#RED01 Web pages-compressed

30
Editorial
Adierea inițial șovăitoare a libertății a venit peste mine încă din
prima zi a lui 2018, odată cu plecarea de la Pro TV. Am prins-o strâns
în brațe și am zis, hai fată, să ne bucurăm! Să facem tot ce vrem și tot
ce am învățat din experiențele noastre de până acum, să punem în
valoare tot ce au modelat în noi oamenii minunați pe care i-am întâlnit
la diferite intersecții complicate sau mai ciudate ale vieții aparent
strălucitoare.
Dacă încă nu ați înțeles, pentru asta sunt reflectoarele și luminile
blițurilor – să nu lase să se vadă că oamenii publici sau vedetele... numiți-i
cum vreți, au și ei căutări, tristeți, părinți la spital, copii bolnavi
acasă, probleme la birou și nefericiri în dragoste.
Nu știu dacă v-ați gândit vreodată la asta, dar sigur ceea ce ni se pare
culmea succesului, adică notorietatea pe care ți-o dă televiziunea, vizibilitatea
de invidiat, sunt de fapt o cușcă în care te pomenești și din
care nu poți ieși. Zici „Nu acum. Puțin mai târziu!”. Iar acest „puțin
mai târziu” poate să însemne ani, ani în care copilul tău te vede 30
de minute pe zi, înainte de somn, ani în care te pierzi pe tine, ani în
care nu ai timp să te întrebi cine ești, ce îți place, încotro mergi, cine
îți place cu adevărat, care sunt oamenii tăi și care sunt oamenii care
dau bine la TV. Iar publicul nu știe de frământările tale... Or, viața nu
e un show de televiziune. Viața e un loc care are gust, are culoare și
are adevăr. Un loc în care trebuie să fii la prezent, nu la viitor.
Dar uite că lucrurile din viața noastră se întâmplă mereu așa cum
trebuie să se întâmple. Între comercial și aparențe, am ales (iarăși
am ales!) sufletul și adâncul, sensul și nespusul. Iar vestea bună e că
oricine a ales la fel ca mine, adică sufletul, are loc în această revistă.
Dacă mă întrebați acum ce este RED by Rodica Ciorănică, de ce
red, și nu rouge, și nici noir, și nici white, nu o să știu să vă dau un
răspuns exact. Red e despre fiecare dintre noi. Cel dinăuntrul nostru.
Nu e despre aparențe, e expresia extremelor din noi. Flashurile de
bucurie pe care le trăim. Stările noastre cele mai ascunse. Limitele
peste care ne este frică să trecem.
Cred că RED e și o stare permanentă a mea, o încercare de a mă simți
perfect la limite, pe o extremă sau alta, pentru că mijlocul zen și cumințenia
perfectă nu mi s-au potrivit niciodată până acum. Bineînțeles,
mâine poate avea o culoare care va da peste cap tot ce a fost până
aici. Dar asta va fi mâine.
Cu mult drag de voi,
RED ~ OCT 2018 ~ (N-01)