EXEMPLU

CALUL
Calul (Equus caballus) este un mamifer erbivor copitat
de mărime considerabilă, fiind una dintre cele șapte
specii moderne ale genului Equus. Face parte din
ordinul Perissodactyla, familia Ecvidee. Originar din
Europa și Asia, este răspândit în prezent pe toate
continentele; provine din trei strămoși: cal diluvial
(Equus robustus), cal mongol (Equus przewalski) și cal
tarpanic (Equus gmelini). Există mai multe rase de cai:
pentru călărie, tracțiune și samar.
Anatomia cailor le permite să se folosească de viteză
pentru a scăpa de prădători. Caii au un bine dezvoltat
simț al echilibrului și instinctul de a lupta sau a fugi în
caz de pericol. Legată de această necesitate de a scăpa
de prădători în sălbăticie este o trăsătură neobișnuită:
caii sunt capabili de a dormi în picioare. Caii de sex

feminin, numite iepe, au o perioadă de gestație de
aproximativ 11 luni (340 de zile), iar puiul, numit mânz,
poate sta în picioare și alerga la scurt timp după
naștere. Cei mai mulți cai domestici încep pregătirea cu
șa sau ham la vârste cuprinse între doi și patru ani. Ei
devin adulți la vârsta de cinci ani, și au o durată de viață
medie între 25 și 30 de ani.
Corpul calului este zvelt, iar gâtul este puternic și poartă
o coamă. Trunchiul, cu piept lat, se sprijină pe patru
membre lungi, musculoase, puternice, terminate cu
câte un deget învelit în copită. Incisivii sunt îndreptați
oblic înainte. Deoarece se tocesc, pe suprafața
incisivilor apar urme în relief, după care se apreciază
vârsta animalului. Caninii sunt mici. Între canini și
premolari se află bara cornoasă. Măselele sunt late, cu
creste de smalț.
Este folosit pentru călărie, tracțiunea unor diverse tipuri
de atelaje, dresaj și pentru carnea lui, care poate fi
consumată.

Conform ultimelor cercetări, se pare că domesticirea
cailor s-a petrecut în urmă cu circa 6.000 ani, într-un
vast perimetru care cuprinde astăzi stepele ierboase din
Ucraina, sud-estul Rusiei și vestul Kazahstanului
Durata de viață și etape
Depinzând de rasă, îngrijire și mediu, calul modern
domestic are speranță de viață cuprinsă între 25 și 30 de
ani.[6] Sunt și care trăiesc peste 40 de ani și mai mult,
dar aceștia sunt rarități.[7] Cel mai bătrân cal cunoscut

a fost „Old Billy”, din secolul al XIX-lea, care a trăit până
la 62 de ani.[6] În era modernă, Sugar Puff, care a intrat
în Guinness Book of World Records ca cel mai bătrân
ponei în viață, a murit în 2007 la vârsta de 56 de ani.[8]
Indiferent de data nașterii a unui cal sau ponei, în multe
concursuri vârsta crește pe data de 1 ianuarie în
emisfera nordică[6][9] și pe 1 august în emisfera
sudică.[10] Excepții se fac în cursele maraton, unde
vârsta minimă pentru a concura este bazată pe vârsta
reală și precisă a animalului.[11]
Următoarea terminologie este folosită pentru a descrie
caii de diferite vârste:
Mânz: un cal, indiferent de sex, mai mic de un an.
Un mânz care este hrănit cu lapte matern este numit în
engleză weanling iar cel hrănit cu biberonul
suckling.[12] Mulți mânzi domestici sunt înțărcați la
vârste cuprinse între cinci și șapte luni, deși pot fi
înțărcați de la patru luni fără efecte psihice adverse.[13]

Cârlan: un cal de orice sex care are între unul și doi
ani.[14]
Colt: un cal mascul sub vârsta de patru ani.[15] O
eroare comună de terminologie este numirea oricărui
cal tânăr ca „mânz”, cânt acest termen se referă doar la
caii tineri de sex masculin.[16]
Mânză: cal de sex feminin sub vârsta de patru
ani.[12]
Iapă: cal de sex feminin.[17]
Armăsar: un cal necastrat cu vârsta de peste patru
ani.[18] Termenul „cal” este uneori folosit colocvial
pentru a se face referire la un armăsar.[19]
Cal castrat: cal castrat de orice vârstă.[12]