REVISTA ŞCOLII 24+

LA CE VISEAZĂ MUGURII… Nr. 24

LA CE VISEAZĂ MUGURII… Nr. 24 

Colectivul de redacţie: 

Coordonatori revistă: prof. dr. SPRÎNCENATU ENE –VASILE (director) 

prof. ARMEANU CORNELIU (director adjunct) 

înv. DORIN PÎNZARIU 

Redactor—şef : înv. DORIN PÎNZARIU 

Redactor: prof. EPURE MONICA 

Designer: înv. DORIN PÎNZARIU 

Tipărire: prof. ȘTEOBORANU MARIUS CLAUDIU 

Elevi: 

 

 

 

 

 

 

 

Neagu Raluca, clasa a VI-a 

Pînzariu Cosmin– Emanuel, clasa a VII-a 

Maftei Sebastian, clasa a VII-a 

Cotârci Alexandra, clasa a V-a 

Avasilcă Viviana, clasa a VI-a 

Neagu Maria, clasa a V-a 

Boţ Marta, clasa a VII-a 

Colaboratori: 

Înv. RUSU OANA-CĂTĂLINA 

Înv. BOBU MARICELA 

Înv. PĂTRAŞCU MIHAELA 

Prof. ICHIM MIHAELA 

P.i.p. BORŞ ADI LUMINIŢA 

Prof. BUNGEANU ANCA 

Răspunderea pentru originalitatea articolelor revine autorilor şi îndrumătorilor. 

ISSN 2344 – 5661 

ISSN-L 2344 – 5661 

2


3


4


Părinți și profesori -beneficiile unor 

bune relații părinti-școală 

Director, prof. dr. Sprîncenatu Ene-Vasile 

Caz concret – septembrie 2015, elevul 

Apostolache Dănuţ, de la clasa a V-a din Şcoala 

Fundu –Văii a fost prezentat în emisiunea ,,La 

Măruţă’’ ca fiind produs tipic al învăţământului 

rural din Moldova. Acest elev provinne dintr-o 

familie foarte numeroasă cu 14 copii şi probleme 

sociale.Situaţia în cauză, ne-a determinat să identificăm 

şi alte cazuri de acest tip şi să căutăm soluţii. 

Prin reactivarea Consiliului Consultativ Comunitar 

am reuşit la nivelul comunităţii din Fundu-Văii să 

creştem gradul de implicare al părinţilor în educarea 

propriilor copii. La mai bine de un an, majoritatea 

părinţilor se declară interesaţi de 

colaborarea cu şcoala. 

Părinții spun că au bună comunicare cu 

școala si așteaptă cele cinci întâlniri din timpul anului 

școlar in care să vorbim nu doar despre școala 

ci și despre responsabilitate colectivă la nivel de 

sat , voința de a depăși problemele zilnice , cum să 

-i motivăm pe copii . 

Părinții familiilor cu risc social declară 

despre copii lor că au comportament diferit la 

școală față de cel de acasă si că permanentizarea 

contactului școală familie ușurează depășirea anumitor 

mici probleme care se ivesc adesea . 

Părinții observă ca elevii primesc adesea 

doar informaţii si rareori știu sa le folosească in 

acest context . Ex: copilul meu nu poate calcula cât 

face autobuzul până la Vaslui și are calificativul 

Bine la matematică . 

Comitetele de părinți au un rol activ in organizarea 

lectoratelor si alegerea temelor de discuţie. 

Părinții doresc să se cunoască și să 

desfășoare anumite activități în care ei să schimbe 

diverse puncte de vedere . Familiile cu o mai bună 

comunicare cu școala sunt îndemnați să ne ajute să 

îmbunătățim comunicarea cu familiile in risc social 

– vizându-se un contact indirect . 

Multe familii tinere doresc sa se implice 

alaturi de scoala in educarea propriilor copii, dar 

nu stiu intotdeauna cum este cel mai bine sa o 

faca . Reusita in educatie la momentul actual nu 

poate exista decat printr-o actiune comuna a scolii 

cu familia . Numai astfel putem avea pentru ziua 

de maine buni cetateni .Aceasta reusita necesita 

increderea parintilor in scoala si o buna colaborare 

. Acolo unde increderea nu atince parametrii 

optimi , scoala si institutiile comunitare trebuie sa 

actioneze pentru a castiga increderea acestora . 

Prioritizarea relaţiei şcoală- familie 

Ne confruntăm la momentul actual cu un 

asalt al criticilor asupra scolii venit dinspre media 

si un sector al societatii civile. Solutia in astfel de 

situatii ramane prioritizarea relatiei profesor parinte. 

Contactul direct al parintelui cu invatatorul, 

profesor, diriginte, director poate diminua valul de 

neincredere in scoala .―Informatiile furnizate constant 

si corect despre parcursul scolar in termeni de 

comportament si relatii sociale este benefic pentru 

copil si cladeste mereu noi punti de comunicare 

professor parinte. Copiii observa ca ei sunt in centrul 

atentiei atat pentru profesor cat si pentru parinti 

!‖ 

Expertii in domeniul educatiei sustin ca parintii 

si profesorii trebuie sa conlucreze astfel incat 

copii sa nu perceapa intr-un mod foarte diferit mediul 

familial de cel scolar. Parintii sunt primii educatori 

ai copiilor iar ei trebuie sa inteleaga scoala 

ca pe un intermediar care ii ajuta pe parcursul educarii 

copilului .Parintii la sedinte si la lectorate pot 

fi informati despre diverse lucruri si tehnici utile in 

educarea si invatarea copiilor lor . 

Prioritizarea 

Lipsa timpului si planificarea defectoasa 

fac ca parintii sa nu ajunga la intalnirile programate 

de scoala. Aici e o problema de prioritate. 

Fiecare alegere inseamna si o renuntare. Cel mai 

mult un lectorat se poate intinde pe parcursul a 

doua ore cu o frecventa de doua trei ori pe an scolar. 

Si multe scoli apeleaza pentru aceste intalniri 

duminca sau in alte zile de sarbatoare (Inaltarea). 

Adesea instrăinarea dintre familie si scoala duce la 

mediocrizare sau in unele cazuri chiar la eşec scolar 

. 

Pentru dezvoltarea unei bune comunicari 

este util ca parintii sa ii cunoasca pe profesori inca 

de la inceputul cursurilor . Astfel comunicarea va fi 

mai facila si vor putea fi depasite diversele piedici. 

Scoala insista cu legatura cu parintii sa se 

faca prin invatator si diriginti insa multi parinti 

prefera contactul direct cu directorul considerand 

ca astfel se rezolva mult mai simplu problemele 

propriilor copii . 

5


Comportamentul diferit pe stadii de învăţare 

Părinții sunt foarte interesați de relația cu 

școala în perioada preșcolară și primară și de la 

clasa a V-a interesul este in descreștere . 

Încurajăm familiile să ia contactul cu 

diriginții și să cunoască comportamentul din 

spațiul școlar propriilor copii. Mulți părinți sunt 

surprinși de comportamentul diferit al propriilor 

copii in mediul școlar față de cel din familie . 

Anumiți copii gălăgioși în familie sunt 

adesea elevi model , cu mulți copii ― cuminți ‖ 

sunt elevi cu probleme la școală. Ideal pentru 

părinţi este să fie informaţi corect şi prompt 

de către diriginte despre copii lor . Pentru că elevii 

au tendinţa să transmită alterat situaţia, 

comunicare părinte – diriginte este 

foarte importantă , chiar dacă se fac prin telefon , 

skype – atunci când direct nu este posibil . 

Decalogul unei bune comunicări : 

- Acceptă și alte puncte de vedere; 

- Sinceritatea înainte de toate, evitarea unui 

dublu limbaj; 

- A discuta nu înseamnă doar a vorbi ci și a 

asculta – ascultarea activă fiind esențială; 

- Nimeni nu este atât de orb încât să nu 

vadă, evitarea atitudinii defensive; 

- Adevărul nu este monopolul nimănui; 

- Dreptul de a gresi , nu putem sprijini idei 

în care nu credem doar din teamă; 

- Depășirea urii și a resentimentelor, 

iertarea este o valoare in educație; 

- Nu putem impune întotdeauna opinia 

noastră; 

- Nu invada intimitatea celorlalți , de evitat 

întrebările ce țin de intimidate; 

- Încrederea în timp , aspectele de discutat 

trebuiesc prezentate clar; 

- Timpul trebuie bine planificat pentru a fi 

productiv; 

Familia si şcoala – importanta relaţiei 

Există doua ratiuni principale privind 

interactiunea intre familie si scoala : legislativa si . 

Ratiunea legislativa este cauzata pe factori 

legali – pornind de la Declaratia Drepturilor 

Omului in care se situeaza la art. 26 ca parintii au 

prima responsabilitate educatia propriilor copii . 

‗‘The Children Act in Norway (art 30) ‘‘ 

sublinieaza in mod explicit importanta rolului 

parintilor in cresterea copiilor si in egala masura 

suportul si sustinerea educatiei conform abilitatilor 

educabilului . 

Legea educatiei in Norvegia prezinta ca 

rolul scolilor este acela de a coopera cu familia 

pentru educarea copiilor . Familiile au deci 

responsabilitatea nu doar de a-si creste copii ci si 

de a participa temele esentiale ale educatiei ca 

partener active . PISA sublinieaza importanta 

rolului de parinte in educatie .In 1997 OECD 

publica un articol prin care sublinia importanta 

parintilor in calitate de colegi de scoala. Este 

subliniata astfel contributia parintilor cu impact 

major in educarea propriilor copii. Şcoala este 

obligate sa incurajeze participarea si cooperarea 

parintilor drept factor essential al imbunatatirii 

performantelor scolare . 

Pentru elevi este foarte important sa stie ca 

adultii sunt alaturi de ei . Analizele arata ca acei 

copii care au experienta pozitiva in privinta 

sarcinilor de lucru si isi mentin aceste relativ 

pozitive vor avea probleme putine in dezvoltarea 

lor ca adulti , in egala masura la nivel academic si 

nonacademic . 

Aproximativ 20% din realizările scolare 

sunt legate de familie (Berg 2002, Norvegia). 

Aceasta refleca o buna corelare intre calitatea 

relatiilor scolare familiar si nivelul cunostintelor 

achiziţionate de elev .Principalii factori ai reusitei 

scolare sunt nivelul educational al parintilor si 

calitatea cooperarii intre familie si scoala (Nordhal, 

2006) . 

Educatia reală a copiilor este 

responsabilitatea parintilor in timp ce rolul scolii 

este de a sustine familiile in aceste doua sarcini .O 

bună relatie intre familie si scoala va avea efecte 

pozitive in motivarea elevilor si castiguri pe termen 

lung (Wentzel, 1998) . 

Elevii primind suport social si academic 

vor avea o deschidere spre competivitate , interes 

asupra temelor din programa asupra achizitiilor 

personale si motivarea in dezvoltarea personala si a 

relatiilor interpersonale (Wentzel, 1998). 

Copii care simt că nu au suportul părinţilor 

ajung să aibă false simptome traumatice cauzate de 

stres (dureri de cap,de burtă, întârzieri de creştere, 

etc). Există , de asemenea, o relaţie puternică între 

suportul familial şi încrederea in sine a copiilor 

(Coleman ,1996). 

Implicarea părinţilor 

Părinţii sunt cea mai puternică resursă pentru 

proprii copii. În primul rând, pentru utilizarea 

acestei resurse, aceştia trebuie să conştientizeze 

6


postura lor şi să perceapă raţiunea de a-şi ajuta proprii 

copii. În al doilea rând, părinţii trebuie să 

simtă că au influenţă în actul educaţional şi să perceapă 

succesul şcolar al propriilor copii. În al 

treilea rând, trebuie să simtă că au în şcoală un aliat 

şi scopurile sunt comune.Schimbările pozitive din 

viaţa copiilor au urmări la nivel familial şi local. 

În relaţia profesor-părinte, profesorul are 

puterea instituţională, iar părintele se simte în inferioritate. 

Mulţi părinţi se tem de critica şcolară şi 

de sancţiunile care pot cădea asupra propriilor copii. 

Părinţii spun că sprijină arareori şcoala, dar 

profesorii susţin că primesc sprijinul familiilor. 

Pentru depăsirea acestor situaţii este nevoie de conlucrarea 

cu asistentul social şi încurajarea 

părinţilor. Atunci când comunicarea este sinceră, 

feed- back-ul releţiei începe să apară. Mamele sunt 

cele mai implicate în relaţia şcoală-familie: ele fac 

teme cu copiii şi partcipă activ la evenimentele 

şcolare. Implicarea taţilor are şi ea un rol în succesul 

şcolar al elevului. Studii recente ale specialiştilor 

norvegieni arată că participarea ambilor 

părinţi la educarea copiilor este de şase ori mai puternică 

decât influenţa şcolii însăşi.persistă, totuşi, 

un grad mare de reticenţă la colaborarea active cu 

şcoala.Un raport al FUG 2005 prezintă 10 raţiuni 

de ce părinţii nu participă la viaţa şcolară : 

- Au copii mici 

- Sunt la muncă 

- Au avut experienţe neplăcute în şcoală 

- Au diverse probleme 

- Nu consideră importante întâlnirile de 

la şcoală 

- Se tem de eventuale critici 

- Consideră că profesorii vorbesc pe 

neînţeles 

- Profesorii ştiu ce au de făcut 

- Prezenţa nu este importantă 

-Scoala trebuie să-şi rezolve problemele 

Profesorii care cunosc aspectele sociale şi 

familiale din care provin elevii pot manevra factorii 

motivaţionali (Ericson and Larsen). 

Relaţia familie-şcoală este , mai degrabă, o 

problemă de atitudine. Profesorul joacă rolul esenţial 

în această relaţie. Adeseori bunele relaţii 

depind de abilitatea fiecărui cadru de a lucra cu 

anumite tipuri de elevi şi stereotipuri familiale. 

Profesorii trebuie să afişeze disponibilitatea de a 

comunica cu părinţii, să explice obiectivele programelor 

si să explice progresele elevilor. Profesorul 

este un profesionist şi are cea mai mare responsabilitate 

în procesul de construire a relaţiilor cu familia 

(Nordahl). Profesorul trebuie să arate o atitudine 

pozitivă şi să se focuseze mai mult pe viitor 

decât pe trecut şi să crească rolul părinţilor în educaţie. 

Crearea unei bune relaţii scoală-familie este 

avantajoasă de ambele părţi. Aceasta va ajuta pe 

profesori să înţeleagă situaţiile speciale şi rutina 

fiecărui elev, construind expectanţe realiste atât în 

mediul şcolar, cât şi în cel familial. 

Pentru o relaţie pozitivă părinţii trebuie să 

aibă respăonsabilităţi clare în mediul şcolar. Implicarea 

lor trebuie să fie concretă şi precisă atât în 

activităţile scolare cat si în cele extrascolare. Numai 

astfel poate fi înteles scopul comun rezultând 

îmbunătăţirea performanţelor şi succesul şcolar. 

Strategii pentru îmbunătăţirea relaţiei 

familie-şcoală 

Dezvoltarea de bune relaţii pe acest domeniu 

reprezintă o atitudine şi gândire sistematică. 

Mare responsabilitate în realizarea acestor relaţii 

cade pe umerii profesorilor. Părinţii care au avut 

experienţe negative pe propriul parcurs şcolar au 

reticenţe în colaborare si tind să acuze orice factor 

extern. Acestia nu cred în puterea lor de a influenţa 

proprii copii. Profesorii trebuie sa dezvolte strategii 

pentru a reda acestor părinţi încrederea în propriile 

forţe. Atmosfera pozitivă este esenţială în motivarea 

elevilor şi evitarea abandonului şcolar. 

Pentru profesori este foarte important să 

construiască o relaţie pozitivă şcoală-familie care 

conduce sigur spre succesul şcolar al elevului. 

Bibliografie 

Apter, Stephen (1982) Troubled children 

,troubled systems: Pergamon General Psychology 

Series 

Coleman, Peter and Collinge J (1996): 

Learning together: The student/parent/teacher triad 

in School effectiveness and school improvement 

Crispeels, J (1996) Effective Schools and 

Home/ School Community partnership Roles: a 

framework for parent involvement. Vol 7 

Epstein, Joyce (2001): School, family and 

Community Partnerships: Preparing Educaters and 

Improving Schools, Westview Press 

Wentzel, K (1998): Social Relationships 

and motivation in middle school. The role of parents, 

teachers and peers, Journal of educational 

Psychology, 90. 

7


Dor de îngeri 

Acum , la o sută de ani de când 

luptătorii au căzut pentru patrie, mă închin 

la spiritele lor eterne şi nu pot decât să-mi 

las mâna purtată de Dumnezeu să scrie 

oda bucuriei eterne pentru cei care s-au 

dus acolo unde nu este întristare şi suspin, 

s-au dus să apere ogorul, copiii, iubitele, 

mamele, tricolorul, limba română şi 

hotarul ţării. 

Mă simt dator să le păstrez eroilor 

memoria neîntinată, măcar şi ,, pentru un 

picurel de sânge‘‘ vărsat, ca bunicii mei, 

părinţii mei şi eu să calc pe acest pământ, 

să mănânc din acest pământ şi să mă 

transform în acest pământ de la Lipovăţ. 

Nu-mi rămâne decât să mă învăţ pe 

mine, să-i învăţ pe copiii mei şi pe elevii 

mei să ne fie tuturor ,,DOR DE 

ÎNGERI’’, într-un veac în care am uitat ce 

înseamnă patria, într-un veac în care goana 

existenţială ne-a fugărit prin lume şi ne-a 

risipit... trupeşte, căci sufletul românesc se 

întoarce mereu la rădăcini, pentru că nu 

ne lasă rădăcinile gorunului lui Horea 

să putrezim, pentru că nu ne lasă 

rădăcinile stejarului din Borzeşti să 

putrezim, pentru că nu ne lasă sufletele 

eroilor să ne rătăcim prin întunericul 

istoriei. Ne cheamă Ştefan de la Podul 

Înalt şi Peneş Curcanul şi-aceşti bravi 

ostaşi de pe monumente care au căzut de-a 

lungul timpului şi mai ales în Primul 

Război Mondial pentru reîntregirea 

neamului românesc. Ei sunt îngerii de care 

trebuie să ne fie dor. Ei sunt tributul 

Lipovăţului... Sufletele lor s-au făcut file 

albe, sângele lor s-a făcut cerneală, iar noi, 

cu peniţa recunoştinţei, trebuie să fim cei 

care să scrie adevărata şi singura istorie a 

unui neam. 

Înv. PÎNZARIU DORIN 

8


MAGIA SCRISULUI 

Unirea 

Cochileţ Amalia 

Clasa a VI-a 

Unirea de la 1 Decembrie 1918 reprezintă o zi specială din istoria 

poporului român, celebrată anual ca Zi Naţională din 1990. 

Sărbătoarea aniversează Marea adunare Naţională de la Alba-Iulia şi 

unirea tuturor provinciilor româneşti. 

Alba-Iulia fusese aleasă ca loc al înfăptuirii Marii Uniri de către 

Consiliul Naţional Român Central care avea sediul la Arad. Mihai Viteazul 

îşi făcuse intrarea triumfală în Alba-Iulia, cetatea fiind capitala 

domnitorului pe scurtă perioadă cât a durat Unirea celor trei principate 

(Muntenia, Moldova, Transilvania). În 1784, pe acelaşi platou al 

Cetăţii, Horia, Cloşca şi Crişan erau traşi pe roată în urma condamnării 

lor. Aşadar locul acesta nu a fost ales întâmplător, el fiind încărcat de 

multă istorie. 

Pregătirea politică a Adunării a întâmpinat dificultăţi. Şedinţele 

pregătitoare din cele două zile care au precedat Adunarea au fost foarte 

însufleţite. Discutându-se textul Rezoluţiei Unirii redactat de Vasile 

Goldiş, unii susţineau că Unirea să se facă pe baza proclamării autonomiei 

Ardealului. Tineretul la care se adăugaseră şi delegaţii sosiţi din 

Bucovina şi Basarabia susţineau unirea fără condiţii. În cele din urmă s- 

a ajuns la o înţelegere, renunţându-se la toate punctele de vedere prea 

intransigente şi adoptându-se formula unei autonomii provizorii. 

Iuliu Maniu a explicat că e necesară o epocă de tranziţie, deoarece 

„nu se poate ca într-o zi sau într-o singură oră sau într-un moment 

dat să punem la o parte o stare de lucruri vechi şi să înfăptuim una 

nouă.‖ 

Dorinţa unirii românilor într-un singur stat a fost mereu o 

frământare lăuntrică a poporului nostru. Biserica noastră Ortodoxă, 

„Biserica neamului nostru românesc”, cum o numea poetul nepereche 

Mihai Eminescu, a avut dintotdeauna în sprijinul acestei mari dorinţe a 

poporului nostru o atitudine pozitivă, dat fiind faptul că ea s-a contopit 

cu fiinţa românească de la început. Nu degeaba, când zici român, zici 

creştin, când zici creştin, zici român. A vorbi despre rolul Bisericii şi al 

celor care O formează în actul Unirii este un fapt normal. 

După prăbuşirea regimului comunist din România, în 1990, ziua 

de 1 decembrie a fost adoptată ca Zi Naţională a României. 

9


Marea Unire din 1918 

Avasilcă Viviana 

Clasa a VI-a 

La 1 decembrie 2018 se implinesc o sută de 

ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei 

si Maramuresului cu Romania, de la momentul în 

care ţara noastră a devenit una. 

La Marea Adunare Naţională de la Alba- 

Iulia din 1 Decembrie 1918, peste o mie de delegaţi 

si peste 100.000 de români veniţi din toate colturile 

ţării au hotărât fără ezitare unirea tuturor 

românilor din Transilvania cu România. A fost un 

moment unic in istoria României de care mai marii 

vremii au stiut în mod abil să profite, înfăptuind 

astfel, fierbintele vis de veacuri al romanilor. 

Prezenţa unui număr atât de mare de 

români, veniţi cu dificultate, unii chiar pe jos, 

îmbrăcaţi în port popular de sărbătoare, cu steaguri 

tricolore, a făcut ca această adunare să rămâna în 

istorie. Simbolic, mulţimea urcă spre drumul către 

Cetăţuie printre şiruri de ţărani români îmbrăcaţi in 

sumane de pătura albă, cu căciulile oştenilor 

lui Mihai Viteazul. Ei trec în drumul lor pe sub 

poarta lui Mihai Viteazul şi se adună pe Câmpul lui 

Horea, amintind astfel de alte momente fierbinţi 

din istoria noastră zbuciumată. 

În această atmosferă de mare sărbatoare şi 

bucurie se citeşte textul Rezolutiei Unirii. La ora 

12 din 1 Decembrie 1918, prin votarea unanima a 

Rezoluţiei, unirea Transilvaniei cu România este 

înfăptuită. 

10


Unirea, Libertate şi Unitate 

Boţ Marta 

Clasa a VII-a 

Marea Unire, aniversată an de an la 1 Decembrie 

este cea mai importantă sărbătoare a 

românilor de pretutindeni. În această zi prin efortul 

românilor, Transilvania s-a unit cu Patria 

Mamă, România. 

Pentru prima dată în istoria românilor teritoriile 

istorice Transilvania, Bucovina, Muntenia, 

Moldova, Crişana, Banat, Basarabia au dus la 

îndeplinirea visului atâtor înaintaşi ai spaţiului 

românesc numit „Unirea prin cuget şi simţire‖. 

Unirea provinciilor româneşti sub un singur 

steag, un singur nume şi un singur conducător 

a fost rezultatul unui proces de lungă durată. 

Aniversarea aduce în prim-plan eroii a căror 

memorie trebuie să o cinstim. Ei şi-au sacrificat 

viaţa ca urmaşii lor să aibă parte de linişte, de 

libertate, de un viitor mai luminos. Ei au murit 

pentru ca noi să devenim o familie unită după atâtea 

secole de pribegie. 

1 Decembrie a rămas un simbol al 

afirmării hotărâtoare a poporului român de a-şi 

decide singur soarta. Cei mai mulţi dintre cei care 

au văzut cu ochii lor înfăptuirea acestui vis, au 

pierit purtând în inimi fiorul libertăţii. 

Marea Unire din 1 Decembrie 1918 a 

însemnat pentru poporul român un act de victorie, 

un triumf asupra duşmanilor pentru prezent şi 

viitor. 

Unire, Libertate, Credinţă 

Zanfir Rebeca 

Clasa a VII-a 

Pentru istoria ţării noastre, Marea Unire de 

la Alba Iulia din anul 1918 reprezintă evenimentul 

cel mai important şi împlinirea idealului românesc 

de libertate şi de unitate. a fost momentul în care 

toţi românii locuiau în aceeaşi ţară. 

La o sută de ani de la aceste momente de o 

importanţă uriaşă, noi reflectăm, aşa cum facem în 

fiecare an, la însemnătatea unirii. Admirăm peste 

ani pe înaintaşii noştri curajoşi care şi-au jertfit şi 

viaţa pentru binele ţării. Nu au fost puţini aceia 

care au murit. 

Şi în satul nostru, la fel ca în orice comunitate, 

protejat de Biserică, se ridică falnic 

monumentul închinat eroilor care şi-au dăruit 

vieţile pentru binele nostru. Pe peretele monumentului 

am descoperit şi nume ale strămoşilor mei. 

Am ştiut în acel moment că am primit prin ei un 

dar nepreţuit: libertatea. Am primit libertatea de a 

vorbi în limba română, libertatea de a ne bucura 

de toate frumuseţile ţării noastre, libertatea de a fi 

români în România. 

11


Gânduri despre Marea Unire 

Iacob Alin Andrei 

Clasa a VII-a 

Prima dată am aflat despre Marea Unire 

de la bunicul meu. Îmi povestea seara, înainte 

de a adormi cum s-au petrecut lucrurile. Avea 

glasul tremurat, emoţia pe care o simţea 

aducându-şi aminte de trecut era puternică. 

Mai târziu, la şcoală, am înţeles mai 

bine importanţa acestei pagini din istoria 

poporului nostru. Cu emoţie am ascultat vorbele 

domnului profesor şi îmi imaginam cum 

românii din acele timpuri s-au unit pentru 

îndeplinirea idealului de a-şi reîntregi patria. 

Nu înţelegeam la început de ce era nevoie 

de unire, dacă limba vorbită de toţi era 

limba noastră, limba română. Acum, cunoscând 

mai multe, înţeleg că le-a fost greu 

înaintaşilor noştri. Ei erau puşi în situaţia de a 

înfăptui ceva care era atât de greu de realizat. 

Aşa că au aşteptat momentul potrivit şi l-au 

folosit pentru obţinerea Marii Uniri. 

O asemenea reuşită nu ar fi fost posibilă 

fără să existe nişte legături tainice, dar puternice, 

sfinte, între toţi românii. Ei erau uniţi 

prin limbă, prin trecut, dar şi prin credinţa în 

Dumnezeu. Şi atât de puternice au fost aceste 

legături, încât nu au putut decât să izbândească 

bravii noştri români. 

Satul Chiţoc a avut oameni care s-au 

jertfit pentru Unire. Există în faţa Bisericii un 

monument al eroilor căzuţi pe front pe care toţi 

îl cinstim. Îl privesc uneori cu mândrie şi mă 

gândesc că numele scrise acolo aparţi unor oameni 

curajoşi. Uneori îl privesc cu tristeţe. Nu 

ar fi trebuit să moară oameni pentru ceva ce 

oricum trebuia să se întâmple. Dar nu am 

trecut niciodată cu indiferenţă pe lângă monumentul 

închinat lor, înaintaşilor noştri care au 

murit pentru unitatea poporului nostru. 

Paginile acestea de istorie mă 

emoţionează şi îmi doresc ca, atunci când voi 

mai creşte, să îmi pot ajuta ţara să se 

reîntregească şi să fie cu adevărat unită. 

12


Un apus de soare 

Cotârci Alexandra Maria 

Clasa a V-a 

Abia aşteptam să mă reîntâlnesc cu muntele meu drag. Aşadar am fost extrem de fericită când am 

auzit vestea că mergem la munte pentru trei zile. 

Pe drum am admirat peisajul superb. Nu mai aveam răbdare. Munţii păreau să atingă cerul. 

Când am ajuns un aer curat şi bătaia uşoară a vântului mă răsfăţau. Soarele puternic ne zâmbea tuturor. 

Glasuri de copii se auzeau îndreptându-se spre telescaune însoţite de atenţionările părinţilor. 

Un vultur, probabil nervos, zboară deasupra crestelor parcă ameţit. Aş vrea să fiu lângă el, la 

înălţime. Brazii stau drepţi, privind în ochi soarele încă puternic. 

Deodată observ că razele aurii ale soarelui dispar încet, încet... Totul parcă se schimbă... Vântul 

suflă lin, obosit. Brazii nu mai privesc sfidător, ci încep să să închidă ochii. Pe cer au apărut pete colorate 

portocalii şi roz: norii serii pluteau uşor. Soarele se ascunde după piscurile munţilor ce vor deveni treptat 

monştri ai întunericului. 

Vuietul apei de munte se aude din ce în ce mai puternic. În schimb nu se mai aud bucuria copiilor şi 

strigătele încurajatoare ale părinţilor. Roua răcoreşte iarba fragedă. 

Ultimele raze portocalii roşiatice abia se mai văd. Apusul soarelui a omorât lumina, lumina ce înveseleşte 

totul. 

Iată, a dispărut soarele! Dar a dispărut doar până dimineaţă... 

MATEI ALEXANDRA, clasa a III -a 

13


Tristeţea norilor 

Pînzariu Cosmin 

Clasa a VII-a 

Reciclare 

Neagu Maria 

Clasa a V-a 

Râuri de lacrimi cad din cer 

Căci norii se înfurie 

Acoperă soarele cu supărarea lor... 

Ploaia se scurge de pe bolta cerului 

Şi pământul o-nghite-nsetat. 

Cade şi pare că nu se mai opreşte-n niciun veac 

Şi curge spre eternitate, căci timpu-i limitat. 

Ploaia spală ţinuturi întregi şi nu se-ndură nici de suflete. 

Curăţă viaţa-n alb şi negru, anostă şi fără de speranţă 

Şi-o pictează în mii de culori cu cioburi de fericire. 

Respectul faţă de natură 

Este o datorie sfântă a oricărui om 

Cei care îngrijim comoara 

Iubire, sănătate primim în schimb. 

Cei care chiar o neglijează, 

Lacomi, pentru vreun folos, 

Au de pierdut, fără câştig. 

Reciclăm, nu stricăm, refolosim 

E chiar util, e chiar plăcut. 

LUKACS LUCIAN, clasa a III -a 

14


Dragonul 

Maftei Sebastian 

Clasa a VII-a 

Într-un tărâm îndepărtat pe nume Liones 

era un bunic care le povestea nepoţilor cum au 

ajuns dragonii în acel regat. Acolo, dragonii erau 

prietenoşi cu oamenii, nu îi atacau, ba mai mult, îi 

ajutau la treabă.Bunicul obişnuia să le povestească 

nepoţilor din trecut. 

„În acest tărâm, pe vremea când eram eu 

mai tânăr, domnea un alt rege şi pe atunci dragonii 

nu ne erau prieteni... Erau duşmanii noştri înfocaţi. 

Un dragon roşu ne ataca de trei ori pe 

săptămână. Când venea, era prăpăd. Ne ardea 

casele, ne ucidea animalele. Regele a hotărât să 

organizeze o competiţie. Cine ucidea dragonul şi îi 

aducea capul drept dovadă câştiga regatul. Oricine 

era liber să îşi încerce puterile. Fiecare era trimis la 

luptă cu o sabie, cu un arc, cu săgeţi oţelite, cu o 

hartă şi cu un cal ales din grajdurile domneşti. La 

fiecare trei zile pornea un alt luptător. Nimeni nu 

se întorcea. Mulţi doritori au renunţat văzând că 

nimeni nu se întoarce. 

Timp de două luni dragonul nu a mai atacat. 

Un acvaler misterios a apărut cerând să fie 

trimis să captureze dragonul. Şi-a luat cele 

necesare, apoi a plecat. Când a ajuns, dragonul dormea. 

L-a ţintit cu o săgeată şi l-a rănit. Rana nu a 

fost prea adâncă, dragonul a revărsat flăcări spre 

cavaler. Acesta s-a adăpostit în pădurea învecinată, 

despre care auzise că ar fi magică. 

voce: 

Îngândurat, nici nu şi-a dat seama că aude o 

―Hei! Heeeeei! vocea subţirică nu înceta. 

―Cine eşti? se sperie uşor cavalerul. Şi 

unde eşti? întrebă nevăzând pe nimeni. 

―Eu sunt spiriduşul Ruff, îl trase de picior 

micuţul. 

―O, chiar eşti un spiriduş. Nu am mai 

văzut de prea multă vreme niciun neam de-al tău. 

Eu sunt Leonard Liones. Am încercat să scap oamenii 

de blestematul dragon, dar încă nu am reuşit. 

—Păi cu sabia, cu arcul şi săgeţile niciodată 

nu ai să reuşeşti. Dragonii folosesc magia, rosti 

Ruff şoptit ultimele cuvinte. 

―Magie? repetă cavalerul surprins. 

—Te-aş putea învăţa... cu condiţia să nu 

spui nimănui nimic despre ce îţi voi arăta... Eşti de 

acord? 

—Promit, spuse ferm Leonard. Orice ca să 

scap oamenii de dragon. 

—Dacă nu te vei ţine de promisiune vei 

muri! Şi nimeni nu îşi va mai aminti că ai existat. 

—De acord, încuviinţă cavalerul. 

Spiriduşul a pocnit din degete şi s-au trezit 

într-o câmpie imensă. În mijlocul câmpiei era un 

lac, în mijlocul lacului era o piatră. Lângă lac era o 

cabană. 

Acolo, Ruff i-a dezvăluit că erau trei paşi 

pentru a folosi magia şi că oamenii pot folosi doar 

magia elementelor şi rar, magia de dominare. Au 

trecut două luni fără ca Leonard să îşi dea seama. 

El a învăţat să folosească magia elementelor. Oamenii 

pot folosi două elemente, iar dragonii trei. 

Lupta părea încă inegală. 

Confruntarea l-a costat pe Leonard toate 

resursele. Dar în cele din urmă cavalerul a triumfat. 

El nu a ucis însă dragonul, ci i-a dat şansa să 

trăiască, condiţionându-l să nu mai atace oameni. 

Apoi, cu încuviinţarea lui s-a urcat pe el plecând în 

zbor spre regat. Aducându-şi aminte de promisiunea 

făcută lui Ruff nu a dezvăluit nimănui cum a 

reuşit să învingă dragonul.‖ 

—Ce poveste frumoasă, bunicule Leonard! 

Mă întreb dacă Ruff mai trăieşte, adăugă nepotul. 

—Nu cred, dar gata! La somn! zâmbi pe 

sub mustaţă bătrânul Leonard Liones. 

15


Copilăria 

Ninu Elena 

Clasa a VII-a 

Aş vrea să fiu mereu copil 

Curat la suflet şi la chip... 

Deoarece... 

Copilăria este un vis fără sfârşit. 

Copilăria este o lume ca în basme. 

Copilăria este un soare infinit. 

Copilăria este ce am mai scump pe 

lume. 

NINU RALUCA, clasa a II -a B 

IACOB COSMINA, clasa a II-a B 

16


Aventură într-un borcan 

cu ciocolată 

Cotârci Alexandra 

Clasa a V-a 

Mama a venit de la serviciu 

cu un cadou dulce, dulce: un borcan 

plin ochi cu ciocolată. Îl deschid şi, 

de îndată vine un miros care mă 

îndulceşte şi mă îndeamnă să gust 

cât mai repede. Am luat o linguriţi 

şi... la atac! Avea un gust deosebit... 

Deodată în jurul meu apăru 

numai ciocolată.Oare se revărsase 

din borcan? Eram grozav de fericită! 

Un borcan cu ochi, urechi şi 

gură, cu picioare scurte şi subţiri 

apăru: 

fetiţo? 

—Ce te aduce pe aici, 

—Nu e o poveste lungă. 

Mama a venit de la serviciu cu un 

borcan de ciocolată, am gustat şi 

cred că am ajuns în lumea ta dulce... 

—Eşti în lumea de 

ciocolată! a râs borcanul. Hai să ţi-o 

prezint! 

M-a luat de mână şi m-a dus 

pe nişte poteci de ciocolată 

amăruie. Am dat de capacul borcanului 

şi de linguriţă care se certau. 

Împreună am plecat în cercetare. 

Totul era din ciocolată: copacii, 

iarba, băncile. M-am dat chiar 

şi pe un tobogan de ciocolată. Eram 

fericită pentru că eu ador dulciurile. 

Ca prin vis am auzit vocea 

mamei. Nu, nu e vis: mama m-a 

trezit din visul meu de ciocolată. 

Nu-i nimic, în lumea cea dulce pot 

pătrunde oricând, doar luând o lingură 

de ciocolată. 

MOCANU ALEXANDRA, clasa a III-a 

17


Autoportret în versuri 

Neagu Maria 

Clasa a V-a 

Bună! 

Eu sunt Maria! 

Unii îmi spun Majunel, 

Alţii îmi spun Pricel. 

Sunt pitică, mititică, 

Parcă zici că sunt furnică, 

Mie-mi place să citesc, 

Dulciurile le iubesc! 

Să joc fotbal, să dansez, 

Talentată-s de nu crezi! 

Eu am ochii mereu verzi, 

Niciodată să nu-i crezi! 

Eu de fire-s emotivă, 

Dar n-am nimic împotrivă, 

Aceasta sunt eu 

Şi aşa voi fi mereu! 

BERESCU ANDREEA , clasa I 

18


Ceasul fermecat 

Habet Denisa 

Mihaela 

Clasa a V-a 

Într-o zi, pe când veneam de la şcoală am 

văzut o bătrânică ce căzuse. Colegii mei pur şi 

simplu trecuseră pe lângă ea, iar eu, văzând asta, am 

alergat iute să o ajut. 

Când am ajuns, am sprijinit-o să se ridice. 

Drept mulţumire mi-a dăruit un ceas argintiu, 

prăfuit şi foarte ciudat. În loc să indice ora, nu indica 

nimic clar. Avea doar nişte rotiţe care se învârteau. 

Nici nu apucasem să îi mulţumesc, că bătrâna 

dispăru. 

Când am ajuns acasă m-am dus direct în 

camera mea şi am început să studiez cu atenţie 

ceasul. Deodată mama m-a strigat la masă. Am 

plecat, însă, din neatenţie, m-am împiedicat şi am 

căzut, julindu-mi destul de tare genunchiul drept. 

Eram tristă şi îmi doream să dau timpul înapoi ca să 

nu mă fi împiedicat. Deodată ceasul din mâna mea a 

început să lumineze puternic. Nu ştiu cum, dar m- 

am trezit înapoi în camera mea. Spre mirarea mea 

mama mă strigă din nou să vin la masă. Cu 

inima strânsă am pornit şi nu m-am mai împiedicat. 

Oare era un ceas vrăjit? Mă gândii imediat că poate 

n-ar fi rău să îl mai testez puţin. Am aflat că puteam 

călători în timp cu ajutorul ceasului magic dăruit de 

bătrânica misterioasă. Am călătorit în epoca medievală, 

apoi în cea a dinozaurilor. Deodată din ceas 

începură să iasă scântei, apoi acesta s-a oprit din 

funcţionat. 

Mergând spre şcoală am întâlnit-o iar pe 

bătrânică. I-am povestit ce s-a întâmplat, iar ea l-a 

reparat printr-o simplă pocnitură a degetelor. Mi-a 

spus însă să nu mai abuzez de el. I-am promis că îl 

voi folosi mai cumpătat. 

Am întâlnit multe cazuri triste în care am 

folosit ceasul meu magic. Am învăţat că îl pot folosi 

oricât, dar doar pentru a-i ajuta pe ceilalţi, deoarece 

astfel nu se mai strică. 

IACOB COSMINA, clasa a II-a B 

19


Insula misterioasă 

Neagu Raluca 

Clasa a VI-a 

Într-o vară am plecat împreună cu 

prietenii mei pe insula Zakynthos din Grecia. 

Am ajuns, ne-am cazat, apoi am mers la 

plajă. Acolo era un loc de închiriat bărci. Mai 

curajoasă, mi-am închiriat o barcă. M-am urcat în 

ea, şi am pornit spre largul mării. Nori au început 

să apară, dar nu m-am speriat. Deodată stropi 

mari au început să cadă. Am încercat să vâslesc 

spre mal, dar nu am mai avut putere, valurile erau 

prea mari, din ce în ce mai mari. Furtuna se 

dezlănţuise. 

M-am trezit pe o plajă pustie, cu barca 

lângă mine. Eram plină de nisip şi tulburată. M- 

am ridicat şi am încercat să îmi dau seama unde 

mă aflu. Mi-am dat seama că naufragiasem. 

Foamea mă chinuia şi, văzând un cocotier am 

reuşit să iau două nuci de cocos, să le sparg şi sămi 

astâmpăr foamea şi setea. 

Mi-am amintit despre o carte pe care o 

citisem despre naufragiaţi, postura în care mă 

aflam şi eu. În carte scria despre ce faci când 

naufragiezi. Nu credeam să păţesc asta vreodată. 

Mi-am construit un adăpost din buturugi şi liane 

pentru că seara se apropia. 

Dimineaţă, când am deschis ochii se aflau 

în faţa mea trei oameni a căror piele era ca 

boabele de cafea. M-au apucat de braţe şi m-au 

dus în satul lor. Deci insula nu era chiar pustie. 

Deodată, dintre băştinaşi ieşi un om 

îmbrăcat în haine de explorator care vorbea în 

engleză. L-am întrebat cu vocea tremurândă: 

— Ce s-a întâmplat? 

— Nimic, te-au găsit pe plajă şi te-au 

adus aici ca să te protejeze, a răspuns 

exploratorul. 

—Cine sunt aceste fiinţe? 

— Sunt băştinaşi, oameni inofensivi, nu 

te speria. 

— Am crezut că insula e pustie...am 

murmurat eu. 

înşală. 

—Aşa am crezut şi eu, dar aparenţele 

—Mă poţi ajuta să ajung acasă... m-am 

oprit încurcată. 

—Cristofor... Scuze, numele meu este 

Cristofor. Sigur că da, te pot ajuta. 

Am petrecut ore bune în compania 

copiilor din acel loc. I-am învăţat să cânte şi să 

danseze. Înainte ca întunericul să înlocuiască 

razele soarelui a venit Cristofor şi mi-a spus că a 

doua zi dimineaţă urma să plecăm. Seara am 

participat la petrecerea băştinaşilor. Femeile m- 

au îmbrăcat în haine tradiţionale şi m-au învăţat 

şi câteva cuvinte în limba lor. A fost frumos! 

A doua zi, dis-de-dimineaţă am pornit 

către insula Zakynthos, folosind barca mea, 

reparată între timp. Prietenii s-au bucurat enorm 

să mă vadă întreagă şi nevătămată. A fost o 

aventură de neuitat! 

20


Manifest pentru natură 

Cotârci Alexandra Maria 

Clasa a V-a 

Iubesc plimbarea prin pădure, 

Urăsc să o găsesc murdară, 

Poluarea 

de Păscaru Adina 

Clasa a VI-a 

Bucuria mea e să o văd respectată. 

Iubesc să protejez natura! 

Mândria mea este natura. 

Nu-mi place să o văd lovită, 

Poluarea mereu ne pândeşte 

Aluminiul ciudat sticleşte 

Durerea e de la poluare 

Urletul e de la motoare... 

Recoltele-s foarte sărace 

E târziu şi nu-i pace... 

Atunci când plânge, plâng şi eu. 

Trăim chiar datorită ei, 

Un dar nepreţuit suficient de noi. 

Respect natura de la Dumnezeu 

Ador cadoul ei divin. 

21


ISTRATI ADRIANA, clasa a III-a 

ISTRATI ADRIANA, clasa a III-a 

AMIHĂESEI DELIA, clasa a III-a 

22


BUTUCEL MĂDĂLIN, C.P. 

BUTUCEL MĂDĂLIN, C. P. 

PASCARIU OCTAVIAN, C. P. 

AVRAM CRISTIAN, C. 

MATEI LUDOVICA, C. P. 

23


BERESCU ALINA, clasa I 

IONESCU ALINA, clasa I 

NINU ANDREI, clasa I 

COJOCARU ILINCA, clasa I 

24


COJOCARU ILINCA, clasa I 

MANTA RĂZVAN, clasa I 

ŢIBULEAC ANDREEA, clasa I 

25


O EXCURSIE 

DE VIS 

Cotârci Alexandra, Neagu 

Maria, clasa a V-a 

La sfârşit de clasa a- 

IV-a împreună cu doamna 

învăţătoare ne-am decis să 

organizăm o excursie. 

Dis-de-dimineaţă ne-am 

adunat cu toţii şi am pornit 

voioşi la drum. 

Mai întâi am trecut pe la 

Ruginoasa, unde am vizitat 

Palatul domnitorului 

Alexandru Ioan Cuza. 

În drum spre Cetatea 

Neamţului,care este 

un important monument 

istoric,am cântat şi ne-am 

jucat diverse jocuri. Ajunşi 

la destinaţie am urcat pe 

un pod foarte înalt.În interiorul 

cetăţii am văzut 

arme, armuri,personaje din 

acea vreme, sala armelor,monetăria,camera 

de 

provizii,sala de mese,sala 

de sfat ş judecată, paraclisul 

şi închisoarea.Acolo 

am facut şi poze.Afară se 

afla o fântână care simboliza 

norocul,aruncai o 

monedă şi-ţi puneai o 

dorinţă. 

Humuleştiul lui 

Creangă ne aştepta cu 

porţile deschise. 

26


27


Lucrări realizate de elevi de la clasa a V-a Şcoala Lipovăţ şi elevi de la clasele aV-a, a VI– a, 

a VII-a , Şcoala Chitoc, prof. BUNGEANU ANCA 

28


29


30


31


32


Se naște la 12 august 

1930 în localitatea Movileni, 

județul Galați din părinții 

Maria și Ioan Costiș, având 

patru frați, doi băieți și două 

fete. 

Tatăl a lucrat în 

miliție, având funcția de plutonier 

major, fapt pentru 

care era nevoită să se mute 

deseori din localitate în localitate 

:Codăiești, Văleni, 

unde a urmat și clasele 

primare.A absolvit Școala 

Pedagogică de la Arad, cursul 

inferior și cursul superior 

la Școala Pedagocică din 

Vaslui de unde, în anul 

1951 în urma promovării 

examenelor de stat a pășit ca 

învățătoare la școala din 

satul de baștină al viitorului 

soț- Lipovăț. 

Se căsătorește cu 

Pîslă Simionescu Constantin 

( învățător la Școala 

Lipovăț) în anul 1954 

‖Prima serie de elevi 

care mi-a fost încredințată 

era foarte numeroasă, având 

63 de copii, dar tinerețea și 

dragostea de profesie m- au 

determinat să mă fac cunoscută 

și apreciată atât pe 

plan comunal căt și 

raional,fiind răsplătită cu numeroase 

distincții și premii 

de cei care dirijau destinele 

învățâmîntului vasluian‖, 

spune cu mândrie doamna 

PÎSLĂ MARIA (pentru cunoscuți 

Felicia ),în prezent 

pensionară de 23 ani. 

La întrebarea >, doamna 

învățătoare , cu lacrimi în 

ochi de emoție,ne-a mărturisit: 

―Nu voi uita niciodată 

lecția deschisă de la 

Școala Lipovăț de prin 

1962, la care au participat 

cadre didactice de la școlile 

Lipovăț, Bogdana , Deleni, 

Mânjești și Vaslui. Copii au 

fost la înălțime și aș aminti 

pe Maftei Elena, Coman 

Viorel, care s-au remarcat în 

mod deosebit. 

Toți participanții miau 

adus cuvinte de laudă și 

mulțumiri.Am primit cele 

mai multe flori din viața 

mea. Cum să uiți așa ceva, 

când doamna învățătoare 

Popa de la Școala Mânjești 

mi-a adus o găleată de 

trandafiri. ‖ 

 

― Ca orice om , nu 

poți avea numai prieteni,pentru 

că nu-i poți 

mulțumi pe toți. Un astfel de 

moment a fost la o festivitate 

de premiere când 

părintele unui copil din clasa 

a II-a, a refuzat premiul al II 

-lea oferit de mine conform 

regulamentului școlar, motivând 

că fiul lui merita 

premiul I. Intotdeauna am 

căutat să fiu corectă în 

aprecierea fiecărui elev.I-am 

tratat pe copii după randamentul 

școlar pe care îl 

aveau, în nici un caz după 

originea socială sau starea 

materială.Am refuzat multe 

cadouri pentru a acorda 

premii.‖ 

> 

―Am remarcat copii 

talentați,copii gospodari, 

copii cuminți și disciplinați, 

copii inteligenți.‖ 

33


Anii au trecut, copiii de atunci 

sunt adulți în toată firea, cu 

nepoți și cariere deja conturate. 

. 

―Lista este foarte lungă, 

unii nu mai sunt, unii sunt 

plecați în lume,alții și-au făcut 

aici un rost, cum ar fi Ichim Sandu, 

iar alții au devenit politicieni 

care s-au întors în sat să conducă 

destinele acestuia, cum ar fi actualul 

primar al Comunei 

Lipovăț, domnul Hriscu Valerian. 

Mi-aduc aminte despre el că 

era un elev silitor, bun organizator 

și perseverent la învățătură. 

De multe ori îi lăsam clasa în 

grijă și nu mă dezamăgea.Când 

organizam ceva era în stare să 

aducă totul de acasă.Avea spirit 

de organizator și îi plăcea rolul 

de conducător. A luat premiul I 

în clasa I și a II - a cât a învățat 

cu mine .‖ 

Raportat la vremurile de 

azi, 

―Au fost vremuri grele, multe 

evenimente le-am dat uitării, dar 

cum să uit episodul cu socrul 

meu Pâslă Simionescu Constantin, 

persecutat politic pentru crezul 

său liberal sau când am fost 

descheaburiți de comuniști.Cum 

să uiți suferința unui om întors 

dintr-un lagăr de muncă forțată, 

cred de la Poarta Albă sau Aiud 

condamnat ca deținut politic, 

care, când s-a întors acasă însoțit 

de un domn Băhnăreanu din 

satul Corbu, nici nu știa cum îl 

cheamă de bătăile primite.Când 

soțul Costel, fiul lui, intra în 

încăpere el începea să țipe, să se 

ascundă, se acoperea și plângeaprobabil 

a fost bătut de un om așa 

înalt și statura lui 

îi rămăsese întipărită în memorie. 

C â n d a m f o s t 

deschiaburiți au venit mai multe 

persoane, au intrat în casă și au 

luat tot ce au găsit.Aveam o curte 

plina de trandafiri aduși din 

Olanda de băiatul lui Chemingher,inginer 

la minele de aur 

din Munții Apuseni și mi i-au 

scos și pe aceia. Într-o noapte un 

domn a stat la ușă până dimineață 

când i-au venit întăriri, au intrat 

în casă, nu știu ce căutau dar miau 

tăiat toate pernele, făcând numai 

pene prin casă, în speranța că 

vor găsi ceva compromițător.Unul 

dintre ei a luat o 

carte intitulată Funeraliile 

Reginei Maria.’’ 

Interviu realizat de 

RUSU MARICEL 

PÎSLĂ SIMIONESCU - 

CONSTANTIN 

Un învăţător din generaţia de aur a lui Spiru 

Haret , gospodarul, pedagogul, patriotul, veteranul 

de război şi deţinutul politic despre care merită să 

vorbim măcar în anul Centenarului, acum când se 

cuvine să scoatem la lumină toate personalităţile 

locale care, prin munca pe care au desfăşurat-o, au 

pus o cărămidă important la edificarea conştiinţei 

de neam şi de ţară şi la construirea României Mari. 

Un învăţător care a generat o familie de 

învăţători din satul Lipovăţ, care a luminat minţile 

şi conştiinţele multor generaţii în vremuri grele 

despre care mult timp nu s-a vorbit. 

Un învăţător care, prin personalitatea sa, 

s-a ridicat la idealul de pedagog al neamului pe 

care l-a visat Spiru Haret. 

Dorin Pînzariu 

34


ÎNVĂŢĂTOR PENTRU AZI ŞI PENTRU MAI TÂRZIU 

“Fiecare copil pe care-l instruim 

este un om pe care-l câștigăm” 

Victor Hugo 

ÎNVĂȚĂTORUL - simbol al înțelepciunii și 

tenacității se frământă și se întreabă permanent 

cum trebuie să gândească, să simtă, să acționeze, să 

iubească, să creeze ca să aprindă spiritele 

învățăceilor săi. 

Dascălul trebuie, să fie, nu numai bine 

pregătit profesional, ci și moral și spiritual, inventiv 

și creator. El îl modelează pe copil, îl ajută să-și 

construiască personalitate. 

Pentru modelarea sufletelor celor mici, 

înainte de orice știință și orice metodă, învățătorul 

trebuie să aibă inimă. 

Copii trebuie să simtă privirea calmă și caldă a 

învățătorului, să fie înconjurați permanent de 

înțelegere și bunătate, încredere și respect. 

Trebuie să ai multă răbdare? 

Răspunsul este greu de dat.În spatele ușilor 

închise, învățătorul este și dascăl, și prieten, și 

părinte, și regizor. 

Drumul pe care îl parcurge de la puncte și 

liniuțe spre litere, cifre, cuvinte, propoziții, citire, 

povestire, socotit e drum lung și greu. 

El, dascălul, e însoțit pe drum de mici 

drumeți, care la început vor să fie, mereu în față, să 

fie mereu primii. Unii obosesc, se împiedică, 

rămân în urmă, dar învățătorul îi ajută, nu-i lasă să 

se piardă, pentru că-l doare sufletul. 

Ajutând pe unii, alergând pentru alții. mai 

obosește și dascălul, pentru că în spate mai duce și 

bagajul lui în care și-a pus răbdarea și calmul, perseverența 

și efortul continuu, dăruirea, 

blândețea,optimismul, tactul și măiestria peda 

gogică. 

Munca pe care-o depune învățătorul pentru 

a-i face pe elevi să scrie corect, să citească și să 

povestească este imensă. Drumul este lung, 

anevoios, dar numai munca chibzuit desfășurată, cu 

mult suflet și har ne poate da adevărata bucurie a 

existenței. 

Dar ce își doresc elevii ? 

Elevii își doresc de la dascălii lor, suflet și 

zâmbet. 

Sufletul încălzit la lumina zâmbetului se 

transmite pe fețele și în ochii puri ai elevilor. Ei vor 

să fie ascultați și înconjurați, tot timpul. 

Învățătorul nu trebuie să uite că succesul 

activității sale este determinat în cea mai mare 

parte de natura și calitatea relațiilor sale cu elevii 

clasei. 

Dacă ―modelele se topesc în generații‖ fie 

ca truda învățătorului de azi să lumineze chipul 

oamenilor de mâine. 

Învățătoare, DELCEA RODICA 

Articolele de la paginile 33, 34, 35 sunt 

preluate din Revista ,,GLASUL TEIULUI’’ 

nr. 2, iulie 2008. 

35


36


Îmi povestea bunicul 

Îmi povestea bunicul că odată, 

Pe vremea când era flăcău, 

Veni şi vremea ca de acasă 

Să plece la răzbel şi el. 

Îmi povestea bunicul că atuncea, 

Nu prea ştiau de cel oştit. 

Şi că odată dată adunarea, 

Ei înrolaţi erau pentru murit. 

Îmi povestea bunicul că ajunşi, 

Pe lungul câmp de bătălie 

Aveau un singur gând în minţi 

Să-şi apere străbuna glie, străbuna Românie 

Îmi povestea bunicul că-ntr-o zi, 

Pe când pe malul apei se scăldau 

A fost deajuns un glonţ să iasă pe tubul puştii, 

Căci iadul s-a dezlănţuit peste dudău 

Îmi povestea bunicul că apoi, 

Şuvoi de sânge a văzut, 

Iar râul cel cu apa cristalină 

Era acum pârâu de moarte-nvăluit. 

Îmi povestea bunicul că-n final 

Nu mai ştiau de-i noapte, sau de-i zi 

Au înfruntat acel măcel 

La bustul gol, desculţi şi uzi. 

Cum ... crezi? 

Cum crezi că s-au format stelele? 

Crezi că s-au lipit particulele de praf cosmic şi 

apoi s-au certat 

Şi s-au înprăştiat în cele patru văzduhuri? 

Cum crezi că se rotesc planetele? 

Crezi că nişte uriaşi le ţin pe cocoaşa lor 

Apoi se rotesc într-o nesfârşită piruietă? 

Cum crezi că s-au format gheţarii? 

Crezi că nişte gheizere au ţâşnit din adâncuri, 

Iar uriaşii şi-au îndreptat răsuflarea de gheaţă 

către ele încremenindu-le pe vecie? 

Cum crezi că au apărut deşerturile? 

Crezi că din lipsă de ocupaţie uriaşii au început 

să dea la malaxor diferite tipuri de roci 

denumindu-le apoi semnificativ: 

Deşertul de Porţelan, de Sare sau de foc? 

Cum crezi că ajung razele benefice ale soarelui 

la noi? 

Crezi că văzând frumuseţea planetei, 

Uriaşii au hotărât să o învăluie într-o maramă de 

ozon pentru a o proteja de razele ultraviolete? 

Cum ... crezi că toate acestea sunt întrebări fără 

răspuns ? 

sau 

Crezi că vei afla adevăratele răspunsuri spre 

finele călătoriei 

Când vei fi absorbit de marea iluminare! 

Adi Luminiţa Borş 

Adi Luminiţa Borş 

37


ERASMUS + 

KA1 Projet 

„SCHOOL AND FAMILY- 

TOGETHER FOR A QUALITY 

EDUCATION” 

„ŞCOALA ŞI FAMILIA-ÎMPREUNĂ 

PENTRU O EDUCAŢIE DE CALITATE‖ 

Inspectoratul Şcolar Judeţean Vaslui a 

coordonat în perioada 1 septembrie 2016 – 31 

decembrie 2017 proiectul ―Şcoala şi familia-împreună 

pentru o educaţie de calitate‖, finanţat de Comisia 

Europeană prin Agenţia Naţională pentru Programe 

Comunitare în Domeniul Educaţiei si Formării 

Profesionale. 

Domnul Director al şcolii noastre, împreună cu 

subsemnata, profesor Ichim Mihaela, am participat la 

cursul cu titlul ―Teachers and Parents-Building 

Bridges‖, furnizat de iDevelop, la Sevilla(Spania). 

Obiectivul general al proiectului 

este îmbunătăţirea competenţelor cadrelor didactice în 

domeniul relaţiei şcoală-familie în vederea promovării 

unei strategii efective de cooperare şi a unui parteneriat 

real între cei doi actori educaţionali în beneficiul 

educaţiei copiilor. Prin parcurgerea şi finalizarea 

acestui curs, am dobândit noi abilităţi şi competenţe 

care să ne permită să îmbunătăţim relaţiile cu părinţii, 

în termeni de: competenţe afective – reglarea emoţiilor 

şi dirijarea lor spre creşterea unor relaţii constructive; 

dezvoltarea competenţelor de ascultare activă; oferirea 

unui feed back constructiv părinţilor cu privire la 

progresul şcolar al copilului; creşterea motivaţiei pentru 

dezvoltarea profesională; competenţe cognitive - 

abordarea conflictului ca pe o oportunitate pentru 

schimbare; identificarea obstacolelor si surmontarea 

lor; metode pentru o şcoală inclusivă; abilităţi specifice 

– dezvoltarea abilităţilor pedagogice şi de comunicare; 

stiluri de răspuns şi strategii de confruntare; noi metode 

de comunicare şi negociere cu părinţii etc. 

Familia şi şcoala vizează atingerea aceluiaşi 

obiectiv şi anume cum să ajute copiii să înveţe, să devină 

indivizi buni şi responsabili si, prin urmare, să obţină 

succes în viaţa lor. Multe studii arată că, în cazul în care 

părinţii şi profesorii cooperează, elevii obţin rezultate mai 

bune la şcoală, merg la şcoală mai regulat, 

comportamentul lor se îmbunătăţeşte şi au, de asemenea, 

o atitudine mai pozitivă faţă de şcoală ca instituţie şi intre 

ele. 

Predarea curriculei care implică părinţii este mult 

mai eficientă. Cu toate acestea, rămâne clar că cooperarea 

dintre profesori şi părinţi nu este întotdeauna un proces 

uşor. Obiectivul principal al acestui curs este de a învăţa 

participanţii strategii eficiente de cooperare între părinţi 

şi profesori. 

Prof. Ichim Mihaela 

38


39


CONCURSUL DE COLINDE 

,,DESCHIDE UŞA, CREŞTINE!’’ - Ediţia a XII-a, 

CHIŢOC , decembrie 2017 

40


41


SIMPOZIONUL ,,160 de ani de învăţământ la Chiţoc sub 

semnul unui mare filantrop: ŞTEFAN ANGHELUŢĂ’’ 

CHIŢOC , decembrie 2017 

42


43


Tiparul executat la Şcoala Gimnazială 

,,ŞTEFAN CIOBOTĂRAŞU’’ Lipovăţ 

ISSN 2344 – 5661 

ISSN-L 2344 – 5661 

44

REVISTA ŞCOLII 24+

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?