Clasa. IX E-converted

Clasa: a -IX- a E
Limba latina
Figuri ale mitologiei
latine
Profesor: Ionescu Daniela
Elev : Necsoiu Bianca Elena
Decembrie 2018

1.Asclepios
Asclepios (greacă Ἀσκληπιός) a fost zeul medicinei în mitologia greacă, preluat
în mitologia romană ca Aesculapius.
Mitologie
Asclepios a fost fiul lui Apollo provenit din uniunea cu Coronis (sau Arsinoe). În timp ce Coronis
era însărcinată cu Asclepios, ea s-a îndrăgostit de Ischis, fiul lui Elatus. Conform tradiției, s-a
căsătorit cu Epiona, de unde au rezultat: Higia, Meditrina, Panaceea, Aceso, Iaso, Aglaia și trei
fii: Machaon, Telesphoros și Podalirius. De asemenea, a mai avut un fiu, Aratus, cu Aristodama.
Asclepios este un premergător al medicinii. Tatăl său l-a dat în grija Centaurului Chiron care i-a
împărtășit secretele taumaturgieicu ajutorul cărora, mai târziu, Asclepios avea să anihileze
durerile pacienților săi sau să izbutească regenerarea părților afectate de boală. Totodată
Centaurul l-a inițiat în sistemul de utilizare a plantelor medicinale.
Își practica sistemul de vindecare noaptea, în Epidaur folosind câine, grăsime și șarpe
izbutind și vindecări mirculoase. Succesele lui medicale l-au făcut de la o vreme să învie și morții
ceea ce l-a supărat pe Zeus, care l-a omorât fulgerându-l. În cele din urmă, Zeus l-ar fi readus la
viață făcându-l zeu pentru a preveni o dispută cu Apollo, dar l-a instruit pe Asclepios să nu mai
învie pe nimeni fără aprobarea sa.
În Iliada Asclepios nu era venerat ca zeu al medicinei ci era considerat un medic care își
învățase arta de la centaurul Chiron și care era tatăl celor doi vestiți vindecători Podaleirios și
Mahaon.
Templele ridicate în onoarea lui Asclepios erau niște clinici medicale, toți preoții slujitori fiind și
medici. Sanctuarul principal se afla în Epidaur. Imaginile plastice îl înfățișează ca un bărbat blajin
cu barbă, având întotdeauna alături un șarpe.

2.Ceres
Ceres
Pentru alte sensuri, vedeți Ceres (dezambiguizare).
Ceres este zeița romană a recoltei și grâului.
Ceres provine din sincretismul dintre o veche divinitate italică agrară și zeița
greacă Demeter. În epoca imperială patronează simbolic pâinea albă. După izvoarele
latine, sabinii numeau ceres pâinea și grânele. Romanii o serbau în festivalurile Ludi
Cererissau Cerealia, între 12-19 aprilie, venerând-o drept creatoarea recoltelor; în acest
sens, era invocată de Frații Arvali, fiind cea care-i învață pe oameni detaliile tehnice ale
agriculturii: semănatul, secerișul etc. Astfel devine zeița întregii lumi vegetale, dar și
divinitatea htonică a morților. La ceremoniile consacrate zeiței, femeile nu puteau asista
decât dacă erau curate. Mai târziu, Ceres face parte dintr-o triadă a plebei, împreună
cu Liber Pater și Libera.
In artă și ficțiune
In literatură, Atena participă la mitul răpirii Persefonei în versiunea relatată de
poetul Claudian (cca. 395 d.Hr.) în Cartea a II-a, De raptu Proserpinae, care a inspirat
numeroase ulterioare reprezentări ale mitului. [2]
În perioada post-clasică apare adesea: [3]
• În Actul 4 al Furtunii (1611) lui Shakespeare, Iuno i se alătură, garantând bunăstarea
mariajului lui Ferdinand cu Miranda. [3]
• Tabloul de Jacob Jordaens, Ofrandă pentru Ceres (c. 1620, acum în Madrid). [3]
• A apărut pe câteva bancnote de zece și douăzeci de dolari ale Statelor Confederate
ale Americii.
• Ca Ceres, apare pe emblema New Jersey ca un simbol al prosperității.

3.Jupiter (zeu)
In mitologia romană, Jupiter sau Iupiter deținea același rol precum cel al
lui Zeus în panteonul grecesc. El era numit Jupiter Optimus Maximus (Jupiter Cel mai
Înalt, Cel mai Mare), fiind zeitatea supremă a statului roman, având în grijă legile și
ordinea socială. Jupiter este o derivare a lui Jove și pater (latină: tată).
Numele zeului a fost adoptat drept numele planetei Jupiter și a fost punctul de plecare
pentru numele zilei de joi a săptămânii (rădăcina etimologică este mai vizibilă în limba
franceză jeudi, de la Jovis Dies). În mod ironic, studiile lingvistice îl identifică ca fiind
derivat din același zeu precum și zeul germanic Tiwaz, al cărui nume a fost dat zilei de
marți. O altă referință etimologică este Dyaus Pita, aparținând religiei vedice.
(Acest articol se concentrează asupra lui Jupiter în timpurile începutului Romei și asupra
practicilor cultului. Pentru informații privind surse mitologice despre Jupiter, adânc
influențate de către mitologia greacă, vezi Zeus.)
Jupiter și suveranitatea romană
Aspectele de suveranitate implicate în unele dintre titlurile lui Jupiter sunt explicite în
istoria legendară a începuturilor Romei (după cum se transmite, de exemplu, în "Viețile"
romane ale lui Plutarh și în primele puține cărți ale lui Livius). Astfel războinicul Romulus
invocă Jupiter Statorpentru a opri și terifia inamicii Romei, în timp ce pașnicul
legislator Numa Pompilius avea o relație apropiată cu Dius Fidius, care prezidează
deasupra jurămintelor.
De asemenea, Jupiter se află în fruntea Triadei Arhaice a lui Jupiter, Marte și Quirinus.
Această grupare a fost văzută drept o reprezentație religioasă a societății romane timpurii,
în care:
• Jupiter susține autoritatea rituală și augurală a Flamen Dialis (înaltul preot al lui
Jupiter) și șeful colegiilor preotești.
• Marte, cu funcțiile sale războinice și agriculturale, susține puterea regelui și a tinerilor
nobili de a aduce prosperitate și victorie prin magie compătimitoare în ritualuri
precum Calul din octombrie și Lupercalia.
• Quirinus, din co-viri "oameni alături", susține forța combinată a populusului roman.

4.Poseidon
În mitologia greacă, Poseidon (greacă Ποσειδῶν) era zeul mării ] , fiul lui Cronos și
al Rheei. Ca și ceilalți frați ai săi, când s-a născut, Poseidon a fost înghițit de către tatăl
său și apoi dat afară.
În mitologia romană este cunoscut sub numele de Neptun
Mituri
Mai târziu a luptat alături de olimpieni împotriva titanilor. Când, în urma victoriei, s-a
făcut împărțirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Hades lumea subpământeană,
iar lui Poseidon Împărăția apelor. El sălășluia în fundul mării împreună cu soția
sa, Amfitrite, alături de care, uneori, urmat de un întreg cortegiu marin și purtat de un car
tras de cai înaripați, spinteca valurile.
Poseidon stârnea furtunile sau făcea ca apele mării să devină liniștite, el scotea insule
la iveală sau le cufunda pe altele lovindu-le cu tridentul său, făcea să izvorască râuri sau
să se închege lacuri. Odată el a încercat împreună cu Hera și cu Atena să-l pună în
lanțuri pe Zeus, dar încercarea a dat greș. De atunci Poseidon a fost mereu alături de
preaputernicul său frate care cârmuia destinele lumii.
Legat de numele său este episodul întrecerii care a avut loc între el și zeița Atena
atunci când a fost să-și împartă între ei pământul Atticei. Un alt episod îl înfățișează pe
zeul mării lucrând cot la cot cu Apollo, ca să înalțe zidurile Troiei. Faptul că nu a fost
răsplătit pentru munca sa a atras mânia lui Poseidon asupra troienilor. Această mânie, și
faptul că Odiseu i-a ucis un fiu, pe ciclopul Polifem, l-a determinat pe puternicul zeu să-l
urmărească pe erou cu răzbunarea sa, nimicindu-i pe rând corăbiile și aruncându-l de pe
un țărm pe altul. Cu zeițele sau cu muritoarele de rând Poseidon a avut numeroși fii și
fiice, majoritatea înfățișați ca niște ființe monstruoase sau a căror forță era de temut.
Printre aceștia se numărau: ciclopul Polyphemus, gigantul Chrysaor, aloizii, Lamus -
regele lestrigonilor, Triton etc.

5.Saturn (zeu)
Saturn (în latină Saturnus) a fost o veche divinitate de origine italică, care
patrona muncile agricole și roadele pământului. El a fost identificat de-a lungul timpului cu
titanul Cronos, din mitologia greacă.În evul mediu el era cunoscut ca fiind zeul roman al
agriculturii, justiției și dreptății; în mâna stângă avea o seceră, iar in mâna dreaptă avea
spice de grâu. Numele mamei sale era Helen sau Hel. Soția lui Saturn era Ops
(echivalenta romană a lui Rhea). Saturn a fost tatăl lui Ceres, Jupiter si Veritas, printre
alții. Saturn avea templul pe Forum Romanum, care conținea trezoreria regală.
Concept tarziu
Saturnus, Caravaggio
Saturn este adesea confundat cu divinitatea greacă Cronos.
În Teogonia lui Hesiod, o carte mitologică despre crearea universului și nașterea
lui Zeus, Saturn este menționat ca fiind fiul lui Caelus (echivalentul roman al lui Uranus),
cerul, și Terra (echivalentul roman al lui Gaia), pământul. Hesiod este un poet grec care a
trăit în jurul anului 700ÎH. El a scris că Saturn a obținut puterea tatălui său Caelus și a
depășit-o. Și totuși era prezis ca într-o zi unul dintre fiii lui Saturn să se întoarcă împotriva
sa, de aceea Saturn și-a devorat toți fiii când se nășteau pentru a preveni acest lucru.
Soția lui Saturn, Ops, adesea confundată cu divinitatea greacă Rhea, l-a ascuns pe al
șaselea fiu, Jupiter, pe insula Creta și i-a oferit lui Saturn un bolovan învelit în haine de
copil. Saturn l-a devorat imediat. Mai târziu, Jupiter s-a întors împotriva lui Saturn și a
celorlalți titani, devenind astfel cea mai puternică divinitate din univers.
De-a lungul timpului, Saturn s-a schimbat mult față de mitologia greacă, el fiind
întotdeauna una dintre puținele divinități romane celebrate și care și-au clădit o funcție.
Așa cum a spus și Thomas Paine:
Este imposibil pentru noi să știm când a început mitologia; dar este evident că nu se
termină în același stat în care a început. Toți zeii mitologici, cu excepția lui Saturn, au fost
invenții moderne. Regimul lui Saturn a fost o prioritate pentru ceea ce se numește astăzi
mitologie, și a fost un tip de religie în care este admisă credința într-un singur zeu. Saturn
ar fi trebuit să abdice în fața celor trei fii și o fiică: Jupiter, Pluto, Neptun si juno; dupa
aceea mii de zei și semizei au fost creați imaginar, iar calendarul zeilor a crescut la fel de
repede ca și calendarul sfinților

6.Vulcan (zeu)
Vulcan a fost o veche divinitate romană, identificată de timpuriu
cu Hefaistos din mitologia greacă.
Rubens - Vulcano forjando los rayos de Júpiter
Mitologie
Vulcan, fiul lui Jupiter și al Iunonei, era considerat zeul focului. Vulcan era
șchiop iar infirmitatea sa se datora fie faptului că fusese aruncat de Jupiter din înaltul
cerului, fiindcă în cursul unei dispute dintre părintele zeilor si Iuno, el luase apărarea
mamei sale, fie faptului că se născuse infirm și, rușinată, Iuno îl aruncase în mare, de
unde a fost luat și crescut de Tethys. Timp de nouă ani Vulcan a trăit într-o grotă
din fundul mării, după care a fost readus în Olimp. Reședința sa de predilecție a rămas
însă vulcanul Etna din Sicilia. Acolo, în atelierele fierăriei lui divine, ucenicii săi - ciclopii -
prelucrau fierul și celelalte metale. Din mâinile dibace ale zeului făurar au ieșit tot felul de
obiecte și fenomene minunate: un tron de aur dăruit Iunonei, armele lui Ahile, lucrate la
rugămintea lui Tethys, trăsnetele lui Jupiter, faimosul colier al Harmoniei etc. Vulcan a
fost cel care a ajutat la nașterea Minervei, înlesnind ca zeița să iasă din capul divinului ei
tată. Zeul Vulcan a fost cel care a modelat, din țărână, trupul Pandorei. Vulcan a fost cel
care l-a țintuit și pe Prometeu de muntele Caucasus. Deși înzestrat cu un fizic urât,
Vulcan era considerat soțul unei grații, dar de cele mai multe ori era considerat soțul
lui Venus [1] . Lui Vulcan îi sunt atribuiți mulți copii.

Wikipedia
Bibliografie