Sfaturi pentru o slujire creştină eficientă - Ellen G. White

Lipsa spiritului misionar
Capitolul 3
Situații din poporul lui Dumnezeu
Între adventiștii păzitori ai Sabatului, a existat în mică măsură spiritul
misionar. Dacă pastorii și membrii bisericii ar fi îndeajuns de conștienți de
acest lucru, nu ar mai sta așa de indiferenți, în timp ce Dumnezeu i-a onorat,
făcându-i depozitarii Legii Sale, întipărind-o în mintea lor și scriind-o în
inima lor. Testimonies for the Church 3:202.
Adevăratul spirit misionar a părăsit comunitățile care fac o mărturisire
de credință atât de înaltă. Inima lor nu mai arde de iubire pentru suflete și de
dorința de a le conduce în staulul lui Hristos. Avem nevoie de lucrători
zeloși. Nu există nimeni care să răspundă strigătului care se înalță din fiecare
parte: „Treci și ajută-ne?” -- Idem, 4:156.
Mi s-a arătat că noi, ca popor, suntem deficitari. Cuvintele noastre nu
sunt în armonie cu credința noastră. Credința noastră mărturisește că trăim
sub influența vestirii celei mai solemne solii, care a fost dată vreodată
muritorilor. Totuși, cu toate că acest fapt este evident, eforturile noastre,
zelul nostru, spiritul nostru de sacrificiu de sine nu se compară cu caracterul
lucrării. Trebuie să înviem din morți și Hristos ne va da viață. Idem, 2:114.
Inima mea este plină de durere când mă gândesc cât de puțin își simt
bisericile noastre responsabilitățile față de Dumnezeu. Nu este vorba numai
de misionarii care sunt niște soldați, ci de fiecare bărbat și femeie care sunt
înrolați în armata lui Hristos. Oare, doresc ei să accepte viața de soldat, după
exemplul pe care li l-a dat Domnul Hristos în viața Sa de renunțare la sine și
37