ardealuldesucces_web

având în vedere că regizorii, precum și actorii sunt
foarte tineri și s-au riscat abordând tema morții, a
vieții și devenirii, reușind să o ducă într-un registru
grav, autentic și extrem de credibil, plin de sens și
emoție. E greu să te ”joci” de-a moartea și de-a
viața și mai ales să-ți iasă... Lor le-a ieșit într-o
manieră impecabilă, cu mult dramatism așezat la
locul lui, fără excese, care în final s-a transformat
într-o stare înălțătoare, efectul de catharsis fiind
fără îndoială atins...
“Nu trebuie mai ales să înțelegem, -trebuie
mai ales să fim;” aşa cum spunea și Nichita
Stănescu, a fi devine singurul lait motiv în tot acest
drum parcurs de noi de la curiosul început până
la tragicul final. Pornind de la a fi noi, spectacolul
nonverbal “Via animae”, inspirat din tradițiile și
mitologia românească, urmărește linia firavă și
traiectoria omului pe drumul încâlcit al lumii, lasă
cortina neagră să se ridice în nașterea și renașterea
absolută, iar mai apoi ne invită să trăim fiecare
sentiment uman, ce rămâne la final, scrijelit pe
bârna de lemn a fiecăruia” – așa își descriu cei doi
regizori conceptul artistic de la care a pornit totul.
• MORA un spectacol purtând semnătura Nicoletei
Poenar, după texte de Matei Vișniec (Omul din
cerc) și texte-creație proprie a regizoarei a redat
frânturi din viața banală, predestinată a omului
de rând care de secole pare a se învârti în cercul
predestinării, al vieții și al morții, în care lucrurile se
amestecă și își pierd sensul, singura semnificație
cu adevărat valabilă fiind profețiile Eclesiastului,
deșertăciunea deșertăciunilor, totul e vânare de
vânt...
”Toți trăim într-un cerc. Un spațiu închis cu
o singură intrare și o singură ieșire. Totul în rest e
repetiție, un ritual de non-sensuri prin care sperăm
să ne eliberăm dintr-un destin predefinit, mereu
același - Sir John, siroh, siroj, moj, moja, cojar,
mojar, mozaic, mortar, mora.”
În timp ce viața este o înșiruire de momente
previzibile, repetitive și fără opțiunea schimbării
– într-un cuvânt, un chin, prin acest dans în
cerc, moartea poate deveni chiar plăcută, atunci
când vine pe nesimțite și într-o manieră jucăușă,
ludică... iată cum percepțiile noastre se schimbă,
viața, moartea își împrumută rolurile sau poate
chiar omul din cerc se află în căutarea unei ieșiri și
schimbă polii, punctele de orientare ale planetei, în
încercarea sa disperată de a ieși din cerc...
• Maestrul (adaptare după Ion Băieșu), în regia
lui Ionel Rareș Tămaș și Pop Sergiu Robert, a
deschis prima zi a Festivalului Național de Teatru
Studențesc ”Zilele Imago”, un spectacol jucat
energic, animat, cu umor pe alocuri.
“Orice se poate învăța pe lume, inclusiv a
trăi sau a muri, dar a fi înțelept, a fi geniu - nu.”
Patru persoane încearcă să își rezolve dilemele
personale apelând la o instanță celebră care oferă
sfaturi contra cost: Maestrul. Vor găsi un răspuns la
întrebările lor până la finalul programărilor?
Cu siguranță răspunsurile sunt multiple, prin
prisma fiecărui spectator aflat în sală, iar emoția,
trăirile profunde și alternanța stărilor actorilor care
s-au transmis în modul cel mai direct și firesc în
rândul spectatorilor, toate s-au făcut auzite în
ropote de aplauze în final.
Bianca Petean
Coordonator festival
Ardealul de succes | 17