Sărbători tradiţionale, naţionale, zile internaţionale (mondiale ...

CALENDAR NAŢIONAL 2003 

Sărbători tradiţionale, naţionale, zile internaţionale (mondiale), 

comemorative şi profesionale 

2003 - Anul DIMITRIE CANTEMIR 

2003 - Anul European al Invalizilor 

Anul Nou - 1 ianuarie 

Naşterea lui Iisus Hristos (Crăciunul, stil 

vechi) - 7 ianuarie 

Sărbătoarea Naţională “Ziua Comemorării lui 

Mihai Eminescu” - 15 ianuarie 

Ziua lucrătorului Procuraturii - 29 ianuarie 

Ziua mondială a limbii materne - 21 februarie 

Ziua Internaţională a salvatorului - 1 martie 

Ziua Mărţişorului - 1 martie 

Ziua Internaţională a Femeii - 8 martie 

Ziua Mondială a consumatorilor - 15 martie 

Sărbătoarea evreiască a bunei dispoziţii Purim – 

17 martie 

Ziua Internaţională a astrologiei - 19 martie 

Ziua Internaţională a Francofoniei - 20 martie 

Ziua Internaţională a Poeziei - 21 martie 

Ziua Internaţională pentru eliminarea 

discriminării rasiale - 21 martie 

Ziua Mondială a apelor - 22 martie 

Ziua Mondială a meteorologiei - 23 martie 

Ziua Internaţională de combatere a tuberculozei 

- 24 martie 

Ziua Mondială a Teatrului - 27 martie 

Ziua Naţională “Un arbore pentru dăinuirea 

noastră” - aprilie, prima sâmbătă a lunii 

Ziua Internaţională a Sănătăţii - 7 aprilie 

Ziua Internaţională a romilor - 8 aprilie 

Ziua Mondială a Cosmonauticii - 12 aprilie 

Ziua Internaţională a monumentelor si 

locurilor istorice - 18 aprilie 

Sfintele Paşti la catolici şi protestanţi - 

20 aprilie 

Ziua Mondială a Pământului - 22 aprilie 

Ziua Mondială a Cărţii şi Dreptului de autor - 

23 aprilie 

Ziua Mondială a Proprietăţii Intelectuale - 

26 aprilie 

Sfintele Paşti la ortodocşi – 27 aprilie 

Ziua Internaţională de comemorare a 

muncitorilor traumatizaţi şi accidentaţi la 

locurile de muncă - 27 aprilie 

Ziua lucrătorului din gospodăria de locuinţe 

şi deservire comunală - aprilie, a patra duminică 

a lunii 

Ziua Televiziunii Naţionale - 30 aprilie 

Ziua Internaţională a Solidarităţii oamenilor 

muncii - 1 mai 

Ziua Internaţională a Libertăţii Presei - 3 mai 

Paştile Blajinilor - 5 mai 

Ziua Internaţională a Crucii Roşii - 8 mai 

Ziua Europei - 9 mai 

Ziua Victoriei şi a Comemorării eroilor căzuţi 

pentru apărarea integrităţii şi independenţa 

Patriei - 9 mai 

3 

Ziua Internaţională a asistenţei medicale - 

11 mai 

Ziua Latinităţii - 15 mai 

Ziua Internaţională a familiei - 15 mai 

Ziua Internaţională a telecomunicaţiilor - 

17 mai 

Ziua sportului - mai, a treia sâmbătă a lunii 

Ziua lucrătorului Culturii - mai, a treia duminică 

a lunii 

Ziua Internaţională a muzeelor - 18 mai 

Ziua Internaţională a metrologiei - 20 mai 

Ziua Sfinţilor Apostoli Chiril şi Metodiu - 

Sărbătoarea alfabetului chirilic şi a culturii 

slave - 24 mai 

Ziua Internaţională fără tutun - 31 mai 

Ziua Internaţională a copilului - 1 iunie 

Ziua amelioratorului - iunie, prima duminică a 

lunii 

Ziua Internaţională a copiilor inocenţi - 

victime ale agresiunii - 4 iunie 

Ziua lucrătorului bancar - 4 iunie 

Ziua Internaţională a protecţiei naturii şi a 

mediului înconjurător - 5 iunie 

Ziua lucrătorului din industria uşoară - iunie, 

a doua duminică a lunii 

Ziua grănicerului - 10 iunie 

Ziua lucrătorului medical şi a farmacistului - 

iunie, a treia duminică a lunii 

Ziua Comemorării victimelor fascismului - 

22 iunie 

Ziua Suveranităţii Republicii Moldova - 

23 iunie 

Ziua Internaţională contra abuzului şi 

traficului de droguri - 26 iunie 

Ziua Internaţională pentru susţinerea 

victimelor torturii - 26 iunie 

Ziua inventatorului şi raţionalizatorului - 

iunie, ultima sâmbătă a lunii 

Ziua Comemorării lui Ştefan cel Mare şi 

Sfânt, Domn al Moldovei (1457 - 1504) - 2 iulie 

Ziua Internaţională a cooperaţiei - iulie, prima 

sâmbătă a lunii 

Ziua victimelor represiunilor politice - 6 iulie 

Ziua pescarului - iulie, a doua duminică 

Ziua lucrătorilor din comerţ - iulie, a treia 

duminică a lunii 

Ziua geodezistului - iulie, ultima duminică a lunii 

Ziua Constituţiei - 29 iulie 

Ziua scrisului şi a culturii găgăuze - 30 iulie 

Ziua feroviarului - august, prima duminică a 

lunii 

Ziua lucrătorului din construcţii - august, a 

doua duminică a lunii 

Ziua financiarului - 15 august 

Sărbătoarea Naţională Ziua Independenţei - 

27 august 

Ianuarie

Ianuarie 

Sărbătoarea Naţională Limba noastră - 31 august 

Ziua Armatei Naţionale - 3 septembrie 

Ziua lucrătorului serviciului vamal - 4 septembrie 

Ziua lucrătorului din sistemul gaze - septembrie, 

prima duminică a lunii 

Ziua lucrătorului din organele Securităţii 

Statului - 9 septembrie 

Ziua lucrătorului aviaţiei civile - 19 septembrie 

Ziua lucrătorului din silvicultură - septembrie, 

a treia sâmbătă a lunii 

Ziua economistului - septembrie, ultima 


Anul Nou evreiesc Roş Haşana, după 

calendarul iudaic (5764) – 27 septembrie 

Ziua Internaţională a Muzicii - 1 octombrie 

Ziua Mondială a oamenilor în etate - 1 octombrie 

Ziua bibliotecarului - 5 octombrie 

Ziua pedagogului - 5 octombrie 

Ziua Internaţională a mediului de viaţă - 

octombrie, prima zi de luni 

Ziua mondială a arhitecţilor - 7 octombrie 

Ziua Internaţională a Poştei - 9 octombrie 

Ziua vinului - octombrie, a doua duminică a lunii 

Ziua Internaţională pentru diminuarea 

calamităţilor naturale - 13 octombrie 

Hramul municipiului Chişinau - 14 octombrie 

Ziua oamenilor nevăzători - 15 octombrie 

Ziua Mondială a femeilor din mediul rural - 

15 octombrie 

Ziua Mondială a alimentaţiei - 16 octombrie 

Ziua Mondială de luptă împotriva sărăciei - 

17 octombrie 

Ziua lucrătorului justiţiei - 19 octombrie 

Ziua lucrătorului din transportul auto - 

22 octombrie 

Ziua Internaţională a dezvoltării informaţionale 

- 24 octombrie 

4 

Ziua Internaţională a Organizaţiei Naţiunilor 

Unite - 24 octombrie 

Ziua automobilistului - octombrie, ultima 


Ziua Mondială a calităţii - 8 noiembrie 

Ziua pompierului - 9 noiembrie 

Ziua scrisului şi a limbii ucrainene - 9 noiembrie 

Ziua Mondială de luptă împotriva fascismului 

şi a antisemitismului - 9 noiembrie 

Ziua Naţională a tineretului - noiembrie, a doua 


Ziua Internaţională a tineretului - 10 noiembrie 

Ziua Internaţională a nevăzătorilor - 13 noiembrie 

Ziua lucrătorului din industrie - noiembrie, a 

treia duminică a lunii 

Ziua Internaţională a studenţilor - 17 noiembrie 

Ziua lucrătorului din agricultură şi industria 

prelucrătoare - noiembrie, a patra duminică a lunii 

Ziua Internaţională de combatere şi profilaxie 

a maladiei SIDA - 1 decembrie 

Ziua Internaţională a persoanelor cu handicap 

- 3 decembrie 

Ziua Internaţională a voluntarilor pentru 

dezvoltarea economică şi socială - 5 decembrie 

Ziua Internaţională a copiilor în mass-media - 

9 decembrie 

Ziua Internaţională a Drepturilor Omului - 

10 decembrie 

Ziua carabinierului - 12 decembrie 

Ziua poliţiei - 18 decembrie 

Sărbătoarea iudaică Hanuca, ziua luminilor- 

20 decembrie 

Ziua energeticianului - decembrie, a treia 


Ziua protecţiei civile - 24 decembrie 

Naşterea lui Iisus Hristos (Crăciunul, stil nou) - 

25 decembrie 

Ziua actorului - 27 decembrie 

CALENDAR NAŢIONAL 2003


i 

a 

n 

u 

a 

r 

i 

e 

5 

Ianuarie

Ianuarie 

6 



120 de ani de la naşterea dirijorului şi 

profesorului ANTONIN CIOLAN (1 ian. 1883 - 

4 dec. 1970). 

60 de ani de la naşterea ziaristei LILIA 

PANFILOV (1 ian. 1943). 

125 de ani de la apariţia la Bucureşti a 

publicaţiei “FEMEIA ROMÂNĂ” (1 ian. 1878 - 

12 apr. 1881). 

80 de ani de la naşterea poetului şi prozatorului 

român, originar din Basarabia, MIHAIL CRAMA 

(EUGEN ENĂCHESCU POSAD) (1 ian. 1923 - 

17 apr. 1994). 

75 de ani de la naşterea istoricului şi arhivistei 

române, originară din Basarabia, ZOE DIACO- 

NESCU (1 ian. 1928 – 20 apr. 2001). 

75 de ani de la stingerea din viaţă a lui VALERIU 

BRANIŞTE, publicist, memorialist şi om politic 

român, membru de onoare al Academiei Române 

(10 ian. 1869 - 1 ian. 1928). 

75 de ani de la naşterea compozitorului român 

TIBERIU OLAH (2 ian. 1928). 

70 de ani de la naşterea prozatorului şi 

dramaturgului român ION BĂIEŞU (2 ian. 1933 - 

21 sept. 1992). 

90 de ani de la naşterea filologului francez 

ALAIN GUILLERMOU, membru de onoare al 

Academiei Române (2 ian. 1913 - 23 oct. 1998). 

100 de ani de la naşterea prozatorului rus 

ALEKSANDR BEK (3 ian. 1903 – 2 noiemb. 1972). 

70 de ani de la naşterea actriţei italiene de film 

LEA MASSARI (3 ian. 1933). 

75 de ani de la naşterea cântăreţului IOAN 

HVOROV (4 ian. 1928). 

70 de ani de la naşterea poetei şi traducătoarei 

române NORA IUGA (4 ian. 1933). 

75 de ani de la naşterea istoricului şi 

profesorului universitar ELENA PODGRADSKAIA 

(5 ian. 1928). 

125 de ani de la naşterea prozatorului român 

EMIL GÂRLEANU (5 ian.1878 - 2 iul. 1914). 

75 de ani de la naşterea actorului român de 

teatru şi film MIHAI PĂLĂDESCU (5 ian. 1928). 

80 de ani de la naşterea pianistei şi profesoarei 

HAIA TALMAŢCHI (BARDIN-STEIN) (6 ian. 1923). 

170 de ani de la stingerea din viaţă a 

istoriografului şi traducătorului român NICOLAE 

STOICA de HAŢEG (24 febr. 1751 - 6 ian. 1833). 

100 de ani de la naşterea actriţei române de 

teatru şi film MARIA CUPCEA (6 ian. 1903-1987). 

100 de ani de la naşterea scriitorului german 

ALBREHT HAUSHOFER (7 ian. 1903 - 23 apr. 

1945). 

75 de ani de la naşterea lui CONSTANTIN 

SIBIRSCHI, academician, fondator al şcolii 

ştiinţifice de ecuaţii diferenţiale din Republica 

Moldova (8 ian. 1928 - 14 febr. 1990). 

60 de ani de la naşterea jurnalistului ION 

BĂTRÂNU (8 ian. 1943). 

7 


compozitorului şi folcloristului român DUMITRU 

KIRIAC-GEORGESCU (6 mart. 1866 - 8 ian. 1928). 

75 de ani de la naşterea graficianului STEPAN 

TUHAR (10 ian. 1928 - 6 mart. 1977). 

510 ani de la naşterea istoricului şi cărturarului 

umanist român NICOLAUS OLAHUS (10 ian. 1493 

- 17 ian. 1568). 

140 de ani de la naşterea poetului român 

GHEORGHE DIN MOLDOVA (10 ian. 1863 - 

20 sept. 1909). 

130 de ani de la naşterea teologului român 

COSMA PETROVICI (11 ian. 1873 - 16 dec. 1948). 

125 de ani de la naşterea dramaturgului şi 

prozatorului român ZAHARIA BÂRSAN (11 ian. 

1878 - 13 dec. 1948). 

500 de ani de la naşterea pictorului şi gravorului 

italian FRANCESCO PARMIGIANINO (11 ian. 

1503 - 28 aug. 1540). 

75 de ani de la stingerea din viaţă a scriitorului 

englez THOMAS HARDY (2 iun. 1840 - 11 ian. 

1928). 

375 de ani de la naşterea scriitorului francez 

CHARLES PERRAULT (12 ian. 1628 - 16 mai 

1703). 

80 de ani de la stingerea din viaţă a filologului 

ceh JAN URBAN JARNIK, membru de onoare 

străin al Academiei Române (25 mai 1848 - 12 ian. 

1923). 

130 de ani de la naşterea teologului şi filozofului 

român, membru de onoare al Academiei Române 

VASILE SUCIU (13 ian. 1873 - 25 ian. 1935). 

160 de ani de la naşterea lingvistului şi istoricului 

francez LOUIS-PAUL-MARIE LÉGER, membru de 

onoare al Academiei Române (13 ian. 1843 - 

30 apr. 1923). 

300 de ani de la apariţia, la Moscova, al primului 

ziar rus “VEDOMOSTI” (13 ian. 1703). 

75 de ani de la naşterea scriitorului şi 

folcloristului GRIGORE BOTEZATU (14 ian. 1928). 

250 de ani de la stingerea din viaţă a filozofului 

englez GEORGE BERKELEY (12mart. 1685 - 

14 ian. 1753). 

125 de ani de la naşterea scriitorului francez 

VICTOR AMBROISE DÉSIRÉ SÉALEN (14 ian. 

1878 - 21 mai 1919). 

100 de ani de la naşterea prozatorului rus 

VIKTOR KIN (SUROVKIN) (14 ian. 1903 - 1937). 

100 de ani de la naşterea scriitorului maghiar 

KALMAN SÁNDOR (14 ian. 1903 - 24 dec. 1962). 

90 de ani de la naşterea submarinistului 

ALEXANDRU MARINESCU (15 ian. 1913 - 

25 noiemb. 1963). 

60 de ani de la naşterea cântăreţului TEODOR 

NEGARĂ (15 ian. 1943). 


mitropolitului TEOCTIST II (cca 1450 - 15 ian. 

1528). 

Ianuarie

Ianuarie 

400 de ani de la naşterea scriitorului american 

WILLIAMS ROGER (16 ian. 1603/1604 - 15 mart. 

1684). 

75 de ani de la stingerea din viaţă a prozatoarei 

şi autoarei dramatice ruse ANASTASIA 

VERBIŢKAIA (23 febr. 1861 - 16 ian. 1928). 

100 de ani de la naşterea poetului ANTONIE 

LUŢCAN (17 ian. 1903 - 24 mai 1948). 

70 de ani de la naşterea lingvistei LIDIA NOVAC 

(17 ian. 1923). 

270 de ani de la naşterea compozitorului francez 

FRANÇOIS JOSEPH GOSSEC (17 ian. 1733 - 16 

febr. 1829). 


german ZACHARIAS WERNER (18 noiemb. 1768 

- 17 ian. 1823). 

130 de ani de la naşterea filologului danez, 

membru corespondent al Academiei Române 

KRISTIAN JENS SANDFELD-JENSEN (17 ian. 

1873 - 22 oct. 1942). 

120 de ani de la naşterea romancierului şi 

memorialistului scoţian COMPTON MACKENZIE 

(17 ian. 1883 - 30 noiemb. 1972). 

60 de ani de la naşterea ALLEI (ALBINA) 

KORKINA, poetă, publicistă şi traducătoare de 

expresie rusă (17 ian. 1943). 

130 de ani de la stingerea din viaţă a lui 

DIONISIE (DIMITRIE) ROMANO, episcop, cărturar 

şi traducător român, membru de onoare al Societăţii 

Academice Române (26 iul. 1806 - 18 ian. 1873). 

100 de ani de la naşterea teologului şi istoricului 

român NICOLAE POPOVICIU (20 ian. 1903 - 20 

oct. 1960). 

60 de ani de la stingerea din viaţă a lui PERICLE 

PAPAHAGI, lingvist, filolog şi folclorist român, 

membru corespondent al Academiei Române (20 

oct. 1872 - 20 ian. 1943). 

75 de ani de la naşterea scriitorului FILIP 

MIRONOV (21 ian. 1928). 

70 de ani de la naşterea scriitorului GHEORGHE 

BLĂNARU (21 ian. 1933). 


brazilian ALUIZIO AZEVEDO (14 apr. 1857 - 21 

ian. 1913). 


romancierului şi poetului irlandez GEORGE 

MOORE (24 febr. 1852 - 21 ian. 1933). 


maghiar de expresie germană MAX NORDAU (29 

iul. 1849 - 22 ian. 1923). 

75 de ani de la naşterea prozatorului rus PIOTR 

PROSKURIN (22 ian. 1928). 

8 

50 de ani de la naşterea compozitorului LIVIU 

ŞTIRBU (23 ian. 1953). 

75 de ani de la naşterea prozatorului şi eseistului 

român MIRCEA HORIA SIMIONESCU (23 ian. 

1928). 

120 de ani de la stingerea din viaţă a lui PAUL 

GUSTAVE DORÉT, pictor, desenator şi litograf 

francez (6 ian. 1832 - 23 ian. 1883). 

220 de ani de la naşterea prozatorului francez 

STENDHAL (HENRI BEYLE) (23 ian. 1783 - 23 

mart. 1842). 

100 de ani de la naşterea regizorului rus de cinema 

GRIGORE ALEKSANDROV (23 ian. 1903- 

1983) 

75 de ani de la naşterea actriţei franceze de 

teatru şi film JEANNE MOREAU (23 ian. 1928). 

90 de ani de la naşterea artistului plastic 

TATIANA CANAŞ (25 ian. 1913 - 3 mart. 1973). 

50 de ani de la naşterea violonistului şi dirijorului 

NICOLAE BOTGROS (25 ian. 1953). 

50 de ani de la naşterea telejurnalistei 

VALENTINA VĂTAVU (25 ian. 1953). 

125 de ani de la naşterea poetului german 

RUDOLF ALEXANDER SCHRÖDER (26 ian. 1878 

- 22 aug. 1962). 

70 de ani de la naşterea regizorului georgian 

ELDAR ŞENGHELAIA (26 ian. 1933). 

60 de ani de la naşterea actriţei române de 

teatru şi film FLORINA CERCEL (28 ian. 1943). 

150 de ani de la naşterea scriitorului cubanez 

JOSÉ MARTÍ (28 ian. 1853 - 19 mai 1895). 

100 de ani la stingerea din viaţă a muzicianului 

francez JEAN ROBERT JULIEN PLANQUETTE 

(31 mart. 1848 - 28 ian. 1903). 

75 de ani de la stingerea din viaţă a pictorului 

german PETERS LENZ (12 mart. 1832 - 28 ian. 

1928). 

75 de ani de la stingerea din viaţă a romancierului 

spaniol VINCENTE BLASCO-IBÁÑEZ (28 

ian.1867 - 28 ian. 1928). 

100 de ani de la naşterea pictorului român ION 

MARŞIC (30 ian. 1903). 

70 de ani de la naşterea criticului de teatru 

român MIRA IOSIF (30 ian. 1933). 

125 de ani de la naşterea romancierului 

estonian ANTON HANSEN TAMMSAARE (30 ian. 

1878 - 1 mart. 1940). 

80 de ani de la naşterea regizorului rus de cinema 

LEONID GAIDAI (30 ian. 1923 - 1993). 

190 de ani de la inaugurarea la Chişinău a 

SEMINARULUI TEOLOGIC (31 ian. 1813). 

180 de ani de la naşterea folcloristului şi 

povestitorului român PETRE ISPIRESCU ( ian. 

1823 - 21 noiemb. 1887). 



ZOE 

DIACONESCU 

1928-2001 

Pedagog, genealogist, filantrop român. S-a 

nãscut la 1 ian. 1928, la Rãduleni (azi Rãdulenii 

Vechi), jud. Soroca. S-a stins din viaþã la Bucureºti, 

dupã o grea ºi necruþãtoare boalã, la 20 apr. 2001. 

Provine dintr-o familie de nobili ereditari. Tatãl, 

Ioan Perjul, era originar dintr-o familie de boieri 

bucovineni. Mama, o femeie de o înþelepciune ºi 

simþire rarã, calitãþi transmise ºi fiicei, era nepoata lui 

Tãnase Meleghi, fiul lui Dimitrie Meleghi ºi al Aniþei 

Bogdan – proprietarii moºiei Cuhureºtii de Sus. 

ªi-a fãcut studiile primare la Bãlþi, iar cele liceale 

la Iaºi ºi Bucureºti, luându-ºi licenþa în litere. 

Aproape toatã viaþa a profesat la Institutul de Mine 

din Petroºani, în calitate de profesor de rusã ºi 

francezã. Cunoºtea bine ºi limba germanã. 

Din 1983, dupã pensionare, se pasioneazã de 

cercetarea genealogiei propriei familii. A început 

cu studierea bogatelor arhive ºi biblioteci din 

familie, apoi a cercetat în marile biblioteci de la 

Bucureºti ºi în arhivele de la Iaºi, Chiºinãu, 

Bucureºti. În interes de cercetare a învãþat de sine 

stãtãtor paleografia româno-chirilicã, descifra cu 

uºurinþã documentele vechi româneºti, ruseºti ºi 

austriece. A cutreierat cimitirele satelor, moºiile 

cãrora au aparþinut cândva familiei, a luat legãturã 

cu organismele ºtiinþifice genealogice din România. 

Imboldul pentru valorificarea ºtiinþificã a 

cercetãrilor întreprinse ºi a cunoºtinþelor acumulate 

a venit din partea eruditului medievist ºi genealogist 

ieºean ªtefan Sorin Gorovei. Rezultatul publicat 

al acestor cercetãri înseamnã zece articole în 

revistele “Arhiva Genealogicã”, “Cuhureºti” ºi 

“Pergament”, nouã dintre care sunt despre genealogia 

familiei sale, cuprinzând neamurile Perjul, 

Meleghi, Izmanã, Koþovschi ºi altele. Aceste studii 

nu doar probau documentar descendenþa, prin 

Miron Costin, din familiile domnitoare ale Þãrii 

Moldovei, ci se ºi încadrau în calitate de mici 

capitole într-o lucrare de proporþii asupra istoriei 

Rãdulenilor de pânã la 1940. 

A scris, în cele din urmã, douã cãrþi, ambele 

rãmase în manuscris: o monografie documentarã 

istoricã ºi un roman istorico-autobiografic 

consacrate Rãdulenilor. 

1903-1963 

9 

Cel de-al zecelea articol publicat, “Boieri ºi 

mazili români în teritoriile înstrãinate (Basarabia 

ºi Bucovina)”, este o exegezã generalã de mare 

valoare teoreticã asupra problemei destinului diferit 

pe care l-au avut elitele sociale moldoveneºti dupã 

rãpirea Bucovinei ºi Basarabiei de cãtre imperiile 

Habsburgic ºi Rus. 

A fost membru al Comisiei Naþionale de 

Heraldicã, Genealogie ºi Sigilografie a Academiei 

Române, membru-fondator al Institutului Român 

de Genealogie ºi Heraldicã “Sever Zotta” din Iaºi, 

membru-fondator ºi preºedinte de onoare al 

Societãþii de Genealogie, Heraldicã ºi Arhivisticã 

“Paul Gore” din Chiºinãu. A participat la Congresele 

VI – X de Genealogie ºi Heraldicã de la Iaºi, la 

primele douã Simpozioane de Studii Cuhureºtene 

(I – 1995, II – 1996). Cel de-al III-lea Simpozion 

de Studii Cuhureºtene (Chiºinãu, 20 aprilie 2002) 

a fost dedicat memoriei cercetãtoarei; în cadrul 

acestui simpozion Societatea “Paul Gore” a oferit 

pentru prima oarã Premiul nominal “Zoe 

Diaconescu” pentru contribuþii esenþiale în 

domeniul cercetãrii istoriei localitãþilor Moldovei 

din stânga Prutului, care a revenit cunoscutului toponimist 

din Chiºinãu Ion Dron. 

Zoe Diaconescu a contribuit financiar la mai 

multe acþiuni culturale, ºtiinþifice ºi de caritate la 

Iaºi, Bucureºti, Cuhureºti, Rãduleni, Chiºinãu ºi în 

Bucovina. 

A dispãrut în sãptãmâna luminatã a Paºtelui, 

lãsând cuvânt familiei sale sã fie readusã ºi înhumatã 

în satul natal. 

�� BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAFIE SELECTIV+ SELECTIV+ SELECTIV+ SELECTIV+ SELECTIV+ : : : : : 

DIACONESCU, ZOE. Alte note pe marginea aceloraşi 

spiţe de neam // Arhiva Genealogică. – 1996. – Nr. 1-2. – 

P. 335-344 + il. 

DIACONESCU, ZOE. Boieri şi mazili români în teritoriile 

înstrăinate (Basarabia şi Bucovina) // Arhiva Genealogică. – 

1996. – Nr. 3-4. – P. 237-247 + 2 pl. 

DIACONESCU, ZOE. Boierii Meleghi din Cuhureştii de 

Sus // Cuhureşti : rev.- manuscris de cultură istorică. vol. 1. – 

Cuhureştii de Sus, 1995. – P. 127-134. 

DIACONESCU, ZOE. Completări la o spiţă de neam // 

Arhiva Genealogică. – 1994. – Nr. 3-4. – P. 323-326 + 1 pl. 

[DIACONESCU, ZOE.] Dimitrie Meleghi din Iaşi / Zoe 

Diaconescu, Gleb Meleghi // Cuhureşti : rev.-manuscris de 

cultură istorică. vol. 1. – Cuhureştii de Sus, 1995. – P. 47-60 + 

il. 

DIACONESCU, ZOE. Familia Koţovschi în Basarabia // 

Pergament : an. arh. Republicii Moldova. – 2001. – Nr. 2. – P. 

283-288 + il. 

DIACONESCU, ZOE. Note pe marginea unor spiţe de 

neam // Arhiva Genealogică. – 1994. – Nr. 1-2. – P. 317-328 + 

2 pl. 

DIACONESCU, ZOE. Testamentul lui Dimitrie Meleghi 

din Iaşi // Cuhureşti : rev.- manuscris de cultură istorică. 

vol. 2. – Cuhureştii de Sus, 2002. – P. 64-78 + il. 

Ianuarie

Ianuarie 

DIACONESCU, ZOE. Un zapis de schimb : Dimitrie 

Meleghi din Cuhureştii de Sus // Cuhureşti : rev.-manuscris de 

cultură istorică. vol. 2. – Cuhureştii de Sus, 2002. – P. 105-117 

+ il. 

* * * 

ANDRIEŞ-TABAC, SILVIU. Zoe Diaconescu // Femei 

din Moldova : encicl. – Chişinău, 2000. – P. 96. 

ANDRIEŞ-TABAC, SILVIU. Ctitori ai revistei “Cuhureşti”: 

Zoe Diaconescu // Cuhureşti : rev.-manuscris de cultură istorică. 

vol. 2. – Cuhureştii de Sus, 2002. – P. 8. 

GOROVEI, ŞTEFAN SORIN. Zoe Diaconescu // Buletinul 

Institutului Român de Genealogie şi Heraldică “Sever Zotta” 

Iaşi. – 2001. – Nr. 4-6. – P. 15. 

Silviu Silviu Silviu Silviu Silviu Andrie[-Tabac 

Andrie[-Tabac 

Andrie[-Tabac 

Andrie[-Tabac 

Andrie[-Tabac 

CONSTANTIN 

SIBIRSCHI 

1928-1990 

Matematician, specialist în teoria calitativã a 

ecuaþiilor diferenþiale. 

S-a nãscut la 8 ian. 1928, la Chiºinãu, într-o 

familie de intelectuali basarabeni. A decedat la 

14 febr. 1990, la Chiºinãu, fiind înmormântat la 

Cimitirul Central Ortodox din Chiºinãu. 

A învãþat la Liceul Real de Bãieþi “Alecu Russo” 

din Chiºinãu. Studii la Institutul Pedagogic din 

Chiºinãu (1945-1946). A absolvit Facultatea de 

Fizicã ºi Matematicã (1950) ºi doctorantura (1954) 

la Universitatea de Stat din Moldova. În 1955 ºi-a 

susþinut teza de doctor la Universitatea din Kazan 

(Tataria, Rusia). Teza de doctor habilitat în ºtiinþe 

matematice (“Metoda invarianþilor în teoria calitativã 

a ecuaþiilor diferenþiale”) a susþinut-o la Institutul 

de Matematicã al Academiei de ªtiinþe din Bielorusia 

(1968). 

Profesor universitar (1971). Membru corespondent 

(1972) ºi membru titular (1981) al Academiei 

de ªtiinþe din Moldova. Lector superior ºi docent 

(1954-1961) la Universitatea din Chiºinãu. Secretar 

ºtiinþific ºi colaborator ºtiinþific superior al 

Institutului de Fizicã ºi Matematicã (1961-1964), 

ºef al Secþiei de Ecuaþii Diferenþiale a Institutului 

de Matematicã (1964-1990) al Academiei de ªtiinþe 

din Moldova. Concomitent, docent, ºef de catedrã 

interimar ºi profesor la Catedra de ecuaþii 

diferenþiale la U.S.M. (1966-1990). 

C. Sibirschi este fondatorul ºcolii ºtiinþifice de 

ecuaþii diferenþiale din Republica Moldova ºi al 

direcþiei ºtiinþifice ce þine de metodele invarianþilor 

10 

algebrici în teoria calitativã a ecuaþiilor diferenþiale 

(1960), care a devenit centru de aprobare a multor 

rezultate ºtiinþifice obþinute în teoria ecuaþiilor 

diferenþiale de specialiºti din diferite þãri. 

A publicat circa 150 de lucrãri ºtiinþifice, 

inclusuv cinci monografii, dintre care douã au fost 

traduse ºi editate peste hotare. 

A participat la congrese, colocvii ºi conferinþe 

ºtiinþifice internaþionale: în Franþa (1970), România 

(1971), Germania (1973, 1975), Canada (1974), 

S.U.A. (1986) etc. A þinut prelegeri la Universitãþile 

din Iaºi, Paris, Berlin, Alger. 

Membru al Prezidiului Academiei de ªtiinþe a 

Republicii Moldova (1984-1987), preºedinte al 

Consiliului ªtiinþific din R.S.S. Moldoveneascã în 

domeniul matematicii teoretice, membru al 

Societãþii de Matematicã din Moscova. A fost 

membru al colegiului de redacþie al revistei 

“Ecuaþiile diferenþiale” (Mensk, Bielorusia) ºi redactor 

adjunct al revistei “Buletinul Academiei de 

ªtiinþe a R.S.S.M. : Matematica”. 

Decorat cu “Insigna de Onoare”, este “Om 

Emerit în ºtiinþã al R.S.S.M.” (1986), Laureat al 

Premiului de Stat al R.S.S.M. în domeniul ºtiinþei 

ºi tehnicii (1979), “Eminent al Învãþãmântului Public 

din R.S.S.M.” 

Un liceu din Chiºinãu poartã numele “Academician 

C. Sibirschi”. Din iniþiativa matematicienilor 

din Moldova, în anul 1999 a fost constituitã 

Fundaþia “Academician C. Sibirschi”, în cadrul 

cãreia sunt instituite medalia ºi diploma cu acelaºi 

nume, în scopul stimulãrii cercetãrilor ºtiinþifice în 

domeniul matematicilor. 


POPA, M. Centroaffinnye invariantnye usloviâ naličiâ 

neodnorodnogo linejnogo častotnogo integrala differencial’noj 

sistemy s kvadratičnymi nelinejnostâmi / M. Popa, C. Sibirschi. – 

Chişinău, 1988. – 38 p. 

SIBIRSCHI, CONSTANTIN. Algebraičeskie invarianty 

differencial’nyh uravnenij i matric. – Chişinău : Ştiinţa, 1976. – 

268 p. 

SIBIRSCHI, CONSTANTIN. Metod invariantov v 

kačestvennoj teorii differencial’nyh uravnenij. – Chişinău, 

1968. – 184 p. 

SIBIRSCHI, CONSTANTIN. Poludinamičeskie sistemy: 

topol. teoriâ / Constantin Sibirschi, Alexandru Şubă. – Chişinău : 

Ştiinţa, 1987. – 240 p. 

SIBIRSCHI, CONSTANTIN. Vvedenie v algebraičeskuû 

teoriû invariantov differencial’nyh uravnenij. – Chişinău : 

Ştiinţa, 1982. – 168 p. 

SIBIRSCHI, CONSTANTIN. Vvedenie v topologičeskuû 

dinamiku. – Chişinău, 1970. – 144 p. 

* * * 

SIBIRSCHI, CONSTANTIN. Centro-affinno-invariantnye 

usloviâ naličiâ differencial’noj sistemy s kubičeskimi 

nelinejnostâmi // Dokl. AN SSSR. – 1988. – Nr. 6. – 

P. 1297-1301. 



SIBIRSCHI, CONSTANTIN. Koèfficientnye usloviâ centra 

v smysle Dûlaka differencial’noj sistemy s odnim nulevym 

harakterističeskim kornem i kubičeskimi pravymi častâmi // 

Dokl. AN SSSR – 1988. – Tom 303, Nr. 4. – P. 799-803. 

SIBIRSCHI, CONSTANTIN. Rešenie problemy centra “v 

celom” dlâ obsêj kvadratičnoj differencial’noj sistemy // 

Differencial’nye uravneniâ. – 1989. – Tom 25, Nr. 11. – 

P. 1856-1862. 

SIBIRSCHI, CONSTANTIN. Usloviâ naličiâ integral’noj 

prâmoj kvadratičnoj differencial’noj sistemy v slučae centra ili 

fokusa // Differencial’nye uravneniâ i matematičeskaâ fizika. – 

1989. – Vyp. 106. – P. 114-118. 

SIBIRSCHI, CONSTANTIN. Zadača o nul’-sistemah // 

Uspehi matematičeskih nauk. – 1988. – Tom 43, Vyp. 1. – 

P. 191-192. 

* * * 

SIBIRSCHI, ANA. Constantin Sibirschi – un fiu demn al 

plaiului nostru : [interviu cu soţia academicianului şi cu Mihai 

Popa, dir. adjunct al Inst. de Matematică şi Informatică] // 

Moldova literară : supl. al ziarului “Moldova suverană”. – 

2000. – 19 febr. – P. 5. 

Sibirschi, Constantin // Academia de Ştiinţe a Republicii 

Moldova – 50. – Chişinău, 1996. – P. 125-126. 

Sibirschi, Constantin // Chişinău : encicl. – Chişinău, 1997. – 

P. 414. 

Sibirschi Constantin // Rusnac, Gheorghe. Profesorii 

Universităţii de Stat din Moldova : 1946 – 2001 : dicţ. ist.biogr. 

/ Gheorghe Rusnac, Valeriu Cozma. – Chişinău, 2001. – 

P. 183-184. 

Sibirschi, Constantin // Universitatea Pedagogică de Stat 

“Ion Creangă” din Chişinău. – Chişinău, 2000. – P. 363. 

ŞCERBAKOV, BORIS. Ecuaţii diferenţiale – fondator 

Constantin Sibirschi, academician al A.Ş.M. / Boris Şcerbakov, 

Nicolae Vulpe // Rusnac, Gh. Profesorii Universităţii de Stat 

din Moldova : 1946 – 2001 : dicţ. ist.-biogr. / Gheorghe Rusnac, 

Valeriu Cozma. – Chişinău, 2001. – P. 326-328. 

Un matematician de vocaţie : Academicianul Constantin 

Sibirschi // Moldova suverană. – 1998. – 27 ian. 

VULPE, N. Constantin Sibirschi (1928-1990) // Institutul 

de Matematică şi Informatică al Academiei de Ştiinţe a 

Moldovei. – Chişinău, 2000. – P. 19-21. 

* * * 

ANDRUNACHIEVICI, V.A. Constantin Sibirschi // 

Differencial’nye uravneniâ. – 1988. – Nr. 3. – P. 371-375. 

BOGOLÛBOV, A.N. Sibirschi Constantin // Bogolûbov, 

A.N. Matematiki. Mehaniki : biogr. spravočnik. – Kiev, 1983. – 

P. 435. 

Constantin Sibirschi : [in memoriam] // Differencial’nye 

uravneniâ. – 1990. – Nr. 6. – P. 1098-1099. 

R 

V. V. V. V. V. M. M. M. M. M. 

FRANCESCO 

PARMIGIANINO 

1503-1540 

Numele adevãrat - Girolamo Francesco 

Mazzola. Pictor, gravor ºi desenator italian. 

Descendent al unei familii de pictori. S-a nãscut 

la 11 ian. 1503, la Parma (Italia) A decedat timpuriu, 

11 

la 28 aug. 1540, la Casalmagiore (Lombardia) sau 

Parma. Însuºeºte primele lecþii de desen în familia 

sa ºi de la unchii sãi : Pier Ilatio ºi Michel Mazzola. 

În 1518-1519 se aflã la Parma, în atelierul pictorului 

Corregio, unde-ºi perfecþioneazã talentul de pictor, 

preluând formule extrem de intelectualizate, 

elegante ºi rafinate. Influenþat de Corregio ºi de 

marii Michelangelo ºi Rafael, la începutul creaþiei 

sale, Parmigianino însuºeºte stilul Înaltei Renaºteri, 

dar, în evoluþie, devine unul dintre cei mai vestiþi 

reprezentanþi ai manierismului timpuriu, curent în 

picturã, format în Italia anilor 20 ai sec. XVI. 

Manierismul imita lungile figuri cu capete mici, 

degetele subþiri, trecerile bruºte de la marile siluete 

din primul plan la figurile minuscule din fundal, 

torsiunile în S etc. 

Formarea artisticã a lui Parmigianino s-a produs 

la Roma, unde l-au impresionat lucrãrile lui Rosso 

– prin limbajul lor expresiv, complexitatea pozelor 

ºi gesturilor, dinamica desenului ritmic. Urcã pe 

pista succesului în 1522, când picteazã fresce în 

biserica Sf. Giovanni Evanghelistul din Parma ºi 

în castelul Rocca (1523) din Fontanellato, precum 

ºi “Autoportretul” în oglinda cu reflecþie bombatã. 

Perioade de activitate: Roma (1523-1527), Bolonia 

(1527-1531), Parma (1531-1540). 

În portretisticã F. Parmigianino debuteazã în 

1523 cu un “Autoportret” ºi creeazã o întreagã 

galerie de portrete ale contemporanilor, pãtrunse 

de nesiguranþã, melancolie ºi încordare nervoasã, 

specifice manierismului: “Contele San Vitale” 

(1524), “Autoportret” (1527-1528), “Portret 

feminin” (1531, 1535-1539), “Anteea” (1534- 

1535), “Portretul lui Malatest Bolione” (1530). 

Prefera tipul desenului neterminat, abia schiþat. 

În gravurã, a utilizat printre primii tehnica 

“acvaforte”. Stilul lui Parmigianino ºi-a gãsit 

împlinirea în expresivitate în seria “Madonelor”. 

Pânze în ulei: “Logodirea Sf. Ecaterina”, “Sacco 

di Roma”, “Vedenia Sf. Ieronim”, “Madona cu 

prunc ºi îngeri”, “Madona cu Sf. Ieronim” (1526- 

1527), “Madona cu îngeri” (1527-1529), “Madona 

cu trandafir” (1528-1530), “Madona cu Sf. Zaharia” 

(1530), “Madona cu gât lung” (1534-1535), 

“Madona cu Sfântul ªtefan ºi Ioan Botezãtorul” 

(1539-1540); desene: “Aºezarea în sicriu” (1528- 

1530), “Desen cu imaginea fecioarelor înþelepte” 

(1530), 9 desene despre Moisei (cca 1530); fresce: 

biserica Madona della Steccata (1521-1539). 

A influenþat pictura sec. XVI prin elementele 

limbajului artistic complex, care au îmbogãþit 

practica manieriºtilor ºi a meºterilor din Renaºterea 

tardivã: Veronese, Tintoretto, Bassano. 

Unele lucrãri de F. Parmigianino se pãstreazã în 

mari muzee ale lumii: Louvre (Paris), Muzeul Britanic 

Ianuarie

Ianuarie 

(Londra), Galeria Uffizi (Florenþa), Muzeul de arte 

plastice din Budapesta, Galeria Naþionalã (Londra), 

Pinacoteca din Bolonia, Galeria de arte din Dresda. 

Manierist exemplar, Parmigianino a sfârºit prin a se 

deda alchimiei ºi a înnebunit, murind în culmea gloriei 

la vârsta la care se sfârºea ºi idolul sãu, Rafael. 


FLOREA, VASILE. Parmigianino, Francesco Mazzola // 

Florea, Vasile / Vasile Florea, Székely, Gheorghe. Mică 

enciclopedie de artă universală de la origini până la anul 1950. – 

Bucureşti ; Chişinău, 2001. – P. 236. 

[Francesco Mazzola, zis Parmigianino] // Istoria ilustrată 

a picturii. – Bucureşti, 1968. – P. 115. 

VĂTĂŞIANU, VIRGIL. [Parmigianino] // Vătăşianu, 

Virgil. Istoria artei europene: arta din perioada Renaşterii. – 

Cluj-Napoca, 2000. – P. 126. 

* * * 

DVORŽAK, MAKS. Parmigianino // Dvoržak, Maks. 

Istoriâ ital’ânskogo iskusstva v èpohu Vozroždeniâ: XVI 

stoletie. t. 2. – Moskva, 1978. – P. 108-113. 

Parmigianino // Bol’šaâ sovetskaâ ènciklopediâ. t. 19. – 

Moskva, 1975. – P. 217. 

Parmigianino // Ènciklopediâ živopisi. – Moskva, 1997. – 

P. 514. 

ROTINBERG, E. I. Parmigianino (Francesco Mazzola) // 

Rotinberg, E. I. Iskusstvo Italii XVI veka. – Moskva, 1967. – 

P. 53, 61, 63, 68, 88, 89, 109 ; il. 221a -224. 

SMIRNOVA, I. Parmigianino, Francesco // Evropejskaâ 

živopis’ XIII-XX vv. : èncikl. slovar’. – Moskva, 1999. – P. 

328-329. 

R.G. R.G. R.G. R.G. R.G. 

CHARLES 

PERRAULT 

1628-1703 

Scriitor francez, autor de basme devenite 

patrimoniu universal. S-a nãscut la 12 ian. 1628, la 

Paris, în familia unui avocat. A decedat la 16 mai 

1703, tot la Paris. 

Studiazã dreptul la Universitatea din Orléans. 

Dupã terminarea studiilor, lucreazã un timp alãturi 

de fratele sãu, Pierre, perceptor general al Finanþelor 

sub Fouquet, ºi intrã, la Vaux-le-Vicomte, într-o 

lume de literaþi ºi oameni de culturã, care-i 

determinã vocaþia de scriitor. A fost prim-comis la 

supraintendenþa clãdirilor sub administraþia lui 

Colbert. Familia lui a avut un anume rol în arta ºi 

cultura Franþei acelei epoci. Fratele sãu, Claude 

Perrault, medic ºi arhitect, este autorul frumoasei 

12 

colonade a Palatului Louvre. Charles a deþinut diverse 

funcþii în administraþia de stat. 

A debutat cu poemul-parodie “Pereþii Troiei sau 

Originea burlescului” (1653). Este membru al 

Academiei Franceze din 1671. Adevãrata sa 

activitate de scriitor începe din acest an. Scrie 

poeme epice în prozã ºi versuri, lucrãri de polemicã 

ºi teorie literarã. Teoretician activ, inteligent, 

prestigios, afirmã posibilitatea progresului în ºtiinþã 

ºi artã, superioritatea modernilor asupra anticilor. 

Publicã poemul “Sfântul Paulin”, iar “Secolul lui 

Ludovic XIV” (1687) pune începutul polemicii 

dintre antici ºi moderni, în cursul cãreia scriitorul a 

dat publicitãþii lucrarea “Pararlelã între cei vechi ºi 

cei moderni” (1688-1697). În 1694 publicã satira 

în vesuri “Apologia femeilor” îndreptatã împotriva 

esteticii clasiciste. Amintirea scriitorului nu s-ar fi 

pãstrat dacã nu ar fi lãsat copiilor din toate 

generaþiile urmãtoare un dar somptuos: poveºtile 

sale, care au încântat ºi continuã sã încânte milioane 

de copii, dar ºi adulþi. 

Charles Perrault ºi-a aºternut pe hârtie poveºtile 

dupã ce trãise experienþa fericitã de a fi tatãl mai 

multor copii. Era convins cã modalitatea cea mai 

instructivã ºi plãcutã de a-i educa o reprezintã 

povestirea unor întâmplãri miraculoase cu 

personaje-copii, pe care destinul i-a pus în faþa unor 

situaþii dramatice ºi pe care reuºesc sã le depãºeascã 

mobilizându-ºi inteligenþa. Perrault, care se 

impusese în faþa contemporanilor prin câteva lucrãri 

ºtiinþifice, oferã prima culegere de basme ce îl 

impune posteritãþii, “Poveºti sau basme din trecut” 

(1697) ºi care cuprinde poveºtile: “Scufiþa Roºie”, 

“Motanul încãlþat”, “Cenuºãreasa”, “Frumoasa din 

pãdurea adormitã”, “Barbã Albastrã”, “Zânele”, 

“Pielea de mãgar” º.a. 

Poveºtile lui Perrault sunt scrise cu o elegantã 

simplitate, ce face din lecturarea lor o fermecatoare 

aventurã. Basmele sale au fost studiate de numeroºi 

cercetãtori care au constatat originile lor îndepãrtate 

– fie în mitologia indianã ºi greacã, fie în credinþele 

ºi superstiþiile strãvechi ale popoarelor. 

A mai scris ºi lucrãri cu caracter biografic 

(“Bãrbaþii iluºtri ai Franþei din sec. XVII”, 1697-1701), 

ºi autobiografic (“Memoria din viaþa mea”, postum, 

1755). Din poveºtile lui Charles Perrault s-au inspirat 

compozitorii G. Rossini, P. Ceaikovski º.a. 

Perrault se înscrie atât printre marii scriitori ai 

veacului sãu, cât ºi printre teoreticienii clasicismului. 


PERRAULT, CHARLES. Basme = Contes. – Bucureşti : 

Junior, [s. a.]. – 46 p. : il. – [Text : rom., fr.]. 

PERRAULT, CHARLES. Frumoasa din pădurea adormită. 

– Craiova : Ed. Valeriu, 1995. – 91 p. : il. 



PERRAULT, CHARLES. Poveşti. – [S. l.] : Regis, [s. a.]. – 

160 p. : il. 

PERRAULT, CHARLES. Poveşti cu Zâne. – Bucureşti : 

Vremea, 1997. – 157 p. : il. 

PERRAULT, CHARLES. Poveştile mamei mele Gâsca. – 

Bucureşti : Omegapres, 1992. – 77 p. : il. 

* * * 

PERRAULT, CHARLES. Le Chat Botté. – Prague : Artia, 

1965. – 15 p. : il. 

PERRAULT, CHARLES. Contes de Fées. – Paris : Libraire 

Hachette, 1923. – 375 p. 

PERRAULT, CHARLES. Contes de ma mère l’Oye. – 

Paris : Gallimard, 1991. – 190 p. 

PERRAULT, CHARLES. Der gestieielte Kater. – Ingelstadt: 

Hibou-Produktion, 1976. – 29 p. : il. 

PERRAULT, CHARLES. My book of the Sleeping 

Beauty. – New York : Maxton Publishing Corporation, 

1960. – 29 p. : il. 

PERRAULT, CHARLES. Riguet a la houppe. – Bucureşti: 

Coresi, 1991. – 15 p. : il. 

* * * 

PERRAULT, CHARLES. Kot v sapogah. – Novosibirsk : 

Zap.-Sib. kn. izd-vo, 1982. – 15 p. : il. 

PERRAULT, CHARLES. Krasnaâ Šapočka. – Tula : 

Priokskoe kn. izd-vo, 1986. – 17 p. : il. 

PERRAULT, CHARLES. Sinââ Boroda : volšebnaâ 

skazka. – Moskva : Izobrazitel’noe iskusstvo, 1985. – 28 p. : 

il. 

PERRAULT, CHARLES. Skazki : dlâ ml. škol. vozrasta. – 

Chişinău : Concordia – Vesta, 1992. – 64 p. : il. 

PERRAULT, CHARLES. Skazki matuški Gusyni, ili 

Istorii i skazki bylyh vremen s poučeniâmi. – Moskva : 

Pravda, 1986. – 283 p. : il. 

PERRAULT, CHARLES. Spâsââ krasavica. – Leningrad: 

Hudož. RSFSR, 1978. – 32 p. : il. 

PERRAULT, CHARLES. Volšebnye skazki. – Moskva : 

Malyš, 1989. – 91 p. : il. 

PERRAULT, CHARLES. Zoluška. – Moskva : Hudož. 

RSFSR, 1979. – 32 p. : il. 

* * * 

Perrault, Charles // Dicţionar al literaturii franceze. – 

Bucureşti, 1972. – P. 370-371. 

Perrault, Charles // Dicţionar enciclopedic ilustrat. – 

Chişinău, 1999. – P. 1597. 

*Perrault, Charles // Enciclopedia sovietică 

moldovenească. vol. 5. – Chişinău, 1975. – P. 198. 

Perrault, Charles // Literatura franceză : mic dicţ. istoric. – 

Bucureşti, 1982. – P. 80-81. 

Perrault, Charles // Scriitori francezi. – Bucureşti, 1978. – 

P. 410. 

Perrault, Charles // Scriitori străini : mic dicţ. – Bucureşti, 

1981. – P. 443. 

* * * 

Perrault, Charles // Dictionnaire de la littérature française 

et francophone. – Paris, 1987. – P. 1077-1078. 

Perrault, Charles // Dictionnaire des tous temps et de tous 

les pays : în 4 vol. vol. 3. – Paris, 1988. – P. 672-673. 

* * * 

BEGAK, B. Akademik-skazočnik : [o tvorčestve Charles 

Perrault] // Doškol’noe vospitanie. – 1981. – Nr. 10. – P. 53- 

55. 

KUZ’MIN, F. Skazočnik matuški Gusyni // Sem’â i škola. – 

1978. – Nr. 1. – P. 46-47. 

Perrault, Charles // Kratkaâ literaturnaâ ènciklopediâ : v 

9-ti t. t. 5. – Moskva, 1968. – P. 677. 

M. M. M. M. M. {. {. {. {. {. 

13 

TEODOR 

NEGARĂ 

1943 

Cântãreþ de muzicã popularã. S-a nãscut la 15 

ian. 1943 în s. Sauca, plasa Otaci, jud. Soroca. Studii 

la ºcoala de luminare culturalã “Elena Sârbu” din 

Soroca (1961-1965) ºi la Institutul de Arte “G. 

Musicescu” din Chiºinãu (1965-1969), clasa Ion 

Popescu (dirijor coral). 

Solist în orchestra de muzicã popularã “Folclor” 

a Radio-televiziunii din Chiºinãu (1965-1969, 1970- 

1990). A evoluat alãturi de Dumitru Blajinu, Ion 

Dascãl, Petre Neamþu, Constantin Baranovschi, 

Vasile Iovu, Sergiu Cuciuc, Serghei Creþu, Leonid 

Moºanu. Înregistrãrile de debut: “Veniþi, puilor, la 

mama”, “Am crescut bãieþi ºi fete”, “Toamnastarostiþa”. 

Adevãrata afirmare se produce în cadrul 

orchestrei “Folclor”, fondatã la 1968 de cãtre 

Dumitru Blajinu. A înregistrat la Radiodifuziunea 

Naþionalã melodiile populare: “Mândruþo la nunta 

ta”, “Dragã mi-e la nuntã mie”, “Se duc fetele la 

mure” º.a. În fonoteca radio se pãstreazã peste 250 

de melodii: cântece pur populare ºi cântece pe versuri 

de Petru Zadnipru, Grigore Vieru, Vasile Romanciuc, 

Ion Vieru º.a. Culege singur multe cântece, pe care 

le interpreteazã, unele fiind de prin pãrþile 

Donduºenilor, de la mama ºi de la tata: “Ce-a iubit 

inima mea”, “Inimioarã cu lãcatã”, “La Lenuþa sub 

cerdac” º.a. A cucerit prin talent ºi dãruire artisticã 

multe inimi ale melomanilor. Cu cântecul popular 

Teodor Negarã s-a impus în lumea scenei din þarã ºi 

de peste hotare. Discografie: “E liniºte în codrul 

verde”, “Veniþi, puilor, la mama”, “Strãinel ca mine 

nu-i”, “Rãmâi satule cu bine”. 

Filmografie: “Cântecul, tovarãºul meu de drum” 

(Telefilm Chiºinãu, 1981). 

Artist Emerit din Moldova (1989). 


Orkestr moldavskoj narodnoj muzyki “Folclor” / hudož. 

ruk. i dirižer Dumitru Blajinu ; solisty : Teodor Negară, Nina 

Ermurachi, Nicolae Glib, Veronica Mihai, Angela Păduraru. – 

Moskva : Melodiâ, [s. a.]. – 1 disc : 33 rot./min., stereo. – 

30 cm. – [Din conţ. : Veniţi, puilor, la mama; Străinel ca mine 

nu-i / interpr. Teodor Negară]. 

Orkestr moldavskoj narodnoj muzyki “Folclor” / hudož. 

ruk. i dirižer Dumitru Blajinu ; solisty : Teodor Negară, Nina 

Ermurachi, Veronica Mihai, Angela Păduraru, Nicolae Glib. – 

Moskva : Melodiâ, [s. a.]. – 1 disc : 33 rot./min., stereo. – 

30 cm. – [Din conţ. : Rămâi, satule, cu bine ; M-am întors 

flăcău acasă / interpr. Teodor Negară]. 

Ianuarie

Ianuarie 

* * * 

*NEGARĂ, TEODOR. Teodor Negară, un Robinson 

Crusoe pe dealurile Coloniţei: [interviu] / consemnare de 

Nicolae Roibu // Timpul. – 2001. – 14 sept. – P. 19. 

* * * 

*BELICOV, SERAFIM. Cu drag şi dor de prieten [Teodor 

Negară] // Moldova literară : supl. al ziarului “Moldova 

suverană”. – 1996. – 10 iul. – P. 4. 

*BELICOV, SERAFIM. Teodor Negară // Calendar 1971. – 

Chişinău, 1970. – P. 107-108. 

BUZILĂ, SERAFIM. Negară Teodor // Buzilă, Serafim. 

Enciclopedia interpreţilor din Moldova. – Chişinău, 1999. – 

P. 319. 

CÂMPEANU, A. Teodor Negară // Plugarul. – 1995. – 

18 noiemb. – P. 4. 

*DRAGOMIR, CONSTANTIN. Teodor Negară: 

“Cântecul e graiul mamei, precum graiul cântec este” // Lit. şi 

arta. – 1980. – 5 iun. – P. 4. 

*MORARU, HARALAMBIE. Drumul, unde nu m-ar duce, 

tot la Sauca mă aduce // Lit. şi arta. – 1985. – 11 apr. – P. 7. 

*MUGUREL, B. Teodor Negară // Moldova. – 1985. – 

Nr. 5. – P. 22. 

*SAMSON, L. Cântă Teodor Negară // Viaţa satului. – 

1971. – 9 oct. – P. 4. 

*SOBIETZKY, L. Dor de cântec şi de plai // Tinerimea 

Moldovei. – 1974. – 5 ian. – P. 4. 

*TELEUCĂ, VICTOR. Nemurirea noastră, cântecul // 

Viaţa satului. – 1984. – 22 sept. – P. 4. 

*VILINCIUC, VALENTIN. Teodor Negară // Moldova. – 

1968. – Nr. 8. – P. 10. 

M. M. M. M. M. {. {. {. {. {. 

ALEXANDRU 

MARINESCU 

(MARINESCO) 

1913-1963 

Submarinist, cãpitan de rangul al treilea, 

comandant al submarinului “S-13”. 

S-a nãscut la 15 ian. 1913, la Odesa, în familia 

muncitorului Ion Marinescu, de origine român, emigrant 

politic (stabilit în Ucraina în 1893), care la 

timpul respectiv a dobândit cetãþenia rusã. În 1911 

se cãsãtoreºte cu þãranca Tatiana Coval de origine 

ucraineanã din s. Lohviþî, reg. Poltava. Anume aici 

numele românesc Marinescu a cãpãtat desinenþa 

ucraineascã “o”. Alexandru Marinescu se stinge din 

viaþã la 25 noiemb. 1963, la Leningrad. 

Copilãria ºi-o petrece la Odesa. Învaþã la ºcoala 

medie nr. 105. Îndatã dupã absolvirea ºcolii medii 

incomplete începe biografia de muncã (1926) pe 

motonava “Sevastopol” a Flotei Mãrii Negre. Mai 

târziu se înscrie la o ºcoalã de marinã, iar peste un 

an ºi jumãtate, fiind cel mai bun dintre elevii acestei 

14 

ºcoli, a fost primit la ªcoala de Navigaþie (civilã) 

din Odesa (1930-1933). Dupã terminarea studiilor, 

Alexandru a navigat pe motonava “Krasnyj flot” în 

calitate de ajutor de cãpitan, iar în noiemb. 1933 a 

fost recrutat în rândurile Flotei Mãrii Negre ºi trimis 

la Leningrad sã urmeze cursurile speciale ale 

coprpului de comandã. Dupã absolvirea acestora, 

din noiemb. 1934 pânã în noiemb. 1937 a fost 

comandantul vasului “B C-1”, apoi ajutor de 

comandant pe submarinul “SC-306” din 

componenþa Flotei Mãrii Baltice. În anii 1937 – 

1938 urmeazã Cursurile superioare de comandanþi 

ai flotei maritime. În vara anului 1938 este 

exmatriculat de la cursuri ºi îndepãrtat din flotã doar 

din cauza cã în fiºa personalã era indicatã originea 

etnicã românã a tatãlui sãu. 

Negãsindu-i-se nimic compromiþãtor, este 

restabilit la studii. În curând e numit cãpitan al 

submarinului “M-96”. 

Rãzboiul l-a gãsit în largul mãrii. A sesizat ºi a 

anunþat printre primii (1941) miºcarea trupelor germane 

în Finlanda, de unde, în curând, acestea aveau 

sã atace Uniunea Sovieticã. 

La 14 aug. 1942 acþioneazã în Golful Finic, unde 

se evidenþiazã prin nimicirea unui transport german 

de 7 mii de tone, fiind decorat pentru aceasta cu 

ordinul Lenin. 

În apr. 1943 cãpitanul de rangul trei A. 

Marinescu este numit comandant al submarinului 

“S-13” al Flotei Mãrii Baltice. La 9 oct. 1944 el 

scufundã cargobotul inamic “Sigfried”, cu un 

deplasament de 5 mii tone, faptã pentru care a fost 

decorat cu ordinul Drapelul Roºu. A urmat “atacul 

secolului”, precum s-au exprimat istoricii. 

La 30 ian. 1945, în urma unei operaþii tactice 

geniale, comandantul submarinului “S-13” A. 

Marinescu a atacat cu succes ºi a scufundat prin 

torpilare liderul gigant al flotei germane “Wilhelm 

Gustlow”, cu deplasamentul de 25 484 tone, la 

bordul cãruia se aflau peste 6 mii de oameni. În 

timpul aceleiaºi misiuni de luptã a mai scufundat, 

la 9 febr. 1945, ºi vasul de transport naval “General 

Steuben” cu un deplasament de 15 000 tone, la 

bordul cãruia se afla tehnicã militarã ºi mai mult de 

3600 de ofiþeri ºi soldaþi. Tot în luna febr. 1945 “S- 

13” mai scufundã ºi un cruciºãtor german de tipul 

“Emdem”. Pentru participarea la acest marº este 

decorat cu alt ordin Drapelul Roºu. 

În urma scufundãrii navelor germane cu un personal 

total egal cu efectivul unei divizii A. 

Marinescu a fost declarat de Adolf Hitler duºmanul 

nr.1 al Reichului ºi duºman personal al Führerului. 

În Germania a fost anunþat doliu de trei zile. 

Ca rezultat al misiunii de luptã din 30 ian.-9 febr. 

1945, A. Marinescu a fost propus pentru conferirea 



titlului de erou al U.R.S.S., însã din motive rãmase 

necunoscute titlul nu i s-a conferit. Dupã terminarea 

rãzboiului, din motive iarãºi neelucidate, a fost 

destituit din flotã ºi degradat de la maior (cãpitan 

de gradul trei) la locotenentmajor în rezervã. 

În anii 1946-1948 a lucrat pe diferite nave ale 

flotei civile. Funcþionând într-o instituþie civilã din 

Leningrad (1948) ca intendent, a fost calomniat de 

directorul acesteia ºi condamnat la trei ani de 

închisoare, fiind deportat în Siberia, în Kolîma, pe 

malul Mãrii Ohotsk. Revenind la Leningrad, a lucrat 

la mai multe uzine ºi întreprinderi, inclusiv în 

calitate de hamal. În 1960 este reabilitat complet. 

Fostul ministru al Flotei Militar-Maritime 

sovietice, N. G. Kuzneþov, scria: “Istoria cunoaºte 

nenumãrate cazuri, când actele de eroism sãvârºite 

pe câmpul de luptã rãmân în umbrã vreme 

îndelungatã, ºi numai urmaºii le apreciazã dupã 

merit”. Ani în ºir opinia publicã largã nu a cunoscut 

glorioasa cale de luptã a lui A. Marinescu, iar 

numele eroului s-a aflat sub interdicþie. Pânã la 

urmã, timpul le-a aºezat pe toate la locul lor. La 30 

aug. 1990, Steaua de Aur de Erou al U.R.S.S. a fost 

înmânatã post-mortem fiicelor sale. Odesiºtii i-au 

ridicat eroului un monument în oraºul lor, un monument 

e înãlþat ºi la Kronºtadt (Rusia). 

Numele lui A. Marinescu fugureazã în paginile 

mai multor manuale de navigaþie. Viaþa ºi faptele 

sale devin subiecte de povestiri, romane, filme, 

spectacole. În prezent strada din Sankt-Petersburg, 

unde a locuit eroul, îi poartã cu demnitate numele, 

la uzina “Mezon” din acelaºi oraº nordic, unde a 

muncit, i-a fost înãlþat un monument impunãtor. O 

stradã din Chiºinãu, situatã în sectorul Buiucani, îi 

poartã numele. 


GEKMANOV, VIKTOR. Podvig “trinadcatoj”: slava i 

tragediâ podvodnika A. I. Marinesco. – Leningrad: Lenizdat, 

1991. – 172 p. 

KRON, ALEKSANDR. Kapitan dal’nego plavaniâ: 

povest’ o druge [A. I. Marinesco]. – Kiev: Politizdat Ukrainy, 

1989. – 275 p. 

* * * 

COJOCARU, TEODOR. Duşmanul personal al lui Hitler 

şi al şovinilor ruşi // Lit. şi arta. – 1994. – 12 mai. – P. 2. 

COVRIG, ANDREI. Duşmanul personal al lui Hitler // 

Oastea Moldovei. – 1997. – 8 apr. – P. 8. 

DRON, ION. Marinescu (Marinesco) Alexandru // 

Chişinău: encicl. – Chişinău, 1997. – P. 303-394. 

*HAZIN, MIHAIL. Enigma Marinescu? // Lit. şi arta. – 

1988. – 18 febr. – P. 3. 

Marinesco, Alexandr Ivanovici // Dicţionar enciclopedic. – 

Chişinău, 2001. – P. 1409. 

Monument dedicat submarinistului Alexandru Marinescu // 

Moldova suverană. – 1995. – 16 mai. – P. 2. 

15 

NOVAC, BORIS. Urmaşii l-au apreciat după merit // 

Pământ şi oameni. – 1998. – 24 ian. – P. 3. 

ODOLEANU, VASILE. Film despre Marinescu // Moldova 

socialistă. – 1990. – 24 iul. – P. 4. 

ŢOPA, TUDOR. Glorie trecută sub tăcere // Moldova 

suverană. – 1995. – 6 mai. – P. 2. 

* * * 

BELAŠ, N. N. Marinesco Aleksandr Ivanovič // Ukrainskaâ 

sovetskaâ ènciklopediâ. t. 6. – Kiev, 1981. – P. 292. 

GRISˆ ENKO, PËTR. Podvodnik Marinesco // Avrora. – 

1977. – Nr. 6. – P. 54-57. 

HAZIN, MIHAIL. Ličnyj vrag fûrera // Kodry. – 1977. – 

Nr. 3. – P. 46-79. 

HAZIN, MIHAIL. Marinesco: prigovor otmenën // Kodry. – 

1990. – Nr. 6. – P. 193-195. 

IL’IN, V. “Ličnyj vrag rejha…” // Molodaâ gvardiâ. – 1983. – 

Nr. 6. – P. 231-240. 

KUZNECOV, N. Atakuet “S-13” // Neva. – 1968. – Nr. 7. – 

P. 150-154. 

Marinesco Alexandr Ivanovič // Novyj ènciklopedičeskij 

slovar’. – Moskva, 2000. – P. 685. 

ALLA 

(ALBINA) 

KORKINA 

1943 

V.N. V.N. V.N. V.N. V.N. 

Scriitoare de limbã rusã. Autoare de versuri ºi 

povestiri de facturã liricã, precum ºi de eseuri 

consacrate unor personalitãþi ale culturii din 

Basarabia. Exploreazã genul portretistic. 

S-a nãscut la 17 ian. 1943, în or. Vohma, reg. 

Kostroma, Federaþia Rusã, în familia unui militar. 

Studiile primare le face la Iujno-Sahalinsk 

(1950-1953) ºi cele gimnaziale la Rovno (1953- 

1957); urmeazã ªcoala de Muzicã “ªt. Neagã” din 

Chiºinãu, secþia de coregrafie (1957-1962); 

Universitatea de Stat din Chiºinãu, Facultatea de 

Filologie (1962-1965); Institutul de Literaturã “M. 

Gorki” din Moscova, Secþia Traduceri (1965-1970), 

cu teza de licenþã “150 de traduceri din poezia 

moldoveneascã ºi românã”. 

Debuteazã cu un ciclu de versuri în ziarul 

“Molode• ’ Moldavii”, în 1961. Debutul editorial l-a 

constituit placheta de versuri lirice “Pervye, pervye…” 

(1968). Rezonanþa criticã a fost destul de mare – 13 

recenzii la nivel republican, ecouri critice în Rusia. 

Îºi începe activitatea profesionalã în 1960, când 

devine balerinã la Teatrul de Operã ºi Balet din 

Ianuarie

Ianuarie 

Chiºinãu ºi danseazã pânã în 1962. Lucreazã apoi 

în calitate de regizor, redactor ºi redactor superior 

la Televiziunea Moldovei (1970-1977); consilier 

literar de literatura rusã la Uniunea Scriitorilor din 

R.S.S.M. (1977-1987); secretar responsabil pentru 

premii (1987-1992); corespondent la ziarele 

“Gra• danskij mir” (1991-1994) ºi “Zemlâ i lûdi” 

(1994-1997); colaborator la ziarul “Novoe vremâ” 

(1999-2000); “Stolica” (din 2000). 

Opera: versuri – “Vremena goda” (1970), 

“O• idanie” (1974), “Vorob’inoe derevo” (1974), “Pole 

podsolnuhov” (1978), “Kraj dobryh lûdej” (1982), 

“Rečen’ka” (1985), “Monolog” (1989); prozã artisticã 

ºi documentarã – “Na miru vdvoem” (1977), “Sad 

vospominanij” (1980), “Petr Leonardi” (1980), 

“Obrazy rodnogo goroda” (1987), “Ada• io” (1997); 

romanul artistico-documentar autobiografic 

“Kremnistyj put’ blestit” (2000); coautor “Vperedi – 

doroga” (1985), “Volšebstvo pod ro• destvo” (2001), 

“Lesnoj licej” (2002). 

Evenimentul, care i-a marcat scara valoricã a 

operei sale, a fost studiul de cercetare în lumea 

dansului intitulat “Petru Leonardi”. 

A colaborat la alcãtuirea antologiei de versuri ºi 

eseuri consacrate scriitorului rus A.S. Puºkin 

“…Svâsênna dlâ duši poèta” (1987) ºi a culegerii 

de povestiri ºi nuvele ale autorilor din republicã 

“Idem na Lampello” (1989). 

A fãcut traduceri în limba rusã, incluse în 

antologii ºi cãrþi de autor: din M. Eminescu, V. 

Alecsandri, A. Lupan, D. Matcovschi, Gh. Vodã, 

A. Codru, A. Ciocanu, L. Lari, M. Sorescu, P. 

Dudnic, T. Arghezi, M. Prepeliþã, C. Constantinov, 

S. Kuroglo, M. Chiosea, V. Koloianov, I. Draci, N. 

Stoianov. Creaþia scriitoarei A. Korkina a fost 

tradusã parþial în românã de A. Suceveanu, N. Josu, 

P. Dudnic, Gh. Vodã. 

Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova 

(1971). Deþine titlul de “Maestru al Literaturii” 

(1999). 


KORKINA, ALLA. Vremena goda : liričeskie stihi. – 

Chişinău : Cartea Moldovenească, 1970. – 87 p. 

KORKINA, ALLA. Adažio : povest’. – Chişinău, 1977. – 

308 p. 

KORKINA, ALLA. Kraj dobryh lûdej. – Chişinău : Lit. 

Artistică, 1982. – 95 p. 

Rec. : Ter-Akopân, A. “Iz vsego izvlekat’ krasotu…” // 

Kodry. – 1983. – Nr. 9. – P. 146-147. 

KORKINA, ALLA. “Kremnistyj put’ blestit…” – 

Chişinău, 2000. – 151 p. 

KORKINA, ALLA. Monolog. – Chişinău : Lit. Artistică, 

1989. – 272 p. 

KORKINA, ALLA. Na miru vdvoem. – Chişinău : Lit. 

Artistică, 1977. – 286 p. 

16 

KORKINA, ALLA. Obrazy rodnogo goroda. – Chişinău : 

Lit. Artistică, 1974. – 134 p. 

KORKINA, ALLA. Ožidanie. – Chişinău : Lit. Artistică, 

1974. – 134 p. 

KORKINA, ALLA. Pervye, pervye… – Chişinău : Lit. 

Artistică, 1968. – 95 p. 

Rec.: Sidovin, V. Dobraâ kniga vesny // Literaturnaâ 

Rossiâ. – 1968. – 13 sept. – P. 5. 

KORKINA, ALLA. Petru Leonardi : dok. povest’. – 

Chişinău : Lit. Artistică, 1980. – 134 p. : il. 

Rec. : Purice, L. Sub semnul confesiunii // Lit. şi arta. – 

1981. – 7 mai. – P. 6. 

KORKINA, ALLA. Pole podsolnuhov : stihi. – Chişinău : 


Rec.: Hazin, M. Ženstvennost’ i mužestvo stiha // Večernij 

Chişinău. – 1979. – 28 sept. – P. 4. 

KORKINA, ALLA. Rečen’ka : stihi. – Moskva : Sovetskij 

pisatel’, 1985. – 85 p. 

Rec.: Mikova, V. Bespredel’naâ otkrytost’ // Kodry. – 

1986. – Nr. 5. – P. 149-150. 

KORKINA, ALLA. Sad vospominanij. – Chişinău : Lit. 

Artistică, 1980. – 241 p. 

KORKINA, ALLA. Vorob’inoe derevo. – Moskva : 

Molodaâ gvardiâ, 1974. – 32 p. – (Molodye golosa). 

KORKINA, ALLA. Vperedi – doroga / Alla Korkina, 

Arnol’d Brodičanskij. – Chişinău : Lit. Artistică, 1988. – 

106 p. : il. 

Rec.: Fat’ânov, V. Stroki iskrennosti // Kodry. – 1973. – 

Nr. 3. – P. 151-152. 

* * * 

KORKINA, ALLA. [Ciclu de versuri] // Iubire de Metaforă: 

de la Petru Zadnipru la Svetlana Corobceanu : antologie în 2 

vol. a poeţilor-absolvenţi ai Univ. de Stat din Moldova. vol. 2. – 

Chişinău, 2001. – P. 373-379. 

KORKINA, ALLA. Maria Mardare la vârsta dragostei şi 

maturităţii // Curierul de seară. – 1994. – 6 oct. – P.5 ; Večernij 

Chişinău. – 1994. – 6 oct. – P. 5. 

KORKINA, ALLA. Patroana Teatrului “Divertisment” // 

Curierul de seară. – 1995. – 7 mart. – P. 5 ; Večernij Chişinău. – 

1995. – 7 mart. – P. 5. 

KORKINA, ALLA. Un destin scenic – Larisa Hromova // 

Curierul de seară. – 1995. – 26 ian. – P. 5 ; Večernij Chişinău. – 

1995. – 26 ian. – P. 5. 

* * * 

KORKINA, ALLA. Balet, lûbov’ moâ! // Graždanskij mir. – 

1994. – 25 febr. – P. 3. 

KORKINA, ALLA. Èto sladkoe slovo – teatr! // 

Graždanskij mir. – 1994. – 4 mart. – P. 2. 

KORKINA, ALLA. “Ispovedaû puškinskij princip!…” / 

besedu vel T. Mihajlova // Russkoe slovo. – 1993. – 3 febr. – P. 6. 

KORKINA, ALLA. Radu Policlitaru – polety naâvu ; 

Kišinevskie vstreči Ûriâ Grigoroviča // Russkij al’bom. – 2002. 

– Nr. 5. – P. 138-144. 

KORKINA, ALLA. Šipovnik // Knigi v knige. – Moskva, 

1987. – P. 215-282. 

* * * 

Korkina, Alla (Albina) // Femei din Moldova : encicl. – 

Chişinău, 2000. – P. 164. 

*Korkina, Alla (Albina) // Literatura şi arta Moldovei : 

encicl.: în 2 vol. vol. 1. – Chişinău, 1985. – P. 326. 

* * * 

BELYH, E. “Reč’ živaâ, kak žizn’ moâ…” // Molodež’ 

Moldavii. – 1980. – 5 ian. – P. 4. 

BURDENKO, TAMARA. “Kakoj â budu – â esê ne 

znaû…” // Molodež’ Moldavii. – 1977. – 5 mart. – P. 4. 



BURDENKO, TAMARA. “Rukami tonkimi lovlû â 

solnce…” // Kodry. – 1979. – Nr. 3. – P. 148-152. 

CARIK, DMITRIJ. Nazovi menâ, Rossiâ, poètom! // 

Russkij al’bom. – 2001. – Nr. 4. – P. 103-123. 

MIHAJLOV, A. A. Obreteniâ i poteri // Kodry. – 1979. – 

Nr. 6. – P. 145-148. 

OGNEV, GRIGORIJ. Portret moldavskogo baleta // 

Nezavisimaâ Moldova. – 1985. – 27 mart. – P. 4. 

OZEROV, LEV. “Na muzyku položeny snega…” // 

Komsomol’skaâ pravda. – 1967. – 15 ian. – P. 4. 

ANTONIE 

LUŢCAN 

1903-1948 


Poet ºi preot. S-a nãscut la 17 ian. 1903, în 

Cucioaia, jud. Bãlþi, în familia dascãlului Filip ºi a 

Xeniei Luþcan (sora dreaptã a lui Pan Halippa). A 

decedat la 24 mai 1948 ºi este înmormântat în 

cimitirul din Drãgãºei, jud. Vâlcea. 

A fãcut ºcoala primarã în satul de baºtinã, apoi 

s-a înscris la Seminarul Teologic din Chiºinãu. Mult 

mai târziu, în 1936, devine licenþiat în teologie al 

Facultãþii de Teologie din Chiºinãu. A fost preot în 

mai multe sate. La 1 mai 1924 a fost hirotonisit, în 

parohia Cruglic. A mai preoþit la Lunga (1925- 

1928), Ciulucani (1928-1940), Drãgãneºti ºi Gura 

Vãii (1940-1944), Lungeºti (1944-1948), jud. 

Vâlcea. Îmbinã în mod fericit slujba ºi colaborarea 

la diferite publicaþii ale timpului. ªi-a început 

colaborarea la ziarul “Cuvânt moldovenesc” încã 

pânã la 1917, apoi colaboreazã la mai multe ziare 

ºi reviste. Era prezent în permanenþã cu versuri ºi 

publicisticã mai ales în “Luminãtorul” ºi “Viaþa 

Basarabiei”. A colaborat ºi la “Raza”, “Moldova 

de la Nistru”, “Renaºterea”, “Deºteptarea” º. a. 

În scrierea poeziei a fost deosebit de inspirat la 

baºtinã, anii trãiþi aici fiind diferiþi în ceea ce 

priveºte tematica poeticã: “Cântec de leagãn 

orfanului de rãzboi”, “Cãlugãrului”, “Chemarea 

pãcii”, “Idealul”, “Lui Tudose Roman” (1925); 

“Hristos”, “În noaptea de Crãciun”, “În ore de 

tristeþe” (1926). Debuteazã editorial cu “Cuvinte 

de îndrumare” (1926), cartea fiind menþionatã ca 

aparþinând mãnãstirii Dobruºa. Prima ºcoalã 

poeticã a seminaristului de atunci a fost cea de 

copist, de prim redactor al versurilor care mai târziu 

aveau sã fie înmãnuncheate în volumul “Cântecul 

plugarului”. 

17 

Responsabilitatea pentru cuvântul scris, pentru 

cuvântul tipãrit a însuºit-o în aceºti ani de ucenicie, 

de ajutor la secretariat, de gazetãrie. În 1927 îi apare 

placheta “Poezii religioase”; în acelaºi an publicã 

“Poezii religioase ºi patriotice”. În 1929 Antonie 

Luþcan publicã în paginile “Luminãtorului” circa 30 

de poezii cu conþinut religios ºi laic, iar în 1930, la 

Bãlþi, îi apare placheta “Zvonuri de clopote”. În 

numãrul 3 din 1933 al revistei “Luminãtorul” publicã 

o dedicaþie-portret poetului Tudose Roman, iar din 

numãrul 10 al revistei începe tipãrirea unui vast poem, 

“Viaþa Domnului nostru Isus Hristos”, lucrare la care 

nu mai revine, din cauza unor condiþii nefavorabile. 

A mai publicat volumul “Poezii” (1937), urmat de 

cartea “Cântarea cântãrilor”, tipãritã în acelaºi an, ºi 

“Poezii religioase” (1940). În orele libere de slujba în 

bisericã, între vecernii, botezuri ºi cununii, îºi croia 

timp ca sã lucreze la romanul de proporþii “Valentin 

ºi Adina”, lucrare care, împreunã cu alte manuscrise, 

se aflã în posesia fratelui acestuia, poetul Vasile 

Luþcan, dar care n-au ajuns la tipar. 

De-a lungul anilor preotul ºi poetul Antonie 

Luþcan a publicat în total 179 de scrieri, fiind bine 

apreciate de cãtre cititori, în special de confraþii de 

credinþã. A colaborat la “Luminãtorul” ºi în calitate 

de publicist, abordând subiecte religioase. A semnat 

ºi câteva articole ºi recenzii referitoare la volumul 

de versuri “Poezii” al lui George Lesnea, la romanul 

“Roxana” de Gala Galaction, cât ºi un ºir de cronici 

la revistele literare. Lucrarea cea mai reprezentativã 

în acest sens este studiul “Clerul înfãþiºat în 

literatura ruseascã”, în care face analiza operelor 

lui A.P. Cehov ºi a povestirii “În parohie” de Gusev- 

Orenburgski. Publicistica lui deseori servea drept 

imbold, iniþiind discuþii în jurul unor probleme 

arzãtoare. În total a publicat la “Luminãtorul” circa 

40 de scrieri publicistice cu diferite teme. Antonie 

Luþcan a rãmas ca poet numai în memoriile câtorva 

contemporani ºi în sufletele unor redactori, care, la 

vremea lor, l-au lansat. 


LUŢCAN, ANTONIE. Basarabeanca : sonet // Viaţa 

Basarabiei. – 1941. – Nr. 4. – P. 54. 

LUŢCAN, ANTONIE. Chemarea păcii ; Şoptesc mormintele… 

// Luminătorul. – 1998. – Nr. 1. – P. 27-30. 

LUŢCAN, ANTONIE. Copilul meu // Viaţa Basarabiei. – 

1935. – Nr. 7-8. – P. 38. 

LUŢCAN, ANTONIE. Gelozie // Viaţa Basarabiei. – 1933. 

– Nr. 2. – P. 42. 

LUŢCAN, ANTONIE. În templu // Viaţa Basarabiei. – 

1932. – Nr. 1. – P. 50. 

LUŢCAN, ANTONIE. La gura sobei // Viaţa Basarabiei. 

– 1932. – Nr. 1. – P. 53. 

LUŢCAN, ANTONIE. Lebădă // Viaţa Basarabiei. – 1935. 

– Nr. 7-8. – P. 46. 

Ianuarie

Ianuarie 

LUŢCAN, ANTONIE. Lui Tudose Roman // Luminătorul. – 

1933. – Nr. 1. – P. 165. 

LUŢCAN, ANTONIE. Metoda de predare a învă-ţământului 

religios în şcoala primară // Luminătorul. – 1932. – Nr. 18. – 

P. 944-957. 

LUŢCAN, ANTONIE. Noapte de mare // Viaţa Basarabiei. – 

1943. – Nr. 9-10. – P. 42. 

LUŢCAN, ANTONIE. Peisaj basarabean // Viaţa Basarabiei. 

– 1941. – Nr. 2-3. – P. 52. 

LUŢCAN, ANTONIE. Războiul // Viaţa Basarabiei. – 

1941. – Nr. 5. – P. 55. 

LUŢCAN, ANTONIE. Regrete // Viaţa Basarabiei. – 1941. – 

Nr. 8. – P. 20. 

LUŢCAN, ANTONIE. Romanţă // Viaţa Basarabiei. – 

1934. – Nr. 12. – P. 34. 

LUŢCAN, ANTONIE. Scrisoare // Viaţa Basarabiei. – 

1941. – Nr. 6-7. – P. 45-47. 

LUŢCAN, ANTONIE. Singur // Viaţa Basarabiei. – 1933. – 

Nr. 1. – P. 56. 

LUŢCAN, ANTONIE. Spre o mai bună coordonare a 

activităţii extra-bisericeşti // Luminătorul. – 1930. – Nr. 9. – P. 

554-558. 

LUŢCAN, ANTONIE. Spre un apostolat laic // 

Luminătorul. – 1929. – Nr. 1. – P. 60-62. 

LUŢCAN, ANTONIE. Sub patrafir // Luminătorul. – 

1933. – Nr. 1. – P. 168. 

LUŢCAN, ANTONIE. Suferinţa în lumina creştinismului // 

Luminătorul. – 1998. – Nr. 2. – P. 46-48. 

LUŢCAN, ANTONIE. Tristeţi de seară // Viaţa Basarabiei. 

– 1941. – Nr. 9-10. – P. 86. 

LUŢCAN, ANTONIE. Ultima cântare // Viaţa Basarabiei. – 

1933. – Nr. 9. – P. 24. 

LUŢCAN, ANTONIE. Viaţa // Viaţa Basarabiei. – 1932. – 

Nr. 2. – P. 33. 

* * * 

COLESNIC, IURIE. Luţcan Antonie // Colesnic, Iurie. 

Basarabia necunoscută. vol. 2. – Chişinău, 1997. – P. 120-123. 

COLESNIC, IURIE. Un preot poet – Antonie Luţcan // 

Lit.şi arta. – 1994. – 13 oct. – P. 5. 

DARIE, ALEXANDRU. Luţcan, Antonie// Darie 

Alexandru. Mireasa de peste Prut: antologie de lirică 

basarabeană: 1938-1944. – Bucureşti, 1994. – p. 96-97. 

ŞPAC, ION. Preot-poet la “Luminătorul” : [Antonie 

Luţcan] // Luminătorul. – 1998. – Nr. 1. – P. 19-30. 

LIDIA 

NOVAC 

1923 

M. M. M. M. M. {. {. {. {. {. 

Filolog, lingvist, profesoarã. S-a nãscut la 

18 ian. 1923, în familia lui Alexei ºi a Agafiei 

Cernãuþeanu, din s. Danu, jud. Bãlþi. 

Studii la Liceul “Domniþa Ileana” din Bãlþi 

(1934-1940). În anii 1940-1941, a urmat ºcoala rusã 

18 

din oraº. În timpul rãzboiului (1941-1942) terminã 

Liceul “Regina Maria” din Chiºinãu. În 1942 intrã 

la Universitatea “Al.I. Cuza” din Iaºi, Facultatea 

de Litere ºi Filozofie, specialitatea limbile germanãenglezã. 

La admitere a scris o compunere (“Cultura 

anticã ºi cultura modernã”), apreciatã mult de prof. 

Theofil Simenschy, care mai târziu i-a predat limba 

sanscritã. Tot aici i-a audiat pe George Cãlinescu, 

Iorgu Iordan (cu care a întreþinut, ulterior, o 

corespondenþã îndelungatã), Jean Livescu. 

Revenind la Bãlþi, se înscrie la Facultatea 

Istorico-Filologicã a Institutului Învãþãtoresc din 

acest oraº (1944-1946). A studiat ºi la Facultatea 

de Limbi Strãine, specialitatea limba ºi literatura 

francezã a Universitãþii din or. Lvov (1946-1950). 

Trecând cu traiul la Tallinn, se angajeazã în calitate 

de colaborator ºtiinþific inferior la Academia de 

ªtiinþe a Estoniei (1950). Aici a învãþat ºi limba 

estonã. 

În 1953 revine la Bãlþi, se angajeazã la Institutul 

Învãþãtoresc (ulterior - Pedagogic) în calitate de lector, 

apoi lector superior, ºef de catedrã, pânã în 1965. 

Tot în aceastã perioadã face doctorantura (un an) la 

prof. rus Raymund Piotrowski ºi susþine teza de doctor 

în ºtiinþe filologice. 

În anii 1965-1971 funcþioneazã ca ºefã a catedrei 

de foneticã a limbii franceze de la Institutul de 

Limbi Strãine din Mensk, Bielorusia. Stabilitã la 

Chiºinãu (1971), a activat mai întâi la Catedra de 

lingvisticã generalã ºi romanicã, iar din 1994, la 

Catedra de lingvisticã românã, generalã ºi romanicã. 

A þinut cursuri de Introducere în lingvisticã, 

Lingvisticã generalã, Romanisticã, Gramaticã comparatã 

a limbilor romanice, Metoda statisticã în 

lingvisticã etc. 

În plan de cercetare, s-a ocupat de statistica 

lingvisticã ºi de teoria informaþionalã. A scris ºi a 

publicat un dicþionar de frecvenþã a limbii române, 

o serie de articole la Petersburg, Bucureºti, 

Chiºinãu, Bãlþi. Reputatul lingvist italian Carlo 

Tagliavini i-a inclus 4 articole în culegerea 

“Lingvisticã statisticã” (Bologna, 1971). 

În 1968 publicã la Mensk studiul “Entropia 

limbilor englezã ºi românã”. 

Coautoare la “Dicþionarul ºcolar moldovenescfrancez” 

(1973). A mai editat broºuri, programe, 

recenzii. A publicat lucrãri în colaborare cu 

R. Piotrowski, A. Stepanov, V. Makarov º.a. 

În 1971 a fãcut un stagiu la Paris, þinând ºi câteva 

prelegeri. A luat parte la diferite întruniri lingvistice 

organizate la Chiºinãu, Cernãuþi, Mensk, Petersburg, 

Moscova, Bucureºti (Congresul Internaþional de 

Lingvisticã, 1967), tezele comunicãrilor fiindu-i 

publicate în Spania, Italia º.a. þãri. 




CIOBANU, ANATOL. Mic dicţionar latin-român de 

expresii consacrate / Anatol Ciobanu, Lidia Novac. – Chişinău: 

Museum, 2002. – 208 p. – (Bibl. de buzunar). 

NOVAC, LIDIA. Dicţionar de frecvenţă a limbii 

moldoveneşti. – Chişinău : U.S.M., 1991. – 72 p. 

*NOVAC, LIDIA. Verbul în limbile romanice : schiţă 

paradigmatică. – Chişinău : U.S.M., 1981. – 36 p. 

*NOVAC, LIDIA. Note privind diferenţierea semantică a 

unor verbe în limbile romanuce // Probleme de lingvistică. – 

Chişinău, 1988. – P. 77-83. 

*NOVAC, LIDIA. Unităţi frazeologice moldoveneşti şi 

echivalentele lor în alte limbi // Probleme de lingvistică moldovenească 

şi contrastivă. – Chişinău, 1989. – P. 38-49. 

* * * 

CIOBANU, ANATOL. Profesoară adorată, savantă talentată, 

femeie şarmantă : dr. conf. Lidia Novac la 75 de ani // An. Şt. ale 

Univ. de Stat din Moldova. Ser. “Ştiinţe Filologice”. – Chişinău, 

1998. – P. 3-8. 

CODREANCA, LIDIA. Vivat professores ! : [Lidia 

Novac] // Lit. şi arta. – 1998. – 22 ian. – P. 8. 

DRON, ION. Novac (Cernăuţeanu) Lidia // Femei din 

Moldova: encicl. – Chişinău, 2000. – P. 206-207. 

FILIP 

MIRONOV 

1928 

V. V. V. V. V. M. M. M. M. M. 

Poet ºi prozator pentru copii. 

S-a nãscut la 21 ian. 1928, într-o familie de þãrani 

din s. Dubãu, Dubãsari. 

Studiile primare ºi le face în satul natal ºi cele 

medii în Tiraspol (1946). Devine student al Institutului 

Învãþãtoresc din acelaºi oraº, apoi al 

Institutului Pedagogic “Ion Creangã” din Chiºinãu 

(1952). Îºi începe cariera profesionalã în calitate 

de învãþãtor de limbã ºi literaturã în ºcolile din satele 

Mileºti ºi Vãrzãreºti (Cãlãraºi), apoi la ºcoala medie 

nr. 2 din Orhei (1952-1956). Concomitent este 

colaborator literar la ziarul “Tinerimea Moldovei” 

(1953-1960), devine ºef de secþie la aceeaºi 

publicaþie; colaborator la “Tânãrul leninist” ºi 

“Scânteia leninistã”. 

Debutul editorial este cartea pentru copii “Doi 

poznaºi pe imaº” (1958), urmatã de alte plachete 

cu versuri pentru copii cu subiecte de cultivare a 

atitudinii atente faþã de natura din jur, de prietenie, 

de dragoste pentru frumos, adeseori cu un subliniat 

simþ al umorului. Ca prozator se manifestã în scrieri 

de facturã documentarã, avându-i ca eroi pe copiii 

19 

curajoºi, predispuºi la sacrificii. Participã la 

alcãtuirea unei antologii a poeziei pentru copii a 

scriitorilor din Moldova, editatã în Moldova ºi 

Bielorusia. 

Opera: versuri – Toboºarii (1959), Bostãnel cu 

capul chel (1961, 1971), Copãcel cu cercei (1961, 

1972), Împãrãþia Cucurigu-Cotcodac (1962), Casa 

(1966), Adresa primãverii (1969), Balada 

cocostârcului (1974), Luci, soare, luci (1978), 

Þãrmul copilãriei (1983); povestiri – Vârtejul 

(1970), Nu ne uitaþi, oameni (1973), Fântâniþa 

comisarului (1975), Unul dintre noi (1979), Isprava 

toboºarului (1980), Vulturaºii (1980), Ultima 

rugãminte a lui ªtefan Gligor (1981), Erau odatã 

trei prieteni (1984), Cosaºii (1985), Clipa (1987) 

º.a., traduse ºi în limba rusã. 


*MIRONOV, FILIP. Clipa : [povestiri]. – Chişinău : Lit. 

Artistică, 1987. – 295 p. : il. 

*MIRONOV, FILIP. Cosaşii : poveşti. – Chişinău : Lit. 

Artistică, 1985. – 79 p. : il. 

*MIRONOV, FILIP. Dansul focului : povestiri. – Chişinău: 

Lit. Artistică, 1977. – 331 p. : il. 

*MIRONOV, FILIP. Erau odată trei prieteni : povestire. – 

Chişinău : Lit. Artistică, 1984. – 156 p. 

*MIRONOV, FILIP. Luci, soare, luci : [versuri]. – 

Chişinău: Lit. Artistică, 1978. – 187 p. : il. 

*MIRONOV, FILIP. Nu ne uitaţi, oameni : [povestiri şi 

schiţe]. – Chişinău : Lumina, 1973. – 223 p. : il. 

*MIRONOV, FILIP. Ţărmul copilăriei : versuri. – 


*MIRONOV, FILIP. Ultima rugăminte a lui Ştefan Gligor: 

povestiri. – Chişinău: Lit. Artistică, 1981. – 212 p. 

*MIRONOV, FILIP. Unul dintre noi : [povestiri]. – 

Chişinău : Lit. Artistică, 1979. – 200 p. 

*MIRONOV, FILIP.Vulturaşii : povestiri şi schiţe 

documentare despre fapte eroice săvârşite de copii. – Chişinău: 


* * * 

MIRONOV, FILIP. Dimineaţa ; Magazinul din pădure : 

[versuri] // Constelaţia lirei : antologia poeţilor din R.S.S. 

Moldovenească. – Bucureşti, 1979. – P. 258-260. 

*MIRONOV, FILIP. Nimic nu e mai dulce ; Câmpul 

noaptea ; Casă frumoasă // Cartea poeziei ’78. – Chişinău, 

1978. – P. 138-140. 

* * * 

MIRONOV, FILIP. Dva bileta v detstvo : povesti i rasskazy. – 


MIRONOV, FILIP. Gde živet vesna ? : stihi i poèma. – 

Moskva : Det. lit., 1982. – 63 p. : il. 

MIRONOV, FILIP. Les, zelenyj les : stihi. – Moskva : 

Det. lit., 1988. – 38 p., il. 

MIRONOV, FILIP. Na kukuškinoj polâne : stihi. – 


MIRONOV, FILIP. Nevidimye strely : povesti i rasskazy. – 


MIRONOV, FILIP. Sumka, polnaâ nevidimyh strel. – 

Moskva : Molodaâ gvardiâ, 1990. – 127 p. : il. – (Ûnye geroi). 

MIRONOV, FILIP. Sveti, zvezda ! : rasskazy. – Moskva : 

Molodaâ gvardiâ, 1980. – 88 p. – (Ûnye geroi). 

Ianuarie

Ianuarie 

* * * 

*CIMPOI, MIHAI. Un poet al copiilor // Mironov, Filip. 

Luci, soare, luci. – Chişinău, 1978. – P. 3-4. 

*CIOCANU, ION. O carte despre pionierii eroi // Scânteia 

leninistă. – 1985. – Nr. 11. – P. 26. 

*COROLIŢCHI, A. Clopotele memoriei // Tânărul 

lenininst. – 1977. – 2 apr. – P. 2. 

Filip Mironov // Calendarul bibliotecarului 1998. – 

Chişinău, 1997. – P. 17-18. 

Filip Mironov // Scriitorii Moldovei în lectura copiilor şi 

adolescenţilor : dicţ. biobibliogr. – Chişinău, 1994. – P. 224- 

226. 

FILIP,VITALIE. Filip Mironov // Scânteia leninistă. – 

1972. – Nr. 3. – P. 5. 

*Mironov, Filip // Literatura şi arta Moldovei : encicl. în 

vol. 2. – Chişinău, 1986. – P. 28. 

*PROHIN, VICTOR. Grădinar în livada de cuvinte // Lit. 

şi arta. – 1978. – 19 ian. – P. 5. 

*ŞTIRBU, TITUS. Un scriitor al copiilor // Lit. şi arta. – 

1988. – 28 ian. – P. 6. 

LIVIU 

ŞTIRBU 

1953 

R. R. R. R. R. G. G. G. G. G. 

Compozitor de muzicã uºoarã, chitarist. S-a 

nãscut la 23 ian.1953, la Stepi-Soci, jud. Orhei, întro 

familie de învãþãtori, cu pãrinþii: mama – Lidia, 

tatãl – Valentin. 

Studii: ºcoala medie incompletã din satul natal 

(1961-1968), ºcoala de muzicã din oraºul Orhei, 

cu Ion Molcoci (vioarã, 1963-1968); Colegiul Republican 

de Muzicã “ªtefan Neaga” din Chiºinãu, 

cu Marc Cojuºner (vioarã, 1968-1972); stagiere la 

Uniunea de Stat a Circurilor din Moscova (solistinstrumentist, 

1972-1975); Institutul de Arte din 

Chiºinãu (Facultatea Dirijor de orchestrã popularã, 

1982-1987); Academia de Muzicã “Gavriil 

Musicescu” din Chiºinãu, cu Boris Dubosarschi 

(compoziþie, 1987-1992); Academia de Muzicã din 

Bucureºti, cursuri postuniversitare, cu ªtefan 

Niculescu (compoziþie, 1992-1994). 

Debuteazã în calitate de compozitor la Teatrul Poetic 

din Chiºinãu, cu muzica la spectacolul “Aºa-i viaþa 

omului” (1979), apoi cu piesa instrumentalã 

“Carnavalul”, interpretatã de formaþia “Contemporanul” 

(1981). 

Chitarist ºi orchestrator în formaþia vocalinstrumentalã 

“Contemporanul” a Filarmonicii de 

Stat din Chiºinãu (1975-1976); chitarist în formaþia 

20 

“Orizont” a Filarmonicii din Chiºinãu (1976-1979). 

Director muzical la Teatrul Experimental de Estradã 

“Koleso” al Filarmonicii din Cernãuþi (1980-1981); 

compozitor, orchestrator ºi chitarist în formaþia vocal-instrumentalã 

“Plai” a Filarmonicii din Chiºinãu 

(1982-1987); compozitor, orchestrator ºi chitarist 

la Centrul de Culturã ºi Artã “Ginta Latinã” din 

Chiºinãu (din 1990 pânã în prezent). 

A colaborat ºi colaboreazã cu soliºtii: Angela 

Socolov, Nelly Ciobanu, Aniºoara Puicã, Anatol 

Dumitraº, Zinaida Julea, Ricu Vodã, Luiza Pâslaru, 

Galina Gherman, Ala Tarlapan, Inesa Stratulat, 

Victoria Lungu. Colaboreazã cu poeþii : Grigore 

Vieru, Dumitru Matcovschi, Gheorghe Vodã, Andrei 

Vartic, Tudor Þãrnã, Ianoº Þurcanu, Vsevolod 

Ciornei, Eugen Rotaru, Sanda Lesnea, Galina Darie. 

Multiple înregistrãri: la Radio Moldova cu 

formaþiile “Contemporanul”, “Orizont”, “Plai”; Poli 

Disc Radio, ADM “Ginta Latinã” cu formaþiile 

“Master Dinamit” ºi “Catharsis”. 

Participã la festivaluri ºi concursuri atât în þarã, 

cât ºi în strãinãtate: la festivalul-concurs “Maluri de 

Prut” din Chiºinãu este distins cu trofeul “Grand-Prix” 

pentru piesa “Plecare” (versuri de Vs. Ciornei, 1996); 

la Festivalul internaþional “Vocile Asiei” din 

Kazahstan (1998) obþine Premiul II ºi Trofeul de 

Argint cu piesele “Apocalipsis” (versuri de T. Þãrnã) 

ºi “Eu vin” (versuri de Vs. Ciornei); Concursul 

internaþional al tinerilor interpreþi de muzicã uºoarã 

“Slavianski bazar” (1999) din Bielorusia, Premiul I; 

concursul “În memoria compozitorului Vladimir 

Ivasiuk” din Cernãuþi (2000), cu piesa “Încredere” 

obþine Premiul I. La “Jocurile Delfice” (2000) de la 

Moscova obþine medalia de bronz pentru piesa “Omul 

nu are alin” (versuri de I. Þurcanu); Concursul 

internaþional al compozitorilor “The World’s Leading 

International Song Writing Competition USA” 

(2001), cu piesa “Dacã ai fi” (versuri de E. Rotaru) 

diploma de onoare; la Festivalul internaþional din 

Coreea (2002) – trofeul de argint. Liviu ªtirbu a intrat 

în categoria celor mai importanþi compozitori ai lumii, 

creaþia sa fiind apreciatã la nivel internaþional. 

Turnee artistice în Rusia, Ucraina, România, 

Bulgaria, Ungaria, Polonia, Cehia, Mongolia etc. 

A realizat înregistrãri audio la Casa de discuri 

“Melodia” din Moscova, un disc conþinând piesa 

“Carnaval” (S6017967-68,1983) cu formaþia vocalinstrumentalã 

“Contemporanul”; alt disc incluzând 

piesele: “Bunã seara”, “Urare de viaþã lungã”, “Ca 

la horã” (S6022887, 1985) cu formaþia vocalinstrumentalã 

“Plai”; 3 CD-uri: “Dacã ai fi” (2000), 

“Filmul marii iubiri” (2001), “Primul sãrut” (2002). 

Filmografie: “Meºterul Manole” (1993), “Un 

bãrbat adevãrat” (1998), “Întoarcerea Titanicului” 

(1999), “Bucharest-Express” (2002). 



A scris muzicã la 30 de spectacole: “Drumul” 

(1980), “Cartea albã” (1980-1981), opera rock 

“Mioriþa” (1991), muzicalul ’’Soacra” (1992), 

muzicalul pentru copii “Mowgly” (2000). 

Este autorul creaþiilor: piesa instrumentalã “Angelica” 

(1988), “Nu mã uita” (1990); muzicã pentru 

pian: “Tocatã” (1988), “Sonatã” (1990), “Concertul 

pentru pian ºi orchestrã” (1992), “Quartet de 

coarde” (1991), “Omul nu are alin” (1999), “Înger 

cãzut” (2000) º.a. 

Colaboreazã fructuos cu teatrele: Naþionalul 

“M.Eminescu”, “Luceafãrul”, “Ginta Latinã”, 

Teatrul dramatic rus “A. Cehov” din Chiºinãu. 

Distincþii: titlul onorific “Maestru în artã” 

(1999). 


Înregistrări audio: 

ŞTIRBU, LIVIU. Filmul marii iubiri. – Chişinău : Poli 

Disc Radio, 2001. 

Top Moldova 1. – Chişinău : Poli Disc Radio, 1999. 

[Din conţ.: Nelly Ciobanu. Dacă ai fi… / muz. şi 

aranjament : Liviu Ştirbu ; vers. Eugen Rotaru]. 


[Din conţ.: All Stars; Aşteptăm o minune / muz. şi 

aranjament : Liviu Ştirbu ; vers. Ianuş Ţurcanu]. 


[Din conţ. : Master Dinamit; Doar cu tine / muz. şi 

aranjament : Luviu Ştirbu ; vers. Dinu Ciobanu]. 


[Din conţ. : Nelly Ciobanu. Filmul marii iubiri / muz. şi 

aranjament : Liviu Ştirbu ; vers. Vsevolod Ciornei]. 

Vokal’no-instrumental’nyj ansambl’ “Contemporanul”. 

Carnaval / hudož. ruk. Mihai Dolgan. – Moskva : Melodiâ, 

1983. – 1 disc : 33 rot./min., 30 cm. 

[Din conţ.: Ştirbu, Liviu. Carnaval]. 

Vokal’no-instrumental’nyj ansambl’ “Plai”: Rodnik = 

Izvorul / ruê. Valeriu Galupa. – Moskva : Melodiâ, 1985. – 1 

disc : 33 rot./min. , 30 cm. 

[Din conţ.: Ştirbu, Liviu. Bună seara ; Urare de viaţă lungă ; 

Ca la horă ; Eu vin]. 

* * * 

ŞTIRBU, LIVIU. “De fiecare dată când mă apuc să 

compun muzică, mă simt ca un elev din clasa I, care nu ştie 

cum va reuşi să scrie prima literă…” : [dialog] / interlocutor: 

Valentina Moldoveanu // Mesagerul. – 2000. – 3 iun. – P. 6. 

ŞTIRBU, LIVIU. “Exemplul prost provoacă dorinţa de a-l 

urma” : [interviu ] / consemnare de Liliana Popuşoi // Flux : ed. 

de vineri. – 2001. – 5 oct. – P. 6. 

ŞTIRBU, LIVIU. Muzica noastră a cucerit America : [dialog] 

/ consemnare de Jana Muşat // Luceafărul. – 2001. – 

30 noiemb. – P. 10. 

ŞTIRBU, LIVIU. Sunt foarte fericit! : [interviu] / 

consemnare de Alla Korkin // Capitala. – 2001. – 28 noiemb. – 

P. 4. 

* * * 

CACIUC, ANATOL. “Eu vin…” – zice de mai mulţi ani 

compozitorul Liviu Ştirbu // Dialog. – 1999. – 29 ian. – P. 8. 

CACIUC, ANATOL. Un talent veritabil nu poate fi eclipsat 

: [despre colaborarea compozitorului L. Ştirbu cu pianista Angela 

Socolov] // Dialog. – 2001. – 24 ian. – P. 4. 

21 

CAZACLIU, AURELIA. Despre venirea lui Liviu Ştirbu // 

Moldova suverană. – 1999. – 27 ian. – P. 4. 

CAZACLIU, AURELIA. “Eu vin…” : [dialog cu compozitorul 

L. Ştirbu, despre serata de creaţie] // Patria tânără. – 

1999. – 6 febr. – P. 4. 

MIRCOS, VLAD. Liviu Ştirbu şi Nelly Ciobanu la 

Festivalul “Vocile Asiei” din Kazahstan // Lit. şi arta. – 2000. – 

9 mart. – P. 3. 

MIRCOS, VLAD. Suscesul unui spectacol-show // Flux : 

cotid. naţ. – 1999. – 13 febr. – P. 6. 

POPUŞOI, LILIANA. Felicitări, maestre Liviu Ştirbu ! : 

[aniversarea compozitorului Liviu Ştirbu] // Flux : cotid. naţ. – 

2002. – 23 ian. – P. 4. 

POPUŞOI, LILIANA. Liviu Ştirbu intră în categoria celor 

mai buni compozitori din lume // Flux : cotid. naţ. – 2001. – 

22 noiemb. – P. 1. 

ŠATOHINA, ELENA. Muzyka – èto tože vera // Delovaâ 

gazeta. – 1999. – 26 ian. – P. 18. 

S 

E. E. E. E. E. P. P. P. P. P. 

MIRON HORIA 

SIMIONESCU 

1928 

Prozator ºi publicist român. 

S-a nãscut la 23 ian. 1928 în or. Târgoviºte, în 

familia ofiþerului de infanterie Stelian Simionescu 

ºi a Irinei, lucrãtoare la Oficiul Poºtal. Studiile ºi le 

face la ºcoala primarã nr. 1 ºi la Liceul “Ienãchiþã 

Vãcãrescu” din localitatea de baºtinã (1936-1948); 

Facultatea de Filologie a Universitãþii din Bucureºti 

(1948-1964) cu tezã de licenþã “Lirica lui G. 

Cãlinescu”. 

Activitate profesionalã: reporter, redactor al 

secþiei scrisori, apoi al secþiei culturã la ziarul 

“Scânteia” (1950-1969), la care scrie câteva 

reportaje propriu-zise ºi cronicã muzicalã; ºef de 

cabinet al lui D. Popescu, secretar al CC al PCR 

(1969-1971); director adjunct al Direcþiei “Muzicã” 

din cadrul Consiliului Culturii ºi Educaþiei 

Socialiste al Ministerului Culturii (1971-1972); director 

general al Operei Române din Bucureºti 

(1972-1974). 

Debutul literar în presã ºi-l face în “Luceafãrul”, 

cu povestirea “Cum l-am trãdat pe Pascal” (1968). 

Debutul editorial este “Dicþionarul onomastic” 

(1969), care anunþã declanºarea unui ciclu de 

dicþionare, compus din cinci volume (1969-1983) 

ºi intitulat “Ingeniosul bine temperat”. Sunt niºte 

dicþionare ciudate, care depoziteazã fiºe de 

caracterologie comicã, aranjate în ordine alfabeticã, 

Ianuarie

Ianuarie 

corespunzãtor trãsãturilor de caracter ºi potrivite 

ideal fiecãruia din sutele de nume. 

Intre 1943-1948, alãturi de colegii sãi Radu 

Petrescu ºi Costache Olãreanu, viitori scriitori, M.H. 

Simionescu participã la editarea unor reviste 

manuscris: “Carnet literar”, “Cântece noi”, “Spada”, 

“Cloºca cu pui”, “Oraºul de nikel”, “Colorado”, 

“Metru cub”, “Modagor” ºi a unor plachete de 

versuri. Tinerii citesc ºi comenteazã cãrþi alese 

(româneºti ºi franþuzeºti), le portreteazã în jurnale 

intime. 

M. H. Simionescu scrie ºi el diferite texte-“cãrþi” 

nepublicate, cu titluri ºi conþinut excentrice 

(“Marele tratat”, “Cartea despre femeia esenþialã ºi 

lumile anexe”, “Vegetaþii lunare”). Jurnalul 

tânãrului prozator din 1946, transcris cu mici 

modificãri, apare de sub tipar în 1987, în volumul 

“Trei oglinzi”. Astfel, se configureazã o grupare 

literarã a livreºtilor, numitã de critici “ªcoala de la 

Târgoviºte”. 

Opera: ciclul “Ingeniosul bine temperat” compus 

din cinci volume (“Dicþionar onomastic”, 1969, 2000; 

“Bibliografia generalã”, 1970,1992; “Jumãtate plus 

unu: (alt dicþionar onomastic), 1973; “Breviarul 

(Historia calamitatum)”, 1980; “Toxicologia sau 

dincolo de bine ºi dincoace de rãu”, 1983); romane: 

“Nesfârºitele primejdii”, 1978; “Învãþãturi pentru 

Delfin”, 1979; “Redingota”, 1984; “Licitaþia”, 1985; 

“Asediul locului comun”, 1988; “Paltonul de varã”, 

1996; volume ºi nuvele de povestiri: “Dupã 1900, pe 

la amiazã”, 1974; “Banchetul”, 1982; “Povestiri 

galante”, 1995; “Fãrãdelegea vaselor comunicante”, 

1997; jurnale ºi note de cãlãtorie: “Rãpirea lui 

Ganymede”, 1975; “Ulise ºi umbra”, 1982; “Trei 

oglinzi”, “Febra”, 1998. 

Supranumit “Domnul Literaturã”, este 

utilizatorul tuturor stilurilor posibile. Oricum, 

posedã un stil individual, caracterizat prin noutate 

ºi extravaganþa contextului. M.H. Simionescu este 

considerat întemeietorul metaromanului. Confirmã 

acest lucru prin romanul “Licitaþia” (1985). 

A colaborat la principalele reviste literare din 

Bucureºti ºi din alte oraºe: “România literarã”, 

“Luceafãrul”, “Viaþa româneascã”, “Contemporanul”, 

“Vatra”, “Familia” º. a. 

Când a fost “atestat” postmodernismul în 

România, M.H. Simionescu a fost recunoscut unul 

dintre postmoderni. Mircea Iorgulescu a remarcat: 

“M.H. Simionescu este unul dintre cei mai radicali 

înnoitori ai prozei româneºti postbelice…” Sintetizând 

referinþele critice majore, Gh. Crãciun s-a 

exprimat într-o formulã succintã: “Opera sa este o 

sintezã de absurd (Urmuz), livresc (Borges), lentoare 

narativã (Lawrence, Sterne) ºi estetism balzacian 

(Cãlinescu)”. Al. Piru îl calificã drept autor de 

22 

literaturã parabolicã despre autori ºi cãrþi imaginare 

în spiritul Swift, Borges. 

A fost distins cu: Premiul pentru prozã al Uniunii 

Scriitorilor (“Dupã 1900, pe la amiazã” ºi “Paltonul 

de varã”); Premiul “Ion Creangã” al Academiei 

Române (“Jumãtate plus unu”). 

Dupã 1989 locuieºte alternativ la Bucureºti ºi 

Pietroºita, sat situat lângã Târgoviºte. 


SIMIONESCU, MIRCEA HORIA. Breviarul (Historia 

calamitatum). – Bucureşti : Cartea Românească, 1980. – 275 p. 

SIMIONESCU, MIRCEA HORIA. Fărădelegea vaselor 

comunicante. – Bucureşti : Cartea Românească, 1997. – 94 p. – 

(Bucureşti). 

SIMIONESCU, MIRCEA HORIA. Ingeniosul bine 

temperat: dicţ. onomastic. – Bucureşti : Ed. pentru Lit., 1969. – 

502 p. 

SIMIONESCU, MIRCEA HORIA. Jumătate plus unu : (alt 

dicţionar onomastic). – Bucureşti : Albatros, 1973. – 223 p. 

SIMIONESCU, MIRCEA HORIA. Licitaţia. – Bucureşti: 

Albatros, 1985. – 242 p. 

SIMIONESCU, MIRCEA HORIA. Nesfârşitele primejdii. – 

Bucureşti : Ed. Eminescu, 1978. – 525 p. 

SIMIONESCU, MIRCEA HORIA. Paltonul de vară. – 

Bucureşti : Albatros ; Universal Dalsi, 1996. – 445 p. 

SIMIONESCU, MIRCEA HORIA. Toxicologia sau 

dincolo de bine şi dincoace de rău. – Bucureşti : Cartea 

Românească, 1983. – 291 p. 

SIMIONESCU, MIRCEA HORIA. Trei oglinzi. – 

Bucureşti : Cartea Românească, 1987. – 346 p. 

SIMIONESCU, MIRCEA HORIA. Ulise şi umbra. – 

Bucureşti : Sport-Turism, 1982. – 217 p. 

* * * 

SIMIONESCU, MIRCEA. “Aveam o mitralieră şi trăgeam 

în stafiile trecutului cu o sete demenţială” : [interviu] / 

consemnare de Alex. Ştefănescu // România literară. – 1996. – 

25 dec. - 7 ian. – P. 18-19. 

SIMIONESCU, MIRCEA HORIA. Între Urmuz şi 

Borges, despre tutun, patefon, jurnal, politică şi şcoală de la 

Târgovişte : [interviu] / interlocutor: Ion Simuţ // Familia. – 

2001. – Nr. 4. – P. 56-71. 

SIMIONESCU, MIRCEA HORIA. Mai multe începuturi // 

Lettre Internationale (ed. rom.). – 1999. – Nr. 29. – P. 108-109. 

SIMIONESCU, MIRCEA HORIA. “Mi-au plăcut de 

timpuriu lucrurile limpezi, mi-am încredinţat estimărilor 

pozitive, controlabile ale raţiunii” // Lettre Internationale (ed. 

rom.). – 1995. – Nr. 15. – P. 128-130. 

SIMIONESCU, MIRCEA HORIA. Morcov cu susan şi 

liliac // Familia. – 2001. – Nr. 4. – P. 72-77. 

SIMIONESCU, MIRCEA HORIA. Stânga-n pre’… 

alinierea! : jurnal 1949 // Arc. – 1993. – Nr. 4. – P. 41-44. 

* * * 

BÂRNA, NICOLAE. Profil Mircea Horia Simionescu // 

Familia. – 2001. – Nr. 4. – P. 47-55. 

BUCIU, MARIAN VICTOR. Mersul la pas prin literatura 

română : Mircea Horia Simionescu printre noi // Familia. – 

2001. – Nr. 4. – P. 78-85. 

DIMISIANU, GABRIEL. Jurnalul unui “papirofag” // 

România literară. – 1998. – 12-18 aug. – P. 4. 

DIMISIANU, GABRIEL. Papirofagul impenitent // 

Dimisianu, Gabriel. Lumea criticului. – Bucureşti, 2000. – P. 

223-227. 



GLODEANU, GHEORGHE. Mircea Horia Simionescu 

sau comedia literaturii // Jurnalul literar. – 2000. – Nr. 13-14. 

– P. 3. 

HOLBAN, IOAN. Mircea Horia Simionescu // Holban, 

Ioan. Profiluri epice contemporane. – Bucureşti, 1987. – P. 

287-298. 

IORGULESCU, MIRCEA. Maşina de scris poveşti // 

Iorgulescu, Mircea. Prezent. – Bucureşti, 1985. – P. 219-221. 

IORGULESCU, MIRCEA. Mircea Horia Simionescu // 

Iorgulescu, Mircea. Rondul de noapte. – Bucureşti, 1974. – P. 

203-206. 

IORGULESCU, MIRCEA. Romanele dintr-un roman // 

Iorgulescu, Mircea. Firescul ca excepţie. – Bucureşti, 1979. – 

P. 197-201. 

MICU, DUMITRU. Mircea Horia Simionescu // Micu, 

Dumitru. Literatura română în secolul al XX-lea. – Bucureşti, 

2000. – P. 312-314. – (Istoriile secolului XX). 

MICU, DUMITRU. Mircea Horia Simionescu // Micu, 

Dumitru. Scurtă istorie a literaturii române. vol. 3. – Bucureşti, 

1996. – P. 13, 339-349. 

MINCU, MARIN. Inautenticitate // Mincu, Marin. 

Textualism şi autenticitate. – Constanţa, 1993. – P. 165-169. 

PÂRVULESCU, IOANA. Bijuterii discrete // România 

literară. – 1995. – 18-24 ian. – P. 5. 

PIRU, AL. [Mircea Horia Simionescu] // Piru, Al. Istoria 

literaturii române. – Bucureşti, 1994. – P. 336. 

POPA, MARIAN. Simionescu, Mircea Horia // Popa, 

Marian. Dicţionar de literatură română contemporană. – 

Bucureşti, 1971. – P. 551. 

SIMUŢ, ION. Proza intelectualismului ironic şi artistic : 

Mircea Horia Simionescu. Nesfârşitele primejdii // Simuţ, Ion. 

Diferenţa specifică. – Cluj-Napoca, 1982. – P 142-145. 

STANOMIR, IOAN. Nesfârşitele primejdii // Luceafărul. 

– 1998. – Nr. 19. – P. 5. 

VLAD, ION. O gramatică a parodiei // Vlad, Ion. Lectura 

romanului. – Cluj-Napoca, 1983. – P. 221-228. 

ZACIU, MIRCEA. Emergenţa romanului // Zaciu, Mircea. 

Lancea lui Achile. – Bucureşti, 1980. – P. 108-115. 

JEANNE 

MOREAU 

1928 


Actriþã francezã de teatru ºi film. S-a remarcat 

ºi ca regizoare de teatru ºi film ºi cântãreaþã. 

S-a nãscut la 23 ian. 1928, la Paris, în familia 

unor intelectuali. Contrar voinþei pãrinþilor, îºi face 

studiile la Conservatorul din Paris (1947-1952, 

profesor Denis d’Inès). Dupã doar opt luni de 

studenþie se încadreazã în trupa renumitei “Comédie 

Française” (1948-1952). Invitaþia la “Maison de 

Molière” a fost un caz de excepþie în viaþa ei, care 

i-a pus temelia unei cariere artistice. Debuteazã pe 

23 

scena mare în piesa lui I.S. Turgheniev “O lunã la 

þarã” (1947). Îºi continuã activitatea profesionalã 

la T.N.P. (Teatrul Naþional Popular), sub conducerea 

lui Jean Vilar, unde din 1952 joacã alãturi de 

vedetele franceze Gérard Philipe, Jean Gabin, 

Fernandel, Jean Marais, în piesele lui Corneille, 

Cocteau, Shaw, Williams. 

Debuteazã în cinema, interpretând un rol 

secundar în “Ultima iubire” (1948). Creeazã primele 

roluri mai importante în anii 1953-1956. Rolul care 

i-a adus primul mare succes actriþei, astfel devenind 

una dintre interpretele preferate ale regizorilor 

“noului val” (anii ’50-’60), a fost cel din “Ascensor 

pentru eºafod” (1957) de Louis Malle, apoi 

“Amanþii” (1958) de acelaºi regizor de film. J. 

Moreau devine singura mare vedetã femininã, dupã 

Brigitte Bardot, care reprezintã mitul popular al 

filmului francez postbelic. 

Întâlnirile cu marile staruri cinematografice 

i-au fãcut viaþa asemeni unei enciclopedii 

cinematografice istorice: Malle, Vadim, Brook, 

Buñuel, Antonioni, Truffaut, Losey, Welles, Richard, 

Friedkin þ. a. 

Îºi încearcã ora debutului în calitate de regizoare 

în piesa “O vorbã de duh” de Margaret Edson. 

Filmografie: Ultima iubire (1948), Nu vã 

atingeþi de parale (1954), Salariul pãcatului (1956), 

Amanþii (1958), Legãturi primejdioase (1959), 

Moderato Cantabile (1960), Noaptea (1960), Jules 

et Jim (1961), Procesul (1962), Mireasa era în 

negru (1967), Alex în Þara Minunilor (1970), Te 

iubesc (1973), Amintiri din Franþa (1975), Luminã 

(1976), Miracol (1988), Zi dupã zi (1988), L’Amant 

(1991), Je m’appelle Victor (1992), Les Cent et une 

nuits (1994), I love You… I love You not, La 

proprietaire (1995), Amour et confusions (1996), 

Ever After (1998), Perdido (1999), Lisa (2001), Cet 

amour-là (2000). 

Distincþii pentru filmele: “Moderato Cantabile” 

(Cannes, 1960) ºi “Jurnalul unei cameriste” (Karlovy 

Vary, 1964) ; cel mai înalt premiu teatral “Molière” 

pentru monospectacolul “Povestirea slugii Serlina”; 

Marele Premiu al Discului (1964) etc. 

Jeanne Moreau a fondat o casã de producere a 

filmelor ºi a turnat douã filme. 


MOREAU, JEANNE. “Igrat’ v kino èto značit žit’ // 

Iskusstvo kino. – 1966. – Nr. 2. – P. 100-106. 

* * * 

GORUNESCU, ELENA. Moreau Jeanne // Gorunescu, 

Elena. Dicţionar de teatru francez contemporan. – Bucureşti, 

1991. – P. 260. 

Jeanne Moreau – pentru prima oară regizoare // Teatrul 

azi. – 2000. – Nr. 7-9. – P. 113. 

Ianuarie

Ianuarie 

CRISTIANJ, CORNEL. Moreau, Jeanne // Cristian, Cornel. 

Dicţionar cinematografic / Cornel Cristian, Bujor, T. 

Răpeanu. – Bucureşti, 1974. – P. 309-310. 

Moreau, Jeanne // L’encyclopédie du cinéma. – Paris, 

1967. – P. 1096-1097. 

IANCU, NAPOLION TOMA. Moreau, Jeanne // Iancu, 

Napoleon Toma. Dicţionarul actorilor de film. – Bucureşti, 

1977. – P. 264-265. 

REICHOW, JOACHIM. Moreau, Jeanne // Reichow, 

Joachim. Filmschauspieler A – Z / Joarhim Reichow, Michael 

Hanisch. – Berlin, 1971. – P. 303-304. 

Moreau, Jeanne // Secolul cinematografului. – Bucureşti, 

1989. – P. 258, 382, 456. 

TULARD, JEAN. Moreau, Jeanne // Tulard, Jean. 

Dictionnaire de cinéma. vol. 2. – Paris, 1991. – P. 646-647. 

* * * 

ČIRIO, RITA. Dnevnik primadonny // Teatral’naâ žizn’. – 

1992. – Nr. 3. – P. 18-19. 

OSIPOV, AZIZ. Jeanne Moreau : kino – èto bol’šoe 

priklûčenie // Sovetskaâ kul’tura. – 1989. – 3 oct. – P. 4. 

RUBANOVA, I. Jeanne Moreau // Aktery zarubežnogo 

kino. – Moskva, 1970. – P. 75-93. 

R. R. R. R. R. G. G. G. G. G. 

NICOLAE 

BOTGROS 

1953 

Violonist, dirijor ºi compozitor. 

S-a nãscut la 25 ian. 1953, în familia Eugeniei 

ºi a lui Dumitru Botgros, în s. Badicul Moldovenesc, 

jud. Cahul. Este “vioara nr. 1. a muzicii 

noastre populare” ºi cel mai distins lãutar al dinastiei 

Botgroºilor: Dumitru – tatãl, renumit lãutar; fraþii: 

Vasile, acordeonist la Hânceºti ºi Gheorghe, dirijor 

al orchestrei din Cantemir; surorile: Eufrosinia, 

Parascovia, Sofica, Nãtãliþa, Georgeta – cântãreþe 

în ansambluri populare; Cornel – fiul, violonist în 

orchestra “Lãutarii”. 

Îºi face studiile la ªcoala de iluminare culturalã 

“E. Sârbu” din Soroca (1968-1971); audient la 

Conservatorul din Chiºinãu (1988-1990). 

Activitate profesionalã: conducãtor artistic al 

Orchestrei “Ciocârlia” a Casei de culturã Edineþ 

(1971-1973); violonist în Orchestra “Mugurel” 

(1973-1974) ºi în Ansamblul de cântece ºi dansuri 

populare “Joc” (1974-1978), ambele ale 

Filarmonicii de Stat; director artistic, prim-dirijor 

ºi violonist în Orchestra de muzicã popularã 

“Lãutarii” (1978 – pânã în prezent). 

24 

Palmaresul realizãrilor la zi depãºeºte 2000 de 

compoziþii muzicale, 6 CD ºi 5 casete audio, 6 

discuri ale Orchestrei “Lãutarii” (ultimele: “Din 

neam strãvechi de lãutari”, “Drag mi-i cântecul ºi 

neamul”, “Virtuozii Basarabiei”). 

În calitate de compozitor se lanseazã prin 

compoziþia “Suita pentru vioarã ºi orchestrã”. 

La 23 febr. 1979, N. Botgros evolueazã în 

premierã împreunã cu Orchestra de muzicã popularã 

“Lãutarii” în noua formulã. Peste 25 de ani de 

activitate artisticã, orchestra devine simbol în spaþiul 

muzical românesc, iar dirijorul ei – un fenomen, fiind 

supranumit “academician”, “vioara neamului” etc. 

Repertoriul maestrului e compus atât din folclor 

autentic ºi lucrãri artistice semnate de talentaþii 

compozitori T. Chiriac, C. Rusnac, Gh. Mustea, cât 

ºi din compoziþii proprii. 

Arhiva de interpretare a dinastiei Botgros 

înregistreazã cca 500 de melodii populare. 

Colaborãri cu N. Sulac, M. Bieºu, M. Munteanu, 

V. Cojocaru, Z. Julea, N. Glib, Mihai Ciobanu, L. 

Bejenaru, A. Moldovan, M. Sarabaº, I. Cãpraru, V. 

Gheorghelaº, N. Cibotaru, S. Cemurtan, B. 

Rudenco, N. Crulicovschi, I. Rusu, V. Hanganu, M. 

Velicu, ºi cu interpreþii din România: S. Vicoveanca, 

Gh. Zamfir, Ionuþ Dolãnescu, B. Sinulescu, I. 

Loghin, N. Furdui-Iancu, L. Lavric. 

În 1981 la studioul “Moldova-film” s-a turnat 

un film documentar despre Orchestra “Lãutarii” ºi 

dirijorul ei N. Botgros: “Aºa-i viaþa omului” 

(scenariul D. Olãrescu, regia ªt. Bulicanu). 

Visul tatãlui Dumitru Botgros: “Vreau sã las un 

urmaº, pe care sã-l cunoascã toatã lumea”, s-a 

realizat de-a binelea, încât artistul N. Botgros 

cutreierã ºi frapeazã întreg mapamondul, susþinând 

triumfãtoare spectacole folclorice în: Grecia, Italia, 

Franþa, Turcia, Danemarca, Germania, SUA, 

Elveþia, Austria, Polonia, Rusia, Ucraina, Belgia, 

Cehia, Slovacia, Spania, Olanda, Mongolia, Luxemburg, 

România etc., etc. 

Distincþii ºi titluri : 

Artist Emerit din Moldova (1982), Artist al 

Poporului (1988), Cavaler al Ordinului Republicii 

(1993). 


Înregistrări audio: 

La casa cu grinzi bătrâne = Pod sen’û starogo doma / 

Orchestra de muzică populară “Lăutarii” , conducător artistic 

Nicolae Botgros. – Moskva: Melodiâ, 1985. – 1 disc: 

33 rot. / min., stereo. – 30 cm. 

“Lăutarii” / dirijor Nicolae Botgros. – Chişinău: Music 

Master. – stereo HX-PRO. – 20 melodii. 

“Lăutarii” : Orkestr mold. narodnoj muzyki / hudož. ruk. 

Nicolae Botgros. – Moskva: Melodiâ, 1986. – 1 disc: 33 rot. / 

min., stereo. – 30 cm. 



“Lăutarii” : Floarea înfloreşte odată / Orchestra de muzică 

populară, conducător artistic Nicolae Botgros. – Moskva: 

Melodiâ, 1981. – 2 disc.: 33 rot. / min., stereo. – 30 cm. 

Nicolae Sulac i ansambl’ moldavskoj narodnoj muzyki 

“Lăutarii” / hudož. ruk. Nicolae Botgros. – Moskva: Melodiâ, 

1984. – 1 disc: 33 rot. / min., stereo. – 30 cm. – [Din conţ.: 

Brâul; Foaie verde; grâu mărunt; Joc ca la Manta; Cântecul 

ciobanului; Melodii de petrecere / prel. : Nicolae Botgros]. 

Melodia lăutarilor : Orchestra de muzică populară 

“Lăutarii” / dirijor Nicolae Botgros. – Moskva : Melodiâ, 

1986. – 2 disc.: 33 rot. / min., stereo. – 30 cm. – [Din conţ.: 

Ca la Bădicu; Horă de concert / prel.: Nicolae Botgros; De 

dorul mîndruţei mele ; O sârbă lăutărească / prel. şi interpretare 

la vioară: N.Botgros; În amintirea lăutarilor moldoveni / 

muzica: N. Botgros]. 

Poet Nicolae Glib: Am fost pe la mine-n sat = Pesni o 

moëm krae / Orchestra de muzică populară “Lăutarii”, dirijor 

Nicolae Botgros. – Moskva: Melodiâ, 1989. – 1 disc.: 

33 rot. / min., stereo. – 30 cm. – [Din conţ.: Sunt fecior de 

harnic neam; La o răscruce de drum; În Moldova-s multe 

sate / muzica: Nicolae Botgros; Doar o viaţă are omul / prel.: 

Nicolae Botgros]. 

Zinaida Julea şi Orchestra “Lăutarii”: Pentru inima oricui / 

conducător artistic şi dirijor Nicolae Botgros. – Chişinău: Music 

Master. – stereo HX–PRO. – 17 cântece. 

* * * 

*BOTGROS, NICOLAE. “Cântăm aşa cum cântă natura, 

cum şoptesc frunzele…” / consemnare: Rodica Mahu // 

Moldova. – 1988. – Nr. 7. – P. 21. 

BOTGROS, NICOLAE. “Cântecul popular ne însoţeşte 

de la naştere până la moarte…”: [interviu] / consemnare : 

Anatol Caciuc // Viaţa satului. – 1997. – 4 ian. – P. 10. 

BOTGROS, NICOLAE. “Graţie artei populare, am devenit 

ceea ce sunt…” : [interviu] / consemnare : Tudor Babici // 

Curierul de seară. – 1996. – 4 oct. – P. 5. 

BOTGROS, NICOLAE. “Lăutarii sunt unica mea avere…”: 

[interviu] / consemnare : Tatiana Corai // Luceafărul. – 2000. – 

22 dec. – P. 6-7. 

BOTGROS, NICOLAE: Ministrul nu mă cunoştea fără 

vioară // Roibu, Nicolae. Să vă spun ce s-a-ntâmplat… – 

Chişinău, 1999. – P. 100-101. 

* * * 

**Botgros, Nicolae: “Dragoste şi dor pe strune de 

vioară…”. – Chişinău, [s.a.]. – 17 p. 

BUZILĂ, SERAFIM. Botgros, Nicolae // Buzilă, Serafim. 

Interpreţi din Moldova : lexicon encicl. – Chişinău, 1996. – 

P. 72-73. 

*Botgros, Nicolae // Literatura şi arta Moldovei: encicl.: 

în 2 vol. vol. 1. – Chişinău, 1985. – P. 105. 

Botgros, Nicolae // Localităţile Republicii Moldova: itinerar 

doc.-publ. il. vol. 2: Bi-Buz. – Chişinău, 2000. – P. 583. 

CACIUC, ANATOL. Auzi cum cântă o vioară?.. // 

Capitala. – 2000. – 22 ian. – P. 8. 

CACIUC, ANATOL. “Lăutarii” – mândria neamului // 

Capitala. – 2000. – 13 dec. – P. 4. 

CACIUC, ANATOL. “Un dor şi-o dragoste pe strune de 

vioară” // Curierul de seară. – 1993. – 4 febr. – P. 3. 

CIOCOI, GHEORGHE. Tinereţe fără bătrâneţe // Dialog. – 

2000. – 13 dec. – P. 4. 

CUCUIETU, SERGIU. Fenomenul “Lăutarii” // Ţara. – 

2000. – 14 dec. – P. 4. 

DRON, ION. Un itinerar bun, dar cu multe hopuri mici şi 

mai mari: [referire la Nicolae Botgros] // Mesagerul. – 2000. – 

29 ian. – P. 6. 

Lume, soro lume // Moldova suverană. – 1995. – 28 ian. – 

P. 4. 

**Carte (lucrare) lipsă în fondul Bibliotecii Naţionale 

25 

MÂŢU, M. Nicolae Botgros // Tineretul Moldovei. – 

1993. – Nr. 45. – P. 6. 

*Nicolae Botgros // Moldova. – 1980. – Nr. 10. – P. 26. 

ROIBU, NICOLAE. Maestrul Nicolae Botgros la o nouă 

aniversare // Flux: cotid. naţ. – 2000. – 26 ian. – P. 4. 

ROIBU, NICOLAE. Mareşalul Botgros are şi gradul de 

căpitan : [maestrul Nicolae Botgros a obţinut prin concurs, 

locul la pupitrul dirijoral al Orchestrei “Ciocârlia” a 

Ministerului de Interne din România] // Timpul. – 2002. – 

18 oct. – P. 24. 

RUSU, NICOLAE GH. Fenomenul [dinastiei de lăutari ] 

Botgros // Viaţa satului. – 1994. – 8 ian. – P. 5. 

Un omagiu frumos // Moldova suverană. – 1993. – 30 ian. – 

P. 4. 

VICOVEANCA, SOFIA. “Să lăsăm pe alţii să judece”: 

[interviu cu interpreta despre colaborarea cu Nicolae Botgros] // 

Patria tânără. – 1995. – Febr. (Nr. 7). – P. 14. 

* * * 

MUNTEANU, MARIA. Moi korni v ètoj zemle. Ona daet 

mne silu // Capitala = Stolica. – 1999. – 4 dec. – P. 9. – [Referiri 

la activitatea lui N. Botgros]. 

SEMINARUL 

TEOLOGIC 

DIN CHIŞINĂU 

1813 

R. R. R. R. R. G. G. G. G. G. 

E. E. E. E. E. P. P. P. P. P. 

Prima instituþie de învãþãmânt laico-religios sub 

dominaþia ruseascã în Basarabia. A fost deschis la 

31 ian. 1813, din iniþiativa ºi cu contribuþia 

Mitropolitului Gavriil Bãnulescu-Bodoni ºi îi purta 

numele. În activitatea Seminarului se disting ºase 

perioade: 1813-1823; 1823-1867; 1867-1884; 

1884-1918; 1918-1927; 1927-1944. 

Conform proiectului de organizare a vieþii 

bisericeºti în Basarabia, Mitropolitul Gavriil 

înainteazã Sf. Sinod, în 1812, rugãmintea de a 

înfiinþa un seminar pentru copiii clericilor. 

Seminarul a suportat un ºir cronologic de 

modificãri ale regulamentului: în 1823, 1840, 1867, 

1884, 1906. La început a funcþionat dupã normele 

tradiþionale de conducere ale Regulamentului 

Duhovnicesc, aprobat de Petru cel Mare ºi depindea 

de Episcopul Eparhiot. Învãþãmântul era divizat în 

2 cursuri: cursurile principale sau obligatorii, care 

constau din 7 clase, formate treptat, an cu an, ºi 

cursurile extraordinare, care se þineau duminicile 

ºi de sãrbãtori. Cele principale erau împãrþite în 3 

secþiuni: a) clasa pregãtitoare, în care se preda 

sintaxa, poezia ºi retorica (din. oct. 1814); b) clasa 

secundarã – filozofia; c) clasa superioarã – teologia. 

În cursurile extraordinare se preda religia, latina, 

Ianuarie

Ianuarie 

greaca ºi limbile noi, matematica, istoria ºi muzica. 

Ca elevi, la seminar, erau înscriºi fiii clericilor ºi 

fiii laici de moldoveni. 

La înfiinþare ºcoala nu avea local propriu ºi s-a 

situat provizoriu în mai multe edificii ale statului ºi 

bisericii. În decursul activitãþii sale ºi-a schimbat în 

repetate rânduri sediul: 1815-1816 – câteva localuri 

proprii pentru clasele seminariale, altele pentru elevii 

sãraci; 1817 – în propriul local, construit prin 

contribuþia cotelor anuale percepute de la clericii 

basarabeni (str. Seminarului – azi str. Mitropolitul G. 

Bãnulescu-Bodoni ºi str. Moscova – azi bul. ªtefan 

cel Mare); 1823 – alãturi de Casa Episcopalã, în curtea 

seminarului, prin grija Mitropolitului Gavriil s-a 

construit un corp mare cu douã nivele ºi cinci aripi; 

1853 ºi 1857 arhiepiscopul Irinarh cu mijloacele 

proprii ºi ale unor mãnãstiri înalþã în curtea seminarului 

douã clãdiri de piatrã; 1867 – clãdirii de bazã i s-a 

adãugat al treilea etaj; 1877 – local nou (str. Gogol), 

prin contribuþia Consistorului Eparhial; 1903 – 

Seminarul superior se mutã în noua clãdire de pe str. 

Alexandru (azi colþul str. Mitropolitul G. Bãnulescu- 

Bodoni ºi 31 August 1989, singurul edificiu pãstrat 

pânã în prezent). 

La deschiderea Seminarului funcþionau douã 

clase: cea pregãtitoare ºi cea de gramaticã. Educaþia 

purta un caracter strict religios. Duminica se asculta 

Catehismul ºi Evanghelia. 

Primii profesori au fost Petru Kuniþki (limbile 

greacã ºi latinã, rector de seminar 1813-1821); Ioan 

Nesterovici; profesorul de clase inferioare Isidor 

Gherbanovski; profesorul de limbã greacã Nicolae 

Dochimos ºi profesorul de românã preotul Ioan. 

Timp de 10 ani au slujit la seminar 25 de profesori. 

Toþi erau veniþi din strãinãtate (17 ucraineni, 2 ruºi, 

3 greci, 1 – din Galiþia, 1 – de origine necunoscutã, 

1 – român din Transilvania). 

În anul de inaugurare a seminarului numãrul de 

elevi atinge cifra de 58, iar în 1815 – 135 de elevi. 

În instituþie domnea metoda scolasticã a însuºirii 

mecanice, a învãþãrii pe de rost. Se memorizau texte 

lungi, în diferite limbi, din cãrþile sfinte. În clasele 

inferioare accentul era pus pe studierea limbilor (32 

de ore din 37 pe sãptãmânã). Majoritatea manualelor 

erau cumpãrate la Petersburg ºi Moscova. Se simþea 

lipsã de manuale de limba românã. Gramatica limbii 

române se învãþa dupã manualul lui Radu Tempea. 

În 1821 la seminar ºi-a încheiat studiile prima 

promoþie: 10 persoane în vârsta de 20-28 de ani. 

Majoritatea dintre ei au rãmas ca profesori la seminar 

ºi în alte ºcoli din Basarabia. Seminarul din 

Chiºinãu de pânã la 1823 a avut rolul de instituþie 

de învãþãmânt laico-religios. Interes major 

prezentau primele trei clase, care dãdeau elevilor o 

culturã generalã. 

26 

În 1816 pe lângã seminar s-a organizat un “Pension 

al nobilimii”, care a marcat un început de 

învãþãmânt mediu în Basarabia. 

La 23 oct. 1823 se produce o modificare de 

regulament dupã modelul celui din 1808-1814, conform 

cãruia Seminarul s-a împãrþit în inferior ºi cel 

superior. Ambele intrau în circumscripþia Kievului 

ºi erau supuse Academiei din Kiev. Rector devine 

arhimandritul Irineu, iar “inspector” (director-adjunct) 

– Victor Puriºkevici. 

Potrivit noului statut, întocmit dupã reforma 

învãþãmântului din 1823, seminarul a fost completat 

cu învãþãtori noi, absolvenþi ai Academiei Teologice 

din Kiev, care, necunoscând limba românã, 

seminariºtii moldoveni pierd accesul la predarea în 

clasele inferioare. Coloritul naþional de mai înainte 

al seminarului se ºterge, devenind o instituþie a 

imperiului cu sarcina de rusificare a populaþiei 

bãºtinaºe prin bisericã. 

Seminarul inferior era împãrþit în secþiunile: 

parohialã ºi judeþeanã. Seminarul superior s-a 

împãrþit în 3 secþii: inferioarã (de retoricã), medie 

(de filozofie) ºi superioarã (de teologie). Pe lângã 

obiectele cerute, în seminar se preda, ºi dupã 

reorganizare, limba moldoveneascã (românã). 

Limba de predare pentru cursurile de litere, istorie 

ºi matematica era cea rusã, iar pentru filozofie ºi 

teologie – latina. În fiecare secþie cursurile durau 

doi ani. Programa de studii a seminarului era absolut 

strãinã intereselor locale, iar limba moldoveneascã 

(românã) nu era decât un obiect de predare menit 

sã ajute la studierea altor obiecte principale. Pentru 

însuºirea satisfãcãtoare a materiei predate la seminar, 

elevilor li se explicau toate temele în ruseºte ºi 

moldoveneºte (româneºte), iar elevii moldoveni, 

atât în timpul cursurilor, cât ºi în afara orelor, erau 

obligaþi sã vorbeascã între ei ruseºte. 

În toamna lui 1814 s-a înfiinþat biblioteca 

seminarului, cu un numãr impunãtor de manuale. 

Seminarul Teologic din Chiºinãu a avut totuºi 

un rol pozitiv în dezvoltarea culturalã a tinerilor, 

paralel celui de instrument de deznaþionalizare ºi 

rusificare a populaþiei locale, asemenea tuturor 

ºcolilor þariste din Basarabia. 

La 14 mai 1867 s-a aprobat noul regulament. 

Cele trei secþiuni existente au fost înlocuite cu ºase 

clase (durata de un an fiecare). Obiectele laice au 

fost concentrate în clasele inferioare, iar cele 

teologice – în ultimele douã clase. Rector – 

arhimandritul Varlaam (Cerneavski), inspector – G. 

Galin, profesori – E. Poniatovski, E. Saharov, P. 

Markov º.a. 

În anul 1895 pentru toþi seminariºtii s-a introdus 

uniforma. 



Studenþilor-seminariºti li se dã dreptul de a-ºi 

continua studiile la universitãþile ruse. Fluxul 

studenþimii este atât de mare încât în 1876 li se 

suprimã acest drept. Ecoul Revoluþiei ruse din 1905 

a produs greve în rândul seminariºtilor basarabeni, 

solidari cu cei ruºi: în 1905, 1906, 1908. Seminarul 

ºi-a sãrbãtorit fastuos la 1913 jubileul de 100 de 

ani. Conform informaþiilor adunate la acea vreme, 

în acest rãstimp s-au perindat 67 de promoþii. Au 

urmat cursurile în seminar 4700 de elevi, dintre 

care 2436 au terminat seminarul complet; 383 

absolvenþi – aveau studii superioare (inclusiv 102 

– la academii spirituale). Unii dintre absolvenþii 

instituþiei au devenit personalitãþi marcante ale 

societãþii. În literaturã: A. Mateevici, S. M. Nica, 

V. Þepordei, S. Roºca, V. Laºcu, Gh. V. Madan, G. 

F. Lupu, G. Cunescu; în muzicã: Al. Cristea, M. 

Bârcã, I. Pãvãlache, A. Marchevici; în artele 

plastice, sculpturã: Al. Plãmãdealã, M. Pletos, I. 

Cireº, A. Iacobescu. Valoroºi absolvenþi ai 

Seminarului au fost luptãtori pentru limba 

poporului român subjugat, unii fiind în fruntea 

Sfatului Þãrii pentru Unirea din 1918: Ion Inculeþ, 

Ion Pelivan, Pan Halippa, Pantelimon Erhan, Vasile 

Harea, Dumitru Cãrãuº, Alexandru Bogos, Daniel 

Ciugureanu º.a. Dintre seminariºti au ieºit ºi 

prestigioase personalitãþi ºi în alte domenii: V. 

Neaga, diplomat; N. Zubcu-Codreanu – 

revoluþionar; V. Cerneavski – episcop; A. Stadniþki 

– arhiepiscop de Novgorod etc. 

În anii ’30 ai sec. XIX elevii Seminarului au 

editat revista literarã “Limba noastrã”. 

27 


LOTOCKIJ, P.A. Istoriâ Kišinevskoj duhovnoj seminarii 

(1813-1823 gg.) – Chişinău : Tipografiâ Bessarabskogo 

gubernskogo pravleniâ, 1913. – 177 p. 

* * * 

ARMAŞ, GHEORGHE. Un scurt istoric al Seminarului 

Teologic // Limba noastră. – 1935. – Nr. 3-4. – P. 16-20 : 2 il., 

Nr. 5-6. – P. 17-18. 

BUZILĂ, BORIS. [Seminarul Teologic] // Buzilă, Boris. 

Din istoria vieţii bisericeşti din Basarabia. – Bucureşti ; 

Chişinău, 1996. – P. 34-35. 

CIBOTARU, T. Seminarul Teologic din Chişinău // 

Cibotaru, T. Istoria învăţământului şi a gândirii pedagogice în 

Moldova / T. Ciubotaru, L. Oganian. – Chişinău, 1991. – 

P. 159-168. 

CIOBANU, ŞTEFAN. Limba românească în şcoala 

basarabeană // Ciobanu, Ştefan. Cultura românească în 

Basarabia sub stăpânirea rusă. – Chişinău, 1992. – P. 127-145. 

COLESNIC, IURIE. [Seminarul Teologic] // Colesnic, Iurie. 

Basarabia necunoscută. vol. 1. – Chişinău, 1993. – P. 10. 

DUMBRAVĂ, VLAD. “Seminarul Teologic din Chişinău 

era cea mai importantă şcoală secundară din Basarabia…” : 

[interviu] / consemnare de Ludmila Bulat // Lit. şi arta. – 

1999. – 14 ian. – P. 7. 

EŢCO, DIANA. Petre Cuniţchi, primul rector al Seminarului 

Teologic din Chişinău // Cugetul. – 2002. – Nr. 2. – P. 69-72. 

NEGRU, NINA. Seminarul Teologic din Chişinău // 

Chişinău : encicl. – Chişinău, 1997. – P. 411-412. 

PÂNZARU, SAVA. Anul 1905 şi Seminarul Teologic din 

Chişinău // Rev. de ist. a Moldovei. – 1991. – Nr. 1. – P. 3-12. 

POPOVSCHI, NICOLAE. Întemeierea Seminarului 

Teologic // Popovschi, Nicolae. Istoria Bisericii din Basarabia 

în veacul al XIX-lea sub ruşi. – Chişinău, 2000. – P. 60-66, 

130-133, 206-208, 268-271. 

VAL’KOV, SERGEJ. Kišinevskaâ Duhovnaâ… // 

Slavânskaâ gazeta. – 1991. – Nr. 6. – P. 6. 

R.G. R.G. R.G. 

R.G. R.G. 

Ianuarie

Ianuarie 

28

Sărbători tradiţionale, naţionale, zile internaţionale (mondiale ...

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?