10.06.2017 Views

Abordarea filosofică a omului în Evul Mediu şi renastere

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

<strong>Abordarea</strong> <strong>filosofică</strong> a <strong>omului</strong> <strong>în</strong><br />

<strong>Evul</strong> <strong>Mediu</strong> <strong>şi</strong> Renaştere<br />

Plan:<br />

1. Specifcul filosofiei medievale<br />

2. Patristica – Aureliu Augustin (independent)*<br />

3. Caracteristica filosofiei renascentiste<br />

(umansimul)<br />

4. Nicollo Machiavelli – „Principele” (independent)


Specifiul filosofiei medievale<br />

Conform revelaţiei creştine<br />

DUMNEZEU a creat lumea din nimic<br />

(ex nihilo), prin actul voinţei <strong>şi</strong><br />

atotputerniciei sale<br />

Eixstă un <strong>în</strong>ceput absolut, unde<br />

DUMNEZEUL a creat toate lucrurile<br />

existente, fiind veşnic neschimbat el<br />

este dincolo de actul cunoaşterii, <strong>în</strong>să<br />

EL este dat <strong>omului</strong> prin revelaţie <strong>în</strong><br />

textele Bibliei


Motivele g<strong>în</strong>dirii religioase<br />

Filosofia creştină este o sinteză <strong>în</strong>tre:<br />

Religia iudaică<br />

(Noul testament)<br />

O sumă de<br />

doctrine<br />

filosofice<br />

Platon<br />

Aristotel<br />

Plotin<br />

Stoicii


Motivele g<strong>în</strong>dirii religioase<br />

Filosofia medievală este complementară<br />

teologiei, iar specificul ei este transmis de relaţia:<br />

DUMNEZEU - om<br />

Aspectele de etică, ontologie, gnoseologie, estetică<br />

erau admise numai sub aspectul sensului divin al<br />

existenţei<br />

Îndoiala <strong>filosofică</strong> <strong>în</strong> faţa adevărului este<br />

<strong>în</strong>lăturată cu ajutorul raţionamentelor deductive –<br />

Totul de ce are nevoie omul este scis <strong>în</strong> BIBLIE


Cunoaşte-te pe tine <strong>în</strong>suţi


Fundamentele filosofiei medievale<br />

Esenţa tuturor formelor<br />

de existenţă, al frumuseţii<br />

este DUMNEZEU, fiind<br />

totodată <strong>şi</strong> scopul slujirii<br />

<strong>omului</strong>


Fundamentele filosofiei medievale


Fundamentele filosofiei medievale


Fundamentele filosofiei medievale<br />

În centrul religiei se află simbolul prin care se<br />

sub<strong>în</strong>ţelege imaginea lumii divine.<br />

Simbolul există nu ca realitate ci ca tendinţă<br />

dinamică<br />

Marile simboluri ale credinţei sunt <strong>în</strong>cifrate <strong>în</strong><br />

BIBLIE, care este o revelaţie.<br />

Cu ajutorul raţiunii este imposibil de <strong>în</strong>ţeles<br />

revelaţia <strong>şi</strong> credinţa.


Etapele de constituire a filosofiei E.M.<br />

Apostolică<br />

Începutul<br />

sec I e.n.<br />

Răsp<strong>în</strong>direa <strong>şi</strong> primele interpretări<br />

verbale, predici religioase ale<br />

discipolilor lui Iisus


Etapele de constituire a filosofiei E.M.<br />

Evanghelică<br />

Sfîr<strong>şi</strong>tul sec<br />

I e.n.<br />

Marcu Matei Luca Ioan<br />

Se oficiază principiile universale ale<br />

creştinismului, apar evangheliie


Etapele de constituire a filosofiei E.M.<br />

Apologetica<br />

Din sec I<br />

p<strong>în</strong>ă <strong>în</strong>313<br />

Primile expuneri <strong>în</strong> forma cugetativă a<br />

credinţei creştine, cît <strong>şi</strong> promovarea<br />

superiorităţii ei faţă de alte religii.


Etapele de constituire a filosofiei E.M.<br />

Patristica<br />

Din 313 p<strong>în</strong>ă<br />

sec VIII<br />

Vasilie cel Mare<br />

Grigore de Nazianz<br />

„Părinţii bisericii” –<br />

se constituie formele de<br />

bază a normelor, valorilor<br />

<strong>şi</strong> conduitelor atît<br />

monahale cît <strong>şi</strong> mirene<br />

Ioan Gură de Aur<br />

Grigorie de Nissa<br />

Iustin Martirul <strong>şi</strong> Filosoful<br />

Maxim Mărturisitorul


Etapele de constituire a filosofiei E.M.<br />

Din sec VIII-<br />

XV<br />

Reinterpretarea principiilor<br />

teologice <strong>în</strong> maniera aristotelică.<br />

Instituţionalizarea şcolii de către<br />

biserică.


Specificul filosofiei renaşterii<br />

Cuprinde sec. XIV-XVII. A corespuns<br />

perioadei de <strong>în</strong>ceput a formării societăţii<br />

burgheze, <strong>în</strong> care <strong>în</strong>oirile din viaţa<br />

economică <strong>şi</strong> socială reclamau un nou mod<br />

de a g<strong>în</strong>di <strong>şi</strong> a simţi. Schimbări radicale s-a<br />

produs <strong>în</strong>:


faţă de dogmele<br />

teologico-religioase<br />

ale Epocii Medievale<br />

(protestanitsm)<br />

la forma de g<strong>în</strong>dire din<br />

perioada antică –<br />

Platon, stoicism,<br />

Aristotel ne-teleogizat<br />

unei societăţi burgeze<br />

pe nişte principii<br />

raţionale, culturale <strong>şi</strong><br />

umanistice


Caracteristicile centrale ale renaşterii<br />

Antropocentrismul<br />

Semnifică plasarea<br />

<strong>omului</strong>, proprietăţilor <strong>şi</strong><br />

intereselor sale <strong>în</strong> centrul<br />

reflecţiilor, reprezentărilor<br />

artistice <strong>şi</strong> studiilor ştiinţifice.<br />

Omul este re-perceput ca<br />

centrul <strong>şi</strong> scopul universului.


Caracteristicile centrale ale renaşterii<br />

Panteismul<br />

Dumnezeu , ca existenţă primordială este<br />

identificat cu Natura <strong>şi</strong> legităţile sale, unde<br />

raţionalitatea <strong>şi</strong> creativitatea î<strong>şi</strong> recapătă rolul său<br />

de cunoaştere a Dumnezeului prin ştiinţă <strong>şi</strong> artă.


Caracteristicile centrale ale renaşterii<br />

Naturalismul<br />

Se manifestă <strong>în</strong> reconceperea<br />

importanţei naturii pentru Om. Odată ce se<br />

dezvoltă ştiinţa, natura <strong>în</strong>cepe să fie<br />

concepută ca realitate obiectivă. Se stabileşte<br />

un nou raport al <strong>omului</strong> cu mediul natural,<br />

dar <strong>şi</strong> cel social.


Caracteristicile centrale ale renaşterii<br />

Individualismul<br />

În avanscena reflexiilor umane apare individul – care<br />

este solicitat să fie activ <strong>în</strong> acţiunile sale <strong>şi</strong> introspect. Nu<br />

omenirea ci omul posedă raţiune <strong>şi</strong> poate să o utilizeze<br />

după voinţa <strong>şi</strong> interesul său propriu.<br />

Laicizarea vieţii<br />

Decade autoritatea decizională a bisericii, apar<br />

universităţile cu caracter mai democratic decît şcolile<br />

scolastice. În artă se abdică simbolismul re-staur<strong>în</strong>du-se<br />

realismul orientat că tre societatea burgheză


Graţie progresului ştiinţific omul va putea să-<strong>şi</strong><br />

recapede libertatea: atît de contingenţele naturale<br />

(foame, frig, boală), cît <strong>şi</strong> de ceilalţi oameni, dacă ei se vor<br />

conduce de o Constituţie ideală <strong>şi</strong> mondială. Prin<br />

intermediul educaţiei individul poate accede spre<br />

adevăruri măreţe.<br />

Curentul umanist al renaşterii<br />

Doctrină morală care recunoaşte valoare supremă a<br />

<strong>omului</strong>. Se opune atît fanatismului religios, cît <strong>şi</strong><br />

etatismului politic (sacrificarea individului din raţiunea<br />

de Stat).<br />

Principiul moral al umanismului -


Reprezentanţii umanismului<br />

François<br />

Rabelais<br />

Giordano<br />

Bruno<br />

Dante<br />

Alighieri<br />

Giovanii<br />

Boccaccio<br />

Pico della<br />

Mirandola<br />

Francesco Petrarca


Erasmus de Rotterdamus<br />

Instituţiile sociale: biserica,<br />

dreptul, educaţia scolastă – susţin<br />

caracterul antiumanist <strong>şi</strong> cel iraţional,<br />

prin superstiţii <strong>şi</strong> dogme bruiază<br />

dezvoltarea <strong>omului</strong><br />

Războiul sub orice formă este contradictoriu naturii <strong>şi</strong> firii umane.<br />

Înflorirea statului depinde de <strong>în</strong>văţăm<strong>în</strong>t <strong>şi</strong> conducătorul iluminat


Michel de Montaigne<br />

Atît trupul cît <strong>şi</strong> sufletul formează<br />

elementele indispensabile ale<br />

existenţei umane. Odată ce<br />

conveţuiesc împreună sufletul nu<br />

trebuie să desconsidere trupul, ci să-l<br />

<strong>în</strong>drumeze.


„ ...omul este o <strong>în</strong>firipare uimitor de vană,<br />

felurită <strong>şi</strong> unduitoare <strong>şi</strong> cu anevoie se paote<br />

<strong>în</strong>temeia o judecată statornică <strong>şi</strong> desăvîr<strong>şi</strong>tă <strong>în</strong><br />

cele ce-l privesc, pentru că toţi suntem făcuţi din<br />

bucăţi <strong>şi</strong> <strong>în</strong>ădiţi atît de felurit <strong>şi</strong> peteciţi cu<br />

fr<strong>în</strong>turi, <strong>în</strong>cît fiecare bucată, <strong>în</strong> fiecare clipă, î<strong>şi</strong><br />

face de cap. Se face tot atîta osebire de la noi<br />

p<strong>în</strong>ă la noi, cît de la noi la altul”<br />

Montaigne

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!