Bebe meu

Povești de
bebici

Povești de bebici
Pentru cel mai bun bebel din lume...
Te iubesc!

Dragul meu,
Astăzi se împlinesc patru ani de când suntem
împreună, o veșnicie... În tot timpul acesta eu m-
am schimbat foarte mult și am învățat la fel de
multe lucruri: am învățat să iert, să împart, să
înțeleg și cel mai important e că am învățat să
iubesc. Nu cred că poate cineva să își dea seama
cât de multe lucruri poți face în patru ani și partea
amuzantă e că, povestea noastră e mult mai veche.

Ne-am cunoscut în vara anului 2015, în urma a
ceea ce îmi place să cred că a fost „un șir de
evenimente provocate de destin”. Am fost în aceași
școală timp de 8 ani și nu cred că ne-am spus
niciodată „Salut!”, așa că nu văd de ce nu, accel
apel greșit nu ar fi lucrul care a declanșat tot ceea
ce se întâmplă acum. Singurul lucru pe care îmi
amintesc că îl aveam în comun la început erau
telefoanele noastre distruse și cred că despre asta a
fost și prima noastră conversație, despre cine are cel
mai distrus telefon. Nu pot spune că te băgam prea
tare în seamă pe atunci, pentru că aveam cu totul și
cu totul alte priorități, dar după ce am mai revenit
și eu cu picioarele pe pământ am observat că mai
ești și tu prin peisaj.

Eu lucram la Atlantis, iar tu veneai uneori seara,
înainte să îmi termin eu tura și îți mai luai câte un
suc sau câte o bere și îmi ziceai mereu că erai în
drum spre casă sau ceva de genul acesta. Mi-a
luat ceva să mă prind că stai în cealaltă parte de
oraș. Ca să fiu sinceră, am bănuit la un moment
dat că poate mă placi, doar că în ziua aceea, ai
venit cu un prieten de-al tău, Ionuț și ai propus să
mergem toți trei pe Vamă. Am stat pe scările alea
de la ștrand, am băut bere și prietenul tău se dădea
la mine, așa că m-am gândit că nu are cum să îți
placă de mine dacă l-ai adus pe ăla acolo.

Timpul a trecut, iar noi am început să
devenim prieteni „cât de cât”. Eu îți
dădeam sfaturi de relații și te ajutam
să te combini cu Alexandra, iar tu
erai mereu extrem de curios și mă
întrebai mereu ce ar mai trebui să
faci. Pe vremea aceea îmi plăcea să
fim prieteni pentru că erai foarte
amuzant și mereu mă distram cu tine.
Îmi amintesc de acea petrecere de la
Băviță, unde toți ați băut prea mult...
unu a adormit pe balcon pe ceva sac
de ciment, altul a vomitat prin baie,
dar tu ai avut noroc că atunci când
nu erai atent îți aruncam berea în
chiuvetă. Tot pe vremea aceea era
vorba să ne întâlnim în Gledin într-o
zi, dar trebuia să îmi dau seama de
atunci că ești cam fricos, pentru că ția
fost prea rușine să vii.

12 septembrie 2015
Sau, cum aș fi zis eu atunci „ziua în care merg să
beau”... și m-am cam ținut de cuvânt. Am mers pe
Vamă cu Daria, Carmen și Iulia Scurtu, la un
„back to school” pary unde cânta Fantam Terra, o
formație de care nici nu auzisem până în ziua
aceea.

A fost nevoie să dovedesc că mie nu îmi spune
nimeni niciodată că nu am voie să beau, așa că am
băut câteva beri și din cauza asta nu mai știu
exact ce făceai tu pe acolo, dar știu că ai venit la
mine și m-ai întrebat dacă vreau o bere, așa că am
acceptat, evident. Am băut berea și după am zis că
să bem și noi ceva mai interesant... și cum Sidor nu
mai avea ce am cerut noi, ne-a dat 2 shot-uri de
Stroh de 80%.

Pot spune că așa a început povestea noastră, cu o
întrebare nu prea bine formulată din cauza
alcoolului și cu o inconștiență incredibilă de care
dădeam dovadă pe atunci, din plin. M-ai întrebat
dacă vreau să vin cu tine să te piși, iar eu am
venit... pentru că în capul meu era foarte normal să
plec cu un alt băiat prin pădure știind că prietenul
meu este jos și cel mai probabil mă caută. M-am
așezat lângă salcie și îmi amintesc cum mă uitam
la lumea de jos și mi se părea că se mișcă mult prea
repede. La un moment dat te-ai așezat lângă mine
și nu știu cum s-a întâmplat și ne-am sărutat.
Destul de incitant aș spune, dar foarte greșit din
partea amândurora, nu că ți-ar fi păsat și ție
atunci, pentru că m-ai mai pupat de câteva ori.
Cumva am plecat de acolo și ne-am prefăcut că
nimic nu s-a întâmplat.

Urma să adunăm toată gașca și să plecăm la
Sindicate la after-party, dar afară începuse să fie
destul de frig, era și târziu, așa că lumea nu prea
a mai vrut să vină. Eu eram prea beată ca să îmi
permit să merg acasă, așa că am împrumutat
hanoracul de la Claudiu și am stabilit că merg la
„after”, cu tine și cu Raul, oamenii care urmau să
aibă grijă de mine în seara aia. Apropo de
hanorac, am reușit să îl dau înapoi abea după un
an, pentru că atât mi-a luat să scot toate petele pe
care i le-am făcut atunci și din această cauză a
existat și gluma cu „Diana nu cade în bălți,
Diana se așează în ele”. Pe drum știu că Raul a
spus că nu vrea să mai vină și nu știu dacă a fost
ceva combinație între voi sau nu, dar ideea e că am
rămas doar noi doi și niciunul nu știam unde
trebuie să mergem. Ne-am întâlnit atunci cu încă
doi, care am aflat după mult timp că erau
Palagicu și Dăriusică, ei erau mai praf ca noi
dar am găsit cumva locul așa că am intrat toți 4.

Am mers amândoi și ne-am mai luat câte o bere,
iar la un moment dat, pentru că îmi era cam rău,
am ieșit afară. Îmi amintesc că ne țineam de mână
atunci și nu știu sigur dacă era din cauză că
trebuia să fie ceva drăguț, sau din cauză că eu nu
mai puteam merge. Ne-am așezat pe jos lângă
clădire și am începu să ne pupăm crezând că nu ne
vede nimeni, aparent nu era chiar așa, dar până la
urmă ce mai contează...? Am mers și am mâncat
un sandviș de la Metro, apoi m-ai condus acasă
ținându-mă de mână și cântând „Mi-am pus
vorbe în pix să intru în showbiz”... Am stabilit
atunci că nu o să spunem nimănui ce s-a întâmplat
în seara aia și că ne vom vedea a doua zi pentru a-
ți da geaca înapoi.

După o săptămână ne-am întâlnit iar la ziua lui
Teo, unde tu ai ajuns mai târziu pentru că veneai
de la nunta verișoarei tale. Acolo mi-ai dedicat
pentru prima dată o piesă „Muie garda” și ai
început să îmi spui cum ai mutat mașina alor tăi
prin parcare... trebuia să îmi dau seama de
atunci... Le-am dus pe fete acasă la Teo și când am
ajuns în colțul străzii, m-ai tras spre tine și m-ai
sărutat. A fost foarte frumos și m-am bucurat
foarte tare că ai făcut asta...

Lucrurile au început să se așeze și am început să
fim împreună chiar dacă cel puțin pentru mine
lucrurile au fost foarte dificile atunci la început.
Însă toate au trecut și noi am început să ne vedem
tot mai des. Îmi amintesc și acum prima dată când
am ieșit în parc doar noi doi... eu fiind foarte timidă
nu am spus nimic pentru că nu prea știam ce și am
stat așa vreo 30 de minute, după care tu ai zis „Tu
așa ești mai tăcută, nu?”

Ne înțelegeam destul de bine, doar că la un moment
dat lucrurile au început să nu mai meargă... poate
că eram prea mici și imaturi, poate că dorința te de
a fi cel mai șmecher a fost mai puternică atunci
când ai făcut prostia aia de pariu, sau poate că nu
știam nici unul ce e aia iubire pe atunci. Deși am
încercat să remediem lucrurile atunci și ai stat în
ploaie să mă aștepți și să îmi dai un trandafir, nu
a mai durat foarte mult pentru că de Crăciun a
apărut o altă problemă.

Ne-am certat destul de rău atunci și încă regret că
eu am fost aia care și-a dorit atât de tare să
mergem toți la colindat. Dar nu putem zice că nu
ne-am distrat...

Am mai lungit-o noi puțin până de Revelion, dar
tensiunea era prea mare și noi nu ne mai
înțelegeam așa că tu ți-ai găsit fericirea în seara
aia la altcineva, sau în altcineva, dacă știi cum
zic...

Ne-am despărțit oficial pe 1 ianuarie 2016 și a
fost o perioadă destul de dificilă la început. Chiar
dacă nu ne-am despărțit în cele mai bune condiții,
eu am simțit că pe noi ne leagă încă foarte multe
lucruri pentru că încă aveam același grup de
prieteni, mergeam în aceleași locuri și involuntar
ne-am mai întâlnit de câteva ori. Am mai și vorbit
din când în când, uneori din cauza unui hanorac,
alteori din cauza unui laser, dar adevărul este că
niciodată nu am reușit să comunicăm așa cum
trebuie. Amândoi ne-am umplut timpul cu ceea ce
credeam noi atunci că este cel mai bine...ne-am
pierdut prieteni vechi, ne-am făcut alții noi și am
încercat în felul nostru să trecem peste. Nici un
lucru pe care l-am auzit despre tine în perioada
aia nu era unul bun, însă se poate să fie și din
cauza faptului că persoanele care îmi spuneau
asta nu erau cele mai de încredere.

Îmi amintesc că ne-am întâlnit la ziua
Alexandrei, însă tu făceai pe interesantul și nu ai
vrut nici măcar să mă saluți atunci. Singura
noastră interacțiune a fost atunci când eu am venit
la masa voastră și am cerut o brichetă. Știu că am
fost în Atmosphere după, dar tu ai plecat foarte
repede. M-am gândit atunci că cea mai bună
metodă de a-ți transmite niște mesaje subtile ar fi
Robi... dar am aflat mai târziu că aia a fost o
mare greșeală.

La sfârșitul lui aprilie , am mers la un concert, în
Schullerwald, unde cântau Subcarpați (știu... și
eu eram destul de sigură că era Cargo). Nu știu
dacă ți-am povestit vreodată despre cum a fost
seara aia pentru mine, însă eu atunci chiar eram
foarte ok. M-am distrat toată seara și însfârșit nu
mă mai gândeam la nimic legat de noi. Și îmi pare
rău să îți spun, dar eu chiar am venit cu tine atunci
ca să îmi dai de băut. M-am gândit că poate vrei
să vorbim ceva, însă mă distram așa de tare încât
m-am gândit că oricât de tare ne-am certa nu o să
ai cum să îmi strici buna dispoziție. Dar
„problema” a fost că tu nu voiai doar să vorbim,
pentru că m-ai sărutat. A fost unul dintre cele mai
frumoase săruturi pe care le-am trăit în toată
viața mea, pentru că l-am simțit ca o eliberare și a
fost plin de pasiune neîmpărtășită până atunci.
Nici nu vreau să știu, unde eram în momentul
acesta, dacă tu în seara aia nu aveai băutură în
ghiozdan.

La sfârșitul lui aprilie , am mers la un concert, în
Schullerwald, unde cântau Subcarpați (știu... și
eu eram destul de sigură că era Cargo). Nu știu
dacă ți-am povestit vreodată despre cum a fost
seara aia pentru mine, însă eu atunci chiar eram
foarte ok. M-am distrat toată seara și însfârșit nu
mă mai gândeam la nimic legat de noi. Și îmi pare
rău să îți spun, dar eu chiar am venit cu tine atunci
ca să îmi dai de băut. M-am gândit că poate vrei
să vorbim ceva, însă mă distram așa de tare încât
m-am gândit că oricât de tare ne-am certa nu o să
ai cum să îmi strici buna dispoziție. Dar
„problema” a fost că tu nu voiai doar să vorbim,
pentru că m-ai sărutat. A fost unul dintre cele mai
frumoase săruturi pe care le-am trăit în toată
viața mea, pentru că l-am simțit ca o eliberare și a
fost plin de pasiune neîmpărtășită până atunci.
Nici nu vreau să știu, unde eram în momentul
acesta, dacă tu în seara aia nu aveai băutură în
ghiozdan.

Doar gândește-te cum ar fi fost dacă eu nu
veneam atunci cu tine... aș fi ajuns să fiu împreună
cu altcineva și noi nu am mai fi avut nici o
legătură niciodată. Tu ai fi rămas cu prietenii tăi
de atunci, nu am mai fi mers pe Vamă, nu i-am
mai fi cunoscut pe Cristi, pe Dani, pe Palagicu, pe
Denis...noi nu ne mai mutam la Cluj cu Cătălina
și Robi era încă prin preajmă...nu am mai fi făcut
accident și acum aveai tot Ford-ul, sau poate nu
aveai nici o mașină. Nu i-am fi știu nici pe Diana
și Jonny, nu ai fi luat mașina de la Hoi... Oare ce
am fi făcut acum ?

Eu nu știu ce aș fi făcut... nu știu ce aș fi făcut
fără tine. Pentru că tu ești cel care îmi face ziua
mai frumoasă de fiecare dată când mă sună, ești
cel care mă face să zâmbesc de fiecare dată când
spune câte o prostie, cel care mă lasă să fiu eu în
preajma lui, cel care mă protejează și mă răsfață
de fiecare dată...tu ești cel care mă iubește și fără
iubirea ta nu cred că aș putea să rezist.

Am trecut prin multe, dar am făcut asta
împreună... și o vom face în continuare pentru că
așa trebuie. Vom fi împreună mult timp de acum
înainte și vom adăuga mereu câte un capitol nou
poveștii noastre. Vom scrie o carte plină de iubire,
de fericire și de bebei, pentru că altfel cui să îi
povestim „Poveștile de bebei” ?