Bebe meu

Timpul a trecut, iar noi am început să
devenim prieteni „cât de cât”. Eu îți
dădeam sfaturi de relații și te ajutam
să te combini cu Alexandra, iar tu
erai mereu extrem de curios și mă
întrebai mereu ce ar mai trebui să
faci. Pe vremea aceea îmi plăcea să
fim prieteni pentru că erai foarte
amuzant și mereu mă distram cu tine.
Îmi amintesc de acea petrecere de la
Băviță, unde toți ați băut prea mult...
unu a adormit pe balcon pe ceva sac
de ciment, altul a vomitat prin baie,
dar tu ai avut noroc că atunci când
nu erai atent îți aruncam berea în
chiuvetă. Tot pe vremea aceea era
vorba să ne întâlnim în Gledin într-o
zi, dar trebuia să îmi dau seama de
atunci că ești cam fricos, pentru că ția
fost prea rușine să vii.