Curente literare-converted

Curente literare : Umanismul şi
Iluminismul in Europa si Ţările
Romaneşti
Mihai Alexandru Leonard Clasa a-XI-a D
Limba Şi Literatura romană
Profesor: Ionascu Daniela

Curentul Umanism
Umanismul este miscarea social-culturala inspirata de conceptia ca
omul, fiind o fiinta superioara, se poate perfectiona prin cultura si
arta. in opozitie cu ideologia si cultura medievala, curentul umanist
promoveaza increderea in propria capacitate de dezvoltare
spirituala si intelectuala a fiecarui om si militeaza pentru evolutia
multilaterala a personalitatii.
Umanismul a fost initiat in epoca Renasterii (secolele XIV-XVI), ca
reactie impotriva Feudalismului, iar centrul miscarii umaniste a
fost Italia, de unde ideile sale generoase s-au raspandit in aproape
toate tarile Europei.
Leonardo da Vinci, a fost cel mai de seamă reprezentant
al Renașterii italiene din perioada de apogeu a acesteia.Spirit
universalist: pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventato
r, anatomist, geolog, cartograf, botanist și scriitor. Leonardo da
Vinci este considerat adesea cel mai de seamă geniu din întreaga
istorie a omenirii.
Muzeul Leonardo Da Vinci

Literatura română umanistă
Literatura română umanistă se dezvoltă începând cu secolul al XVII-lea, prin
figuri de cărturari cunoscători ai limbilor greacă, slavonă și latină,
precum Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir, Udriște
Năsturel și stolnicul Constantin Cantacuzino.
Imediat după apariția tiparului, s-au înființat centre de tipărire ale cărților laice
și religioase. Un rol important l-au avut aici domnitorii care au construit școli
sau biblioteci voievodale: Matei Basarab, Vasile Lupu, Constantin
Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir.
Activitatea cronicarilor moldoveni și munteni înscrie prima pagină în cultura
română. În concepția lor, istoria este purtătoarea unor valori educative și de
aceea principala lor preocupare este de a recupera trecutul prin scris.
Cei mai de seama istorici umanisti au fost: Grigore Ureche, Miron
Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir (prima personalitate
enciclopedica din cultura româna). Opera importanta a acestora o
reprezinta cronicile istorice (letopisete). Acestea prezinta istoria
Moldovei de la al doilea descalecat pâna în vremurile lui Ion
Neculce.
Desi cei trei cronicari apartin unor epoci diferite, operele
lor au câteva caracteristici comune. Ele se aseamana printr-o
conceptie comuna a autorilor privind istoria. Aceasta conceptie
reprezinta esenta umanismului românesc.
Dimitrie Cantemir domn al Moldovei în perioada martie-aprilie 1693 și 23
noiembrie1710-11 iulie 1711. S-a născut la 26 octombrie noiembrie 1673 în Iaşi
în familia lui Constantin Cantemir. Domnia scurtă nu i-a îngaduit să se afirme
ca domn, însă educația aleasă şi scrierile îl vor face „nemuritor".

Principiile umanistilor
- cronicarul e responsabil de adevarul celor scrise
- cronicile trebuie sa fie obiective, nepartinitoare pentru un
domn sau fata de un boier
- au valoare educativa
- trebuie sa respecte cronologia evenimentelor, de aceea
fiecare cronica continua prezentarea domnitorilor din momentul în
care s-a sfârsit cronica precedenta
- cronicarii trebuie sa foloseasca ca surse de inspiratie
izvoarele istorice documentate
- pentru perioadele în care nu exista date stiintifice pot fi
folosite ca sursa de inspiratie si creatiile populare
- cronicile trebuie sa noteze colateral si alte evenimente
petrecute în acea perioada (secete, invazii de lacuste, ploi,
cutremure)
În prefata cronicii sale, Miron Costin regreta ca Ureche nu a
început cu primul descalecat. Pentru a suplini lacunele cronicii
anterioare, el scrie o alta carte de neamul moldovenesc. Lucrarea
afirma pentru prima data cu argumente originea latina a limbii si
româna a poporului.
În cronici exista si ale idei umaniste: afirmarea originii
poporului, necesitate cultivarii unei limbi literare unice în toate
provinciile.

SECOLUL AL XVIII-LEA IN ISTORIOGRAFIE: ILUMINISMUL EUROPEAN;
TRASATURI GENERALE SI PARTICULARITATI IN CENTRUL, ESTUL SI SUD-
ESTUL EUROPEI.
Importanta veacului al XVIII-lea pentru cultura universala, constituie astazi o
notorietate unanim recunoscuta de specialisti. Dupa cum considera Paul
Hazard “incepand din 1715, s-a produs un fenomen de difuziune culturala fara precedent.
Ceea ce crestea in umbra, s-a dezvoltat l-a lumina; ceea ce era speculatia catorva spirite
rare, a cuprins multimea; ceea ce era timid a devenit provocant. Mostenitori impovarati,
antichitatea, evul mediu, Renasterea apasa asupra noastra; insa noi suntem descendentii
directi ai sec. al-XVIII-lea.”
Acest secol a fost cunoscut sub numele de “veacul luminilor” si
a adus indiscutabil mutatii fundamentale in plan ideatic, practic,
in toate domeniile activitatii umane.
A fost vorba mai intai de toate de o noua miscare
filosofica si culturala care s-a impus atunci in spiritualitatea
europeana prin operele geniilor Voltaire, Descartes,
Montesquieu, J. J. Rousseau care tindeau sa schimbe deopotriva
vechiile conceptii despre lume, dar si structurile societatii.
Noua directie a fost o reactie fata de doctrina inchistata,
absolutist-ecleziastica si promova principiul dominant al ratiunii
umane cautand sa inlature raciile sociale din calea raspandirii
cunostintelor stiintifice, din calea culturii, identificata cu lumina.
Lumina, sau mai exact luminile “pentru ca- asa cum scria
P. Hazard- nu era vorba de o singura raza, ci de un fascicol care
se proiecta asupra marilor mase de umbra, care acopereau
pamantul.”

Frontispiciul Enciclopediei iluministe franceze - L’Encyclopédie ou Dictionnaire raisonné des sciences, des
arts et des métiers, editată de Diderot și D’Alembert.
Iluminismul numit și Epoca Luminilor sau Epoca
Rațiunii este o mișcare ideologică și culturală, antifeudală,
desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor
din sec. XVII-XIX în țările Europei, ale Americii de Nord și
ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei
societăți „raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor”
în mase (cf. Carp Maxim). Iluminismul este o replică la
adresa barocului, în încercarea de a înlătura dogmele
religioase și de a propaga luminarea maselor pe baza
experienței proprii.

Figuri importante ale Iluminismului
În Anglia :
• David Hume
• John Locke
• Isaac Newton
• Daniel Defoe
• Jonathan Swift
În Germania :
• Immanuel Kant
• Friedrich von
Schiller
• Gotthold Ephraim
Lessing
În Franța :
• Denis Diderot
• D'Alembert
• Montesquieu
• Jean-Jacques
Rousseau
• Voltaire
În Italia :
• Cesare Beccaria
• Francesco Mario
Pagano
În Transilvania :
• Samuil Micu
• Gheorghe Șincai
• Petru Maior
• Ion Budai Deleanu
• Daniel Georg
Neugeboren
• György Aranka
În Țările Române :
• Ienăchiță
Văcărescu
• Anton Pann

Gheorghe Șincai, Învățătură firească spre surparea superstiției norodului
Iluminismul românesc se identifică în mare măsură cu Școala Ardeleană și cu
reverberațiile ei transcarpatine. Acest iluminism a stat în serviciul idealului
național, la a cărui fundamentare a contribuit hotărâtor, prin demersul la
istorie, la istoria limbii și a poporului. Iluminismul românesc va recurge, la
rândul său, la argumentele istorice în favorea unor revendicări politice.
Școala Ardeleană a pus în mișcare un amplu proces de afirmare națională și
culturală a românilor din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XVIIIlea
și la începutul secolului al XIX-lea. Cărturarii acestui curent au combătut
superstițiile, au popularizat știința și au adus argumente pentru afirmarea
drepturilor românilor din Transilvania. Activitatea lor științifică s-a manifestat
în plan didactic prin redactarea de manuale școlare, înființarea de școli și
promovarea literaturii și științei. O vastă activitate în acest sens a
desfășurat Gheorghe Șincai, directorul școlilor Bisericii Române Unite cu
Roma. Acesta a redactat mai multe manuale școlare, inclusiv de aritmetică.
Cartea Volksnaturlehre zur Dämpfung des Aberglaubens a superintendentului
Johann Heinrich Helmuth (1732-1813) a fost sursa de inspirație a lui Șincai
(1754-1816) pentru lucrarea Învățătură firească spre surparea superstiției
norodului.
Cea mai reprezentativă operă literară realizată în spirit iluminist este
epopeea Țiganiada de Ioan Budai-Deleanu, care pledează în sensul
democrației.
Academiile domnești întemeiate în Țara Românească între 1678-1688,
în Moldova la 1707, au reprezentat de asemenea focare de cultură în spațiul
românesc. O altă formă de manifestare a spiritului iluminist a fost interesul
pentru tipărirea de cărți. Între 1700 și 1800 s-au tipărit în Țara Românească 799
de cărți dintre care 617 în românește, iar 182 în grecește, latinește, slavă, etc.
Procentul de carte laică a crescut necontenit, în dauna subiectelor religioase.

Bibliografie:
-www.scribd.com
-ro.wikipedia.org
- www.referatele.com