Noela începe să râdă, cu un râs de om nebun, apoi o loveşte din nou, până o umple
de sânge.
- Vei fi fericită cu Ruhan? Vei avea copii cu el? Oare? Crezi că se poate? Nenorocito,
Ruhan a participat la asasinarea familiei tale, doar ştii că cei pe care i-a găsit Artur
morţi purtau semnul Florii de Crin.Organizaţia noastră i-a ucis, iar Ruhan ne-a
condus.Ai înnebunit?Ai tată?Te-am lăsat fără tată, aşa cum am să te las şi fără
Ruhan!
Karana nu mai simţea durerea fizică sau gustul sărat al sângelui, ci o durere în
suflet, care îl sfâşia în mii de bucăţi.Se prăbuşise cerul peste ea, peste dragostea şi
visele ei.Ar fi vrut ca acest adevăr să nu-l afle niciodată, de aceea urlă la Noela, ca
scoasă din minţi:
- Minţi,nenorocito! În discuţiile mele cu el, când nu ştia cine sunt, mi-a spus de mii
de ori că nu a omorât niciodată vreun poliţist.
- Nu a băgat el gloanţele, dar el a dat ordinul să mergem,ca să lichidăm familia ta,
ordinul venind de la Velin.
- Minţi! Velin a lucrat cu tatăl meu, niciodată n-ar fi dat ordin, cel care a dat ordin a
fost nenorocitul de Beval, iar tu te-ai folosit de membrii organizaţiei ,ca să-i duci
planul la împlinire. Ruhan nu ar fi acceptat niciodată aşa ceva.
- Va fi întrebarea pe care ţi-o vei pune până vei muri, iar chinul acesta, că bărbatul
pe care-l iubeşti este asasinul tatălui tău, va fi imensa mea satisfacţie.Că eşti in
viaţă,poate e mai bine,mă simt mai satisfăcută decât dacă reuşeam să te
ucid,atunci.
Noela îi face o poză cu telefonul şi i-o trimite lui Ruhan, cu mesajul “o vreau pe
Edana şi pe Artur, altfel Luana moare. Să nu încerci să faci pe eroul ,căci nu ajută la
nimic”.
Clădirea în care era Karana, era pe malul unui lac, acesta fiind întins , atât în faţă
cât şi în spate. Oamenii Noelei aveau o vizibilitate foarte bună, deci puteau vedea
orice mişcare, fiind un singur drum pe unde puteau ajunge la ea.
La vederea fotografiei ,cu Karana legată şi bătută, Ruhan turba de furie. Îl anunţă
pe Artur, care împreună cu Irene sunt de acord să se predea ,cu condiţia să o
elibereze. Ştiau că o dată prinşi, puteau muri,dar nu le păsa, conta doar Karana.Pe
de altă parte, Noela trebuia prinsă, fiind un pericol pentru ţară,iar ocazia era
perfectă.
Casian, din momentul în care a aflat cine-i Edana, se gândea mereu la ea. A plăcuto
întotdeauna, dar ea l-a ales pe Ryan, dar dragostea pentru ea nu s-a stins
niciodată. La aflarea veştii ca va fi în pericol, tremura.
Cum misiunea lor nu se încheiase,Noela fiind liberă, toţi patru pun la cale un plan
pentru salvarea Karanei şi prinderea Noelei.
110

O maşină opreşte în dreptul clădirii, urmărită de Noela şi oamenii ei, iar din maşină
coboară Irene şi Artur, care sunt loviţi, legaţi, apoi aruncaţi în faţa Noelei.
- Ce frumos că s-a întregit familia în faţa morţii şi o loveşte pe Irene.
- Tu vei muri prima pentru că l-ai omorât pe tatăl meu,de fapt toţi veţi muri, nu-i
nimeni să vă salveze!
- Eşti dementă ca Beval, aşchia nu sare departe de trunchi! Nu l-a omorât ea,ci s-a
sinucis,pentru că ceea ce aţi pus voi la cale însemna din start ,sinucidere. Dacă
vrei să-şi potoleşti setea de răzbunare, ucide-mă pe mine... mi-am trăit viaţa, nu am
regrete ,dar ele sunt tinere, au toată viaţa înainte. Să ne oprim aici, să fie dinte
pentru dinte,dar îţi ofer viaţa mea..cadou.Pe de altă parte, sunt satisfăcut că un
dement ca Beval e mort!
- Tată! strigă, Karana.
- Tată? întreabă ,surprinsă, Noela.Artur e tatăl tău?? Avem distracţie ,nu glumă. Nu
vă omor cât ai bate din palme, vreau să mă amuz pe seama spaimei voaste şi trage
cu pistolul în piciorul lui Irene, din care sângele ţâşneşte, apoi punându-i pistolul
la cap, îi spune sadic:
-Am să te rup bucată cu bucată până ai să mă rogi să te omor, dar înainte de asta
am să-i omor pe ei primii, tu doar să priveşti.
- Opreşte-te , nenorocito, mă ai pe mine, lasă-i pe ei, strigă Karana, iar cu
pumnalul din talpa pantofului ,se chinuia să-şi taie legăturile, care erau foarte
groase.
- E cea mai frumoasă reuniune de familie pe care am văzut-o vreodată!. Am să trag
la sorţi să vedem cine moare primul, dar nu apucă să mai zică ceva că doi bărbaţi
trec prin geam, rostogolindu-se,iar din rostogolire au început să tragă în gorilele
Noelei.Cei doi bărbaţii erau Ruhan şi Casian. Noela trage fulgerător în Irene, dar
Casian se aruncă în faţa gloanţelor, care-l lovesc în plin şi cade.In momentul de
uluială ,care-i cuprinse pe toţi ,Karana se dezleagă, iar când unul a încercat să-l
împuşte pe Artur, care privea uluit la împuşcarea lui Casian ,Karana aruncă cu un
ac de păr, ascuţit, care-l nimereşte direct in inimă.
Ruhan se repede la Noela, încercând să o lovească cu piciorul, dar ea se eschivează,
dar un upercut de stânga o nimereşte în barbă, ameţind-o. Artur trage în ea, dar o
gardă se expune în faţa gloanţelor şi moare. Un pumnal ,bine aruncat, îl nimereşte
pe Ruhan în umăr, dar Karana sare în aer, lovind-o cu piciorul, apoi o prinde de gât
,spunându-i:
- Mori ,nenorocito, ai făcut prea mult rău şi o strângea din ce în ce mai tare,
privind-o în ochi, dar Noela o loveşte cu genunchii în abdomen şi scapă, încercând
să fugă, dar piciorul Karanei o ajunge,lovind-o în spate,iar când se întoarce,îi
infinge un pumnal în inimă, până în prăsele. Sângele o năpădeşte pe gură şi pe
nas şi în câteva clipe Noela rămâne fără suflare. Ceilalţi, văzând-o la pământ, au
fugit.Dar clădirea este înconjurată de poliţişti , conduşi de Motanul, şi toţi sunt
prinşi!Cel care i-a chemat a fost Artur ,înainte de a se preda pentru Karana.Pentru
orice eventualitate, l-a rugat să aducă şi un medic.
Ruhan se apleacă asupra lui Casian, strângându-l în braţe , cu faţa schimonosită de
durere,iar Artur,Luana şi Irene,mai încolo, rănită,aveau ochii plini de lacrimi.
Deodată se aude vocea lui :
111

- Dacă nu-mi dădea Artur vesta antiglonţ, eram mort. Mulţumesc ,Artur.
Toţi îl îmbrăţişează ,nebuni de bucurie că trăieşte , dar el,privind către Irene,s-a
întristat.
Irene, care era din ce ce în ce mai palidă, pierzând mult sânge, a schiţat un zâmbet,
fericită.Casian i-a salvat viaţa, arătându-i că o iubeşte, la fel ca întotdeauna. Era
prietenul ei din copilărie, ştia că o iubeşte, dar ea s-a îndrăgostit de altul, dar
prietenia nu s-a alterat niciodată.
-Irene, te rog să nu mă părăseşti din nou!Şi o prinde de mână, cu lacrimi în ochi,iar
ea îi zâmbea,palid.
-Irene , rezistă, a ajuns medicul,spune Karana,ţinând-o de mâna cealaltă!
După ce-i acordă primul ajutor,o duc cu maşina poliţiei la spital,iar Casian merge
cu ea.
Văzând-o fără suflare, pe Noela, Luana zice, tristă:
-Într-o zi am văzut un dram de bunătate în inima ei, poate dacă ar fi trăit mama ei,
nu ar fi ajuns niciodată să aibă o inimă de gheaţă.Dar răul, prin tatăl ei, i-a ucis
sufletul!
-Nu numai mama ei a murit,Karana ,ci şi sora ei,de care a fost foarte apropiată,iar
curios,cel care a lovit-o cu maşina, nu a fost prins niciodată!Şi tot curios, Alena a
murit cu puţin timp înaintea familiei tale!
Luana şi Ruhan rămân foarte surprinşi.
-Ce soartă blestemată!Chiar că îmi pare rău pentru Noela,dar putea să aleagă,la
anii ei,dar a mers pe calea răului!Iar misiunea pe care i-a dat-o tatăl ei,era să-l
prindă pe ucigaşul surorii ei.Acum că e moartă, va fi misiunea mea, spune Luana,
din vocea ei simţindu-se regrete.
-Sufletele celor ucişi se vor pute odihni în pace,Karana, zice Artur, nu trebuie să ai
păreri de rău.
-S-a făcut dreptate, tată,dar oare s-a meritat să moară atâţia oameni nevinovaţi
pentru că un nebun a vrut să stăpânească lumea?
-Crezi că răul se va sfârşi vreodată, Luana?Niciodată, spune Ruhan.
În drum spre casă,Ruhan întreabă:
- Karana, eşti în regulă?
- Nu, după această zi.
- Mulţumeşte-i lui Ruhan, el ne-a salvat,spune Artur.
- Nu înţeleg cum de nu v-au văzut gorilele ei.Cu ce aţi venit? întreabă Karana.
- Prin apă, în costume de scafandru, de asta suntem îmbrăcaţi în negru.
- La fix aţi ajuns.. ai cunoscut-o bine pe Noela... ai stiu câte minute rezistă ,că să nu
ne omoare, îi spune Artur.
- Firesc, prin câte au trecut amândoi, era imposibil să nu o cunoască, îi spune
,ironic, Karana.
Cei doi o privesc surprinşi.
- S-a întâmplat ceva, Luana?
- Nu lua în seamă, apucături de femeie geloasă.
- Când te predai, Ruhan?
- Mâine, Artur.
Artur coboară din maşină,iar ei rămân singuri.
112

- Ruhan, pentru că nu ştim ce ne va aduce ziua de mâine, seara aceasta vreau să o
petrecem împreună. Poate e ultima dată când ne mai vedem,vreau să-ţi las ceva, ce
nu poţi uita niciodată. Merg să mă odihnesc, mai târziu vin-o în camera mea.
- Aşa am să fac, frumoaso,ultimele clipe de libertate vreau să le petrec cu tine, eşti
visul meu frumos încă de când te-am văzut..
Ea zâmbi,dar sufletul îi era gheaţă!
În jurul orei 23, Ruhan sună la ea. Karana îl întâmpină într-o ţinută sexy, cu
zâmbetul pe buze .
- Wau! Eşti minunat de frumoasă! Cea mai frumoasă dintre frumoase!
Ea arăta încântată de vorbele lui.
- Ţi-a trebuit mult timp ca să-ţi dai seama că mă iubeşti!
- Poate a fost ceva de la început, dar în situaţia noastră dragostea nu este posibilă.
Să bem ceva, te rog, după această noapte, ziua de mâine va fi necunoscută.
- În numele iubirii, fie ca iubirea să dăinuie în veci, spune el, privind-o cu ochi de
îndrăgostit.
- In numele iubirii şi dreptăţii, fie ca intre noi să nu mai fie niciodată secrete.
- Aşa va fi după ziua de mâine. Şi privind-o, cu ochii arzând de dorinţă ,se apleacă
şi o sărută pătimaş, ea răspunzându-i la sărut, care o ardea.
Ruhan a început să o sărute încet şi pasional pe gât, apoi pe sâni, apoi o ia în braţe
şi o duce în pat.
Karana tremura din tot corpul de plăcere, săruturile lui invadându-i tot corpul,
provocându-i oceane de furnicături în stomac. Încet, o dezbracă de tot, iar ea se
lasă pierdută în braţele lui,lăsându-se pradă simţurilor,care-i ardeau trupul! Când
trupurile lor s-au avut, beatitudinea dragostei îi făceau să plutească de fericire. Nu
mai conta nimic, erau numai ei, cu o dragoste care a fost oprită mult timp ,dar care
curgea ca puhoaiele după furtună!
- Te iubesc, Karana, întotdeauna te-am iubit.
Ea a început să plângă.Ştia că venise clipa când el trebuia să plătească pentru tot ce
făcuse,căci iubirea faţă de familie ucidea dragostea. Ştia că nu poate fi iertare.
- De ce plângi?
- Pentru ceea ce va urma, pentru viitorul nostru incert, pentru faptul că orice
început are si un sfârşit.
- Să bem iubito, să privim viitorul împreună, căci nimic nu ne poate despărţi!
- Să bem din cupa veninului,veninul dragostei ,dar mai ales al dreptăţii!
Ciocnesc paharele şi beau, Ruhan cu ochii strălucind de fericire,când, dintr-o data,
se clatină pe picioare, iar corpul a început să aibă convulsii, o spumă albă
,apărându-i la gură.
- Ce mi-ai făcut, Karana?
- Plăteşti pentru uciderea familiei mele!Tu ai dat ordinul, Noela doar l-a executat,îi
spune ,cu ochii plini de lacrimi.
Pe faţa lui schimonosită de durere ea vede uimire, prea multă uimire. Ştia că în
faţa morţii oamenii sunt sinceri.
“Să nu fie adevărat? Dumnezeule!...oare ce am făcut”?
- Sunt minciuni, eu sunt… dar nu mai apucă să spună nimic,căci leşină.
Speriată, îl sună pe Artur,care apare foarte repede.
113

- Ce-ai făcut, Karana? Cu ce l-ai otrăvit? Să-l ducem repede la medicul lui,cel care
m-a salvat şi pe mine,poate nu-i târziu pentru el.
114

CAPITOLUL 22
În urma spălăturilor stomacale si a tipului de otravă , spus de Karana, primeşte
antidot şi viaţa lui este salvată.
Când se trezeşte , o vede pe Karana,care-l privea cu lacrimi în ochi.
-Şterge-ţi lacrimile, că n-am murit.Dacă într-adevăr mă voiai mort, eram mort.De ce
mi-ai dat o cantitate atât de mică?Nu ai fost sigură că eu am dat ordinul,deşi Noela
te-a intoxicat cu minciunile ei.Pentru nimic în lume n-aş fi dat ordin să omor un
poliţist,iubito.
-De ce să te cred?
-Pentru că ceea ce sunt , este asul meu meu din mânecă de a nu face închisoare.Ai
uitat ce ţi-am spus? Ai uitat ce ţi-am promis? Că vom pleca amândoi în insula
Paradisul Fericirii?Dar, Karana plângea cu lacrimi amare la gândul că el şi în clipa
morţii se gândea numai la ea.
-De ce plângi,Luana?Vrei să mă omori, cu adevărat, pentru că lacrimile tale
înseamnă moartea mea, nu otrava pe care mi-ai dat-o!
-Cum să nu plâng!Puteai să mori,Ruhan!.Am crezut-o pe Noela ,care părea prea
sinceră,dar o parte din mine n-a crezut-o în totalitate,de aceea ţi-am pus o
canitate mică de otravă, care nu avea cum omorî la secundă.
-Nu am nimic de a face cu moartea familiei tale.Te rog, crede-mă.Astăzi mă predau
şi vei afla cine sunt cu adevărat şi după ce voi pleca de acolo, vreau să încep o
viaţă nouă,alături de tine.Te iubesc şi tu mă iubeşti, nu concep să-mi petrec viaţa
fără tine.
-Chiar şi după ce am încercat să te omor?
-Ai încercat,dar n-ai vrut.Iar moartea dacă e dată de tine, e cel mai frumos cadou pe
care mi l-ar face Dumnezeu!
Ea zâmbi,oprindu-şi lacrimile, încântată de vorbele lui,dă să spună ceva,dar apare
Motanul, însoţit de câţiva poliţişti,care-i spune:
-Dacă te simţi bine şi văd că aşa este, să mergem,Ruhan.Îmi pare rău pentru
tine,dar nu pot face nimic.Karana, poţi veni şi tu cu el,deocamdată e cercetat, nu-i
arestat.
Drumul pe care mergeau nu ducea la secţia de poliţie.
-Unde mă duci?întreabă ,surprins.
-La cabinetul preşedintelui.
-De ce?
-E cererea expresă a senatorului Velin.
Ajungând acolo, sunt conduşi în biroul preşedintelui ţării,iar acolo îi văd pe
Velin,Artur, Casian şi Irene.
-Ruhan, ne-ai ajutat foarte mult,dar faptul că ai fost şeful unei organizaţii
criminale, nu pot ierta.Datorită faptului că aţi lucrat împreună,i-am adus pe toţi
pentru aţi lua rămas bun de la ei.Vrei să spui ceva înainte de a fi închis?
115

Ruhan zâmbeşte şi priveşte către senatorul Velin,care-i face semn din cap.După
semnul făcut, Ruhan îşi trage pielea de pe faţă,care de fapt era o mască,având
culoarea pielii, iar la vederea chipului ,rămân înmărmuriţi!
-Dumnezeule!Eşti agentul Eduard de la serviciile secrete,cel pe care l-am pus să
lucreze sub acoperire!Credeam că eşti mort!Omule, cât mă bucur că trăieşti,strigă
preşedintele şi îl îmbrăţişează cu dragoste de părinte.
-Dumnezeule! Eşti fratele lui Casian, cel care se presupune că a murit în
accident,strigă Artur.
„Unde am mai văzut acest chip?Tresare....e cel care ne-a salvat în aceea noapte!El
e”!
-Tu ne-ai salvat în acea noapte!Sigur,tu...am deschis ochii pentru o clipă şi acum
când te văd, ştiu că eşti tu,strigă Karana, şocată de descoperirea făcută!
Eduard îi zâmbi, un zâmbet în care dragostea curgea curată, ca apa cristalină de
la munte,apoi întorcându-se către Casian, îi spune:
-Frate, mi-am jucat rolul bine?
-Ţi-am spus,nimeni nu te poate recunoaşte, spre uimirea celorlaţi,aflând că fratele
lui ştia.
-Luana, îmi pare rău,dar ţi-am spus că am şi eu secrete şi mai ales, am un as în
mânecă prin care nu voi face niciodată închisoare!
Luana îl privea şocată de decoperirea făcută,iar pe faţa ei apare fericirea , sufletul
cântându-i de bucurie că omul pe care-l iubeşte era de fapt un luptător în slujba
binelui.
-Mi-am dat seama că ascunzi ceva, doar ţi-am spus ,dar niciodată nu aş fi visat că
eşti agent sub acoperire.Vreau să auzim totul,cum ai reuşit să conduci această
organizaţie.. ia-o de la început,Ruhan.
Ruhan zâmbi, privind-o cu dragoste,apoi începe a reda povestea vieţii sale.
- Accidentul în care mi-au murit părinţii, nu a fost acident.Raman şi-a testat primii
roboţi, aleator,iar noi am fost la locul nepotrivit, în momentul nepotrivit.În urma
acidentului,se părea că eram singurul în viaţă, şi am fost luat de oamenii lui
Raman,încercând să mă facă unul de al lor, dar nu au putut să-mi şteargă memoria.
Într-o zi ,am reuşit să fug de la ei, eram doar un adolescent şi am fost găsit pe
străzi de o patrulă de poliţie,iar un poliţist, mai în vârstă,m-a dus acasă la el când i-
am spus că nu am pe nimeni pe lume, ai mei fiind morţi.Mi-am dorit din tot sufletul
să mă fac poliţist,iar el m-a ajutat şi aşa am ajuns în serviciile secrete.Tot el a fost
cu ideea să-mi schimb faţa, gândindu-se că dacă mă caută, cei de la care am fugit,
nu mă vor găsi niciodată ,dar nu prin operaţie estetică, ci purtând o mască care
arăta ca şi culoarea pielii.
Când Robert a descoperit ce punea la cale Raman, a informat preşedintele,aici de
faţă, cu ajutorul lui Velin,iar preşedintele a cerut ajutor de la serviciile secrete,care
m-au trimis pe mine şi încă un agent care este mort,din păcate.Investigam,pornind
de la cel care fabrica roboţii,Raman,şi aşa am aflat de organizaţia Flori de Crin.În
timpul investigării a trebuit să dau nas în nas cu Robert,care nu ştia cine sunt şi am
fost prins şi dus la Velin.Am fost nevoit să recunosc tot, iar senatorul a aflat că tot
ce i-am spus este adevărat.La sugestia senatorului şi cu ajutorul lui,am devenit
116

şeful organizaţiei Flori de Crin.Ne-am gândit că din interior putem ajunge mai uşor
la cel care conducea din umbră.
Într-o seară am auzit vorbe prin organizaţie că Noela, împreună cu oamenii ei de
încredere,avea vechime în cadrul ei, au plecat să lichideze o familie de poliţişti.Mam
îngrozit la gândul că vor muri colegi de ai mei şi am plecat iute acolo,dar era
prea târziu.Robert şi fiul lor erau morţi,iar cineva tocmai încerca să vă omoare pe
voi,Karana, iar eu am tras o mulţime de gloanţe,dar în jurul vostru,iar când Noela a
încercat să tragă în voi,i-am spus că sunteţi moarte.
-Adevărat, spune Irene, chiar i-am spus la Artur că cineva ne-a salvat viaţa!Deci tu
eşti!
-Da.După care, ca să nu dau de bănuit,am stat cu ei,iar la un moment dat am
plecat.M-am uitat după voi,dar nu mai eraţi.M-am bucurat foarte mult,dar în
drumul spre casă,cu lumină la maşină slabă,mânam încet,am auzit un zgomot ca şi
cum că cineva s-a izbit de maşină.Am oprit repede,iar ceea ce am văzut, m-a făcut
să îngheţ de oroare.Erai tu, Karana ,cu mama ta, atunci nu ştiam, şi v-am acordat
primul ajutor, nu ştiu de ce mi-am scos masca, poate pentru a fi sigur că dacă mă
vede cineva, nu o să ştie niciodată cine sunt sau poate nu voiam să risc ,fiind şeful
organizaţiei de puţin timp,apoi v-am dus la spital,tot cu chipul meu,iar restul îl ştii.
Karana se apropie de el şi se aruncă în braţele lui , plângând în hohote.
-Tu ne-ai salvat viaţa, iar eu am încercat să te omor!Ai să mă poţi ierta vreodată?
-Luana, nu ţi-am spus că dacă e să mor de mâna ta, e cea mai dulce moarte?Te-am
iertat,dacă mă voiai mort, eram mort.Doctorul care m-a tratat,omul care mi-a făcut
masca din piele, mi-a spus că mi-ai dat otravă ca să nu mor, nu ca să mor,deci nu
plânge,te iubesc prea mult, ca să te văd tristă.
-Şi eu te-am iubit, de mică încă ,şi am suferit când Eduard a murit!Cât mă bucur
că trăieşti!
-Dar cum te-ai găsit cu Casian?întreabă,Artur.Ştiu că Mela a luptat, strângând din
dinţi,ca să-l salveze, după ce i-am găsit pe toţi trei morţi,iar maşina în apă.Am
trimis scafandri ca să-ţi recupereze corpul,dar nu l-am găsit niciodată,iar căutările
după un timp au încetat, şeful mare ,Tarun,oprindu-ne din căutări, spunând că teau
luat cureţii şi într-o zi cadavrul va ieşi la mal.
Răspunde Casian:
-După ce părinţii noştri au murit , la fel ştiam şi despre Eduard,având 18 ani
împliniţi,m-am înrolat în Garda Naţională din dorinţa de a afla cine mi-a ucis
părinţii,după ce şoferul care i-a lovit a fugit de la locul accidentului.Cercetând, cu
ajutorul colegilor, în stânga şi în dreapta ,am aflat despre organizaţia Flori de Crin
şi făcându-mi un dosar fals,la rugămintea mea,am fost încarcerat.Ştiam că
senatorul Velin a scos o lege prin care mulţi puşcariaşi erau executaţi, dar nu era
aşa, ci deveneau membrii acelei organizaţii.Aşa am ajuns la Ruhan, pe care nu l-am
cunoscut.După eşecul cu stickul,şeful organizaţiei a fost executat,desigur trebuia şi
noi,cei care am operat cu el,dar Ruhan ne-a salvat pe toţi, pentru mine.Întrebându-l
de ce face asta, şi-a scos masca şi mi-a arătat că este fratele meu.Am fost şocat, dar
m-am bucurat enorm că trăieşte şi că amândoi lucrăm în slujba ţării.Ne-am zis că
acoperirea noastră,celor salvaţi de Ruhan, să fie distribuire de alcool fals, eram
117

doar “răufăcători”,aşa putând lucra mai departe ,sub acoperire, alături de fratele
meu.
-Acum înţeleg, zice Artur!Deci tu ai salvat-o pe Mela!
-Da, cu ajutorul lui Ruhan,planul pus la cale de el.
-Mulţumesc,Casian,spune Artur şi-i întinde mâna, prieteneşte.
-Deci ,prietenii mei din copilărie trăiesc şi sunt cei care ne-au ajutat!E minunat,
spune Karana,privindu-i cu mândrie.Irene, de ce taci?
Irene îl privea cu admiraţie pe Casian,mai ales că aflase că nu a fost niciodată un
criminal, ci un agent sub acoperire!
-Mulţumesc,Casian, m-ai salvat de două ori!
-Dacă ar fi să o fac iar, n-aş ezita niciodată să mă arunc în faţa glonţului pentru
tine,Irene!
Toţi au inceput să zâmbească,iar Motanul zice:
-Numai dragostea poate face aşa ceva!
-Motane, acesta este ordinul pentru primirea lui Artur la vechiul loc de muncă şi
avansat la agent, clasa 0.Artur rămâne uluit!Era cea mai mare distincţie,mai mult
decât şeful poliţiei.
-Nu merit, domnule preşedinte.
-Meriţi mai mult şi întorcându-se către Karana,o întreabă:
-Mi-ai salvat familia.Am un ordin, semnat ,prin care te-am numit agent special,
comandantul securităţii mele.Accepţi?
Toţi au rămas surprinşi, în afară de Artur,care zâmbea.
- Este o onoare pentru orice om,dar nu accept,vreau să lucrez din umbră,alături de
Ruhan,dar întotdeauna veţi fi sub ochii noştri,ca răul să nu se mai apropie
niciodată de preşedintele ţării sau familia lui!Oricât am lupta cu răul, în totalitate
nu va fi distrus , iar ţara are nevoie de noi ca să lucrăm sub acoperire.Am intrat în
inima organizaţiei din dorinţa de a afla cine mi-a ucis familia, dar ceea ce-am văzut,
m-a învăţat că ţara are nevoie de oameni ca noi,care să lucreze din umbră pentru
binele oamenilor!
Preşedintele-i zâmbeşte, privind-o admirativ.
-Se vede că eşti fata lui Artur şi Robert! Deşi imi pare rău că nu-mi acepţi oferta,
sunt mândru de asemenea oameni!
După ce-şi i-au rămas bun de la preşedinte,în drum spre maşini,Ruhan o întreabă:
-Nu ţi-i dor de ceva acţiune?
-Nu ,vreau ceva romantism, privindu-l cu o privire atât de seducătoare încât el se
opreşte şi o strânge în braţe,apoi o sărută, un sărut în care dragostea reţinută
atâta timp curgea ca un fluviu.
-Vrei romantism?Aşa va fi şi scoate din buzunar două bilete şi două plicuri, pline
cu bani.
-Ce-s cu ele?
-Bilete de avion, mergem pentru o lună de zile în insula Paradisul Fericirii şi aici
sunt banii noştri.Doar ţi-am promis!
-Ai furat din organizaţie?
-Nu ,este un cadou de la preşedinte,iar altul de la Velin.
-Te iubesc,Ruhan!
118

-Te ador,Luana, eşi fericirea vieţii mele!
Peste câteva zile,participau la repunerea în drepturi a lui Artur, avansat la clasa
agent 0, cea mai mare distincţie pe care o putea primi un agent de teren.Era mai
mare decât orice şef de poliţie,iar superiorul lui direct era preşedintele ţării.
Îmbrăcat în uniformă de poliţist, tras la patru ace, cu chipul strălucind de
fericire,este primit ca un erou la festivitatea închinată în cinstea lui.Toţi cei care
dădeau mâna cu el, erau oneşti,cei care au fost corupţi, fiind arestaţi.
-„Bătrâne”,iar ai noroc, nu sunt şeful tău, dar sunt cel mai bun prieten al tău.Sunt
mândru de tine!
-Şi eu,Motane,dacă nu erai cinstit,eram toţi morţi,azi.
-Spune ceva, lumea aşteaptă să vorbeşti.
-Sunt fericit pentru reabilitarea numelui,dar şi mai mult pentru prietenul
meu,Robert, un om curajos care şi-a pierdut viaţa în lupta cu răul.Dar nu aş fi reuşit
dacă nu nu eram ajutat de poliţişti oneşti, în frunte cu Motanul şi de seviciile
secrete, dar lovitura de graţie le-a dat-o fata lui Robert, acel copil de 23 de ani
care din dorinţa de a face dreptate a intrat în inima răului.
A doua zi, după repunerea în drepturi al lui Artur, Karana îi spune Irenei că vrea să
vorbească cu ea.
-Irene, ştiu cât de mult l-ai iubit pe fratele meu,dar e mort şi nu mai poţi face
nimic.Casian te-a iubit întotdeauna, de ce nu-i dai o şansă?Ai dreptul să fii fericită
din nou.Niciodată nu o să fii pentru mine decât prietena mea bună, mai mult decât
o soră, pe care am iubit-o întotdeauna.
Irene a început să plângă.
-Mi-e greu fără Ryan,dar nu pot face nimic...am să-i dau o şansă, nu se ştie ce
aduce ziua de mâine.Şi eu te iubesc, eşti sora pe care mi-am dorit-o întotdeauna!
Se apropia ziua când trebuiau să plece în Insula Paradisul Fericirii.
-Tată,înainte de a pleca,vreau să ştiu povestea naşterii mele.
-Eu şi Robert ne-am îndrăgostit de mama ta,dar ea m-a ales pe mine.Defectul meu
mare, până am cunoscut-o pe Mela, era că la mine nu ţinea mult dragostea.Când
eram îndrăgostit de Mela,am aflat că mama ta era însărcinată cu tine şi suferea
pentru că nu o mai iubeam.Robert a fost cel care a consolat-o, a fost întotdeauna
lângă ea.A iubit-o aşa de mult încât i-a spus că îi va creşte copilul, ca şi cum va fi al
lui.A fost pedeapsa pentru că am părăsit-o, trecându-te pe numele lui, la dorinţa
ei,dar nici unul nu mi-au interzis să vin zinic să te văd, mai ales că Robert era cel
mai bun prieten al meu,iar mama ta, o femeie extraordinară.Te-am iubit de cum ai
părut pe lume,iar pedeapsa mea este că nu mai pot face copii, în urma unei boli,tu
rămânând singurul meu copil,iar prin faptul că mă iubeai aşa de mult ,încă de
mică , am avut şi am totul.A fot îngrozitor când mi-am văzut prietenii morţi ,iar pe
tine ,la un pas de moarte.Am ştiut că singurul lucru pe care-l pot face este să-i
pedepsesc pe cei care ţi-au distrus lumea.N-am procedat corect faţă de mama
ta,sper să nu mă urăşti.
-Niciodată! Întotdeauna te-am iubit , chiar enorm de mult,iar mama a fost fericită
alături de Robert!
-La fel ca şi el,înnebunit mereu după tine,Karana, se aude glasul Melei.Ştiu,doar e
soţul meu!
119

-Mela!Şi sare de gâtul ei, îmbrăţişând-o cu dragoste!Trăiesc datorită
ţie!Mulţumesc,”mamă”!
-Nu mie, ci dragostei tatălui tău,care m-ar fi omorât dacă nu te salvam.Mulţumesc
că ai încercat să mă salvezi atunci când am fost prizonieră!
-Am fost noaptea să te salvez,dar cineva mi-a luat-o înainte.
-Da,Casian.
-Acum ştiu totul,atunci nu ştiam şi am crezut că Ruhan.
-Să vă întoarceţi cu bine , ţara are nevoie de voi,dar şi eu ,ca tată, îi spune Artur,
îmbrăţişând-o cu iubire!
-Şi eu de tine,tată!
Luana şi Ruhan ajung la aeroport,iar înainte de a ajunge la controlul paşapoartelor,
se aude vocea lui Casian:
-Ce grăbiţi sunteţi!Nu ne luaţi şi pe noi?
Când privesc în direcţia lui,o văd lângă el şi pe Irene, care le zâmbea.
Karana priveşte la el uimită!Casian avea o privire sinceră ,iar ochii lui albaştri,
străluceau ca cerul!
Casian era un bărbat şaten,cu ochi albaştri,înalt de 1.90,solid,un bărbat atrăgător,la
cei 31 de ani pe care-i avea.
-Deci, pierderea ochiului a fost parte din plan, nu l-ai pierdut niciodată!
-Nu ,dar trebuia să arăt mai fioros,ca să pot ţine răul sub frâu!
Toţi au zâmbit, privindu-se unul pe altul, plini de încredere şi admiraţie!
-Va fi cea mai frumoasă distracţie din Insula Paradisului, pentru că va fi insula celor
care cred cu adevărat în dragoste, spune Luana.
-Iar de multe ori dragostea apare când te aştepţi mai puţin, spune Irene, zâmbind!
-Să facem un zid în jurul dragostei, pe care nimeni să nu-l distrugă, spune Ruhan.
-La fel şi în jurul binelui, pentru că noi ,cei de aici, împreună cu cei care par
„ruginiţi”,tip Artur sau Motanul, întotdeauna vom porni ÎN CĂUTAREA
DREPTĂŢII,indiferent dacă suntem împuşcaţi, inecaţi,înjunghiaţi, pentru că
dragostea pentru ţară este la fel ca şi dragostea de mamă sau dragostea pentru
persoana pe care o iubeşti,adaugă şi Casian.
Îşi pun mâinele unele peste altele, toţi patru ,şi se privesc în ochi, zâmbind,dânduşi
seama că Insula Paradisului era în inima lor!
Într-o clădire aflată pe o stradă mai izolată câţiva bărbaţi stăteau respectuoşi în
picioare cu ochii ţintă către o fată care stătea întinsă în pat , o fată cu chipul palid,
covalescentă după operaţie.
Deşi răsufla greu, medicul care a tratat-o,i-a asigurat că pericolul trecuse şi viaţa îi
este salvată.
Un bărbat o ţinea de mână, privind-o lung.
-Fă-te bine,pentru noi lupta nu s-a terminat.
-Ştiu, spune ea,cu o voce stinsă.
Bărbatul,însoţit de două gărzi, coboară la subsolul clădirii,ajungând în faţa unei uşi
păzită de doi gardieni,făcându-le semn să o deschidă.Întră şi zice:
-Tatăl tău e mort din cauza ta!Ţi-ai distrus familia,dar mi-ai distrus-o şi mie atunci
când soţia şi copilul meu au fost ucişi din cauza ta.Am să te las să mori încet,
încet,dar după ce o să vezi cum moare întreaga lume,iar sora ta este mâna mea
120

dreaptă ,fără să bănuiască vreodată că tu trăieşti,iar mama voastră a fost ucisă de
mine!
Persoana cu care vorbea era o fată care stătea pe un scaun şi cânta,absentă la
vorbele lui. Nu realiza ce se întâmplă : în urma unor evenimente groaznice din
viaţa ei, durerea a înebunit-o, lăsându-i mintea întunecată!
SFÂRŞITUL VOLUMULUI 1
121

122

123