Bozesan_Conditiile_esentiale_ale_executarii_silite

BIBLIOTECA DE
EXECUTARE SILITĂ
VASILE BOZEŞAN
Condiţiile esenţiale
ale executării silite
Conformitatea, efectivitatea,
integralitatea şi promptitudinea

BIBLIOTECA DE EXECUTARE SILITĂ
Colecție coordonată de jud. Vasile BOZEȘAN
Vasile BOZEŞAN
- judecător, Tribunalul Ilfov, vicepreşedinte;
- membru în Consiliul Ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii ca reprezentant
al asociaţiilor profesionale ale magistraţilor;
- doctorand, Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti;
- absolvent al Institutului Naţional al Magistraturii;
- licenţă în drept, Facultatea de Drept, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.
Lucrări publicate (selecţie):
• Legea nr. 77/2016 privind darea în plată. Comentariu pe articole (în coautorat cu
B. Dumitrache, N.-H. Ţiţ), Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2017;
• Teste grilă (Drept procesual civil), ed. a 3-a şi a 4-a, coordonatori V.M. Ciobanu,
M. Tăbârcă, Ed. Solomon, Bucureşti, 2016, 2017;
• Executarea silită. Dificultăţi şi soluţii practice, vol. 1 şi vol. 2 (colectiv autori),
coordonatori E. Oprina, V. Bozeşan, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2016, 2017;
• Dreptul la un proces echitabil. Aspecte civile. Hotărâri ale Curţii Europene a
Drepturilor Omului pronunţate în cauzele împotriva României, vol. I şi vol. II
(colectiv de autori), coordonator D. Călin, Ed. Universitară, Bucureşti, 2017;
• Dreptul de proprietate. Hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului
pronunţate în cauzele împotriva României (colectiv de autori), coordonator
D. Zeca, Ed. Universitară, Bucureşti, 2017;
• Executarea silită: Hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în
cauzele împotriva României (colectiv de autori), coordonator V. Bozeşan,
Ed. Universitară, Bucureşti, 2015;
• Ordonanţa de plată şi cererile de valoare redusă, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2014;
• Ordonanţa de plată în noul Cod de procedură civilă. Practică judiciară comentată
(în coautorat cu C. Drăguşin), Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2014;
• Limitele libertăţii de exprimare. Politicieni, jurnalişti, magistraţi (în coautorat cu
D. Călin, F. Mihăiţă, I. Militaru, D. Pană), Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2014;
• Libertatea de exprimare. Hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului
pronunţate în cauzele împotriva României (colectiv de autori), coordonator
V. Bozeşan, Ed. Universitară, Bucureşti, 2013;
• articole, studii şi comentarii în diverse reviste de specialitate.

Editat de Universul Juridic SRL.
Editura Universul Juridic este acreditată CNATDCU (lista A2) şi este considerată editură cu prestigiu recunoscut.
Copyright © 2018, Universul Juridic SRL.
Toate drepturile asupra prezentei ediţii aparţin Universul Juridic SRL.
Nicio parte din această lucrare nu poate fi copiată fără acordul scris al Universul Juridic SRL.
!
Niciun exemplar din prezentul tiraj nu va fi comercializat fără ştampila şi semnătura Editurii
sau, după caz, a Autorului/Autorilor, aplicate pe interiorul ultimei coperte.
Respect pentru autorii noştri, respect pentru profesia aleasă!
Prezenta lucrare, în tot sau în parte, este purtătoare de drepturi de autor, aflate sub protecţia Legii nr. 8/1996
privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Întrucât, în contemporaneitate, aceste drepturi sunt ignorate şi încălcate
într-o măsură alarmantă, în pofida sistemului valorilor şi convenţiilor sociale nescrise, a devenit necesară apărarea
lor prin forţa şi sub sancţiunea legii.
UNIVERSUL JURIDIC SRL, titular al dreptului de autor asupra prezentei lucrări, precizează pentru cititorii săi:
? conform art. 140 din Legea nr. 8/1996, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la
un an sau cu amendă reproducerea, fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor recunoscute
de lege, a operelor purtătoare de drepturi de autor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
? conform art. 14 din Legea nr. 8/1996, prin reproducere se înţelege realizarea, integrală sau parţială, a uneia
ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc şi sub
orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere, precum şi
stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice.
Editura îşi rezervă dreptul de a acţiona, prin mijloace legale şi prin implicarea
autorităţilor competente, în vederea protejării drepturilor patrimoniale de autor al căror
deţinător este în baza contractelor de editare.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
BOZEŞAN, VASILE
Condiţiile esenţiale ale executării silite : conformitatea, efectivitatea,
integralitatea şi promptitudinea / Vasile Bozeşan. - Bucureşti : Universul Juridic,
2018
ISBN 978-606-39-0232-1
347
Redactor:
Alina Iştoc
Tehnoredactor: Flori Ivana
Graphic design copertă: Carmen Lucaci
Redacţie:
tel.: 0732.320.666
e-mail: redactie@universuljuridic.ro
Distribuţie:
tel.: 021.314.93.15
fax: 021.314.93.16
e-mail: distributie@universuljuridic.ro
editurauniversuljuridic.ro
Editura Universul Juridic
Portal:
tel.: 0725.683.560
e-mail: portal@universuljuridic.ro
universuljuridic.ro
Universul Juridic
Librăria UJmag:
tel.: 0733.673.555; 021.312.22.21
e-mail: comenzi@ujmag.ro
ujmag.ro
Ujmag.ro

Cuprins
CUPRINS
ABREVIERI ........................................................................................................ 9
PROLEGOMENE: O (nouă) perspectivă asupra executării silite .............. 11
PARTEA I. DOCTRINĂ .............................................................................. 13
Consideraţii preliminare privind cerinţele executării silite:
identificare, delimitare, corelaţii ........................................................... 13
CAPITOLUL I. CONFORMITATEA ........................................................... 23
1.1. Dreptul creditorului la executarea ad litteram a titlului său ...... 23
1.2. Titlul executoriu – reperul cerinţei conformităţii ........................ 26
1.3. Valoarea considerentelor hotărârilor executorii în
asigurarea conformităţii ......................................................................... 29
1.4. Rolul principiului disponibilităţii în configurarea cerinţei
conformităţii ............................................................................................ 32
1.4.1. Circumscrierea creanţei supuse realizării prin
executare şi indicarea (alegerea) debitorului/debitorilor
supus/supuşi executării ...................................................................... 32
1.4.2. Opţiunea creditorului pentru anumite modalităţi de
executare silită ..................................................................................... 33
1.4.3. Înţelegeri ale părţilor în cursul executării cu efecte
asupra conformităţii ........................................................................... 35
1.4.4. Imposibilitatea obligării creditorului de a primi o altă
prestaţie ................................................................................................ 36
1.5. Conformitatea în ipoteza obligaţiilor alternative ......................... 39
1.6. Situaţia obligaţiilor care au devenit imposibil de executat
şi a celor care implică faptul personal al debitorului .......................... 40
5

CONDIŢIILE ESENŢIALE ALE EXECUTĂRII SILITE
1.7. Circumstanţele speciale ale executării titlurilor privitoare
la minori ................................................................................................... 42
1.8. Concluzii asupra condiţiei conformităţii ...................................... 44
CAPITOLUL II. EFECTIVITATEA.............................................................. 45
2.1. Efectivitatea versus caracterul formal al executării.
Reversibilitatea – viciu al efectivităţii ................................................... 45
2.2. Distincţia dintre efectivitatea realizării creanţei şi
efectivitatea actelor de executare/a executării silite ............................ 52
2.3. Efectivitatea prin raportare la modalităţile de executare silită ... 56
2.4. Ipoteza creanţelor afectate de un termen suspensiv,
a creanţelor condiţionale şi a celor contestate ..................................... 65
2.5. Situaţia prestaţiilor reciproce ......................................................... 70
2.6. Plata voluntară, depunerea cu afectaţiune specială ori
plata în alte modalităţi prevăzute de lege ............................................. 71
2.7. Problematica impedimentelor ce se pot ivi în cursul
procedurii execuţionale .......................................................................... 74
2.8. Concluzii asupra condiţiei efectivităţii .......................................... 75
CAPITOLUL III. INTEGRALITATEA ........................................................ 77
3.1. Dreptul creditorului la realizarea întregii creanţe ....................... 77
3.2. Distincţia dintre caracterul complet al actelor de executare
şi integralitatea executării silite ............................................................. 79
3.3. Determinarea creanţei creditorului şi a
cuantumului/întinderii acesteia ............................................................ 81
3.4. Disponibilitatea – factor configurator al cerinţei
integralităţii .............................................................................................. 89
3.5. Mijloace de asigurare a integralităţii executării ........................... 95
3.6. Cazuri justificative de nerealizare sau amânare a
integralităţii ............................................................................................ 110
3.7. Limitele integralităţii dincolo de care executarea devine
una excesivă, nelegală ........................................................................... 120
3.8. Concluzii asupra condiţiei integralităţii ...................................... 123
6

Cuprins
CAPITOLUL IV. PROMPTITUDINEA ..................................................... 125
4.1. Raportul dintre promptitudinea realizării silite a creanţei
şi celeritatea procedurii execuţionale .................................................. 125
4.2. Corelaţia condiţiei promptitudinii executării cu cele
privind conformitatea, efectivitatea şi integralitatea ........................ 129
4.3. Distincţii între funcţiile celerităţii procedurale cu efecte
asupra promptitudinii cu care se execută silit creanţa ..................... 130
4.4. Durata rezonabilă a procedurii execuţionale judiciare şi
administrative – reper necesar în aprecierea exigenţei
promptitudinii ....................................................................................... 132
4.5. Criterii pentru aprecierea caracterului rezonabil al
procedurii şi a cerinţei promptitudinii ............................................... 134
4.6. Mijloace de asigurare a promptitudinii (celerităţii) .................. 135
4.7. Împrejurări ce se opun promptitudinii/celerităţii şi extind
durata executării titlului ....................................................................... 140
4.8. Concluzii asupra condiţiei promptitudinii ................................. 143
PARTEA A II-A. PRACTICĂ JUDICIARĂ ........................................... 144
Speţa nr. 1. Contestaţia la titlu – lămurirea titlului în raport cu care
se verifică cerinţa conformităţii executării ................................................. 144
Speţa nr. 2. Dreptul debitorului de a-i fi analizată pe fond
contestaţia la titlu pentru a se putea verifica cerinţa conformităţii
executării cu titlul executoriu ....................................................................... 150
Speţa nr. 3. Conformitatea executării: necesitatea identităţii între
debitorul supus executării silite şi cel menţionat în titlu .......................... 157
Speţa nr. 4. Imposibilitatea invocării apărărilor de fond pentru a
reconfigura cerinţa conformităţii executării unei hotărâri
judecătoreşti .................................................................................................... 164
Speţa nr. 5. Configurarea sferei conformităţii şi a integralităţii
executării prin corelarea dispozitivului cu considerentele hotărârii
(titlului) ........................................................................................................... 167
7

CONDIŢIILE ESENŢIALE ALE EXECUTĂRII SILITE
Speţa nr. 6. Efectivitatea demersurilor executorului versus
nerealizarea creanţei creditorului. Încetarea executării pentru lipsa
bunurilor ......................................................................................................... 173
Speţa nr. 7. Caracterul pur formal al realizării creanţei şi lipsa
dovezilor privind executarea efectivă .......................................................... 179
Speţa nr. 8. Compensaţia legală intervenită anterior declanşării
executării silite – motiv de nulitate a executării, şi nu mijloc de
realizare a condiţiei integralităţii ................................................................. 184
Speţa nr. 9. Sumele supuse actualizării de către executorul
judecătoresc pentru asigurarea condiţiei integralităţii executării ........... 191
Speţa nr. 10. Corelaţia dintre stingerea (in)completă a datoriei
terţului poprit faţă de debitorul poprit şi integralitatea executării
creanţei creditorului popritor ...................................................................... 199
Speţa nr. 11. Indisponibilizarea cauţiunii – garanţie în asigurarea
cerinţei integralităţii executării .................................................................... 202
Speţa nr. 12. Integralitate versus caracterul excesiv al executării.
Întoarcerea executării pentru excedentul executat silit ............................ 207
Speţa nr. 13. Riscul executării silite excesive în cazul continuării
executării de un alt executor judecătoresc decât cel anterior
(bancar) ........................................................................................................... 213
Speţa nr. 14. Excepţii justificate de la exigenţa integralităţii.
Limitele urmăririi pentru plata valorii acţiunilor răscumpărate de
către o societate de la acţionarii săi.............................................................. 219
Speţa nr. 15. Afectarea condiţiei promptitudinii prin lipsa de rol
activ al executorului ....................................................................................... 228
Speţa nr. 16. Lipsa justificată a promptitudinii executării. Refuzul
executorului de a continua executarea silită după suspendarea
operată în temeiul Legii nr. 77/2016 ............................................................ 233
8

Abrevieri
ABREVIERI
alin.
alineat
apud
citat după
art.
articol
c. contra
C. civ. Codul civil
CEDO
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Strasbourg)
civ.
civilă (despre secţie/sentinţă/decizie ş.a.)
CJUE
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Convenţie Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale (Convenţia europeană a
drepturilor omului)
C. pen. Codul penal
C. pr. civ. Codul de procedură civilă
C. pr. fisc. Codul de procedură fiscală
C. pr. pen. Codul de procedură penală
cf.
a se compara cu
C. Ap. Curtea de Apel
dec.
decizia
Dreptul
Revista „Dreptul”
ed.
ediţie
Ed.
Editura
e.g.
exempli gratia („de exemplu”)
etc.
et caetera („şi celelalte”)
H.G.
Hotărârea Guvernului României
ibidem
în acelaşi loc
ICCJ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României
9

CONDIŢIILE ESENŢIALE ALE EXECUTĂRII SILITE
idem
acelaşi autor
infra
mai jos
Jud.
Judecătoria
M. Of. Monitorul Oficial al României, Partea I
n.a.
nota autorului/autorilor
nr.
numărul
O.G.
Ordonanţa Guvernului
O.U.G.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
op. cit.
opera citată
p. pagina
pp.
paginile
par.
paragraful
pct.
punctul
pen.
penală (despre secţie/sentinţă/decizie ş.a.)
RRDP
Revista română de drept privat
RRES
Revista română de executare silită
s. civ. secţia civilă
s. civ. propr. int. secţia civilă şi de proprietate intelectuală
s. cont. adm. fisc. secţia de contencios administrativ şi fiscal
sent.
sentinţă
s.n.
sublinierea noastră
supra
mai sus
ş.a.
şi alţii (altele)
Trib.
Tribunalul
UE
Uniunea Europeană
UNEJ
Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti
din România
urm.
următoarele
vol.
volumul
10

Prolegomene
PROLEGOMENE
O (nouă) perspectivă asupra executării silite
„Sunt emoţionat de fila goală. Prima mea grijă
e să nu fiu pândit de demonul originalităţii;
să nu fiu original şi să fiu cuviincios.”
(P. Ţuţea)
Deşi (insuficient) revivifiată prin intervenţia „condamnatorie” repetată
a Curţii Europene a Drepturilor Omului, executarea silită în spaţiul juridic
românesc rămâne încă tributară unei viziuni tradiţional-conservatoare şi
tehnic-pozitiviste, alimentate prin lipsa unui suport real din partea statului,
care, din cauza absenţei unui arsenal adecvat de punere în executare a
titlurilor executorii 1 , continuă să fie subiectul unor condamnări cu puternice
rezonanţe în planul (ne)respectării drepturilor părţilor în procedura
executării silite 2 .
1
Curtea Europeană a reţinut că „este necesar să se reamintească faptul că, în decizia
adoptată în cadrul celei de-a 1150-a reuniuni, Comitetul de Miniştri, făcând referire la
constatările privind încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie şi/sau a art. 1 din Protocolul nr. 1 la
Convenţie în privinţa României, a menţionat în mod explicit existenţa a numeroase şi
complexe probleme legate de neexecutarea sau executarea tardivă de către stat a unor hotărâri
judecătoreşti definitive pronunţate împotriva sa, exprimându-şi totodată preocupările privind
mecanismele şi garanţiile prevăzute în dreptul intern pentru a asigura executarea voluntară şi
promptă a hotărârilor judecătoreşti de către administraţie şi căile de atac disponibile în
această privinţă” (cauza Fundaţia Cămine de Elevi ale Bisericii Reformate şi Stanomirescu
c. României, nr. 2699/03 şi nr. 43597/07, hot. din 7 ianuarie 2014, par. 80).
2
Exempli gratia, în cauza Păşcoi şi alţii c. României (nr. 8675/06, nr. 60826/10,
nr. 27616/11, nr. 67634/11, nr. 74155/13, nr. 1152/14, nr. 10538/14 şi nr. 41786/14, hot. din
7 ianuarie 2016, rectificată la 14 şi 22 martie 2016), statul român a fost condamnat şi obligat
la plata de despăgubiri, constatându-se că în raport cu cca. 200 de reclamanţi nu au fost puse
în executare titluri executorii pe diferite perioade de timp, inclusiv de 10 ani şi 5 luni.
11

CONDIŢIILE ESENŢIALE ALE EXECUTĂRII SILITE
Doctrina însăşi rămâne impermeabilă la beneficiile interpretării moderne
oferite de jurisprudenţa Curţii Europene, preferând să mizeze pe
valorificarea unor clasice perspective ce-şi relevă însă insuficienta adaptare
la complexitatea problemelor practice actuale de executare silită.
Aspecte esenţiale ale executării silite, precum circumscrierea exactă a
obligaţiei de diligenţă a creditorului, noţiunea de „administraţie de stat” ca
debitor al raportului execuţional, identificarea acurată a imposibilităţilor
obiective de executare ori problematica obligaţiilor implicite din titlul executoriu,
constituie elemente cu care nici practica, dar nici doctrina nu par a fi
familiarizate în activitatea de aplicare şi interpretare a reglementării
execuţionale.
Mai mult, exacerbarea viziunii procedurale asupra executării silite riscă
să escamoteze însuşi scopul demersului execuţional al creditorului şi să
arunce în penumbră, printr-o tehnicitate procedurală clamat-justificativă,
înseşi expectaţiile primordiale ale creditorului, care îşi pretinde, întemeiat,
punerea sa în drepturile recunoscute prin titlul său executoriu.
În contextul reafirmării preocupării pentru drepturile creditorului –
în calitatea sa de titular al acţiunii executorii –, trebuie pornit de la premisa
unei relative, dar necesare distincţii între, pe de o parte, perspectiva procedurală
(dinamică) a executării silite şi, pe de altă parte, perspectiva scopului
şi a rezultatului spre care este orientată aceasta.
O astfel de distincţie permite concluzia că executarea silită trebuie să
satisfacă nu doar exigenţele de natură procedurală impuse pentru asigurarea
legalităţii şi a caracterului echitabil ale acestei faze a procesului civil, ci
şi anumite cerinţe/condiţii care, raportat la obiectivul urmăririi silite – şi
anume realizarea silită concretă a creanţei creditorului –, definesc caracterul
corespunzător al acesteia.
În cadrul noii viziuni şi în registrul acestei ameliorative distincţii dintre
procedură şi scop, dintre activitate şi rezultat, se marşează decisiv pe necesitatea
unei finalităţi a executării silite, în care conformitatea, efectivitatea,
integralitatea şi promptitudinea devin repere esenţiale pentru a caracteriza
maniera în care creditorul a fost pus, pe calea executării silite, în drepturile
sale decurgând din titlul executoriu.
12

Partea I. Doctrină
PARTEA I
DOCTRINĂ
Consideraţii preliminare privind cerinţele executării silite:
identificare, delimitare, corelaţii
(i) Executarea silită – fază a procesului civil şi activitate procesuală
În repetate rânduri, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
subliniat că dreptul la un proces echitabil nu acoperă procedura numai
până la pronunţarea hotărârii, ci până la executarea acesteia, apreciind că
formalităţile de executare silită fac parte integrantă din noţiunea de
„proces”, în sensul art. 6 din Convenţie.
În plan intern, dincolo de prevederea expresă a cuprinderii în sfera
procesului civil şi a fazei executării [art. 1 alin. (1) C. pr. civ.], această
axiomatică statuare a Curţii Europene a fost asimilată în limbajul juridic
dezvoltat în perioada post-aderării României la Convenţia Europeană (iunie
1994), fiind recunoscută cu valoare de principiu, mereu (re)afirmat în plan
lingvistic, însă, de prea multe ori, lipsit de confirmarea semnificaţiilor sale în
praxisul execuţional, în care, se pare, exigenţele clamate de Curtea Europeană
îşi găsesc cu greu, adeseori asimptotic, aderenţa 1 .
1
Este cunoscut că în perioada ulterioară aderării la Convenţia europeană a drepturilor
omului statul român a fost condamnat – şi continuă constant a fi condamnat – în numeroase
cauze pentru deficienţe în materia executării titlurilor, caracterul structural al disfuncţionalităţilor
fiind confirmat de faptul că instanţa europeană, întemeiat pe problematicile comune
ale multor cauze, a procedat, adesea, la conexarea cauzelor şi soluţionarea lor printr-o singură
hotărâre, amintind cu titlu de exemplu cauza Preda şi alţii c. României (nr. 9584/02,
13

CONDIŢIILE ESENŢIALE ALE EXECUTĂRII SILITE
Invariabil şi necesar, considerarea procedurii execuţionale ca o fază a
procesului civil a devenit un „loc comun” al oricăror premise de evaluare a
executării silite prin raportare la standardele convenţionale, neputând fi
ignorate, astfel, cerinţele, garanţiile, principiile de natură procesuală ce
caracterizează executarea silită, dar nici condiţiile şi standardele ce pot
defini calitatea procesului execuţional, având în vedere finalitatea urmărită,
şi anume realizarea creanţei creditorului.
„Pentru buna administrare a justiţiei este important să fie garantată
calitatea procedurii executării” 1 , însă o atare calitate trebuie satisfăcută
raportat atât la perspectiva contextului procesual în care ansamblul formalităţilor
execuţionale se desfăşoară (principii, reguli, garanţii procedurale),
cât şi, mai ales, la cea a necesităţii atingerii scopului procedurii execuţionale
urmărit de creditor, care, dobândind în faza judiciară a procesului condamnarea
debitorului, în faza executării silite, „speră” şi urmăreşte o realizare
concretă, deplină, adecvată şi promptă a dreptului său, judiciar (legal)
recunoscut.
Aşadar, executarea silită trebuie să satisfacă nu doar exigenţele de
natură procedurală impuse pentru asigurarea legalităţii şi a caracterului
echitabil ale acestei faze a procesului civil, ci şi anumite cerinţe care, din
perspectiva obiectivului urmăririi silite, şi anume realizarea creanţei
creditorului, definesc caracterul corespunzător al acesteia.
Nu se vor confunda însă condiţiile conformităţii, efectivităţii, integralităţii
şi promptitudinii – veritabile cerinţe care caracterizează calitatea
modului în care creditorul este pus în drepturile sale pe calea executării
nr. 33514/02, nr. 38052/02, nr. 25821/03, nr. 29652/03, nr. 3736/03, nr. 17750/03 şi
nr. 28688/04, hot. din 29 aprilie 2014), cauza Buti şi alţii c. României (nr. 11472/07,
nr. 68568/10, nr. 70670/10, nr. 71506/10 şi nr. 2804/12, hot. din 16 decembrie 2014) ori cauza
Căpitan şi alţii c. României (nr. 16497/06, nr. 43943/06, nr. 5579/07, nr. 35907/07,
nr. 30448/08, nr. 32241/08, nr. 43154/08, nr. 1411/09, nr. 3044/09, nr. 16199/09, nr. 29686/09,
nr. 23802/10, nr. 43022/10, nr. 1799/11 şi nr. 65420/11, hot. din 19 mai 2015).
1
A se vedea Guidelines for a better implementation of the existing Council of Europe's
Recomandation on Enforcement, Comisia Europeană Pentru Eficienţa Justiţiei
(CEPEJ)(2009) 11 REV, Strasbourg, 17 decembrie 2009, par. 25, pe www.coe.int.
14

Partea I. Doctrină
silite – cu acele elemente care, deşi în unele contexte sunt denumite „condiţii”
1 , constituie exigenţe şi premise ale declanşării şi desfăşurării executării
silite, precum existenţa unui titlu executoriu (art. 622 C. pr. civ.),
certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea (art. 663 C. pr. civ.) ori alte
elemente obligatorii prevăzute de art. 666 alin. (5) C. pr. civ.
Conformitatea, efectivitatea, integralitatea şi promptitudinea sunt
condiţii care configurează „calitatea” executării silite concrete a obligaţiei
debitorului ori, cu alte cuvinte, aşa cum vom detalia infra, cerinţe prin
raportare la care se verifică, în concret, caracterul adecvat al rezultatului
(finalităţii) spre care este orientată activitatea/procedura de executare.
Dimpotrivă, exigenţele privitoare la existenţa titlului, la caracterul cert,
lichid şi exigibil al creanţei ş.a. sunt „condiţii” care se verifică la momentul
încuviinţării executării silite, la începerea executării silite şi pe perioada
desfăşurării acesteia (nu este exclus ca, de pildă, titlul să fie desfiinţat
tocmai în cursul procedurii de executare).
(ii) Perspectiva duală asupra executării silite – activitate (desfăşurare)
versus finalitate (rezultat)
Demersul de evaluare a activităţii de executare silită permite, tocmai
pentru clarificarea exigenţelor ce o caracterizează, o relativă distincţie (ce
nu neagă o relaţie de interdependenţă) între, pe de o parte, perspectiva
strict procedurală ce reclamă activarea şi eficienţa garanţiilor ce asigură
echitabilitatea procesului şi, pe de altă parte, perspectiva circumscrisă
finalităţii spre care este orientată activitatea execuţională, în sensul obţinerii
de către creditor a îndeplinirii obligaţiei prevăzute în titlul său.
Putem sublinia, astfel, o distincţie între, pe de o parte, executarea silită –
privită ca activitate, procedură, desfăşurare, dinamism – şi, pe de altă parte,
executarea silită – privită ca scop, finalitate, rezultat.
1
Exempli gratia, art. 226 C. pr. fisc. are denumirea marginală de „Titlul executoriu şi
condiţiile pentru începerea executării silite”, în cuprinsul său făcându-se referiri la titlul
executoriu şi la alte exigenţe ce trebuie îndeplinite pentru declanşarea executării silite.
15

CONDIŢIILE ESENŢIALE ALE EXECUTĂRII SILITE
Scopul executării silite constă în îndeplinirea silită a obligaţiei stabilite
prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu (art. 622
C. pr. civ. şi art. 371 1 C. pr. civ. 1865), scop care a fost precizat în doctrină
ca fiind reprezentat de „realizarea definitivă şi practică” a unor drepturi
recunoscute prin titlurile executorii, creditorul urmărind „realizarea
efectivă a dreptului pretins” 1 .
Realizarea creanţei prevăzute în titlul executoriu 2 este evocată şi în
contextul modalităţilor de executare în cadrul cărora se realizează urmărirea
bunurilor mobile şi imobile ale debitorului sau aparţinând terţilor
ţinuţi să răspundă, în condiţiile legii, pentru obligaţiile debitorului, în
scopul îndestulării creditorilor (art. 624 C. pr. civ.) 3 .
În registrul instituţiei perimării, într-o manieră ostensibilă, se operează
cu distincţia dintre procedură şi scop, dintre actul de procedură şi efectul
1
G. Boroi, D. Rădescu, Codul de procedură civilă. Comentat şi adnotat, ed. a 2-a,
revăzută şi adăugită, Ed. All, Bucureşti, 1995, p. 641.
2
Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015) face vorbire de „Stingerea creanţelor
fiscale prin executare silită”, prevăzând, prin art. 220 alin. (1), că în cazul în care debitorul nu
îşi plăteşte de bunăvoie obligaţiile fiscale datorate, organul fiscal competent, pentru stingerea
acestora, procedează la acţiuni de executare silită.
3
Foarte sugestiv în contextul distincţiei analizate, Codul de executare al Republicii
Moldova prevede, în art. 1 alin. (1) şi (2) – având denumirea marginală „Sarcina şi scopul
procedurii de executare” –, că „(1) Procedura de executare are sarcina de a contribui la
realizarea drepturilor creditorilor recunoscute printr-un document executoriu prezentat spre
executare, în modul stabilit de lege; (2) În scopul îndeplinirii sarcinii prevăzute la alin. (1),
legislaţia privind executarea stabileşte competenţa executorului judecătoresc, modul şi
condiţiile de executare silită a documentelor executorii” (s.n.).
Aşadar, se observă că realizarea drepturilor creditorilor nu se confundă cu însăşi
procedura de executare silită, aceasta din urmă având „sarcina” de a contribui la realizarea
drepturilor creditorilor, iar competenţa executorului judecătoresc, modul şi condiţiile de
executare silită (regulile de procedură execuţională, lato sensu) sunt stabilite în scopul
îndeplinirii sarcinii procedurii, şi anume asigurarea realizării drepturilor creditorilor.
De altfel, art. 10 alin. (1) din Codul de executare al Republicii Moldova, într-o
formulare univocă, defineşte executarea silită ca reprezentând un ansamblu de măsuri,
prevăzute de respectivul Cod, prin care creditorul realizează, prin intermediul executorului
judecătoresc, cu concursul organelor de stat abilitate, drepturile sale, recunoscute printr-un
document executoriu, dacă debitorul nu-şi îndeplineşte benevol obligaţiile.
16

Partea I. Doctrină
acestuia. Astfel, sancţiunea perimării atrage desfiinţarea tuturor actelor de
executare, cu excepţia celor care au dus la realizarea, în parte, a creanţei
cuprinse în titlul executoriu şi a accesoriilor [art. 698 alin. (2) C. pr. civ.],
fiind astfel relevată perspectiva asupra rezultatului procedurii.
Se constată că legiuitorul, circumscriind efectele perimării – sancţiune
procesuală –, scoate din sfera acestora actele de procedură care au condus la
însăşi finalitatea procedurii, şi anume realizarea, în parte, a creanţei
cuprinse în titlul executoriu. Realizând distincţia dintre actul de executare şi
efectul său (realizarea creanţei), se validează, astfel, diferenţa dintre actele
care au dus la realizarea creanţei şi cele lipsite de un astfel de efect
(rezultat). În paradigma condiţiilor esenţiale ale executării silite (conformitate,
efectivitate, integralitate şi promptitudine), acestea interesează doar
efectul actelor de executare silită, rezultatul concret al activităţii de
executare, şi nu actele de executare sau procedura (activitatea) execuţională
în sine.
În acelaşi sens, încuviinţarea executării silite permite declanşarea procedurii
de executare care se desfăşoară în scopul realizării creanţei creditorului,
inclusiv a celei privind cheltuielile de executare silită, art. 666 alin. (4)
teza I C. pr. civ. relevând distincţia dintre formele procedurale ale
executării şi scopul desfăşurării acestora: „încuviinţarea executării silite
permite creditorului să ceară executorului judecătoresc care a solicitat
încuviinţarea să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalităţile de
executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a
cheltuielilor de executare” (s.n.).
De asemenea, procurorii, potrivit dispoziţiilor din cuprinsul formulei
executorii, trebuie „să stăruie pentru ducerea la îndeplinire a titlului
executoriu” (s.n.)[art. 666 alin. (8) C. pr. civ.], astfel încât simpla desfăşurare
a procedurii execuţionale nu este suficientă şi nu constituie un
deziderat în sine, întrucât doar rezultatul procedurii – şi anume aducerea la
îndeplinire a titlului executoriu şi realizarea efectivă a creanţei pe care o
conţine – are relevanţă din perspectiva expectaţiilor şi intereselor legitime
ale creditorului.
17

CONDIŢIILE ESENŢIALE ALE EXECUTĂRII SILITE
Aşadar, nu trebuie confundat scopul executării cu activitatea însăşi prin
care se asigură acesta, o astfel de distincţie dintre procedura execuţională în
sine şi scopul (finalitatea, rezultatul acesteia) contribuind la configurarea
planurilor în care se analizează exigenţele specifice celor două aspecte.
Pe de o parte, procedura execuţională (activitate) reclamă cerinţe subsumate
caracterului echitabil al acesteia, iar, pe de altă parte, rezultatul
executării impune asigurarea unor standarde ce caracterizează modul în
care creditorul „primeşte” şi îşi satisface, în concret, creanţa sa. Spre deosebire
de calitatea procedurii propriu-zise care asigură echitabilitatea pe care
o pot invoca şi alţi participanţi decât creditorul, calitatea rezultatului procedurii
evocă, în principiu, aşteptarea legitimă a creditorului la exigenţele
legate de prestaţia obţinută silit.
Însă o atare distincţie are un caracter relativ şi, totodată, interdependent.
Caracterul relativ este determinat de faptul că finalitatea şi rezultatul
(îndeplinirea silită efectivă a obligaţiei debitorului) se subsumează procedurii
execuţionale înseşi, constituind punctul terminus al desfăşurării
acesteia, momentul final în care i se confirmă utilitatea din punctul de
vedere al expectaţiilor creditorului urmăritor.
Pe de altă parte, interdependenţa acestor două perspective (procedură
versus finalitate) rezidă în faptul că rezultatul activităţii execuţionale
(îndeplinirea silită a obligaţiilor debitorului) este, în principiu, asigurat de
maniera procedurală în care este amenajat cursul execuţional, iar, în sens
invers, în situaţia în care executarea silită nu-şi atinge obiectivul, se va putea
pune, în măsura caracterului nejustificat al acesteia, însăşi problema
dreptului de acces la instanţă (la procedura execuţională) analizabilă în
contextul echitabilităţii procedurii (art. 6 din Convenţie şi art. 6 C. pr. civ.),
cum, de altfel, s-a întâmplat în cele mai multe cauze în care Curtea a
sancţionat neexecutarea sau lipsa caracterului corespunzător al executării.
Totuşi, aşa cum vom arăta pe larg în continuare, obţinerea rezultatului
executării (realizarea dreptului creditorului) nu este limitată la determinativul
procedural al echitabilităţii, putând fi concepută o neatingere a
obiectivului, în pofida echitabilităţii procedurii, cum ar fi, de pildă, cazul în
18

Partea I. Doctrină
care procedura de executare încetează pentru lipsa bunurilor sau imposibilităţile
de valorificare a acestora [art. 703 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ.], când
nu lipsa caracterului echitabil al procedurii afectează creditorul 1 , ci însăşi
lipsa rezultatului urmărit de acesta la declanşarea executării silite.
Tot astfel, privit invers raportul procedură (activitate) – scop (finalitate),
nu este exclusă ipoteza realizării silite a dreptului creditorului (finalitate),
în condiţiile lipsei caracterului echitabil al procedurii prin încălcarea
regulilor de procedură sau a drepturilor procesuale/substanţiale ale altor
părţi (debitor sau alţi creditori urmăritori/intervenienţi) ori ale altor
participanţi la executare.
(iii) Condiţiile esenţiale ale executării silite – cerinţe ale calităţii
rezultatului obţinut de creditor pe calea executării silite
Reglementarea procesual-execuţională debutează în contextul „Scopului
şi obiectului executării silite” cu referiri exprese la „aducerea la îndeplinire”
a obligaţiei debitorului şi la „realizarea dreptului recunoscut prin
titlul executoriu” [art. 622 alin. (1)-(3) C. pr. civ.].
Aşadar, creditorul, subsecvent dobândirii titlului executoriu, poate
pretinde, pentru sine, efectivitatea şi caracterul concret ale drepturilor sale,
calităţi care, în lipsa executării benevole sau silite a obligaţiilor corelative, ar
rămâne simple drepturi teoretice şi iluzorii, aşa cum au fost definite prin
terminologia uzitată de către Curtea Europeană.
Atât din paradigma normelor de drept intern, cât şi din bogata
jurisprudenţă a Curţii Europene creată în materia executării hotărârilor
judecătoreşti sau a altor titluri executorii se desprind exigenţe cu ajutorul
cărora putem defini şi creiona condiţiile/cerinţele unei executări (silite)
corespunzătoare.
1
Nu este însă exclus ca o asemenea imposibilitate de atingere a finalităţii executării să
fie imputabilă executorului însuşi, care, prin nerespectarea regulilor şi a rolului său activ, să fi
determinat sau susţinut posibilitatea debitorului de a-şi sustrage bunurile de la urmărire, caz
în care se poate pune – din perspectiva creditorului – şi problema lipsei caracterului echitabil
al procedurii execuţionale.
19

CONDIŢIILE ESENŢIALE ALE EXECUTĂRII SILITE
Astfel, apreciem că o executare silită satisface exigenţa de a fi în acord
cu standardele Convenţiei europene şi cu cele din dreptul intern dacă şi
numai în măsura în care este conformă cu titlul executoriu, efectivă,
integrală şi realizată cu promptitudine.
Prin urmare, condiţiile executării silite se apreciază într-o matrice configurată
de condiţiile conformităţii, efectivităţii, integralităţii şi promptitudinii,
a căror verificare conduce la stabilirea modului în care a fost atinsă
finalitatea urmărită în beneficiul creditorului. Corelaţia dintre obligaţia
prevăzută în titlu şi cea executată, accesul efectiv al creditorului la prestaţia
obţinută silit, întinderea acesteia, precum şi momentul în care creditorul îşi
vede satisfăcută creanţa constituie aspecte ce-şi reclamă o analiză atentă
pentru a justifica reţinerea caracterului adecvat al unei executări silite.
Conformitatea, efectivitatea, integralitatea şi promptitudinea sunt
exigenţe care definesc conjugat, sub toate aspectele, calitatea rezultatului
urmărit de către creditor când recurge la calea executării silite. Demersul de
evaluare a acestei finalităţi prin raportare la cerinţele amintite obligă însă la
înţelegerea exactă a contextelor în care aceste cerinţe sunt analizabile,
precizarea distincţiilor şi relaţiei dintre ele, completată cu relevarea elementelor
ce pot alimenta interdependenţa acestora, identificarea impedimentelor
ce le pot afecta îndeplinirea şi a circumstanţelor ce pot justifica
limitarea sau chiar suprimarea lor.
De pildă, în cazul în care titlul executoriu cuprinde obligaţia debitorului
de a preda creditorului posesia unui anumit teren, punerea în executare
silită a titlului – din perspectiva condiţiilor esenţiale evocate anterior –
nu va fi una:
• conformă, dacă punerea în posesie priveşte total sau parţial un alt
teren ori dacă limitele terenului nu corespund cu cele indicate în titlu;
• efectivă, dacă punerea în posesie este una pur formală, împiedicând
creditorul să ia în stăpânirea sa de facto terenul sau dacă debitorul continuă,
la momentul predării bunului, să exercite acte materiale asupra acestuia;
• integrală, când punerea în posesie priveşte doar o parte din teren ori
creditorul, deşi obţine predarea în integralitate a terenului, nu îşi recuperează
cheltuielile de executare silită avansate în faza executării silite;
20

Partea I. Doctrină
• promptă, dacă punerea silită în posesie nu se realizează de îndată
după sesizarea organului de executare silită, ci la un moment ulterior,
apreciat nerezonabil raportat la circumstanţele concrete.
În primul rând, trebuie subliniat că toate aceste condiţii (cerinţe/calităţi/exigenţe)
pe care le reclamă executarea silită – conformitatea, efectivitatea,
integralitatea şi promptitudinea – sunt impuse, de altfel, prin
normele dreptului intern care reclamă şi susţin (textual şi raţional)
necesitatea întrunirii celor patru condiţii privitoare la modul în care creanţa
creditorului este realizată pe cale silită.
În al doilea rând, principiile, garanţiile, regulile, drepturile şi obligaţiile
de natură procesuală ale părţilor sau terţilor, îndatoririle celorlalţi
participanţi la executare nu sunt doar de natură să asigure „calitatea”
procedurii şi echitabilitatea acesteia, ci, finalmente, să susţină şi să asigure
fiabilitatea şi eficienţa măsurilor susceptibile să conducă la o executare
conformă, integrală, efectivă şi promptă.
Într-adevăr, legalitatea procedurii execuţionale (art. 625 C. pr. civ.),
rolul activ al executorului judecătoresc (art. 627 C. pr. civ.), caracterul
echitabil al procedurii [art. 6 alin. (1) şi (2) C. pr. civ.], obligaţiile
creditorului şi ale debitorului (art. 647 C. pr. civ.), îndatoririle terţilor de a
da informaţii (art. 660 C. pr. civ.), rolul agenţilor forţei publice şi al
Ministerului Public (art. 659 şi art. 658 C. pr. civ.), panoplia de sancţiuni
sau posibilitatea recurgerii la mijloace indirecte de executare (penalităţi,
amenzi, despăgubiri), termenele procedurale, posibilitatea controlului
judiciar asupra actelor de executare etc. nu pot fi înţelese doar în planul
rolului lor de a amenaja cursul procesului execuţional, ci, grefate pe
finalitatea procedurii, acestea îşi relevă funcţia de a pregăti şi garanta însăşi
„calitatea” executării propriu-zise, apte să confere creditorului o realizare
adecvată, deplină, concretă şi rapidă a creanţei sale.
În al treilea rând, fără a ne lăsa (prea mult) atraşi în jocul semantic al
termenilor, nu putem totuşi nega că anumite neregularităţi privind una sau
alta dintre aceste patru calităţi le pot contamina şi pe celelalte, făcând mai
dificilă analiza distinctă a acestora. Astfel, de pildă, o executare silită doar
parţială a creanţei, chiar dacă lipseşte creditorul de beneficiul integralităţii
21

CONDIŢIILE ESENŢIALE ALE EXECUTĂRII SILITE
executării la care este îndrituit, va putea fi considerată şi una neconformă
cu conţinutul titlului executoriu. Mai mult, chiar lipsa de promptitudine
poate perverti conformitatea executării, cum ar fi cazul în care trenarea
procedurii favorizează apariţia unor impedimente ce alterează calitatea
prestaţiei.
În al patrulea rând, cerinţele unei executări corespunzătoare se impun
anumitor participanţi ale căror funcţiuni în procedura execuţională concură
şi susţin o atare finalitate şi cu privire la care condiţiile conformităţii, efectivităţii,
integralităţii şi celerităţii pot constitui chiar criterii de apreciere a
modului în care aceşti participanţi şi-au îndeplinit atribuţiile prevăzute de
lege. În acest sens, amintim, de pildă, cu titlu general, că statul, prin agenţii
săi, este obligat să asigure „executarea în mod prompt şi efectiv a hotărârilor
judecătoreşti şi a altor titluri executorii” (s.n.) (art. 626 C. pr. civ.) sau că
rolul activ al executorului judecătoresc se exercită în scopul realizării
integrale şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu (art. 627
C. pr. civ.), că agenţii forţei publice vor sprijini „îndeplinirea promptă şi
efectivă a tuturor actelor de executare silită” (s.n.) [art. 659 alin. (1)
C. pr. civ.], precum şi faptul că instanţele de judecată învestite în cursul
procedurii execuţionale cu diferite incidente procedurale se vor raporta,
necesarmente, şi la „calitatea” executării silite şi a actelor de executare din
perspectiva relaţiei dintre obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi prestaţia
obţinută sau pe care urmăreşte să o obţină creditorul pe cale silită, instanţa
putând dispune îndreptarea sau anularea actului de executare silită care nu
corespunde titlului executoriu [art. 720 alin. (1) C. pr. civ.] 1 .
1
Nu poate fi negată nici obligaţia creditorului însuşi de a concura la o executare silită
corespunzătoare atâta vreme cât acesta are îndatorirea de acorda executorului judecătoresc
sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire „în bune condiţii, a executării silite” [art. 647
alin. (1) C. pr. civ.], însă apreciem că, deşi, fără îndoială, atitudinea creditorului poate influenţa
cursul şi finalitatea executării silite (acesta are o adevărată obligaţie de diligenţă în cursul
executării), nu se poate ajunge la a se reţine în sarcina acestuia obligaţii a căror îndeplinire
configurează „calitatea” prestaţiei la care este îndreptăţit, asemănător obligaţiilor care revin
executorului judecătoresc. Pentru o analiză a obligaţiilor creditorului în faza executării silite, a
se vedea cauza Li c. Rusiei –comentariu de V. Bozeşan în RRES nr. 2/2014, pp. 125-132.
22